experimentăm pe Cristos

Să-L experimentăm pe Cristos, Cel în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și cunoașterii

19/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Toate comorile înțelepciunii și cunoașterii sunt ascunse în Cristos ca misterul lui Dumnezeu; numai Dumnezeu este înțelept, numai El are cea mai înaltă cunoaștere și toată cunoștința și înțelepciunea sunt în Cristos.

În special, există atât de multă înțelepciune și cunoștință legat de istoria lui Dumnezeu, „poveștile” lui Dumnezeu în Cristos. Cristos este taina lui Dumnezeu și El este istoria lui Dumnezeu, căci întreaga „poveste” a lui Dumnezeu este în Cristos și este Cristos.

Pe de o parte, Dumnezeu este existent de Sine Însuși, întotdeauna existent, fără început și fără sfârșit; pe de altă parte, în economia Sa El a trecut printr-un proces în Cristos, iar istoria Sa este Cristos.

Ieșirile lui Cristos sunt din cele mai vechi timpuri, și El mai continuă și astăzi.

Într-un mod misterios, dar foarte înțelept, Dumnezeu a devenit om; El nu s-a întrupat așa dintr-o dată într-o singură zi, ci a fost conceput în pântecele unei fecioare și S-a născut pentru a fi om, chiar și un om de rând.

În viața Sa omenească, Cristos a trăit o viață misterioasă, totuși El a arătat comorile înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu; El a trăit o viață umană normală, totuși El L-a exprimat pe Dumnezeu în viața Sa omenească.

Chiar mai mult, în viața Sa omenească și în lucrarea Sa pe pământ, Cristos a vorbit atât de multe lucruri înțelepte; citiți doar evangheliile lui Matei și Ioan și veți vedea cea mai înaltă filozofie, etică, morală și cunoștințe umane.

El nu a vorbit doar pentru a-i ajuta pe ceilalți să ducă o viață mai bună; El a venit să aducă Împărăția lui Dumnezeu, care este ceva profund și spiritual.

Prin cuvintele și lucrările Sale, Cristos L-a exprimat pe Dumnezeu și a trăit o viață umană perfectă, manifestându-L pe Dumnezeu printre oameni.

Părea să fie un om obișnuit și mulți din jurul Său Îl cunoșteau ca fiul tâmplarului din Nazaret, dar toate comorile înțelepciunii și cunoașterii erau ascunse în El.

Ca parte a poveștii lui Dumnezeu, Cristos a mers la cruce de bună voie, iar moartea Sa a fost ca nicio alta: El a adus pe cruce toate lucrurile și oamenii negativi, iar El i-a terminat pe toți acolo.

Mai mult, pe cruce Cristos a îndeplinit răscumpărarea pentru noi, pentru că El, fiind Cel drept, a fost oferit în numele celor nedrepți.

El a murit ca Mielul lui Dumnezeu, realitatea șarpelui de bronz, păcătosul unic din ochii lui Dumnezeu, Cel care a luat toate păcatele lumii asupra Lui și, ca atare, El a avut o moarte atotinclusivă și a-tot-terminatoare.

În învierea Sa, Cristos ca misterul lui Dumnezeu în care sunt ascunse toate comorile de înțelepciune și cunoaștere – El a devenit un Duh dătător de viață, El i-a regenerat pe mulții credincioși în Cristos pentru a-i face mulți fii ai lui Dumnezeu și mulți membri ai Trupului, și El însuși a devenit Fiul întâi-născut al lui Dumnezeu în umanitatea Sa.

Apoi, în întronarea Sa, Cristos, ca misterul lui Dumnezeu, l-a adus pe om în Dumnezeu și Lui i s-a dat cea mai înaltă autoritate, cea mai înaltă poziție și cel mai înalt nume. Aleluia!

În Cristos, ca misterul lui Dumnezeu, toate comorile înțelepciunii și cunoașterii sunt ascunse

În Col. 2:3 ni se spune că în Cristos ca misterul lui Dumnezeu sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și cunoașterii. Nu numai că înțelepciunea și cunoașterea sunt în Cristos, ci chiar toate comorile înțelepciunii și cunoașterii sunt ascunse în El.

Comorile se referă la bogăție, un depozit de înțelepciune și cunoaștere. O asemenea Persoană care este misterul lui Dumnezeu, Cristosul atotinclusiv și vast, are în El un depozit, o bogăție de înțelepciune și cunoaștere.

Astăzi liderii lumii cred că sunt deștepți și știu să conducă țara; liderii de afaceri cred că sunt înțelepți și știu să controleze economia; iar oamenii de știință consideră că sunt atât de deștepți și capabili să prezinte știința înaintea omului ca înțelepciune și cunoaștere.

Dar toate acestea în comparație cu Cristos sunt o înțelepciune falsă; chiar mai mult, înțelepciunea și cunoașterea acestei epoci pare să fie exacte în această epocă, dar peste câțiva ani va fi refutată și înlocuită cu cunoștințe mai avansate, iar acest proces continuă deceniu după deceniu.

Ceea ce noi, ființele umane, credem că știm și înțelegem astăzi, nu este adevărata înțelepciune și cunoaștere; numai Cristos are comorile înțelepciunii și cunoașterii ascunse în El!

Chiar credeți voi că liderii noștri din țara noastră știu ce să facă, cum să conducă țara și să o mențină împreună?

Chiar credeți că liderii și directorii noștri de afaceri știu să controleze economia și să facă totul să prospere?

Chiar credeți că oamenii de știință și filosofii de azi știu cu adevărat despre ce vorbesc?

Tot ce trebuie să facă Dumnezeu este să pocnească din deget și totul se destramă; El este Dumnezeul a-tot-înțelept și toată înțelepciunea și cunoștința ca o comoară locuiesc în El.

Toată înțelepciunea și cunoștințele noastre umane nu sunt de încredere; nu ar trebui să avem încredere în propria noastră cunoaștere, în inteligența noastră sau în istețimea noastră, pentru că acestea nu ne duc nicăieri.

Trebuie să venim la Cristos, căci numai în El sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și cunoașterii.

Înțelepciunea este legată de duhul nostru, iar cunoașterea este legată de mintea noastră (Efeseni 1:8, 17).

Dumnezeu Însuși este sursa înțelepciunii și a cunoașterii.

El este singurul Dumnezeu înțelept și, conform înțelepciunii Sale, El a făcut totul, inclusiv crearea universului și a omului, procesele prin care Cristos a trecut, faptul că Cristos ca Duh a venit să ne locuiască pe dinăuntru, lucrarea Sa în ființa noastră pentru a ne face la fel ca Cristos și Trupul lui Cristos pentru a finaliza Noul Ierusalim.

În înțelepciunea Sa, Dumnezeu lucrează în Trinitatea Sa divină în noi, poporul Său ales, pentru a ne răscumpăra, a ne sfinți și a ne transforma, astfel încât să putem fi pe deplin una cu El, pentru că El dorește să se contopească pe Sine cu noi și să ne facă una cu El pentru zidirea Sa, biserica în calitate de Trup al lui Cristos, singurul om nou, mireasa lui Cristos și Noul Ierusalim.

Ce Dumnezeu înțelept avem! O, profunzimea bogățiilor, a înțelepciunii și a cunoașterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de inestimabile sunt căile Lui (Rom. 11:33)!

Aceasta este înțelepciunea spirituală și cunoașterea economiei divine cu privire la Cristos și la biserică (Efeseni 1:10; 3:9; 5:32).

Dumnezeu are înțelepciunea de sus și cunoștințele de top; în economia Sa, El L-a trimis pe Fiul Său să treacă prin anumite procese, iar acum, ca Duh dătător de viață, El ne locuiește pe dinăuntru pentru a fi viața și înțelepciunea noastră.

Fie ca să-L vedem pe Cristos și să-L savurăm ca misterul lui Dumnezeu, Cel în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și cunoașterii!

Te lăudăm Doamne Isuse că Tu ești misterul lui Dumnezeu, Cel în care sunt ascunse toate comorile cunoașterii și înțelepciunii! Aleluia, Dumnezeu este sursa unică de înțelepciune și cunoaștere, iar în Cristosul atotinclusiv și vast ca misterul lui Dumnezeu, toate comorile înțelepciunii și cunoașterii sunt ascunse! Te lăudăm Doamne pentru ceea ce ești, pentru ceea ce ai realizat și pentru ceea ce ai vorbit; Tu ești cu adevărat un Dumnezeu înțelept și nu putem înțelege sau urmări adâncimea bogățiilor, înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu! Aleluia!

Să-L experimentăm pe Cristos ca misterul lui Dumnezeu, Cel în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și cunoașterii

Înainte de a fi mântuiți, oricât de deștepți am fi crezut că suntem, nu eram înțelepți; odată ce a fost mântuiți, totuși, Cristos este în noi, iar în El toate comorile înțelepciunii și cunoașterii sunt ascunse.

Toți credincioșii în Cristos pot fi înțelepți pur și simplu experimentându-L pe Cristos ca înțelepciunea lor.

Un exemplu în acest sens este Petru și primii apostoli, care nu au fost oameni învățați, dar care L-au avut pe Cristos ca Duhul care trăiește în ei; când ceilalți i-au ascultat, au fost uimiți și au ajuns la concluzia că au fost cu Isus, pentru că erau înțelepți și plini de cunoaștere.

Noi credincioșii în Cristos trebuie să-L experimentăm pe Cristos ca înțelepciunea noastră în toate lucrurile zilnice ale vieții noastre.

De exemplu, în modul în care ne cheltuim banii, lucrurile pe care le mâncăm, modul în care ne îmbrăcăm, modul în care ne purtăm, felul în care vorbim cu ceilalți și modul în care ne raportăm la ceilalți, trebuie să-L trăim pe Cristos, adică, trebuie să-L luăm pe Cristos ca înțelepciunea noastră.

Nu ar trebui să căutăm ne conformăm acestei epoci, nu ar trebui să încercăm să găsim înțelepciune și cunoaștere în această epocă legate de viața noastră, ci ar trebui să învățăm să-L trăim pe Cristos.

Când Îl trăim pe Cristos, suntem înțelepți, dar nu suntem înțelepți atunci când Cristos nu este în stare să trăiască în noi.

Cristos este întotdeauna în noi, dar Îl trăim noi pe El? Trăim noi prin Cristos? Îi permitem lui Cristos să trăiască în noi? Când Cristos trăiește în noi, El devine înțelepciunea noastră.

Dacă ne exersăm duhul și întreaga noastră ființă pentru a-L contacta pe Domnul, Cristos ca Duh dătător de viață ne va satura duhul și, de asemenea, mintea, iar în experiență vom avea înțelepciunea și cunoștințele care sunt ascunse în Cristos.

De exemplu, noi ca tinerii adulți care au copii mici astăzi, trebuie să învățăm să nu urmărim înțelepciunea lumii, discuțiile inteligente, filozofia modernă sau diferitele tipuri de învățătură.

Trebuie să revenim la adevărata cunoaștere și înțelepciune care sunt în Cristos.

Există atât de multe lucruri acolo care se numesc înțelepte, dar sunt cunoștințe false, aducând greșeli și determinând oamenii să rateze țelul lui Dumnezeu. În creșterea copiilor noștri trebuie să le oferim înțelepciune și cunoștințe autentice.

Trebuie să împărtășim cuvântul lui Dumnezeu în ființa lor, căci frica de Iehova este începutul înțelepciunii.

Trebuie să-i ajutăm pe copiii noștri să se teamă de Dumnezeu, să-L cunoască pe Dumnezeu și să citească cuvântul lui Dumnezeu.

Cunoașterea falsă din lume contrazice Biblia și chiar pe Dumnezeu Însuși în lucruri precum creația, faptul că Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, faptul că Dumnezeu i-a făcut bărbați și femei, familie, moralitate, etică etc.

Nu ar trebui să ascultăm discursul nonsensic care le spune oamenilor că „îți determini propriul gen” sau „este OK să fii într-o relație cu cineva de același sex”; toate acestea sunt prostii.

Trebuie să revenim la Cuvântul lui Dumnezeu, căci Cristos este întrupat în cuvântul Său și toate comorile de înțelepciune și cunoaștere sunt ascunse în El.

Să nu lăsăm niciodată ca lucrurile din jurul nostru, principiile societății în care trăim și cultura care să ne înșele pe noi, pe copiii noștri și generația noastră viitoare din cunoștințele adevărate.

Doamne Isuse, ne exersăm întreaga noastră ființă să Te contactăm și să Te luăm ca viața noastră, pentru ca Tu să trăiești în noi. Te luăm ca înțelepciunea noastră, Doamne, și Îți permitem să trăiești în noi. Ne întoarcem către Tine din orice așa-numită înțelepciune și cunoaștere din această lume, și dorim doar să trăim un singur duh cu Tine. Doamne, fii înțelepciunea noastră în viața noastră de zi cu zi și în toate lucrurile pe care le facem. Fii înțelepciunea noastră în creșterea copiilor noștri în frica de Dumnezeu și în cunoașterea lui Dumnezeu. Amin, Doamne, fii înțelepciunea noastră în împărtășirea cuvântului lui Dumnezeu și cunoașterii lui Dumnezeu în generația următoare, pentru ca ei să crească cunoscându-L pe Dumnezeu, temându-se de Dumnezeu, având o umanitate adecvată și fiind oameni ai lui Dumnezeu cu suflarea lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Experience Christ as the One in whom All Treasures of Wisdom and Knowledge are Hidden, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 5 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ținem pe Cristos ca și Cap savurându-L ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive

17/05/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Cristos – care este realitatea tuturor lucrurilor pozitive – este Capul Trupului; când Îl savurăm, suntem conștienți de Trup și ținem Capul (vezi Col. 2:19).

Aleluia pentru Cristosul nostru cu bogățiile Sale de nepătruns, care este realitatea tuturor lucrurilor pozitive din univers! Tot ceea ce este pozitiv în Biblie și în jurul nostru este un tip reprezentativ al lui Cristos.

Cu toate acestea, noi nu „ne închinăm la lucrurile din jurul nostru ca fiind Cristos”; mai degrabă, pe măsură ce vedem toți oamenii, tipurile reprezentative și lucrurile pozitive, ni se amintește de Cristos, ne întoarcem la Cristos, Îl savurăm pe Cristos și Îl luăm pe Cristos ca realitatea tuturor lucrurilor pozitive.

De fapt, ceea ce face ca acest Cristos bogat să fie real pentru noi este Duhul realității; Cristos a devenit Duhul și acest Duh ne îndrumă spre realitatea a tot ceea ce este Cristos.

Cristos este Duhul realității pentru a face bogățiile de nepătruns a tot ceea ce El este reale pentru noi, călăuzindu-ne în El însuși ca realitate divină.

Deci, când citim Biblia și ne rugăm cu cuvintele din Biblie, savurăm tot ceea ce este Cristos, căci prin exersarea duhului nostru contactăm Duhul și primim duh și viață din cuvânt (Ioan 5:39-40).

Ca Duhul realității, Cristos ne aduce în Sine Însuși și ne conduce în toată realitatea, chiar în domeniul expansiv al realității. Și pe măsură ce intrăm în El și Îl savurăm ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive, ne dăm seama că El este atotinclusiv și vast, și Îl aplicăm și Îl experimentăm.

Experimentarea lui Cristos de către noi – pe măsură ce Îl implicăm și-L aplicăm ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive – generează o experiență nouă, atât în domeniul a ceea ce este El, cât și în domeniul ființei noastre.

În primul rând, El ne călăuzește în El însuși ca fiind Duhul dătător-de-viață vast și atotinclusiv, astfel încât să avem ființa noastră în El.

Apoi, El are acces la ființa noastră prin cuvintele Sale, iar El ne vorbește; această vorbire ne ține în El și adaugă mai mult din El în ființa noastră, făcând o lucrare îmbogățitoare și transformatoare.

Aleluia, Cristos este atât calea către Dumnezeu, cât și realitatea a ceea ce este Dumnezeu (Ioan 14:6); El este realitatea (1 Ioan 5:6) și El este Duhul realității (Ioan 16:13) care ne călăuzește în El însuși ca realitate.

Fie ca noi să rămânem deschiși față de El în timp ce venim la cuvântul Său și în timp ce-L contactăm; putem învăța să ne exersăm duhul ori de câte ori ceva pozitiv ne amintește de Cristos, astfel încât El, ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive, să fie introdus în noi și să intrăm în experiența acestui Cristos atotinclusiv și mereu în expansiune pentru zidire-a bisericii ca Trup al lui Cristos!

Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos – Capul Trupului – cu atât suntem mai conștienți de Trup

În Col. 2:19 Pavel ne spune să ținem Capul; apostolul a face o schimbare de la Cristos (menționat în v. 17) la Cap.

Aceasta ne arată că, cu cât mai mult Îl savurăm și experimentăm pe Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive, acesta este Capul Trupului, iar savurarea Sa de către noi ne determină să devenim conștienți de Trup.

Dacă-L savurăm pe Cristos continuu și într-un mod autentic, nu vom rămâne individualiști; mai degrabă, cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos, cu atât suntem mai conștienți de Trupul lui Cristos.

Nu este normal ca noi să-L savurăm pe Domnul în timpul zilei și apoi să neglijăm întâlnirile bisericii, care biserică este Trupul Său, pentru că Cristosul atotinclusiv și vast pe care-L savurăm și pe care Îl ținem este Capul Trupului și El întotdeauna ne amintește de Trup.

Chiar dacă mediul nostru nu ne permite să participăm la toate întâlnirile, în interior avem sentimentul că întreaga noastră ființă interioară este împreună cu sfinții în strângerea bisericii, căci Cristosul pe care-L savurăm este Capul iar noi suntem Trupul Său.

Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos și Îl luăm ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive, cu atât avem dorința de a ne întâlni cu sfinții ca Trup al lui Cristos.

Dar când nu-L contactăm pe Domnul pentru o perioadă, vom neglija automat viața de biserică și ne vom pierde interesul pentru întâlnirile bisericii.

Când neglijăm savurarea lui Cristos de către noi, când nu-L contactăm pe Domnul în mod regulat, deschidem o ușă pentru ca inamicul să intre și să ne determine să-i ignorăm pe sfinți și chiar să devenim critici față ceilalți membri ai Trupului.

Dar când vom începe să-L savurăm pe Domnul, această ușă pe care am deschis-o inamicului se va închide treptat; dacă suntem constanți în savurarea lui Cristos de către noi, ușa va fi complet închisă.

Când Îl savurăm pe Domnul și Îl ținem ca și Cap, în loc să-i criticăm pe sfinți și biserica, Îl vom lăuda pe Domnul pentru viața de biserică și vom mărturisi cât de mult iubim biserica.

Aleluia, prețiosul Cristos pe care Îl savurăm ca realitate a mâncării noastre, a băuturii, a respirației noastre, a acoperirii noastre, a vieții, a luminii noastre și a locuinței noastre este Capul Trupului!

Savurarea și experimentarea lui Cristos de către noi nu este ceva individualist; mai degrabă, este pentru Trup, în Trup și pentru zidirea Trupului.

Să nu căutăm să-L savurăm pe Cristos separat sau despărțiți de Trup, ci să ne dăm seama că savurarea și experimentarea lui Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive este în Trup și pentru Trup, căci suntem membre ale Trupului și Cel pe care Îl savurăm este Capul Trupului!

Cu cât Îl savurăm cu adevărat de Cristos, cu atât mai mult iubim pe celelalte membre ale Trupului.

Dar dacă Îl savurăm pe Domnul și neglijăm întâlnirile bisericii sau devenim critici față de sfinți, savurarea lui Cristos de către noi nu este autentică; acest lucru arată că trebuie să ne tratăm inima și să ne exersăm duhul, pentru a-L putea savura pe Cristos și pentru a-L ține ca și Cap.

Savurarea lui Cristos ne determină să-i iubim pe toți cei din viața de biserică – chiar și pe cei cărora ne este greu să-i iubim, chiar și ei devin demni de dragoste, dragi și prețioși pentru noi atunci când Îl savurăm pe Cristos și Îl ținem ca și Cap!

De fapt, biserica și sfinții rămân la fel – doar atitudinea noastră se schimbă; atunci când nu-L savurăm continuu pe Cristos, putem disprețui anumite persoane din biserică, dar atunci când suntem alimentați cu Cristos și astfel Îl ținem ca și Cap, Îl iubim și îi iubim toate membrele Trupului!

Doamne Isuse, Te ținem ca și Cap și Te savurăm ca realitatea tuturor lucrurilor pozitive. Mulțumim Doamne că ne-ai pus în Trup; noi suntem membre ale Trupului și împreună Te ținem ca și Cap și primim bogata alimentare care vine de la Tine. O, Doamne, suntem deschiși să Te savurăm ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive și Te ținem ca și Cap! Te lăudăm Doamne pentru toți sfinții ca membre ale Trupului lui Cristos! Cât de mult Te iubim, Doamne și cât de mult iubim să ne întâlnim cu sfinții, co-părtașii noștri din Cristos, cei care Îl au pe Cristos trăind în ei!

Să ținem Capul savurându-L pe Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive

În Col. 2:19 există o legătură cu versetele anterioare; este incredibil ce Cristos vast și extins putem experimenta prin luarea lui Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive realizate pentru noi și pentru economia lui Dumnezeu.

Cristos este trupul tuturor umbrelor (Col. 2:17) și El este Capul (v. 19). Luându-L pe Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive, Îl ținem ca și Cap în experiența noastră.

Totuși, dacă nu facem acest lucru, El nu este preeminent în universul nostru personal, nu-L ținem ca și Cap și El nu este Cap în practică pentru noi, pentru că nu-L ținem ca și Cap.

A ține Capul înseamnă a-L lua pe Cristos și a-L savura ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive.

Fie ca toți să învățăm să ținem Capul savurându-L continuu pe Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive.

Când Îl ținem pe Cristos ca și Cap, primim alimentarea de la El; fiind Trupul lui Cristos care primește aprovizionarea de la Cap – ținându-L ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive – începem să avem un simțământ nu doar pentru noi înșine, ci și pentru semenii noștri din Trup, și ei devin frumoși pentru noi.

Pe măsură ce Îl ținem pe Cristos ca și Cap, suntem preocupați pentru Trup, avem compasiune și îi iubim pe sfinți și suntem conștienți de Trup.

A deveni conștient de Trupul lui Cristos nu este doar un simplu lucru pe care trebuie să-L facem; acest lucru derivă din alimentarea care vine de la Cap, luându-L pe Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive.

În Efes. 3:8 vedem că evanghelia bogățiilor lui Cristos ne-a fost dată nouă pentru alții; aceasta înseamnă că, pe măsură ce Îl ținem pe Cristos ca și Cap, vom primi bogata alimentare de la El, iar această aprovizionare este pentru noi pentru Trup.

Aprovizionarea care vine de la Cristos, Capul, este bogățiile de nepătruns ale lui Cristos, accesate de noi atunci când Îl luăm ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive.

Pe măsură ce ne ținem adevărul în dragoste, creștem în El în toate lucrurile, care este Capul, Cristos (Efeseni 4:15-16); aceasta înseamnă că zidirea Trupului rezultă, de asemenea, din ținerea Capului de către noi, și anume din savurarea lui Cristos de către nou ca fiind realitatea tuturor lucrurilor pozitive.

Deci, Trupul este zidit ca urmare a faptului că noi toți Îl luăm pe Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive, lucru care este ținerea lui Cristos ca și Cap, din Care avem alimentarea bogată, funcționăm în Trup și zidim Trupul.

Deoarece calitatea de Cap a lui Cristos este în înviere (Col. 2:18), savurarea lui Cristos ne aduce în mod spontan în înviere și ne mântuiește de ființa noastră naturală.

În experiența noastră învățăm că, deși avem opinii, atunci când Îl savurăm pe Cristos, părerile noastre nu contează atât de mult, pentru că suntem prea ocupați să Îl savurăm pe Cristos și să-L luăm ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive, așa că nu ne exprimăm părerea.

Pe măsură ce ținem Capul savurându-L pe Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive, suntem aduși prin moarte întru înviere și suntem zidiți ca Trupul lui Cristos.

Doamne Isuse, Te luăm ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive, astfel încât să putem ține Capul, să primim aprovizionarea de la Cap și să fim zidiți ca Trupul lui Cristos în realitate. Îți mulțumim Doamne pentru acest privilegiu de a Te ține ca și Cap, pentru a putea fi furnizați bogățiile de nepătruns ale lui Cristos și pentru a zidi Trupul lui Cristos. Aleluia, suntem membre ale Trupului, Îl ținem pe Cristos ca și Cap, iar El devine pentru noi realitatea tuturor lucrurilor pozitive din experiența noastră, astfel încât să-L putem administra pe Cristos altora pentru zidirea lor! Amin, Doamne, dă-ne să avem o astfel de conștiență a Trupului, pe măsură ce Te savurăm și Te experimentăm zilnic!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Holding the Head, Christ, by Enjoying Him as the Reality of all the Positive Things, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 4 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive

11/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Conform cu cartea Coloseni, Cristosul atotinclusiv și vast este realitatea tuturor lucrurilor pozitive și nimeni nu trebuie să ne judece în a-L mânca și în a-L savura ca o asemenea Persoană. Aleluia!

Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră de dimineață, venim în subiectul, Să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive.

Ce Cristos avem! Pe de o parte am fost aduși în Cristos pentru a-L experimenta și a-L trăi, iar pe de altă parte, El a venit în noi pentru a fi experimentat de noi și trăit de noi.

Acestea sunt cele două aspecte ale experimentării noastre pe Cristos, așa cum se vede în Ioan 15: rămânem în El și El rămâne în noi; intrăm în El pentru a-L savura și a-L experimenta, iar El intră în noi pentru ca El să fie savurat de noi și experimentat de noi.

Există o serie de cărți ale Noului Testament care ne arată că Cristos este atotinclusiv, cum ar fi Evanghelia după Matei, Evanghelia după Ioan, Coloseni, Evrei și Apocalipsa, dar numai în Coloseni Îl vedem pe Cristos ca fiind atât atotinclusiv cât și vast.

În Coloseni vedem că atotinclusivitatea și vastitatea lui Cristos sunt combinate; când savurăm vastitatea Sa, suntem aduși în savurarea atotinclusivității Sale.

În Coloseni faptul că Cristos este vast este legat de El ca fiind realitatea tuturor lucrurilor pozitive din univers.

Săptămâna aceasta vom savura expoziție după expoziție a lui Cristos, capodoperă după capodoperă a lui Cristos și vrem să aruncăm o privire, să admirăm, să savurăm și să intrăm în experimentarea a tot ceea ce Cristos este în atotinclusivatea și în vastitatea Sa.

Să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive

În Col. 2:16-18 Pavel ne spune să nu lăsăm pe nimeni să ne judece în ceea ce privește mâncarea și băutul sau cu privire la o sărbătoare sau o lună nouă sau Sabat, care sunt o umbră a lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Cristos.

Amin, fie ca nimeni să nu ne păcălească judecându-ne nevrednici de premiul nostru, și anume de savurarea Cristosului atotinclusiv.

Am văzut că Cristos este chipul Dumnezeului invizibil, Primul născut dintre cei morți, Cel în care locuiește toată plinătatea, Cel care este Întâi-Născut în înviere, Misterul lui Dumnezeu, Cel în care toate comorile înțelepciunii și cunoașterii sunt ascunse.

Această persoană minunată, care are preeminență în întregul univers, poate fi adus în experiența noastră personală și în aplicarea practică, pentru ca El să fie preeminent în universul nostru personal.

Pe baza acestor versete putem afirma categoric că Cristos este realitatea fiecărui lucru pozitiv și că trebuie să-L cunoaștem și să-L experimentăm ca atare. Oh, El este premiul nostru!

Pavel a urmărit spre premiu (Fil. 3:14) și el voia să ne recruteze și să ne aducă în această alergare, căci premiul său este premiul nostru; acest premiu este cea mai mare savurare și experimentare a lui Cristos.

Luarea lui Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive este ca noi să ajungem la acest premiu al experimentării subiective finale a lui Cristos.

Nimeni să nu ne judece în aceasta; savurarea și experimentarea lui Cristos de către noi ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive pot fi judecate de alții, pentru că ei se pot întreba cum poate fi acest lucru, cum Îl putem experimenta pe Cristos într-un mod atât de vast.

Nimeni deci să nu ne judece – pe dinăuntru sau în exterior – de savurarea și experimentarea lui Cristos de către noi.

Mâncarea și băutul, lucrurile cu privire la o sărbătoare sau a unei luni noi sau a unui Sabat – acestea sunt reprezentative și implică viața și trăirea oamenilor din Vechiul Testament.

În Colose au existat unele persoane care i-au deranjat pe credincioși și încercau să-i readucă la lucrurile din Vechiul Testament; poate nu ne vom întoarce niciodată la aceste lucruri, dar putem vedea că toate aceste sărbători sunt o umbră a ceea ce putem experimenta astăzi, și anume Cristos atotinclusiv și vast!

Trupul tuturor acestor umbre este Cristos. Nimeni să nu ne înșele judecându-ne nevrednici să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos, și nici chiar noi să nu ne judecăm nevrednici de acest premiu.

Toate detaliile despre trăirea și sărbătoarea poporului lui Dumnezeu în Vechiul Testament conform Bibliei este o imagine a vieții și a savurării pe care ar trebui să o avem astăzi, pe măsură ce Îl aplicăm pe Cristos ca realitate a fiecărui lucru pozitiv.

Când Îl luăm pe Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive, El nu va fi o simplă doctrină pentru noi, ci vom ști, prin experiență, că El este realitatea.

Ca și în cazul trupului fizic al omului, trupul din Col. 2:17 este substanța și, la fel ca umbra trupului unui om, ritualurile din lege sunt umbra lui Cristos, care este substanța și realitatea Evangheliei.

Cartea Coloseni dezvăluie un astfel de Cristos atotinclusiv ca punctul central al economiei lui Dumnezeu (Col. 1:17, 18; 3:11). Există multe umbre, dar trupul este al lui Cristos.

O umbră este ceea ce aruncăm pe pământ; de exemplu, ne putem juca un joc de vați-ascunselea cu un copil, iar el se poate ascunde în spatele unui copac. Este posibil să vedem copacul și, de asemenea, umbra copilului și poate știm că copilul se află în spatele copacului; când urmărim umbra, obținem persoana.

Umbra are funcția de a ne aduce la persoană, la realitate. În economia lui Dumnezeu, toate umbrele au funcția de a ne aduce la Cristos, realitatea tuturor lucrurilor pozitive.

Luarea lui Cristos ca realitate a fiecărui lucru pozitiv este procesul prin care folosim umbrele pentru a fi aduși la realitate, iar realitatea devine apoi personală pentru noi în timp ce suntem față în față cu Domnul.

Doamne Isuse, Te iubim ca fiind Cel atotinclusiv și vast, Cel care este porțiunea noastră pentru savurarea și experimentarea noastră! Amin, Doamne, nimeni nu ne poate judeca în mâncare și băutură și nimeni nu ne înșela judecându-ne ca fiind nevrednici de premiul nostru, de cea mai mare savurare și experimentare a lui Cristos! Mulțumim Doamne că ești realitatea tuturor lucrurilor pozitive. Venim din nou la Tine pentru a Te primi, pentru a Te savura, pentru a Te experimenta și a Te aplica ca realitate a fiecărui lucru pozitiv din univers. Amin, Doamne Isuse, vrem să Te savurăm și să Te experimentăm cât mai mult, pentru ca noi să fim Trupul Tău, Plinătatea Ta!

Să vedem și să savurăm vastitatea universală a Cristosului atotinclusiv

Zilnic, săptămânal, lunar și anual, Cristos este realitatea fiecărui lucru pozitiv; aceasta implică vastitatea universală a Cristosului atotinclusiv.

În Col. 2:16-18 vedem că mâncarea și băutura sunt zilnice, Sabatul este săptămânal, luna nouă este lunară și sărbătorile sunt anuale.

Aceasta indică faptul că atunci când mâncăm și bem în orice zi dată, Îl putem experimenta pe Cristos ca realitate; în fiecare săptămână și în fiecare lună și în fiecare an Îl putem experimenta pe El.

Aceasta nu înseamnă doar că atunci când vrem să-L experimentăm ca realitate a tuturor umbrelor, El este acolo așteptând să-L experimentăm. Mai degrabă, există o progresie aici, iar noi putem să-L savurăm pe Cristos și putem să-L experimentăm progresiv, pentru că El este atât atotinclusiv cât și vast, umplându-ne trăirea și timpul, pentru a ne extinde experimentarea și savurarea Sa într-un mod progresiv.

În orice zi dată, putem să-L savurăm pe Cristos într-o anumită măsură și, pe măsură ce Îl savurăm zilnic, El Se mărește în experiența noastră; El ne cheamă să facem un alt pas și să-L savurăm într-un mod suplimentar, și aflăm treptat că El are o prezență în continuă expansiune pentru ca noi să-L savurăm în orice zi.

Deci avem o zi plină de Cristos și, pe măsură ce El ne umple zilnic, Îl putem experimenta pe El întreaga săptămână – avem o săptămână plină de Cristos, iar pe măsură ce Îl contactăm și Îl savurăm din nou și din nou, experimentarea noastră săptămânală devine una lunară lună – o experiență lunară plină de El și, în cele din urmă, întregul an este plin de Cristos.

Intenția lui Pavel în alegerea acestor cinci aspecte ale trăirii poporului lui Dumnezeu arată că, la fel cum aceste lucruri au fost întreaga viață și și trăire pentru el în mod inclusiv în epoca Vechiului Testament, pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos ca realitatea a tot ceea ce este pozitiv, El Se mărește în experiența noastră de la zi la săptămână la lună la an, și El devine atotinclusiv și vast în experimentarea noastră ca oameni ai Noului Testament.

Zilnic, Cristos este hrana și băutura noastră pentru satisfacția și întărirea noastră (1 Corinteni 10:3-4).

Săptămânal, Cristos este Sabatul nostru pentru completarea și odihna noastră în El (Mat. 11:28-29). Lunar, Cristos este luna noastră nouă ca nou început cu lumină în întuneric (Ioan 1:5; 8:12). Anual, Cristos este sărbătoarea noastră pentru bucuria și savurarea noastră (1 Cor. 5:8).

Îl putem mânca și bea zilnic pe Cristos ca realitate a mâncării și băuturii noastre; în timp ce mâncăm mâncarea fizică, ni se amintește că Cristos este realitatea mâncării noastre și Îl aplicăm și Îl luăm în noi înăuntrul nostru în duh.

Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos zi de zi, El devine realitatea hrănirii noastre și a rezervei noastre de viață, iar El ne satisface și ne întărește pentru a trăi viața creștină. Rezultatul este că săptămânal ne odihnim în El, suntem desăvârșiți în El, pentru că Îl luăm ca Sabat.

Pe măsură ce Îl savurăm zilnic pe Cristos, suntem lărgiți, căci El este lărgit în noi și Îl savurăm pe un Cristos în continuă expansiune.

Pe măsură ce savurarea lui Cristos de către noi se mărește și se extinde, Îl urmărim și Îl savurăm ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive. El devine noul nostru început cu lumina în întuneric și El este sărbătoarea noastră pentru bucuria și savurarea noastră.

Slavă Domnului pentru Cristosul nostru bogat, atotinclusiv și vast, care poate fi aplicat în viața noastră de zi cu zi pentru savurarea și experimentarea noastră!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești hrana și băutura noastră zilnic pentru satisfacția și întărirea noastră; Te luăm ca realitate a mâncării și a băuturii, cădi Tu ne satisfaci și ne întărește pentru a trăi viața creștină. Te luăm ca adevăratul Sabat pentru completarea noastră și ne odihnim în Tine. Te luăm ca noul nostru început cu lumina în întuneric. Doamne, Tu ești sărbătoarea noastră pentru bucuria și savurarea noastră! Venim zilnic la Tine și Te luăm ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive din univers. Vrem să Te savurăm zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună și de an de an, până când Te lărgești în experiența noastră și putem cuprinde cu toți sfinții vastitatea universală a Cristosului nostru atotinclusiv!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoying the All-inclusive, Extensive Christ as the Reality of All Positive Things, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 4 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristos ar trebui să aibă preeminența în ființa noastră tripartită și în experiențele noastre spirituale

10/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristos ar trebui să aibă preeminență în ființa noastră tripartită și în experiențele noastre spirituale; în calitate de cel atotinclusiv și vast, El trebuie să aibă preeminență în ființa noastră în toate lucrurile.

El a intrat în noi pentru a fi viața noastră și El ne infuzează pentru a fi chiar esența dragostei cu care Îl iubim.

În noi înșine nu avem dragoste pentru Domnul, dar când privim la El, când Îl savurăm în cuvântul Său, El infuzează esența Sa iubitoare în noi și generează în noi dragostea cu care Îl iubim.

Cristos trebuie să aibă preeminență în dragostea noastră; este posibil să avem ceva dragoste față de El și față de alții, dar dragostea noastră nu durează prea mult. Trebuie să petrecem timp cu Domnul, să-I permitem să ne iubească și să învățăm să-L iubim.

Chiar și noi frații, trebuie să învățăm să-L contactăm pe Domnul într-un mod afectuos, iubindu-L pe Domnul și fiind iubiți de El, pentru a putea răspunde dragostei Sale.

Îl iubim pe Domnul pentru că El ne-a iubit mai întâi și îi iubim pe ceilalți pentru că Domnul pune dragoste în noi. Dragostea noastră față de Domnul este un răspuns la dragostea Sa față de noi; dragostea Sa este sursa, iar dragostea noastră este cea care primește.

Slavă Domnului, dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt (Rom 5:5), iar cu această dragoste îl iubim pe Domnul și îi iubim și pe ceilalți!

Dumnezeu se distribuie pe Sine Însuși ca Duhul în noi, iar atributul Său divin de dragostea vine împreună cu viața Sa pentru a ne determina să avem dragoste autentică.

Ceea ce avem prin naștere este o formă de dragoste – avem virtutea umană a dragostei, care este o „dragostea de tip mănușă” – pare a fi iubire, dar nu este plină de realitate.

Când Îl avem pe Cristos distribuit în noi ca Duh, suntem plini de dragostea Sa; atunci putem să-L iubim pe Dumnezeu, să ne iubim unii pe alții, să iubim biserica, să-i iubim pe sfinți și să-i iubim pe oamenii care nu sunt foarte vrednic de iubit.

Dragostea noastră pentru Domnul trebuie să fie absolută; El vrea să-L iubim din toată inima noastră și El vrea să fie centrul inimii noastre.

Pe de o parte, trebuie să-L urmăm pe Domnul luându-ne crucea, negându-ne sinele și pierzându-ne viața sufletească; pe de altă parte, când vedem acest Cristos atotinclusiv și vast, Îl iubim și suntem infuzați cu dragostea Sa.

În felul acesta Cristos devine preeminent în dragostea noastră și noi Îi dăm primul loc în dragostea noastră.

Când Îi dăm lui Cristos primul loc în dragostea noastră, Îl vom iubi pe El mai întâi; nu-i vom urî pe ceilalți, ci mai degrabă îi vom iubi cu Cristos ca dragostea noastră și îi vom oferi Domnului cea mai înaltă și cea mai bună dragoste.

Îl vom prețui pe Cristos mai presus de munca noastră, de afacerile noastre, de familia noastră, de traiul nostru și de relațiile noastre. Ce Cristos avem!

Cristos ar trebui să aibă preeminența în ființa noastră tripartită, căci El este chiar viața noastră

Dumnezeu a dorit să ne facă de cunoscut care sunt bogățiile gloriei acestei taine printre neamuri, care este Cristos în noi, speranța gloriei (Col. 1:27).

Cristos a devenit nu numai Mântuitorul și Domnul nostru, ci chiar și viața noastră; când viața noastră Cristos se va manifesta, vom fi și noi manifestați cu El în slavă (Col. 3:4).

Ca viață a noastră, Cristos trebuie să devină totul pentru noi în viața noastră de zi cu zi; El ar trebui să aibă preeminența în ființa noastră tripartită.

Cristosul care ne locuiește pe dinăuntru nu este un Cristos mic sau limitat – El este imaginea lui Dumnezeu invizibil, întruparea plinătății lui Dumnezeu și punctul focal al economiei lui Dumnezeu.

El este mai mare și mai larg decât universul, El umple toate lucrurile și El locuiește în noi, așteptând ocazia să se răspândească pe Sine în toată ființa noastră, pentru ca noi să-L trăim.

Fie ca noi să învățăm să-i dăm întregul spațiu din ființa noastră, căci Cristos trăiește în noi și locuiește în noi pentru a fi speranța gloriei pentru noi.

El vrea să fie primul nu numai în universul nostru personal, ci și în ființa noastră tripartită; aceasta înseamnă că Cristos ar trebui să aibă preeminență în trupul nostru, în sufletul nostru și în duhul nostru.

Dumnezeul păcii vrea să ne sfințească în întregime și ca duhul și sufletul și trupul nostru să fie păstrate complete, fără vină, la venirea Domnului nostru Isus Cristos (1 Tes. 5:23). Cristos vrea să ne sfințească saturând și îmbibând toate cele trei părți ale ființei noastre cu El însuși.

El este atât obiectiv cât și subiectiv pentru noi; ne închinăm lui Cristos Cel întronat în ceruri, dar experimentăm, savurăm și ne împărtășim din Cristosul care locuiește în duhul nostru și suntem una cu El într-un mod foarte subiectiv (1 Cor. 6:17; Efeseni 3:17).

Pe de o parte, Cristos este pe tron administrând universul pentru a duce la îndeplinire economia Sa; ca atare, ne închinăm Lui. Pe de altă parte, Cristos ne locuiește pe dinăuntru și este un singur duh cu noi, iar ca atare, noi Îș experimentăm, Îl savurăm și ne împărtășim de El.

El este atât de mare încât universul există în El; universul în continuă expansiune, care este prea mare pentru ca mintea noastră să înțeleagă, este mult mai mic decât Cristos, iar Acesta este porțiunea noastră!

Când Îl vedem pe Cristosul atotinclusiv și realizăm cât de vast, imens și atotinclusiv este El, vom realiza că nici o problemă nu este prea mare pentru El, ci mai degrabă, El este realitatea tuturor lucrurilor pozitive.

Motivul pentru care încă dorim lucruri bune în pe lângă Cristos este faptul că nu am văzut că El este realitatea tuturor lucrurilor pozitive; s-ar putea să credem că avem nevoie cutare sau cutare lucru, dar singurul lucru de care avem nevoie este Cristos, Cel atotinclusiv și vast.

Trebuie să fim infuzați, saturați și îmbibați cu Cristosul atotinclusiv, vast și preeminent până când, în experiența noastră, El este totul pentru noi (vezi Col. 2: 16-17; 3:4, 10-11).

Deoarece El este viața noastră, tot ceea ce El are și a obținut și a atins a devenit subiectiv pentru noi; în mod universal, Cristos este vast, dar în experiența noastră, El este viața noastră, ființa noastră (Rom. 8:34, 10).

Cristosul atotinclusiv și vast, care este mai mare decât universul și în Care toată plinătatea este încântată să locuiască – Acesta locuiește în noi pentru a deveni subiectiv pentru noi și El vrea să fie preeminent în ființa noastră tripartită.

Conținutul și elementul constitutiv al ființei noastre ar trebui să fie doar Cristosul atotinclusiv și vast. Ar trebui să-I permitem lui Cristos să ne umple întreaga noastră ființă și să ne înlocuiască cu Sine însuși fiecare aspect al vieții noastre naturale.

Fie ca noi să vedem o revelație a acestui Cristos atotinclusiv și vast și să-I permitem să umple întreaga noastră ființă până când El va înlocui fiecare aspect al vieții noastre naturale cu El însuși!

Voia noastră umană trebuie să se potrivească cu voia divină; acest lucru nu se întâmplă prea des, așa că atunci când vedem voia divină și suntem unul cu Domnul, trebuie să-L rugăm să facă în noi orice vrea El să facă pentru a-și îndeplini scopul.

Trebuie să cooperăm cu Domnul în rugăciune, alegând ca voia Sa să se facă în noi, căci dorința noastră profundă este să Îi facem plăcere și să fim una cu El.

Doamne Isuse, ai preeminență în ființa noastră tripartită. Îți mulțumim că ai intrat în noi pentru a fi viața noastră în mod subiectiv; acum putem experimenta, savura și participa în Cristosul care locuiește în duhul nostru! Aleluia, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și Cristosul atotinclusiv, vast, și preeminent locuiește în noi! Amin, Doamne Isuse, infuzează-ne, saturează-ne și îmbibă-ne cu Cristosul atotinclusiv, vast, și preeminent până când în experiența noastră vei deveni totul pentru noi! Fie ca conținutul și elementul constitutiv al ființei noastre să fie doar Cristosul atotinclusiv și vast, și fie ca acest minunat Cristos să umple întreaga noastră ființă până când El va înlocui fiecare aspect al vieții noastre naturale cu Sine însuși!

Cristos ar trebui să aibă preeminența în experiențele noastre spirituale – noi suntem una în mod organic cu El

Este o mare capcană ca un credincios să caute experiențe; experiențele nu sunt deloc semnificative decât dacă experiența lui Cristos devine experiența noastră.

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să-I permitem lui Cristos să aibă preeminența nu numai în ființa noastră tripartită, ci și în experiențele noastre spirituale.

Nu ar trebui să căutăm doar experiențe spirituale, ci, mai degrabă, să-L iubim pe Domnul, să-L căutăm pe Domnul și să dorim să-L experimentăm; apoi, experiența Sa devine experiența noastră, iar aceasta este o adevărată experiență spirituală.

Istoria lui Cristos este experiența unui creștin, iar experiența lui Cristos este istoria creștinului (1 Cor. 1:30; Rom. 6: 3-5; Gal. 2:20; Efes. 2: 5-6).

El a devenit totul pentru noi, căci noi și El suntem uniți în mod organic în duh.

Este de la Dumnezeu că suntem în Cristos Isus, care ne-a devenit înțelepciune de la Dumnezeu – atât dreptate, cât și sfințire și răscumpărare.

Am fost botezați în Cristos și în moartea Sa; am fost înmormântați împreună cu El prin botez, pentru ca la fel cum Cristos a fost înviat din morți, tot așa și noi să umblăm în noutatea vieții, trăind în asemănarea învierii Sale.

Aleluia, am fost crucificați împreună cu Cristos și noi nu mai trăim noi, ci Cristos este Cel care trăiește în noi; iar viața care acum trăim în trup o trăim în credință, în unirea organică cu Cristos pentru ca El să trăiască în noi.

Am fost morți în păcate și ofense, dar Dumnezeu ne-a ridicat împreună cu Cristos și ne-a așezat împreună cu El în Cristos Isus!

Aleluia, istoria lui Cristos este experiența noastră, iar experiența lui Cristos este istoria noastră ca credincioși în Cristos!

Istoria lui Cristos devine experiența și istoria noastră spirituală, deoarece suntem într-o unire organică cu Domnul.

În unirea noastră organică cu Cristos, tot ceea prin care Cristos a trecut a devenit istoria noastră; pur și simplu rămânând în El ca viță, experiențele Sale devin istoria noastră și experiențele noastre de astăzi (Ioan 15:1, 4-5).

În Coloseni, în special, există o serie de fraze care indică experimentarea lui Cristos de către noi, iar acestea ne oferă o imagine completă a experimentării corespunzătoare a lui Cristos.

În Col. 1:27-28 vedem că Cristos este în noi speranța gloriei și trebuie să creștem în El până când vom deveni pe deplin crescuți în Cristos.

În Col. 2:6 vedem că, așa după cum L-am primit pe Cristos, Isus Domnul, ar trebui să și umblăm în El; pe de o parte, L-am primit, pe de altă parte, ar trebui să umblăm în El, fiind înrădăcinați și fiind zidiți în El.

În v. 8 vedem că ar trebui să fim conformați lui Cristos și să nu lăsăm pe nimeni să ne ducă în captivitate ca pradă prin filosofia sa și înșelăciunea goală, potrivit tradiției oamenilor, conform elementelor lumii și nu în conformitate cu Cristos.

În v. 13 vedem că Dumnezeu ne-a înviat împreună cu Cristos, iertându-ne toate nelegiurile și în vv. 19-20 vedem că Îl ținem pe Cristos ca și Cap, din care tot Trupul crește cu creșterea lui Dumnezeu.

Aleluia, am fost uniți cu Domnul ca un singur duh, iar El este Cel preeminent in experiențele noastre spirituale, căci experiențele noastre reale sunt de fapt experiența lui Cristos!

Doamne Isuse, Îți dăm preeminența în ființa noastră tripartită și în toate experiențele noastre spirituale. Nu dorim să căutăm nicio experiență care este în afară de Tine. Doamne, vrem să Te experimentăm în ceea ce ești și ceea ce ai realizat. Îți mulțumim că ne-ai unit cu Tine ca un singur duh, pentru că în această unire organică ceea ce Tu ești și ai a devenit al nostru! Aleluia, Îl putem experimenta pe Cristos în întruparea Sa, în viața Sa umană, în crucificarea Sa, în moartea Sa, în învierea și înălțarea Sa, deoarece suntem într-o unire organică cu El!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ should have Preeminence in our Tripartite Being and in our Spiritual Experiences, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 3 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Îl experimentăm pe Cristos în învierea Sa ca autoritatea noastră în slujba dată de Dumnezeu

13/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În Num. 17 vedem apărarea de către Dumnezeu a autorității împuternicite de El, care este toiagul înmugurit al lui Aaron; acest lucru arată că trebuie să-L experimentăm pe Cristos în învierea Sa în slujba dată de Dumnezeu.

În Num. 16 vedem răzvrătirea generală a conducătorilor și a poporului Israel împotriva lui Moise și Aaron, și vedem cum Dumnezeu a intervenit pentru a-i judeca; dar Dumnezeu nu s-a oprit doar la acest lucru – El a venit pentru a-și apăra autoritatea desemnată, iar felul în care El a făcut a fost prin viață nu prin putere.

În Num. 16 a existat o luptă pentru putere; conducătorii copiilor lui Israel aveau ambiția pentru poziție și voiau să aibă poziția lui Moise.

De-a lungul secolelor, mulți credincioși au fost ambițioși pentru a avea o poziție în biserică și multe probleme au fost cauzate de ambiție.

Reacția lui Moise la răzvrătire nu a fost aceea de a o trata în mod direct, ci a căzut cu fața la pământ, nu a renunțat la poziția sa dată de Dumnezeu ca autoritate delegată a lui Dumnezeu și a adus toate acestea înaintea lui Dumnezeu, autoritatea supremă din univers.

Când are loc o răzvrătire și oamenii sunt ambițioși pentru poziție, numai Dumnezeu poate face trata acest lucru; trebuie să aducem această situație înaintea lui Dumnezeu.

Confruntarea directă nu este niciodată soluția; mai degrabă, trebuie să ne smerim în fața lui Dumnezeu și să aducem situația înaintea lui Dumnezeu pentr ca Dumnezeu să intervină, să judece și să-Și apere autoritatea desemnată.

Satan este în spatele oricărei răzvrătiri; el este sursa răzvrătirii și îi instigă pe oameni să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu și a autorității Sale împuternicite. Chiar și în biserică, inamicul Satan este în spatele oricărei răzvrătiri și a tuturor luptelor pentru poziție.

Dumnezeu este Cel care poate manifesta cine are autoritate, iar autoritatea provine din experiența vieții de înviere, dar există unii care doresc să obțină o poziție și să fie în autoritate.

Adevărul este că, dacă trebuie să îți aperi autoritatea în biserică, nu ai nicio autoritate; toată autoritatea Îi aparține lui Dumnezeu și El este Cel care dă autoritate celor care trec prin moarte și experimentează învierea.

Natura noastră răzvrătită trebuie expusă și supusă; fie ca Domnul să aibă milă de noi și să expună răzvrătirea în noi, și fie ca să rămânem sub acoperirea părtășiei în Trup, ca să fim păziți.

Trebuie să fim iluminați și să vedem o viziune a autorității lui Dumnezeu și, odată ce o vedem, ne vom da seama că autoritatea lui Dumnezeu curge în om și prin om; apoi, ne vom supune autorității împuternicite de Dumnezeu, fie în biserică, la serviciu, acasă, la școală sau în societate.

Baza apărării de către Dumnezeu a autorității Sale împuternicite este învierea, și anume Cristosul înviat

Cum a apărat Dumnezeu autoritatea Sa împuternicită? În primul rând, Dumnezeu nu trebuie să facă nimic neapărat; El are toată autoritatea, El îi împuternicește pe cei pe care El vrea să-i împuternicească și El nu trebuie să se justifice în ceea ce face.

Totuși, în Num. 17 vedem apărarea autorității împuternicite de Dumnezeu, și anume toiagul lui Aaron care a înmugurit, a înflorit și adus rod migdale coapte.

Dumnezeu le-a poruncit celor doisprezece conducători ai semințiilor lui Israel să ia un toiag pentru fiecare seminție și să le pună în cortul întâlnirii în fața Chivotului, iar toiagul omului pe care Dumnezeu îl alege va înmuguri (Num. 17:5).

Un toiag nu este doar o creangă – este o creangă care a fost deja uscată, fără frunze și rădăcini; este ceva mort.

Toate aceste douăsprezece toiege erau deci fără frunze, fără rădăcini, uscate și moarte; așadar, oricare dintre ei ar fi înflori, acela ar fi cel ales de Dumnezeu și ar fi în înviere.

Învierea este baza alegerii lui Dumnezeu și baza autorității.

Dumnezeu nu a venit pentru a-Și apăra autoritatea Lui împuternicită aplicând puterea și măreția Sa; mai degrabă, El a făcut acest lucru în calea vieții, arătând că viața de înviere este baza autorității pe care El a rânduit-o.

Desigur, omul nu are dreptul să-l interogheze pe Dumnezeu de ce El alege pe cine El alege să-i dea autoritate, dar atunci când Dumnezeu vrea să-i spună omului motivul și baza pentru numirea Sa de autoritate, El arată înspre înviere.

Când toiagul lui Aaron a înmugurit, a înflorit și a adus rod migdale coapte, toți israeliții au putut vedea cine era autoritatea desemnată de Dumnezeu; gura le-a fost închisă și nu au mai avut întrebări referitor la cine e adevărata autoritate.

Nu a existat nicio diferență între Aaron și ceilalți conducători ai semințiilor lui Israel; toți erau făcuți din carne, fii ai mâniei; cele 12 toiege erau toate fără frunze, fără rădăcini, moarte și uscate.

Baza serviciului și baza autorității nu este ceea ce avem în viața noastră naturală; ea are legătură cu viața de înviere pe care o primim de la Dumnezeu.

Autoritatea nu are nicio legătură cu omul, ci cu învierea care se manifestă prin om.

Felul în care Aaron era deosebit de ceilalți stă în faptul că Dumnezeu l-a ales și El i-a dat viața de înviere.

Întrucât răzvrătirea lui Core și a companiei sale a fost legată de preoție (Num. 16:3, 8-10), înmugurirea toiagului lui Aaron a fost o apărare care indică faptul că Aaron era cel acceptat de Dumnezeu ca având autoritate în slujba preoției date de Dumnezeu (17:2-10).

Acesta este modul în care Dumnezeu Își manifestă autoritatea și clarifică cine anume Îl reprezintă cu autoritatea Sa.

Toiagul înmugurit a lui Aaron Îl simbolizează pe Cristosul înviat – Cristos ce înmugurește, înflorește și aduce rod; Acesta împarte viată altora.

Cristos este cea mai mare „toiag înmugurit” din univers; El dă viață celorlalți și El curge întotdeauna cu viață pentru a-i înviora pe ceilalți (Ioan 12:24; 1 Pet. 1:3). Chiar și astăzi, Cristos încă înmugurește, iar noi suntem rodul, migdalele, înmuguririi Sale.

De asemenea, un toiag simbolizează autoritate (vezi 1 Corinteni 4:21); prin înmugurirea toiagului lui Aaron, Dumnezeu le-a vorbit israeliților și, de asemenea, lui Aaron, pentru că doar Dumnezeu poate aduce viață într-un toiag mort.

Acum Aaron era sigur, și la fel era și Moise, că Dumnezeu l-a împuternicit; aceasta nu se datorează faptului că Aaron a fost puțin mai bun decât alții, ci se datorează alegerii lui Dumnezeu și a vieții Sale de înviere.

Doamne Isuse, vrem să Te experimentăm ca viață de înviere, astfel încât să putem înmuguri, înflori și să aducem roade în înviere pentru ca alții să fie hrăniți. Fie ca să fim salvați de la a căuta să avem o poziție de autoritate; mântuiește-ne de ambiția pentru putere și poziție în biserică. Fie să experimentăm învierea, să fim în înviere și să-L savurăm pe Cristos ca înviere până când viața curge din noi pentru ca alții să o savureze și să fie hrăniți. Fie ca să lăsăm apărarea autorității împuternicite de partea lui Dumnezeu, și fie ca să fim oameni în înviere!

Autoritatea se bazează pe înviere; trebuie să Îl experimentăm pe Cristos în învierea Sa ca autoritatea noastră în slujba dată de Dumnezeu

Toiagul înmugurit simbolizează experimentarea de către noi a lui Cristos în învierea Sa ca autoritate a noastră în slujba dată de Dumnezeu (vezi Evrei 9:4; Num. 17:1-10).

Fără înviere – fără a experimenta învierea trecând mai întâi prin moarte – nu există slujba și, prin urmare, nu există autoritate.

Aaron nu-L putea sluji pe Dumnezeu doar bazându-se pe poziția sa, pentru că în poziția sa el era la fel ca toți ceilalți – și de aceea celelalte triburi s-au opus conducerii sale.

Autoritatea se bazează pe înviere; când cineva experimentează învierea, autoritatea va fi prezentă, pentru că Dumnezeu recunoaște ca slujitori ai Săi doar pe cei care au trecut prin moarte și înviere.

Semnul slujirii, baza slujirii și autoritatea în lucrare este învierea.

În primul rând, Dumnezeu ne selectează pentru a-L sluji, iar apoi, noi experimentăm moartea și învierea; când intrăm în înviere, autoritatea curge prin noi. Doar ceea ce rezultă din înviere are ca rezultat autoritatea, căci autoritatea se bazează pe înviere și nu pe noi înșine.

Iar această experiență de înviere nu ar trebui să fie limitată sau mică; așa cum se vede în toiagul înmugurit, experimentarea învierii de către noi trebuie să fie la maturitate, pentru că toiagul a înmugurit, a înflorit și a dat roade.

Aceasta arată viața de înviere la maturitate; cei care pot acționa ca autoritatea delegată a lui Dumnezeu sunt cei maturi în viața de înviere. Cu cât viața de înviere este exprimată mai mult prin noi, cu atât vom avea mai multă autoritate.

Nu a fost nevoie ca nimeni să zică nimic când au văzut toiagul înmugurit – cu toții știau unde este autoritatea și cine e împuternicit de Dumnezeu să aibă autoritate.

În viața de biserică este la fel; nu este nevoie de o numire sau un anunț exterior, deoarece experimentarea de către noi a vieții de înviere va aduce autoritatea și o va arăta.

Înmugurirea, înflorirea și aducerea de rod vorbesc; dacă viața de înviere există, există o apărare a autorității împuternicite a lui Dumnezeu și există un indicator al celor care au autoritate.

Învierea este apărarea; trebuie să fim dispuși să trecem prin noaptea întunecată a morții acolo unde Domnul ne-a așezat și să intrăm în înviere, să trăim în înviere, să înflorim în înviere și să aducem roadă în înviere.

Acolo unde există viață de înviere, există autoritate, iar autoritatea vorbește de la sine.

Fie ca Domnul să atingă pe fiecare frate oricât de tânăr sau în vârstă e el în viața de biserică, atât tineri cât și bătrâni, și fie ca El să le atingă și pe soțiile lor, ca ei să nu căute autoritate, ci mai degrabă să-L urmărească pe Cristosul înviat și să caute să fie aduși la înviere pentru Trup.

Căutarea noastră ar trebui să fie să-L experimentăm pe Cristos în învierea Sa și, dacă Domnul vrea ca să-L reprezentăm, El știe ce să facă și când să facă.

Când Domnul Isus era pe pământ, cei religioși I-au cerut un semn, iar El le-a spus că nu le va fi dat niciun semn decât semnul lui Iona, pentru că așa cum Iona a fost în burta peștelui timp de trei zile și trei nopți, așa și Fiul Omului va fi în inima pământului.

Cu toate acestea, Domnul nu s-a apărat niciodată; chiar și atunci când El a fost pe cruce și ceilalți L-au batjocorit spunând: Mântuiește-Te pe Tine Însuși și coboară-Te de pe cruce și vom crede că ești Fiul lui Dumnezeu … – El nu S-a mântuit pe El însuși, ci a ales să moară și ne-a mântuit pe noi!

Domnul știa că vine învierea – El era pe cruce și El a îndurat rușinea, și El a făcut toate acestea pentru bucuria pusă înaintea Sa. Învierea este baza autorității (2 Cor. 1:8-9; 10:8; 13:4, 10).

Baza apărării de către Dumnezeu a autorității Sale împuternicite este învierea. Fie ca noi toți să ne dăm pe noi înșine să-L experimentăm pe Cristos în învierea Sa ca autoritate în slujba dată de Dumnezeu!

Doamne Isuse, ne dăm pe noi înșine să-L experimentăm pe Cristos în învierea Sa zi de zi, în situație după situație. Fie să ne dăm seama că autoritatea provine de la Dumnezeu și să luăm calea morții și a învierii, astfel încât să fim plini de viața de înviere până vom da roade în înviere. Amin, Doamne Isuse, vrem să fim maturi în viața de înviere și să putem curge această viață din noi întru alții pentru hrănirea și zidirea lor. Vrem să experimentăm viața de înviere pentru Trup.