Îl iubim pe Domnul

Îl iubim pe Domnul fixându-ne întreaga ființă asupra Sa în povestea de dragoste divină și sfântă

25/01/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Biblia este o poveste de dragoste – în cel mai pur și sfânt sens – despre un cuplu universal; Dumnezeu este un iubitor, El ne-a creat după imaginea Sa pentru a-L iubi și noi trebuie să-L iubim pe Domnul fixându-ne întreaga ființă asupra Lui și permițându-I să ne ocupe și să ne posede. Amin, Doamne Isuse, Te iubim!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, venim la o carte nouă intitulată „Pregătirea Miresei”, bazată pe părtășia oferită în cadrul Conferinței de omogenizare a Zilei Memoriale din 2025. În special în această primă săptămână vrem să ne concentrăm asupra Miresei – țelul recâștigării Domnului.

Astăzi, Domnul vrea să-Și pregătească mireasa; El vrea ca fiecare membru al Trupului lui Cristos să fie câștigat de El și pregătit să facă parte din mireasa lui Cristos. Noi suntem cei care avem dorința de a face parte din mireasa pentru care Domnul vine într-un mod secret, pentru a ne putea căsători cu El și a trăi o viață veșnică de căsătorie cu El.

Vrem să fim acolo în epoca viitoare, la ospățul de nuntă cu El, domnind cu El și bucurându-ne de El. Pentru aceasta, însă, trebuie să cooperăm cu Domnul pentru a fi pregătiți ca mireasă a lui Cristos.

Trebuie să recunoaștem că astăzi nu suntem încă pregătiți pentru răpire. Dar vrem să-I oferim Domnului cea mai bună cooperare a noastră, chiar să-L iubim cu cea mai bună dragoste, pentru a putea fi pregătiți ca mireasă.

Fie ca noi să fim dispuși să-I permitem Domnului să strălucească în noi și să ne arate exact unde ne aflăm în progresul nostru în experiența vieții. Trebuie să avem o conștiență a Trupului, trecând prin etapa în care aplicăm crucea într-un mod temeinic cărnii, sinelui și constituției naturale.

Ca membre ale Trupului, nu putem trăi fără Trup. Nu vorbim doar despre Trup, ci avem conștiența Trupului, fiind deschiși Domnului ca un vas deschis pentru a-I spune că avem nevoie de îndurarea Lui zi de zi, ca să putem trăi în Trup și pentru Trup.

Și vrem să fim parte din mireasă, chiar pregătindu-ne pentru întoarcerea Domnului. O, cât de mult tânjim să auzim strigătul din Apocalipsa 19:7: „Soția s-a pregătit!” Aceasta este o ceva corporativ și împreună trebuie să ne pregătim pentru întoarcerea Domnului.

Personal, nu trebuie să-L mai ținem pe Domnul pe loc, ci să-I deschidem fiecare parte a ființei noastre. Și împreună, învățăm să fim zidiți împreună, căci creștem în viață personal și suntem zidiți împreună pentru zidirea bisericii.

Fie ca noi să fim cei care Îl lăsăm pe Domnul să ne păstoreasă pentru a merge mai departe cu El zi de zi, atât personal, cât și corporativ, astfel încât să putem contribui la pregătirea miresei și să fim parte din mireasa pregătită la momentul întoarcerii Domnului!

Biblia este o poveste de dragoste divină și sfântă: Dumnezeu ne iubește și noi Îl iubim pe Dumnezeu, El este Soțul și noi suntem soția Lui!

Biblia este o carte minunată care ne arată, în gândul ei cel mai profund, că Dumnezeu îl iubește pe om și dorește să intre într-o relație de dragoste cu el. Biblia este o poveste de dragoste divină și sfântă, în sensul cel mai pur și mai sfânt, al unui cuplu universal – Dumnezeu în Cristos ca Mire și poporul răscumpărat al lui Dumnezeu ca mireasă (Ioan 3:29; Matei 25:6; Apocalipsa 19:7; 21:2; 22:17).

Bărbatul din acest cuplu universal este Dumnezeu Însuși, care a trecut printr-un proces lung pentru a fi Cristos ca Mire. Femeia din acest cuplu este o ființă umană corporativă, chiar trupul poporului răscumpărat al lui Dumnezeu, inclusiv toți sfinții din Vechiul Testament și Noul Testament.

De asemenea, trecem printr-un proces pentru a deveni o persoană corporativă, Noul Ierusalim ca mireasă. Această poveste de dragoste sfântă este revelată atât în Vechiul, cât și în Noul Testament.

De-a lungul secolelor, Dumnezeu a avut o relație de dragoste cu omul; El l-a creat pe om cu scopul de a avea o pereche (Gen. 1:26). Dumnezeu este un iubitor și L-a creat pe om după imaginea Sa, ca iubitor; Dumnezeu ne-a creat ca noi să-L putem iubi (Marcu 12:30; Efeseni 3:14-19).

Dacă citim cu atenție Vechiul Testament, putem vedea că Dumnezeu S-a referit la Sine de multe ori ca Soț și la poporul Său ca soție (Isaia 54:5; 62:5; Ieremia 2:2; 3:1, 14; 31:32; Ezechiel 16:8; 23:5; Osea 2:7, 19).

Mulți creștini de astăzi, inclusiv noi înșine, ne gândim la Dumnezeu ca fiind Cel Atotputernic care trebuie venerat și slujit, iar acest lucru este adevărat – trebuie să I ne închinăm lui Dumnezeu și să-L slujim.

Dar există și aspectul lui Dumnezeu ca fiind un Iubitor – El este Soțul nostru și noi suntem soția Sa. Când am crezut în Domnul Isus, am intrat într-o relație de dragoste cu El. Dumnezeu ne iubește și L-a trimis pe singurul Său Fiu să vină și să moară pentru noi (Ioan 3:16).

El vrea să-L iubim. Dumnezeu este un iubitor și ne-a creat după imaginea Sa, ca noi să-L putem iubi. Noi, cei care credem în Cristos, putem mărturisi că suntem satisfăcuți atunci când Îl iubim pe Domnul. Când atingem dragostea Lui și când Îl iubim înapoi, suntem pe deplin mulțumiți.

În viața de căsătorie, ar fi o prostie ca o soție să încerce doar să-și slujească soțul și să-l venereze, fără să-l îmbrățișeze și măcar să-l sărute. Viața de căsătorie, relația dintre un soț și o soție, ne arată o imagine a relației noastre cu Domnul, în cel mai pur și sfânt sens.

Am intrat într-o poveste de dragoste divină și sfântă atunci când am crezut în Domnul Isus, iar acum învățăm să-L iubim pe Domnul. Pe de o parte, trebuie să-L venerăm pe Dumnezeu și să-I slujim, căci El este Cel Atotputernic și nu există alt Dumnezeu în afară de El. Pe de altă parte, Dumnezeu vrea ca pur și simplu să-L iubim.

Întreaga Biblie este o poveste de dragoste, iar Cântarea Cântărilor în special este o formă prescurtată a acestei povești de dragoste (vezi Cântarea Cântărilor 1:2-3; 8:14). Dacă citim această carte într-un mod rugativ, considerând relația noastră cu Domnul în lumina Lui în timp ce o citim, vom fi umpluți de dragoste față de El.

Trebuie să ne dăm seama că, dacă nu există o poveste de dragoste între noi și Domnul Isus, atunci suntem creștini religioși, nu creștini romantici (Cântarea Cântărilor 1:2-3). Poate că suntem creștini religioși, nu creștini romantici, și poate că nici măcar nu ne dăm seama; este ușor să cădem de la a-L iubi pe Domnul la a fi creștini religioși.

Avem nevoie de iluminarea și expunerea Domnului pentru a ne putea întoarce la El și a-L iubi pur și simplu. Biblia este o carte romantică, iar relația noastră cu Domnul ar trebui să devină din ce în ce mai romantică.

Fie ca noi să începem de unde suntem și să-L iubim pe Domnul, dăruindu-ne Lui și permițându-I să ne călăuzească spre a-L iubi mai mult. Romantismul este un cuvânt al curtării divine; în Biblie vedem că Dumnezeu caută dragostea noastră (2 Corinteni 11:2).

Prin pocăință și credință în Domnul Isus, am fost logodiți cu El ca Soț al nostru; astăzi ne aflăm într-o poveste de dragoste divină și sfântă. Zi de zi învățăm să-L iubim mai mult și să ne deschidem către El, permițându-I chiar să ne pregătească și să ne facă gata să fim mireasa Lui.

Cântarea Cântărilor este mai mult decât o poveste de dragoste – este o poveste de dragoste excepțională. Este o poveste de dragoste divină și sfântă care ne arată relația noastră de dragoste cu Domnul.

El este Soțul nostru. Suntem mireasa Lui, soția Lui. Îl iubim. Vrem ca El să ne sărute cu sărutările gurii Sale, căci dragostea Lui este mai dulce decât vinul. Vrem ca El să ne atragă și vom alerga după El.

Nu vrem doar să-L cunoaștem sau să-L vedem făcând una sau alta pentru noi; Îl vrem pe El, însăși persoana Sa, căci El este atât de minunat și atrăgător. Pe măsură ce petrecem timp cu El în cuvântul Său, El devine Cel mai minunat și iubit pentru noi!

Doamne Isuse, Te iubim! Îți mulțumim că ne iubești și vii la noi în dragoste ca să Te descoperi nouă. O, cât de mult Te iubim! Atrage-ne, Doamne, și vom alerga după Tine. Sărută-ne cu sărutările gurii Tale. Venim la Tine în dragoste ca să petrecem timp cu Tine în cuvântul Tău. Vrem să trăim întreaga noastră viață înaintea Ta și cu Tine, iubindu-Te și dăruindu-ne Ție. Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai creat după imaginea lui Dumnezeu, care este un Iubitor, ca să-L putem iubi pe Dumnezeu! Te iubim, Doamne Isuse! Nu vrem doar să facem lucruri pentru Tine, ci mai mult, vrem să Te iubim! Îți mulțumim că ne-ai logodit cu Tine prin cuvântul slujbei. Fie ca să fim păstrați ca o fecioară curată pentru Cristos. Fie ca să Te iubim cu cea mai bună dragoste, prima dragoste și să facem primele fapte. O, Doamne Isuse, cât de mult Te iubim! Ne place să fim în această poveste de dragoste divină și sfântă. Ne place să ne deschidem către Tine pentru a Te atinge, a Te savura și a fi umpluți cu Tine!

Îl iubim pe Domnul fixându-ne întreaga ființă asupra Lui și fiind ocupați de El, chiar pierduți în El

Pe măsură ce ne trăim viața creștină în povestea de dragoste divină și sfântă cu Dumnezeu, trebuie să-L iubim fixându-ne întreaga ființă asupra Lui, fiind ocupați de El și pierzându-ne în El.

Orice lucru sau persoană iubim, întreaga noastră inimă este îndreptată, ocupată și posedată de acesta (1 Timotei 6:10-11; 2 Timotei 3:2-4; 4:8, 10a; Tit 1:8).

Dacă iubim banii, suntem mistuiți de dragostea de bani și întreaga noastră ființă este ocupată de gândul la bani. Dacă iubim plăcerile, căutăm doar să avem plăceri și plătim orice preț pentru a le obține. Dacă iubim epoca rea de acum, nu vom iubi nimic altceva și nici măcar nu-L vom iubi pe Dumnezeu, căci epoca de acum ne ocupă.

Mai ales la sfârșitul epocii, așa cum au profețit apostolii, oamenii sunt iubitori de bani, iubitori de sine, fără dragoste de Dumnezeu și iubitori de plăceri mai degrabă decât iubitori de Dumnezeu.

Dar noi vrem să ne dăm Domnului pentru a fi cei care Îl iubesc pe Domnul și iubesc arătarea Sa. Nu vrem să iubim epoca acesta rea, ci să-L iubim pe Domnul cu dragostea noastră dintâi.

Ce înseamnă să-L iubești pe Dumnezeu? A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă să ne fixăm întreaga ființă absolut pe El, adică să lăsăm întreaga noastră ființă să fie ocupată de El și pierdută în El (vezi nota de subsol 3 la 1 Corinteni 2:9, Biblia versiunea recâștigării).

În 1 Corinteni 2:9, Pavel ne spune că Dumnezeu a pregătit lucruri uimitoare pentru cei ce-L iubesc, lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și care nu s-au urcat în inima omului. Dumnezeu are lucruri adânci și ascunse pregătite și rânduite pentru cei ce-L iubesc; noi trebuie pur și simplu să-L iubim pe Domnul.

Da, trebuie să ne temem de Dumnezeu și, cu siguranță, trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu și să credem în Dumnezeu, dar mai mult decât atât, trebuie să-L iubim. A-L iubi pe Domnul este cerința indispensabilă.

Trebuie să ne fixăm întreaga ființă – duhul, sufletul și trupul nostru, împreună cu inima, sufletul, mintea și puterea noastră (Marcu 12:30) – absolut asupra Lui. Aceasta înseamnă că trebuie să lăsăm întreaga noastră ființă să fie ocupată de El și pierdută în El.

Trebuie să-I permitem Domnului să devină totul pentru noi, astfel încât să putem fi una cu El practic în viața noastră de zi cu zi. Pe măsură ce Îl iubim pe Domnul, fixându-ne întreaga ființă asupra Lui și fiind ocupați de El, chiar pierduți în El, avem cea mai apropiată și intimă părtășie cu Dumnezeu!

Acest lucru ne va face să intrăm în inima lui Dumnezeu și să-I înțelegem toate secretele (Psalmul 73:25; 25:14). Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi. Fie ca noi să ne fixăm întreaga ființă asupra Domnului, permițându-I să ne ocupe și să ne satureze.

Când Îl iubim pe Domnul, trăind în povestea de dragoste divină și sfântă, noi experimentăm, savurăm și ne împărtășim pe deplin din lucrurile profunde și ascunse ale lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu le-a rânduit și pregătit pentru noi. Amin!

A-L iubi pe Domnul Isus înseamnă a-L aprecia, a ne fixa ființa pe El, a ne deschide către El, a-L savura, a-I acorda primul loc, a fi una cu El, a-L trăi și a deveni El (vezi Matei 26:6-13; 2 Corinteni 3:16; Marcu 12:30; Coloseni 1:18; 1 Corinteni 6:17; Filipeni 1:20-21).

Când Îl iubim pe Domnul, trăind în povestea de dragoste divină și sfântă cu El în viața noastră de zi cu zi, vom fi dispuși să ne „irosim” pentru Domnul, fără a calcula costul, ci pur și simplu iubindu-L.

Îl vom lua ca primul în toate lucrurile, dându-I preeminența în toate lucrurile. Vom trăi un singur duh cu El și El se va exprima prin noi. Pentru noi, a trăi va fi Cristos, iar pentru noi a muri va fi un câștig, căci vom fi cu Preaiubitul nostru.

Fie ca noi să fim cei care Îl iubesc pe Domnul și ne dăruim Lui, fixându-ne întreaga ființă asupra Sa și permițându-I să fie mărit în trupul nostru, fie prin viață, fie prin moarte.

Doamne Isuse, Te iubim și ne fixăm întreaga ființă asupra Ta! Nu numai că credem în Tine și Te venerăm, dar Te și iubim! O, Doamne, ne fixăm întreaga ființă – duhul, sufletul și trupul – absolut asupra Ta! Alegem să Te iubim cu toată inima, sufletul, mintea și puterea noastră! Fie ca întreaga noastră ființă să fie ocupată cu Tine și pierdută în Tine! Amin, Doamne, vrem să fim una cu Tine practic în viața noastră de zi cu zi. Fie ca noi să trăim în cea mai apropiată și intimă părtășie cu Dumnezeu. Ne deschidem Ție, Doamne, și ne dăruim doar pentru a Te iubi! Ne fixăm ființa pe Tine. Te apreciem, căci Tu ești Cel mai minunat. Oh, cu cât ne deschidem mai mult Ție și Te iubim, cu atât apreciem mai mult cine ești! Îți dăm primul loc în toate lucrurile prin credință, căci Te iubim. Vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi, căci Te iubim! Amin, Doamne, vrem să-L trăim pe Cristos și chiar să devenim la fel ca Cristos, căci Te iubim! Fă-ne la fel ca Tine. Pregătește-ne să fim mireasa Ta! Te iubim, Doamne Isuse!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We love the Lord by Setting our Entire Being on Him in the Divine and Holy Romance, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Pregătirea miresei – săptămâna 1 cu tema: Mireasa — țelul recâștigării Domnului (ziua 1), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și-L iubim pe Domnul pentru a deveni mărturia lui Isus

27/10/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și să-L iubim pe Domnul cu prima dragoste, pentru a putea deveni mărturia lui Isus pe pământ astăzi.

Principalul lucru în viața bisericii ar trebui să fie să mâncăm din pomul vieții, adică să să-L savurăm pe Cristos ca rezervă a vieții; facem acest lucru mai întâi iubindu-L pe Domnul cu prima dragoste și, prin urmare, acordându-I Lui primul loc și savurându-L pentru a putea avea strălucirea Lui și a fi mărturia lui Isus. Amin!

Slavă Domnului că El ne readuce la Sine, înapoi la savurarea lui Cristos ca pom al vieții! Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, ne aflăm într-o situație triunghiulară, așa cum a fost Adam la început: trebuie să alegem între pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului.

Diferența dintre Adam și noi este că noi avem deja viața divină, în timp ce Adam nu a avut-o; totuși, chiar dacă am fost regenerați cu viața lui Dumnezeu, tot trebuie să alegem să mâncăm din pomul vieții zi de zi.

A mânca din pomul vieții ar trebui să fie principala noastră preocupare în viața noastră creștină și în viața de biserică. Când Îl mâncăm pe Cristos ca viață, împărtășindu-ne din El în duh și rămânând în părtășie cu El, suntem pe linia vieții.

Dar dacă nu facem alegerea de a ne întoarce către duhul nostru și de a ne concentra mintea asupra duhului, implicit suntem în carne, iar sinele este exprimat; rezultatul este moartea. O, Doamne Isuse!

În întreaga Biblie și de-a lungul istoriei umane, vedem aceste două linii – linia vieții și linia morții. Linia vieții începe cu pomul vieții și se termină cu Noul Ierusalim. Linia morții începe cu pomul cunoștinței binelui și răului și se termină cu lacul de foc.

Dacă citim Biblia având în vedere aceste două linii, ne vom da seama că toate persoanele menționate în Biblie au fost fie pe linia vieții, fie pe linia morții. Mai mult, unii au fost pe linia morții, dar apoi au trecut la linia vieții și apoi au mers pe linia morții.

Suntem la fel și noi astăzi. Ne putem trezi dimineața și să-L contactăm pe Domnul în timpul nostru personal cu El și alegem calea vieții; dar după câteva ore, când trebuie să ne ocupăm de anumite lucruri sau când cineva ne vorbește, pur și simplu trecem la linia morții.

Linia vieții și linia morții pot fi văzute în Romani 5 până la 8, iar noi, credincioșii în Cristos, trebuie să știm cum să fim pe linia vieții și să rămânem pe linia vieții astăzi.

Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și-L iubim cu dragostea dintâi, dându-I primul loc în toate lucrurile

Fie ca Domnul să ne lumineze să vedem că a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, adică a-L savura pe Cristos ca rezervă a vieții, ar trebui să fie lucrul principal în viața bisericii de astăzi (Gen. 2:9, 16; Apoc. 2:7). Atât personal, cât și colectiv, trebuie să fim cei care mănâncă pe Cristos ca pom al vieții, împărtășindu-ne zilnic din Cristos și din bogățiile Sale și rămânând în savurarea lui Cristos.

Conținutul vieții de biserică depinde de savurarea lui Cristos. Dacă să-L savurăm pe Cristos, avem multă mulțumire în viața de biserică, dar dacă nu o facem, viața de biserică poate părea săracă. Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos ca pom al vieții, cu atât mai bogat va fi conținutul vieții de biserică!

Fie ca noi să fim cei care Îl aleg pe Domnul Isus zi de zi. Fie ca noi să alegem nu doar să cunoaștem despre El citind Scripturile, ci și mai mult, să venim la El în cuvântul Său pentru a-L cunoaște subiectiv, mâncându-L pe Cristos ca pom al vieții (Ioan 5:39-40).

În Apocalipsa 2:7, Domnul Isus promite biruitorului că îi va da să mănânce din pomul vieții, care este în paradisul lui Dumnezeu. Primul și cel mai important lucru în viața de biserică nu este să lucrăm pentru Domnul, ci să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții.

Trebuie să-L mâncăm pe Domnul zi de zi, chiar oră de oră. Trebuie să chemăm Numele Domnului, să ne rugăm Lui și să avem părtășie cu El pe tot parcursul zilei. Pe măsură ce citim cuvântul Lui, citim cu rugăciune cuvântul Lui și Îl mâncăm pe El ca pom al vieții.

Cu cât Îl mâncăm mai mult pe Cristos, cu atât mai bine. Cu cât mâncăm mai mult din pomul vieții, cu atât primim mai multă rezervă de viață și cu atât vom umbla mai mult pe linia vieții.

Dar pentru a-L savura pe Cristos ca pom al vieții, este nevoie să-L iubim cu prima noastră dragoste; dacă părăsim prima noastră dragoste față de Domnul, vom rata savurarea lui Cristos și vom pierde mărturia lui Isus (Apocalipsa 2:4-7).

Pentru a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, trebuie să-L iubim, chiar să-L iubim cu prima noastră dragoste. Trebuie să-I acordăm Domnului primul loc, preeminența, în toate lucrurile (Coloseni 1:18). El trebuie să aibă preeminența. Cristos trebuie să fie primul în noi.

Fie ca noi să recâștigăm prima dragoste față de Domnul considerându-L pe Domnul Isus ca fiind primul în toate lucrurile. Fie ca noi să facem din Cristos totul în viața noastră, biruind astfel pierderea dragostei dintâi.

Gândește-te la situația ta înaintea Domnului: este Cristos primul în toate lucrurile pentru tine? Ocupă Cristos primul loc în felul în care te îmbraci, în lucrurile pe care le porți, în felul în care umbli și în felul în care vorbești? Trebuie să ne întoarcem la Domnul și să ne pocăim pentru pierderea dragostei noastre dintâi.

Trebuie să ne pocăim și să ne amintim de unde am căzut și trebuie să facem primele fapte, faptele care vin din dragostea noastră dintâi pentru Domnul. Fie ca niciodată să nu lăsăm dragostea noastră pentru Domnul să se învechească.

Dacă părăsim dragostea noastră dintâi față de Domnul, vom rata savurarea lui Cristos și vom pierde mărturia lui Isus! O, Doamne! Prima cauză a degradării, așa cum se vede în vorbirea Domnului către biserica din Efes în Apocalipsa 2, este părăsirea dragostei dintâi.

În Vechiul Testament, Israel L-a falimentat pe Dumnezeu pentru că L-a părăsit pe Dumnezeu, izvorul apelor vii; în Noul Testament, prima cauză a degradării bisericii este părăsirea dragostei dintâi pentru Domnul. A-L părăsi pe Cristos înseamnă doar a-L părăsi pe El, a nu-L lua ca primul în toate lucrurile.

Fie ca noi să ne deschidem către Domnul în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile, acordându-I primul loc în toate lucrurile. Pe măsură ce ne îmbrăcăm, pe măsură ce ne ocupăm de atâtea lucruri, fie ca noi să să verificăm cu Domnul ce simte El în legătură cu una sau alta.

Chiar și atunci când ne îmbrăcăm cu o anumită cămașă sau un pantalon, putem să verificăm cu Domnul să ne lumineze, chiar să ne dezvăluie ce simte El în legătură cu aceasta. Trebuie să avem multe discuții intime cu Domnul în legătură cu toate lucrurile și în toate lucrurile.

A recâștiga dragostea dintâi înseamnă a-L considera pe Domnul Isus ca fiind primul în toate; dacă facem din Cristos totul în viața noastră, aceasta înseamnă că am biruit pierderea dragostei dintâi (Coloseni 1:18b; Ioan 14:21, 23; Psalmul 90:1; 91:1; Filipeni 3:13-14).

Fie ca noi să ne rugăm mult înaintea Domnului cu privire la acest lucru, pocăindu-ne într-un mod sincer și întorcându-ne la El din nou și din nou. Fie ca să învățăm să ne întoarcem inima către El în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile, astfel încât să-I putem da primul loc în toate lucrurile.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții astăzi! Amin, Doamne, fie ca mâncatul lui Cristos ca pom al vieții să fie lucrul principal în viața de biserică! Fă-ne să venim la Tine pentru a Te savura și a ne împărtăși din Tine ca viața și sursa noastră de viață. Fie ca toți sfinții să aibă o savurare bogată a lui Cristos, astfel încât conținutul vieții de biserică să fie bogat în Cristos! Amin, Doamne, Te iubim! Ne întoarcem inima către Tine. Vrem să Te iubim cu cea mai bună dragoste, cu prima dragoste. Fă-ne să venim la Tine în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile. O, Doamne, iartă-ne că ne-am părăsit prima dragoste față de Tine. Vrem să Te iubim mai mult. Recâștigă-ne prima dragoste pentru Tine. Fie ca să Te iubim cu cea mai bună dragoste. O, Doamne, Îți dăm preeminența în toate lucrurile. Fie ca Tu să fii primul în toate. Ai Tu preeminența în viața noastră de zi cu zi, cu toate lucrurile zilnice în care suntem implicați. Vrem să-L facem pe Cristos totul pentru noi, astfel încât să-L putem iubi cu cea mai bună dragoste și să-L mâncăm astăzi ca pomul vieții!

Îl iubim pe Domnul, mâncăm din pomul vieții, avem strălucirea Sa și suntem mărturia lui Isus

În Apocalipsa 2:1-7, Domnul a adresat un cuvânt bisericii din Efes în care a folosit patru cuvinte – dragoste, viață, lumină și lampadar. Mai întâi, le-a spus că avea ceva împotriva lor, adică, că își părăsiseră dragostea dintâi. Apoi a spus că trebuie să se pocăiască și să-și amintească de unde au căzut și să facă lucrările dintâi, altfel lampadarul va fi luat de la ei (aceasta implică lumina).

În cele din urmă, El le promite biruitorilor că le va da să mănânce din pomul vieții, care este în paradisul lui Dumnezeu. Putem spune că vorbirea Domnului către biserica din Efes poate fi rezumată în aceste patru cuvinte cruciale – dragoste, viață, lumină și lampadar.

Fiind credincioși în Cristos care Îl urmăresc și doresc să fie salvați de orice degradare, venim la Domnul zi de zi pentru a-L iubi, a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, a rămâne sub lumina Domnului și a fi mărturia lui Isus, lampadarul ținându-L pe El sus ca lumină.

Fie ca noi să biruim pierderea dragostei dintâi, astfel încât să putem continua să mâncăm din Cristos ca pom al vieții și să strălucim lumina divină ca lampadarul. Aceasta înseamnă că trebuie să-I dăm Domnului preeminența în orice fel și în toate, astfel încât să putem recâștiga dragostea dintâi.

Când Îl iubim pe Domnul cu dragostea dintâi, Îl vom savura ca pom al vieții, iar aceasta va fi lucrul principal din viața de biserică. Pe măsură ce să-L savurăm pe Cristos ca pom al vieții în viața de biserică, vom avea strălucirea Sa, căci viața Sa este lumina vieții (Ioan 8:12).

Amin, a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții face ca viața divină să strălucească asupra noastră și să ne aducă în lumina divină! În lumina divină, mărturisim ceea ce Domnul expune în noi și avem mai multă părtășie cu Dumnezeu și unii cu alții (1 Ioan 1:7, 9). Atunci, vom străluci în viața noastră de zi cu zi și împreună, ca lampadar.

Însă dacă nu-L iubim pe Domnul cu prima dragoste, nu vom avea apetit să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și nu va exista strălucire; acest lucru ne va face să pierdem mărturia lui Isus, căci Domnul va veni și va lua lampadarul. O, Doamne!

A-L iubi pe Domnul, a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții și a fi sub strălucirea Lui sunt atât de importante pentru a fi mărturia lui Isus astăzi! Dacă avem dragoste față de Domnul, chiar și cea mai bună dragoste, vom avea viață și Îl vom mânca pe Cristos ca pom al vieții.

Pe măsură ce mâncăm din pomul vieții, lumina divină strălucește asupra noastră și devenim mărturia lui Isus, lampadarul care Îl ține pe Cristos ca lumină.

Fie ca noi să ne păstrăm în savurarea lui Cristos ca dragoste, viață și lumină a noastră, astfel încât să putem păstra mărturia lui Isus ca strălucire a lampadarului în localitatea noastră (Apocalipsa 12:17).

Dacă avem mărturia lui Isus, vom mărturisi despre persoana lui Cristos ca Dumnezeu și ca om și vom mărturisi despre viața umană a lui Cristos, crucificarea, învierea, înălțarea, coborârea și a doua venire a Sa. Amin!

Starea rea a celor răi, însă, este că ei nu vin la Domnul ca să mănânce și să-L savureze pe Domnul (vezi Isaia 55:1-2, 6-7; 57:20-21). O, Doamne! Cei răi fac multe lucruri, dar ei nu vin să-L contacteze pe Domnul, să-L ia, să-L primească, să-L guste și să să-L savureze. În ochii lui Dumnezeu, nimic nu este mai rău decât aceasta (Ieremia 2:13).

Fie ca noi să ne oprim din a face lucruri pentru El și din lucrarea noastră și pur și simplu să să-L savurăm pe Domnul, iubindu-L cu prima dragoste și permițându-I să strălucească asupra noastră. Fie ca noi să venim la El să bem din El, chiar să mâncăm bunătatea Sa, lăsând sufletul nostru să se desfăteze de grăsimea Sa.

Fie ca noi să-L căutăm pe Domnul cât timp se poate găsi, să-L chemăm cât timp este aproape și să părăsim orice cale rea sau gânduri rele pe măsură ce ne întoarcem la Iehova!

Sunt multe lucruri pe care trebuie să le facem pentru Domnul și în viața de biserică, dar țelul nostru principal este să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, să-L iubim cu prima dragoste și-L lăsăm să strălucească asupra noastră, căci în acest fel devenim și ținem mărturia lui Isus.

Doamne Isuse, Îți dăm preeminența în orice fel și în toate lucrurile, ca să ne putem recâștiga dragostea dintâi. Te iubim, Doamne Isuse, și Îți dăm cea mai bună dragoste a noastră. O, Doamne, venim la Tine cu dragoste pentru a Te savura astăzi ca pom al vieții. Fie ca Tu să devii viața și sursa noastră de viață în toate lucrurile astăzi. Fie ca viața Ta să strălucească în noi și să expună orice întuneric și păcat! Vrem să ne mărturisim păcatele și să rămânem în lumină, așa cum Tu ești în lumină. O, Doamne Isuse, strălucește în noi și strălucește prin noi! Fie ca noi să fim cei care țin mărturia lui Isus, permițându-I lui Cristos să strălucească prin ei în toate lucrurile, atât personal, cât și corporativ! Amin, Doamne, vrem să biruim părăsirea dragostei dintâi, să menținem mâncatul lui Cristos ca pom al vieții și să strălucim lumina divină ca lampadarul! Aleluia, suntem mărturia lui Isus, expresia corporativă a lui Cristos pe care Îl mâncăm ca pom al vieții și pe care Îl iubim cu dragostea dintâi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Eat Christ as the Tree of Life and Love the Lord to become the Testimony of Jesus, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 1 cu tema: Linia vieții și linia morții în capitolele de la 5 la 8 din Romani, ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Suntem vase absolut deschise Domnului și iubindu-L pentru a fi umpluți cu Dumnezeu ca viață

04/09/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pentru ca El să-Și împlinească scopul, Dumnezeu a creat omul ca un vas de lut pentru a-L conține pe El ca viață; El ne-a ales să fim vase de onoare umplute cu Dumnezeul Triunic și, ca atare, trebuie să fim vase absolut deschise Domnului pentru ca El să Se distribuie în noi și să facă totul în noi. Amin!

Slavă Domnului că noi, credincioșii în Cristos, suntem vase de lut care conțin o comoară neprețuită, Cristosul gloriei! Aceasta nu pentru că suntem mai buni decât alții, ci datorită îndurării lui Dumnezeu. În îndurarea Lui, Dumnezeu ne-a ales să fim vase care să-L conțină pe El ca glorie.

Domnul Isus este comoara noastră în noi, iar cheia pentru a-L savura ca fiind comoara noastră este să petrecem timp cu El pentru a-L privi și a-L absorbi.

Chiar dacă toți credincioșii în Cristos Îl au pe Cristos ca și comoară în ei, nu mulți savurează această comoară. Mulți creștini își trăiesc viața creștină ca și cum nu ar avea nicio comoară în ei, căci comoara nu poate fi văzută prin ei și nu savurează prețiozitatea Domnului Isus ca și comoară a lor.

Cum putem nu doar să conținem această comoară, ci și să o savurăm și să o exprimăm? Trebuie să petrecem timp intim, personal și direct cu Domnul zi de zi.

Trebuie să ne luăm timp din programul nostru încărcat pentru a fi pur și simplu cu Domnul, pentru a-L savura. El este Cel mai minunat. El este Cel mai prețios. Ne place să fim în prezența Sa.

Când Îl contactăm pe Domnul, simțim că ne atrage spre Sine, astfel încât să-L putem savura și să ne împărtășim din bogățiile Sale. Fiind căutători ai Domnului, trebuie pur și simplu să ne deschidem Domnului din nou și din nou în timpul nostru cu El, pentru a putea fi infuzați cu El.

Așa cum preoții din Vechiul Testament aveau pâinea punerii înainte, pâinea prezenței, în Locul Sfânt din tabernacol și din templu, tot așa și noi avem astăzi fața lui Cristos în duhul nostru și trebuie să savurăm strălucirea feței Sale.

Asemenea lui Pavel, trebuie să trăim în indicele ochilor Domnului. Viața noastră de zi cu zi trebuie să fie o viață de contemplare a Domnului. Doar să privim fața Lui – asta este ceea ce tânjește inima noastră.

Când Îl privim pe Domnul, când fața noastră este dezvăluită pentru a-L privi, suntem infuzați cu El și Îl reflectăm. Reflectăm ca o oglindă gloria Domnului și suntem transformați în același chip, din glorie în glorie, întocmai ca de la Duhul Domnului.

Un proces interior de transformare are loc atunci când ne deschidem către Domnul, îndepărtăm orice văluri și Îl privim față în față. Acest proces are ca rezultat exprimarea Lui, căci reflectăm ceea ce privim.

Dumnezeu l-a creat pe om ca un vas de lut pentru a-L conține pe Dumnezeu ca viață, pentru împlinirea scopului Său

Primul pas pe care Dumnezeu L-a făcut pentru a-Și împlini scopul a fost să creeze omul după chipul și asemănarea Sa (Gen. 1:26). El a creat omul într-un mod foarte particular; El nu l-a creat pe om ca o unealtă pentru a face ceva sau un instrument pentru uzul Său, ci ca să fie un vas.

După ce Dumnezeu l-a creat pe om, în loc să-i spună să facă una sau alta, El l-a pus în fața pomului vieții (Geneza 2:7). El vrea ca omul să-L primească pe Dumnezeu ca viață și să-L conțină pe Dumnezeu ca viață a sa.

Ca ființe umane, suntem vase. Suntem ca o sticlă sau un pahar, un recipient care conține ceva. Nu suntem neînsuflețiți sau lipsiți de viață; suntem plini de viață, avem sentimente, preferințe și dorințe, dar suntem un vas care conține ceva.

Am fost creați pentru a-L conține pe Dumnezeu, așa cum o sticlă a fost făcută nu pentru a se conține pe sine, ci pentru a fi umplută cu un anumit lichid.

Când te uiți la o sticlă de Coca-Cola, știi că a fost concepută să conțină Coca-Cola. Nu a fost concepută pentru grădinărit (deși unii oameni o pot folosi în acest fel) sau pentru a fi expusă undeva; a fost concepută să conțină un anumit lichid.

În mod similar, noi, ființele umane, suntem creați de Dumnezeu ca vase de lut pentru a-L conține pe Dumnezeu ca viață, în vederea împlinirii scopului lui Dumnezeu. În interiorul ființei noastre, există un vid în forma lui Dumnezeu, pe care numai Dumnezeu îl poate umple și satisface. Suntem concepuți ca vase de lut pentru a-L conține pe Dumnezeu ca viață.

În Romani 9:21 și 23, Pavel ne spune clar că suntem vase de lut pentru a-L conține pe Dumnezeul gloriei. El este Olarul, noi suntem lutul; El ne-a făcut pe fiecare dintre noi într-un fel anume, pentru un scop anume.

Ne putem plânge că El ne-a creat cu o anumită dispoziție, care s-ar putea să nu ne placă, și s-ar putea să nu fim mulțumiți de felul în care arătăm în exterior. Totuși, așa ne-a creat Dumnezeu; El ne-a modelat și ne-a făcut într-un fel anume pentru a fi un vas de lut care să-L conțină pe Dumnezeu ca viață.

Putem încerca să conținem multe lucruri, căci lumea pare să ne ofere multe lucruri pentru a ne umple. Dar, indiferent câtă educație, sport, divertisment și activități încercăm să îndesăm în vasul nostru, nu suntem niciodată mulțumiți.

Singurul lucru care ne satisface este Dumnezeul Triunic ca viață care este distribuit în noi pentru a fi savurarea noastră. De aceea, atunci când ne pocăim și credem în Domnul Isus, descoperim că El este sensul vieții noastre umane.

Sensul vieții noastre omenești nu constă în ceea ce facem în exterior sau în lucrurile pe care încercăm să le punem în mintea și sufletul nostru în interior; sensul vieții noastre omenești este Cristos ca viață care vine în noi pentru a ne umple și a ne satura cu Sine Însuși.

Dumnezeu ne-a ales pentru ca noi să fim vase de onoare umplute cu Dumnezeul Triunic ca viață (Romani 9:21, 23; 2 Corinteni 13:14). Suntem vase pentru a-L conține pe Dumnezeu; suntem vase de onoare atunci când îl conținem pe Dumnezeu.

Când Dumnezeu vine pentru a fi savurarea noastră, suntem vase de onoare spre glorie. Dar când nu-L conținem pe Dumnezeu, când suntem umpluți în mod activ cu alte lucruri în afară de Dumnezeu, suntem vase spre ocară.

Cu ce suntem umpluți? Ce luăm înăuntrul nostru zi de zi? Ce punem în vasul nostru? Trebuie să venim la Domnul din nou și din nou și să ne menținem vasul deschis pentru El, astfel încât El să ne umple cu Sine Însuși ca viață.

Fie ca noi să vedem că suntem vase, vase de lut, pentru a-L conține pe Dumnezeu ca și comoară a noastră.

Fie ca noi să ne dăm seama că Dumnezeu ne-a conceput într-un mod special pentru ca El să vină în noi ca să fie viața și savurarea noastră. Și fie ca noi să ne deschidem către El pentru a fi umpluți cu El din nou și din nou pe tot parcursul zilei.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai creat să fim vase de lut pentru a-L conține pe Dumnezeu ca viață. Aleluia, nu suntem unelte sau instrumente pentru Dumnezeu, ci suntem vase pentru a-L conține! Ne deschidem Ție, Doamne dragă. Ne deschidem pentru a fi umpluți cu Tine. Fie ca noi să ne dăm seama că nu suntem aici pentru a fi umpluți cu noi înșine sau cu lucrurile din această lume, ci pentru a fi umpluți cu Dumnezeu! Aleluia, suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu pentru a fi un vas de lut pentru a-L conține pe Dumnezeu ca viață! Amin, Doamne, ne deschidem vasul Ție. Vino în noi. Umple-ne. Saturează-ne. Fii comoara din noi. Vrem să Te conținem și să fim umpluți cu Tine. Fie ca noi să fim vase de onoare umplute cu Dumnezeul Triunic! Aleluia, am fost aleși de Dumnezeu pentru a putea fi vase de onoare umplute cu Dumnezeul Triunic ca viață. Amin, Doamne, ne dăm Ție pentru a fi umpluți cu Tine! Ne deschidem vasul pentru distribuirea Ta divină: umple-ne cu Tine însuți ca conținut al nostru!

Să fim vase absolut deschise Domnului și iubindu-L pentru a fi umpluți cu El

Trebuie să ne dăm seama că suntem vase de lut pentru a fi umplute cu Dumnezeul Triunic ca fiind conținutul nostru.

După ce Dumnezeu l-a creat pe om, El l-a pus în fața pomului vieții. Când a venit Domnul Isus, El a spus că El este pâinea vieții (Ioan 6:35) și că El este vița (Ioan 15:1-5). El a venit pentru a fi mâncat de noi ca pâinea vieții, pentru ca noi să avem viață și să trăim veșnic.

Modul în care Dumnezeu Își îndeplinește scopul nu este ajutându-ne să facem una sau alta pentru El, pentru ca El să fie glorificat; El vine în noi ca viața noastră pentru a fi savurarea noastră de a face totul în noi și pentru noi.

Orice mâncăm devine parte din noi, chiar și din noi; suntem ceea ce mâncăm. Când mâncăm ceva, îl digerăm și îl asimilăm, iar acel lucru devine parte din noi.

Noi suntem vase care mănâncă, deoarece noi mâncăm și bem tot timpul pentru a asimila ceea ce mâncăm și bem.

Dumnezeu dorește să-L mâncăm. El vrea să fim vase care Îl conțin pe El și să fim umpluți cu El ca și conținut al nostru.

Suntem creați ca vase pentru a-L conține pe Dumnezeu ca viață și trebuie să fim vase absolut deschise Domnului și iubindu-L tot timpul. Ceea ce se cere de la un vas este să rămână deschis pentru a fi umplut cu conținutul.

Noul Testament ne arată că Dumnezeu vrea să fim un vas care Îl iubește și se menține deschis către El.

Problema este că, odată ce credem în Domnul și vedem frumusețea Lui, s-ar putea să dorim să facem lucruri pentru El. El nu vrea să facem lucruri pentru El; El vrea să fim vase absolut deschise Lui pentru ca El să Se distribuie în noi.

Dacă suntem vase absolut deschise Domnului, El poate veni în noi, ne poate satura și ne poate umple cu Sine Însuși și poate face totul în noi și pentru noi.

Apostolul Pavel a fost un vas absolut deschis Domnului, iar Domnul putea curge în el și prin el într-un mod îmbelșugat. Fie ca noi să ne dăm pe noi înșine pur și simplu pentru a-L iubi pe Domnul. Fie ca noi să nu mai facem pentru El și pur și simplu să-L iubim și să-L savurăm pe El.

Fie ca noi să ne dăm seama că Dumnezeu vrea în primul rând să ne deschidem ființa către El pentru ca El să Se distribuie în noi.

Noul Testament ne arată că Dumnezeu vrea ca credincioșii să fie vase care Îl iubesc și se mențin deschiși Lui (Romani 9:21, 23; 2 Corinteni 3:16).

El nu vrea în primul rând să facem lucruri pentru El; El poate face totul, El Își poate satisface toate nevoile Sale, dar El vrea vase deschise.

Dacă nu ne deschidem Domnului din adâncul ființei noastre, El nu se poate distribuit în noi și nu-Și poate face domiciliul adânc în inima noastră (1 Corinteni 2:10; Efeseni 3:16).

El vrea să fie comoara din ființa noastră și, fiind comoara din noi, vrea să se răspândească în fiecare parte, astfel încât să ne poată transforma după chipul Său.

În cele din urmă, vasul nostru de lut va fi transformat în comoara glorioasă și neprețuită pe care o conținem. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, pentru ca Domnul să ne transforme după chipul Său, trebuie să ne păstrăm vasul deschis pentru El.

În timp ce mergem la muncă și facem tot felul de lucruri la birou, în timp ce călătorim și acordăm atenție multor probleme și în timp ce ne relaxăm acasă sau în vacanță, trebuie să fim vase absolut deschise Domnului pentru distribuirea Sa divină.

Trebuie să-I spunem Domnului să ne mențină deschiși pentru El. Aceasta nu înseamnă că, dacă nu facem nimic pentru Dumnezeu, suntem acum somnoroși și pasivi; mai degrabă, suntem în alertă să facem un singur lucru: să ne păstrăm vasul absolut deschis Domnului, pentru ca El să Se distribuie în noi.

Un vas deschis nu face nimic altceva decât să se mențină deschis pentru a fi umplut prin distribuirea divină a Trinității Divine (2 Corinteni 13:14). Dumnezeu Tatăl, ca dragoste, este sursa, Cristos Fiul, ca har, este calea, iar Dumnezeu Duhul, ca părtășie, Îl aduce în noi pe întregul Dumnezeu Triunic cu tot ceea ce este și are El prin distribuirea Sa divină.

Când suntem vase absolut deschise Domnului, El vine și ne umple și face totul în noi și pentru noi (Efeseni 3:19).

Pe de o parte, suntem slabi pentru că suntem vase de lut; pe de altă parte, avem o comoară minunată în noi.

Pe de o parte, avem acest vas muritor, fragil, de lut, iar pe de altă parte, avem o comoară în noi care ne permite să ne păstrăm deschiși Domnului.

Atâta timp cât venim la El din nou și din nou, chiar și deschiderea noastră către El este posibilă datorită El, ca fiind comoara din noi.

El, ca și comoară din noi, ne face capabili să ne deschidem către El, oferindu-I orice oportunitate de a face tot ceea ce vrea El să facă în noi și pentru noi. Aceasta este viața creștină potrivită și autentică (Galateni 2:20).

Fie ca noi să ne exercităm liberul arbitru pentru a-L iubi pe Domnul (Matei 22:37) și să ne menținem deschiși către El, astfel încât să putem fi vase absolut deschise distribuirii Sale divine astăzi.

Doamne Isuse, ne deschidem vasul Ție. Curgi în noi astăzi. Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție! Păstrează-ne deschiși Ție tot timpul. Salvează-ne de a fi pasivi sau indiferenți și salvează-ne de a încerca în primul rând să lucrăm pentru Tine. Fie ca noi să ne oprim din a face și să fim foarte atenți pentru a ne păstra vasul absolut deschis Ție! Amin, Doamne, Te iubim și ne deschidem Ție! Fie ca noi să vedem că Tu nu vrei în primul rând să facem lucruri pentru Tine, ci doar să ne păstrăm vasul deschis Ție. Suntem aici, Doamne, și suntem deschiși. Fă-ne să ne deschidem Ție din adâncul ființei noastre. Fă-ne să ne păstrăm ființa deschisă Ție tot timpul. Îndură-Te de noi, Doamne, ca să nu avem nicio parte a ființei noastre închisă față de Tine. Vrem să ne păstrăm ființa în întregime și complet deschisă distribuirii Tale divine pe tot parcursul zilei. Aleluia, comoara din noi ne permite să ne păstrăm deschiși către Domnul! Amin, Doamne, vrem să-Ți oferim fiecare oportunitate de a face tot ceea Tu ce vrei să faci!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Vessels Absolutely Open to the Lord & Loving Him to be Filled with God as Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 17 cu tema: Cristos ca fiind imaginea lui Dumnezeu și comoara, ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Noi, credincioșii, suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul cu darurile spirituale pe care El ni le-a dat

04/06/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul cu darurile spirituale pe care ni le-a dat El.

În calitate de credincioși în Cristos, avem un statut dublu înaintea lui Dumnezeu: din punct de vedere al vieții, suntem fecioare care cresc în viață, Îl iubim pe Domnul și suntem umpluți cu Duhul Sfânt, iar din punct de vedere al slujirii, suntem sclavii Domnului și trebuie să-I slujim în mod credincios, lucrând până când va veni El.

Acest lucru se vede în Matei 25:1-23. La sfârșitul acestei epoci, pe măsură ce ne pregătim pentru întoarcerea Domnului și căutăm să fim pregătiți pentru ca El să ne răpească, trebuie să vedem că suntem atât fecioare, cât și sclavi.

Ca fecioare, trebuie să fim prudenți; trebuie nu doar să avem ulei în lampa noastră, ci, mai mult decât atât, să avem ulei în vasul nostru.

Ce înseamnă pentru noi să avem ulei în vasul nostru? Lampa noastră este duhul nostru, căci duhul omului este lampa lui Iehova. Însă vasul nostru este sufletul nostru, personalitatea noastră. Nu este suficient pentru noi să avem ulei în lampa noastră, adică să avem Duhul în duhul nostru. Este bine, dar nu este suficient.

Trebuie să avem ulei în vasul nostru, adică trebuie să cooperăm cu Domnul pe tot parcursul zilei pentru a câștiga o porție suplimentară de Duh în sufletul nostru.

Domnul Isus este Duhul în duhul fiecărui credincios în Cristos; totuși, cât din Duh este în sufletele credincioșilor? Cât din Duh am câștigat astăzi în mintea, emoțiile și voința noastră? I-am permis Domnului să se răspândească în mintea noastră și să influențeze modul în care gândim?

I-am permis noi oare Domnului să se răspândească în emoțiile noastre și să le echilibreze, făcându-ne să iubim ceea ce iubește El și să nu ne placă ceea ce nu-I place? I-am dat noi Domnului permisiunea de a ne supune voința, astfel încât alegerile noastre să reflecte alegerile Sale?

Cu toții trebuie să recunoaștem că suntem în procesul de a învăța să câștigăm Duhul în sufletul nostru, adică învățăm să plătim prețul pentru a câștiga porția suplimentară de Duh în vasul nostru.

Zi de zi venim la Domnul pentru a a-L savura în cuvântul Său și ne stabilim timp pentru a ne ruga pentru ca noi să-L absorbim și să savurăm tot ceea ce este El.

Învățăm să răscumpărăm timpul, căci zilele sunt rele, fiind umpluți în duh și cu Duhul. Acesta este un proces de învățare. Învățăm să rămânem în părtășie cu Domnul nu doar zilnic, ci chiar și în fiecare oră.

Acesta este o exersare continuă. Învățăm să ne răscumpărăm timpul și să ne cheltuim energia pentru a fi saturați și îmbibați cu cuvântul sfânt al lui Dumnezeu.

Fie ca noi să rămânem în acest proces de învățare, astfel încât să putem plăti prețul pentru a câștiga mai mult din Duh în vasul nostru, pentru a avea ceva din Duh pentru a sluji altora pentru zidirea bisericii și intensificarea strălucirii sfeșnicului.

În viață suntem fecioare care trăiesc pentru Domnul, în slujire suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul

Matei 25 ne spune că noi, credincioșii în Cristos, avem un statut dublu înaintea lui Dumnezeu: în viață suntem fecioare care trăiesc pentru Domnul, iar în slujire suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul.

În Matei 25:14-30 vedem parabola talanților, unde un om era pe cale să plece în străinătate, așa că și-a chemat slujitorii și le-a dat talanți după abilitatea lor, apoi a plecat. Domnul Isus este acel om care a plecat în străinătate mergând la ceruri și ne-a dat nouă averile Sale.

Noi, credincioșii în Cristos, nu suntem doar fecioare care trăiesc pentru Domnul, ci și sclavi care Îl slujesc pe Domnul. Biblia ne arată că, din punct de vedere al slujirii, noi, credincioșii, suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul (1 Corinteni 7:22-23; 2 Petru 1:1; Iacov 1:1; Romani 1:1).

Statutul nostru înaintea Domnului în relația noastră cu El are două aspecte: în viață, suntem fecioare care trăiesc pentru Domnul, căutăm să câștigăm Duhul în sufletul nostru și Îl iubim pe Domnul, iar în slujire, suntem sclavii Săi cumpărați care Îi slujesc. Fie ca noi să vedem că avem acest statut dublu și fie ca noi să exersăm zilnic ambele aspecte.

În calitate de fecioare, trebuie să fim umpluți cu Duhul în interior și să-L iubim pe Domnul. Ca slujitori ai lui Dumnezeu, avem daruri spirituale pe care trebuie să le folosim pentru a-I sluji Domnului (Romani 12:6; 1 Corinteni 12:4; 1 Petru 4:10; 2 Timotei 1:6).

Fie ca noi să nu neglijăm aceste două aspecte, ci mai degrabă să acordăm atenția cuvenită ambelor, fiind potriviți atât în viață, cât și în slujire. Aleluia, în viață suntem fecioare care Îl iubesc pe Domnul, suntem umpluți în duh și ne pregătim pentru întoarcerea Mirelui nostru!

Slavă Domnului, în slujire suntem sclavi ai lui Cristos, slujindu-L în mod credincios până când El va veni cu răsplata în împărăția Sa! În ceea ce suntem, suntem fecioare; în ceea ce privește credincioșia noastră în slujire, suntem sclavi.

Poate că ne place faptul că suntem fecioare, căci tot ce trebuie să facem este să-L savurăm în mod personal pe Domnul, să fim umpluți de El și să fim în cuvântul Său pentru a-L câștiga tot mai mult în fiecare zi. Dar s-ar putea să nu ne placă să auzim că suntem sclavi; nimeni nu vrea să fie sclav.

Totuși, Domnul ne-a cumpărat ca să fim sclavii Lui; mai întâi, El a venit ca Mântuitorul-Sclav pentru a ne sluji, iar acum El ne-a câștigat și a venit în noi pentru a ne face la fel cum El este, un sclav al lui Dumnezeu în biserică.

Ca fecioare, Domnul este Mirele nostru, cea mai minunată și plăcută persoană; Îl iubim, alergăm după El și ne place să petrecem timp cu El. Ca sclavi ai Domnului, Domnul este Stăpânul nostru; El este un stăpân strict, dându-ne daruri spirituale și așteptându-ne să facem afaceri și să obținem o creștere a darurilor pe care ni le-a dat.

Avem un statut dublu, iar Domnul are, de asemenea, un statut dublu. Pe de o parte, Îl iubim ca fiind Mirele nostru minunat, plăcut și dulce, iar pe de altă parte, Îl venerăm și Îl ascultăm ca Stăpânul nostru strict care ne tratează într-un mod strict în aspectul slujirii.

Ca fecioare, avem nevoie de umplerea cu ulei în vasul nostru; vasul nostru trebuie să fie umplut și să conțină Duhul, chiar și pentru a câștiga o porțiune suplimentară din Duh. Ca sclavi, avem un talant, un talant spiritual, pe care Domnul ni l-a dat pentru slujirea noastră adusă Lui.

Ca vase, avem nevoie de Duh ca de ulei în interior, iar ca sclavi avem nevoie de talanți în exterior.

Ca fecioare, trebuie să-L lăsăm pe Domnul să ne umple până la refuz, chiar să ne cufunde adânc în ființa noastră pentru a ajunge la cele mai ascunse părți, astfel încât El să ne poată transforma după chipul Său.

Ca sclavi ai lui Dumnezeu, trebuie să ne exersăm darurile spirituale pentru a-I sluji Domnului.

Nu ne putem concentra prea mult pe niciunul dintre cele două aspecte, căci ambele sunt vitale și se leagă unul de celălalt. Nu putem sluji Domnului ca sclavi fără a fi umpluți în interior cu Duhul și nu putem fi pur și simplu umpluți cu Duhul și să nu-I slujim Domnului, căci umplerea rezultă în slujirea exterioară.

Uneori însă, putem fi atât de plini de activități în exterior, fiind implicați în multe aspecte ale slujbei din viața de biserică, dar uităm sau neglijăm aspectul de a fi umpluți în duh. Acest lucru va face ca slujirea noastră adusă Domnului să fie deteriorată și nepotrivită.

În alte momente, însă, este posibil să petrecem timp doar cu Domnul și să ne ocupăm de multe lucruri înaintea Sa, dar este posibil să nu fim implicați în niciun aspect al slujirii; în acest caz, nu există nicio revărsare a vieții care este în noi.

Fie ca noi să ne dăm seama că suntem atât fecioare care Îl iubesc pe Domnul și trăiesc pentru El și sclavi care Îl slujesc pe Domnul în mod credincios folosindu-ne darurile spirituale.

Doamne Isuse, îți mulțumim că ne-ai dezvăluit că suntem atât fecioare care trăiesc pentru Domnul cât și sclavi care Îl slujesc pe Domnul. Aleluia, din punct de vedere al vieții, suntem fecioare pure care Îl iubesc pe Domnul, căutăm să fim umpluți cu El și creștem în viață spre maturitate pentru a fi pregătiți pentru întoarcerea Mirelui nostru! Slavă Domnului, din punct de vedere al slujirii, suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul, fiind cumpărați de Cristos pentru a-I sluji cu darurile spirituale pe care El ni le-a dat. Amin, Doamne, fie ca noi să ne exersăm zilnic să trăim viața unei fecioare înțelepte care așteaptă întoarcerea Mirelui ei și o viață de slujire a Ta ca sclavi până când Te vei întoarce cu răsplata Ta. Ne deschidem Ție, Doamne dragă; înnoiește-ne pe dinăuntru și saturează-ne cu Duhul. Venim la Tine, umpluți de duh, pentru a-Ți sluji în biserică și pentru biserică, exersându-ne darul spiritual pentru zidirea bisericii. Te iubim, Mirele nostru drag, și așteptăm cu nerăbdare întoarcerea Ta! Te ascultăm, Stăpânul nostru strict, și folosim darurile pe care ni le-ai dat pentru a-Ți sluji ca sclavi până Te vei întoarce!

Noi, credincioșii, suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul cu darurile spirituale pe care ni le-a dat El

Pentru slujire, pentru osteneala pentru Domnul, avem nevoie de talant, de darul spiritual, pentru a putea fi echipați ca un sclav bun pentru a îndeplini ceea ce Domnul intenționează să realizeze (Matei 25:20-23; 24:45-51).

Pe de o parte, trebuie să fim veghetori ca niște fecioare înțelepte, iar pe de altă parte, trebuie să fim sclavi credincioși care dau hrană casei lui Dumnezeu la timpul potrivit. Noi, credincioșii în Cristos, suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul cu darurile spirituale pe care El ni le-a dat (Matei 25:14-15).

Robii îi semnifică pe credincioși priviți din perspectiva slujirii. Suntem mântuiți pentru a sluji. Domnul este modelul nostru ca sclavi ai lui Dumnezeu și, de îndată ce suntem mântuiți, avem o funcție: suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul.

Prezbiterii, de exemplu, nu sunt persoane cu autoritate care fac lucruri în exterior pentru a conduce biserica doar într-un mod exterior; ei sunt sclavii sfinților. Sfinții slujitori, diaconii și diaconițele, fiecare este un sclav al Domnului.

Domnul ne-a dat bunurile Sale; aceste bunuri semnifică biserica (Efeseni 1:18) cu toți credincioșii, care constituie casa lui Dumnezeu (Matei 24:45). Ce sunt aceste talanți care ne-au fost date? Care sunt darurile spirituale pe care Domnul ni le-a dat fiecăruia dintre noi înainte de a pleca?

Talanții semnifică daruri spirituale (25:15-23; Romani 12:6; 1 Corinteni 12:4; 1 Petru 4:10; 2 Timotei 1:6-7); umplerea cu Duhul în viață ne face capabili să folosim darul spiritual în slujire, iar darul spiritual în slujire se potrivește cu umplerea cu Duhul în viață, pentru ca să putem fi membri perfecționați ai lui Cristos. Amin!

Pe măsură ce trăim la finalizarea acestei epoci și ne pregătim pentru întoarcerea Domnului, cooperând cu El pentru a aduce împărăția Lui, trebuie să fim fecioare prudente care trăiesc pentru Domnul și slujitori credincioși care Îl slujesc pe Domnul.

Trebuie să fim slujitori credincioși care Îl slujesc pe Domnul cu darurile pe care El ni le-a dat. Aceasta nu înseamnă doar că suntem ocupați cu multe lucruri; mai degrabă, am primit anumite daruri de la Domnul și trebuie să le folosim pentru a-I sluji ca sclavi.

Pe de o parte, acestea sunt lucrurile de care Stăpânul vrea să avem grijă – bunurile Sale. Pe de altă parte, El ne-a dat câteva daruri spirituale. Aceste daruri, așa cum se vede în Romani 12:6, diferă în funcție de harul care ne-a fost dat.

Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos, cu atât ni se vor da mai multe daruri. Pe măsură ce Îi slujim Domnului ca sclavi în viața de biserică, trebuie să continuăm să-L savurăm pe Domnul; cu cât Îl savurăm mai mult pe El ca har, cu atât avem mai multe daruri spirituale.

Aceste daruri sunt darul Duhului, căci Duhul devine abilitatea noastră de a sluji sfinților. Efeseni 4:7 spune că fiecăruia dintre noi i-a fost dat harul după măsura darului lui Cristos. Totul depinde de abilitatea noastră, de măsura abilității noastre spirituale.

Mulți creștini aplică și înțeleg greșit acest lucru, crezând că darurile pe care Domnul ni le-a dat sunt abilitățile și capacitatea noastră naturale; unii sunt capabili să gestioneze lucrurile bine, alții pot vorbi elocvent, în timp ce alții au o voce bună, așa că cred că acestea sunt darurile spirituale pe care Domnul ni le-a dat.

Acestea sunt abilități naturale, talentele noastre naturale, nu darurile spirituale pe care Domnul ni le-a dat. Un dar spiritual este ceva ce Domnul ni-l dă și pe care îl exersăm pentru zidirea bisericii.

Cu cât Îl savurăm mai mult pe Domnul, cu atât darul nostru spiritual crește, astfel încât să putem sluji Domnului și să zidim biserica. Umplerea cu Duhul ne permite să folosim darurile spirituale în slujire. Cu cât suntem mai umpluți în duh, cu atât putem sluji mai mult Domnului.

Îi slujim Domnului nu doar făcând lucruri exterioare în biserică sau cântând în biserică etc.; Îi slujim Domnului ca urmare a savurării noastre de Cristos, iar darul spiritual se manifestă pe măsură ce suntem umpluți în duh.

Dacă facem lucruri pentru Domnul, dar nu suntem umpluți în duh, slujirea noastră este doar un fel de lucrare naturală, fără valoare spirituală. Darul spiritual în slujire trebuie să corespundă cu umplerea cu Duhul în viață.

Dacă ne dăm seama că suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul conform darului spiritual pe care El ni L-a dat și Îl slujim în mod credincios pe Domnul, vom intra în bucuria Stăpânului nostru la întoarcerea Sa.

Bucuria Stăpânului nostru semnifică savurarea Domnului în împărăția viitoare, ca recompensă pentru slujirea noastră credincioasă adusă Lui (Matei 25:21, 23). Aceasta se referă la satisfacția interioară, nu la poziția exterioară; a participa la bucuria Domnului este cea mai mare răsplată, mai bună decât gloria și poziția în împărăția viitoare.

Fie ca noi să fim cei care folosesc darul Domnului în această epocă pentru a mântui oameni și pentru a le administra bogățiile Sale.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai încredințat bunurile Tale și ne-ai dat niște daruri spirituale, astfel încât să-Ți putem sluji ca sclavi până la întoarcerea Ta. Aleluia, Domnul ne-a dăruit biserica cu toți credincioșii, care constituie casa lui Dumnezeu! Slavă Domnului, El ne-a dat daruri spirituale și putem fi umpluți în duh pentru a ne dezvolta și a ne exersa darurile în slujba noastră adusă lui Dumnezeu! Amin, Doamne, umple-ne astăzi. Vrem să fim umpluți în duh și să Te savurăm ca har până când Duhul ne umple vasul. Aleluia, umplerea cu Duhul în viață ne face capabili să ne folosim darul spiritual în slujire pentru zidirea bisericii! Amin, Doamne, fie ca darul nostru spiritual în slujire să se potrivească cu umplerea cu Duhul în viață, astfel încât să putem fi membri perfecționați ai lui Cristos. Te iubim, Doamne, și ne dăm Ție pentru a-Ți sluji în Trup și pentru Trup. Fie ca noi să fim sclavii credincioși și prudenți care Îl slujesc pe Domnul cu sârguință și credință, astfel încât să putem intra în bucuria Stăpânului nostru la întoarcerea Lui!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Believers are Slaves Serving the Lord with the Spiritual Gifts He has Given us, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema, Să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 6 (Să fim veghetori în viață și credincioși în slujire) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Viața creștină este o viață a trăirii lui Cristos; calea de a-L trăi pe Cristos este să-L iubim pe El

22/12/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Viața creștină este o viață a trăirii lui Cristos; trăirea noastră astăzi ca creștini ar trebui să fie Cristos, iar calea de a-L trăi pe Cristos este să-L iubim pe Cristos și să ne exersăm duhul pentru a savura toate lucrurile profunde și ascunse ale lui Dumnezeu, cercetate și aduse în mod activ nouă de Duhul lui Dumnezeu. Amin!

Săptămâna aceasta venim la un nou Cuvânt Sfânt pentru Înviorarea de Dimineață pe tema „Viața creștină” (bazat pe Conferința de Omogenizare a Zilei Memoriale din 2024). Subiectul pentru această primă săptămână este, Semnificația intrinsecă a vieții creștine.

Ca credincioși în Cristos, suntem creștini; totuși, ne-am întrebat vreodată care este semnificația intrinsecă a vieții creștine conform Cuvântului lui Dumnezeu? Eu nu m-am întrebat, și poate nici tu nu ai făcut asta. Dar, mulțumim Domnului, putem să ne facem timp să petrecem în Cuvântul lui Dumnezeu cu o atitudine de rugăciune și să cugetăm într-un duh și atmosferă de rugăciune care este semnificația intrinsecă a vieții creștine.

Pe de o parte, viața creștină pare ceva simplu și evident, iar majoritatea creștinilor par să știe ce este viața creștină. Pe de altă parte, trebuie să venim la Domnul în cuvântul Său și să-I permitem să îndepărteze conceptele și gândurile noastre religioase cu privire la ceea ce este viața creștină, astfel încât să putem fi înnoiți de El în cuvântul Său.

Trebuie să venim la Domnul într-un mod proaspăt zi de zi și să-I cerem să ne dea porția de har de care avem nevoie pentru a putea trăi viața creștină. Trebuie să-i cerem Domnului să trăiască în noi, să fie exprimat prin noi și să facă totul în noi și pentru noi. Viața creștină este pur și simplu Cristos care trăiește din nou în noi același fel de viață pe care a trăit-o când a fost pe pământ.

Viața creștină, așa cum vedem astăzi în această porțiune, este o trăire a Cristosului viu. Ce înseamnă să-l iubești pe Cristos? Ce înseamnă pentru Cristos să trăiască în noi? Cum putem noi, ființe umane, să trăim o altă persoană? Pavel a spus că pentru el a trăi era Cristos și a muri era un câștig și că nu el trăiește, ci Cristos trăiește în el (Filipeni 1:21; Gal. 2:20).

Cum rămâne cu noi astăzi, ca credincioși în Cristos, este oare viața noastră creștină o trăire a Cristosului viu? Îl iubim noi pe Domnul și îl trăim noi pe Cristos? Cât de mult avem nevoie ca Domnul să strălucească asupra noastră clipă de clipă, pentru ca noi să fim aduși la standardul Său în viața noastră creștină. Cât de mult avem nevoie ca Domnul să Se introducă pe Sine în noi și să trăiască din noi în toate detaliile vieții noastre de zi cu zi.

Viața creștină este o viață de a-L trăi pe Cristos, iar calea de a-L trăi pe Cristos este să-L iubim

Nu este suficient să înțelegi că viața creștină este o viață a trăirii lui Cristos; pur și simplu fiind de acord cu faptul că calea de a-L trăi pe Cristos este să-L iubim nu este suficient. Trebuie să realizăm că noi, ca credincioși în Cristos, avem un anumit fel de viață și de trăire – aceasta este viața noastră creștină.

Viața creștină este o viață a trăirii lui Cristos; trăirea noastră ar trebui să fie Cristos, iar calea de a-L trăi pe Cristos este să-L iubim pe Cristos (Filipeni 1:19-21; Gal. 2:20). Amin! Trebuie să ne dăm Domnului zi de zi pentru a-L iubi și a-L trăi. Îl putem trăi pe Cristos iubindu-L la deplin (2 Cor. 5:14; 1 Ioan 4:19; Filip. 1:19-21a; Marcu 12:30; Apoc. 2:4-5; Ioan 14:21, 23; 21:15-17; 1 Cor. 2:9; 16:22). Există atât de multe versete în Noul Testament atât care ne poruncesc să-L iubim pe Domnul, cât și ne încurajează să-L iubim; de asemenea, există câteva avertismente cu privire la situația în care nu-L iubim

Dacă nu Îl iubim pe Cristos, nu-L putem trăi pe Cristos; a-L iubi pe Cristos este cel mai bun mod de a ne concentra întreaga ființă asupra Lui. 2 Cor. 5:14 spune că dragostea lui Cristos ne constrânge, pentru că noi am socotit în felul acesta: unul a murit pentru toți, de aceea toți au murit, și noi am murit ca să nu mai trăim înspre noi înșine, ci să trăim înspre El!

Zi de zi trebuie să-i cerem Domnului să ne constrângă cu dragostea Sa, astfel încât să putem trăi înspre Domnul în acea zi. Trebuie să-I cerem să ne constrângă cu dragostea Lui, astfel încât tot ceea ce facem să fie pentru preferințele Lui, pentru gusturile Lui și pentru dorința Lui.

În Marcu 12:30, Domnul spune că cea mai mare poruncă este să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima noastră și cu tot sufletul nostru și cu toată mintea și cu toată puterea noastră. Trebuie să-L iubim pe Domnul nu numai cu inima și mintea noastră, ci chiar și cu puterea noastră fizică. Mulțumim Domnului că ne-a poruncit să-L iubim. Când ne pierdem prima dragoste față de Domnul, vine degradarea (Apoc. 2:4).

A-L iubi pe Domnul înseamnă a-I da primul loc în toate lucrurile. În viața noastră de zi cu zi, în viața noastră de biserică, în viața noastră de familie și în toate lucrurile trebuie ca Domnul să aibă primul loc. Trebuie să-L iubim atât de mult pe Domnul încât dorim să locuim în sanctuarul Său pentru a privi frumusețea Sa și a întreba în prezența Sa. Aceasta înseamnă că în toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi, verificăm cu Domnul despre toate lucrurile.

Verificăm cu El în legătură cu slujba noastră, colegii noștri de muncă, locurile în care mergem, felul în care ne îmbrăcăm și felul în care vorbim cu alții. Îl iubim, așa că Îi dăm primul loc. Pe măsură ce ne deschidem Lui în toate lucrurile, dându-I-i preeminența, Domnul face totul în noi și pentru noi, chiar dacă noi.

Când Îl iubim pe Domnul, Tatăl și Fiul vin la noi pentru a-și face locuință cu noi (Ioan 14:21, 23). Când Îl iubim pe Domnul și rămânem în Cuvântul Său, Tatăl și Fiul vin să rămână cu noi și să ne aprovizionează cu tot ce avem nevoie. El vrea să ni Se manifeste și să trăiască în noi. El trăiește în noi tot timpul, dar noi vrem să savurăm manifestarea Sa.

El este în noi, dar s-a arătat El nouă și prin noi? Avem noi manifestarea proaspătă a Domnului? Când El se manifestă în noi și nouă, El se poate manifesta și prin noi. Viața creștină este o viață a trăirii lui Cristos, iar trăire noastră ar trebui să fie Cristos.

Cum îl putem trăi pe Cristos? Cel mai bun și mai excelent mod de a-L trăi pe Cristos este să-L iubești. Să ne dăruim să-L iubim pe Domnul. Când Îl iubim, Tatăl și Fiul vin să ne viziteze și să locuiască cu noi și avem manifestarea proaspătă a Domnului. A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a ne fixa întreaga noastră ființă asupra Lui; a-L iubi pe Domnul implică să ne fixăm duhul, sufletul și trupul cu inima, sufletul, mintea și puterea absolut asupra Domnului.

Trebuie să ne concentrăm întreaga ființă asupra Sa, chiar și să lăsăm întreaga noastră ființă să fie ocupată de El și pierdută în El. Când Îl iubim într-o asemenea măsură, Domnul devine totul pentru noi, iar noi suntem una cu El practic în viața noastră de zi cu zi.

Pe măsură ce ne angajăm în activitățile zilnice ale vieții noastre de zi cu zi, trebuie să ne concentrăm întreaga ființă asupra Domnului. Trebuie să-L iubim până în cel mai înalt grad, concentrându-ne pe El tot ceea ce suntem. În exterior facem multe lucruri, dar în interior îl iubim pe Domnul și ne concentrăm întreaga ființă asupra Lui. A-L trăi pe Cristos necesită să-L iubim până în cel mai înalt grad.

Când Îl iubim pe Domnul până în cel mai înalt grad, tot ceea ce este El devine al nostru, El ne aprovizionează din belșug, suntem concentrați asupra Lui și suntem doar una cu Domnul într-un mod practic în viața noastră de zi cu zi.

Doamne Isuse, Te iubim. Ne fixăm toată ființa asupra Ta. Îți mulțumim că ne-ai poruncit să Te iubim cu toată inima, mintea, sufletul și puterea noastră. Amin, Doamne, vrem să-L trăim pe Cristos iubindu-L pe Cristos până la cel mai înalt grad. Salvează-ne de a încerca doar să Te satisfacem sau să împlinim ceea ce spune Biblia cu propria noastră putere. Te iubim și ne fixăm toată ființa pe Tine. Ne fixăm duhul, sufletul și trupul cu inima, sufletul, mintea și puterea noastră absolut asupra Ta. Amin, Doamne, lăsăm ca întreaga noastră ființă să fie ocupată de Tine și pierdută în Tine. Fie ca Tu să devii totul pentru noi. Fă-ne una cu Tine practic în viața noastră de zi cu zi. Venim la Tine, dragă Doamne, cu privire la toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi. Vrem să trăim în prezența Ta și să Te întrebăm în templul Tău, deschizându-ți toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi. O, Doamne, Îți dăm primul loc în toate lucrurile. Ai Tu preeminența în noi. Te iubim și rămânem în cuvântul Tău. Manifestă-te nouă. Vrem să avem prezența Ta proaspătă. Trăiește în noi astăzi.

Când Îl iubim pe Dumnezeu și ne exersăm duhul, Îl savurăm pe Cristos ca lucrurile adânci ale lui Dumnezeu

Viața creștină este o viață a trăirii lui Cristos, iar noi Îl trăim pe Cristos iubindu-L pe Cristos. Când Îl iubim pe Dumnezeu, Îl savurăm pe Dumnezeu. Nu este suficient doar să crezi în Dumnezeu, să I te închini lui Dumnezeu și să te temi de Dumnezeu; toate acestea sunt necesare, dar dacă vrem să Îl savurăm pe Dumnezeu, trebuie să-L iubim pe Dumnezeu. Dacă vrem să-L trăim pe Cristos, trebuie să-L iubim.

Dacă vrem să realizăm și să participăm în lucrurile profunde și ascunse pe care Dumnezeu le-a rânduit și pregătit pentru noi, trebuie nu doar să credem în El, ci și mai mult, să-L iubim (1 Cor. 2:9). Trebuie să-L iubim pe Dumnezeu cu toată ființa noastră, trăind în cea mai apropiată și mai intimă părtășie cu Dumnezeu, astfel încât să putem intra în inima Sa și să înțelegem toate secretele ei (Psalmul 73:25; 25:14). Fie ca noi să fim asemenea persoan care-L iubesc pe Domnul!

Când Îl iubim pe Domnul, Duhul cercetează toate lucrurile, chiar și adâncurile lui Dumnezeu (1 Cor. 2:10). Cuvântul grecesc pentru „căutări” este folosit cu referire la cercetarea activă; implică cunoștințe exacte dobândite nu prin descoperire, ci prin explorare. Aleluia, Duhul lui Dumnezeu cercetează și explorează în mod activ lucrurile adânci lui Dumnezeu cu privire la Cristos și ni le arată în duhul nostru pentru realizarea și participarea noastră atunci când Îl iubim pe Dumnezeu!

Când Îl iubim pe Domnul, Duhul lui Dumnezeu scoate la suprafață în mod activ unele dintre lucrurile adânci ale lui Dumnezeu, care este Cristos în multe aspecte, și ne descoperă aceste lucruri. Adâncurile lui Dumnezeu sunt lucrurile adânci ale lui Dumnezeu; lucrurile profunde ale lui Dumnezeu sunt Cristos în multe aspecte, ca porțiune eternă a noastră.

Acest Cristos ne-a fost rânduit dinainte, pregătit și dat nouă în mod gratuit de către Dumnezeu. Nu ne-am gândit niciodată la aceste lucruri adânci ale lui Dumnezeu și aceste lucruri nu s-au ridicat în inima noastră; cu toate acestea, ele ne sunt descoperite în duhul nostru de către Duhul lui Dumnezeu.

Pentru ca noi să ne împărtășim cu Cristos ca lucruri profunde și ascunse ale lui Dumnezeu, trebuie să-L iubim pe Domnul și trebuie să ne exersăm duhul. Când ne exersăm duhul pentru a-L iubi pe Domnul, Îl savurăm pe Cristos ca de adâncurile lui Dumnezeu, de lucrurile profunde ale lui Dumnezeu cercetate în mod activ și aduse la noi pentru savurarea noastră și pentru viața noastră creștină. Ce minunat!

Zi de zi trebuie să-L iubim pe Domnul fixându-ne întreaga noastră ființă asupra Sa. În lucrurile mari și mici, trebuie să-L iubim pe Domnul și să ne să pe noi înșine să-L iubim pe El, astfel încât să Îl putem savura pe Cristos ca de lucrurile profunde și ascunse ale lui Dumnezeu.

Dumnezeu a pregătit unele lucruri profunde, unele lucruri ascunse în Sine, pentru cei care Îl iubesc. Când Îl iubim pe Domnul, deși poate că nici măcar nu ne-am gândit sau nu ne-am imaginat lucrurile minunate și profunde ale lui Dumnezeu, El vine la noi și îl aplică pe Cristos pentru participarea și bucuria noastră. Nu numai că vom realiza, ci și vom experimenta, vom savura și vom participa pe deplin la aceste lucruri profunde și ascunse ale lui Dumnezeu.

Pe de o parte, ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a fi deschiși către El zilnic. Pe de altă parte, ne îndreptăm inima către El și ne exersăm inima plină de dragoste pentru a-L iubi pe Domnul. Așa cum Îl iubim pe Cristos, îl trăim pe Cristos, având astfel o viață creștină adecvată. Viața creștină este o viață a trăirii lui Cristos, iar noi Îl trăim pe Cristos iubindu-L.

Îl trăim pe Cristos iubindu-L și, pe măsură ce Îl iubim, savurăm, participăm în, realizăm și experimentăm lucrurile profunde și ascunse ale lui Dumnezeu, care este Cristos în multe aspecte pentru a savura și participa. Duhul lui Dumnezeu face cercetare activă și explorare profundă a adâncurilor lui Dumnezeu cu privire la Cristos și ni le arată în duhul nostru pentru realizarea și participarea noastră. Fie ca noi să avem o astfel de experiență zi de zi, astfel încât să putem trăi viața creștină potrivită, care este o viață a trăirii lui Cristos.

Doamne Isuse, Te iubim. Ne fixăm întreaga noastră ființă asupra Ta. Ne fixăm ființa interioară și chiar toată puterea noastră asupra Ta, astfel încât să Te savurăm și să fim una cu Tine, iar Tu să fii una cu noi practic în viața noastră de zi cu zi. Amin, Doamne Isuse, dorim să fim în cea mai apropiată și mai intimă părtășie cu Dumnezeu, astfel încât să putem intra în inima Lui și să înțelegem toate secretele ei. Doamne Isuse, Te iubim! Vrem să realizăm, să savurăm și să experimentăm lucrurile profunde și ascunse ale lui Dumnezeu pe care El le-a pregătit pentru noi. Slavă Domnului, Duhul lui Dumnezeu cercetează toate lucrurile, făcând cercetări active și explorând adâncurile lui Dumnezeu cu privire la Cristos și le face reale pentru noi în experiența noastră. Slavă Domnului, lucruri pe care ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și care nu s-au ridicat în inima omului, sunt lucruri pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru noi, cei care Îl iubim! Te iubim, Doamne Isuse! Ne exersăm duhul pentru a pricepe toate lucrurile profunde și ascunse ale lui Dumnezeu cu privire la Cristos! Amin, Doamne, Te iubim și vrem să trăim pe Cristos!