experimentăm pe Cristos

Când ne pocăim de faptul că suntem șerpești, suntem calificați să-L savurăm pe Cristos ca viață eternă

28/02/2020 by Credincios in Cristos 3 Comments

Domnul Isus, ca Fiul Omului, a fost ridicat în forma unui șarpe pe cruce pentru a purta judecata pentru toți oamenii otrăviți de șarpe; dacă ne pocăim de faptul că suntem șerpești și credem în El, El devine Substitutul nostru și savurăm viața eternă. Aleluia!

Istorisirea din Num. 21:4-9 este destul de semnificativă și aplicabilă la viața noastră creștină, căci nu doar copiii lui Israel au fost mușcați de șerpi înfocați, ci și noi, întreaga omenire, am fost mușcați de șarpele cel vechi, Satan.

Când Eva s-a angajat într-o conversație cu șarpele în grădina Edenului, ea a ieșit de sub conducerea bărbatului și a vorbit cu șarpele, iar rezultatul a fost nu doar faptul că ea a luat parte din pomul interzis, ci și că otrava lui Satan a fost primită în om.

Satan și-a injectat elementul otrăvitor în noi și toți oamenii se nasc în păcat. Deci, acum toate ființele umane sunt șerpești – indiferent dacă sunt drăguți și blânzi, cultivați și rafinați și amabili și moi, toți oamenii sunt mușcați de șarpe și au otrava păcatului în ființa lor.

Chiar și după ce am crezut în Domnul, avem încă natura otrăvitoare a lui Satan în noi, în carnea noastră; păcatul locuiește în carnea noastră și Domnul locuiește în duhul nostru.

Care este soluția la o asemenea situație?

Domnul Isus a venit ca realitatea șarpelui de bronz; El a devenit un om, în asemănarea cărnii păcatului, fără ca să aibă păcatul cărnii și a mers la cruce.

El a adus pe cruce natura șerpească a omului și a judecat-o; acolo El a judecat pe Satan, păcatul și tot ceea ce are legătură cu cel rău și El l-a distrus pe diavol în carne. Aleluia!

Așa cum Moise a ridicat șarpele în pustie, pentru ca toți cei mușcați de șerpi să se uite la el și să trăiască, tot așa Cristos ca Fiul Omului a fost ridicat pe cruce, pentru ca toți cei care se pocăiesc și cred în El să primească viață veșnică și trăiască.

Satan, ca păcat personificat, locuiește în carnea noastră, înșelându-ne, lucrând în noi și determinându-ne să facem lucruri împotriva voinței noastre; de multe ori păcătuim, chiar dacă nu vrem, și comitem păcatul pur și simplu pentru că trăim în trup.

Deci Cristos a devenit carne – El S-a îmbrăcat cu carnea fără păcatul acesteia, iar El a adus această carne pe cruce pentru a o termina și a-l judeca pe Satan; acum în înviere El este un Duh dătător-de-viață care poate fi primit de către toți cei care își dau seama și mărturisesc că sunt șerpești în natură. Slavă Domnului!

Cristos a fost ridicat pe cruce pentru a purta judecata pentru oamenii otrăviți de șarpe

Noi nu vrem să păcătuim și astfel comitem păcatul, ci păcătuim spontan pentru că Satan ca păcat locuiește în noi. În mod similar, copiii lui Israel nu au vrut să păcătuiască, ci șarpele din ei i-a determinat să păcătuiască.

Deci, atunci când Dumnezeu a judecat păcatul, El nu i-a cerut lui Moise să formeze un om (care a păcătuit) din bronz și să-l pună pe un stâlp, ci un șarpe înfocat din bronz și să-l ridice pentru ca toți să-l vadă.

Dumnezeu a judecat șarpele, Satan, adevărata cauză a păcatului; El știe că omul a păcătuit, dar știe, de asemenea, că cauza păcatului nu este omul, ci Satan ca păcat din om.

Deoarece Satan ca păcat a intrat în om, acum omul este păcătos și comite păcate; omul a fost mușcat de șarpe, omul are natura otrăvitoare a celui rău în el, iar omul păcătuiește din cauza păcatului care locuiește în el.

Deci Domnul Isus, ca Fiul Omului, a fost ridicat în forma șarpelui de pe cruce pentru a purta judecata pentru oamenii otrăviți de către șarpe; El a fost ridicat pe cruce pentru alungarea șarpelui vechi, Satan, conducătorul lumii.

În Ioan 12:31-34 El a spus că acum este judecata acestei lumi și acum a fost izgonit conducătorul acestei lumi; și când El va fi ridicat de pe pământ (pe cruce), El îi va atrage pe toți oamenii spre Sine.

Aleluia, toți credincioșii în Cristos au fost atrași de El ca șarpele de bronz: noi ne-am dat seama că suntem șarpe în natura noastră, ne-am ridicat ochii și L-am văzut pe Domnul pe cruce și am mărturisit, ne-am pocăit și am crezut în El.

Domnul Isus ca Fiul Omului a fost ridicat, iar acum El ne poate izbăvi pe noi, oamenii otrăviți de șarpe – El ne eliberează de păcat, de otrava șarpelui (Evrei 2:14; Ioan 12:32-33). Fiind ridicat pe cruce, Cristos ca împlinire a tipului reprezentativ al șarpelui de bronz l-a distrus pe Satan și i-a atras pe toți oamenii spre Sine. Aleluia!

Noi suntem cei care au păcătuit și care suntem păcătoși, dar Cristos a venit să judece păcatul în carne; El a venit să distrugă cauza reală a păcatului, și anume pe Satan.

Cristos a venit să fie Substitutul nostru de pe cruce; noi ar fi trebuit să fim cei care sunt judecați de Dumnezeu, dar El ne-a purtat păcatele pe cruce și a fost judecat de Dumnezeu în locul nostru. Acest înlocuitor, Cristos, a fost judecat prin faptul că a fost identificat cu noi, oamenii pe care El i-a înlocuit.

Crucea lui Cristos indică faptul că au fost două identificări – noi am fost identificați cu Satan și Cristos S-a identificat pe Sine cu noi, pentru ca El să ne răscumpere și chiar să ne împartă viața Sa în noi.

Acum, oricine crede în Cristos ca fiind Cel care a fost ridicat pentru a fi condamnat în locul nostru, are viața veșnică (Ioan 3:14-16).

Avem nevoie de un „șarpe de bronz” ca Substitut al nostru pentru a purta judecata lui Dumnezeu pentru noi, pentru a ne răscumpăra și pentru a elibera viața Sa divină mântuitoare în ființa noastră. Dacă vedem acest lucru, Îi vom mulțumi Domnului și Îl vom lăuda și Îi vom spune:

Îți mulțumim Doamne Isuse că ai fost ridicat pe cruce pentru a purta judecata în numele nostru. Noi suntem oamenii otrăviți de șarpe, care se nasc în păcat și păcătuiesc în mod spontan, dar Tu ai venit în asemănarea cărnii păcatului și cu privire la păcat și ai fost răstignit ca substitut al nostru pe cruce. Mulțumim Doamne că ai murit pentru noi. Îți mulțumim că ai purtat judecata lui Dumnezeu în locul nostru. Îți mulțumim că l-ai judecat pe Satan pe cruce; Tu L-ai judecat și l-ai distrus prin moartea Ta! Aleluia pentru Cristos ca Fiul Omului care a murit ca înlocuitor al nostru pe cruce!

Când ne pocăim și admitem că suntem șerpești, suntem calificați să-L experimentăm pe Cristos ca viața eternă și să-L savurăm

Cristos ca Fiul Omului a fost ridicat pe cruce; El ne-a purtat păcatele pe lemn, El a fost judecat de Dumnezeu în locul nostru și acum cine crede în El poate avea viață veșnică.

Motivul pentru care Cristos a fost ridicat pe cruce ca șarpele de bronz este că Dumnezeu a iubit lumea atât de mult, încât a trimis singurul Său Fiu Născut, încât toți cei care cred în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

Când ne pocăim și recunoaștem că suntem șerpești, suntem calificați să-L experimentăm pe Cristos ca viața eternă și să-L savurăm.

Trebuie să ne dăm seama că Cristos a făcut păcat pentru noi și a murit pe cruce ca realitatea șarpelui de bronz, pentru ca natura șerpească din noi să fie judecată.

Dacă ne dăm seama că suntem oameni păcătoși, ființe șerpești, fabrici producătoare de păcat și mărturisim acest lucru, acest Cristos drag, Dumnezeul întrupat, va deveni imediat jertfa noastră de păcat și va intra în noi pentru a ne da viața veșnică.

Acesta este modul în care ne putem împărtăși din Dumnezeul întrupat pentru savurarea noastră.

A ne pocăi nu înseamnă să ne îmbunătățim, să ne promitem să facem mai bine, sau să părăsim răul și să ne îndreptăm spre bine; a se pocăi înseamnă a avea o schimbare a minții ce rezultă în regret și a avea o întoarcere în scop, întorcându-ne către Dumnezeu.

Trebuie să ne pocăim nu doar în mod inițial atunci când suntem mântuiți, ci pe tot parcursul vieții noastre creștine. Zilnic trebuie să-I spunem Domnului,

Doamne Isuse, sunt șerpesc. Mulțumesc că ai fost șarpele de bronz ridicat pe cruce pentru a fi judecat în locul meu. O, Doamne, mărturisesc că sunt păcătos; îmi dau seama că am firea șerpească în carnea mea și păcătuiesc în mod spontan. Îți mulțumesc că ai venit ca fiind Cel care nu a cunoscut păcatul dar care a făcut păcat pentru mine. Mulțumesc că ai murit pe cruce pentru a condamna păcatul. Te iau ca ofrandă pentru păcat. Cred în Tine!

A ne pocăi înseamnă să avem o schimbare a minții ce rezultă în regret și să ne întoarcem de la toate lucrurile către Dumnezeu Însuși (Fapte 26:20; 14:15; 1 Tes. 1:9).

În experiența noastră, pocăința nu este o singură dată, ci e o experiență zilnică; Ioan Botezătorul a predicat pocăința (Mat. 3:2; Marcu 1:4), iar în cele șapte epistole către cele șapte biserici din Apocalipsa 2 și 3, Domnul Isus ne spune din nou să ne pocăim (2:5, 16, 21-22; 3:3, 19).

Când Domnul Isus a ieșit să slujească, El a spus: Timpul s-a împlinit și împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat; pocăiți-vă și credeți în Evanghelie (Marcu 1:15).

Din nou și din nou în cartea Faptelor, ucenicii au predicat Evanghelia și le-au spus oamenilor să se pocăiască. Trebuie să ne pocăim și să avem o schimbare a minții, întorcându-ne de la orice altceva în afara Dumnezeu către Dumnezeu Însuși și vom avea anotimpuri de înviorare din prezența Domnului (Fapte 3:19-20).

Dumnezeu L-a pus pe Cristos ca Conducător și Mântuitor să ne dea pocăință; pocăința este un dar al lui Dumnezeu, și Domnul stăpânește lumea întreagă cu mediul ei pentru a-l face potrivit ca noi să-L primim ca mântuire și ca Mântuitor al nostru.

După ce a trecut cu vederea timpul în care am fost în necunoștință, Dumnezeu le poruncește la toți oamenii de pretutindeni să se pocăiască (Fapte 17:30).

Trebuie să ne pocăim și să facem primele fapte, fără a-L părăsi pe Domnul ca prima noastră dragoste, ci să-I dăm întotdeauna primul loc în ființa noastră (Apocalipsa 2:5).

Trebuie să ne pocăim că avem idoli în inima noastră; trebuie să ne pocăim că le permitem altor oameni și lucruri să-L înlocuiască pe Cristos ca fiind primul în noi (Apocalipsa 2:21-22; Ezechiel 44:3).

Trebuie să ne pocăim pentru că suntem căldicei și mândri de ceea ce știm și avem; trebuie să fim în clocot pentru Domnul și să venim la El într-un mod proaspăt pentru a-L câștiga pe Dumnezeul Triunic.

Ce binecuvântare este să știm că, în calitate de împlinire a tipului reprezentativ al șarpelui de bronz, Cristos a venit în asemănarea carnii păcatului pentru a muri pe cruce ca înlocuitor și Substitut al nostru pentru ca noi să putem fi regenerați și avem viață veșnică!

Fie ca zilnic să ne dăm seama că suntem șerpești în natură, să recunoaștem acest lucru în fața Domnului, să ne pocăim și să-I spunem,

Doamne Isuse, recunoaștem că suntem șerpești în natura noastră, căci otrava păcatului și natura rea a lui Satan este în carnea noastră. Ne întoarcem către Tine, Doamne, și credem în Tine, căci Tu ești Cel care a venit ca șarpele de bronz și a murit ca înlocuitor și Substitut al nostru pe cruce. O, ce binecuvântare este să știm că Cristos a venit în asemănarea cărnii păcatului pentru a muri pe cruce ca înlocuitor și Substitut al nostru pentru ca noi să putem fi regenerați și să avem viață veșnică! Amin, Doamne, ne mărturisim păcatul, ne pocăim și credem în Tine pentru a primi și a savura viața eternă!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, When we Repent for being Serpentine we are Qualified to Enjoy Christ as Eternal Life (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 6 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

O revelație mai înaltă a excelenței lui Cristos conduce la o experimentare mai înaltă a Sa

14/11/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Cum putem cunoaște sau cum putem avea excelența cunoașterii lui Cristos, chiar o revelație mai înaltă a lui Cristos? Această excelență vine numai prin revelație; fără revelație de la Tatăl cu privire la Cristos, nu-L putem cunoaște pe Cristos.

Cristos este atotinclusiv și atotcuprinzător, dar oare vedem noi o revelație cu privire la El și oare avem noi o apreciere a cine este și ce anume este El? Este posibil să-L cunoaștem pe Cristos doar ca Mântuitor, ca Mielul lui Dumnezeu care înlătură păcatul lumii; dacă Îl cunoaștem doar ca o asemenea Persoană, experimentarea Sa de către noi este limitată la ceea ce vedem și cunoaștem despre El.

Pavel a considerat legea ca fiind cel mai prețios și mai excelent lucru și s-a concentrat doar pe lege, dorind să fie găsit de alții în dreptatea legii și fiind zelos pentru lege.

Însă, când I-a făcut plăcere lui Dumnezeu să-L dezvăluie pe Fiul Său în el, Pavel a văzut excelența lui Cristos și a renunțat de bună voie și cu bucurie la orice lucru din lege și din rânduieli, deoarece Cristos este mult mai superior și mai excelent decât legea.

Apoi el a scris multe lucruri despre Cristos, în special în cartea Coloseni, unde a spus că Cristos este porția repartizată a sfinților în lumină (Col. 1:12), imaginea vizibilă a Dumnezeului invizibil (1:15), Cel dintâi născut al întregii creații (1:15); toate lucrurile coinerează în El (1:17), căci El este centrul susținător al întregului univers.

Cristos nu este doar Mielul lui Dumnezeu și Mântuitorul – El este mult mai măreț și este atotinclusiv și atotcuprinzător.

Cristos este Capul Trupului și începutul (1:18), El este primul născut dintre cei morți (v. 19); El este Cel în care toată plinătatea este încântată să locuiască.

Cristos este numit misterul lui Dumnezeu (2:2); Dumnezeu este un mister și, dacă vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu, trebuie să-L cunoaștem pe Cristos. În Cristos locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii (2:9); întreaga Dumnezeire este încântată să locuiască în El – Tatăl, Fiul și Duhul, cu toate atributele divine, locuiesc trupește în Cristos. Ce Cristos!

Aceasta este diferența dintre acest om-Dumnezeu Isus și noi, ca mulți oameni-Dumnezeu; noi avem viața și natura lui Dumnezeu, dar nu avem Dumnezeirea Sa și multe dintre atributele pe care El le are, noi nu le avem.

Cristos este întruparea tuturor umbrelor reprezentative (Col. 2:16-17), realitatea tuturor lucrurilor pozitive din univers. Cristos este viața noastră (Col. 3:4); El este toți membrii singurului om nou (3:10). Ce Cristos atotinclusiv!

El este atât atotinclusiv, cât și atotcuprinzător; în Efeseni 3:18 vedem dimensiunile vaste ale lui Cristos – lățimea, lungimea, înălțimea și adâncimea. Trebuie să vedem mai mult din Cristos pentru a putea experimenta mai mult din El.

Ar trebui să ne rugăm ca Pavel: “Doamne, dă-ne un duh de înțelepciune și revelație, ca să Te cunoaștem într-un mod mai deplin!”

Cu cât avem mai multă revelație din Cristos, cu atât putem avea mai multă experimentare a lui Cristos și cu atât putem avea mai multă savurare a Sa; trebuie să avem o revelație mai înaltă a excelenței lui Cristos.

Excelența cunoașterii lui Cristos vine prin revelația de la Tatăl

Pavel a avut excelența cunoașterii lui Cristos și o astfel de cunoaștere vine prin revelație; fără revelație de la Tatăl cu privire la Cristos, nu-L putem cunoaște pe Cristos.

În Matei 16, Domnul i-a întrebat pe discipoli: “Cine spun oamenii că sunt Eu?” și după ce aceștia I-au răspuns cu ce alții spuneau, Domnul i-a întrebat: “Cine spuneți voi că sunt Eu?”

Atunci Petru, care de obicei își deschidea gura și spunea ceva greșit, a spus: “Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului cel viu” (Matei 16:17); Domnul i-a spus: “Binecuvântat ești tu, Simone, fiul lui Iona, pentru că nu carnea și sângele ți-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.”

De unde vine revelația excelenței lui Cristos? Este de la Tatăl.

Nimeni nu-L cunoaște pe deplin pe Fiul decât Tatăl, și nimeni nu-L cunoaște pe Tatăl decât Fiul, și acela căruia vrea Fiul i-L descopere (Mat. 11:27).

Revelația lui Cristos vine de la Tatăl; trebuie să ne rugăm și să ne exersăm duhul, rugându-L pe Domnul să ne reveleze excelența cunoașterii lui Cristos; o asemenea revelație vine de la Tatăl.

Acesta este motivul pentru care Pavel a spus în Efes. 3:14, “îmi plec genunchii înaintea Tatălui…” și în Gal. 1:15-16 a spus că i-a făcut plăcere Tatălui să-L reveleze pe Fiul Său în el. Îi face plăcere Tatălui să ni-L descopere pe Fiul și să-L reveleze în noi; trebuie să-L rugăm să reveleze această Persoană excelentă în noi.

Când ne rugăm, “Tată, revelează-L pe Fiul Tău în mine! Îți face plăcere să-L revelezi pe Fiul Tău în mine – fă-o, Doamne!” La această rugăciune El dorește să răspundă, pentru că se potrivește cu dorința Sa; Lui Îi face plăcere să-L reveleze pe Fiul Său în noi.

Dacă vrem să-L experimentăm pe Cristos, mai întâi trebuie să avem excelența cunoașterii lui Cristos (Fil. 3:7-10). Înainte de a-L experimenta pe Cristos, trebuie să avem excelența cunoașterii Sale; cunoașterea vine mai întâi, iar apoi urmează experimentarea.

Experimentarea lui Cristos depinde de excelența cunoașterii lui Cristos. Îndată ce ne vom da seama de acest lucru, vom dori să pătrundem în epistolele lui Pavel și vom vrea să ne rugăm cu cuvântul lui Dumnezeu ca noi să avem o revelație a acestei Persoane excelente.

Odată ce vom avea o revelație a lui Cristos, Îl vom experimenta; fără ca să-L cunoaștem printr-o revelație de la Tatăl, nu-L putem experimenta pe Cristos.

De multe ori este posibil să experimentăm ceva din Cristos, dar nu înțelegem și nici nu savurăm; când avem o revelație a lui Cristos și vedem excelența Sa, Îl vom experimenta și Îl vom savura într-un mod mai bogat și mai deplin.

Când vom vedea un Cristos atât de excelent, vom fi motivați să-L urmăm și să-L experimentăm. Trebuie să-I cerem Domnului.

Tată, revelează-L pe Fiul Tău nouă și în noi. Fie ca să vedem o revelație a excelenței lui Cristos astfel încât să avem excelența cunoașterii lui Cristos. Fie ca să avem revelație după revelație a Cristosului excelent, astfel încât să fim motivați să urmăm un astfel de Cristos și să-L experimentăm. O, Doamne, Îți face plăcere să-L ni-L revelezi pe Cristos – fie ca să avem multă revelație a lui Cristos prin exersarea duhului nostru asupra Cuvântului lui Dumnezeu. Amin, Doamne, strălucește asupra noastră, revelează-L și descoperă-L pe Cristos nouă ca să-L savurăm și să-L experimentăm într-un mod mai bogat și mai deplin!

Să avem o revelație mai înaltă a lui Cristos, ca să putem avea o experimentare mai înaltă a Sa

Trebuie să ne dăm seama că nu-L putem experimenta pe Cristos fără ca să-L cunoaștem printr-o revelație a Sa.

În cartea Galateni vedem cum mai întâi Îl avem pe Cristos revelat în noi (Galateni 1:15-16), iar apoi Cristos trăiește în noi (2:20) și, ca urmare, El este format în noi (4:19).

Înainte ca Cristos să poată trăi în noi și să fie format în noi, El trebuie să fie revelat în noi; totul începe cu o revelație a lui Cristos.

În cele trei etape ale unirii noastre cu Cristos – unirea, contopirea și încorporarea – încorporarea se referă la persoanele care conlocuiesc reciproc; acesta este rezultatul revelației lui Cristos.

Cristos este format în noi, Cristos trăiește în noi – totul începe cu revelația. Trebuie să privim spre Domnul pentru o revelație mai înaltă. Dacă nu avem o revelație mai înaltă a lui Cristos, nu putem avea o experiență mai înaltă a Sa (1 Ioan 5:20).

Cu toții avem o oarecare revelație din Cristos, o oarecare experimentare a lui Cristos; dar avem nevoie de o revelație mai înaltă a lui Cristos ca să-L experimentăm într-un mod mai înalt.

Pe măsură ce ne deschidem Domnului în Cuvântul Său și ne rugăm asupra Cuvântului Său, putem chiar să-L rugăm să ne dea același fel de revelație pe care Pavel a avut-o, pentru a putea avea o experiență mai înaltă a lui Cristos, la fel ca Pavel.

Experimentarea lui Cristos de către noi nu poate depăși excelența cunoașterii lui Cristos de către noi; prin urmare, ar trebui să-I cerem lui Cristos să lumineze ochii inimii noastre și să ne dea un duh de înțelepciune și revelație în deplina Sa cunoaștere.

Nu trebuie să încetăm niciodată să căutăm excelența cunoașterii lui Cristos, căci de îndată ce încetăm să primim revelația cu privire la Cristos, experimentarea lui Cristos de către noi va înceta.

Apostolul nu a încetat niciodată să-L caute pe Cristos; chiar și când a devenit un credincios matur în Cristos, el a spus: “Un singur lucru fac, Îl urmăresc.” Fie ca noi toți să avem un astfel de duh căutător.

Fie ca niciodată să nu ne oprim din urmărirea, căutarea și câștigarea lui Cristos, indiferent cât de mult L-am savurat și experimentat.

Pe măsură ce creștem în viață, pe măsură ce vedem mai mult din Cristos, trebuie să avem un duh căutător pentru a vedea cine este Cristos; cu cât vedem mai mult valoarea supremă a lui Cristos, cu atât avem o revelație mai înaltă a lui Cristos, cu atât putem avea o experimentare mai înaltă a Sa.

Dacă avem un duh căutător care rezultă din revelația mai înaltă a lui Cristos pe care o vedem, ne vom da seama că Cristos merită totul – se merită să renunțăm la orice altceva, ca să-L savurăm și să-L experimentăm.

Căutarea noastră de-a lungul vieții este să-L câștigăm pe Cristos, să-L cunoaștem pe Cristos și să-L experimentăm pe Cristos.

Cristos este realitatea tuturor lucrurilor pozitive din univers; nu spunem că tot ceea ce este pozitiv în univers este Cristos (acesta este panteismul, pe care îl negăm), dar suntem de acord că tot ce este pozitiv Îl indică pe Cristos, și El este realitatea tuturor lucrurilor pozitive.

El este atotinclusiv și atotcuprinzător; trebuie să avem o revelație mai înaltă a lui Cristos, pentru a putea avea o experiență mai înaltă a Sa.

Doamne Isuse, vrem să avem o revelație mai înaltă a lui Cristos, astfel încât să putem avea o experiență mai înaltă a Sa în viața noastră de zi cu zi. Fie ca savurarea și experimentarea lui Cristos de către noi să fie mult înălțată și crescută pe măsură ce avem o cunoaștere sporită a lui Cristos, chiar excelența cunoașterii lui Cristos de către noi. Doamne, Tu ești atotinclusiv și atotcuprinzător; vrem să Te cunoaștem ca o asemenea Persoană și vrem să Te savurăm și să Te experimentăm ca o asemenea Persoană în viața noastră de zi cu zi. Amin, Doamne, fie ca să avem un duh căutător, astfel încât să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristos pe deplin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, A Higher Revelation of the Excellency of Christ leads to a Higher Experience of Him (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 5 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să fim iluminați de Dumnezeu ca să nu avem nicio încredere în abilitatea sau înzestrarea noastră naturală

12/11/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În calitate de credincioși în Cristos, ar trebui să fim cei care nu au încredere în carne și nu au încredere în abilitatea sau înzestrarea noastră naturală; numai atunci când suntem iluminați de Domnul, putem putem să facem acest lucru.

Poate că credem că carnea este aspectele negative și rele ale naturii noastre decăzute, așa că suntem de acord cu faptul că nu avem încredere în acest fel de carne; totuși, carnea implică mult mai mult.

Carnea – despre care Pavel vorbește în Fil. 3:3-4 că nu avea încredere în ea – cuprinde tot ceea ce suntem și avem în ființa noastră naturală.

Ne naștem cu o anumită dispoziție, cu anumite abilități și virtuți; am fost crescuți într-o anumită familie și societate și cu anumite principii morale, etice și religioase; și am fost instruiți și educați pentru a avea anumite abilități și cunoștințe.

Toate acestea sunt bune și foarte apreciate în lume, și lumea de astăzi ne învață să avem încredere în sine, să ne clădim încrederea în sine și să ne cunoaștem și pur și simplu să fim noi înșine.

Totuși, în calitate de credincioși în Cristos, trebuie să ne dăm seama că tot ceea ce suntem și avem în ființa noastră naturală este carnea, indiferent că sunt aspecte bune sau mai puțin bune.

Când Pavel a vorbit despre carne în Fil. 3:3-4 se referea la faptul că era circumcis în a opta zi, era zelos pentru lege, era ireproșabil conform legii, era fariseu, era din neamul lui Israel și din tribul lui Beniamin, etc.

Toate aceste lucruri nu sunt neapărat rele; am putea spune că au alcătuit ceea ce Pavel era prin naștere, creștere, educație și căutare personală și, dacă ați fi în iudaism, ați considera aceste lucruri ca fiind excelente.

Cu toate acestea, când Pavel L-a văzut pe Cristos, când lui Dumnezeu I-a făcut plăcere să-L dezvăluie pe Fiul Său în el, pur și simplu a considerat toate aceste lucruri carnale drept refuz, ca fiind gunoi, de dragul excelenței cunoașterii lui Cristos.

El obișnuia să prețuiască cel mai mult legea și apoi L-a văzut pe Cristos; a văzut excelența supremă și valoarea maximă a lui Cristos și a renunțat la toate celelalte lucruri, considerându-le drept refuz de dragul lui Cristos.

Experimentarea lui Cristos de către noi începe cu o revelație referitoare la El; trebuie să vedem o revelație a prețiozității și valorii Sale supreme și, atunci când vom vedea o astfel de viziune, pur și simplu nu vom mai avea încredere în carne și nu vom mai avea încredere în capacitatea sau înzestrarea noastră naturală; mai degrabă, ne vom încrede în Domnul.

Chiar și aspectele onorabile, vrednice de iubit și superioare ale ființei noastre naturale sunt și ele din carne; trebuie să nu avem încredere în carnea noastră și să nu avem încredere în abilitatea sau înzestrarea noastră naturală. Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne lumineze ca acest lucru să devină experimentarea noastră!

Să fim iluminați de Dumnezeu pentru ca cu adevărat să nu avem încredere în abilitatea sau înzestrarea noastră naturală

Deși noi, în calitate de credincioși în Cristos, avem viața divină pe care am primit-o prin regenerare, putem continua să trăim în natura noastră căzută, ne putem lăuda cu ceea ce facem în carne și putem avea încredere în calificările noastre naturale (Gal. 3:2-3).

S-ar putea să nu vedem faptul că carnea noastră nu Îi este plăcută lui Dumnezeu – chiar și atunci când aceasta încearcă din din greu să-I fie plăcută Lui – și putem considera aspectele bune ale ființei noastre naturale ca pe ceva ce trebuie apreciat și înălțat. O, Doamne Isuse!

În calitate de credincioși în Cristos, ar trebui să fim la fel ca Pavel, neavând încredere în carne, neavând încredere în abilitatea sau înzestrarea noastră naturală (Fil. 3:3-6). Cu toții avem abilitățile noastre naturale prin naștere, talentele noastre obținute prin educație și instruire, și moștenirea noastră naturală pe care o primim prin creșterea noastră.

Putem crede că înzestrarea noastră naturală este cea mai bună, și de fapt cu toții credem că înzestrarea noastră este cea mai bună.

De exemplu, poporul chinez consideră că cultura, mâncarea și înzestrarea chinezească sunt cele mai bune, în timp ce britanicii consideră că cultura lor este și mai bună.

Cu toții avem o moștenire naturală și cu toții avem anumite abilități naturale, o educație, o instruire, o creștere religioasă; toate acestea par pozitive și nu neapărat negative, dar sunt parte a cărnii care trebuie respinsă și nu trebuie crezută.

Încrederea în toate aceste lucruri trebuie să fie dărâmată, altfel nu Îl putem experimenta pe Cristos.

În viața de biserică, Domnul este credincios să ne expună carnea, expresia ființei naturale și a întregului om natural cu manifestările sale. În viața de biserică nu acordăm atenție și nu înălțăm calificările naturale, ci mai degrabă învățăm să luăm crucea, să Îl trăim pe Cristos și să Îl administrăm pe Cristos.

S-ar putea să fim cu adevărat pricepuți la un anumit lucru și să avem abilități într-un anumit domeniu, dar atunci când slujim împreună și ne coordonăm pentru mișcarea Domnului, punem toate aceste lucruri deoparte pentru a fi prin cruce și prin duh.

Trebuie să fim luminați de Dumnezeu pentru a putea spune cu adevărat că nu avem încredere în calificările noastre naturale, capacitatea sau inteligența noastră.

Când Domnul strălucește asupra noastră și ne expune abilitățile noastre naturale, înzestrarea noastră naturală și toate aspectele bune ale cărnii noastre, numai atunci putem fi în măsură să mărturisim că nu avem încredere în carne, ci în Domnul (Fil. 3:3; Prov. 3:5-6).

Fie ca să învățăm să ne încredem în Domnul din toată inima și să nu ne bazăm pe propria noastră înțelegere; mai degrabă, fie ca în toate căile noastre să-L recunoaștem pe El și El ne va netezi cărările.

Fie ca să fim iluminați de Domnul ca să nu avem încredere în abilitatea sau înzestrarea noastră naturală, ci să ne încredem în Domnul pe deplin și absolut; doar atunci Îl putem experimenta pe Cristos.

Doamne Isuse, strălucește asupra noastră și expune încrederea în capacitatea noastră naturală, înzestrarea naturală, zelul natural și orice lucru care provine din omul nostru natural. Mântuiește-ne, Doamne, de încrederea în carne cu toate manifestările ei. Fie ca încrederea noastră să fie pe deplin în Tine și să nu ne bazăm pe propria noastră înțelegere. Da, Doamne, vrem ca să Te recunoaștem în toate căile noastre, pentru ca Tu să netezești căile. Luminează-ne, Doamne, ca să nu mai avem încredere în abilitățile, calificările sau inteligența noastră naturală, ci să ne încredem doar în Domnul!

Secretul de a-L experimenta pe Cristos este să nu ne încredem în carne ci doar în Domnul

În Filipeni 4 Pavel a spus că a învățat secretul de a face toate lucrurile în Cel care l-a întărit; cu toate acestea, pentru a intra în experimentarea lui Cristos și pentru a continua să Îl experimentăm pe Cristos, trebuie să învățăm un alt secret.

Acest secret – secretul experimentării lui Cristos – este să nu ne încredem în capacitatea și calificările noastre naturale, și anume, nu ne încredem în carne, ci doar în Domnul.

Dacă citim Fil. 3:1-6 am putea crede că nu putem să fim niciodată ca acești “câini”, iudaizatorii, care aveau atât de multă încredere în carne și care au făcut atât de multe probleme în biserică; cu toate acestea, dacă ne încredem în carne, putem face același fel de lucruri.

Dacă continuăm să trăim după vechea noastră natură și ne lăudăm cu ceea ce putem face în noi înșine și dacă avem încredere în calificările noastre, suntem la fel ca iudaizatorii și vom provoca probleme în viața de biserică.

Când avem încredere în carne și în calificările noastre naturale, nu Îl putem experimenta pe Cristos; experimentarea Sa de către noi este oprită.

Pentru ca să-L experimentăm pe Cristos, trebuie să servim prin Duhul lui Dumnezeu – și nu prin natura noastră decăzută; trebuie să ne lăudăm în Cristos – nu în faptele noastre; trebuie să nu ne încredem în capacitatea și calificările noastre naturale – ci să ne încredem doar în Domnul.

Fie ca Domnul să-Și facă cuvântul Său real în noi; fie ca nu doar să îl înțelegem și să fim de acord cu el la nivel mental, ci fie ca să ne rugăm asupra acestor versete și să cerem Domnului să ne lumineze și să lucreze acest lucru în noi.

Când Domnul strălucește cu adevărat asupra noastră și ne arată cât de multă încredere avem în carne, ne vom pleca la pământ în fața Sa și vom mărturisi cât de necurată este natura noastră.

O, cât de spurcată și de necurată este carnea! Ea încearcă să-I facă pe plac lui Dumnezeu – dar nu reușește, și încearcă să facă lucruri bune – dar ele nu sunt acceptabile înaintea lui Dumnezeu.

Dacă vrem să-L experimentăm pe Cristos, nu trebuie să ne încredem în carne, ci numai în Domnul; acesta este secretul experimentării lui Cristos.

Trebuie să învățăm acest secret, și acesta trebuie să fie practicat ori de câte ori dorim să-L experimentăm pe Cristos, căci fără avea încredere doar în Domnul și neavând încredere în carne, nu Îl putem experimenta pe Cristos.

Când vedem o revelație a lui Cristos, când vedem prețiozitatea Sa supremă, vom pierde toată încrederea în carne, căci carnea noastră cu toate eforturile ei nu poate fi pe placul lui Dumnezeu și nici nu poate trăi viața creștină.

Fie ca să-L căutăm pe Domnul și lumina Sa din cuvântul Său, și fie ca să-L rugăm să lucreze acest lucru în noi, astfel încât să nu ne mai încredem în carne, să nu mai avem încredere în capacitatea și înzestrarea noastră naturală și să nu mai avem încredere în nimic bun din carne, ci numai în Domnul.

Când suntem luminați de Domnul cu privire la carnea noastră și încrederea noastră în ea, vom abandona carnea, o vom condamna și nu vom mai avea încredere în ea; atunci, vom fi introduși în savurarea și experimentarea lui Cristos.

Doamne, vrem să învățăm secretul de a-L experimenta pe Cristos – să nu avem încredere în carne, ci numai în Domnul. Amin, Doamne, strălucește asupra noastră, căci doar în lumina Ta vedem situația și starea noastră reală. Numai sub luminarea Ta ne dăm seama cât de mult ne mai încredem în carnea noastră cu toate manifestările ei. Doamne, îndură-Te de noi. Luminează-ne ca să putem vedea ce este carnea cu adevărat; strălucește asupra noastră ca să putem respinge și repudia carnea și să ne încredem doar în Tine! Amin, Doamne, vrem să Te experimentăm și să Te savurăm pentru viața de biserică!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Enlightened by God to Truly have no Trust in our Natural Ability or Heritage (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 5 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Nevoia noastră urgentă e să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru de trăire a unei vieți crucificate

24/10/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

Există o nevoie urgentă în viața de biserică din recâștigarea Domnului astăzi să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru; trebuie să-L trăim pe Cristos în viața Sa omenească, mai ales în golirea de Sine și în umilirea Sa și prin faptul că nu a apucat strâns egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară.

Trebuie să cunoaștem nu doar ce a făcut Cristos, procesele prin care a trecut și pașii umilirii pe care i-a făcut pentru noi, ci, de asemenea, să-L experimentăm ca modelul nostru.

Cristos a trecut prin anumite lucruri și a făcut anumite lucruri, și S-a smerit și S-a golit de Sine; acum El este modelul nostru, și a intrat în noi – credincioșii Săi – pentru a trăi același fel de viață în viața de biserică astăzi.

Nimeni nu L-a obligat pe Cristos să facă ceea ce a făcut; mai degrabă, deși există egalitate și armonie în Dumnezeire, Fiul a luat inițiativa de a se supune Tatălui, venind ca să fie om și învățând ascultarea prin lucrurile suferite de El.

El a lăsat la o parte gloria, puterea, poziția și imaginea dumnezeirii Sale și a devenit om; El S-a smerit ca să fie sclav, iar când alții L-au privit, au văzut un om normal.

Cristos a ales de bună voie să fie Fiul, El Însuși supunându-Se autorității Tatălui; El a trăit o viață supusă lui Dumnezeu și a stabilit un model pe care să-l urmăm și să-l trăim.

Ca o astfel de Persoană, El a trecut prin moarte și înviere și a intrat în noi ca Duh dătător de viață; în acest Duh este tot ceea El ce a făcut și a experimentat.

Toți credincioșii autentici în Cristos au viața lui Cristos și această viață este o viață de supunere; când trăim conform vieții lui Cristos, ne supunem spontan lui Dumnezeu și celorlalți, și modelul lui Cristos este trăit în noi.

Cristos a creat supunerea; a ne supune este relativ ușor pentru noi, căci trebuie doar să ne smerim, dar El a trebuit să lase deoparte atât de multe lucruri pentru a se supune Tatălui.

Este imposibil ca noi să copiem sau să imităm la exterior ceea ce a făcut Cristos în pașii umilinței pe care El i-a făcut. Dar slavă Domnului, El este în noi!

El a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit și a fost ascultător de Dumnezeu până la moarte, dar o asemenea Persoană este acum în noi!

Domnul Isus Cristos, care a fost supus de-a lungul vieții Sale, ne-a oferit viața Sa de supunere, astfel că acum ne supunem nu pentru că suntem înclinați să o facem în noi înșine, ci pentru că avem o viață în noi care se supune. Amin!

Nevoia noastră urgentă e să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru de trăire a unei vieți crucificate

Există o nevoie urgentă astăzi de a-L experimenta pe Cristos ca modelul nostru; Cristos ca modelul nostru nu este doar în mod obiectiv, ci și subiectiv și experimental.

Aceasta înseamnă că Cel care a stabilit modelul și care El Însuși este modelul, operează acum în noi ca Dumnezeu locuitor în interior (Fil. 2:5, 12-13).

În primul rând, trebuie să avem această minte, mintea lui Cristos și apoi trebuie să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru. Principiul lui Cristos ca modelul interior al vieții noastre este că, deși avem cel mai înalt standard al celei mai înalte poziții, nu trebuie să o luăm ca pe un lucru de apucat, la fel cum a făcut și Domnul (vezi Fil. 2:3-6).

Aceasta înseamnă că trebuie să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru și să trăim o viață crucificată; trebuie să-L pe El experimentăm ca viața noastră crucificată.

O astfel de viață este cu totul în contrast cu o viață de rivalitate și vanitate. În viața de biserică trebuie să nu trăim după viața noastră naturală, ci să luăm viața crucificată ca modelul nostru, altfel vom trăi în mod automat o viață de rivalitate și vanitate.

Trebuie să fim sinceri cu noi înșine și să ne gândim ce fel de viață de biserică am trăit până acum în biserică; am luat noi oare viața crucificată a lui Cristos ca modelul nostru și am trăit noi o viață crucificată sau am trăit o viață de rivalitate și vanitate?

Ori de câte ori suntem în rivalitate și căutăm glorie, trăim în sine; trebuie să condamnăm acest lucru și să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru. În momentul în care nu-L luăm pe Cristos ca modelul unei vieți crucificate, trăim în rivalitate și vanitate.

De exemplu, unii frați ar putea fi solicitați să își asume mai multă responsabilitate și ne putem întreba de ce ei și nu noi; sau unii sunt anumiți responsabili, dar noi suntem în rivalitate cu ei pentru că nu ni s-a cerut să facem acele lucruri.

Fie ca noi să primim antidotul și să-L experimentăm pe Cristos ca model al unei vieți crucificate. Când vom face acest lucru, vom avea aceeași gândire, aceeași minte; vom căuta un singur lucru, savurarea și experimentarea subiectivă a lui Cristos pentru viața de biserică.

Trebuie să fim “parteneri cu Cristos” în golirea de Sine, în smerenia Sa, și în faptul că nu a apucat strâns egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară. El nu a insistat să păstreze forma lui Dumnezeu, ci a fost dispus să Se golească de Sine și să Se umilească.

În loc să apucăm ceea ce avem, ar trebui să lăsăm aceste lucruri deoparte și să ne golim de noi înșine.

Cristos nu este doar modelul nostru pentru mântuirea noastră constantă, ci și standardul pentru mântuirea noastră. De la încarnarea Sa și până la crucificarea Sa, Cristos a devenit un model pentru mântuirea noastră, iar experiența Sa de la înviere până la înălțare este standardul mântuirii noastre.

Fie ca să ne exersăm duhul și să ne dăm seama de nevoia noastră urgentă de a-L experimenta pe Cristos ca modelul nostru de trăire a unei vieți crucificate. Fie ca să ne deschidem Domnului și să-I spunem:

Doamne Isuse, Te luăm pe Tine ca model. Ne dăm seama că nevoia noastră urgentă în viața de biserică astăzi este să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru. Îți mulțumim, Doamne, căci Tu nu doar ai stabilit un model pentru viața noastră creștină prin viața și moartea Ta, ci ai și venit în noi ca să trăiești același mod de viață astăzi. Amin, Doamne, avem viața de supunere a lui Cristos în noi și Îl putem experimenta pe Cristos ca modelul nostru de trăire a unei vieți crucificate. Aleluia, Dumnezeul care locuiește în interior operează în noi, și noi putem coopera experimentându-L pe Cristos ca modelul nostru astăzi!

Îl experimentăm pe Cristos ca model în golirea și umilirea Sa și prin faptul că nu a apucat strâns egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară

Trebuie să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru; trebuie să-L trăim pe Cristos în viața Sa omenească, în special în golirea de Sine și în umilirea Sa, și faptul că nu a apucat strâns egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară (Fil. 1:20-21; 2:6).

Cheia de a-L experimenta pe Cristos ca modelul nostru este că avem o viață în noi care se golește de sine și se umilește; această viață niciodată nu apucă vreun lucru ca pe o comoară, ci este întotdeauna gata să lase la o parte poziția și titlul.

Aleluia, în calitate de credincioși în Cristos, nu ni se cere să încercăm mai mult, să fim mai buni, și să ne forțăm să facem cutare lucru… avem o viață în noi, iar această viață se golește de sine și se umilește în mod automat. Cât timp trăim prin această viață, noi Îl experimentăm pe Cristos ca modelul nostru.

De exemplu, în viața de familie uneori soția îi poate da soțului un moment dificil; calea ca el să fie salvat într-o astfel de situație este să nu insiste asupra conducerii sau a “calității de soț” și astfel să ceară soției să i se supună.

Chiar dacă Biblia spune că soțul este capul soției la fel cum Cristos este Capul bisericii, acest lucru nu este ceva ce trebuie pus în aplicare sau cerut de la alții.

Mai degrabă, soțul trebuie să-și lase deoparte conducerea, “calitatea sa de soț”; acest lucru nu este ceva ce trebuie apucat și de ținut cu dinții, ci ceva care trebuie pus deoparte, astfel încât să-L poată experimenta pe Cristos ca model.

Când soțul își lasă deoparte conducerea și experimentează viața crucificată a lui Cristos, el savurează mântuirea interioară care operează în el, iar Dumnezeu este Cel care operează în el pentru a-l mântui.

În acest fel, el se golește pe sine și își lasă deoparte calitatea de cap și Îl experimentează pe Cristos. Acesta nu este cazul doar cu soțul, ci și cu soția; aceasta este doar o ilustrație.

Cu părere de rău, însă, în majoritatea cazurilor, trebuie să recunoaștem că fratele căsătorit “își apucă calitatea de cap” și refuză să o lase deoparte, iar soția își ține partea; deci are loc un schimb amar de cuvinte, cu cârtiri și raționamente.

Din nou și din nou trebuie să ne întoarcem către Domnul și să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru în golirea de Sine, în umilirea Sa, și în faptul că nu a apucat strâns egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară.

Dacă facem acest lucru, dacă lăsăm deoparte ceea ceea ce este de drept al nostru, prin faptul că trăim viața crucificată a lui Cristos, vom experimenta mântuirea constantă și instantanee a lui Cristos, iar soția noastră va fi în cele din urmă câștigată de Domnul.

Aleluia, Dumnezeu lucrează în noi; El lucrează și operează în noi atât înfăptuirea, cât și voința, pe mâsură ce ne întoarcem spre El și Îl experimentăm.

Dumnezeul care a devenit om, care S-a smerit și S-a golit de Sine, care nu a considerat egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară de apucat, Acesta este Duhul cu duhul nostru!

Nu suntem doar oameni – suntem oameni-Dumnezeu, căci Omul-Dumnezeu Isus Cristos este în duhul nostru și Îl putem experimenta pe Cristos ca modelul nostru! Deoarece Dumnezeu operează în noi, ne dăm seama că suntem oameni-Dumnezeu, cei care trăiesc prin viața lui Cristos în duhul lor.

Avem o viață în noi care se golește de sine și se umilește, iar această viață niciodată nu apucă vreun lucru ca o comoară; mai degrabă, este întotdeauna gata să lase la o parte poziția și titlul.

Când trăim prin această viață, nu vom apuca strâns nici măcar lucrurile date de Dumnezeu, ci, mai degrabă, ne vom coborî poziția noastră de dragul altora și pentru gloria lui Dumnezeu, nepăsându-ne de reputația noastră.

Doamne Isuse, vrem să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru în golirea și în umilirea Sa și în faptul că nu a apucat egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară. Îți mulțumim, Doamne, pentru că ai intrat în noi ca o viață care se golește de sine și se umilește. Aleluia, Dumnezeu operează în noi atât voința cât și înfăptuirea, și trebuie doar să cooperăm cu El pentru a ne duce la capăt propria mântuire. Doamne, vrem să trăim prin viața divină din duhul nostru, o viață care niciodată nu apucă ceva ca pe o comoară, ci este întotdeauna gata să-și lase deoparte poziția și titlul de dragul altora și pentru gloria lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Our Urgent Need is to Experience Christ as our Pattern of Living a Crucified Life (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 2 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ca să-l cunoaștem pe Cristos ca model trebuie să lăsăm ca această minte, mintea lui Cristos, să fie în noi

21/10/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Dacă vrem să-L cunoaștem pe Cristos ca model, trebuie să lăsăm ca mintea care era în Cristos Isus să fie în noi; trebuie să lăsăm această minte să fie în noi, care a fost și în Cristos Isus.

Săptămâna aceasta ne concentrăm asupra, Să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristos ca model, așa cum se vede mai ales în Phil. 2:3-9.

Fie ca în viața noastră creștină să ne concentrăm numai pe Cristos și să nu fim înșelați de dușmanul iscusit și subtil, care dorește să ne corupe gândurile din simplitatea și puritatea față de Cristos.

În epistolele lui Pavel vedem cum el se lupta să-i readucă pe sfinți la Cristos din multe lucruri care veneau să-i distragă atenția. Inițial, Pavel i-a logodit pe credincioși pe Cristos, dar apoi au venit multe lucruri diferite pentru a-i distrage de la Cristos.

Satan aduce multe lucruri diferite pentru a ne distrage de la Cristos. Acesta este motivul pentru care trebuie să ne întoarcem la experimentarea lui Cristos, să ne concentrăm asupra acestui singur lucru, pe savurarea și experimentarea lui Cristos într-un mod subiectiv pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Este posibil să avem o viziune a lui Cristos și a tot ceea ce este El, dar trăim noi oare în conformitate cu această viziune, Îl savurăm noi de Cristos și Îl experimentăm noi în viața noastră de zi cu zi? Este posibil ca, chiar dacă Domnul ne dă această viziune, să nu fim concentrați pe partea centrală a acestei viziuni.

Vedem asta în Matt. 17 unde Domnul i-a luat trei dintre cei mai apropiați discipoli ai Săi pe munte și acolo a fost transfigurat înaintea lor; chiar și într-o astfel de situație, Petru a fost atras de lucrurile secundare, sugerând să construiască trei corturi, unul pentru Domnul, altul pentru Ilie și altul pentru Moise.

El a devalorizat în mod inconștient viziunea prin a-L Cristos la nivelul jos lui Moise sau la a-i aduce pe Moise și pe Ilie la același nivel cu Domnul; așa că Tatăl a intervenit, i-a acoperit cu un nor și a spus: Acesta este Fiul Meu, Preaiubitul, în care Îmi găsesc toată plăcerea Mea; pe El să-L ascultați! Și apoi când și-au deschis ochii, nu au văzut pe nimeni în afară de Isus.

Este ușor ca să fim distrași de lucrurile secundare, chiar și în primirea viziunii de către noi, și astfel să ne întoarcem ochii de la Persoana lui Cristos. Trebuie să ne rugăm ca să nu fim impresionați cu nimic altceva decât cu Cristos, să fim concentrați pe Cristos și să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos.

Și așa cum vrem să vedem astăzi, trebuie să lăsăm ca această minte să fie în noi, adică să fie și în noi mintea care a fost în Cristos Isus.

Când venim la Filipeni capitolul doi, cu descrierea modului în care Cristos S-a smerit și S-a golit pe Sine, fie ca și noi să fim goliți și împrospătați în viziunea noastră ca să putem vedea gândul și mintea lui Pavel în consemnarea acestor lucruri.

Pentru a-L cunoaște pe Cristos ca model, trebuie să lăsăm această minte să fie în noi, și anume mintea lui Cristos

Dacă vrem să-L cunoaștem pe Cristos ca model, ar trebui să lăsăm ca mintea care era în El să fie în noi; cum spune Pavel în Fil. 2: 5, trebuie să lăsăm această minte să fie în noi, care a fost și în Cristos Isus.

Aceasta înseamnă că această minte este un lucru viu, pentru că nu putem lăsa ceva care nu e viu să fie în noi; la fel cum vedem în Col. 3:16 că trebuie să lăsăm cuvântul lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat, tot așa că aici vedem că ar trebui să lăsăm ca mintea lui Cristos să fie în noi.

Mintea lui Cristos este o minte vie și această minte trebuie să fie persoana noastră.

Când suntem cu cineva și el nu ne vorbește, este posibil să-l întrebăm: La ce te gândești? În acest fel vrem să cunoaștem persoana, gândurile sale, la ce se gândește.

Cristos cu mintea Sa este foarte viu și activ, și trebuie să permitem ca această minte să fie în noi. Iar în Filipen, această minte se referă la ceva destul de particular, nu la ceva general.

Trebuie să luăm mintea lui Cristos ca mintea noastră, deschizându-ne pentru a „lăsa această minte” să fie și în noi (Fil. 2:3-5). „Aceasta” în versetul 5 se referă la „luarea în considerare” din v. 3 și „prețuirea” din v. 4. Trebuie să ne considerăm unii pe alții mai buni decât noi înșine, prețuind doar propriile noastre virtuți, ci și virtuțile altora.

Când ajungem la pașii umilinței Domnului, la golirea și umilirea Sa Însuși, acestea sunt legate de versetele anterioare.

Aici vedem că Pavel a avut o povară pentru această minunată biserică din Filipi, care a fost începută în Faptele 16 cu mântuirea a două familii, care aveau o rânduială bună cu prezbiterii și diaconii și sfinții, dar care aveau o situație în care ei nu gândeau același lucru printre sfinți, căci exista o problemă în suflet.

Antidotul pentru o astfel de situație este acela de a lăsa mintea lui Cristos să fie în sfinți. Smerenia minții este în contrast atât cu ambiția egoistă, cât și cu gloria deșartă; această smerenie a minții nu este smerenia noastră naturală, ci smerenia lui Cristos.

Virtuțile noastre sunt limitate; este posibil să simțim că avem o oarecare smerenie a minții și o anumită îndurare, dar atunci când acestea sunt testate, ele falimentează și se termină.

Dar smerenia și îndurarea lui Cristos sunt nelimitate. A-L experimenta pe Cristos în smerenia Sa de minte este în contrast cu ambiția și gloria deșartă.

Acest tip de minte, acest tip de gândire, a fost în Cristos atunci când S-a golit pe Sine și S-a smerit pe Sine (vezi v. 7-8); El nu a căutat propria Sa glorie, nici nu a avut ambiție, ci El a avut smerenia minții.

Ar trebui să lăsăm ca această gândire să fie în noi, și anume să lăsăm mintea lui Cristos să fie în noi. În timp ce Domnul era în procesul de a Se goli și de a Se smeri, El avea o minte anume; noi putem și chiar trebuie să avem această minte în viața de biserică. Aceasta este marea noastră nevoie azi.

Doamne Isuse, vrem să Te cunoaștem ca modelul nostru, lăsând ca mintea care era în Tine să fie și în noi. Amin, Doamne, fie ca această minte să fie și în noi, care a fost în Cristos Isus. Ne deschidem pentru a lăsa mintea lui Cristos să fie în noi; fie ca mintea Ta să ne satureze și să ne umple mintea până când mintea Ta devine mintea noastră. Vrem să Te cunoaștem într-un mod subiectiv, Doamne, deschizându-ne către Tine și lăsând ca mintea Ta să fie în noi. Fie ca cuvântul Tău să locuiască în noi bogat și fie ca mintea Ta să fie în noi în viața noastră de zi cu zi și în viața de biserică.

A lăsa ca mintea lui Cristos să fie în noi înseamnă a fi una cu El în simțământul și gândirea Sa lăuntrică

Pentru a avea „această minte” – mintea care era în Cristos Isus – trebuie ca să fim una cu Cristos în părțile Sale lăuntrice, în simțământul Său delicat și în gândirea Sa.

Pavel L-a luat pe Cristos ca model și L-a trăit pe Cristos; prin urmare, Pavel a devenit modelul nostru, căci Cristos ca model a intrat în Pavel și l-a făcut pe acesta model pentru credincioși.

În Fil. 1:8 Pavel a spus că el tânjește după sfinți în părțile lăuntrice ale lui Cristos Isus. El a intrat în părțile lăuntrice ale lui Cristos, a lăsat ca mintea lui Cristos să intre în el, și a avut simțămintele delicate ale lui Cristos față de sfinți; când e i-a contactat pe sfinți, el avea această minte, acest simțământ, această dorință pe care și Cristos a avut-o.

De asemenea, conlucrătorii săi aveau aceeași minte; Epafrodit tânjea după sfinți, iar Timotei avea un suflet asemănător cu apostolul, îngrijindu-se de sfinți.

Trebuie să avem simțământul lui Cristos exprimat și reeditat în noi lăsând ca această minte, mintea lui Cristos, să intre în noi și să devină mintea noastră. Aceasta înseamnă că devenim la fel în gândire ca El.

Cu toții avem modul nostru de a gândi, propria gândire și ajungem cu propriile noastre concluzii.

În evanghelii vedem cum discipolii, care erau cei mai apropiați de Domnul Isus, de multe ori nu gândeau la fel ca El.

O dată în Marcu 9, ei I-au spus Domnului că au văzut pe cineva scoțând demoni în numele Domnului, așa că i-au interzis pentru că acesta nu i-a urmat; Domnul, însă, nu gândea la fel, căci El a spus: Nu-i interziceți acest lucru, căci cel ce nu este împotriva noastră este pentru noi.

Apoi, în Marcu 10, părinții și-au adus copilașii la Domnul, dar discipolii i-au refuzat; Domnul, însă, a fost indignat de ucenici, căci ei nu au avut aceeași minte ca El, și El i-aa binecuvântat pe copii, și în felul acesta i-a a păstorit și pe părinți.

De nenumărate ori a existat o dispută între discipoli despre cine este cel mai mare; chiar și după ce Domnul și-a instituit masa în Luca 22, cu câteva ore înainte ca Domnul să fie pe punctul de a merge la cruce, discipolii se certau cu privire la cine era cel mai mare. Iar Domnul le-a spus: Eu sunt în mijlocul vostru ca Cel care slujește.

În viața de biserică trebuie să lăsăm ca această minte să fie în noi; felul în care îl luăm pe Cristos ca modelul nostru este lăsând ca această minte, mintea lui Cristos, să fie în noi.

Faptul că mintea lui Cristos să fie în noi înseamnă de fapt că această minte este ceva viu – mintea lui Cristos este Cristos Însuși, căci persoana Sa se manifestă în mintea Sa.

Această minte vie trebuie să fie în noi în timp ce trăim viața de biserică, viața noastră de zi cu zi, viața de familie și viața noastră de zi cu zi obișnuită cu toate activitățile sale.

Când vom lăsa ca mintea lui Cristos să fie în noi, această minte se va mișca și va funcționa în noi, va transforma mintea noastră prin reînnoirea ei (Rom. 12:2), iar noi vom avea mintea lui Cristos (1 Corinteni 2:16).

Când suntem pe cale să răspundem cuiva care ne provoacă, ne vom oprim, căci această minte din noi ne va opri.

Dacă lăsăm ca mintea lui Cristos să fie în noi, chiar și reacțiile noastre vor fi ajustate de Domnul; s-ar putea să nu ne rostogolim ochii sau să strângem din buze în reacție la ceea ce ne spun alții, ci mai degrabă putem permite acestei minți să trăiască în noi.

Doamne Isuse, vrem să lăsăm ca mintea vie a lui Cristos să fie în noi pentru a ne satura mintea și pentru a face ca mintea noastră să devină mintea lui Cristos. Amin, Doamne, înnoiește-ne în mintea noastră pentru transformarea sufletului nostru. Vrem să fim una cu Tine în simțământul și gândirea Ta interioară, având această minte – mintea lui Cristos – în noi. Fie ca mintea care este în Cristos să ne satureze mintea, să ne locuiască mintea în interior, să ne transforme mintea, încât să trăim o viață contopită, o viață a divinității conoptite cu umanitatea! Amin, Doamne Isuse, fie ca să lăsăm cu toții ca această minte să fie în noi pentru viața de biserică, pentru viața de familie și pentru fiecare aspect al vieții noastre de zi cu zi!