viața creștină

Când ne pocăim de faptul că suntem șerpești, suntem calificați să-L savurăm pe Cristos ca viață eternă

28/02/2020 by Credincios in Cristos 3 Comments

Domnul Isus, ca Fiul Omului, a fost ridicat în forma unui șarpe pe cruce pentru a purta judecata pentru toți oamenii otrăviți de șarpe; dacă ne pocăim de faptul că suntem șerpești și credem în El, El devine Substitutul nostru și savurăm viața eternă. Aleluia!

Istorisirea din Num. 21:4-9 este destul de semnificativă și aplicabilă la viața noastră creștină, căci nu doar copiii lui Israel au fost mușcați de șerpi înfocați, ci și noi, întreaga omenire, am fost mușcați de șarpele cel vechi, Satan.

Când Eva s-a angajat într-o conversație cu șarpele în grădina Edenului, ea a ieșit de sub conducerea bărbatului și a vorbit cu șarpele, iar rezultatul a fost nu doar faptul că ea a luat parte din pomul interzis, ci și că otrava lui Satan a fost primită în om.

Satan și-a injectat elementul otrăvitor în noi și toți oamenii se nasc în păcat. Deci, acum toate ființele umane sunt șerpești – indiferent dacă sunt drăguți și blânzi, cultivați și rafinați și amabili și moi, toți oamenii sunt mușcați de șarpe și au otrava păcatului în ființa lor.

Chiar și după ce am crezut în Domnul, avem încă natura otrăvitoare a lui Satan în noi, în carnea noastră; păcatul locuiește în carnea noastră și Domnul locuiește în duhul nostru.

Care este soluția la o asemenea situație?

Domnul Isus a venit ca realitatea șarpelui de bronz; El a devenit un om, în asemănarea cărnii păcatului, fără ca să aibă păcatul cărnii și a mers la cruce.

El a adus pe cruce natura șerpească a omului și a judecat-o; acolo El a judecat pe Satan, păcatul și tot ceea ce are legătură cu cel rău și El l-a distrus pe diavol în carne. Aleluia!

Așa cum Moise a ridicat șarpele în pustie, pentru ca toți cei mușcați de șerpi să se uite la el și să trăiască, tot așa Cristos ca Fiul Omului a fost ridicat pe cruce, pentru ca toți cei care se pocăiesc și cred în El să primească viață veșnică și trăiască.

Satan, ca păcat personificat, locuiește în carnea noastră, înșelându-ne, lucrând în noi și determinându-ne să facem lucruri împotriva voinței noastre; de multe ori păcătuim, chiar dacă nu vrem, și comitem păcatul pur și simplu pentru că trăim în trup.

Deci Cristos a devenit carne – El S-a îmbrăcat cu carnea fără păcatul acesteia, iar El a adus această carne pe cruce pentru a o termina și a-l judeca pe Satan; acum în înviere El este un Duh dătător-de-viață care poate fi primit de către toți cei care își dau seama și mărturisesc că sunt șerpești în natură. Slavă Domnului!

Cristos a fost ridicat pe cruce pentru a purta judecata pentru oamenii otrăviți de șarpe

Noi nu vrem să păcătuim și astfel comitem păcatul, ci păcătuim spontan pentru că Satan ca păcat locuiește în noi. În mod similar, copiii lui Israel nu au vrut să păcătuiască, ci șarpele din ei i-a determinat să păcătuiască.

Deci, atunci când Dumnezeu a judecat păcatul, El nu i-a cerut lui Moise să formeze un om (care a păcătuit) din bronz și să-l pună pe un stâlp, ci un șarpe înfocat din bronz și să-l ridice pentru ca toți să-l vadă.

Dumnezeu a judecat șarpele, Satan, adevărata cauză a păcatului; El știe că omul a păcătuit, dar știe, de asemenea, că cauza păcatului nu este omul, ci Satan ca păcat din om.

Deoarece Satan ca păcat a intrat în om, acum omul este păcătos și comite păcate; omul a fost mușcat de șarpe, omul are natura otrăvitoare a celui rău în el, iar omul păcătuiește din cauza păcatului care locuiește în el.

Deci Domnul Isus, ca Fiul Omului, a fost ridicat în forma șarpelui de pe cruce pentru a purta judecata pentru oamenii otrăviți de către șarpe; El a fost ridicat pe cruce pentru alungarea șarpelui vechi, Satan, conducătorul lumii.

În Ioan 12:31-34 El a spus că acum este judecata acestei lumi și acum a fost izgonit conducătorul acestei lumi; și când El va fi ridicat de pe pământ (pe cruce), El îi va atrage pe toți oamenii spre Sine.

Aleluia, toți credincioșii în Cristos au fost atrași de El ca șarpele de bronz: noi ne-am dat seama că suntem șarpe în natura noastră, ne-am ridicat ochii și L-am văzut pe Domnul pe cruce și am mărturisit, ne-am pocăit și am crezut în El.

Domnul Isus ca Fiul Omului a fost ridicat, iar acum El ne poate izbăvi pe noi, oamenii otrăviți de șarpe – El ne eliberează de păcat, de otrava șarpelui (Evrei 2:14; Ioan 12:32-33). Fiind ridicat pe cruce, Cristos ca împlinire a tipului reprezentativ al șarpelui de bronz l-a distrus pe Satan și i-a atras pe toți oamenii spre Sine. Aleluia!

Noi suntem cei care au păcătuit și care suntem păcătoși, dar Cristos a venit să judece păcatul în carne; El a venit să distrugă cauza reală a păcatului, și anume pe Satan.

Cristos a venit să fie Substitutul nostru de pe cruce; noi ar fi trebuit să fim cei care sunt judecați de Dumnezeu, dar El ne-a purtat păcatele pe cruce și a fost judecat de Dumnezeu în locul nostru. Acest înlocuitor, Cristos, a fost judecat prin faptul că a fost identificat cu noi, oamenii pe care El i-a înlocuit.

Crucea lui Cristos indică faptul că au fost două identificări – noi am fost identificați cu Satan și Cristos S-a identificat pe Sine cu noi, pentru ca El să ne răscumpere și chiar să ne împartă viața Sa în noi.

Acum, oricine crede în Cristos ca fiind Cel care a fost ridicat pentru a fi condamnat în locul nostru, are viața veșnică (Ioan 3:14-16).

Avem nevoie de un „șarpe de bronz” ca Substitut al nostru pentru a purta judecata lui Dumnezeu pentru noi, pentru a ne răscumpăra și pentru a elibera viața Sa divină mântuitoare în ființa noastră. Dacă vedem acest lucru, Îi vom mulțumi Domnului și Îl vom lăuda și Îi vom spune:

Îți mulțumim Doamne Isuse că ai fost ridicat pe cruce pentru a purta judecata în numele nostru. Noi suntem oamenii otrăviți de șarpe, care se nasc în păcat și păcătuiesc în mod spontan, dar Tu ai venit în asemănarea cărnii păcatului și cu privire la păcat și ai fost răstignit ca substitut al nostru pe cruce. Mulțumim Doamne că ai murit pentru noi. Îți mulțumim că ai purtat judecata lui Dumnezeu în locul nostru. Îți mulțumim că l-ai judecat pe Satan pe cruce; Tu L-ai judecat și l-ai distrus prin moartea Ta! Aleluia pentru Cristos ca Fiul Omului care a murit ca înlocuitor al nostru pe cruce!

Când ne pocăim și admitem că suntem șerpești, suntem calificați să-L experimentăm pe Cristos ca viața eternă și să-L savurăm

Cristos ca Fiul Omului a fost ridicat pe cruce; El ne-a purtat păcatele pe lemn, El a fost judecat de Dumnezeu în locul nostru și acum cine crede în El poate avea viață veșnică.

Motivul pentru care Cristos a fost ridicat pe cruce ca șarpele de bronz este că Dumnezeu a iubit lumea atât de mult, încât a trimis singurul Său Fiu Născut, încât toți cei care cred în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

Când ne pocăim și recunoaștem că suntem șerpești, suntem calificați să-L experimentăm pe Cristos ca viața eternă și să-L savurăm.

Trebuie să ne dăm seama că Cristos a făcut păcat pentru noi și a murit pe cruce ca realitatea șarpelui de bronz, pentru ca natura șerpească din noi să fie judecată.

Dacă ne dăm seama că suntem oameni păcătoși, ființe șerpești, fabrici producătoare de păcat și mărturisim acest lucru, acest Cristos drag, Dumnezeul întrupat, va deveni imediat jertfa noastră de păcat și va intra în noi pentru a ne da viața veșnică.

Acesta este modul în care ne putem împărtăși din Dumnezeul întrupat pentru savurarea noastră.

A ne pocăi nu înseamnă să ne îmbunătățim, să ne promitem să facem mai bine, sau să părăsim răul și să ne îndreptăm spre bine; a se pocăi înseamnă a avea o schimbare a minții ce rezultă în regret și a avea o întoarcere în scop, întorcându-ne către Dumnezeu.

Trebuie să ne pocăim nu doar în mod inițial atunci când suntem mântuiți, ci pe tot parcursul vieții noastre creștine. Zilnic trebuie să-I spunem Domnului,

Doamne Isuse, sunt șerpesc. Mulțumesc că ai fost șarpele de bronz ridicat pe cruce pentru a fi judecat în locul meu. O, Doamne, mărturisesc că sunt păcătos; îmi dau seama că am firea șerpească în carnea mea și păcătuiesc în mod spontan. Îți mulțumesc că ai venit ca fiind Cel care nu a cunoscut păcatul dar care a făcut păcat pentru mine. Mulțumesc că ai murit pe cruce pentru a condamna păcatul. Te iau ca ofrandă pentru păcat. Cred în Tine!

A ne pocăi înseamnă să avem o schimbare a minții ce rezultă în regret și să ne întoarcem de la toate lucrurile către Dumnezeu Însuși (Fapte 26:20; 14:15; 1 Tes. 1:9).

În experiența noastră, pocăința nu este o singură dată, ci e o experiență zilnică; Ioan Botezătorul a predicat pocăința (Mat. 3:2; Marcu 1:4), iar în cele șapte epistole către cele șapte biserici din Apocalipsa 2 și 3, Domnul Isus ne spune din nou să ne pocăim (2:5, 16, 21-22; 3:3, 19).

Când Domnul Isus a ieșit să slujească, El a spus: Timpul s-a împlinit și împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat; pocăiți-vă și credeți în Evanghelie (Marcu 1:15).

Din nou și din nou în cartea Faptelor, ucenicii au predicat Evanghelia și le-au spus oamenilor să se pocăiască. Trebuie să ne pocăim și să avem o schimbare a minții, întorcându-ne de la orice altceva în afara Dumnezeu către Dumnezeu Însuși și vom avea anotimpuri de înviorare din prezența Domnului (Fapte 3:19-20).

Dumnezeu L-a pus pe Cristos ca Conducător și Mântuitor să ne dea pocăință; pocăința este un dar al lui Dumnezeu, și Domnul stăpânește lumea întreagă cu mediul ei pentru a-l face potrivit ca noi să-L primim ca mântuire și ca Mântuitor al nostru.

După ce a trecut cu vederea timpul în care am fost în necunoștință, Dumnezeu le poruncește la toți oamenii de pretutindeni să se pocăiască (Fapte 17:30).

Trebuie să ne pocăim și să facem primele fapte, fără a-L părăsi pe Domnul ca prima noastră dragoste, ci să-I dăm întotdeauna primul loc în ființa noastră (Apocalipsa 2:5).

Trebuie să ne pocăim că avem idoli în inima noastră; trebuie să ne pocăim că le permitem altor oameni și lucruri să-L înlocuiască pe Cristos ca fiind primul în noi (Apocalipsa 2:21-22; Ezechiel 44:3).

Trebuie să ne pocăim pentru că suntem căldicei și mândri de ceea ce știm și avem; trebuie să fim în clocot pentru Domnul și să venim la El într-un mod proaspăt pentru a-L câștiga pe Dumnezeul Triunic.

Ce binecuvântare este să știm că, în calitate de împlinire a tipului reprezentativ al șarpelui de bronz, Cristos a venit în asemănarea carnii păcatului pentru a muri pe cruce ca înlocuitor și Substitut al nostru pentru ca noi să putem fi regenerați și avem viață veșnică!

Fie ca zilnic să ne dăm seama că suntem șerpești în natură, să recunoaștem acest lucru în fața Domnului, să ne pocăim și să-I spunem,

Doamne Isuse, recunoaștem că suntem șerpești în natura noastră, căci otrava păcatului și natura rea a lui Satan este în carnea noastră. Ne întoarcem către Tine, Doamne, și credem în Tine, căci Tu ești Cel care a venit ca șarpele de bronz și a murit ca înlocuitor și Substitut al nostru pe cruce. O, ce binecuvântare este să știm că Cristos a venit în asemănarea cărnii păcatului pentru a muri pe cruce ca înlocuitor și Substitut al nostru pentru ca noi să putem fi regenerați și să avem viață veșnică! Amin, Doamne, ne mărturisim păcatul, ne pocăim și credem în Tine pentru a primi și a savura viața eternă!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, When we Repent for being Serpentine we are Qualified to Enjoy Christ as Eternal Life (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 6 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să creștem în viață pentru a fi eliberați din otrava șarpelui și să devenim mireasa lui Cristos

27/02/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Pe măsură ce studiem problema șarpelui de bronz ridicat în pustie în Num. 21, ne dăm seama că întreaga Biblie vorbește despre acest lucru, și anume despre șarpele și mireasa, iar Biblia se încheie cu căsătoria Duhului cu mireasa și cu înfrângerea șarpelui.

Aleluia, noi, care am fost cândva creșterea lui Satan, fiind mușcați de el și injectați cu otrava lui pentru a fi păcătoși, suntem acum în proces de a deveni creșterea universală a Cristosului nelimitat, Cel care ne dă Duhul fără măsură!

Ioan capitolul 3 vorbește la început despre șarpe și la sfârșit despre miresă.

Când Nicodim a venit la Domnul Isus noaptea, căutând învățături să se îmbunătățească, Domnul i-a spus că El ca Fiul Omului trebuie ridicat ca realitatea șarpelui de bronz, astfel încât toți oamenii șerpești (și Nicodim era unul dintre aceștia) privesc la El (cred în El) și vor trăi.

Nu păcătuim și greșim – suntem păcătoși în natura noastră; chiar și după ce credem în Domnul, când încă trăim în carne și în omul natural, și păcătuim spontan.

A păcătui înseamnă a face ceva despărțiți de Domnul, a face ceva în afara unirii noastre organice cu Cristos. Este posibil să nu fie ceva rău, dar orice facem fără să fim una cu Domnul este un păcat.

În Adam, cu toții am fost mușcați de șarpele vechi și suntem morți în păcat și ofense (Efeseni 2:1, 5); dar slavă Domnului, prin Cristos ca șarpele de bronz ridicat pe cruce, putem primi viața lui Dumnezeu! Aleluia!

Aceasta este adevărata manifestare a iubirii lui Dumnezeu față de noi – El însuși a devenit om, căci singurul Fiu al lui Dumnezeu a devenit asemănător cu carnea păcatului, fără păcat, și El a fost făcut păcat în ochii lui Dumnezeu pe cruce, astfel încât El poate purta păcatul lumii și poate distruge păcatul și pe Satan. Aleluia!

Dumnezeu a judecat pe Satan și păcatul, iar acum putem crede în El și potrivim acest sacrificiu al lui Cristos; ne putem pocăi, mărturisim că suntem păcătoși și primim pe Domnul Isus ca Mântuitor și viața noastră.

Această viață pe care o primim, Cristos Însuși ca viață, este o viață care tratează păcatul; când Îl primim pe Cristos ca viață, El operează în noi pentru a ne elibera de păcat și pentru a ne elibera de natura noastră păcătoasă.

Atâta timp cât cooperăm cu El și Îl savurăm, pocăindu-ne de tot ceea ce El expune sub lumina Sa strălucitoare, viața divină din noi va crește și va opera pentru a ne elibera de păcat și de puterea sa.

Povestea șarpelui și a miresei din Biblie: de la Geneza până la Apocalipsa

Putem spune că, considerată ca un întreg, Biblia ne dezvăluie problema șarpelui și a miresei.

Dumnezeu a folosit coasta lui Adam pentru a o zidi pe Eva, creșterea lui Adam; Eva nu a fost ceva diferit sau separat de Adam – Eva a fost creșterea lui Adam, făcută complet din elementul lui Adam.

Cu toate acestea, în Gen. 3:1-6, șarpele a vizitat-o pe Eva ca mireasă și a reușit să o captureze; în timp ce vorbea cu ea, el i-a otrăvit mintea, emoția și voința și chiar trupul ei a fost transmutat pentru a deveni carne.

Ea s-a angajat într-o conversație cu Satan, fără să verifice cu soțul ei, iar Satan i-a pus următoarea întrebare: Oare a spus Dumnezeu cu adevărat acest lucru …? Astfel, Satan i-a otrăvit mintea și emoția, pentru că ea s-a îndoit de inima lui Dumnezeu față de ea; așa că a decis să ia din rodul pomului – astfel, voința ei a fost otrăvită.

Satan ca păcat a intrat în trupul omului pentru a-l transmuta în carne, care conține otrava șerpească a lui Satan.

Dar aleluia, Dumnezeu este mai mare, mai înalt și mai înțelept decât șarpele! El a venit să pronunțe judecata asupra șarpelui și, în vorbirea Lui, vedem cum sămânța femeii (Cristos) va zdrobi capul șarpelui (Gen. 3:15).

Chiar mai mult, în v. 21 vedem cum sămânța femeii va deveni dreptate față de cei care au fost otrăviți de șarpe.

Putem spune că aceasta este o poveste de acum șase mii de ani și este posibil să nu aibă de-a face cu noi, dar în 2 Cor. 11:2-3 Pavel spune că prin slujba sa el i-a logodit pe credincioșii corinteni cu Cristos pentru a-i prezenta ca o fecioară pură lui Cristos.

El că s-a temut ca nu cumva, așa cum șarpele a înșelat-o pe Eva prin viclenia sa, gândurile credincioșilor vor fi corupte de la simplitatea și curăția față de Cristos.

Pavel era îngrijorat că șarpele care venise să o muște pe Eva va veni să-i muște pe credincioșii din Corint; din nou aici vedem că noi, ca credincioși în Cristos, facem parte din povestea șarpelui și a miresei (vezi 2 Corinteni 11:2-3; cf. Apoc. 12:9; 1 Tes. 3:5; 1 Tim. 2:14; 4: 1; 2 Pet. 3:17).

În cartea Apocalipsa vedem ultimul cuvânt despre șarpe și mireasă; în cap. 19 vedem că mireasa este pregătită pentru nunta Mielului (v. 7). A sunat un apel: Să ne bucurăm și să exultăm, căci căsătoria Mielului a venit, iar soția Lui s-a pregătit!

După ce Dumnezeu a tratat toate lucrurile negative ce ți de șarpe, păcătoșii mușcați de șarpe au devenit mireasa Mielului, iar căsătoria Mielului a venit!

Soția s-a pregătit prin creșterea în viață înspre maturitatea tuturor credincioșilor din Cristos, iar cei care compun mireasa sunt plin de dragoste față de Domnul și îngrozitori ca soldații din armata lui Dumnezeu să lupte pentru interesul lui Dumnezeu!

Imediat după nunta Mielului, acest cuplu universal va lupta împotriva lui Satan, șarpele cel vechi care a devenit acum marele dragon și adepții săi, fiara și falsul profet.

Apoi, Satan va fi legat și aruncat în abis, unde va fi închis timp de o mie de ani (Apocalipsa 19:11-16, 19-21; 20:1-3).

După aceasta, Satan se va răzvrăti din nou și va fi aruncat în cele din urmă în lacul de foc (vv. 7-10), iar universul va fi complet curățat și va exista un cer nou și un pământ nou.

Aleluia, pentru eternitate va exista un cuplu universal – Cristos ca Soțul și biserica în calitate de mireasă (Apoc. 21:1-2, 9-10), iar șarpele va fi în lacul de foc împreună cu toți urmașii săi!

Doamne Isuse, dă-ne creșterea în viață pentru azi, astfel încât să înaintăm înspre maturitatea în viață și să facem parte din armata Ta divină și mistică pentru a-l înfrânge pe Satan și a răspândi împărăția Ta pe tot acest pământ! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ai intrat în noi ca viață divină; acum vrem să cooperăm cu Tine pentru ca Tu să crești în noi, să Te răspândești în noi și să aduci Împărăția Ta în noi, pentru ca noi să fim produși ca mireasa Mielului. Fă-ne biruitorii Tău, cei care se întorc împreună cu Tine pentru a lupta și a distruge pe Satan și armatele sale de la Armaghedon și pentru a aduce împărăția Ta pe pământ!

Să credem în Domnul și să creștem în viață pentru a fi eliberat de otrava șarpelui și a fi Mireasa lui Cristos

Dumnezeu are un dușman – Satan; acesta vine la om într-un mod subtil ca să-l facă pe om să pună la îndoială pe Dumnezeu, inima Lui, intenția Sa și scopul Său, iar atunci când omul se angajează într-o conversație cu el, mintea, emoția și voința lui vor fi otrăvite și corupte.

Chiar și după ce am crezut în Domnul Isus, dacă încă îi permitem vrăjmașului să aibă teren în noi, dacă încă ne angajăm în conversație cu Satan și lăsăm săgețile lui înflăcărați să ne străpungă mintea, vom fi corupți de la simplitatea și puritatea față de Domnul Isus.

Îi mulțumim Domnului și-L lăudăm că El ne-a mântuit; El ne-a adus sub slujba apostolilor, adevărata slujbă a Noului Testament care ne-a logodit cu Cristos.

În calitate de credincioși în Cristos, suntem logodiți cu Cristos pentru a fi căsătoriți cu El, iar ochii noștri trebuie să fim concentrați asupra Lui, fără a fi atenți la nimic sau la nimeni altcineva decât la El.

Dar Satan vine totuși într-un mod subtil și înșelător pentru a ne corupe ființa interioară și pentru a ne distrage de la Domnul Isus.

Domnul a venit ca șarpele de bronz și a fost făcut păcat pentru noi pe cruce; El nu a fost niciodată păcătos, dar a venit asemănător cu carnea păcatului și cu privire la păcat, iar când a fost pe cruce, Dumnezeu L-a făcut păcat în locul nostru (2 Cor. 5:21).

Păcatul a venit de la Satan, a intrat în om (Rom. 5:12) și a făcut din om un păcătos, chiar păcatul însuși sub judecata lui Dumnezeu; deci Cristos a devenit om în trup (Ioan 1:14) și a fost făcut păcat (nu păcătos) în numele nostru pentru a fi judecat de Dumnezeu (Rom. 8:3).

Prin moartea Sa pe cruce, Cristos a deschis calea ca noi, păcătoșii, să credem în El și să-L primim; acum putem primi viața Lui și, făcând acest lucru, devenim creșterea lui Cristos.

Noi, care am fost creșterea lui Satan, putem deveni creșterea lui Cristos – există un transfer din împărăția lui Satan în împărăția lui Dumnezeu și suntem re-generați cu gene noi, genele divine, genele lui Dumnezeu pentru a deveni parte a creșterii lui Cristos.

Aleluia, toți credincioșii în Cristos fac parte din creșterea lui Cristos pentru a fi reproducerea și continuarea Lui pe pământ!

Deci, acum trebuie să creștem în viață înspre maturitate; trebuie să permitem ca această viață divină care ne-a regenerat să crească și să se răspândească în noi până când ne saturează mintea, emoția și voința și întreaga noastră ființă.

Mintea noastră este câmpul de bătălie – trebuie să fim reînnoiți în duhul minții noastre, astfel încât viața divină din duhul nostru să se răspândească în mintea noastră pentru a îndepărta și eradica otrava șarpelui din mintea noastră, până când mintea noastră devine viață.

Trebuie să cooperăm cu Domnul în emoția, deciziile, sentimentele și dorințele noastre, pentru ca El să Se răspândească în emoția și voința noastră și să le satureze.

Regenerarea este doar primul pas al unui proces lung – ce durează viața noastră întreagă – de a deveni creșterea lui Cristos, mireasa lui Cristos.

Apostolul Pavel a fost gelos pe credincioși, ca Satan să nu le corupă mintea de la simplitatea și curăția față de Cristos; cu cât rămânem mai mult în slujba Noului Testament, slujba apostolilor, cu atât mai mult Îl iubim pe Domnul, dorim întoarcerea Lui și Îi dăm cooperarea de care El are nevoie pentru a ne produce ca mireasa Sa, creșterea Sa.

Doamne Isuse, Te iubim. Ne deschidem Ție și Îți permitem să ne saturezi mintea, emoția și voința, astfel încât orice element al otravei lui Satan să fie îndepărtat și eradicat din ființa noastră, iar noi să fim produși ca mireasa Ta. Amin, Doamne, fie ca mintea noastră să fie saturată și îmbibată de cuvântul Tău, pe măsură ce rămânem în adevărata slujbă a Noului Testament, iubindu-Te și savurându-Te ca logodnica Ta. O, Doamne Isuse, vrem să creștem în viață înspre maturitate, în fiecare zi, pentru a putea face parte din mireasa Ta biruitoare, creșterea Ta!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Growing in Life to be Delivered from the Serpent’s Poison and become Christ’s Bride (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 6 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Noi, oamenii șerpești, suntem în procesul de transformare întru Mireasa lui Cristos

25/02/2020 by Credincios in Cristos 2 Comments

Biblia ne arată că oamenii șerpești (asta suntem noi!) devin creșterea universală a Cristosului nelimitat prin Duhul nemăsurat cu viața eternă. Aleluia!

Biblia începe și se termină cu un cuplu: la început îi vedem pe Adam și Eva, iar la sfârșit vedem Duhul și mireasa.

Cu toate acestea, imediat după ce îi vedem pe Adam și Eva, vedem și șarpele, care vine să înșele mireasa (Eva) și să-și injecteze natura păcătoasă, otrava sa; din acest moment, mireasa a fost otrăvită și toți oamenii – care ar fi trebuit să facă parte din mireasa lui Cristos – sunt oameni șerpești.

Șarpele a vizitat-o pe mireasă și a reușit să o captureze. Cu toate acestea, slavă Domnului, Dumnezeu este mult mai mare, mai măreț și mai înțelept decât șarpele – El însuși a devenit un om pentru a fi realitatea șarpelui de bronz.

În special în Ioan 3 vedem că Domnul Isus a fost ridicat la fel cum Moise a ridicat șarpele în pustie, iar când va fi ridicat, El îi va atrage pe toți oamenii spre Sine.

Da, Cristos a venit ca Mirele, dar pentru ca El să-și ia mireasa, El a trebuit să devină păcat pentru noi și să distrugă păcatul pe cruce; acum, oricine crede în El, nu va pieri (ca urmare a faptului că este păcătos), ci va avea viață veșnică. Aleluia!

Ce manifestare minunată a iubirii Tatălui! Dumnezeu a iubit lumea atât de mult încât a venit în singurul Său Fiu născut, făcându-se asemănător cu carnea păcatului, pentru ca El să fie ridicat ca șarpele de bronz de pe cruce și să-i atragă toți oamenii spre Sine.

Oricine se uită de la orice altceva către Isus și crede în El este mântuit și devine parte din mireasa lui Cristos! Amin!

Când credem în Domnul și ne pocăim de păcatele noastre și de natura păcătoasă, viața divină vine în noi; apoi, în viața noastră de zi cu zi, ori de câte ori Domnul strălucește asupra noastră că trăim în continuare prin firea noastră păcătoasă și ne întoarcem spre El și trăim prin viața divină în duhul nostru, suntem în procesul de a fi făcuți mireasa lui Cristos.

Cristos Se va întoarce pentru mireasa Sa; El încă lucrează pentru a-și desăvârși și zidi mireasa, iar când Se va întoarce, mireasa va fi pregătită.

La sfârșitul Bibliei vedem cum Cristos cu biruitorii Săi vor trata șarpele și urmașii săi, iar Duhul și Mireasa devin un cuplu universal. Aleluia!

Să fim băutorii din Duhul dătător-de-viață și să șerpii înfocați în viața de biserică de astăzi

În calitate de credincioși în Cristos, ne-am pocăit de păcatele noastre și de firea noastră păcătoasă și ne-am uitat spre Isus, realitatea șarpelui de bronz; astfel, suntem mântuiți, am primit viața divină și facem parte din mireasă.

Când Adam a fost mușcat de șarpe, el însuși a devenit șarpe în natură, iar noi toți, ca urmașii și descendenții săi, suntem oameni șerpești.

Dar aleluia, Cristos a venit să fie înlocuitorul nostru și El a murit pe cruce ca Substitut al nostru; noi am crezut în El și acum avem viață veșnică. Slavă Domnului!

Întrebarea este, însă, în viața noastră de zi cu zi, oare trăim noi ca aceia care sunt parte din mireasa lui Cristos, sau trăim ca șerpi, conform naturii noastră șerpească?

Răspunsul la o astfel de întrebare depinde de faptul dacă trăim conform cărnii (unde este natura păcătoasă a lui Satan) sau trăim în duh (unde este Duhul dătător-de-viață).

Suntem noi în Ioan 3, unde vedem că suntem oameni șerpești, sau suntem în Ioan 7, unde ni se spune că putem veni la Domnul și să bem din El (v. 37-39)?

Dacă astăzi bem Duhul ca apă vie (Ioan 4:14), facem parte din mireasă, dar dacă trăim conform cu omul nostru natural sau în carne, sutem șerpi infocați. Așadar, în viața de biserică putem fi fie cei care beau Duhul dătător-de-viați, fie șerpi înfocați.

Multe probleme se întâmplă în viața de biserică pur și simplu pentru că nu bem apa vie. Multe probleme din viața noastră de familie și de la locul de muncă au loc pentru că trăim ca șerpi înfocați și nu ca băutori ai Duhului dătător-de-viață.

De multe ori suntem uscați în viața noastră creștină și continuăm să trăim după principiul binelui și răului, corect și greșit; trăim o viață morală, o viață etică și o viață bună, dar nu bem Duhul dătător-de-viață. O, Doamne Isuse!

Dacă nu bem din Duhul dătător-de-viață și nu trăim în duh, suntem șerpi înfocați.

Dar atunci când ne exersăm duhul, chiar și atunci când apar probleme sau când suntem pe cale să ne certăm – dar bem din Duhul care dă viață, venim la Domnul așa cum suntem și bem din Duhul care curge din El, devenim parte a miresei!

Fie ca să alegem zilnic să ne întoarcem către duhul nostru și să bem Duhul a-tot-inclusiv, Duhul dătător-de-viață!

Fie ca să refuzăm să rămânem uscați și să fim atenți să nu trăim conform cu natura noastră șerpească pentru a fi oameni șerpești; fie ca să ne întoarcem, să ne întoarcem, să ne întoarcem către duhul nostru și să bem, să bem, să bem din Duhul care dă viață ca apa vie!

Doamne Isuse, izbăvește-ne de a fi șerpi înfocați în viața de biserică! Vrem să alegem să venim la Tine și să bem Duhul dătător-de-viață pentru a fi alimentați din interior și să devenim mireasa lui Cristos. Amin, Doamne, ne întoarcem către duhul nostru și venim la Tine să bem din Duhul atotinclusive, care dă viață! Numai Duhul dătător-de-viață este Cel care ne poate produce pentru a fi mireasa lui Cristos, așa că venim să bem și să fim plini în duh! Amin Doamne Isuse, bem apa vie care curge din Tine și refuzăm să fim șerpi înfocați!

Noi, oamenii șerpești, suntem în proces de transformare întru Mireasa lui Cristos

Ioan 3 începe prin a ne spune că suntem oameni șerpești care au nevoie de un înlocuitor pentru a muri pentru noi și, crezând în El, avem viață veșnică; acest capitol se încheie cu mireasa lui Cristos, creșterea lui Cristos.

Cum putem noi, oameni șerpești, să devenim mireasa lui Cristos?

Dacă ne uităm la viața noastră de zi cu zi, putem fi ca Nicodim, trăind într-un mod bun, moral, etic și religios, temându-ne de Dumnezeu și nefăcând rău; poate chiar vrem să auzim câteva învățături bune pentru a deveni mai buni.

Trebuie să recunoaștem că, chiar dacă suntem credincioși în Cristos cu viața divină înăuntrul nostru, încă nu trăim prin Duhul, ci prin etică, religie, moralitate și bine.

În mod implicit, trăim în conformitate cu ființa noastră șerpească; înainte de regenerarea noastră, am săvârșit lucruri rele și am păcătuit, dar acum după regenerarea noastră încercăm să facem binele, lucruri corecte și respingem ceea ce este rău și greșit.

Aceasta înseamnă să trăim conform pomului cunoașterii binelui și răului; cu acest pom nu există doar răul și moartea, ci și binele, în timp ce pomul vieții nu are nimic altceva decât viață. Moralitatea nu este viață; moralitatea este bună, dar nu este viață decât dacă Cristos trăiește în noi.

Pavel a mărturisit în Gal. 2:20, Sunt răstignit cu Cristos și nu mai trăiesc, ci Cristos este Cel care trăiește în mine.

Viața creștină este o viață de a fi tăiat de la vechea sursă, tăiați de la o viață de trăire în conformitate cu omul nostru natural; e o viață de a trăi prin viața divină în duhul nostru.

În calitate de credincioși în Cristos, avem două vieți în noi – viața divină și viața umană; de asemenea, avem două naturi – natura divină și natura umană, și două persoane – omul vechi și omul nou, omul regenerat.

Cine trăiește în noi zilnic în viața noastră de zi cu zi – suntem oar noi, omul vechi, sau trăim prin omul nou, prin viața divină în duhul nostru?

Dacă suntem cinstiți cu Domnul, putem să-I spunem:

Doamne, iartă-mă că nu Te-am trăit în mod adecvat astăzi. Încă duc lipsă de ceea ce ai ceri de la mine în timp ce trăiesc viața de familie și viața de biserică. Iartă-mă, Doamne, că încă trăiesc în mine însumi și nu trăiesc prin viața divină în duhul meu.

Conform nașterii noastre naturale, cu toții trăim în mod automat și spontan de ființa noastră șerpească; asta înseamnă să trăim după principiul pomului cunoașterii binelui și răului.

Cu toate acestea, viața și trăirea noastră naturală nu fac parte din creșterea lui Cristos, mireasa lui Cristos; doar partea regenerată a ființei noastre, duhul nostru regenerat, care este creșterea lui Cristos – așa că trebuie să descreștem și Cristos trebuie să crească.

Într-un mod real și practic, Cristos ar trebui să fie viața noastră și persoana noastră; trebuie să-L trăim și să fim un singur duh cu El (Gal. 2:20; 4:19; Ioan 15:5).

Trebuie să rămânem în Domnul și să-I îngăduim să rămână în noi, pentru a avea o singură viață și trăire împreună cu El. În felul acesta, noi, ca oameni șerpești, devenim mireasa lui Cristos.

Trebuie să învățăm secretul de a fi în Cristos, rămânând în El și lăsându-L să rămână în noi; când Îl iubim și Îi păzim cuvântul, Tatăl și Fiul vin la noi, rămân cu noi, Își fac domiciliul cu noi și ni Se manifestă.

Când avem o asemenea trăire, în realitate vom fi oameni șerpești în procesul de transformare întru mireasa lui Cristos, creșterea lui Cristos.

Iar finalizarea a acestei mirese va fi Noul Ierusalim ca tabernaculul lui Dumnezeu și ca soția Mielului (Apoc. 21:3, 9-10). Amin!

Fie ca Domnul să Se îndure de noi, că putem învăța să trăim prin ființa noastră regenerată (Rom. 8:4; Fil. 4:11-13).

Fie ca noi să aducem această problemă înaintea Domnului într-un mod serios și să-L rugăm să ne arate dacă trăim în omul vechi sau prin Duhul din duhul nostru. În lumina Sa vom vedea dacă Îl trăim pe Cristos sau dacă trăim după natura noastră veche, dacă practicăm a fi un singur duh cu Domnul sau încă trăim prin natura noastră șerpească.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi, ca noi toți să învățăm să trăim prin ființa noastră regenerată, astfel încât să putem continua în procesul de a deveni mireasa lui Cristos, creșterea lui Cristos.

Doamne Isuse, îndură-Te de noi ca să trăim prin ființa noastră regenerată pentru a fi mireasa lui Cristos, creșterea lui Cristos. Mântuiește-ne de la a trăi în omul nostru natural, în omul nostru vechi sau în carne și în sine. O, Doamne, arată-ne prin ce persoană trăim – trăim prin persoana noastră veche sau prin noua noastră persoană? Doamne, oare trăim prin natura veche sau prin noua noastră natură, duhul regenerat? O, Doamne, vrem să practicăm să fim un singur duh cu Tine! Păstrează-ne în procesul de a fi transformați pentru a deveni mireasa lui Cristos. Vrem să ne întoarcem către Tine și să trăim un singur duh cu Tine în viața noastră de zi cu zi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Serpentine People are in the Process of Transformation into the Bride of Christ (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 6 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristos a venit ca realitatea șarpelui de bronz și l-a distrus pe Satan pe cruce

24/02/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Cristos a venit ca realitatea șarpelui de bronz; El a fost ridicat pe cruce, iar noi – oamenii mușcați de șarpe, cei care au devenit serpești în natură – Îl putem privi și să nu murim, ci să trăim! Aleluia!

În această săptămână, în studiul nostru aprofundat din cartea Numeri, am ajuns la capitolul 21 și, în special, vrem să-L vedem pe Cristos așa cum este reprezentat de șarpele de bronz.

Nu doar lucrurile pozitive din Biblie sunt un tip reprezentativ al lui Cristos, ci și unele lucruri aparent negative, lucruri pe care poate nu le considerăm pozitive, sunt, de asemenea, un tip reprezentativ al lui Cristos.

În Ioan 3, Domnul a folosit această porțiune din Numeri 21 referindu-Se la El Însuși, iar în 1 Corinteni 10 Pavel de asemenea a vorbit despre acest exemplu al șarpelui de bronz.

Contextul din Numeri 21 este că poporul lui Israel a devenit nerăbdător pe drum, li s-au săturat sufletele și s-au plâns împotriva lui Dumnezeu.

Mai înainte s-au certat pentru apă, era drept că le era sete, așa că Dumnezeu le-a dat să bea; dar acum erau nerăbdători și vorbeau împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu spunând: De ce ne-ai scos în Egipt ca să murim în pustie, căci nu este mâncare și apă, iar sufletul nostru s-a scârbit de această pâine ușoară.

Prin faptul că au numit mana pâine ușoară, ei au considerat-o inutilă și lipsită de valoare.

Așa că Iehova le-a trimis șerpi înfocați și i-au mușcat și mulți din popor au murit; poporul a venit la Moise și a zis: Am păcătuit, pentru că am vorbit împotriva Domnului și împotriva ta; roagă-te ca Iehova să ia șerpii.

Moise s-a rugat și Dumnezeu i-a spus să facă un șarpe înfocat și să-l pună pe un stâlp, iar toți cei mușcați, când îl văd, vor trăi.

Așa cum spunea Pavel în 1 Corinteni 10:5-9, aceste lucruri s-au întâmplat ca exemple, ca să nu poftim după lucruri rele așa cum au poftit ei, și nici să nu-L punem la încercare pe Cristos așa cum unii dintre ei au făcut-o, și au fost mușcați de șerpii din pustie.

Ei L-au pus la încercare pe Domnul până la maxim, astfel încât judecata lui Dumnezeu a intervenit. Dar când s-au uitat la șarpele de bronz, au trăit.

Fie ca să uităm de situația noastră, de starea noastră, de ziua de mâine sau de cele din trecut și să privim doar la Cristos ca șarpele de bronz!

A privi nu înseamnă că doar aruncăm o privire, ci că privim cu atenție, în așteptare, cu privirea constantă și absorbantă; Îl privim pe Isus cu atenție, în așteptare și cu o privire constantă și absorbantă, ca să trăim!

Fie ca să nu fim vrăjiți de nici un lucru sau de vreo persoană, ci să privim la Isus (Galateni 3:1; Evrei 12:2). Isus ne încurajează întotdeauna să privim la El; trebuie să privim la Isus cu atenție neîmpărțită, întorcându-ne de la orice alt lucru.

Cristos este ca un magnet imens care îi atrage pe toți căutătorii Săi la El Însuși când privim la El! Amin!

În Ioan 3, când Domnul vorbea cu Nicodim despre nașterea din nou, El a spus: “Ce este născut din carne, este carne, iar ceea ceea ce este născut din Duhul este duh.”

Nicodim nu înțelegea ce spunea Domnul, chiar dacă era un învățător al legii educat, etic și demn; Domnul a vrut să-i arate că are nevoie de o altă viață – viața divină, pentru că el era șerpesc!

Căci așa cum Moise a ridicat șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie ridicat Fiul Omului; Cristos a trebuit să fie ridicat pe cruce ca adevăratul șarpe de bronz ca un înlocuitor pentru toți păcătoșii, și toți cei care cred în El pot să aibă viață veșnică (Ioan 3:14-16).

Când Domnul a mers la cruce ca șarpele de bronz, în asemănarea cărnii păcatului, dar fără păcatul cărnii, El e asemenea Și-a eliberat viața din interior; aceasta a fost manifestarea dragostei Sale față de întreaga lume. Aleluia!

Cristos ca realitatea șarpelui de bronz a fost ridicat pe cruce: Priviți la El și trăiți!

Această istorisire din Numeri 21:4-9 este foarte semnificativă și se aplică vieții noastre creștine de astăzi.

Când copiii lui Israel au păcătuit împotriva lui Dumnezeu, El a trimis șerpi înfocați și au fost mușcați; apoi, Dumnezeu i-a spus lui Moise să ridice un șarpe de bronz pe un stâlp, în numele lor, pentru judecata lui Dumnezeu, ca atunci când ei privesc la șarpe, să trăiască.

Dumnezeu nu a înlăturat șerpii înfocați – El a oferit o cale poporului Său să privească și să trăiască.

Șarpele de bronz îl simbolizează pe Cristos (Ioan 3:14), iar stâlpul simbolizează crucea (1 Petru 2:24); Cristos a venit ca realitatea șarpelui de bronz și a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, după ce am murit față de păcate, să trăim înspre dreptate (1 Petru 2:24).

Bronzul, în tipologie, simbolizează judecata; șarpele de bronz avea forma unui șarpe, dar nu avea natura otrăvitoare a unui șarpe.

În același fel, Cristos a venit ca realitatea șarpelui de bronz și a fost ridicat pe cruce (Ioan 8:28); El a spus că, atunci când oamenii Îl vor ridica pe Fiul Omului, ei vor ști că El este – când a fost ridicat pe cruce, toți vor ști că El este Cel care este, Dumnezeul Triunic, Cel etern!

Cristos a venit în asemănarea cărnii păcatului, fără să se facă părtaș în vreun fel la păcatul otrăvitor al cărnii (Rom. 8:3; 2 Cor. 5:21; Evrei 4:15), la fel cum șarpele de bronz a avut doar asemănarea șarpelui, dar nu avea natura și otrava lui.

Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său în asemănarea cărnii păcatului și în ceea ce privește păcatul, și El a condamnat păcatul în carne. Așa cum șarpele de bronz era asemănător șarpelui, dar fără otrava acestuia, tot așa Domnul nu avea păcatul cărnii.

Acest lucru este destul de misterios: Dumnezeu a devenit carne, El a intrat în sfera cărnii pentru a-l distruge pe Satan, venind pe teritoriul lui Satan ca să-l distrugă pe acesta în carne. El a mers la cruce în asemănarea cărnii păcatului, dar fără vreun păcat în carne.

Cum poate fi posibil acest lucru? Acesta este un mister, pe care Biblia îl numește, misterul evlaviei – Dumnezeu manifestat în carne (1 Timotei 3:15).

Deci Cristos a venit ca realitatea șarpelui de bronz și a fost ridicat pe cruce, iar acum putem privi la El și să trăim!

Da, șarpele ne-a mușcat și, așa este, am devenit șerpești în natura noastră, căci păcatul locuiește în carnea noastră, dar putem privi la Cel care a fost înălțat, putem privi la El și putem fi infuzați cu El, și putem fi mântuiți și să trăim!

Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai venit ca realitatea șarpelui de bronz pentru a fi înălțat pe cruce și ca să mori pentru a condamna păcatul în carne și a-l distruge pe Satan prin cruce. Aleluia, putem privi la Isus, Cel înălțat pe cruce și putem trăi! Amin, Doamne, privim cu atenție nedivizată întorcându-ne de la orice alt lucru înspre Tine. Privim la Isus, fiind plini de așteptare și cu o privire constantă absorbantă, ca să fim mântuiți și să trăim! Aleluia pentru scumpul nostru Domn Isus Cristos, care este realitatea șarpelui de bronz!

Toți oamenii sunt șerpești în natură, fiind mușcați de Satan, șarpele; Dumnezeu l-a prins pe Satan în carnea omului pentru a-l distruge

În Geneza 3 vedem cum Satan, șarpele, a venit și și-a injectat natura în carnea omului; căderea omului nu a fost doar omul care nu a ascultat de Dumnezeu și a fost pedepsit de către El, ci, mai degrabă, prin faptul că omul a conversat cu Satan, însăși natura celui rău a fost injectată în om.

Acum toți descendenții lui Adam sunt născuți “mușcați” de șarpele vechi, diavolul. În ochii lui Dumnezeu, întreaga rasă umană decăzută este formată din ființe șerpești cu otrava șarpelui vechi în natura lor decăzută; prin naștere suntem șerpești, căci păcatul locuiește în noi.

Domnul Isus a zis în Ioan 8:44 că diavolul este tatăl păcătoșilor; în natura noastră noi suntem copii ai șarpelui vechi, diavolul (1 Ioan 3:10). Suntem fie copii ai lui Dumnezeu, fie copii ai diavolului – nu există un al treilea lucru.

În Matei 12:34 Domnul Isus i-a numit pe farisei “pui de vipere”, iar în 23:33 i-a numit: “Șerpi! Pui de vipere!”

Diavolul este șarpele antic (Apocalipsa 12:9; 20:2) și toți păcătoșii sunt șerpi, pui de vipere; în natura noastră decăzută nu suntem doar păcătoși – suntem șerpești.

În Romani 7 Pavel ne spune clar că în el (și în noi toți) există o altă persoană, păcatul personificat, care îl face să facă lucruri pe care el nu vrea să le facă. Satan ca păcat personificat este în carnea noastră; păcatul poate înșela oamenii (v. 11) și poate locui în ei și îi determină să facă lucruri împotriva voinței lor (vv. 17, 20).

Păcatul este viu în noi (v. 9) și este extrem de activ, deci trebuie să fie natura rea a lui Satan, cel rău, care locuiește în noi, acționează în noi și lucrează în noi ca oameni decăzuți. O, Doamne Isuse!

Această situație pare destul de disperată, dar Dumnezeu este înțelept, pentru că El Însuși a devenit om și El Însuși S-a îmbrăcat cu această carne, asemănarea cărnii păcatului și a dus-o la cruce.

Satan a crezut că a reușit atunci când și-a injectat natura rea în om, dar acest lucru doar I-a dat Domnului o oportunitate și o cale ușoară de a-l da pe Satan la moarte.

De exemplu, dacă un șoarece este liber în casă, nu este ușor să-l prindeți, iar lui îi este ușor să facă multe pagube; dar dacă puneți o momeală și o capcană, șoarecele poate fi prins cu ușurință.

Când șoarecele mănâncă momeala, el crede că a primit în cele din urmă ceea ce își dorea – o hrană delicioasă, dar a fost prins în capcană și este ușor ca proprietarul casei să-l omoare.

În mod similar, Satan este ca un șoarece obraznic care aleargă prin univers, dar când a intrat în om, a fost prins și întemnițat în om. Omul a fost “momeala” pentru ca Satan să fie prins și dat la moarte.

Cristos a venit în asemănarea cărnii păcatului ca realitatea șarpelui de bronz; El S-a îmbrăcat cu forma șarpelui și a dus-o pe cruce, pentru a-l reduce la nimic pe cel care are puterea morții, adică diavolul.

Moartea lui Cristos pe cruce a fost o moarte care l-a distrus pe diavolul (Evrei 2:14). Omul a fost capcana, Satan a fost prins în om și, prin încarnare, Dumnezeu S-a îmbrăcat cu omul corupt și l-a adus la cruce și, în același timp, l-a dus pe Satan pe cruce și l-a distrus acolo.

Acesta este motivul pentru care Satan se teme de cruce și de aceea Domnul ne-a spus să ne luăm crucea; crucea este calea de a-l birui pe Satan!

Unde este Satan astăzi? Satan este în noi – în carnea noastră; Satan ca păcat locuiește în carnea noastră (Galateni 5:24). Dar slavă Domnului, Cristos a crucificat carnea cu patimile și poftele ei. Satan a fost pus pe cruce, îngropat și apoi Cristos l-a lăsat în moarte, întemnițat până când va fi distrus pe deplin.

Așa cum Israelul a trecut prin Marea Roșie și faraonul cu armatele sale i-au urmat, dar doar Israelul a ieșit, în timp ce faraon și armatele sale au rămas acolo, tot așa Cristos l-a dus pe Satan și păcatul împreună cu El în moarte, și i-a lăsat acolo, când S-a înălțat în înviere! Aleluia!

Cristos l-a adus pe om împreună cu Satan în mormânt și El l-a scos pe om din mormânt în înviere, lăsându-l pe Satan îngropat în mormânt; acum acest om înviat este una cu Cristos!

Te lăudăm, Doamne, pentru înțelepciunea Ta, și minunata Ta lucrare ca realitatea șarpelui de bronz! Chiar dacă Satan și-a injectat natura rea în noi și ne-a făcut șerpești în natură la fel ca el, Cristos a venit în asemănarea cărnii păcatului și a distrus păcatul și pe Satan în carne! Slavă Domnului! Acum, Satan a fost distrus, dat la moarte și lăsat în mormânt, iar noi, cei ce am fost crucificați împreună cu Cristos, suntem înviați împreună cu El pentru a fi un om nou în învierea lui Cristos! Îți mulțumim, Doamne Isuse! Te lăudăm!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ came as the reality of the Bronze Serpent and Destroyed Satan on the Cross (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 6 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să fim vase deschise Domnului și să ne închidem vasul către moarte și întinăciune

23/02/2020 by Credincios in Cristos 2 Comments

Întinarea este inevitabilă, dar putem învăța să ne închidem vasul înspre moarte și întinăciune și ne putem deschide vasul către Domnul!

Răscumpărarea pe care Cristos a realizat-o pe cruce este etern eficientă și este întotdeauna disponibilă pentru fi aplicată la ființa noastră; ori de câte ori devenim necurați, Îl putem contacta pe Domnul prin exersarea duhului nostru și Duhul Sfânt va aplica sângele lui Cristos ființei noastre pentru a ne curăța din nou.

Moartea și întinarea morții prevalează și este aproape imposibil să nu fim întinați de moarte sau de impuritate.

Deci trebuie să-L luăm pe Cristos ca realitate a vițelei roșii și să-I permitem Duhului să aplice eficacitatea răscumpărării lui Cristos ființei noastre.

Putem crede că sângele lui Isus este cel care are grijă de impuritate, dar aplicarea se face prin exersarea duhului nostru, astfel încât Duhul Sfânt să aplice eficiența răscumpărării lui Cristos ființei noastre.

Rebeliunea este un păcat, iar rezultatul rebeliunii este moartea; răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu are multe forme și uneori se manifestă prin murmure, iar alteori este o rebeliune deschisă împotriva lui Dumnezeu și împotriva conducerii pe care Dumnezeu a rânduit-o.

Un păcat comun poate fi iertat și curățat luându-L pe Cristos ca ofrandă pentru păcat și curățarea pentru acest păcat este imediată; însă răzvrătirea nu este un păcat obișnuit, iar ofranda pentru păcat nu este suficientă.

Întinarea morții care rezultă din păcatul rebeliunii nu poate fi curățată decât de apa impurității. Această apă era compusă dintr-un anumit fel de cenușă și apa curgătoare (apa vie).

Aceste cenușe erau rezultatul arderii unei vițele roșii (împreună cu tot ceea ce avea, inclusiv sângele ei), împreună cu lemn de cedru, isop și șuvițe stacojii; cenușa rezultată este păstrată într-un loc special și, de fiecare dată când este nevoie de apă pentru impuritate, unele cenușe au fost amestecate cu apă curgătoare și au fost aplicate persoanei necurate.

În primul rând, trebuie să ne dăm seama că suntem necurați; chiar dacă suntem credincioși, Îl iubim pe Domnul și Îl mâncăm în cuvântul Său și Îl experimentăm și Îl savurăm, încă suntem în contact cu atâtea lucruri întinătoare și ne este ușor să ne întinăm.

Slavă Domnului, însă, căci Domnul Isus a venit ca adevărata vițea roșie, El a fost dat la moarte, iar cenușa rezultată poate fi amestecată cu Duhul Sfânt ca apă curgătoare pentru a ne curăța și pentru a ne aproviziona cu apă vie.

Doar lucrarea răscumpărării lui Cristos, prin umanitatea Sa demnă (lemn de cedru) și umilă (isopul), împreună cu moartea Sa și cu Duhul învierii Sale, ne poate vindeca și curăța situația de necurăția morții.

Avem nevoie de puterea Duhului Sfânt pentru a aplica răscumpărarea lui Cristos și pentru a ne curăța de necurăție

Cenușa înseamnă că orice a fost ars a ajuns în stadiul final; cenușa este starea finală a oricărui lucru și nimic nu mai poate schimba cenușa – ea este în forma finală.

Vițeaua roșie a fost arsă complet – pielea, carnea și sângele.

Pe cruce Cristos a fost răstignit și a fost „ars” de dreptatea lui Dumnezeu în mod complet, iar El a fost procesat pentru a fi în forma finală – cenușă, care în ochii omului nu înseamnă nimic, dar în ochii lui Dumnezeu e foarte importantă.

Lucrarea lui de răscumpărare a lui Cristos a fost consumată în etapa ei finală, iar lucrarea Lui a devenit acum „cenușă”, fără să i se adauge nimic.

Aceste cenușe trebuiau puse în afara taberei într-un loc curat, pentru a fi păstrate pentru adunarea copiilor lui Israel pentru apa pentru impuritate; aceasta este o ofrandă pentru păcat (Num. 19:11).

Aleluia, răscumpărarea lui Cristos a fost dusă la îndeplinire și ea este păstrată într-un loc special, un loc curat, astfel încât, ori de câte ori suntem necuțiți sau întinați, putem s-o aplicăm ființei noastre.

Pur și simplu atingând lumea, lucrurile lumii și contactând oamenii din lume, noi devenim necurați; lumea este în rebeliune împotriva lui Dumnezeu, iar principiul lumii este înlocuirea lui Dumnezeu cu multe alte lucruri.

Rezultatul lucrării lui Satan în om este moartea; rezultatul păcatului este moartea. Noi eram morți în păcate și ofense; aveam viață fizică, dar eram morți spiritual.

Când contactăm oameni care sunt morți din păcate și ofense, putem deveni necurați. Atunci când contactăm oamenii care trăiesc în păcat, devenim necurați și întinați.

Când avem prieteni în lume și trăim în lume, „atingem cadavre” și devenim necurați. O, Doamne Isuse!

Fără ca să ne dăm seama, pur și simplu trăind în lumea de azi, suntem infectați și întinați de impurități; când păcătuim prin faptul că atingem lumea, suntem necurați.

Cum putem fi curățați? Nu doar răscumpărarea Domnului ne curăță, ci apa pentru impuritate; apa vie trebuie amestecată cu cenușa și stropită pe noi.

Aceasta înseamnă că Duhul Sfânt trebuie să facă o lucrare în noi pentru a aplica ființei noastre eficacitatea răscumpărării Domnului.

Cristos este stânca, iar când El a fost lovit apa vie a curs (1 Corinteni 10: 4); această apă vie este Duhul Sfânt, iar a lua apa vie și a face din ea apă pentru impuritate înseamnă că este nevoie de lucrarea Duhului Sfânt.

Dacă există doar răscumpărarea Domnului, putem crede într-un fapt obiectiv și să fim de acord cu acesta; cu toate acestea, Domnul vrea să amestecăm Duhul Sfânt (apa vie) și răscumpărarea lui Cristos (cenușa) și să le aplicăm ființei noastre.

Slavă Domnului, Domnul Isus nu trebuie să moară din nou: lucrarea Sa unică pe cruce este veșnic eficientă și ne poate curăța oricând!

Deci trebuie să ne exersăm duhul, să-L contactăm Domnul și Duhul Sfânt va lucra în noi pentru a aplica eficacitatea răscumpărării lui Cristos ființei noastre pentru a ne curăța de păcatul nostru.

Eficacitatea lucrării Domnului pe cruce în urmă cu două mii de ani continuă până astăzi și până în veșnicie; prin întoarcerea către Domnul și exersarea duhului, ne deschidem către Dumnezeu și Îi permitem Duhului Sfânt să lucreze în noi și să aplice răscumpărarea lui Cristos ființei noastre, pentru a putea fi curățați de orice necurăție și să fim alimentați cu apa vieții.

Te lăudăm Doamne Isuse pentru lucrarea Ta pe cruce; răscumpărarea Ta este o lucrare eficientă în mod etern! Aleluia! Ne exersăm duhul, Doamne, în conformitate cu conștiința noastră luminată, pentru a ne mărturisi păcatele în lumina Ta și credem că Duhul Sfânt lucrează în noi pentru a aplica răscumpărarea lui Cristos ființei noastre și pentru a ne curăța de orice necurăție! Aleluia, Duhul curge ca apă vie, iar răscumpărarea lui Cristos ni se aplică – acum suntem curățați de orice întinăciune și impuritate și suntem aprovizionați cu apa vie!

Să fim vase deschise Domnului și să ne închidem vasul către moarte și întinăciune

Un tip reprezentativ foarte particular de întinare, care poate fi aplicat și experienței noastre creștine și vieții noastre de biserică, este menționat în Num. 19:15; aici se spune că orice vas care nu este acoperit este necurat, dar vasele închise sunt curate.

Noi suntem vase: suntem făcuți ca un vas pentru a-L conține pe Dumnezeu și, atunci când vorbim despre relația noastră cu Dumnezeu, noi ca vas dorim să fim deschiși pentru El și să-L primim, să-L savurăm și să fim plini de El.

Suntem vase alese; Dumnezeu ne-a ales din eternitate, El ne-a proiectat și ne-a creat, ne-a cunoscut mai dinainte și ne-a adus în ființă, pentru a putea fi un vas care-L conține pe Dumnezeu.

Deci, înspre Dumnezeu, trebuie să fim un vas deschis, deschizându-ne inima către El, întorcându-ne către El, exersându-ne duhul, astfel încât să nu avem nici o piedică între noi și El. Trebuie chiar să deschidem gura pentru a chema numele Său, să ne rugăm, să cântăm, să citim cu rugăciune și să-I mulțumim Domnului.

Cu toate acestea, noi, ca vas, trebuie să știm și să fim „închis” și să avem capacul strâns închis. Dacă vasul nostru este deschis tot timpul și capacul nu este strâns legat de el, moartea poate intra ușor să ne întineze.

Noi și doar noi suntem responsabili pentru ceea ce intră în vasul nostru; nimeni nu ne poate controla în ceea ce auzim, ce ascultăm (auzim multe lucruri, dar unor lucruri le acordăm o atenție deosebită și le ascultăm), ceea ce citim și ceea ce îngăduim să rămână în mintea noastră.

În ceea ce privește mântuirea din întinarea morții, există o singură acțiune pe care o putem lua în mod preventiv: putem face ceva astfel încât să putem reduce măsura de întinare și anume să ne menținem vasul închis – chiar bine închis – atunci când vine vorba de moarte.

Da, s-ar putea să trăim în lume, dar ne putem închide vasul înspre lume, astfel încât lumea să nu ne întineze și să ne facă să fim impuri. Ne putem feri de a fi întinați. Putem învăța să nu ascultăm vorbirea care conține elementul morții.

Putem discerne când cineva vrea să ne vorbească și să infuzeze rebeliune în noi și putem sta departe de asemenea persoane.

Nu ar trebui să ascultăm vorbele care au în ele elementul răzvrătirii; chiar dacă par adevărate, bazate pe fapte, o astfel de vorbire este din pomul cunoașterii binelui și răului și va aduce moarte.

Moartea vine într-un mod meschin, într-un mod camuflat; există un element de adevăr în vorbire care aduce moartea și există și moarte și cunoaștere…

Trebuie să ne ferim vasul de întinare; vasul nostru trebuie să fie deschis Domnului, dar în același timp trebuie să fie strâns închis spre moarte și întinăciune.

De cele mai multe ori nimeni nu încearcă să ne „otrăvească” sau „să ne întineze” – pur și simplu alegem să citim ceva, să ascultăm ceva sau să urmărim ceva care ne întinează – ne otrăvim pe noi înșine! O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să fim mântuiți de citirea lucrurilor care vor aduce moartea spirituală și să nu luăm în noi lucruri care știm că includ moarte și rebeliune. Fie ca să învățăm să ne închidem vasul, să închidem strâns capacul și să lăsăm să intre doar viața – să lăsăm apa vie și să nu lăsăm moartea să intre!

Doamne Isuse, ne deschidem vasul către Tine și îl închidem strâns către orice vorbire care aduce moarte și întinăciune! Amin Doamne Isuse, Te iubim și ne îndreptăm inima spre Tine, ne exersăm duhul pentru a Te contacta și vrem să Te savurăm și să primim distribuirea Ta divină. Alegem să ne închidem vasul spre orice vorbire din pomul cunoașterii binelui și răului. Alegem să nu ascultăm vorbirea care duce la moarte și alegem să nu citim lucruri care știm că ne vor întina. Dragă Doamne Isuse, vasul nostru este larg deschis pentru Tine și legat și închis către orice moarte și întinăciune!