viața de biserică

Lăsăm ca pacea lui Cristos să arbitreze în inimile noastre și păstrăm unitatea pentru omul nou

09/10/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Pentru omul nou și în omul nou, noi, credincioșii în Cristos, trebuie să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inimile noastre și să păstrăm unitatea Duhului în legătura de unire a păcii, îngăduind păcii lui Cristos să rezolve toate disputele și să ne țină în pace cu Dumnezeu și cu omul. Amin!

Slavă Domnului că ne-a arătat că biserica este omul nou, căci Cristos a creat omul nou în Sine pe cruce! Aleluia! Pe de o parte, știm cu toții că biserica este casa lui Dumnezeu, chiar adunarea celor chemați și Trupul lui Cristos.

Dar există un aspect superior al bisericii care nu a luat ființă încă din cauza lipsei noastre de o experiență particulară a lui Cristos. Biserica în calitate de omul nou, trebuie să ia ființă astăzi; pentru aceasta, cu toții trebuie să cooperăm cu Domnul.

El vrea să câștige omul nou corporativ care împlinește intenția lui Dumnezeu în crearea omului, adică să-L exprime și să-L reprezinte pe Dumnezeu.

Ce este omul nou? La ce aspect al bisericii se face referire în omul nou? Trebuie să ne uităm la versetele din Noul Testament care vorbesc despre omul nou, iar Efeseni 2:14-15 ne spune în special că omul nou a fost creat în Cristos pe cruce.

Pe partea negativă, Cristos a crucificat și a desființat toate lucrurile negative din univers, căci prin cruce El a murit o moarte atotinclusivă și atotterminatoare pentru a desființa orice lucru negativ din univers.

Pe partea pozitivă, Cristos a creat omul nou în Sine însuși pe cruce; acest lucru s-a întâmplat cu viața Sa de înviere, căci în învierea Sa, noi toți am devenit o creație nouă în Cristos pentru a face parte din biserică în calitate de omul nou. Slavă Domnului!

În special, Cristos a desființat în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli, zidul de despărțire din mijloc. Chiar dacă suntem credincioși în Cristos, există încă multe diferențe între noi; datorită originii, educației, creșterii și vieții noastre, suntem atât de diferiți unii de alții în modul în care trăim, ne îmbrăcăm, mâncăm și ne comportăm.

Mai mult, în viața de biserică, putem avea diferențe între o biserică locală și alta în modul în care ne întâlnim, ne organizăm și ne desfășurăm viața de biserică. Toate aceste diferențe au fost crucificate de Cristos pe cruce și trebuie să permitem crucii să le termine.

Nu ar trebui să insistăm asupra diferențelor noastre, ci mai degrabă să le lăsăm să treacă și să fim flexibili, fiind de acord cu ceilalți de dragul unității Trupului lui Cristos.

Atâta timp cât o anumită practică sau un anumit lucru nu este malefic, imoral, eretic sau idolatru, trebuie pur și simplu să fim de acord cu ceilalți, chiar dacă s-ar putea să nu fim de acord sau să nu ne placă modul în care abordează anumite lucruri; aceasta înseamnă să luăm crucea și să fim una cu ceilalți în Trup.

Acesta este un lucru pe care cu toții îl învățăm și suntem încurajați și îndemnați să facem acest lucru atunci când vedem viziunea bisericii ca omul nou creat de Cristos pe cruce prin abolirea tuturor rânduielilor în carnea Sa.

Să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inimile noastre pentru și în singurul om nou

Cristos a făcut pace pe cruce, căci El a desființat în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli și a creat omul nou în Sine. Acum El este pacea noastră și El vine să fie pace pentru noi de la Dumnezeu.

Una dintre căile practice prin care putem avea omul nou în realitate printre noi este să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inimile noastre în și pentru singurul om nou (Efeseni 2:14a, 15b; Coloseni 3:12-15; 2:14-18; Romani 5:1; Matei 18:21-35).

Am putea auzi despre îmbrăcarea omului nou (Efeseni 4:24) și ne putem întreba cum putem face acest lucru; în Coloseni 3:15, avem o modalitate practică de a ne îmbrăca cu omul nou în experiența noastră zilnică.

Trebuie să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inimile noastre. În greacă, cuvântul pentru „arbitreze” poate fi tradus și prin „a arbitra, a prezida sau a fi întronat ca un conducător și un hotărător al tuturor lucrurilor”.

Cu alte cuvinte, pacea arbitratoare a lui Cristos ar trebui să fie întronată în toate lucrurile pentru a rezolva și a dizolva orice dispute, iar această pace va dizolva plângerea noastră împotriva oricărei persoane (Coloseni 3:13-15).

Dacă citim acest pasaj din Coloseni 3 în context, vedem că, dacă cineva are o plângere împotriva cuiva, așa cum Domnul ne-a iertat pe noi, așa și noi să iertăm altora. Și peste toate aceste lucruri, să ne îmbrăcăm cu dragostea, care este legătura desăvârșirii, și să lăsăm pacea lui Cristos să arbitreze în inimile noastre.

În viața de biserică, trebuie să învățăm să ne iertăm unii pe alții, așa cum Cristos ne-a iertat pe noi, și trebuie să lăsăm pacea lui Cristos să dizolve toate problemele, plângerile și disputele noastre.

De multe ori, noi, ca și credincioși în Cristos, ne dăm seama că avem două sau trei părți în noi. Înainte de a fi mântuiți, puteam face multe lucruri fără nicio problemă, căci eram sub controlul părții satanice și nu aveam un sentiment interior de a ne opri din ceea ce făceam. Ne puteam delecta cu lucruri precum distracțiile și amuzamentele lumești, fără a avea niciun sentiment de controversă în interior.

Dar acum, că suntem mântuiți, există o altă parte în noi, Domnul Însuși în duhul nostru, care ne deranjează mereu și ne oprește să facem anumite lucruri.

Este nevoie de arbitraj interior pentru a soluționa disputa din noi. Adesea, suntem conștienți de trei părți în noi: o parte pozitivă, o parte negativă și o parte neutră; prin urmare, este nevoie de pacea lui Cristos pentru a arbitra și a soluționa disputa din noi.

Ori de câte ori simțim că diferite părți din ființa noastră se ceartă, trebuie să facem loc păcii lui Cristos care ne prezidează și să permitem acestei păci să domnească în noi și să aibă ultimul cuvânt. Pacea lui Cristos este unitatea omului nou.

Când permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inimile noastre, suntem în unitatea omului nou și trăim în realitatea omului nou. Fie ca noi să învățăm să lăsăm deoparte opinia noastră, conceptul nostru și să ascultăm cuvântul Arbitrului care locuiește în noi.

Pentru a putea fi în viața potrivită a Trupului, ca realitate a omului nou, trebuie să lăsăm pacea lui Cristos să arbitreze în noi, să ajusteze lucrurile din noi și să decidă toate lucrurile din inima noastră, atât între noi și Dumnezeu, între noi și vrăjmaș, cât și între noi și celelalte membre ale Trupului.

Am fost chemați la pacea lui Cristos; acest lucru ar trebui să ne motiveze să lăsăm această pace să arbitreze în inimile noastre, în și pentru omul nou.

Slavă Domnului că avem un arbitru, în ființa noastră, care este gata să rezolve orice dispută din ființa noastră. Trebuie să lăsăm pacea lui Cristos să aibă ultimul cuvânt și să rezolve toate disputele din noi și toate disputele dintre noi și alți sfinți.

Fie ca noi să rămânem sub stăpânirea păcii întronate a lui Cristos zi de zi, chiar și clipă de clipă. Dacă facem acest lucru, nu-i vom ofensa pe alții și nu-i vom răni; dimpotrivă, vom savura harul Domnului și vom avea pacea Lui și vom împărți viață altora.

În diferite sporturi profesioniste, există un sistem în care arbitrul, arbitrul de joc, trebuie să vină și să decidă disputa. El trebuie să se uite la reluarea instantanee (sau VAR, cum este numită în unele locuri) și să vadă detaliile, apoi să decidă care este soluția.

Nu ar trebui să facem o reluare instantanee a ceea ce s-a întâmplat între noi și alții – mai degrabă, trebuie să întronăm pacea lui Cristos în noi și să lăsăm această pace să arbitreze în inimile noastre.

Dacă facem aceasta, dacă permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inimile noastre, această pace va rezolva toate disputele dintre noi și vom avea pace cu Dumnezeu pe verticală și pace cu toți sfinții pe orizontală.

Dacă toți avem arbitrajul interior al păcii lui Cristos, problemele noastre sunt rezolvate și orice fricțiune dintre sfinți dispare. Atunci, viața de biserică este păstrată în dulceață, iar omul nou este menținut într-un mod practic.

O, fie ca noi să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în noi și să rezolve toate disputele din noi și dintre noi și fie ca noi să permitem acestei păci să spună ultimul cuvânt și să ia decizia finală (Isaia 9:6-7)!

Doamne Isuse, vrem să ne îmbrăcăm cu părțile interioare ale compasiunii, bunătății, smereniei, blândeții și îndelungii răbdări. Fie ca noi să ne îngăduim unii pe alții și să ne iertăm unii pe alții, dacă cineva are o plângere împotriva cuiva. Amin, Doamne, așa cum ne-ai iertat Tu pe noi, așa vrem să-i iertăm și noi pe alții. Lăsăm pacea lui Cristos să arbitreze în inimile noastre, căci am fost chemați la pace într-un singur Trup! Amin, Doamne, pentru și în omul nou, vrem să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inimile noastre! Fie ca pacea Ta să prezideze, să arbitreze și să fie întronată în ființa noastră ca și conducător și hotărător al tuturor lucrurilor! Ne deschidem către Tine, dragă Doamne, și permitem păcii Tale să arbitreze în inimile noastre și să ne rezolve plângerea împotriva oricărei persoane. Lăsăm deoparte opinia, sentimentul și conceptul nostru și ascultăm cuvântul Arbitrului care locuiește în noi! O, Doamne, fie ca pacea Ta să fie întronată în noi și să rezolve toate disputele dintre noi, astfel încât să putem avea pace cu Dumnezeu pe verticală și cu sfinții pe orizontală! Aleluia pentru pacea lui Cristos, unitatea omului nou!

În și pentru omul nou păstrăm unitatea Duhului în legătura de unire a păcii

Pacea este vitală pentru ca omul nou să ia ființă în realitate printre noi astăzi. În primul rând, Cristos a făcut pace între evrei și neamuri pe cruce, desființând în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli.

El a creat omul nou în pace, căci a dărâmat zidul de la mijloc al despărțirii și a șters scrisul rânduielilor care era împotriva noastră, care ne era contrar.

Cristos a făcut pace, El ne dă pacea Lui și El Însuși este pacea noastră. Chiar acum, Cristos este pacea în ființa noastră și trebuie să lăsăm pacea lui Cristos să arbitreze în inima noastră în și pentru omul nou.

Efeseni 4:3 vorbește în continuare despre această pace; în acest verset Pavel ne îndeamnă să fim sârguincioși să păstrăm unitatea Duhului în legătura de unire a păcii. Aici, Pavel leagă pacea de unitatea Trupului lui Cristos ca singurul om nou.

Când Cristos a desființat în carnea Sa rânduielile despărțitoare de pe cruce, El a făcut pace; acum, această pace este pacea în Trup și a Trupului, iar noi trebuie să păstrăm unitatea Duhului în legătura de unire a păcii.

Slavă Domnului, pacea a fost făcută între toți credincioșii de toate rasele și originile, și putem păstra unitatea Duhului în legătura de unire a Duhului! Acum există pace față de Dumnezeu (Romani 5:1) și avem pace cu toți oamenii (Romani 12:18).

Pacea lui Cristos arbitrează în inimile noastre și rezolvă toate disputele din noi și dintre noi, iar noi întronăm această pace. Pacea lui Cristos ar trebui să-i lege pe toți credincioșii și să devină legătura de unire.

Avem unitate cu toți sfinții, nu pentru că suntem de acord în toate aspectele doctrinare și practice; avem unitate în Duh în legătura de unire a păcii.

Cristos a făcut pace între noi și Dumnezeu și între noi și ceilalți sfinți. Zidul de despărțire din mijloc a fost dărâmat, căci Cristos a desființat în carnea Sa orice rânduieli care ne despărțeau (Coloseni 2:14-18).

Acum suntem una în Domnul, iar pacea lui Cristos este o legătură de unire între noi; această pace este și unitatea în Trupul lui Cristos, unitatea omului nou. Fără această unitate, nu poate exista Trupul lui Cristos ca om nou.

Fie ca noi să păstrăm unitatea Duhului în legătura de unire a păcii astăzi. Fie ca noi să ne dăm seama că toate diferențele dintre noi au fost desființate pe cruce și fie ca noi pur și simplu să păstrăm unitatea Duhului în legătura de unire a păcii.

Într-un mod practic, păstrăm unitatea Duhului în legătura de unire a păcii îngăduind crucii să lucreze în noi. Nu putem avea pace cu ceilalți decât dacă permitem crucii să opereze și să lucreze în noi.

Ori de câte ori mergem la cruce, când ne luăm propria cruce și suntem anulați, nu există diferențe între noi și ceilalți și avem un singur om nou.

Crucea lui Cristos nu este doar ceva ce a avut loc cu mulți ani în urmă și crucea lui Cristos nu este doar o experiență pe care o avem inițial atunci când credem în Cristos. Crucea lui Cristos lucrează în noi în și pentru Trup, adică lucrează în noi pentru păstrarea unității Trupului ca singurul om nou.

Când ne exersăm duhul, crucea lui Cristos ni se aplică și omul nostru vechi este terminat; apoi, păstrăm spontan unitatea Duhului în legătura de unire a păcii.

Rezultatul faptului că permitem crucii să lucreze în noi și păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră este că toate frecușurile dintre sfinți dispar, nu vom ofensa și nu vom face rău altora ci vom împărți viață unii altora în pace.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul pentru a păstra unitatea Duhului în legătura de unire a păcii pentru omul nou! Aleluia, avem unitatea Duhului în duhul nostru și trebuie pur și simplu să o păstrăm în legătura de unire a păcii! Îți mulțumim, dragă Doamne Isuse, că ai desființat rânduielile în trupul Tău pe cruce pentru a face pace pentru noi. Îți mulțumim că ești Împăciuitorul. Îți mulțumim că ne-ai dat pacea Ta. Îți mulțumim că ești pacea noastră. Vrem să păstrăm unitatea Duhului în legătura de unire a păcii. Aleluia, toate diferențele dintre noi au fost desființate pe cruce și acum savurăm pace în și pentru omul nou! Amin, Doamne, vrem să rămânem sub stăpânirea păcii întronate a lui Cristos astăzi și în fiecare zi. Fie ca crucea să lucreze în noi și să ne termine, pentru a avea pace. Fie ca noi toți, prin harul Domnului și cu pacea Lui, să le împărțim viață altora și să lăsăm pacea lui Cristos să ne rezolve toate problemele și să facă să dispară toate frecușurile dintre sfinți!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Let the Peace of Christ Arbitrate in our Hearts and Keep the Oneness for the New Man, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 22 cu tema: Creatorul singurului om nou ca fiind capodopera lui Dumnezeu, ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să fim dispuși să renunțăm la rânduielile noastre de dragul bisericii ca om nou

08/10/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pe cruce, Cristos a creat omul nou în Sine Însuși, desființând în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli, zidul de mijloc al despărțirii; toate modurile noastre de viață și de închinare – care creează vrăjmășie și dezbinare – au fost desființate pe cruce, iar acum îl avem doar pe Cristos și unitatea autentică. Amin!

Unul dintre principalele motive pentru care biserica de astăzi nu este încă omul nou în realitate este că noi toți, ca credincioși în Cristos, ne ținem de rânduielile noastre, adică de modurile noastre de viață și de închinare.

De partea Sa, Domnul Isus a desființat în mod specific toate aceste rânduieli și a țintuit pe cruce înscrierea din rânduieli; de partea noastră, trebuie să aplicăm acest lucru astăzi în viața noastră de biserică și în viața noastră creștină.

Domnul vrea să câștige omul nou astăzi, dar cine este dispus să-L ia doar pe Cristos ca viață și persoană pentru singurul om nou? El vrea să câștige biserica în calitate de om corporativ care-L exprimă și reprezintă pe Dumnezeu, biserica în aspectul omului nou, dar cine este dispus să renunțe la rânduielile sale bune, chiar și la rânduielile făcute de ei înșiși, pentru a putea fi una cu alții în viața de biserică de dragul unității?

Dumnezeu vrea să obțină biserica în calitate de manifestare înțeleaptă a tot ceea ce este Cristos și El ni l-a dat pe Cristos ca înțelepciune de la Dumnezeu pentru noi, ca dreptate, sfințire și răscumpărare. Dar cine Îl ia pe Cristos și numai pe Cristos ca fiind totul pentru el și cine Îl ia pe Cristos și numai pe Cristos ca persoană pentru omul nou, astfel încât Cristos să fie totul și în toți?

Domnul, de partea Sa, a făcut și face totul; noi, de partea noastră, trebuie să cooperăm cu El, chiar să-I permitem să crucifice și să desființeze toate rânduielile din ființa și viața noastră, astfel încât să putem fi biserica în calitate de un singur om nou.

Pe măsură ce creștem într-o anumită țară și într-un anumit oraș, pe măsură ce mergem la școală și ne dezvoltăm și creștem în carieră și în viața de familie, pe măsură ce ne întâlnim cu sfinții dintr-o anumită localitate pentru o perioadă lungă de timp, câștigăm o mulțime de obiceiuri, moduri de viață și moduri de închinare. Acestea pot să nu fie greșite, dar ne despart și ne separă de ceilalți.

Când mergem să vizităm alți sfinți, alte familii, alte localități și alte biserici din alte țări, ne dăm seama cât de diferiți sunt de noi. Rânduielile lor ne pot impresiona cel mai mult și ne putem da seama că fac una sau alta mai bine decât noi, sau că noi facem una sau alta mai bine decât ei.

Acesta nu ar trebui să fie obiectivul nostru. Oriunde mergem să vizităm și să ne omogenizăm, trebuie să renunțăm la rânduielile noastre, să nu insistăm asupra lor și pur și simplu să fim de acord cu modul în care fac alții lucrurile, astfel încât să putem fi una cu ei în Trup.

Cristos a desființat legea poruncilor în rânduieli și a creat omul nou

Efeseni 2:14-15 ne spune în mod clar că, pe cruce, Cristos a creat omul nou în Sine, desființând în carnea Sa legea poruncilor prin rânduieli, zidul de mijloc al despărțirii. Legea despre care se vorbește în acest verset nu este legea poruncilor morale, ci legea poruncilor rituale, cum ar fi orânduirile circumciziei, păzirea Sabatului și consumul anumitor alimente.

Există legea poruncilor morale, care nu va fi niciodată desființată, ci va rămâne pentru totdeauna; însă există și legea orânduirilor, modurile de viață și de închinare, care au fost desființate. Legea poruncilor morale nu va fi desființată în această epocă, nici în următoarea, nici în veșnicie.

Cu toate acestea, poruncile rituale legate de lucruri precum consumul anumitor alimente, păzirea unei anumite zile mai presus de altele și întâlnirea și închinarea la Dumnezeu într-un anumit mod au fost desființate.

Cei trei piloni ale iudaismului sunt păzirea Sabatului, circumcizia și alimentația; acestea au provenit din cuvântul lui Dumnezeu, însă au fost dispensaționale, adică au fost doar pentru o anumită dispensație de timp. Când a venit Cristos, toate ritualurile au fost terminate. Când Cristos era pe pământ, El a împlinit legea poruncilor morale, dar a încălcat legea rânduielilor.

Uneori, El vindeca pe cineva bolnav în ziua de Sabat, chiar dacă știa că ceilalți Îl urmăreau pentru a vedea dacă va încălca Sabatul. Odată, El a vindecat o femeie bolnavă în ziua de Sabat, iar altădată El a vindecat un paralitic în ziua de Sabat.

Mai târziu, lui Petru i s-a arătat o viziune de la Dumnezeu să ia și să mănânce dintr-un cearșaf plin cu animale necurate; și-a dat seama că Domnul voia ca el să meargă la neamuri și să le spună Evanghelia, chiar dacă acestea erau necurate pentru evrei.

Trebuie să ne dăm seama că pe cruce, Cristos a creat omul nou în Sine, desființând în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli. Pavel a fost, de asemenea, foarte ferm când a venit vorba de rânduieli și chiar l-a mustrat pe Petru în față când s-a retras de la masa cu sfinții neamuri, văzându-i pe sfinții evrei venind de la Iacov.

În capitolul 3 din Filipeni, Pavel a folosit un cuvânt peiorativ, concizie, numindu-i chiar pe iudaizatori „câini”, pentru că și-a dat seama că încercau să-i aducă pe credincioșii dintre neamuri înapoi la rânduielile din iudaism.

Rânduielile sunt forme sau moduri de viață și de închinare, care creează dușmănie și dezbinare. Pe cruce, Cristos a desființat toate rânduielile referitoare la viață și închinare, toate rânduielile care au divizat națiunile (Efeseni 2:15; Coloseni 2:14).

El a șters înscrisul din rânduieli și acum nu mai există rânduieli care să fie împotriva noastră sau contrare nouă; El le-a pironit pe toate pe cruce.

Pe măsură ce ne întâlnim astăzi în viața de biserică, nu ar trebui să insistăm asupra vreunei practici anume; dacă insistăm asupra vreunui mod de viață, de închinare sau de întâlnire, aceasta devine o rânduială care separă și creează dușmănie.

Creștinii din întreaga lume au fost divizați prin rânduieli, cum ar fi diferitele moduri de a face botezul, folosirea instrumentelor muzicale, practicarea vieții de biserică și întâlnirea unii cu alții.

Dacă insistăm asupra unei anumite practici, indiferent cât de bună este și cât de mult beneficiu spiritual obținem prin practicarea ei, o facem o rânduială și ne separăm de ceilalți.

Cristos a desființat toate rânduielile pe cruce. Trebuie să-I permitem să trateze toate rânduielile din noi, astfel încât să putem fi biserica în calitate de un singur om nou. Dacă vedem că rânduielile creează dușmănie și dezbinare, le vom trata cu mare seriozitate.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne lumineze cu privire la rânduielile noastre. Fie ca noi să nu ne uităm la rânduielile altora, ci să fim de acord cu modul în care fac lucrurile, cu excepția cazului în care este un anumit lucru este păcătos, imoral sau idolatru.

S-ar putea să nu aprobăm anumite practici, când suntem cu alții, ar trebui doar să fim de acord cu ele pentru a nu da loc rânduielilor.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai creat omul nou în Tine pe cruce, desființând în carnea Ta legea poruncilor în rânduieli! Aleluia, toate rânduielile au fost terminate pe cruce! Amin, Doamne, luminează-ne să vedem ce rânduieli avem în noi și cum ar trebui să le respingem! Strălucește asupra noastră și expune orice formalitate sau mod de viață pe care îl avem și care ne separă de ceilalți. O, Doamne, mântuiește-ne de a fi separați sau dezbinați de ceilalți prin felul în care mâncăm, bem sau prin respectarea anumitor zile, prin anumite practici și prin îndeplinirea anumitor ritualuri în viața de biserică! Fie ca să vedem că Cristos a desființat toate reglementările privind viața și închinarea, astfel încât El să poată crea un singur om nou în Sine Însuși! Slavă Domnului, zidul din mijloc de despărțire, diferitele moduri de viață și de închinare, au fost dărâmate și acum suntem un singur om nou! Amin, Doamne, Te luăm ca viața și persoana noastră. Te luăm ca modul nostru unic de viață și de închinare și suntem dispuși să mergem una cu alții în modul lor de a se întâlni sau de a practica ceva de dragul unui singur om nou!

Să fim dispuși să renunțăm la rânduielile noastre de dragul bisericii ca om nou

Încă din vremea lui Babel, omenirea a fost divizată prin rânduieli privind modurile de viață și de închinare (Gen. 11:1-9). Însă Cristos pe cruce a desființat toate rânduielile și a dărâmat zidul de despărțire din mijloc, iar acum trebuie să biruim Babelul în viața noastră creștină zilnică și în viața de biserică.

Am putea crede că noi, cei din viața de biserică, am părăsit creștinismul și nu avem rânduieli, căci ne adunăm pentru a-L savura pe Domnul, a-L mânca în cuvânt, a-I chema numele, a citi cu rugăciune cuvântul Său și a cânta, chiar și pentru a ne împărtăși savurarea noastră în cadrul întâlnirilor.

Însă am putea merge să vizităm biserica dintr-o altă localitate și am putea observa unele diferențe în modul în care se întâlnesc, în modul în care își conduc întâlnirile și chiar în modul în care aranjează scaunele în cadrul întâlnirii.

Acestea pot fi cu greu numite rânduieli, dar sunt diferențe; trebuie să fim dispuși să fim una cu ceilalți atunci când ne întâlnim cu ei, fiind dispuși să renunțăm la rânduielile noastre de dragul bisericii ca om nou. Putem compara modul în care practicăm viața de biserică cu modul în care o altă localitate sau o altă țară practică viața de biserică și putem fi expuși la rânduielile care sunt în noi.

Chiar și modul nostru de a chema numele Domnului și de a citi cu rugăciune cuvântul Său poate fi o rânduială, căci ne poate separa de unii sfinți care vor să aibă părtășie cu noi. Nu ar trebui să insistăm asupra a nimic legat de felul sau formalitatea noastră de viață și de închinare, ci ar trebui să fim dispuși să renunțăm la rânduielile noastre de dragul unității.

Singura noastră sursă ar trebui să fie Cristos; nu ar trebui să permitem ca nimic din trecutul, cultura sau naționalitatea noastră să fie sursa noastră (vezi Coloseni 3:10-11). Cel mai mare obstacol în biserică, fiind omul nou, sunt rânduielile.

Modul în care ne exersăm duhul în cadrul întâlnirii, modul nostru unic de a ne elibera duhul, poate fi o rânduială; trebuie să învățăm să intrăm în modul în care alții își exersează duhul și să fim una cu ei, fără a ieși în evidență în niciun fel.

Fiecare rânduială creează diferențe, diviziuni și chiar dușmănie. Fie ca noi să nu insistăm asupra nimic altceva decât să fim de acord cu ceilalți. Mai ales astăzi, când lumea pare să devină mai mică și, când se întâmplă ceva într-o anumită localitate, toate celelalte localități află despre asta prin intermediul mijloacelor moderne de comunicare, fie ca noi să învățăm să renunțăm la rânduielile noastre.

Domnul poate binecuvânta o anumită localitate într-un anumit fel și noi am putea dori să copiem modul în care fac lucrurile; copierea sau preluarea rânduielilor altora nu va funcționa. Nu ar trebui să insistăm asupra modului nostru de viață și de închinare atunci când ne întâlnim și nici nu ar trebui să criticăm sau să expunem modul de viață și de închinare al altora.

Trebuie ca pur și simplu să-L lăsăm pe Cristos să crucifice toate rânduielile din noi în timp ce mergem înainte una cu alții în practicarea vieții de biserică astăzi, pentru ca Domnul să poată câștiga omul nou.

Atâta timp cât o practică nu este imorală, păcătoasă sau idolatră, chiar dacă s-ar putea să nu ne placă sau să nu fim de acord cu ea, ar trebui să fim flexibili și să renunțăm la diferențele noastre pentru a fi la fel ca ceilalți.

Nu facem aceasta într-un mod ecumenic sau exterior, de dragul altora, ci într-un mod organic, permițându-I Domnului să distrugă orice rânduială din noi de dragul omului nou.

Unii credincioși pot veni printre noi în viața de biserică și pot fi destul de surprinși sau șocați de modul în care practicăm viața de biserică. Fie că ne dăm seama de acest lucru sau nu, în biserica noastră locală avem un mod particular de a practica viața de biserică, care nu este rău sau malefic, ci poate deveni căile și formele noastre de închinare către Dumnezeu, rânduielile noastre.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne lumineze în această privință. Oamenii lumești consideră diferențele culturale ca o sursă de prestigiu; se laudă chiar cu trecutul lor, cu practicile și realizările lor. Dar în Cristos, noi, credincioșii în Cristos, am renegat acest prestigiu. Acum, singurul nostru prestigiu este Cristos și unitatea autentică.

Fie ca noi toți să fim dispuși să renunțăm la rânduielile și la mândria noastră culturală, astfel încât Domnul să aibă o cale de a avea o viață de biserică adecvată printre noi astăzi (Efeseni 4:22-24).

Fie ca noi să învățăm să mergem una cu alții în felul lor de a se întâlni și practica viața de biserică în bisericile locale, renunțând la rânduielile noastre și exersându-ne duhul pentru a fi una cu ceilalți pentru omul nou.

Nu ar trebui să vorbim despre propria noastră viață de biserică, despre cum practicăm lucrurile, cum facem una sau alta; ar trebui pur și simplu să mergem una cu alții și să practicăm lucrurile așa cum le fac ei în biserica lor locală.

Nu ar trebui să vorbim despre propria noastră istorie și nici să încercăm să aflăm care este sursa sau istoria modului în care fac ei lucrurile; mai degrabă, ar trebui să-L lăsăm pe Cristos să înlăture toate rânduielile.

Nu ar trebui să atingem situațiile negative și nici să ne întrebăm de ce alții fac asta în acel fel; ar trebui pur și simplu să ne exersăm să-L savurăm pe Domnul împreună cu sfinții.

Nu ar trebui să ne certăm despre nicio doctrină și nici să apărăm o anumită practică spirituală utilă; ar trebui pur și simplu să să-L savurăm pe Domnul și să lăsăm deoparte rânduielile noastre.

Fie ca Domnul să ne mântuiască de orice atitudine de superioritate atunci când suntem cu alții și fie ca noi să fim salvați de a avea propriul nostru cerc de prieteni sau tovarăși, cei cu care ne petrecem timpul.

Fie ca noi să fim dispuși să fim zidiți și omogenizați cu toți sfinții din toate bisericile locale. În loc să insistăm asupra vreunei rânduieli, ar trebui pur și simplu să-L slujim pe Cristos altora într-un duh de dragoste și grijă.

Atâta timp cât nu există idolatrie, curvie, dezbinare sau erezie, ar trebui pur și simplu să renunțăm la rânduielile noastre și să fim pur și simplu una cu Domnul și cu ceilalți pentru a practica viața de biserică.

Dacă suntem cu toții dispuși să renunțăm la rânduielile noastre și la mândria noastră culturală, va fi posibil ca Domnul să aibă viața de biserică potrivită, iar omul nou va lua ființă.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să fim una cu Tine în timp ce practicăm viața de biserică pentru ca Tine să câștigăm realitatea omului nou! Te luăm ca singura noastră sursă; nu vrem să permitem ca nimic din trecutul sau cultura noastră să fie sursa noastră. Amin, Doamne, fie ca nimic din cultura sau naționalitatea noastră să nu fie sursa noastră. Renunțăm la orice prestigiu natural sau cultural și pur și simplu îl luăm pe Cristos ca prestigiu și unitate! Amin, Doamne Isuse, îndură-Te de noi când vizităm alte localități sau vedem modul în care alții practică viața de biserică. Expune rânduielile noastre și dă-ne harul să renunțăm la propriile noastre căi sau forme de viață și închinare atunci când ne întâlnim cu alții. Fie ca să învățăm să le urmăm, fiind flexibili în modul în care practicăm viața de biserică, pentru ca Tu să poți câștiga adevărata unitate printre noi și ca omul nou să poată lua ființă! Amin, Doamne Isuse, fie ca Tu să câștigi viața de biserică potrivită printre noi astăzi! Fie ca Tu să câștigi realitatea omului nou în toate bisericile locale!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Willing to Let Go of our Ordinances for the Sake of the Church as the New Man, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 22 cu tema: Creatorul singurului om nou ca fiind capodopera lui Dumnezeu, ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Omul nou este capodopera lucrării lui Dumnezeu, expoziția înțeleaptă a tot ceea ce este Cristos

07/10/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Când Cristos a creat omul nou în Sine Însuși prin moartea Sa și în învierea Sa, mai întâi omul nostru natural a fost crucificat de Cristos, iar apoi Cristos ne-a împărțit elementul Său pentru a ne face capodopera lucrării lui Dumnezeu, un poem care exprimă înțelepciunea infinită și planul divin al lui Dumnezeu. Aleluia!

Înainte de încarnarea lui Cristos, Dumnezeu era Dumnezeu și omul era om; prin încarnarea lui Cristos, Dumnezeu a fost adus în om, iar prin moartea și învierea Sa, omul a fost adus în Dumnezeu.

Acum, noi, credincioșii în Cristos, nu suntem doar oameni, ci oameni-Dumnezeu, cei care au viața și natura lui Dumnezeu pentru a fi una cu Dumnezeu și Îl au pe Dumnezeu trăind în noi.

Mai mult, prin moartea Sa, Cristos a terminat toate lucrurile negative din univers și, în învierea Sa, i-a creat pe cei doi – evreii și neamurile – în Sine într-un singur om nou! Ce minunat!

Biblia dezvăluie clar că biserica nu este doar adunarea celor chemați, ci și omul nou, iar acest om nou a fost creat pe crucea lui Cristos, cu Dumnezeu în Cristos ca element care este infuzat în om.

Acum suntem o nouă creație și, împreună, ca omul nou, suntem capodopera lui Dumnezeu, poemul lui Dumnezeu, pentru a exprima înțelepciunea Sa infinită și planul divin. Omul nou, ca poem, capodopera lui Dumnezeu, a fost creat prin moartea lui Cristos și în învierea Sa.

Există o distincție între prin moartea lui Cristos și în învierea Sa. Prin moartea lui Cristos, toate lucrurile negative au fost desființate și înlăturate; în învierea Sa, Cristos a creat omul nou.

Când Cristos a fost pe cruce, nu numai că a suferit pentru răscumpărarea noastră, suferind judecata lui Dumnezeu în numele omului căzut, ci a și desființat și distrus toate lucrurile negative din univers.

Crucea lui Cristos este puterea lui Dumnezeu, căci prin cruce, Dumnezeu a distrus toate lucrurile negative. Satan, omul vechi, păcatul, carnea, lumea, vechea creație și rânduielile, toate au fost desființate pe cruce.

Apoi, după ce a desființat toate lucrurile negative prin cruce, Cristos a intrat în înviere și, în învierea Sa, El i-a creat pe cei doi – evreii și neamurile – în Sine într-un singur om nou, făcând astfel pace. Exista multă diviziune și separare între evrei și neamuri și, din această cauză, Dumnezeu nu putea avea omul nou corporativ care să-L exprime și să-L reprezinte.

Așadar, Cristos a venit și a făcut pace; El a făcut pace și chiar a devenit pacea noastră, pacea omului nou. Slavă Domnului, acum suntem omul nou, omul corporativ care împlinește intenția lui Dumnezeu în crearea omului!

Cristos a anulat omul vechi, ne-a împărțit elementul Său și ne-a făcut capodopera lucrării lui Dumnezeu – omul nou!

Este uimitor să realizăm că, în crearea omului nou, mai întâi omul nostru natural a fost crucificat de Cristos, iar apoi El ne-a împărțit elementul Său divin, făcându-ne să devenim capodopera lucrării lui Dumnezeu (Romani 6:6; 2 Corinteni 5:17). Aleluia!

Noi, neamurile, am fost despărțiți de evrei prin rânduielile care i-au pus deoparte ca popor pământesc al lui Dumnezeu. Dar Cristos a venit și, prin moartea Sa pe cruce, a abolit legea poruncilor în rânduieli în carnea Sa și a creat omul nou în Sine (Efeseni 2:15).

Noi, neamurile credincioase și evreii credincioși, am fost creați în Cristos cu esența divină pentru a fi o singură entitate nouă – omul corporativ, biserica. Aleluia! Pe partea negativă, Cristos a eliminat omul vechi; pe partea pozitivă, El a creat omul nou și ne-a făcut capodopera lucrării lui Dumnezeu.

Biserica nu este doar Trupul lui Cristos ca plinătate și expresie a Celui care umplu totul (Efeseni 1:23) și casa lui Dumnezeu, templul și locuința lui Dumnezeu (2:19, 21-22), ci mai mult, omul nou.

Biserica este omul nou, care este corporativ și universal; ca omul nou, biserica este compusă din evreii și neamurile credincioase care au fost făcuți una prin moartea lui Cristos și în învierea Sa.

Dumnezeu a luat omul căzut și corupt și S-a introdus cu el, desființând omul vechi cu tot ce este negativ și germinându-l prin adăgurarea elementului Său divin omului, astfel încât El să poată crea omul nou, capodopera lucrării lui Dumnezeu.

Cuvântul grecesc pentru capodoperă este poiema; înseamnă „ceva care a fost scris sau compus ca un poem”. Nu este vorba doar de o scriere poetică care poate fi considerată un poem, ci și de orice operă de artă care exprimă înțelepciunea și planul creatorului.

Dumnezeu este cel mai mare designer și creator; El nu numai că a creat sau a proiectat vechea creație, care este uimitoare și minunată, ci are o capodoperă – omul nou.

În Geneza 1 vedem cum Dumnezeu a restaurat și a creat în continuare universul și pământul cu toate lucrurile din ele și a creat omul după chipul și asemănarea Sa (v. 26). Cu toate acestea, acest prim om a decăzut și nu a împlinit intenția lui Dumnezeu în crearea omului, așa că Dumnezeu a venit să-l mântuiască pe om.

Dumnezeu, în Cristos, a venit să-l mântuiască pe om pe cruce și a terminat toate lucrurile negative prin cruce; apoi, în învierea Sa, El a împărțit elementul Său divin în om pentru a crea un om nou în Sine Însuși. Acest om nou este capodopera lucrării lui Dumnezeu, un poem care exprimă înțelepciunea infinită și planul divin al lui Dumnezeu. Aleluia!

Astăzi există mulți artiști care produc multă artă, iar unii dintre ei au o capodoperă cunoscută de alții; Dumnezeu, ca Designer divin, are o capodoperă a lucrării Sale, care este omul nou. Noi, biserica, suntem capodopera lucrării lui Dumnezeu.

Omul nou este un poem care exprimă înțelepciunea infinită și planul divin al lui Dumnezeu (Efeseni 3:10-11). Biserica, ca și capodoperă a lucrării lui Dumnezeu, este un element absolut nou în univers – o nouă invenție a lui Dumnezeu!

Am fost creați de Dumnezeu în Cristos prin regenerare pentru a fi noua Lui creație (2 Corinteni 5:17), iar Dumnezeu a pregătit niște fapte bune pentru ca noi să putem umbla în ele și să fim omul nou. Slavă Domnului!

Fie ca noi să avem o perspectivă înaltă asupra a ceea ce suntem în economia și planul lui Dumnezeu și fie ca noi să-I permitem Domnului să Se introducă în noi puțin câte puțin, zi de zi, și să ne zidească împreună pentru a fi biserica în calitate de omul nou.

Am fost mântuiți prin har pentru a fi capodopera lucrării lui Dumnezeu, ca să putem umbla în faptele bune pregătite mai dinainte de Dumnezeu. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai creat omul nou, crucificând mai întâi omul natural și apoi împărțind elementul Tău divin în noi pentru a ne face capodopera lucrării lui Dumnezeu! Amin, Doamne, înalță-ne perspectiva asupra a ceea ce suntem în economia și planul lui Dumnezeu. Fă-ne să vedem că nu cerurile, pământul sau omul sunt capodopera lui Dumnezeu, ci biserica, Trupul lui Cristos, singurul om nou! Aleluia, am fost mântuiți prin har pentru a fi capodopera lui Dumnezeu, ca să putem umbla în faptele bune pregătite dinainte de Dumnezeu! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi și vrem să trăim în duhul contopit. Fie ca să umblăm în faptele bune pe care le-ai pregătit pentru noi, ca să putem fi capodopera Ta, omul cel nou în realitate. Aleluia, noi, ca biserică, suntem capodopera lucrării lui Dumnezeu, o nouă invenție a lui Dumnezeu pentru a-Și arăta înțelepciunea infinită și planul divin! Amin, Doamne, câștigă aceasta în realitate printre noi și cu noi. Câștigă biserica în calitate de poem care exprimă înțelepciunea infinită și planul divin al lui Dumnezeu! Amin, Doamne Isuse, fie ca biserica să fie etalarea înțeleaptă a lui Dumnezeu a tot ceea ce este Cristos pentru întregul univers!

Îl savurăm pe Cristos ca înțelepciune de la Dumnezeu pentru noi și suntem mântuiți organic pentru a deveni expresia înțeleaptă a tot ceea ce este Cristos

Dumnezeul nostru este înțelept și El produce o etalare înțeleaptă a tot ceea ce este Cristos, astfel încât capodopera lucrării lui Dumnezeu să prezinte înțelepciunea infinită și planul divin al lui Dumnezeu pentru întregul univers. Amin!

Pentru aceasta, Cristos a devenit înțelepciune pentru noi de la Dumnezeu ca trei lucruri vitale în mântuirea lui Dumnezeu, așa cum se vede în 1 Corinteni 1:30.

În primul rând, Cristos a devenit înțelepciune pentru noi de la Dumnezeu ca dreptate pentru trecutul nostru, prin care am fost îndreptățiți de Dumnezeu, pentru ca să putem fi născuți din nou în duhul nostru pentru a primi viața divină (Romani 5:18).

Aleluia, Cristos este înțelepciune pentru noi de la Dumnezeu ca dreptate pentru trecutul nostru!

În al doilea rând, Cristos a devenit înțelepciune pentru noi de la Dumnezeu ca sfințire pentru prezentul nostru, prin care suntem sfințiți în sufletul nostru. Aceasta înseamnă că astăzi suntem transformați în mintea, emoțiile și voința noastră, prin viața divină a lui Dumnezeu (Romani 6:19, 22).

Aleluia, Cristos a devenit înțelepciune pentru noi de la Dumnezeu ca sfințire a noastră pentru prezentul nostru, pentru a ne transforma după imaginea Sa!

În al treilea rând, Cristos a devenit înțelepciune pentru noi de la Dumnezeu ca răscumpărare a noastră pentru viitorul nostru, adică răscumpărarea trupului nostru (Romani 8:23), prin care vom fi transfigurați în trupul nostru cu viața divină a lui Dumnezeu pentru a avea asemănarea Lui glorioasă (Filipeni 3:21).

Aleluia, Cristos este înțelepciune pentru noi de la Dumnezeu ca răscumpărare a noastră pentru trupul nostru, pentru a ne face la fel cu Cristos chiar și în trupul nostru!

Acest lucru nu este de la noi, ci de la Dumnezeu. Este de la Dumnezeu că noi, cei care credem în Cristos, putem participa la o astfel de mântuire completă și perfectă. Această mântuire organică face ca întreaga noastră ființă – duhul, sufletul și trupul nostru – să fie organic una cu Cristos și îl face pe Cristos totul pentru noi.

Dumnezeu este introdus în Cristos în fiecare parte a ființei noastre pentru a ne face la fel ca Cristos, astfel încât să putem deveni capodopera lucrării lui Dumnezeu, singurul om nou.

Un astfel de lucru nu vine de la noi înșine sau din noi înșine; acesta este de la Dumnezeu și ne lăudăm doar în Dumnezeu, nu în noi înșine. Ne lăudăm în Dumnezeu că Cristos este dreptatea noastră pentru trecutul nostru, astfel încât să putem fi renăscuți în duhul nostru pentru a primi viața lui Dumnezeu și a deveni copii ai lui Dumnezeu.

De la Dumnezeu este ca Cristos să fie sfințirea noastră pentru prezentul nostru, ca să putem fi transformați în mintea, emoțiile și voința noastră prin viața divină a lui Dumnezeu.

De la Dumnezeu și spre gloria Lui este ca Cristos să fie răscumpărarea noastră pentru viitorul nostru, ca să putem fi transfigurați în trupul nostru prin viața divină a lui Dumnezeu, pentru a avea asemănarea Lui glorioasă. Acest lucru este cu adevărat uimitor.

De la Dumnezeu este că participăm la o mântuire atât de completă și perfectă, care face ca întreaga noastră ființă să fie una cu Cristos în mod organic, pentru a-L face pe El totul pentru noi!

Rezultatul și scopul final al acestui proces minunat al mântuirii organice a lui Dumnezeu este că devenim expresia înțeleaptă a tot ceea ce este Cristos. Amin!

Prin procesul răscumpărării juridice a lui Dumnezeu și al mântuirii Sale organice, devenim biserica în calitate de un singur om nou, expresia înțeleaptă a tot ceea ce este și face Dumnezeu.

Într-o zi, Dumnezeu se va putea lăuda lui Satan și tuturor urmașilor săi că, deși vrăjmașul l-a luat pe omul creat de Dumnezeu și a făcut tot posibilul să-l ruineze și să-l uzurpe, Dumnezeu a obținut singurul om nou ca și capodoperă a lucrării lui Dumnezeu.

El i-a transformat pe păcătoși în fii ai lui Dumnezeu care au atins deplina filiație. I-a regenerat, i-a înnoit, i-a transformat, i-a conformat imaginii lui Cristos și i-a glorificat.

Mai mult, i-a zidit în biserică în calitate de singurul om nou, care să fie omul corporativ care împlinește intenția lui Dumnezeu. Păcătoșii răscumpărați savurează bogățiile nepătrunse ale lui Cristos pentru a fi constituiți cu aceste bogății pentru a fi biserica!

Prin biserică, înțelepciunea felurită a lui Dumnezeu este făcută cunoscută conducătorilor și autorităților îngerești din ceruri (Efeseni 3:10-11)! Aleluia, Dumnezeu câștigă biserica în calitate de manifestare înțeleaptă a tot ceea ce este Cristos, căci prin biserică Dumnezeu se manifestă cu toate bogățiile Sale întregului univers!

Astăzi suntem în procesul de a deveni capodopera lucrării lui Dumnezeu, manifestarea înțeleaptă a tot ceea ce este Cristos. Tot ce trebuie să facem este să ne deschidem către El și să cooperăm cu El. Suntem o lucrare în curs de desfășurare; am parcurs un drum lung și mai avem un drum de parcurs.

Fie ca Domnul să ne dea harul de a fi credincioși până la sfârșit. Fie ca noi să-I oferim cea mai bună cooperare a noastră și să-I permitem să ni-L distribuie pe Cristos ca înțelepciune de la Dumnezeu, pentru a ne face capodopera lucrării lui Dumnezeu, singurul om nou, expresia înțeleaptă a tot ceea ce este Cristos!

Doamne Isuse, ne deschidem către Tine. Vrem să-Ți oferim cea mai bună cooperare a noastră astăzi, pentru ca Tu să ne faci biserica, expresia înțeleaptă a lui Dumnezeu a tot ceea ce este Cristos! Amin, Doamne, venim la Tine pentru a ne împărtăși din bogățiile nepătrunse ale lui Cristos în duh. Constituie-ne cu bogățiile Tale, pentru ca noi să putem fi biserica prin care înțelepciunea felurită a lui Dumnezeu este făcută cunoscută conducătorilor și autorităților îngerești din ceruri! O, Doamne, Te lăudăm că ești înțelepciune pentru noi de la Dumnezeu, ca dreptate, sfințire și răscumpărare! Aleluia, Cristos este dreptatea noastră pentru trecutul nostru, sfințirea noastră pentru prezentul nostru și răscumpărarea noastră pentru viitorul nostru! Slavă Domnului, este de la Dumnezeu că participăm la o mântuire atât de completă și perfectă, pentru ca întreaga noastră ființă să fie una organic cu Cristos, pentru a-L face pe El totul pentru noi! Amin, Doamne, păstrează-ne astăzi în procesul mântuirii Tale organice, ca să putem fi biserica, manifestarea înțeleaptă a tot ceea ce este Cristos! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The New man is the Masterpiece of God’s Work, the Wise Exhibition of all Christ is, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 22 cu tema: Creatorul singurului om nou ca fiind capodopera lui Dumnezeu, ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ca om nou, biserica este omul corporativ care-L exprimă și-L reprezintă pe Dumnezeu astăzi

05/10/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Intenția lui Dumnezeu în crearea omului a fost să aibă un om corporativ care să-L exprime și să-L reprezinte pe Dumnezeu și, chiar dacă nu a obținut acest lucru cu Adam, El îl va obține cu omul nou creat de Cristos pe cruce. Amin!

Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră de dimineață, venim la cartea Efeseni, în special la capitolul 2, și ne concentrăm asupra Creatorul singurului om nou ca fiind capodopera lui Dumnezeu.

Dumnezeu a creat omul după imaginea Sa, astfel încât omul să-L exprime și să-L reprezinte pe Dumnezeu cu imaginea și asemănarea Sa pentru a aduce împărăția Sa. Slavă Domnului!

Fie ca noi să ne dăm seama că intenția lui Dumnezeu în economia Sa este legată de fiecare aspect al vieții noastre de zi cu zi și că, chiar și oră de oră, trebuie să-L savurăm pe Cristos, să-L experimentăm și să-L exprimăm ca fiind Creatorul omului nou, ca și capodoperă a lui Dumnezeu.

Trebuie să avem un sentiment și o înțelegere a acestui aspect al bisericii ca omul nou.

S-ar putea să știm că biserica este adunarea lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu și familia lui Dumnezeu sau s-ar putea să știm că biserica este Trupul lui Cristos. Dar cum rămâne cu biserica în calitate de unic om nou, capodopera lui Dumnezeu? S-ar putea să nu ne fie foarte clar privitor la biserică în calitate de unic om nou.

Cristos este Creatorul unicului om nou. El a creat omul nou ca o capodopera lui Dumnezeu.

Scopul lui Dumnezeu poate fi văzut chiar din primul capitol al Bibliei, în Geneza capitolul 1. În Geneza 1:26, vedem că Dumnezeu a vrut să creeze omul în imaginea Sa și conform asemănării Sale și le-a dat stăpânire peste peștii mării și peste orice ființă vie. Dumnezeu vrea să obțină imaginea și stăpânirea Sa.

Cum poate El să obțină imaginea Sa pentru a fi exprimat și stăpânirea Sa pentru a fi reprezentat? Este prin faptul că are un om corporativ care să-L exprime și să-L reprezinte, iar acest om corporativ este unicul om nou.

Însă prin cădere, omul a fost lipsit de gloria lui Dumnezeu și omul a devenit divizat și împrăștiat, Acum, inamicul are o cale liberă de a distrage atenția omului, de a-l uzurpa și de a-l împiedica să împlinească scopul etern al lui Dumnezeu.

Dar slavă Domnului, Cristos a venit și, prin cruce, a pus capăt tuturor problemelor și tot ceea ce a fost folosit de Satan pentru a-l diviza și a-l împrăștia pe om. El a dărâmat zidul de despărțire din mijloc și a făcut pace prin trupul Său pe cruce.

Acum suntem făcuți una în El și, în și ca un singur om nou, îl putem exprima și reprezenta pe Dumnezeu cu autoritatea Sa. Domnul urmărește să câștige acest singur om nou astăzi. El vrea să câștige omul nou în realitate pe pământ.

Intenția lui Dumnezeu în crearea omului a fost să aibă un om corporativ care să-L exprime și să-L reprezinte

Cea mai înaltă viață creată este viața umană. Omul a fost creat după imaginea lui Dumnezeu și conform asemănării Sale pentru a fi centrul creației lui Dumnezeu, chiar pentru a fi capul întregii creații. Ce minunat! Dumnezeu a creat cerurile, pământul și toate lucrurile din ele și apoi a creat omul din țărâna pământului; a făcut omul după imaginea Sa.

Am putea considera de la sine înțeles versetul din Geneza 1:26, dar trebuie să avem o perspectivă proaspătă asupra faptului că Dumnezeu l-a creat pe om după imaginea Sa pentru expresia Sa, și i-a dat omului stăpânirea Sa, astfel încât omul să-L reprezinte pe Dumnezeu în fața dușmanului Său.

Dumnezeu l-a creat pe om după imaginea Sa, astfel încât omul să-L exprime după imaginea Sa. Dumnezeu i-a dat omului stăpânirea Sa, astfel încât omul să-L reprezinte pe Dumnezeu prin autoritatea Sa.

Noi, ființele umane, purtăm imaginea lui Dumnezeu pentru a-L putea exprima. Dumnezeu ne-a dat stăpânirea Sa pentru a-l putea supune pe dușmanul lui Dumnezeu (Satan), care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, pentru a recâștiga pământul (care a fost uzurpat de Satan) și pentru a exercita autoritatea lui Dumnezeu asupra pământului, astfel încât împărăția lui Dumnezeu să poată veni.

Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, vedem că intenția lui Dumnezeu este aceeași: El dorește să obțină un om corporativ care să-L exprime și să-L reprezinte. Dumnezeu dorește un om corporativ care să-L exprime pe Dumnezeu după imaginea și asemănarea Sa și să-L reprezinte cu autoritatea Sa.

El dorește ca împărăția Sa să vină pe pământ, ca voia Lui să se facă pe pământ și ca gloria Lui să se manifeste pe pământ (Matei 6:10, 13).

Însă primul om, Adam, a căzut și a fost înșelat de Satan, iar Dumnezeu nu a câștigat imaginea și stăpânirea Sa cu el. Intenția lui Dumnezeu ca omul să-L exprime și să-L reprezinte se va împlini cu omul nou, un om corporativ, creat de Cristos pe cruce.

Adam, ca primul om, a devenit omul vechi (Romani 6:6), dar noi, ca și credincioși în Cristos, suntem omul nou, Cristos ca și Cap și Trupul fiind una cu Capul, pentru a-L exprima și reprezenta pe Dumnezeu.

Singurul om nou, creat de Cristos pe cruce, este omul corporativ din economia lui Dumnezeu care Îl exprimă și Îl reprezintă pe Dumnezeu.

Intenția eternă a lui Dumnezeu de a avea un om corporativ care să-L exprime și să-L reprezinte pe Dumnezeu este împlinită în Cristos ca al doilea om și este pe deplin împlinită în credincioșii biruitori care Îl trăiesc pe Cristos și Îl exprimă pe El!

Când noi, ca și credincioși în Cristos, suntem biruitori trăindu-L pe Cristos pentru expresia Sa corporativă (Filipeni 1:19-21) și avem autoritate asupra vrăjmașului, îl exprimăm și îl reprezentăm pe Dumnezeu. Credincioșii biruitori vor avea autoritate asupra națiunilor și vor domni ca și împărați împreună cu Cristos în mileniu.

Pentru veșnicie, intenția lui Dumnezeu se va împlini în cele din urmă în Noul Ierusalim. Cetatea sfântă va exprima imaginea lui Dumnezeu, având gloria Lui și purtând înfățișarea Lui și va exercita, de asemenea, autoritatea divină a lui Dumnezeu pentru a menține stăpânirea lui Dumnezeu asupra întregului univers pentru veșnicie! Aleluia!

Intenția lui Dumnezeu în crearea omului este împlinită de Cristos, singurul om nou, credincioșii biruitori și Noul Ierusalim. Astăzi, în epoca bisericii, trebuie să cooperăm cu Domnul pentru a face parte din persoana corporativă pentru a-L exprima și reprezenta pe Dumnezeu în această epocă.

Am fost făcuți una în Cristos pe cruce, căci El a distrus și a șters tot ce ne desparte, dar trebuie să trăim în duhul contopit pe tot parcursul zilei, astfel încât să-L putem exprima și reprezenta pe Dumnezeu în mod corporativ.

Trebuie să vedem și să fim impresionați de faptul că intenția lui Dumnezeu în crearea omului a fost să aibă un om corporativ care să-L exprime și să-L reprezinte și trebuie să cooperăm cu Domnul pentru împlinirea intenției Sale astăzi.

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai creat după imaginea Ta și conform asemănării Tale, astfel încât să-L putem exprima și reprezenta pe Dumnezeu! Aleluia, noi, ființele umane, suntem cea mai înaltă viață creată, centrul creației lui Dumnezeu, iar noi, credincioșii, L-am primit pe Cristos ca viață a noastră pentru a face parte din omul nou! Amin, Doamne, vrem să trăim în duhul nostru astăzi, astfel încât să Te putem exprima în imaginea Ta și să Te reprezentăm cu autoritatea Ta. Salvează-ne de la expresia propriei noastre imagini. Fie ca noi să exprimăm imaginea Ta astăzi. Salvează-ne de la încercarea de a impune orice autoritate asupra altora; fie ca noi să fim sub autoritatea Ta, astfel încât autoritatea Ta să poată fi exprimată prin noi. Amin, Doamne Isuse, fie ca noi să vedem intenția lui Dumnezeu în crearea omului – de a câștiga un om corporativ care să-L exprime și să-L reprezinte pe Dumnezeu! Ne dăm Ție, Doamne dragă, pentru a trăi o viață pentru împlinirea scopului Tău astăzi! Exprimă-te prin noi. Păstrează-ne sub autoritatea Ta astăzi, pentru ca autoritatea Ta să se manifeste prin noi! Aleluia, în Cristos, ca om nou, intenția lui Dumnezeu în crearea omului se împlinește astăzi!

Ca om nou, biserica poartă imaginea lui Dumnezeu pentru expresia Sa și luptă împotriva dușmanului lui Dumnezeu pentru împărăția lui Dumnezeu

Intenția lui Dumnezeu în crearea omului a fost ca El să obțină un om corporativ care să-L exprime și să-L reprezinte pe Dumnezeu. Cu toate acestea, omul creat, Adam, a decăzut, iar acum toți urmașii săi sunt oameni decăzuți, căci sunt înrobiți de păcat, uzurpați de lume și păcătoși prin natură. Așadar, Cristos a venit prin încarnare.

Minunea minunilor s-a întâmplat: Dumnezeu a devenit om! Minunatul Isus a venit să Se încarneze și, în El, Dumnezeu a trăit o viață în umanitate pe acest pământ.

El a fost crucificat, a înviat, s-a înălțat la cer și a fost întronat, apoi a fost revărsat ca Duh peste biserică pentru a produce biserica în calitate de Trup al lui Cristos, continuarea lui Cristos! Amin!

În Fapte 2:9-11, vedem că Duhul Sfânt a fost revărsat peste mulți în Ierusalim și au fost cel puțin cincisprezece naționalități care au fost menționate sau reprezentate acolo. Toți erau evrei (v. 5), dar sub suveranitatea lui Dumnezeu, nu vorbeau aceeași limbă; erau divizați și împrăștiați. Însă când ei au fost adunați la Paște, toți s-au adunat laolaltă, iar Duhul a fost revărsat; biserica a fost produsă!

Ceea ce era divizat și împrăștiat în omul vechi a fost pe deplin recâștigat și făcut una în omul nou! Astăzi, biserica în calitate de om nou în noua creație, poartă imaginea lui Dumnezeu pentru expresia lui Dumnezeu și luptă împotriva dușmanului lui Dumnezeu pentru împărăția lui Dumnezeu (Coloseni 3:10-11; Efeseni 2:15; 4:24; 6:10-11).

Pentru că omul vechi a căzut în vechime, răzvrătire și dezbinare, Dumnezeu a creat omul nou; omul nou creat de Dumnezeu Îl exprimă în mod corporativ. Omul nu a decăzut o singură dată; au existat patru decăderi ale oamenilor, până când omul a decăzut până la cel mai înalt grad și a devenit carne, imposibil să-L exprime și reprezinte pe Dumnezeu.

Așadar, Dumnezeu a venit să cheme un anumit neam, cu Avraam ca și cap al ei, dar chiar și acel neam a decăzut. Așadar, Dumnezeu a venit în Sine Însuși pentru a se încarna, și prin moartea Sa pe cruce, El a dărâmat zidul de despărțire din mijloc, desființând în trupul Său legea poruncilor în rânduieli, ca să-i creeze pe cei doi în Sine într-un singur om nou, făcând astfel pace (Efeseni 2:15). Amin!

Ceea ce era împrăștiat și divizat în omul vechi este acum recâștigat în omul nou (Geneza 11:5-9; Faptele Apostolilor 2:5-12; Coloseni 3:10-11). În Geneza 11, vedem finalizarea căderii; omul a fost împrăștiat și divizat până la cel mai înalt grad, până la punctul în care toți vorbeau limbi diferite.

Dar în Faptele Apostolilor 2 vedem cum a luat ființă omul nou în mod practic și toți vorbeau aceeași limbă, căci biserica a fost creată pentru a fi singurul om nou în noua creație a lui Dumnezeu.

Dacă citim Epistolele lui Pavel, vedem lumina cu privire la singurul om nou. Efeseni 2:13 ne spune în special că, în Cristos Isus, noi, care odinioară eram departe, ne-am apropiat prin sângele lui Cristos.

A te apropia înseamnă a te apropia nu numai de Dumnezeu, ci și de credincioși! Pe de o parte, prin crucea lui Cristos, am fost împăcați cu Dumnezeu și putem veni înaintea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, am fost apropiați unii de alții, de ceilalți credincioși în Cristos.

Cristos Însuși a devenit pacea noastră; El a făcut din amândoi unul și a dărâmat zidul de despărțire din mijloc, vrăjmășia. Omul nou a fost creat de Cristos pe cruce din două popoare: evrei și neamurile.

Acum trebuie doar să ne îmbrăcăm cu omul nou. Efeseni 4:22 spune că ar trebui să ne dezbrăcăm, în ceea ce privește felul nostru de viață anterior, de omul vechi, care se strică după poftele înșelăciunii. O, Doamne!

Trebuie să ne exersăm să ne dezbrăcăm de omul vechi, adică să ne dezbrăcăm de omul dezbinat și risipit și să ne îmbrăcăm cu omul nou (v. 24).

Trebuie să ne îmbrăcăm în omul nou, care a fost creat după imaginea lui Dumnezeu, în dreptatea și sfințenia realității. Amin!

Domnul a creat deja omul nou pe cruce și toate separările au fost dărâmate. Acum suntem biserica în calitate de omul nou în noua creație și împreună purtăm imaginea lui Dumnezeu pentru expresia lui Dumnezeu și luptăm împotriva dușmanului lui Dumnezeu pentru împărăția lui Dumnezeu. Aleluia!

Fie ca aceasta să devină o viziune pentru noi, ceva ce vedem, savurăm, în care rămânem și care devenim. Fie ca noi să ne dezbrăcăm de omul cl vechi și să ne îmbrăcăm cu omul nou. Fie ca Domnul să câștige omul nou ca fiind capodopera Sa în economia Sa, astfel încât să-L putem exprima și reprezenta pe Dumnezeu pe pământ astăzi!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai murit pentru noi pe cruce nu doar pentru a ne mântui, ci și mai mult, pentru a crea omul nou! Aleluia, pe cruce Cristos a abolit în trupul Său legea poruncilor în rânduieli, astfel încât să-i poată crea pe cei doi – evrei și neamuri – în Sine într-un singur om nou, făcând astfel pace! Slavă Domnului, acum avem pace în Trupul lui Cristos ca omul nou! Amin, Doamne, fă-ne să vedem că biserica, ca om nou în noua creație, poartă imaginea lui Dumnezeu pentru expresia lui Dumnezeu și luptă împotriva dușmanului lui Dumnezeu pentru împărăția lui Dumnezeu! Doamne, Îți mulțumim că ne-ai făcut un om nou, iar acum suntem una cu Tine și una unii cu alții, fără nicio separare între noi și Dumnezeu și între noi și poporul lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a dezbrăca, în ceea ce privește felul nostru de viață anterior, omul vechi! Ne exersăm să ne îmbrăcăm în omul nou, care a fost creat conform lui Dumnezeu în dreptatea și sfințenia realității!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Church as the New Man is the Corporate Man to Express and Represent God today, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 22 cu tema: Creatorul singurului om nou ca fiind capodopera lui Dumnezeu, ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Biserica este misterul ascuns în economia eternă a lui Dumnezeu, revelată nouă în duh

02/10/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Biserica este misterul ascuns în economia eternă a lui Dumnezeu, care nu a fost revelată în vremurile Vechiului Testament, dar care ne-a fost manifestată astăzi; Cristos și biserica sunt marele mister, care se finalizează în Noul Ierusalim ca mireasă a Mielului.

Fie ca noi să fim cei care sunt dezvăluiți pentru a vedea marele mister, Cristos și biserica, și fie ca noi să ne trăim viața creștină și să-I slujim Domnului în duh în biserică, conform acestei viziuni care ne guvernează.

Când a venit Cristos, El era un mister; El era misterul lui Dumnezeu. Dumnezeu este ascuns, invizibil și în culise, dar Cristos a venit să-L manifeste pe Dumnezeu, să-L exprime pe Dumnezeu și să-L facă cunoscut pe Dumnezeu.

Dacă vrei să vezi cum este Dumnezeu, ce vrea El și cum se comportă și lucrează, privește la Domnul Isus, căci în Acesta, plinătatea Dumnezeirii a binevoit să locuiască. Încarnarea lui Cristos este un mister; a fost o taină pentru Dumnezeu nu doar să vină peste om ca Duh și să-l miște pe om să facă lucruri pentru Dumnezeu, ci și mai mult, ca Dumnezeu să intre în om.

Încarnarea lui Cristos a început epoca misterului; astăzi Dumnezeu nu se mai mișcă în principal în exterior pentru a face lucruri pentru om, a-l binecuvânta și a-l ajuta, ci mai degrabă El se mișcă în interior, în interiorul omului, și Se mișcă și lucrează cu omul și prin om.

Asta este ceea ce experimentăm astăzi în epoca bisericii, care este epoca harului, epoca credinței și epoca misterului; experimentăm prețioasa, misterioasa și minunata locuire interioară a lui Cristos și devenim biserica în calitate de mister al lui Cristos.

Dumnezeu este un mister, iar Cristos este misterul lui Dumnezeu. Cristos este un mister, iar misterul lui Cristos este biserica. Deci, biserica este misterul lui Cristos; este un mister al unui mister.

Nu este ușor să știi ce este biserica; trebuie să fim în duhul nostru contopit, având o față dezvăluită și un duh exersat pentru a cunoaște și a înțelege misterul lui Cristos, biserica. Fie ca Domnul să ne descopere misterul bisericii. Ceea ce face Domnul astăzi este să-Și zidească biserica pentru a fi mireasa Lui, pentru ca El să se întoarcă.

Noi, credincioșii în Cristos, suntem în viața de biserică, învățând să Îl savurăm pe Domnul, crescând în viață, fiind perfecționați în funcția noastră și fiind zidiți împreună, astfel încât să putem deveni mireasa lui Cristos pentru ca El să se întoarcă, să încheie această epocă și să aducă epoca împărăției.

Fie ca noi să primim îndurarea Domnului pentru a fi biruitorii de astăzi, care compun mireasa lui Cristos pentru a-L aduce pe El înapoi.

Biserica este misterul ascuns în economia eternă a lui Dumnezeu, revelat nouă în duh

Misterul bisericii este misterul suprem din univers, căci biserica este misterul ascuns în economia eternă a lui Dumnezeu (Efeseni 3:9-11). Biserica este un mister atât de ascuns adânc în Dumnezeu, încât niciunul dintre căutătorii Săi din Vechiul Testament nu l-a văzut sau nu a știut despre el și nici măcar îngerii nu au știut despre el.

Efeseni 4:5 spune că această taină a lui Cristos, care este biserica, nu a fost făcută cunoscută fiilor oamenilor în alte generații. Profeții au văzut multe lucruri cu privire la viitorul lui Israel și chiar au văzut ceva despre Cristos, Mesia, și au profețit despre Cristos. Cu toate acestea, nici măcar profeții nu au văzut misterul ascuns în economia eternă a lui Dumnezeu, care este biserica.

Ioan Botezătorul a văzut puțin mai mult decât profeții. El a vorbit despre Cristos ca Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii (Ioan 1:29). El a spus că Cristos va fi Cel care va boteza oamenii în Duhul Sfânt (Matei 3:11) și El va fi Mirele care va avea mireasa (Ioan 3:29). Dar nici măcar Ioan Botezătorul nu a văzut o viziune clară cu privire la biserică ca taină ascunsă în economia eternă a lui Dumnezeu.

În epocile dinaintea Noului Testament, misterul bisericii era ascunsă oamenilor. Însă acest mister ascuns în economia eternă a lui Dumnezeu a fost revelat apostolilor și credincioșilor din epoca Noului Testament în duh (Efeseni 3:5; Coloseni 1:26).

Astăzi, noi, ca și credincioși în Cristos, Îl avem pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu care locuiește în noi (v. 27). Cristos locuiește în noi, și acesta este un mister, căci El, ca Duh, este unit cu duhul nostru, locuind în duhul nostru și trăind în noi. Uimitor!

Misteriosul Cristos, ca mister al lui Dumnezeu, este în noi pentru a produce un Trup misterios, biserica în calitate de mister ascuns în economia eternă a lui Dumnezeu.

Biserica nu este doar o clădire unde creștinii merg să se închine. Biserica nu este doar o adunare de credincioși în Cristos care citesc Biblia și vor să se închine împreună lui Dumnezeu. Biserica este ceva ascuns adânc în inima lui Dumnezeu, ceva ce El a dorit să obțină din eternitate și pe care o va câștiga în timp.

Biserica este misterul ascuns în economia eternă a lui Dumnezeu. Misterul universului este Dumnezeu, misterul lui Dumnezeu este Cristos, iar misterul lui Cristos este biserica (Gen. 1:1; Apoc. 4:11; Col. 2:2; Efeseni 3:4). Cât de misterioasă este biserica!

Biserica este misterul unui mister al unui mister. În Efeseni 3:4, biserica are acest titlu particular, misterul lui Cristos. Trebuie să vedem acest mister astăzi. Trebuie să ne exersăm duhul și să venim la Domnul în cuvântul Său, citind și rugându-ne asupra cuvântulului Său, pentru a putea fi dezvăluiți pentru a vedea misterul bisericii.

Cât de recunoscători suntem Domnului că trăim în epoca Noului Testament, chiar și la sfârșitul acestei epoci a misterului, căci astăzi putem vedea misterul ascuns în economia eternă a lui Dumnezeu – biserica!

Acest mister a fost ascuns de generații, dar acum ne este revelat în duh! Astăzi, noi, fiind credincioși în Cristos, avem poziția și privilegiul de a primi ceea ce nu a fost revelat poporului lui Dumnezeu în epoca Vechiului Testament. Fie ca noi să ne exersăm duhul și să-L contactăm pe Domnul zi de zi și fie ca noi să venim la Domnul în cuvântul Său cu fața descoperită, pentru a-L privi și a fi pătrunși de dorința inimii Sale cu privire la biserică.

În centrul atenției Sale se află biserica: El vrea să câștige biserica în calitate de mireasă a lui Cristos, astfel încât El să se poată întoarce. Suntem aici pentru aceasta: suntem aici pentru ca biserica să fie zidită.

Este bine să ne deschidem Domnului și să fim înaintea Lui în această privință, chiar să luăm în considerare cu rugăciune problema bisericii așa cum este revelată în Noul Testament, astfel încât Domnul să ne poată aduce în realitatea bisericii de astăzi și să putem cunoaște misterul ascuns în economia eternă a lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, descoperă-ne pentru a vedea biserica în calitate de misterul ascuns în economia eternă a lui Dumnezeu! Ce minunat e că biserica este misterul ascuns care nu a fost revelat celor dinaintea epocii Noului Testament! Amin, Doamne, Îți mulțumim că putem vedea viziunea bisericii de astăzi în duhul nostru! Slavă Domnului pentru duhul nostru regenerat, mijlocul prin care putem vedea misterul bisericii. Mântuiește-ne, Doamne dragă, de a nu avea o apreciere înaltă a bisericii, misterul ascuns în economia lui Dumnezeu. Continuă să strălucești în noi astăzi și în fiecare zi, pentru ca să putem vedea biserica așa cum o vezi Tu! Aleluia, noi, sfinții din epoca Noului Testament, avem poziția și privilegiul de a primi ceea ce nu a fost revelat poporului lui Dumnezeu în epoca Vechiului Testament! O, Doamne, ce privilegiu este pentru noi să vedem biserica, să fim în biserică și să trăim în realitatea bisericii de astăzi! Ne dăruim Ție astăzi pentru a trăi în viața bisericii și a fi produși ca biruitori care compun mireasa lui Cristos pentru a-L aduce înapoi!

Misterul suprem din univers este misterul bisericii care se finalizează în Noul Ierusalim ca expresie eternă și deplină a lui Dumnezeu în umanitate

Misterul suprem din univers este misterul bisericii; acesta este ultimul mister. Biblia este cu adevărat o carte minunată, plină de multe lucruri minunate, dar există unele mistere ascunse adânc în Biblie, care sunt dezvăluite în principal în Noul Testament.

Biblia începe cu Dumnezeu făcând o lucrare de creație și creație ulterioară (Geneza 1) și continuă cu Dumnezeu alegând o națiune pentru Sine, care să fie expresia și reprezentarea Sa corporativă pe pământ.

Apoi, în Zaharia 12:1, vedem că Dumnezeu prețuiește duhul pe care l-a format în om la fel de mult cum prețuiește cerurile și pământul, căci în acest duh El poate veni să Se reveleze și să Se împărtășească omului.

În Noul Testament, vedem că Dumnezeul care a creat toate lucrurile a venit să fie om; a venit să fie în mijlocul oamenilor prin încarnarea Sa (Ioan 1:1, 14). Isus Cristos a venit ca întruparea lui Dumnezeu și a dorit să fie lărgit și extins; lărgirea și expansiunea Sa este biserica în calitate de Trup al lui Cristos, plinătatea Celui care umple totul și în toți.

Astăzi, biserica este Trupul lui Cristos, continuarea lui Cristos și lărgirea lui Cristos. Aceasta este ceea ce Dumnezeu a dorit să obțină din eternitate și aceasta este ceea ce El câștigă în această epocă astăzi.

Însă biserica este misterul ascuns în economia eternă a lui Dumnezeu; mai mult, biserica este misterul suprem din univers. Biserica strălucește puternic pentru a fi lampadarul de aur, ținându-L sus pe Dumnezeu și exprimându-L pe Dumnezeu pe pământ.

Biserica, în calitate de lampadar de aur, îl are pe Dumnezeu ca substanță, pe Cristos ca formă și pe Duhul strălucind pentru expresia sa; Dumnezeul Triunic este contopit cu omul pentru a străluci prin om.

Domnul își zidește astăzi biserica (Matei 16:18) și El va câștiga Noul Ierusalim, mireasa Mielului, pentru a fi un lampadar de aur veșnic care strălucește cu Dumnezeu în Cristos ca lumină pentru exprimarea corporativă a lui Dumnezeu în univers.

La sfârșitul cărții Apocalipsa, vedem cetatea Noului Ierusalim, o cetate mare pe un munte mare. Această cetate mare este mireasa iubită a lui Cristos, finalizarea bisericii din această epocă (Apocalipsa 21:2).

Când Cristos Se va întoarce, El se va căsători cu biserica în calitate de mireasă a Sa (19:7), iar Duhul și mireasa vor fi o singură entitate care Îl exprimă pe Dumnezeu pentru eternitate! Noul Ierusalim este manifestarea supremă a miresei lui Cristos, care este biserica de astăzi, și este împlinirea finală a ceea ce este simbolizat de Eva în Geneza 2.

În Noul Ierusalim, Dumnezeu obține o expresie eternă și deplină în omul pe care L-a creat; acesta este misterul suprem din univers – misterul bisericii (Efeseni 5:32).

Astăzi suntem în procesul și procedura de a deveni Noul Ierusalim. Noul Ierusalim nu este un oraș fizic; cetatea sfântă este o persoană, o persoană corporativă, mireasa lui Cristos, mireasa Dumnezeului mântuitor.

Duhul nostru trebuie să fie puternic și plin de înțelepciune și revelație, pentru a putea cunoaște misterul bisericii (Efeseni 1:17). Trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne întărească duhul și să ne facă duhul puternic, chiar să ne facă duhul plin de înțelepciune și revelație.

Când Îi cerem Domnului aceasta, El ne va întări în omul nostru lăuntric, ne va da un duh de înțelepciune și revelație și vom vedea și vom fi în misterul ascuns, chiar misterul suprem, misterul bisericii.

Vom trăi atunci o viață pentru împlinirea economiei veșnice a lui Dumnezeu, care este biserica din această epocă, finalizându-se în Noul Ierusalim. Într-o zi, Duhul și mireasa – Cristos și biserica finalizată – vor vorbi în unitate: Vino (Apocalipsa 22:17).

Dumnezeu și omul vor deveni un cuplu etern pentru eternitate! Aleluia! Aceasta este povestea universului, manifestarea supremă a universului. Biblia ne dezvăluie povestea universului, de la crearea universului până la împlinirea misterului suprem din univers, misterul bisericii.

Fie ca Domnul să ne lumineze pentru a vedea acest mister suprem, misterul ascuns în economia eternă a lui Dumnezeu și fie ca noi să trăim o viață pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu astăzi, ca să putem fi parte din mireasa lui Cristos, biruitorii de care El are nevoie astăzi!

Doamne Isuse, întărește-ne duhul. Dă-ne un duh de înțelepciune și revelație în deplina cunoaștere a lui Cristos ca mister al lui Dumnezeu și a bisericii ca mister al lui Cristos. Amin, Doamne, dezvăluie-ne pentru a vedea misterul ascuns în economia eternă a lui Dumnezeu – misterul bisericii. Dăruiește-ne o revelație clară a dorinței inimii Tale de a obține biserica, care se finalizează în Noul Ierusalim. Fie ca duhul nostru să fie puternic și plin de înțelepciune și revelație, ca să putem cunoaște misterul bisericii. O, cât de mare și adânc este misterul lui Cristos și misterul bisericii! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi. Te lăudăm că putem vedea misterul bisericii. Aleluia, biserica este zidită astăzi pentru a deveni Noul Ierusalim! Slavă Domnului, în Noul Ierusalim, Dumnezeu obține o exprimare eternă și deplină în omul pe care L-a creat! Aleluia pentru acest mister suprem din univers – misterul bisericii!