chemăm numele Domnului

Facem voia Tatălui nostru ceresc pentru a intra în împărăția cerurilor

07/11/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Pentru ca noi să intrăm în împărăția cerurilor, nu trebuie ca doar să chemăm numele Domnului, ci și mai mult, să facem voia Tatălui ceresc, pentru că este posibil ca noi să facem lucruri în numele lui Dumnezeu făr ca să fim aprobați de El, căci noi nu facem acest lucruri în El, împreună cu El și în voia Sa perfectă. O, Doamne Isuse!

Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, trebuie să trăim în realitatea împărăției cerurilor, astfel încât, la întoarcerea Domnului, să fim răsplătiți de El cu manifestarea împărăției cerurilor. Pe măsură ce ne trăim viața creștină, trebuie să fim atenți și să facem voia Tatălui nostru ceresc. Domnul Isus a făcut voia Tatălui și El a fost limitat și restricționat nu de vreo lege sau reglementare exterioară, ci de voia Tatălui.

Când alții mergeau la un ospăț, Domnul Isus nu mergea cu ei, pentru că Tatăl voia ca El să meargă ceva mai târziu; El a mers mai târziu, dar nu în mod deschis. Altă dată, Domnul S-a dus într-un anumit loc și a ocolit pentru a trece printr-un oraș în care era o femeie samariteană care trebuia să bea apa vie.

Lucrurile pe care le-a spus Domnul și lucrările pe care le-a făcut nu erau propriile Lui lucruri și fapte, ci ceea ce El a auzit de la Tatăl și ceea ce El a văzut pe Tatăl făcând. Domnul Isus a spus că El a venit să facă voia Tatălui Său și, Tatăl a fost pe deplin satisfăcut de El. Tatăl a fost atât de satisfăcut de Domnul Isus încât de cel puțin trei ori a vorbit din ceruri despre El, aprobându-L în mod deschis.

Domnul Isus a făcut voia Tatălui până la moarte, pentru că El a luat voia Tatălui, crucea, și a murit pe cruce pentru noi. El a băut paharul mâniei lui Dumnezeu pentru ca noi să bem paharul binecuvântării Sale. El a luat paharul suferinței, acum ne împărtășim cu paharul bucuriei. El Și-a dat viața sufletească și chiar viața Sa fizică pentru noi, astfel încât să putem lua parte din viața Sa divină.

Acum o astfel de Persoană trăiește în noi. Cel care face toate lucrurile și vorbește după voia Tatălui locuiește în noi. Ce fel de viață trăiește El în noi astăzi? El trăiește în noi o viață pentru satisfacția Tatălui de a împlini voia Tatălui. Domnul Isus trăiește în noi astăzi, nu pentru a ne ajuta să facem ceea ce este corect și să respingem lucrul greșit; El trăiește în noi pentru a face voia Tatălui în noi.

Când suntem una cu Domnul, când ne exersăm duhul și suntem în Domnul, rămânând în El, facem voia Tatălui nostru ceresc, iar Tatăl este satisfăcut de noi, pentru că Cristos în noi face voia Tatălui.

Pentru a intra în împărăția cerurilor, trebuie să facem voia Tatălui nostru ceresc

Când vorbim despre voia lui Dumnezeu, mulți creștini vor să știe care este voia lui Dumnezeu pentru viața lor. Cu toate acestea, Apocalipsa 4:11 spune clar că toate lucrurile există și au fost create pentru voia lui Dumnezeu. Dumnezeu are o voie. El vrea să-și împlinească voia. Când suntem una cu Domnul pentru a face voia Tatălui nostru ceresc, vom fi satisfăcuți, pentru că voia Sa este bună și plăcută, iar când voia Sa se face, El este satisfăcut și noi suntem satisfăcuți.

Matei 7:21-23 este o porțiune din Biblie care-i neliniștește pe mulți creștini și ar trebui să-i tulbure în special pe mulți care astăzi fac mari lucrări de putere în numele lui Dumnezeu. Aici Domnul spune că nu oricine Îi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăția cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Său care este în ceruri.

Mulți creștini în ziua judecății vor spune Domnului: Doamne, oare nu în numele Tău am proorocit și în numele Tău am scos demoni și în numele Tău am făcut multe fapte de putere? Și Domnul le va spune în ziua aceea: Depărtați-vă de la Mine, că nu v-am cunoscut. Extraordinar!

Ce înseamnă acest lucru și cum are legătură cu noi? Se pare că există posibilitatea ca noi, creștinii, să facem lucrări mari pentru Dumnezeu, chiar și lucrări miraculoase, dar să nu facem voia Tatălui nostru ceresc, iar Domnul ne va respinge și ne va renega la scaunul Său de judecată. O, Doamne!

În Rom. 10:13 ni se spune că, dacă chemăm mumele Domnului, suntem mântuiți; aceasta este pentru mântuirea noastră. Când vine vorba de răsplata noastră, însă, nu este suficient doar să chemăm numele Domnului; trebuie să facem și voia Tatălui nostru ceresc. Nu oricine zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăția cerurilor în manifestarea ei; cei care Îl cheamă pe Domnul și fac voia Tatălui ceresc sunt cei care vor intra.

Intrarea în împărăția cerească în manifestarea ei necesită să facem voia Tatălui ceresc, în timp ce intrarea în împărăția lui Dumnezeu presupune să fim regenerați cu viața și natura lui Dumnezeu (Ioan 3:3, 5). Trebuie ca nu doar să fim regenerați chemându-L pe Domnul pentru a primi viața Sa și să intrăm în domeniul împărăției lui Dumnezeu, ci și mai mult, trebuie să facem voia Tatălui nostru ceresc, astfel încât să putem intra în manifestarea împărăției cerurilor (Matei 25:11; Luca 6:46; 13:25).

Voia Tatălui include și regenerarea noastră și merge și mai departe. Mulți fac multe lucruri pozitive și mărețe în numele lui Dumnezeu, iar Domnul nu spune că nu fac aceste lucrări, ci că El nu le aprobă. Mulți astăzi și de-a lungul secolelor au făcut cutare mare lucrare și chiar mari minuni în numele Domnului. Unii au scris lucrări teologice uimitoare, au rostit predici atât de puternice și au predicat evanghelia în multe locuri și multor oameni.

Dar ei au făcut aceasta în numele Domnului ci de unii singuri; nu au făcut voia Tatălui lor ceresc. S-au simțit bine, alții i-au lăudat și au fost foarte apreciați, poate chiar li s-a ridicat o statuie după moartea lor sau s-au scris cărți despre ei; dar în ochii lui Dumnezeu, ei sunt respinși. Chiar mai mult, Domnul îi va numi, lucrători ai fărădelegii.

Am putea face ceea ce considerăm ca fiind o lucrare spirituală în lucruri foarte cruciale și trebuie să fie făcută o astfel de lucrare, dar dacă noi suntem sursa, vom fi respinsi de Domnul la scaunul de judecată. Dacă noi suntem sursa lucrării și nu facem voia Tatălui nostru ceresc, Domnul nu o va aproba.

Uneori se manifestă că cineva are un mare dar de la Dumnezeu și este capabil să deschidă cuvântul lui Dumnezeu sau să predice Evanghelia cu putere; dacă p asemenea persoană nu face voia Tatălui ceresc, luându-L pe Tatăl ca sursă, nu este aprobat de Dumnezeu. De multe ori vedem astfel de oameni luându-se pe ei înșiși ca sursă și făcând propria lor lucrare și, în cele din urmă, ajung să facă o mare diviziune în Trupul lui Cristos, ținând totul sub controlul lor și stabilindu-și propria „împărăție” în împărăția lui Dumnezeu.

Ei fac încă o lucrare mare pentru Dumnezeu, dar acum sunt folosiți de dușman pentru a diviza Trupul lui Cristos. O, Doamne Isuse!

A chema pe Domnul este suficient pentru ca noi să fim mântuiți, dar pentru a intra în împărăția cerurilor, trebuie să facem și voia Tatălui ceresc (Rom. 10:13; 12:2; Mat. 12:50; Efeseni 5:17; Col. 1:9). Amin! Întrucât intrarea în împărăția cerurilor necesită împlinirea voii Tatălui ceresc, este în mod clar diferit de intrarea în împărăția lui Dumnezeu prin regenerare.

Intrarea în împărăția lui Dumnezeu se face prin nașterea din viața divină (Ioan 1:12-13; 3:5-6), iar intrarea în împărăția cerurilor se face prin trăirea prin viața divină (Mat. 7:21; 12:50). Fie ca noi să fim cei careÎl caută pe Domnul, fac voia Tatălui nostru ceresc și Îl ia pe Tatăl ca sursă în toate lucrurile, nefăcându-ne propria noastră lucrare în împărăția lui Dumnezeu. Fie ca să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să ne dăruim Lui în rugăciune,

Doamne Isuse, vrem să facem voia Tatălui nostru ceresc! Îți mulțumim că ne-ai mântuit de la pierzarea veșnică și că ne-ai regenerat cu viața Ta atunci când ne-am pocăit și am chemat numele Domnului. Aleluia, acum suntem în împărăția lui Dumnezeu, căci suntem copii ai lui Dumnezeu, născuți din Dumnezeu! Amin, Doamne, dorim nu numai să fim în împărăția lui Dumnezeu, ci și să fim răsplătiți cu o intrare în împărăția cerurilor în manifestarea ei la întoarcerea Domnului. Vrem să fim cei care trăiesc prin viața divină, depinzând mereu de Domnul, astfel încât să nu ne facem propria lucrare sau să ne spunem propriile cuvinte, ci să-L luăm pe Dumnezeu ca sursă a tuturor lucrurilor. Salvează-ne de la a face o lucrare pentru Dumnezeu în numele lui Dumnezeu, dar în afara voii Tatălui nostru ceresc. Salvează-ne de la a face lucrări mari pentru Dumnezeu, dar fără aprobarea lui Dumnezeu. Doamne, Te luăm ca sursă. Dacă nu inițiezi ceva, nici noi nu vrem să-l inițiem. Doamne, păstrează-ne un duh cu Tine. Fii sursa întregii noastre lucrări pentru Domnul! Fie ca noi să fim cei care sunt aprobați de Dumnezeu la scaunul de judecată!

Facem voia Tatălui nostru ceresc trăind prin viața divină și luându-L pe Dumnezeu ca sursă în toate lucrurile

Fie ca noi să luăm în considerare cuvântul de avertizare al Domnului din Matei 7:21-23 și să ne rugăm asupra acestor versete, astfel încât Domnul să ne umple cu o frică sfântă de Dumnezeu în lucrarea noastră pentru Domnul. Simplul fapt că putem face ceva pentru Dumnezeu, că avem capacitatea de a face o lucrare iar rezultatul este o lucrare mare pentru Dumnezeu, nu înseamnă că El o aprobă.

Există multă lucrare care trebuie făcută pentru Domnul și în viața de biserică. Este multă lucrare de făcut. Dar cine este sursa? Cine preia conducerea și o inițiază: suntem noi sau este Domnul? Acest cuvânt nu este doar pentru cei care preiau conducerea și sunt în pericol de a-L înlocui pe Domnul ca Cap și Sursă în inițierea lucrării; acesta este un cuvânt pentru noi toți, credincioșii în Cristos.

Simplul fapt că sfinții sunt de acord că ar trebui să facem cutare lucru sau cei conducători îi încurajează pe sfinți să facă o anumită lucrare nu înseamnă că facem voia Tatălui ceresc; trebuie să-L luăm mai întâi pe Tatăl ca sursă și să facem toate lucrurile prin viața divină a Tatălui nostru.

Suntem oameni cerești care nu fac lucruri doar pentru că trebuie făcute și nici nu lucrăm doar pentru Dumnezeu pentru că este nevoie ca o astfel de lucrare să fie făcută. Suntem aici nu doar pentru a ne birui temperamentul, poftele noastre, sinele și carnea noastră, și nici nu suntem aici doar pentru a fi buni și simpatici cu ceilalți.

Suntem aici pentru ca voia Tatălui să se facă. Aceasta înseamnă că trebuie să mergem pe un drum strâmt, luând voia Tatălui nostru ceresc drept cale pentru a merge. Dacă Tatăl inițiază o lucrare, noi suntem una cu El pentru a o face, dar dacă El nu o inițiază, trebuie să ne abținem de la a o face.

Trebuie să învățăm să trăim conform vieții Tatălui nostru ceresc și să facem voia Tatălui. Viața noastră creștină este a trăi din viața Tatălui în noi și a face voia Tatălui în viața noastră. Voia Tatălui este de a zidi biserica (Matei 16:18) ca Trup al lui Cristos pe Cristos ca stâncă. Trebuie să trăim în viața Tatălui nostru ceresc și prin viața Sa, iar lucrarea noastră este să zidim biserica pe Cristos ca temelie unică, stânca.

Acest lucru este dezvoltat pe deplin în Faptele Apostolilor, în Epistole și în cartea Apocalipsei. Ca fii ai Tatălui nostru ceresc, trebuie să trăim conform vieții Tatălui nostru și să zidim biserica în calitate de Trup al lui Cristos pentru ca Tatăl să aibă o expresie corporativă pe pământ.

Dacă nu facem aceasta, Domnul nu ne va pedepsi astăzi; suntem în epoca harului și, la fel cum mântuirea este prin har prin credință – și este opțională, în același fel lucrarea noastră de astăzi poate să nu fie ajustată sau dezvăluită de Domnul, dar ziua judecății o va dezvălui. Ce rușine va fi în acea zi pentru atâția lucrători creștini a căror lucrare va fi respinsă de Domnul!

În Mat. 7:22 „în ziua aceea” se referă la ziua scaunului de judecată al lui Cristos (1 Cor. 3:13; 4:5; 2 Cor. 5:10). În ziua judecății, când noi toți credincioșii în Cristos vom sta în fața scaunului de judecată al lui Cristos, mulți vor spune că au proorocit, au scos demoni și au făcut fapte mari de putere în numele Său, dar Domnul îi va respinge. El va spune: Nu te-am cunoscut niciodată (Mat. 7:23); asta nu înseamnă că El nu i-a întâlnit niciodată, ci că El nu i-a aprobat sau recunoscut niciodată.

Domnul Isus i-a mustrat pe cei care au profețit, au scos demoni și au făcut fapte de putere în numele Său, deoarece, fiind „lucrători ai fărădelegii”, au făcut aceste lucruri din ei înșiși, nu din ascultare de voia lui Dumnezeu. Același cuvânt pentru „cunosc” a fost tradus prin „recunoaștere” în Rom. 7:15, unde Pavel a spus că, ceea ce face el, el nu recunoaște. O, Doamne Isuse!

Domnul nu neagă faptul că acești lucrători au făcut multe lucrări mari în numele lui Dumnezeu; El va spune pur și simplu că ei sunt lucrători ai fărădelegii pentru că nu au făcut voia Tatălui ceresc. Ei au făcut multe lucruri în numele lui Dumnezeu și părea că Dumnezeu era cu ei, binecuvântându-le lucrarea; cu toate acestea, Domnul nu a aprobat lucrarea lor. O, Doamne. Acesta ar trebui să fie un cuvânt de avertizare pentru noi toți.

Chiar și scriind acest articol și menținând acest site web cu multă savurare din cuvânt și din slujbă, vrem să-L luăm pe Tatăl ca sursă, să trăim prin viața Tatălui și să vorbim cuvintele pe care Tatăl ni le dă să le vorbim. Nu vrem să facem lucruri doar pentru că le putem face sau suntem împovărați să le facem și nici nu vrem să inițiem vreo lucrare pur și simplu pentru că este nevoie de acea lucrare și suntem calificați să o facem.

Domnul să Se îndure de noi. Fie ca noi să fim cei care trăim prin viața divină a Tatălui și facem voia Tatălui nostru ceresc de a zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos. Fie ca tot ceea ce facem să fie în linia voii divine, pentru ca, la scaunul de judecată al Domnului, El să ne răsplătească cu intrarea în bucuria Stăpânului nostru, împărăția cerurilor.

Doamne Isuse, vrem să facem voia Tatălui nostru ceresc în viața noastră de zi cu zi și în lucrarea noastră pentru Dumnezeu. Te luăm pe Tine, Tată, ca sursă a lucrării noastre. Nu vrem să inițiem nimic; fii Tu sursa a tot ceea ce spunem și facem. O, Doamne, vrem să trăim prin viața Ta divină astăzi, ca să Te exprimăm și să zidim biserica în calitate de Trup al lui Cristos. Fie ca trăirea noastră de astăzi să fie prin viața Tatălui, după natura Tatălui și ca voia Tatălui să se facă. Păstrează-ne un duh cu Tine astăzi. Păstrează-ne în Trup, în părtășia cu Trupul lui Cristos, astfel încât să fim echilibrați, coordonați și zidiți. Amin, Doamne, nu vrem să fim lucrători ai fărădelegii, cei care facem multe lucrări în numele Tău, dar fără aprobarea Ta. Vrem să venim la Tine în toate lucrurile și să depindem de Tine în tot ceea ce facem. Fie ca toate lucrările noastre să fie făcute în conformitate cu voia Tatălui ceresc!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Do the Will of our Heavenly Father to Enter into the Kingdom of the Heavens, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 2 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Discernem duhul de sufletul nostru, Îl urmărim pe Domnul și ne rugăm pentru interesele lui Dumnezeu

01/11/2024 by Credincios in Cristos 4 Comments

A ne exersa duhul înseamnă a ne discerne duhul de sufletul nostru, a trăi viața normală de biserică și a birui orice degradare, urmărindu-L pe Cristos împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul și să ne rugăm, apropiindu-ne de Dumnezeu într-un mod personal și încrezător, ca interesele lui Dumnezeu să fie duse la îndeplinire pe pământ. Amin, vrem să fim cei care își exercită duhul zi de zi, chiar și clipă de clipă!

Trebuie să fim cei care trăiesc în realitatea economiei eterne a lui Dumnezeu pentru împlinirea ei prin construirea unui obicei de a ne exersa duhul, adică un obicei de a ne înflăcăra duhul. Dumnezeu are o economie, o administrare a casei Sale, conform căreia El dorește să Se distribuie pe Sine în poporul Său ales pentru a obține Trupul lui Cristos, expresia corporativă a lui Cristos pe pământ.

Cum își realizează Dumnezeu economia? Este prin intermediul Duhului Divin și duhului uman care sunt contopite împreună și noi trăim în duhul nostru. Singurul mod în care putem atinge economia lui Dumnezeu și coopera cu economia lui Dumnezeu este prin intermediul duhului nostru contopit. Intenția inițială a lui Dumnezeu are un plan, conform căruia omul este centrul întregului univers și centrul omului este duhul său (Zah. 12:1).

Dumnezeu a întins cerurile, a așezat temeliile pământului și a format duhul omului înăuntrul său. Când Dumnezeu îl câștigă pe om cu duhul său deschis lui Dumnezeu, El poate duce la îndeplinire ceea ce este în inima Lui, economia Sa eternă. Cu toate acestea, din cauza căderii și degradării bisericii, subiectul duhului nostru uman a fost trecut cu vederea și neglijat; a fost, de asemenea, destul de greșit înțeles și interpretat greșit.

Trebuie să ne dăm seama că suntem un vas care să-L conțină pe Dumnezeu, iar duhul nostru este organul și recipientul prin care noi să-L primim pe Dumnezeu, să Îl savurăm pe Dumnezeu, să ne împărtășim din Dumnezeu și să I ne închinăm lui Dumnezeu. Guvernarea noastră centrală și partea cea mai proeminentă a ființei noastre ar trebui să fie duhul nostru; numai atunci când suntem conduși și controlați de duhul nostru suntem oameni spirituali.

Trebuie să ne dăm seama că avem cheia pentru a primi distribuirea divină a Trinității Divine și a-L revărsa pe Dumnezeu către alții pentru a-L savura pe Cristos: este ceva ce ține de a ne exersa duhul, de a ne înflăcăra duhul! Trebuie să înflăcărăm darul lui Dumnezeu care ne-a fost dat, care este duhul nostru; duhul nostru este darul nostru dat de Dumnezeu și trebuie să-l înflăcărăm și să trăim în duhul nostru.

A ne exersa duhul implică forțare; trebuie să ne amintim și chiar să ne forțăm să ne exersăm duhul. Pentru a ne exersa duhul trebuie să ne tratăm mintea, emoția și voința noastră, astfel încât duhul nostru să poată ieși și să curgă într-un mod pur, fără a fi afectat de emoțiile noastre neîngrădite, mintea rătăcitoare și voința nesufixată. De asemenea, a ne exersa duhul înseamnă a învăța să facem toate lucrurile în Cristos și să ne fixăm mintea asupra duhului nostru. Există multe moduri prin care ne putem exersa duhul; trebuie să învățăm să ne înflăcărăm duhul zi de zi!

A ne exersa duhul înseamnă a ne discerne duhul de sufletul nostru și a trăi în duhul nostru

Dacă ne dăm seama că suntem alcătuiți din trei părți – trup, suflet și duh – ne vom da seama că, pentru a ne exersa duhul, trebuie să ne discernem duhul de sufletul nostru. Mulți creștini de astăzi cred că avem doar un trup și un suflet și confundă duhul cu sufletul. Dar Biblia ne spune clar în 1 Tes. 5:23 că avem trup, suflet și duh. Pentru ca noi să ne exersăm duhul, trebuie să ne discernem duhul de sufletul nostru.

Evrei 4:12 indică faptul că cuvântul viu al lui Dumnezeu este activ și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri și străpunge până la despărțirea sufletului și a duhului, capabil să discearnă gândurile și intențiile inimii. De atâtea ori ceea ce gândim nu este ceva care vine din duhul nostru. Gândurile noastre sunt înșelătoare. Când ne exersăm duhul, însă, există un discernământ că gândurile noastre sunt rele, pentru că în spatele gândurilor noastre se află o intenție rea.

Trebuie să venim la Domnul în Cuvântul Său și să citim cu rugâciune Cuvântul, astfel încât Cuvântul să devină viu și activ în noi pentru ca noi să ne discernem duhul de sufletul nostru. Strategia inamicului este să ne amestecăm duhul cu sufletul. În lumea de astăzi și mai ales în creștinismul de astăzi, duhul și sufletul sunt atât de amestecate. Există ceva în fiecare grup creștin care este atât de bun, atât de scriptural și atât de spiritual; cu toate acestea, există multe alte lucruri de la cel rău, ceva din efortul și părerile omului și o mulțime de practici care nu se regăsesc în cuvântul lui Dumnezeu. O, Doamne!

Când sufletul este amestecat cu duhul, când nu ne deslușim duhul de sufletul nostru, duhul pierde și sufletul câștigă. Nu numai acolo este sufletul amestecat cu duhul; chiar și în viața noastră de zi cu zi, în viața noastră personală, în viața noastră de familie și în viața de biserică, sufletul nostru este amestecat cu duhul nostru și nu pare să existe o despărțire.

Suntem ființe umane complicate, pentru că avem un trup, un suflet și un duh și avem și viața divină a lui Dumnezeu în duhul nostru. Ar trebui să învățăm să ne întoarcem către duhul nostru și să ne discernem duhul de sufletul nostru și ar trebui să ne urmăm duhul și să umblăm în toate lucrurile conform duhului nostru. Când umblăm conform Duhului prin exersarea duhului nostru, cerințele drepte ale lui Dumnezeu sunt împlinite în noi (Romani 8:4).

Dar de atâtea ori putem să ne avem un anumit comportament și să trăim într-un anumit fel atunci când suntem împreună cu alții, încercând să fim mai buni și să nu sfixăm lucruri pe care nu ar trebui să le vorbim, dar când suntem cu soțul nostru, putem vorbi liber despre asta sau cutare situație sau cutare sau cutare frate în viața de biserică. Când suntem singuri și când suntem cu sfinții, trebuie să ne exersăm duhul și să învățăm să ne discernem duhul de sufletul nostru.

Nu ar trebui să vorbim sau să facem lucruri care nu sunt din duhul nostru. Nu ar trebui să mergem undeva sau să contactăm pe cineva decât dacă suntem în duhul nostru. De atâtea ori mintea noastră este ca un cal sălbatic: în câteva secunde, ea călătorește în jurul lumii în gândirea ei. Mintea noastră este foarte vorbăreață, iar dacă nu învățăm să ne fixăm mintea pe duhul nostru, vom rătăci în imaginația noastră pe tot globul și ne vom gândi la atâtea lucruri.

Trebuie să învățăm să ne îndreptăm mintea către duh. Când vom face asta, Îi vom cânta Domnului, Îl vom lăuda și Îl vom vorbi. Amin! Nu trebuie să ne lăsăm mintea, emoțiile și voința să ne năpădească, ci mai degrabă ar trebui să ne exersăm duhul venind la Cuvântul Domnului pentru a ne ruga asupra lui, astfel încât gândurile și intențiile inimii noastre să poată fi discernute.

Fie ca noi să învățăm să ne fixăm mintea asupra duhului nostru din nou și din nou, până când, implicit, mintea noastră se va concentra asupra duhului. Trebuie să ne construim un obicei de a ne îndrepta mintea către duhul nostru. Mintea fixată pe trup este moartea, dar mintea fixată pe duh este viață și pace (Romani 8:6).

Când simțim moartea, când avem un sentiment de neliniște și goliciune, ar trebui să ne întoarcem către duhul nostru chemând numele Domnului și citind cu rugăciune cuvântul Său. Ar trebui să fim mereu vigilenți pentru a discerne și a nega orice nu este din duh, ci din suflet, din sine (Matei 16:25; comp. cu Luca 9:25). Și nu ar trebui să ne grăbim să reacționăm sau să spunem ceva; deși unele lucruri necesită atenția noastră, este bine să așteptăm puțin înainte de a reacționa. Este o practică bună să-L așteptăm pe Domnul și să-L contactăm, să ne rugăm și să chemăm numele Lui, apoi să vorbim ceva sau să mergem undeva.

Există o luptă în ființa noastră nu numai între trup și duh, ci și mai mult, între duhul și sufletul nostru. Sufletul nostru este lipit de duhul nostru, iar duhul nostru este ascuns în sufletul nostru, așa cum măduva este ascunsă în oase și încheieturi. Oh, Doamne. Avem nevoie de cuvântul pătrunzător al lui Dumnezeu, cuvântul viu și operativ al lui Dumnezeu, care să ne vorbească și să ne facă să discernem duhul nostru de sufletul nostru. Orice suntem, orice avem și orice facem trebuie să fie în duh; tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi este în duhul nostru (Romani 2:28-29; 1:9; 8:4; 12:11).

Doamne Isuse, alegem să ne fixăm mintea asupra duhului nostru pentru a Te savura ca fiind viața și pacea noastră. Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău. Fie ca cuvântul Tău să fie viu și operativ în noi. Fie ca cuvântul Tău să fie ca o sabie ascuțită cu două tăișuri în ființa noastră, care să străpungă până la despărțirea sufletului și a duhului, a articulațiilor și a măduvei. O, Doamne, strălucește în noi și înăuntrul nostru prin cuvântul Tău viu. Fie ca noi să putem discerne duhul nostru de sufletul nostru. Fie ca să putem discerne gândurile și intențiile inimii. Salvează-ne de la a trăi în sufletul nostru. Salvează-ne de a ne avea sufletul și duhul contopite în trăirea noastră de zi cu zi. Fă-ne persoane spirituale, cei care trăiesc în duhul lor pentru a-L trăi pe Cristos și a-L exprima. Amin, Doamne, vrem să ne îndreptăm mintea spre duhul nostru. Te lăudăm, Doamne, că ești viața noastră în duhul nostru. Ne întoarcem către Tine chiar acum. Te luăm ca viața noastră. Trăiește în noi astăzi. Fii exprimat prin noi în timp ce trăim conform Duhului prin exersarea duhului nostru.

A ne exersa duhul înseamnă a-L urmări pe Cristos împreună cu sfinții și a ne apropia de Dumnezeu în rugăciune pentru interesele lui Dumnezeu

2 Tim. 2:22 este un verset minunat care ne spune despre urmărirea noastră corporativă a Domnului prin exersarea duhului nostru. Pentru ca noi să ne exersăm duhul, adică să ne aprindăm duhul dat de Dumnezeu în flacără, trebuie să trăim viața normală de biserică și să biruim degradarea bisericii, urmărindu-L pe Cristos împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură.

Personal, Îl chemăm pe Domnul, înflăcărându-ne duhul. Corporativ, Îl urmărim pe Cristos împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură. Deși astăzi există degradare în biserică, trebuie să biruim degradarea bisericii chemându-L pe Domnul și urmărindu-L împreună cu cei care Îl cheamă.

Mai mult, trebuie să ne ferim de poftele tinereții; trebuie să evităm corupția și să fugim de poftele lăuntrice nu numai singuri, ci și mai mult, împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură. Amin! În loc să cedăm poftelor și să permitem ca degradarea să se răspândească în ființa noastră sau în biserică, trebuie să-L urmărim pe Cristos ca dreptate, credință, dragoste și pace, împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură.

Trebuie să chemăm numele Domnului în rugăciunea și lauda noastră către El; în calitate de căutători ai Domnului, noi trebuie să fim cei care-L cheamă zilnic și trebuie să-L urmăm pe Cristos împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul. Amin! Inima noastră trebuie să fie pură în căutarea Domnului și trebuie să-L urmăm împreună cu cei care Îl cheamă dintr-o inimă pură. Mulțumim Domnului pentru tovarășii noștri din viața de biserică alături de care Îl putem urmări pe Cristos!

A ne exersa duhul, a înflăcăra duhul dat de Dumnezeu în flacără, înseamnă a ne rugăm, a ne apropia de Dumnezeu într-o manieră personală și încrezătoare, pentru interesele lui Dumnezeu (1:6-8; 1 Tim. 1:3-4; 2:1-3, 8; 1 Împ. 8:48; Iuda 19-21).

Când ne rugăm pentru interesul lui Dumnezeu, ne înflăcărăm duhul. Trebuie să fim ca Daniel, care s-a apropiat de Dumnezeu zi de zi, chiar și de trei ori pe zi, cu privire la întoarcerea poporului său din robie. În 1 Împ. 8:48, Solomon i-a cerut lui Dumnezeu ca, dacă poporul Său este împrăștiat printre națiuni din cauza neascultării lor față de Dumnezeu și se pocăiește și se întoarce la Dumnezeu, îndreptându-și fața și rugăciunile către casa lui Dumnezeu și cetatea Lui, El să-i asculte.

Dumnezeu ne ascultă rugăciunile atunci când ne rugăm pentru Țara Sa Sfântă, seminficându-L pe Cristosul atotinclusiv ca fiind porțiunea noastră alocată de Dumnezeu, pentru orașul Său sfânt seminficând împărăția lui Dumnezeu în Cristos și templul Său sfânt, semnificând biserica în calitate de casa lui Dumnezeu pe pământ. Pe de o parte, trebuie să ne exersăm duhul și să ne discernem duhul de suflet; pe de altă parte, trebuie să ne apropiem de Dumnezeu într-o manieră personală și încrezătoare pentru interesele Sale pe pământ.

Interesele lui Dumnezeu sunt Cristos, împărăția lui Dumnezeu și casa lui Dumnezeu, ca țel al economiei eterne a lui Dumnezeu. Trebuie să-L urmărim pe Cristos împreună cu sfinții și, chiar mai mult, trebuie să ne rugăm una cu Domnul și una cu sfinții pentru ca împărăția Sa să vină, pentru ca biserica să fie zidită și pentru ca Cristos să devină savurarea și experiența a tuturor sfinţilor.

Chiar și atunci când ne rugăm pentru anumite persoane sau situații, nu ne îndreptăm rugăciunile către acea persoană sau acea situație, ci spre interesul lui Dumnezeu pentru acea persoană. Fie ca rugăciunile noastre să fie îndreptate către Cristos, împărăția lui Dumnezeu și casa lui Dumnezeu, pentru ca interesul Său pe pământ să fie îndeplinit.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul pentru a trăi astăzi viața normală de biserică. Ne înflăcărăm darul dat de Dumnezeu pentru a birui degradarea bisericii. Vrem să-L urmărim pe Cristos împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură. Amin, Doamne, vrem să-L urmărim pe Cristos ca dreptate, credință, dragoste și pace, împreună cu cei care Îl iubesc pe Domnul și Îl caută dintr-o inimă pură. O, Doamne Isuse, chemăm astăzi numele Tău. Vrem să fim alături de cei care Te cheamă. Vrem să Te urmăm împreună, să fugim de poftele tinereții și să biruim degradarea din biserică. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a veni la Tine într-o manieră personală și încrezătoare pentru a ne ruga pentru interesele Tale. Vină împărăția Ta. Facă-se voia Ta. Fie ca biserica să fie zidită pentru a deveni împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Amin, Doamne, zidește biserica Ta, Trupul lui Cristos! Fie ca rugăciunile noastre să se concentreze pe Cristos, împărăția lui Dumnezeu și casa lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Discern our Spirit from our Soul, Pursue the Lord, and Pray for God’s Interests, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 1 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ne înflăcărăm duhul dat de Dumnezeu și construim un obicei de a ne exersa duhul

30/10/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cheia de a primi distribuirea divină a Trinității Divine și pentru a fi un canal al acestei distribuiri pentru ca alții să-L primească și să Îl savureze pe Cristos este să ne exersăm duhul, chiar să ne construim un obicei de a ne exersa duhul, care este să ne înflăcărăm duhul dat de Dumnezeu.

Aleluia pentru duhul nostru! Noi, credincioșii în Cristos, nu numai că avem un duh, dar avem un duh regenerat, un duh uman care a fost regenerat de viața divină. Aleluia! Prin regenerare, am primit viața lui Dumnezeu în duhul nostru și ne-am născut din Dumnezeu Duhul pentru a fi un duh (Ioan 3:6). Acum duhul nostru este un duh contopit, pentru că Duhul divin locuiește în duhul nostru și Se contopește cu duhul nostru.

Suntem contopiți cu Domnul în duh într-o asemenea măsură încât Duhul mărturisește cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Atât Duhul lui Dumnezeu, cât și duhul nostru mărturisesc, în unitate, că suntem copii ai lui Dumnezeu. Acum că suntem contopiți cu Domnul în duhul nostru, trebuie să fim în duhul nostru, să trăim în duhul nostru și să facem toate lucrurile în duhul nostru. Trebuie să trăim conform Duhului prin exersarea duhului nostru.

Când ne exersăm duhul, suntem una cu Domnul, împlinim economia lui Dumnezeu și toate lucrurile legate de Dumnezeu este real pentru noi. Amin! Când suntem în duhul nostru, lumea este sub picioarele noastre, pentru că am biruit lumea; Cel ce este în noi este mai mare decât cel care este în lume, și ceea ce a fost născut din Dumnezeu în noi biruiește lumea. Când trăim în duhul nostru, nu putem păcătui, pentru că în duh împlinim economia lui Dumnezeu și nu putem păcătui.

Când trăim în duhul nostru, cel rău nu ne poate atinge. El va încerca, și chiar încearcă, dar nu are nicio cale, nici un temei, nici o ocazie în nimic în noi, pentru că în duhul nostru suntem una cu Cel care L-a biruit. Slavă Domnului! Cât de mult Îi mulțumim Domnului și Îl lăudăm pentru duhul nostru contopit!

Trebuie să vedem că avem un duh, trebuie să construim obiceiul de a ne exersa duhul și trebuie să ne înflăcărăm duhul dat de Dumnezeu pe tot parcursul zilei. Când suntem în duhul nostru, biruim orice idoli și nu există nimic pe care să-l iubim mai mult decât pe Domnul Isus. Zi de zi trebuie să ne construim un obicei de a ne exersa duhul. În lucrurile mari și în lucrurile mici, trebuie să ne exersăm duhul. Acasă, la serviciu, singuri și împreună cu alți oameni, trebuie să învățăm să ne exersăm duhul. Trebuie să fim oameni spirituali, cei care își exersează duhul tot timpul și trăiesc conform duhului lor contopit pe tot parcursul zilei.

Trebuie să ne construim un obicei de a ne exersa duhul pentru a primi și a curge în afara distribuirea lui Dumnezeu

Fie ca Domnul să ne arate că cheia pentru a primi distribuirea divină a Trinității Divine și a fi un canal al acestei distribuiri pentru creșterea în viață a sfinților și savurarea lui Cristos de către ei este să ne exersăm duhul (Filipeni 1:25; 1 Tim. 4:7-8; 1 Cor. 14:22). Duhul nostru este crucial pentru viața noastră creștină. Trebuie să vedem importanța crucială a duhului nostru și trebuie să ne construim un obicei de a ne exersa duhul.

1 Tim. 4:7-8 spune că trebuie să ne exersăm înspre evlavie; exercițiul trupesc este de folos pentru puțin, dar evlavia este de folos pentru toate lucrurile, având făgăduința vieții prezente și a celei viitoare. Evlavia este o viață care este expresia lui Dumnezeu; o astfel de viață este rezultatul distribuirii divine pentru economia divine.

Această distribuire și primirea acestei distribuiri depinde de exersarea duhului nostru de a-L trăi pe Cristos în viața noastră de zi cu zi pentru manifestarea corporativă a lui Dumnezeu în viața de biserică (1 Tim. 1:3-4; 3:15-16; 4: 7-8; 2 Tim. 1:6-7). A ne exersa spre evlavie înseamnă a ne exersa duhul. Trebuie să ne construim un obicei de a ne exersa duhul în toate lucrurile și în orice moment.

De exemplu, dimineața, când ne trezim, trebuie să ne construim obiceiul de a chema numele Domnului. În loc să fim liniștiți, să ne adunăm gândurile sau să ne concentrăm pe orice altceva, primul lucru pe care ar trebui să-l facem în fiecare dimineață este să chemăm, Doamne! Apoi, din nou, trebuie să chemam numele Lui până când Îl atingem cu adevărat. O, Doamne! Când chemăm numele Domnului, ne construim un obicei de a ne exersa duhul.

Nu ne exersăm duhul făcând tot posibilul pentru a ne concentra mintea în liniște asupra lucrurilor lui Dumnezeu. Mai degrabă, chemând numele Domnului, ne exersăm duhul. Zi de zi învățăm să ne exersăm duhul. Zi de zi ne construim un obicei de a ne exersa duhul. Face o mare diferență în ziua noastră atunci când chemăm numele Domnului prima dată de dimineață. Face o mare diferență în venirea noastră la Domnul prin cuvântul Său atunci când chemăm pentru prima dată numele Domnului.

Când vorbim de exersarea duhului nostru, cuvântul exercițiu implică forțare; nimeni nu face exerciții în mod implicit, pentru că nu este firesc sau obișnuit să ne exersăm duhul. Cuvântul exercițiu implică forțare; noi creștinii trebuie să ne forțăm să ne folosim duhul până când ne construim un obicei puternic de a ne exersa duhul (1 Tim. 4:7).

De exemplu, Jocurile Olimpice au avut loc în Franța, iar mulți oameni din întreaga lume au urmărit sportivii concurând în jocurile lor respective. Concurenții olimpici nu au mers la aceste jocuri fără ca să se exerseze fizic; mai degrabă, trebuiau să-și impună un regiment strict, să se exercite zilnic și chiar să se forțeze și să se împingă la limită pentru a fi calificați să participe la Jocurile Olimpice.

Dacă noi, creștinii, vrem să fim puternici în Domnul și vrem să creștem în El, trebuie să ne forțăm să ne folosim duhul. Trebuie să ne construim un obicei de a ne exersa duhul în viața de zi cu zi. Este posibil să avem un dezacord cu soțul nostru sau unele probleme cu colegii noștri de la serviciu; dacă nu ne exersăm duhul, sufletul nostru va prelua conducerea, iar mintea noastră va gândi prea mult la lucruri, emoțiile noastre vor fi stârnite, iar voința noastră va lua anumite decizii care nu sunt pozitive. S-ar putea chiar să ne pierdem cumpătul într-un mod rău. O, Doamne!

Când sufletul nostru neînnoit devine predominant și nu ne exersăm duhul, ne comportăm într-un mod foarte asemănător cu cei din lume, de parcă nu am avea duh. Avem un duh; pur și simplu nu ne exersăm duhul. Acesta este motivul pentru care trebuie să ne construim un obicei de a ne exersa duhul în viața de zi cu zi, astfel încât, atunci când apar probleme sau teste, să ne exersăm în mod obișnuit duhul și să-L contactăm pe Domnul în toate lucrurile.

Când ne forțăm să ne exersăm duhul, când ne construim un obicei de a ne exersa duhul, vom deveni o persoană diferită, iar Domnul va avea o cale de a trăi în noi și de a se exprima prin noi. Acest lucru depinde în întregime de noi. Nimeni nu poate face asta pentru noi. Dumnezeu nu ne va forța să ne exersăm duhul, iar cei mai apropiați prieteni sau rude nu pot face asta pentru noi. Fiecare dintre noi trebuie să-și construiască personal un obicei de a ne exersa duhul, luând inițiativa de a chema numele Domnului, de a citi și de a citi cu rugăciune Cuvântul Lui și de a se întoarce la El în toate lucrurile.

Doamne Isuse, vrem să ne construim un obicei de a ne exersa duhul. Doamne Isuse, chemăm numele Tău. Vrem să chemăm numele Tău primul lucru dimineața, când ne trezim, și vrem să continuăm să chemăm numele Tău pe tot parcursul zilei! Amin, Doamne, vrem să fim cei care se exersează spre evlavie! Salvează-ne de la a avea mintea, emoția la conducere în noi în viața de zi cu zi. Fie ca duhul nostru să fie puternic. Vrem să fim oameni spirituali, oameni care își exersează duhul în toate lucrurile. Fie ca duhul nostru să fie cea mai puternică parte a ființei noastre. Amin, Doamne, vrem să ne construim un obicei de a ne exersa duhul zi de zi, chemând numele Domnului. Vrem să venim la Tine în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile. Păstrează-ne într-un duh și o atmosferă de rugăciune, astfel încât să putem trăi în duhul nostru și să umblăm conform Duhului. Amin, Doamne, vrem să fim puternici și să creștem în Domnul, așa că ne forțăm să ne folosim duhul în toate lucrurile. Aleluia pentru duhul nostru contopit!

A ne exersa duhul înseamnă a ne înflăcăra duhul, pentru că duhul nostru este darul nostru dat de Dumnezeu

În 1 Tim. 1:6-7 Pavel i-a cerut lui Timotei să-și înflăcăreze duhul. A ne exersa duhul înseamnă a ne înflăcăra duhul. 2 Tim. 1:6 se referă la „darul lui Dumnezeu”, iar versetul 7 indică faptul că Dumnezeu ne-a dat duhul nostru regenerat, duhul nostru contopit, care este al puterii, al dragostei și al chibzuinței. Darul lui Dumnezeu este duhul nostru dat de Dumnezeu și trebuie să ne exersăm duhul prin înflăcărărarea duhului nostru.

În duhul nostru este foc; focul divin a intrat în noi, în duhul nostru, în momentul regenerării noastre. Putem chiar spune că duhul nostru este focul divin, căci ori de câte ori ne atingem duhul și ne exersăm duhul, prindem focul divin. Darul spiritual pe care ni l-a dat Dumnezeu este mai întâi duhul nostru; duhul nostru este locuit pe dinăuntru de Duhul Sfânt. Duhul nostru uman a fost regenerat de Dumnezeu cu viața Sa și Duhul a intrat în duhul nostru ca focul divin.

Acum trebuie să ne aprindem duhul în flacără. Mulțumim Domnului pentru darul pe care ni l-a dat, duhul nostru contopit. Noi cei mântuiți avem capitalul de a trăi viața creștină și viața de biserică; acest capital este duhul nostru dat de Dumnezeu. Cum putem trăi viața creștină? Nu încercând mai mult să-L mulțumim pe Dumnezeu sau să ascultăm de cuvântul Lui, ci exersându-ne duhul, căci ori de câte ori trăim în duhul contopit, toate cerințele Lui sunt împlinite spontan în noi (Romani 8:4).

Cum putem trăi viața de biserică? Nu doar făcând tot posibilul să mergem la toate adunările bisericii și să fim implicați în activitățile bisericii; mai degrabă, este prin exersarea duhului nostru, pentru că realitatea bisericii, locuința lui Dumnezeu, este în duhul nostru. Capitalul ca noi să trăim viața creștină este duhul nostru dat de Dumnezeu.

Există foc în duhul nostru regenerat, în care Duhul Sfânt locuiește; de fapt, duhul nostru este focul (Luca 12:49-50; Romani 12:11; Apoc. 4:5; Prov. 20:27). Domnul Isus a fost botezat și a aruncat focul divin pe pământ și fiecare credincios în Cristos a prins focul divin. Acest foc divin este forța care ne întărește în viața noastră creștină. Focul divin din duhul nostru este cel care ne face să mergem mai departe cu Domnul și să ne împărtășim din bogățiile Sale.

Focul divin din duhul nostru este cel care ne face să avansăm în creșterea vieții și să ne întâlnim cu sfinții. Poate că vrem uneori să mergem într-o anumită direcție, dar există o forță impulsionantă în noi care ne face să nu mergem acolo. Trebuie să ne exersăm darul dat de Dumnezeu, duhul nostru, înflăcărându-ne duhul.

Cum ne putem înflăcăra duhul? Trebuie să ne deschidem nu numai gura, ci și mai mult inima și duhul nostru pentru a chema numele Domnului. În primul rând, trebuie să chemăm numele Domnului cu gura noastră, O, Doamne Isuse. Apoi, trebuie să mergem mai adânc decât să chem numele Domnului și să ne întoarcem inima către El pentru a spune: O, Doamne Isuse! Și atunci trebuie să mergem și mai adânc decât inima noastră pentru a ne atinge duhul și a ne folosi duhul pentru a spune: O, Doamne Isuse!

Trebuie să învățăm să ne deschidem întreaga ființă din adâncul interiorului. A chema numele Domnului este o modalitate bună de a ne deschide ființa către El și de a ne înflăcăra duhul. Duhul nostru este adânc în ființa noastră, dincolo de trupul și sufletul nostru; trebuie să ne atingem duhul și să ne înflăcărăm duhul, chemând numele Domnului cu gura, inima și duhul nostru.

Când suntem în jos, trebuie să-l chemăm din nou și din nou, Doamne Isuse, din adâncul sufletului, cu exersarea duhului nostru. Aceasta trebuie să fie practica noastră zi de zi.

Doamne Isuse, vrem să chem numele Tău din adâncul nostru! Ne exersăm gura pentru a chema numele Tău. Ne îndreptăm inima către Tine și chemăm din adâncul nostru numele Tău prețios. Amin, Doamne, ne exersăm duhul atunci când chemăm numele Tău! Vrem să ne înflăcărăm duhul, chemând numele Domnului cu gura, inima și duhul nostru. Aleluia, există focul divin în duhul nostru și ne putem înflăcăra duhul! Amin, Doamne Isuse, vrem să chem numele Tău toată ziua. Vrem să chemăm numele Tău din adâncul sufletului! O, Doamne Isuse! Ne deschidem gura, ne deschidem inima și ne deschidem duhul pentru a chema numele Domnului! Fie ca focul divin din duhul nostru să ardă și să ne întărească să trăim viața creștină și viața de biserică! Fie ca duhul nostru să fie exersat și înflăcărat în viața noastră de zi cu zi și în viața noastră de biserică! Amin, Doamne, vrem să folosim capitalul pentru a trăi viața creștină și viața de biserică – duhul nostru dat de Dumnezeu! Alegem să ne înflăcărăm duhul astăzi, astfel încât focul divin să ardă în noi și Domnul Isus să fie exprimat prin noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Fan our God-given Spirit into Flame and Build up a Habit of Exercising our Spirit, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 1 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

O relație afectuoasă și spirituală cu Domnul ne pregătește să fim mireasa Sa

13/10/2024 by Credincios in Cristos 2 Comments

Cartea Cântarea Cântărilor este o istorie a iubirii într-o căsătorie excelentă care dezvăluie experiența progresivă a părtășiei plină de dragoste a unui credincios individual cu Cristos pentru pregătirea miresei Sale; trebuie să avem o relație personală, afectuoasă, privată și spirituală cu Domnul zi de zi. Amin!

Săptămâna aceasta venim la un subiect nou în înviorarea noastră de dimineață, Să iubim apariția Domnului prin faptul că ne menținem dragostea pentru El conform semnificației intrinseci din Cântarea Cântărilor. Pe măsură ce ne pregătim pentru venirea Domnului, trebuie să luptăm lupta cea bună, să încheiem alergarea și să păstrăm credința.

Mai mult, trebuie să fim cei care iubesc apariția Domnului, astfel încât Domnul, Judecătorul drept, să ne răsplătească în acea zi. Amin! Vrem să fim cei care iubesc apariția Domnului, menținându-ne dragostea pentru El, așa cum este revelat în cartea Cântarea Cântărilor în semnificația ei intrinsecă.

În 2 Tim. 4:10 Pavel a spus că Dima l-a părăsit fiindcă a iubit epoca prezentă. A iubi epoca prezentă este contrar iubirii apariției Domnului. Dima a fost un conlucrător al lui Pavel, a lucrat cu Paul și probabil a văzut dificultățile și suferințele prin care a trecut Pavel. Cu toate acestea, Dima nu a putut birui; el a iubit epoca actuală. El s-a schimbat într-un anumit fel și nu a iubit apariția Domnului, ci a iubit epoca prezentă.

Nu știm cum ne vom schimba, dar vrem să avem îndurarea Domnului pentru a ne menține să trăim în lumina venirii Sale, astfel încât să ne putem menține dragostea pentru Domnul și să iubim apariția Sa. Amin! Cel mai viu și cel mai profund mod prin care putem vedea cum să ne dezvoltăm și să avansăm în relația noastră de iubire cu Domnul este în cartea Cântarea Cântărilor.

Această carte este o poezie; este istoria dragostei într-o căsnicie excelentă. Subiectul Cântării Cântărilor este istoria iubirii într-o căsnicie excelentă, dezvăluind experiența progresivă a părtășiei pline de iubire a unui credincios individual cu Cristos pentru pregătirea miresei Sale în șase etape majore (vezi Apocalipsa 19:7-9; Mat. 25:6-13; Ap. 4:1-14;

Ceea ce urmărește Domnul astăzi nu este doar un grup de oameni care I se închină lui Dumnezeu și Îi slujesc, ci și mai mult, El vrea să-și câștige mireasa. El vrea să dobândească mireasa lui Cristos, soția care se pregătește pentru nuntă, fiind îmbrăcată în in subțire, strălucitor și curat. Fericiți suntem dacă suntem chemați la cina de nuntă a Mielului.

Cristos este Mirele nostru și El se va întoarce la miezul nopții când va fi un strigăt de a merge și de a-L întâlni. Fie ca noi să fim fecioarele înțelepte și robii credincioși care să intrăm în sărbătoarea nunții și să stăpânim și să împărățim împreună cu Domnul, intrând în bucuria Stăpânului nostru. Amin!

Domnul vrea ca căutătorii Săi să aibă o relație personală, afectuoasă, privată și spirituală cu Domnul

Noi, credincioșii în Cristos, nu suntem doar membre ale Trupului lui Cristos pentru a-L exprima pe El și componenți ale bisericii fiind casa lui Dumnezeu, ci și căutători iubitori ai lui Cristos, chiar iubitori ai lui Cristos. Relația noastră cu Domnul ar trebui să fie una de a-L iubi cu afecțiune. Domnul dorește ca aceia care Îl caută să aibă o relație personală, afectuoasă, privată și spirituală cu Domnul.

Domnul nu a murit doar pentru întreaga lume și nu a iubit doar întreaga lume; El a murit pentru mine și pentru tine și El mă iubește pe mine și pe tine. Când am fost mântuiți, am fost mântuiți în mod personal, pentru că am văzut ceva din minunatul Isus Cristos și am fost atrași de El.

Fiecare dintre noi, credincioșii individuali, trebuie să aibă o experiență progresivă în părtășia noastră iubitoare cu Cristos. Relația noastră cu Domnul este descrisă în Cântarea Cântărilor 1:2-4. Suntem atrași de Domnul, Îi cerem să ne sărute cu sărutările gurii Sale și apreciem dragostea Lui pentru noi și în noi.

Prețuim numele Lui, considerând că numele lui Isus este ca mirul turnat, așa că pur și simplu Îl iubim. Îi cerem Domnului să ne atragă în mod individual și alergăm împreună după El. Domnul, ca Împărat, este Cel mai minunat și El ne aduce în odăile Sale – în duhul nostru ca locuință a Lui.

Aici, în odăile interioare unde este Domnul, în duhul nostru contopit, Îl iubim pe Domnul, ne bucurăm de El și Îl savurăm. Lăudăm dragostea Domnului mai mult decât vinul, căci pe bună dreptate Îl iubim! Amin! După ce noi, credincioșii în Cristos, Îl primim pe Cristos ca viață, fiecare dintre noi trebuie să aibă o căutare foarte personală după Cristos.

Nimeni nu ne poate reprezenta și nimeni nu-L poate căuta pe Domnul în locul nostru. Îl căutăm pe Domnul în mod personal, afectuos, privat și spiritual, nu ne bazăm pe cunoștințele de mâna a doua sau pe ceea ce spun alții despre Domnul, ci venim la El personal și intim în părtășia noastră cu El în cuvântul Său pentru a-L cunoaște și a-L savura.

Cu toții trebuie să avem un contact atât de personal, afectuos și intim cu Domnul în fiecare zi. Așa cum cultivăm, dezvoltăm și lucrăm la relația noastră personală, intimă și afectuoasă cu soțul nostru sau soția noastră, tot așa trebuie să dezvoltăm și să cultivăm relația noastră personală, afectuoasă, privată și spirituală cu Domnul.

În fiecare dimineață, când ne trezim, trebuie să venim la Domnul așa cum suntem și să-I spunem pur și simplu că Îl iubim. Trebuie să deschidem toate camerele interioare ale ființei noastre și să-I spunem cât de mult Îl iubim. Trebuie să ne construim un obicei de a-i spune Domnului Isus, Doamne Isuse, Te iubesc!

Pe parcursul zilei trebuie să ne întoarcem inima către Domnul și să-L iubim. Trebuie să construim o relație personală și afectuoasă cu Domnul. Nu ne putem baza pe sentimentele noastre, deoarece sentimentele noastre fluctuează. Nu ne putem baza pe mintea sau voința noastră, pentru că sunt foarte distrase. Trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul.

În creștinismul de astăzi, Isus cel fizic este predicat, dar ceea ce noi savurăm astăzi este Cristosul pneumatic, Cristosul care este Duhul (2 Cor. 3:17). El este privat și spiritual. El ne atrage la Sine în camerele Sale, în duhul nostru, și ne vizitează în privat ca duhul atotinclusiv. Pe măsură ce ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a-L savura, suntem atrași de El, intrăm în odăile Împăratului – duhul nostru – și ne rugăm Domnului în duh.

Ne dăm seama că Domnul Isus este o persoană minunată și, atunci când îl contactăm, avem în noi întregul Dumnezeu Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul – pentru a-L savura pentru satisfacția noastră (Efeseni 4:6; 2 Cor. 13:5). Duhul nostru este Sfânta Sfintelor, locuința Dumnezeului Triunic, chiar și camerele interioare ale lui Dumnezeu care locuiește înăuntrul nostru.

Îi spunem Domnului să ne sărute cu sărutările gurii Sale, căci dragostea Lui este mai bună decât vinul. Uleiurile lui de ungere au un parfum plăcut. Numele lui este ca mirul turnat. Îl iubim pe Domnul Isus. Ca iubitori ai lui Cristos, Îl urmăm pe Cristos, suntem atrași de dragostea Lui și suntem captivați de numele și scopul Său; așa că Îl urmăm pentru satisfacție.

Aceasta este prima etapă a Cântării Cântărilor, în care iubitoarea lui Cristos este atrasă să-L urmărească pentru satisfacție (Cântarea Cântărilor 1:2 – 2:7). Pentru că Îl căutăm, El ne aduce în duhul nostru pentru a avea o părtășie personală, intimă, afectuoasă și spirituală cu noi. În fiecare dimineață trebuie să-L contactăm pe Domnul într-un mod iubitor și pe tot parcursul zilei trebuie să rămânem în relația noastră personală plină de dragoste cu Domnul.

Doamne Isuse, Te iubim. Sărută-ne, Doamne, cu sărutările gurii Tale. Dragostea Ta este mai bună decât vinul. Ne place să chemăm numele Tău, căci numele Tău este atât de dulce, ca mirul turnat. Doamne Isuse, atrage-ne și noi vom alerga după Tine. Adu-ne în camerele Tale, în duhul nostru contopit, pentru a Te savura în mod personal, intim, privat, spiritual și afectuos. Amin, Doamne Isuse, Te iubim și suntem atrași de Tine să Te urmărim pentru satisfacție. Te urmărim, Doamne, căci Tu ești cel mai minuat. Dulceața ta este atât de prețioasă, iar dragostea Ta este mai bună decât vinul. Ne place să venim să Îți spunem zi de zi că Te iubim. Vrem să fim iubitorii lui Cristos care au o părtășie personală și afectuoasă cu Tine. Amin, Doamne, ne place să petrecem timp în secret pentru a Te savura, a Te iubi și a ne împărtăși din bogățiile Tale. Te iubim, Doamne Isuse! Tu ești Cel mai prețios. Suntem atrași de Tine!

Să rămânem în experiența progresivă a părtășiei noastre pline de dragoste cu Cristos pentru pregătirea miresei Sale

Domnul vrea să câștige mireasa Sa, iar noi, ca mulți credincioși în Cristos, suntem cei care suntem pregătiți pentru a fi mireasa Lui (Apoc. 19:7-9). Suntem într-o experiență progresivă a părtășiei noastre iubitoare cu Cristos, astfel încât să fim pregătiți să fim mireasa Lui.

Această experiență progresivă este văzută în tip, într-o formă poetică, în cartea Cântarea Cântărilor. Începe prin a fi atras să-L urmărim pe Cristos pentru satisfacție și continuă cu a fi chemați să fim eliberați de sine prin unirea cu crucea, fiind chemați să trăim în înălțare ca noua creație în înviere, fiind chemați mai puternic să trăim dincolo de perdea prin cruce după înviere, împărtășind lucrarea Domnului și sperând să fim răpiți.

Toate acestea sunt etapele prin care trece căutătorea iubitoare în Cântarea Cântărilor și toți trebuie să trecem prin aceste etape astăzi. Am putea spune că etapele unio astfel de progres ar trebui să fie repere în cursul urmăririi lui Cristos de către noi pentru satisfacția Sa și satisfacția noastră – pentru satisfacția noastră reciprocă.

Trebuie să rămânem pur și simplu în experiența progresivă a părtășiei noastre iubitoare cu Cristos, astfel încât să fim pregătiți să fim mireasa Sa. Amin, să-l luăm zilnic pe Domnul în duhul nostru, într-un mod iubitor, pentru a-L savura și pur și simplu să ne împărtășim din ceea ce este El.

Domnul dorește ca noi, căutătorii Săi iubitori, să avem o relație personală, afectuoasă, privată și spirituală cu El (Cântarea Cântărilor 1:2, 4). Acesta nu este doar ceva ce trebuie să avem doar inițial, la începutul vieții noastre creștine, ci ar trebui să fie aprofundat pe tot parcursul vieții noastre creștine. Toate principiile spirituale sunt cuprinse în prima etapă a vieții biruitoare a căutătorilor iubitori ai Domnului.

Pur și simplu experimentăm aceleași lucruri, dar într-un mod mai profund, chiar și într-un mod mai dulce. Lecțiile care urmează nu sunt noi – sunt lecții vechi, repetate într-un mod mai profund. Cântarea Cântărilor arată progresul relației noastre cu Domnul în dragoste, începând cu prima etapă, iubindu-L pe Domnul și urmărindu-L pentru satisfacție.

Când Îl atingem prima dată pe Domnul și El ne sărută, pur și simplu Îl iubim pe Domnul și El este Cel mai prețios pentru noi. Totuși, această primă revelație a Domnului, deși atât de lină și dulce, nu este cea mai fermă și cea mai de încredere. Trebuie să trecem în continuare prin teste de foc, astfel încât experiența noastră să devină realitate. Deci avem nevoie de a doua etapă, o etapă mai avansată, o etapă mai profundă.

Pur și simplu trebuie să rămânem în procesul de progres în relația noastră de iubire cu Domnul, urmărindu-L după El în dragoste, astfel încât atât El, cât și noi să fim mulțumiți. Întrucât avem a doua experiență a Domnului, se pare că sentimentul nu este la fel de dulce ca în prima etapă.

Se pare că problema este cu dragostea noastră pentru Domnul (Deut. 6:5; Ioan 3:16; Rom. 5:5; 1 Ioan 4:19). Așa că trebuie să ne consacrăm să-L iubim pe Domnul, pentru că nu există altă cale care să fie atât de bogată, atât de sigură, atât de sigură și atât de plină de plăcere decât să-L iubim pe Domnul. Să nu fim atenți la nimic altceva în afară de Cristos. Fie ca noi să-L iubim doar pe El și să-L urmăm numai pe El și toate problemele noastre vor trece.

Să-i permitem Domnului să ne ducă prin experiențele de care avem nevoie, astfel încât să putem avansa împreună cu Domnul, să mergem mai adânc cu El, să-L iubim mai mult și chiar să fim la fel ca El, Sulamita. Fie ca noi să avem o relație personală, afectuoasă, privată și spirituală cu Domnul și să avansăm cu El în viața noastră creștină până când suntem făcuți la fel ca El în viață și natură, dar nu în Dumnezeire.

Doamne Isuse, vrem să rămânem în experiența progresivă a părtășiei noastre iubitoare cu Cristos pentru pregătirea miresei lui Cristos! Amin, Doamne Isuse, Te iubim și vrem să continuăm în relația noastră de iubire cu Tine. Dorim să avem o relație personală, intimă, privată și spirituală cu Tine. Vrem să aprofundăm relația noastră cu Tine. Adu-ne mai departe cu Tine pe calea vieții noastre creștine. Fie ca noi să continuăm împreună cu Tine să fim eliberați de sine prin unirea noastră cu crucea. Fie ca noi să fim chemați să trăim în înălțare ca noua creație în înviere. Amin, Doamne, cheamă-ne și mai departe să trăim dincolo de perdea prin cruce după înviere. Vrem să avansăm cu Tine etapă după etapă pentru a trăi dincolo de perdea și a participa la lucrarea Domnului. Amin, Doamne Isuse, fă-ne la fel ca Tine, ca să putem împărtăși în dorința Ta de întoarcere și de a fi răpiți! Te iubim, Doamne Isuse!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, An Affectionate and Spiritual Relationship with the Lord Prepares us to be His Bride, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 4 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să-L oferim pe Cristos lui Dumnezeu pentru închinarea noastră la adresa lui Dumnezeu în duh în adunările bisericii

12/09/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să-L oferim pe Cristos lui Dumnezeu pentru închinarea noastră în duh lui Dumnezeu în adunările bisericii.

În aceste zile din urmă, Domnul va recâștiga și recâștigă experiența autentică a lui Cristos pentru ca un surplus din bogățiile Sale să fie oferit în adunări pentru zidirea bisericii; El recâștigă experimentarea zilnică a lui Cristos, ostenirea asupra lui Cristos și savurarea lui Cristos, astfel încât să-L putem oferi pe Cristos lui Dumnezeu Tatăl pentru satisfacția Sa în închinarea noastră față de El. Amin!

Aceasta este slujba adevărată a noului legământ, slujba care dă viață.

De multe ori creștinii vin la întruniri doar pentru a asculta o predică sau pentru a auzi pe cineva care este înzestrat să împărtășească ceva, să cânte ceva sau să facă ceva.

Dar întâlnirile pe care noi creștinii ar trebui să le avem trebuie să fie conform principiului din 1 Cor. 14:26, unde fiecare are câte ceva.

Cum pot fiecare frate și soră să aibă ceva când vin la întâlnire?

Este oare doar împărtășind un verset de care ne-a plăcut în citirea Bibliei, sau împărtășind o experiență despre cum Dumnezeu ne-a eliberat de cutare lucru sau ne-a protejat de vreun pericol?

Ceea ce zidește biserica este Cristos și nu doar Cristos așa cum a fost revelat în Noul Testament, ci și mai mult, Cristosul pe care noi L-am savurat și experimentat în calitate de credincioși în Cristos.

Cum poate fiecare să aibă ceva și să împărtășească ceva în adunările bisericii? Numai dacă fiecare dintre noi este serios cu Domnul în viața noastră personală.

În viața noastră de zi cu zi, toți trebuie să-L contactăm pe Domnul și să trăim într-o legătură vie cu El.

Trebuie să Îl savurăm pe Domnul zilnic, să chemăm numele Lui și să împărtășim cu El toate bucuriile și necazurile noastre.

Cu cât ne deschidem mai mult către Domnul, chemând numele Lui chiar și din groapa cea mai de jos, cu atât El are mai mult o cale de a ne infuza cu ceea ce este El și vom avea ceva experimentare și savurare din Cristos.

Pe măsură ce facem asta zi de zi, va exista un surplus de Cristos, o revărsare de Cristos, iar când vom veni la întâlniri, vom avea ceva din Cristos pentru a împărtăși.

De exemplu, putem fi tulburați în privința unei anumite situații sau a relației noastre cu o anumită persoană și venim la Domnul în Cuvântul Său cu un duh exersat și o inimă întoarsă.

Domnul are ceva să ne vorbească atunci și El ne impresionează cu un anumit verset din cuvântul Său, cum ar fi Fil. 4:7, Pacea lui Dumnezeu, care depășește înțelegerea oricărui om, vă va păzi inimile și mințile în Cristos Isus.

Poate că am citit acel verset și chiar l-am memorat, dar când ne deschidem către Domnul în mijlocul situațiilor noastre și lumina Lui strălucește asupra noastră, nsavurăm din nou acel verset, pentru că strălucește cu lumină nouă și infuzează o nouă parte a lui Cristos. în noi.

Apoi, când vom veni împreună cu sfinții, vom avea o porțiune din Cristos pe care o putem împărtăși, ceva din Cristos de oferit lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa în închinarea noastră față de El și sfinților pentru savurarea lor.

Fie ca Domnul să recâștige astfel de întâlniri printre noi astăzi!

Să venim la întâlniri cu bogățiile lui Cristos produse de osteneala noastră zilnică asupra lui Cristos

Conform cu Deut. 16:15-17, trebuie să ținem sărbătoarea lui Dumnezeu și să ne arătăm înaintea lui Dumnezeu nu cu mâinile goale, ci aducând surplusul, conform binecuvântării lui Dumnezeu pe care El ne-a dat-o.

Așa ar trebui să ne întâlnim cu sfinții, aducând un surplus din Cristos la adunările bisericii.

De exemplu, când venim la întâlnirea de la Masa Domnului pentru a ne aminti de Domnul și a ne închina Tatălui, trebuie să venim cu bogățiile lui Cristos produse de osteneala noastră zilnică asupra lui Cristos.

Întâlnirea de la Masa Domnului este o întâlnire ca noi să venim să Îl savurăm pe Cristos împreună, să-L etalăm pe Cristos și să I ne închinăm lui Dumnezeu cu închinarea pe care El o dorește.

Ne închinăm lui Dumnezeu prin oferirea Cristosului pe care L-am produs și pe care L-am savurat în osteneala noastră zilnică asupra lui Cristos.

S-ar putea să avem obiceiul de a cânta unele imnuri la întâlnirea de la Masa Domnului, iar imnurile sunt foarte bune, dar ceea ce trebuie să exersăm cu toții este să ne duhul nostru pentru a aduce bogățiile lui Cristos pentru a-L oferi pe Cristos lui Dumnezeu pentru închinarea noastră la adresa lui Dumnezeu.

Ne închinăm lui Dumnezeu împreună cu Cristos, Cristosul pe care L-am savurat și L-am experimentat.

Ioan 4:23 spune că vine ceasul, și este acum, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și adevăr, căci și Tatăl caută ca asemenea persoane să I se închine.

I ne închinăm lui Dumnezeu în duh, adică exersându-ne duhul, și în adevăr, adică cu Cristos ca realitate a tuturor ofrandelor și cu Cristosul pe care L-am savurat și experimentat pentru a deveni realitatea, autenticitatea și veridicitatea noastră.

Cristos este realitatea tuturor ofrandelor din Vechiul Testament și Îl putem aplica zilnic ca realitate a ofrandelor; apoi, când venim la Întâlnirea Masei Domnului, Îl oferim Tatălui pe acest Cristos.

Pe de o parte, ne aflăm pe terenul autentic al unității în Trupul lui Cristos; pe de altă parte, Îl oferim lui Cristos lui Dumnezeu pentru închinarea noastră față de Dumnezeu, exersându-ne duhul pentru a aduce la iveală bogățiile lui Cristos produse de osteneala noastră zilnică asupra lui Cristos.

Dacă nu există nici o osteneală asupra lui Cristos, însă, nu există bogății ale lui Cristos de adus și oferit lui Dumnezeu.

Cum putem avea un surplus de Cristos dacă Îl contactăm pe Domnul și nu-L bem în viața noastră de zi cu zi?

Trebuie să venim la Domnul din nou și din nou și să-I cerem să ne dea să bem din apa vie, pentru ca această apă a vieții să devină în noi un izvor de apă care izvorăște în viața eternă (Ioan 4:14).

Când bem cu adevărat din Cristos ca apă vie, Îl vom curge afară.

Trebuie să bem adânc din Domnul exersându-ne duhul prin chemarea numelui Său și citirea cu rugăciune a cuvântului Său.

Aceasta înseamnă a ne osteni asupra lui Cristos; este să Îl contactăm pe Domnul exersându-ne duhul, astfel încât să putem savura ceva din bogățiile Sale și să câștigăm ceva din ființa Lui.

S-ar putea să stăm întinși în pat bolnavi, să fim îngrijiți de alții și chiar și acolo, putem să ne ostenim asupra lui Cristos, pentru că chemăm în interior numele Domnului și Îl bem.

S-ar putea să fim la birou, să ne facem treaba și să fim sârguincioși să avem grijă de lucrurile care ni s-au încredințat și, în interior, putem chema numele Domnului pentru a-L bea și a fi umpluți cu El.

Oriunde ne-am afla, indiferent de circumstanțele în care ne aflăm, putem chema numele Domnului pentru a-L bea și vom avea unele experiențe din Cristos care sunt porțiunea noastră din Cristos.

A ne închina lui Dumnezeu împreună cu Cristos înseamnă a ne închina Lui împreună cu toți copiii lui Dumnezeu, savurâmdu-L pe Cristos unii cu alții și împreună cu Dumnezeu (1 Cor. 14:26).

Dacă Îl savurăm pe Cristos zi de zi și venim la întâlnirile bisericii cu bogățiile lui Cristos produse de osteneala noastră zilnică asupra lui Cristos, ne vom închina lui Dumnezeu împreună cu Cristos în mod colectiv.

Amin, fie ca noi să fim cei care ne ostenim asupra lui Cristos în viața noastră de zi cu zi, astfel încât să putem obține bogățiile Lui și să avem mâinile pline de Cristos și să venim la adunările bisericii cu bogățiile lui Cristos pentru a le oferi lui Dumnezeu și a le aduce înaintea sfinților!

Doamne Isuse, venim la Tine să Te bem ca pe apa vie. Aleluia, Cristos curge acum ca Duh pentru a fi apa vie care să ne potolească setea! Ne deschidem larg, Doamne, să Te bem ca apa vie. Fie ca apa vie să devină în noi un izvor de apă care izvorăște în viața eternă! Da, Doamne, izvorăște în noi cu apă vie ca să curgă și către alții! Amin, menține-ne în contact cu Tine pe tot parcursul zilei și în toate situațiile. Vrem să ne ostenim asupra lui Cristos exersându-ne duhul pentru a-L câștiga pe Cristos, a-L savura pe Cristos și a-L experimenta pe Cristos de-a lungul zilei. Vrem să obținem un surplus din Cristos pe care să-l aducem la adunările bisericii pentru închinarea noastră la adresa lui Dumnezeu. Amin, Doamne, vrem să venim la întâlniri cu bogățiile lui Cristos produse de osteneala noastră zilnică asupra lui Cristos. Fie ca mâinile noastre să fie pline de Cristos când venim împreună cu sfinții și să ne închinăm lui Dumnezeu împreună cu Cristos împreună cu toți sfinții în adunările bisericii pentru ca Tatăl să fie satisfăcut!

Să-L oferim pe Cristos lui Dumnezeu pentru închinarea noastră la adresa lui Dumnezeu în duh în adunările bisericii

Ne închinăm lui Dumnezeu în duh și în adevăr nu numai în adunările bisericii, ci și mai mult, în viața noastră de zi cu zi cu toate activitățile și lucrurile ei. Închinarea la adresa lui Dumnezeu în adevăr are foarte mult de-a face cu viața noastră de zi cu zi.

Pentru ca noi să ne închinăm lui Dumnezeu în duh în adunările bisericii, trebuie să-L oferim pe Cristos lui Dumnezeu.

Aceasta înseamnă că în viața noastră de zi cu zi trebuie să-L savurăm pe Cristos și să-L aplicăm în toate situațiile noastre.

Cristos S-a făcut atât de disponibil și real pentru noi, căci din nou și din nou El a spus că El este pâinea vieții și pâinea vie (Ioan 6:35, 51) și că trebuie să-L mâncăm și să trăim datorită Lui (v. 57).

Când mâncăm ceva, putem pur și simplu să-L aplicăm pe Cristos ca hrana noastră adevărată pentru a mâncă și a trăi.

Cristos a spus că ne poate da să bem apa vie dacă doar venim la El (Ioan 4:14; 7:37-39), iar această apă vie va țâșni înspre viața eternă din ființa noastră cea mai lăuntrică.

Când bem ceva sau ne este sete, putem pur și simplu sî-L contactăm pe Domnul și să-L luăm ca realitatea băuturii noastre, amintindu-ne că El este adevărata băutură.

El este, de asemenea, aerul viu, chiar și suflarea noastră, pentru că El Sa suflat pe Sine ca Duh în ucenicii Săi (Ioan 20:22).

Pe măsură ce respirăm, putem doar să chemăm numele Domnului, poate nu audibil, ci în interior, ca să-L inspirăm pe Domnul.

În toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi, chiar și atunci când ne pieptănăm părul, ne spălăm pe dinți, ne îmbrăcăm și avem grijă de atâtea lucruri, putem face toate aceste lucruri cu Cristos.

Pe măsură ce continuăm să ne întoarcem către Domnul și-L contactăm, Dumnezeu va trimite Duhul viu ca ploaia cerească pentru a ne uda și a face să crească ceva din Cristos în noi.

Cristos va fi atât de real pentru noi și vom rămâne în uniunea organică cu El.

Când venim la întâlniri, nu doar vom asculta un mesaj sau vom primi niște învățături sau încurajare; vom avea ceva din Cristos pentru a-L oferi pe Cristos lui Dumnezeu pentru închinarea noastră în duh lui Dumnezeu în adunările bisericii.

Vom veni la întruniri pentru Domnul, aducându-L pe Cristos pe care L-am savurat și experimentat pentru a-L prezenta ca ofranda noastră către Tatăl și pentru a-L savura înpreună cu sfinții.

Aceasta înseamnă că, înainte de a veni la întâlnire, Îl savurăm pe Domnul și Îl contactăm.

Ne putem pregăti să mergem la întâlnire prin chemarea numelui Său, cântând ceva și exersându-ne duhul.

Întâlnirea începe din propria noastră casă, iar în drum spre întâlnire, continuăm să-L contactăm pe Domnul pentru a fi plini de El.

Pur și simplu avem conștientizarea interioară că venim la întâlnire pentru a aduce un surplus de Cristos pentru a-L oferi pe Cristos lui Dumnezeu pentru închinarea noastră la Dumnezeu în duh și veridicitate în adunările bisericii.

Îl vom oferi pe Cristos lui Dumnezeu ca ofranda noastră și Îl vom împărtăși pe El împreună cu sfinții pentru a-L savura împreună cu ei.

Dacă avem o astfel de realizare, viața noastră de zi cu zi va fi revoluționată, pentru că vom face tot posibilul să producem suficient din Cristos, astfel încât să existe un surplus pe care să îl împărtășim cu alții și să oferim cele mai bune produse lui Dumnezeu Tatăl pentru a savurarea, desfătarea și satisfacția Sa (Deut. 15:11; 18:3-4; 12:11). Amin!

Dacă toți avem o astfel de realizare, viața noastră de biserică va fi plină de viață și întâlnirile noastre vor fi revoluționate, pentru că toți sfinții vor aduce bogățiile lui Cristos, surplusul lor din Cristos pe care l-au experimentat și savurat.

Fiecare dintre sfinți va avea ceva de prezentat lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa și ceva de împărtășit tuturor sfinților dinaintea Lui.

Aceasta este ceea ce Domnul recâștigă printre noi în aceste zile.

În aceste ultime zile, Domnul va recâștiga experimentarea autentică a lui Cristos pentru un surplus din bogățiile Sale în întâlnirile pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos și pentru ca mireasa să se pregătească pentru venirea Mirelui. Amin!

Noi, ca mireasă, ne pregătim (Apoc. 19:7-8) ostenindu-ne zilnic asupra lui Cristos pentru a-L experimenta și a-L trăi, având astfel dreptățile sfinților ca haină de nuntă.

Apoi, când venim la adunările bisericii, Îl oferim pe Cristos lui Dumnezeu pentru închinarea noastră la Dumnezeu în mod colectiv.

Pentru ca aceasta să aibă loc, trebuie să ne ostenim asupra lui Cristos, la fel cum un fermier se ostenește asiăra pământului pentru a obține un produs bogat.

Trebuie să-L contactăm pe Domnul exersându-ne duhul în fiecare aspect al vieții noastre zilnice.

Pe măsură ce facem aceasta, va exista o porțiune din Cristos care va fi păstrată, neatinsă și pusă deoparte pentru închinarea lui Dumnezeu în adunări.

Când ne adunăm, Îl vom oferi pe Cristos lui Dumnezeu pentru închinarea și satisfacția Sa și, de asemenea, pentru savurarea sfinților.

Să privim la Domnul și să cooperăm cu El, rugându-ne ca adunările bisericii să fie recâștigate în această măsură.

Doamne Isuse, Te iubim și dorim să Te experimentăm și să Te savurăm în toate aspectele vieții noastre de zi cu zi. Chiar când ne spălăm pe dinți, ne spălăm pe față și facem lucruri în viața noastră de zi cu zi, vrem să Te contactăm, să Te savurăm și să Te câștigăm. Amin, Doamne, vrem să facem toate lucrurile cu Cristos și în Cristos, ca să Îl savurăm pe Duhul viu ca de ploaia cerească care să ne udă și ca Cristos să crească în noi. O, Doamne, umple-ne cu Tine Însuți. Dă-ne experiențele lui Cristos de care avem nevoie astăzi. Vrem să Te savurăm și să obținem un surplus din Cristos pe care să-l aducem la biserică. Venim la întruniri numai pentru Tine, pentru că vrem să-L oferim pe Cristos lui Dumnezeu pentru închinarea noastră la Dumnezeu cu sfinții în adunări. Am dori să-L prezentăm pe Cristos lui Dumnezeu ca ofrandă Tatălui și savurarea noastră cu sfinții. Tată, vrem să aducem surplusul Fiului Tău drag la întâlnire ca închinare la adresa Ta. Dorim să Ți-L prezentăm pe dragul nostru Cristos pe care l-am savurat și pe care L-am experimentat în viața noastră de zi cu zi ca ofrandă noastră și vrem să-L împărtășim cu dragii noștri frați și surori. Amin, Doamne, câștigă o astfel de experiență printre noi în viața de biserică de astăzi!