Recâștigarea Domnului

Suntem vase de pământ care conțin o comoară neprețuită: excelența puterii este de la Dumnezeu

05/09/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, suntem vase de pământ care conțin o comoară neprețuită – Cristosul glorios, iar excelența puterii este de la Dumnezeu și nu din noi, căci Dumnezeu a strălucit comoara prețioasă în noi și îl putem experimenta pe Cristos ca fiind comoară în interior și imagine în exterior pentru a străluci cu El ca glorie a noastră. Amin!

Săptămâna aceasta L-am savurat pe Cristos ca imagine al lui Dumnezeu și comoară; aceste două aspecte sunt interconectate, căci Cristos, imaginea lui Dumnezeu, strălucește în noi pentru a deveni comoara noastră interioară.

Chipul lui Dumnezeu se referă la Cristos ca expresie exterioară, în timp ce comoara se referă la Cristos ca conținut interior. Prin iluminarea Evangheliei gloriei lui Cristos, care este imaginea lui Dumnezeu, L-am primit pe Cristos în noi și astfel am obținut o comoară neprețuită.

Când L-am primit pe Domnul ca urmare a auzirii Evangheliei și a răspunsului nostru, ceva din Cristos a fost infuzat în noi. Acum, ca și credincioși în Cristos, învățăm să cooperăm cu Domnul, astfel încât orice văl să fie îndepărtat de pe ochii noștri, ca să-L putem vedea pe Domnul față în față.

Satan, ca dumnezeu al acestei epoci, lucrează atât pentru a obține închinarea noastră, cât și pentru a ne acoperi ochii să nu-L vedem pe Dumnezeu, ca să nu vedem valoarea lui Cristos. El ne orbește gândurile și ne acoperă cu conceptele noastre.

Credem că conceptele noastre sunt bune, căci sunt ceea ce gândim; totuși, Satan se ascunde în spatele conceptelor noastre și, prin intermediul conceptelor noastre, ne acoperă, ca să nu-L vedem pe Cristos. O, Doamne!

Slavă Domnului că a strălucit asupra noastră și, de asemenea, că strălucește în noi ca evanghelie, ca să poată fi infuzat în noi! Fie ca noi să învățăm să renunțăm la conceptele noastre, să ne întoarcem inima către Domnul și să ne exersăm duhul, ca să-L putem vedea pe Domnul față în față!

Ori de câte ori inima se întoarce către Domnul, vălurile sunt îndepărtate și experimentăm libertatea în Cristos. Apoi, Îl privim față în față, iar El, ca imagine glorioasă al lui Dumnezeu, Se strălucește în noi pentru a-Și imprima imaginea asupra noastră și în noi.

Fața lui Isus Cristos strălucește, căci El este Cel mai prețios. Când petrecem timp cu Domnul și-L privim față în față, suntem infuzați cu El și putem face orice vrea El să facem, căci El este cel care face totul în noi.

Slavă Domnului că ne-a ales să fim vase, vase de pământ, care să-L conțină pe Cristosul glorios ca fiind comoara noastră neprețuită. El ne-a ales să fim vase de onoare umplute cu Dumnezeul Triunic în Cristos ca fiind comoara noastră neprețuită!

Dumnezeu a strălucit comoara prețioasă în noi, vasele de lut: excelența puterii este de la Dumnezeu și nu de la noi!

2 Corinteni 4:7 spune: „Pentru ca excelența puterii să fie de la Dumnezeu și nu din noi.” Noi suntem vase de pământ, dar Dumnezeu a strălucit în noi o comoară prețioasă, pe Cristosul glorios (vv. 4, 6). Faptul că suntem vase de pământ dovedește că excelența puterii este de la Dumnezeu și nu din noi.

În noi înșine, suntem doar vase de pământ; suntem păcătoși, decăzuți și smeriți. Cum putem manifesta adevărul și cum putem străluci gloria Evangheliei? Numai prin Dumnezeul care strălucește în noi comoara prețioasă – Cristosul glorios, astfel încât El să devină comoara noastră neprețuită.

Deși suntem vase de pământ fără valoare, Dumnezeu a strălucit comoara prețioasă în ființa noastră. Acum, această comoară, Cristosul glorios care locuiește în noi în interior, este sursa puterii care ne dă energie și ne face capabili să strălucim gloria lui Dumnezeu și să manifestăm adevărul.

Slavă Domnului că avem această comoară neprețuită în vasul nostru de pământ! Această comoară are putere, și această putere este excelentă! Puterea acestui Cristos glorios care locuiește în noi este transcendentă, de neîntrecut.

Când oamenii ne privesc în exterior, văd că suntem vase de pământ, exact ca și ei. Dar în interior, avem o comoară neprețuită – Cristos ca întrupare a Dumnezeului Triunic procesat și finalizat, care este Duhul atotinclusiv și dătător de viață în duhul nostru (1 Corinteni 15:45; Galateni 4:22). Aleluia!

Atâta timp cât ne întoarcem către duhul nostru și rămânem în duhul nostru, privindu-L pe Domnul față în față, Domnul ne oferă continuu puterea extraordinară de care avem nevoie pentru a-L exprima. Prin distribuirea Sa divină, El ne infuzează cu tot ceea ce este El și ne constituie slujitori ai unui nou legământ (2 Corinteni 3:6).

Avem o comoară minunată, vie și activă în vasul nostru de pământ. Această comoară este puterea, sursa tăriei, pentru ca noi să ne comportăm și să slujim în lumea de astăzi, iar prin excelența puterii acestei comori, putem străluci evanghelia și manifesta adevărul. Amin!

Pavel a mărturisit despre caracterul pământesc al vasului său și despre excelența puterii comorii din el în 2 Corinteni 4:8-9. El a spus că erau apăsați din toate părțile, dar nu la strâmtoare; a fi apăsați din toate părțile se referă la vasul de pământ și nu la strâmtoare, la comoara neprețuită.

Ei simțeau că era prea mult, fiind apăsați din toate părțile – aceasta este caracterul pământesc al vasului lor. Totuși, nu erau la strâmtoare – aceasta este excelența puterii comorii.

Erau incapabili să găsească o cale de ieșire – vasul de pământ; dar nu complet lipsiți de o cale de ieșire – comoara. Ei erau persecutați – vasul de pământ, dar nu abandonați – comoara. Trântiți jos – vasul, dar nu omorâți – comoara.

În mod similar, în 2 Corinteni 6:8-10, el a enumerat multe elemente care prezintă vasul și comoara.

Prin glorie și ocară, prin vorbire de rău și în vorbire de bine, ca niște înșelători, și totuși adevărați; ca niște necunoscuți, și totuși cunoscuți; ca niște care murind, și totuși iată că trăim; ca niște pedepsiți, și totuși nu sunt omorâți; ca niște întristați, și totuși îmbogățim pe mulți; ca neavând nimic, și totuși stăpânim toate lucrurile.

2 Corinteni 7:5-6 menționează, de asemenea, contrastul dintre comoară și vas. Noi, credincioșii în Cristos, trăim într-un paradox: avem constant vasul de pământ cu suferințele și limitările lui, dar avem și comoara, iar excelența puterii este de la Dumnezeu, nu din noi.

Unii frați tineri ar putea crede că trebuie să suprime „caracterul de pământ al vasului” și s-ar putea comporta ca și cum nici măcar nu ar avea un vas de pământ; acest lucru nu este normal. Alții încearcă să camufleze vasul de pământ, întărindu-se pe ei înșiși.

Fie ca vasul de pământ să fie văzut, dar cu comoara înăuntru. Comoara trebuie să strălucească prin vas. Fie ca noi să ne încredem nu în vasul de pământ, ci în comoara neprețuită din vas, realizând că excelența puterii nu este din noi, ci de la Dumnezeu!

Dumnezeu L-a strălucit pe Cristos în noi, El introduce pe Cristos în însăși țesutul ființei noastre și El ne va transforma după imaginea lui Cristos! Aleluia!

Comoara este puterea și sursa de tărie pentru ca noi să-L trăim pe Cristos, să-L manifestăm pe Cristos și să strălucim Evanghelia altora.

Ca și credincioși în Cristos, Îl avem pe Cristos ca o comoară minunată în noi, iar în exterior, îl purtăm pe Cristos ca imagine al lui Dumnezeu, expresia Dumnezeului Triunic (2 Corinteni 4:4).

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în noi ca să fii comoara neprețuită din vasul nostru de pământ. Amin, Doamne, vrem să Te cunoaștem ca fiind comoara din noi. Vrem să Te privim ca fiind Cel mai prețios, ca să putem fi infuzați cu Tine. Fie ca noi să realizăm că în noi înșine nu suntem nimic mai mult decât vase de pământ, dar avem o comoară neprețuită în noi! Slavă Domnului, excelența puterii nu vine din noi, ci de la Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca noi să vedem că comoara din noi devine sursa puterii care ne dă energie și ne face capabili să strălucim gloria lui Dumnezeu și să manifestăm adevărul! Aleluia, Cristos, minunata comoară din vasul nostru de pământ, ne împuternicește și ne energizează din interior! Amin, Doamne, ne întoarcem către Tine. Hrănește-ne continuu cu puterea extraordinară prin distribuirea Ta divină, ca să putem fi constituiți în slujitori ai unui nou legământ! Slavă Domnului pentru comoara din vasul nostru de pământ!

Trăim o viață crucificată pentru manifestarea vieții de înviere prin excelența puterii comorii ascunse din vasul nostru de pământ

Apostolul Pavel a mărturisit în repetate rânduri despre persecuția, suferințele și pericolul pe care le-a experimentat; totuși, ceea ce vedem în experiența sa nu este o complângere, o cârtire sau o ceartă cu Domnul despre acestea, ci pur și simplu Cristos trăind în el și fiind exprimat prin el.

Pe partea negativă, apostolii au fost sub omorârea crucii prin atâtea situații dificile, persecuții și medii dure. Moartea lui Cristos lucra în ei. Pe partea pozitivă, viața divină a fost eliberată prin ei, căci ei au manifestat viața de înviere.

Ei au trăit printr-o viață care era atotsuficientă și atotpotrivită, iar excelența puterii nu era de la ei, ci de la comoara ascunsă din vasul lor de pământ.

Acesta este cu adevărat un paradox, căci apostolul nu a primit nicio glorie sau recunoaștere exterioară, nici nu a fost justificat sau salvat din închisoare, totuși în toate aceste lucruri, el L-a trăit pe Cristos și L-a manifestat.

Noi, cei care credem în Cristos, trebuie să trăim o viață crucificată pentru manifestarea vieții de înviere. Am fost crucificați împreună cu Cristos (Galateni 2:20), iar acum Cristos trăiește în noi.

În noi înșine, suntem un vas de pământ fragil, slab, muritor și păcătos, dar în acest vas conținem o comoară neprețuită. Excelenta putere nu vine din vas, ci din comoara din noi.

Chiar dacă ni se pare că suntem zilnic sub omorârea crucii, iar vasul nostru slab devine din ce în ce mai slab, trebuie să-L contactăm pe Domnul ca har în duhul nostru și să rămânem în duhul nostru, unde este provizia de alimentare.

Cristos trăiește în noi; El ne face capabili să trăim o viață crucificată pentru manifestarea vieții de înviere, astfel încât să ne putem îndeplini slujirea pentru noul legământ al lui Dumnezeu.

Pe de o parte, trăim o viață crucificată, fiind zilnic sub omorârea crucii. Pe de altă parte, harul abundă în noi, iar viața este împărtășită prin noi. Mai mult, viața noastră devine o manifestare a lui Cristos. Fie prin cuvintele și faptele noastre, Cristos este mărit (Filipeni 1:19-21).

Pe măsură ce trăim o viață crucificată pentru manifestarea vieții de înviere, excelența puterii este cea a comorii ascunse în vasul nostru de pământ.

Slavă Domnului că suntem vase de pământ care conțin o comoară minunată! Viața și slujirea noastră de astăzi ar trebui să fie în Duh, ceva real și viu. Domnul vrea să câștige acest lucru printre noi astăzi.

În interior, Îl avem pe Cristos ca fiind comoară minunată, iar în exterior, Îl purtăm pe Cristos ca imagine al lui Dumnezeu, astfel încât Cristos să poată fi exprimat prin noi. Cristos pentru noi nu este doar un Mântuitor – El este Cel Mai Excelent din univers și El trăiește în duhul nostru!

El este comoara care locuiește în noi și Îl putem experimenta și savura pe Cristos ca fiind comoară din interior și imagine din exterior. Fie ca noi să rămânem într-un contact personal, direct și intim cu Domnul zi de zi.

Fie ca noi să căutăm fața Lui. Fie ca noi să-L privim și să privim în indicele ființei Sale din duhul nostru.

Strălucirea feței Sale devine strălucirea feței noastre. Slujirea noastră pentru Domnul va izvorî din contemplarea Domnului de către noi pentru a fi infuzați cu El, iar excelența puterii este comoara neprețuită din vasul nostru de pământ.

Vom sluji altora nu numai prin vorbirea noastră, ci chiar și prin trăirea noastră, prin felul în care trăim. Cristos va străluci prin noi.

Doamne Isuse, vrem să Te contemplăm astăzi. Tu ești comoara din vasul nostru de pământ. Ne întoarcem inima către Tine. Ne îndreptăm întreaga ființă spre Tine. Te primim ca har, căci Tu trăiești în noi pentru a ne face capabili să trăim o viață crucificată pentru manifestarea vieții de înviere. Amin, Doamne Isuse, chiar dacă suntem sub lucrarea de omorâre a crucii, fie ca viața să fie administrată prin noi multor altora. Fie ca harul să abunde în noi și fie ca harul să curgă prin noi către cei din jurul nostru. Privim la Tine, Doamne, pentru a fi infuzați cu Tine. Te luăm ca viață și persoană. Vrem să trăim viața creștină și să slujim ca slujitori ai unui nou legământ prin excelența puterii comorii ascunse în vasul nostru de pământ. O, Doamne, fie ca toate lucrurile să lucreze spre binele nostru, ca să fim asemenea imaginii Tău, pentru ca vasul nostru să fie făcut asemenea comorii! Fie ca Tu să te arăți prin noi! Amin, Doamne, fie ca cuvintele noastre și chiar viața noastră să vorbească pentru Tine și să-L administreze pe Cristos altora!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Earthen Vessels Containing a Priceless Treasure: the Excellency of the Power is of God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 17 cu tema: Cristos ca fiind imaginea lui Dumnezeu și comoara, ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Suntem vase absolut deschise Domnului și iubindu-L pentru a fi umpluți cu Dumnezeu ca viață

04/09/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pentru ca El să-Și împlinească scopul, Dumnezeu a creat omul ca un vas de lut pentru a-L conține pe El ca viață; El ne-a ales să fim vase de onoare umplute cu Dumnezeul Triunic și, ca atare, trebuie să fim vase absolut deschise Domnului pentru ca El să Se distribuie în noi și să facă totul în noi. Amin!

Slavă Domnului că noi, credincioșii în Cristos, suntem vase de lut care conțin o comoară neprețuită, Cristosul gloriei! Aceasta nu pentru că suntem mai buni decât alții, ci datorită îndurării lui Dumnezeu. În îndurarea Lui, Dumnezeu ne-a ales să fim vase care să-L conțină pe El ca glorie.

Domnul Isus este comoara noastră în noi, iar cheia pentru a-L savura ca fiind comoara noastră este să petrecem timp cu El pentru a-L privi și a-L absorbi.

Chiar dacă toți credincioșii în Cristos Îl au pe Cristos ca și comoară în ei, nu mulți savurează această comoară. Mulți creștini își trăiesc viața creștină ca și cum nu ar avea nicio comoară în ei, căci comoara nu poate fi văzută prin ei și nu savurează prețiozitatea Domnului Isus ca și comoară a lor.

Cum putem nu doar să conținem această comoară, ci și să o savurăm și să o exprimăm? Trebuie să petrecem timp intim, personal și direct cu Domnul zi de zi.

Trebuie să ne luăm timp din programul nostru încărcat pentru a fi pur și simplu cu Domnul, pentru a-L savura. El este Cel mai minunat. El este Cel mai prețios. Ne place să fim în prezența Sa.

Când Îl contactăm pe Domnul, simțim că ne atrage spre Sine, astfel încât să-L putem savura și să ne împărtășim din bogățiile Sale. Fiind căutători ai Domnului, trebuie pur și simplu să ne deschidem Domnului din nou și din nou în timpul nostru cu El, pentru a putea fi infuzați cu El.

Așa cum preoții din Vechiul Testament aveau pâinea punerii înainte, pâinea prezenței, în Locul Sfânt din tabernacol și din templu, tot așa și noi avem astăzi fața lui Cristos în duhul nostru și trebuie să savurăm strălucirea feței Sale.

Asemenea lui Pavel, trebuie să trăim în indicele ochilor Domnului. Viața noastră de zi cu zi trebuie să fie o viață de contemplare a Domnului. Doar să privim fața Lui – asta este ceea ce tânjește inima noastră.

Când Îl privim pe Domnul, când fața noastră este dezvăluită pentru a-L privi, suntem infuzați cu El și Îl reflectăm. Reflectăm ca o oglindă gloria Domnului și suntem transformați în același chip, din glorie în glorie, întocmai ca de la Duhul Domnului.

Un proces interior de transformare are loc atunci când ne deschidem către Domnul, îndepărtăm orice văluri și Îl privim față în față. Acest proces are ca rezultat exprimarea Lui, căci reflectăm ceea ce privim.

Dumnezeu l-a creat pe om ca un vas de lut pentru a-L conține pe Dumnezeu ca viață, pentru împlinirea scopului Său

Primul pas pe care Dumnezeu L-a făcut pentru a-Și împlini scopul a fost să creeze omul după chipul și asemănarea Sa (Gen. 1:26). El a creat omul într-un mod foarte particular; El nu l-a creat pe om ca o unealtă pentru a face ceva sau un instrument pentru uzul Său, ci ca să fie un vas.

După ce Dumnezeu l-a creat pe om, în loc să-i spună să facă una sau alta, El l-a pus în fața pomului vieții (Geneza 2:7). El vrea ca omul să-L primească pe Dumnezeu ca viață și să-L conțină pe Dumnezeu ca viață a sa.

Ca ființe umane, suntem vase. Suntem ca o sticlă sau un pahar, un recipient care conține ceva. Nu suntem neînsuflețiți sau lipsiți de viață; suntem plini de viață, avem sentimente, preferințe și dorințe, dar suntem un vas care conține ceva.

Am fost creați pentru a-L conține pe Dumnezeu, așa cum o sticlă a fost făcută nu pentru a se conține pe sine, ci pentru a fi umplută cu un anumit lichid.

Când te uiți la o sticlă de Coca-Cola, știi că a fost concepută să conțină Coca-Cola. Nu a fost concepută pentru grădinărit (deși unii oameni o pot folosi în acest fel) sau pentru a fi expusă undeva; a fost concepută să conțină un anumit lichid.

În mod similar, noi, ființele umane, suntem creați de Dumnezeu ca vase de lut pentru a-L conține pe Dumnezeu ca viață, în vederea împlinirii scopului lui Dumnezeu. În interiorul ființei noastre, există un vid în forma lui Dumnezeu, pe care numai Dumnezeu îl poate umple și satisface. Suntem concepuți ca vase de lut pentru a-L conține pe Dumnezeu ca viață.

În Romani 9:21 și 23, Pavel ne spune clar că suntem vase de lut pentru a-L conține pe Dumnezeul gloriei. El este Olarul, noi suntem lutul; El ne-a făcut pe fiecare dintre noi într-un fel anume, pentru un scop anume.

Ne putem plânge că El ne-a creat cu o anumită dispoziție, care s-ar putea să nu ne placă, și s-ar putea să nu fim mulțumiți de felul în care arătăm în exterior. Totuși, așa ne-a creat Dumnezeu; El ne-a modelat și ne-a făcut într-un fel anume pentru a fi un vas de lut care să-L conțină pe Dumnezeu ca viață.

Putem încerca să conținem multe lucruri, căci lumea pare să ne ofere multe lucruri pentru a ne umple. Dar, indiferent câtă educație, sport, divertisment și activități încercăm să îndesăm în vasul nostru, nu suntem niciodată mulțumiți.

Singurul lucru care ne satisface este Dumnezeul Triunic ca viață care este distribuit în noi pentru a fi savurarea noastră. De aceea, atunci când ne pocăim și credem în Domnul Isus, descoperim că El este sensul vieții noastre umane.

Sensul vieții noastre omenești nu constă în ceea ce facem în exterior sau în lucrurile pe care încercăm să le punem în mintea și sufletul nostru în interior; sensul vieții noastre omenești este Cristos ca viață care vine în noi pentru a ne umple și a ne satura cu Sine Însuși.

Dumnezeu ne-a ales pentru ca noi să fim vase de onoare umplute cu Dumnezeul Triunic ca viață (Romani 9:21, 23; 2 Corinteni 13:14). Suntem vase pentru a-L conține pe Dumnezeu; suntem vase de onoare atunci când îl conținem pe Dumnezeu.

Când Dumnezeu vine pentru a fi savurarea noastră, suntem vase de onoare spre glorie. Dar când nu-L conținem pe Dumnezeu, când suntem umpluți în mod activ cu alte lucruri în afară de Dumnezeu, suntem vase spre ocară.

Cu ce suntem umpluți? Ce luăm înăuntrul nostru zi de zi? Ce punem în vasul nostru? Trebuie să venim la Domnul din nou și din nou și să ne menținem vasul deschis pentru El, astfel încât El să ne umple cu Sine Însuși ca viață.

Fie ca noi să vedem că suntem vase, vase de lut, pentru a-L conține pe Dumnezeu ca și comoară a noastră.

Fie ca noi să ne dăm seama că Dumnezeu ne-a conceput într-un mod special pentru ca El să vină în noi ca să fie viața și savurarea noastră. Și fie ca noi să ne deschidem către El pentru a fi umpluți cu El din nou și din nou pe tot parcursul zilei.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai creat să fim vase de lut pentru a-L conține pe Dumnezeu ca viață. Aleluia, nu suntem unelte sau instrumente pentru Dumnezeu, ci suntem vase pentru a-L conține! Ne deschidem Ție, Doamne dragă. Ne deschidem pentru a fi umpluți cu Tine. Fie ca noi să ne dăm seama că nu suntem aici pentru a fi umpluți cu noi înșine sau cu lucrurile din această lume, ci pentru a fi umpluți cu Dumnezeu! Aleluia, suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu pentru a fi un vas de lut pentru a-L conține pe Dumnezeu ca viață! Amin, Doamne, ne deschidem vasul Ție. Vino în noi. Umple-ne. Saturează-ne. Fii comoara din noi. Vrem să Te conținem și să fim umpluți cu Tine. Fie ca noi să fim vase de onoare umplute cu Dumnezeul Triunic! Aleluia, am fost aleși de Dumnezeu pentru a putea fi vase de onoare umplute cu Dumnezeul Triunic ca viață. Amin, Doamne, ne dăm Ție pentru a fi umpluți cu Tine! Ne deschidem vasul pentru distribuirea Ta divină: umple-ne cu Tine însuți ca conținut al nostru!

Să fim vase absolut deschise Domnului și iubindu-L pentru a fi umpluți cu El

Trebuie să ne dăm seama că suntem vase de lut pentru a fi umplute cu Dumnezeul Triunic ca fiind conținutul nostru.

După ce Dumnezeu l-a creat pe om, El l-a pus în fața pomului vieții. Când a venit Domnul Isus, El a spus că El este pâinea vieții (Ioan 6:35) și că El este vița (Ioan 15:1-5). El a venit pentru a fi mâncat de noi ca pâinea vieții, pentru ca noi să avem viață și să trăim veșnic.

Modul în care Dumnezeu Își îndeplinește scopul nu este ajutându-ne să facem una sau alta pentru El, pentru ca El să fie glorificat; El vine în noi ca viața noastră pentru a fi savurarea noastră de a face totul în noi și pentru noi.

Orice mâncăm devine parte din noi, chiar și din noi; suntem ceea ce mâncăm. Când mâncăm ceva, îl digerăm și îl asimilăm, iar acel lucru devine parte din noi.

Noi suntem vase care mănâncă, deoarece noi mâncăm și bem tot timpul pentru a asimila ceea ce mâncăm și bem.

Dumnezeu dorește să-L mâncăm. El vrea să fim vase care Îl conțin pe El și să fim umpluți cu El ca și conținut al nostru.

Suntem creați ca vase pentru a-L conține pe Dumnezeu ca viață și trebuie să fim vase absolut deschise Domnului și iubindu-L tot timpul. Ceea ce se cere de la un vas este să rămână deschis pentru a fi umplut cu conținutul.

Noul Testament ne arată că Dumnezeu vrea să fim un vas care Îl iubește și se menține deschis către El.

Problema este că, odată ce credem în Domnul și vedem frumusețea Lui, s-ar putea să dorim să facem lucruri pentru El. El nu vrea să facem lucruri pentru El; El vrea să fim vase absolut deschise Lui pentru ca El să Se distribuie în noi.

Dacă suntem vase absolut deschise Domnului, El poate veni în noi, ne poate satura și ne poate umple cu Sine Însuși și poate face totul în noi și pentru noi.

Apostolul Pavel a fost un vas absolut deschis Domnului, iar Domnul putea curge în el și prin el într-un mod îmbelșugat. Fie ca noi să ne dăm pe noi înșine pur și simplu pentru a-L iubi pe Domnul. Fie ca noi să nu mai facem pentru El și pur și simplu să-L iubim și să-L savurăm pe El.

Fie ca noi să ne dăm seama că Dumnezeu vrea în primul rând să ne deschidem ființa către El pentru ca El să Se distribuie în noi.

Noul Testament ne arată că Dumnezeu vrea ca credincioșii să fie vase care Îl iubesc și se mențin deschiși Lui (Romani 9:21, 23; 2 Corinteni 3:16).

El nu vrea în primul rând să facem lucruri pentru El; El poate face totul, El Își poate satisface toate nevoile Sale, dar El vrea vase deschise.

Dacă nu ne deschidem Domnului din adâncul ființei noastre, El nu se poate distribuit în noi și nu-Și poate face domiciliul adânc în inima noastră (1 Corinteni 2:10; Efeseni 3:16).

El vrea să fie comoara din ființa noastră și, fiind comoara din noi, vrea să se răspândească în fiecare parte, astfel încât să ne poată transforma după chipul Său.

În cele din urmă, vasul nostru de lut va fi transformat în comoara glorioasă și neprețuită pe care o conținem. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, pentru ca Domnul să ne transforme după chipul Său, trebuie să ne păstrăm vasul deschis pentru El.

În timp ce mergem la muncă și facem tot felul de lucruri la birou, în timp ce călătorim și acordăm atenție multor probleme și în timp ce ne relaxăm acasă sau în vacanță, trebuie să fim vase absolut deschise Domnului pentru distribuirea Sa divină.

Trebuie să-I spunem Domnului să ne mențină deschiși pentru El. Aceasta nu înseamnă că, dacă nu facem nimic pentru Dumnezeu, suntem acum somnoroși și pasivi; mai degrabă, suntem în alertă să facem un singur lucru: să ne păstrăm vasul absolut deschis Domnului, pentru ca El să Se distribuie în noi.

Un vas deschis nu face nimic altceva decât să se mențină deschis pentru a fi umplut prin distribuirea divină a Trinității Divine (2 Corinteni 13:14). Dumnezeu Tatăl, ca dragoste, este sursa, Cristos Fiul, ca har, este calea, iar Dumnezeu Duhul, ca părtășie, Îl aduce în noi pe întregul Dumnezeu Triunic cu tot ceea ce este și are El prin distribuirea Sa divină.

Când suntem vase absolut deschise Domnului, El vine și ne umple și face totul în noi și pentru noi (Efeseni 3:19).

Pe de o parte, suntem slabi pentru că suntem vase de lut; pe de altă parte, avem o comoară minunată în noi.

Pe de o parte, avem acest vas muritor, fragil, de lut, iar pe de altă parte, avem o comoară în noi care ne permite să ne păstrăm deschiși Domnului.

Atâta timp cât venim la El din nou și din nou, chiar și deschiderea noastră către El este posibilă datorită El, ca fiind comoara din noi.

El, ca și comoară din noi, ne face capabili să ne deschidem către El, oferindu-I orice oportunitate de a face tot ceea ce vrea El să facă în noi și pentru noi. Aceasta este viața creștină potrivită și autentică (Galateni 2:20).

Fie ca noi să ne exercităm liberul arbitru pentru a-L iubi pe Domnul (Matei 22:37) și să ne menținem deschiși către El, astfel încât să putem fi vase absolut deschise distribuirii Sale divine astăzi.

Doamne Isuse, ne deschidem vasul Ție. Curgi în noi astăzi. Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție! Păstrează-ne deschiși Ție tot timpul. Salvează-ne de a fi pasivi sau indiferenți și salvează-ne de a încerca în primul rând să lucrăm pentru Tine. Fie ca noi să ne oprim din a face și să fim foarte atenți pentru a ne păstra vasul absolut deschis Ție! Amin, Doamne, Te iubim și ne deschidem Ție! Fie ca noi să vedem că Tu nu vrei în primul rând să facem lucruri pentru Tine, ci doar să ne păstrăm vasul deschis Ție. Suntem aici, Doamne, și suntem deschiși. Fă-ne să ne deschidem Ție din adâncul ființei noastre. Fă-ne să ne păstrăm ființa deschisă Ție tot timpul. Îndură-Te de noi, Doamne, ca să nu avem nicio parte a ființei noastre închisă față de Tine. Vrem să ne păstrăm ființa în întregime și complet deschisă distribuirii Tale divine pe tot parcursul zilei. Aleluia, comoara din noi ne permite să ne păstrăm deschiși către Domnul! Amin, Doamne, vrem să-Ți oferim fiecare oportunitate de a face tot ceea Tu ce vrei să faci!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Vessels Absolutely Open to the Lord & Loving Him to be Filled with God as Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 17 cu tema: Cristos ca fiind imaginea lui Dumnezeu și comoara, ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să avem un contact direct și intim cu Domnul pentru a simți prețioasa Lui locuire interioară

03/09/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Trebuie să avem un contact direct și intim cu Domnul, rămânând în prezența Lui, pentru a putea simți prețioasa Lui locuire interioară, căci El este comoara neprețuită din vasul nostru de lut.

Numai atunci când trăim în prezența lui Cristos, privind la indicele ființei Sale, simțim că El este o comoară pentru noi; pentru a avea strălucirea Domnului, trebuie să petrecem timp față în față cu El, pentru ca El să poată străluci în noi și să strălucească prin noi către alții, pentru a deveni comoara din ei. Amin!

Cu toții putem mărturisi că, în calitate de credincioși în Cristos, L-am atins pe Domnul. Cel puțin la începutul vieții noastre creștine, am avut o întâlnire directă cu Domnul, căci El a strălucit asupra noastră, ne-a expus păcatele și ne-a arătat frumusețea și prețiozitatea Sa.

Încă de atunci, a existat o impresie în ființa noastră, ceva din Cristos care a fost imprimat în noi, care nu ne va părăsi. Acum, zi de zi, învățăm să-L contactăm pe Domnul, renunțând la concepțiile noastre, îndreptându-ne inima către El și luându-L ca viață și persoană a noastră, astfel încât El să ne poată infuza mai mult cu Sine Însuși și să ne impresioneze mai mult cu Sine Însuși.

Când Îl atingem pe Domnul în duh, când suntem dezvăluiți și pur și simplu contemplăm frumusețea Lui, ne dăm seama cât de minunat este El. El este Cel mai minunat și mai prețios. Nimic altceva nu se compară cu El.

Lumea ne poate oferi atât de multe lucruri, telefonul din buzunarul nostru ne poate da multe notificări, iar cei din jurul nostru ne pot invita să facem multe lucruri cu ei, dar noi Îl iubim pe Domnul Isus și, pentru că Îl contemplăm față în față, nu facem anumite lucruri, nu putem merge în anumite locuri și nu putem spune anumite lucruri.

Nu pentru că Domnul ne spune în Biblie că nu ar trebui să iubim lumea și de aceea încercăm acum tot posibilul să nu iubim lumea; mai degrabă, Îl iubim pe Domnul și Îl prețuim atât de mult încât lumea nu este nimic pentru noi.

Pe de-o parte, pe măsură ce Îl iubim pe Domnul și trăim în prezența Lui, suntem capabili să facem multe lucruri pentru El, din dragoste pentru Domnul, și Îi slujim cu sârguință și credință, căci El este rezerva noastră de slujire.

Pe de altă parte, suntem mai mult decât dispuși să respingem ceea ce lumea are de oferit și nu participăm la același potop de destrăbălare în care se află toți oamenii astăzi. Totul se întâmplă pentru că ne place să-L contemplăm pe Domnul, să contemplăm fața Lui minunată și toate lucrurile pământului devin ciudat de întunecate în lumina gloriei și harului Său. Cât de mult Îl iubim!

Și pe măsură ce Îl iubim și petrecem timp cu El, Îl radiem și în alții, căci El strălucește în noi și prin noi în alții pentru ca ei să vadă ceva din Cristos și să fie infuzați cu El pentru a-L câștiga ca fiind comoara lor. O, ce comoară neprețuită avem astăzi în vasul nostru de lut!

Să avem un contact direct și intim cu Domnul pentru a simți prețiozitatea locuirii Sale înăuntrul nostru ca fiind comoara din noi

Cristosul glorios este comoara neprețuită din noi, vasul de lut (2 Corinteni 4:6-7). Toți credincioșii în Cristos au această comoară neprețuită, dar este posibil să nu trăiască în senzația prețiozității lui Cristos, deoarece nu trăiesc în prezența Domnului, nici măcar în lumina ochilor Domnului.

Dacă noi, cei care credem în Cristos, nu avem indicele feței lui Cristos, El nu poate fi o comoară pentru noi în realitate. Știm că El este în noi și știm că în vasul nostru de lut există o comoară de glorie neprețuită; totuși, nu avem sentimentul că El este prețios pentru noi.

Pe de o parte, cu toții putem declara că suntem vase de lut și că Cristos este comoara din noi (Romani 9:21; 2 Corinteni 4:4-7). Pe de altă parte, trebuie să înțelegem că numai atunci când trăim în prezența lui Cristos, contemplând indicele ființei Sale, simțim că El este o comoară pentru noi (v. 10).

Cum putem avea strălucirea instantanee, proaspătă și prezentă a lui Cristos în ființa noastră? Numai petrecând timp cu Domnul. Trebuie să avem un contact personal, direct și intim cu Domnul pentru a avea strălucirea și infuzia Sa interioară.

De aceea trebuie să chemăm numele Domnului din nou și din nou. Când Îl chemăm pe Domnul, suntem aduși într-un contact direct și intim cu El, chiar față în față cu El, și putem contempla fața Sa minunată (Romani 10:9, 13). Când chemăm Numele Domnului nu ca o rutină sau o practică, ci într-un mod drag și intim, suntem înaintea feței Domnului, iar strălucirea lui Dumnezeu este în inima noastră.

Fie ca noi să știm nu doar că avem o comoară în noi, ci, mai mult, să fim deschiși Domnului și să avem părtășie cu El într-un mod direct și personal. Trebuie să-I cerem Domnului să ne lase să vedem fața Lui, pentru a putea fi intimi cu El. Trebuie să ne exprimăm dorința de a fi înaintea Lui, de a-L vedea și de a contempla fața Lui.

În Psalmul 27:8, psalmistul a spus: „Când zici: Caută fața Mea!”, inima mea zice: „Fața Ta, Doamne, o voi căuta”. Psalmistul nu a spus aici: „Când ai zis”, ca atunci când Domnul ne vorbește o dată pentru totdeauna ca să-L căutăm; ci mai degrabă spune: „Când spui Tu”, indicând faptul că Domnul ne vorbește încontinuu și că noi căutăm încontinuu fața Lui.

Domnul pare să aibă obiceiul de a spune: „Caută fața Mea”; când Îl auzim, trebuie să-I spunem: „Doamne, vrem să căutăm fața Ta!” A căuta fața Domnului nu înseamnă doar a merge la El cu lista noastră de nevoi și dorințe; Dumnezeu nu vrea doar să ne dea lucruri separat de Cristos – El vrea să ni se dăruiască pe Sine în Cristos pentru savurarea noastră.

Trebuie să aducem toate nevoile noastre înaintea Domnului și să-I facem cunoscute dorințele noastre, dar mai presus de toate, trebuie să venim la El doar pentru a fi cu El, a-L savura și a contempla strălucirea feței Sale.

Trebuie să venim la Domnul și să-L luăm ca realitatea tuturor nevoilor noastre. El este adevărata noastră pâine a feței – pâinea prezenței, căci fața Lui este pâinea noastră. Ne hrănim cu El contemplându-L. Fie ca să nu ne grăbim timpul cu El.

Fie ca nu doar să-L chemăm pe Domnul de câteva ori și apoi să „trecem la treabă” întrebându-L pe Domnul una sau alta; fie ca mai degrabă să petrecem timp cu El într-un mod drag și intim, pentru a avea un contact direct și intim cu El.

Psalmul 27:4 spune: „Un lucru am cerut de la Iehova și îl voi căuta: să locuiesc în casa Iehova în toate zilele vieții mele, să privesc frumusețea Iehova și să întreb în templul Lui.” Vrem să locuim în prezența Domnului, să fim în prezența Lui intimă și proaspătă sub strălucirea Lui, astfel încât pur și simplu să-L contemplăm.

Pe măsură ce-L contemplăm, putem și să-I aducem întrebările noastre, după ce am petrecut suficient timp pentru a-L savura. Mai întâi, Îl contemplăm și apoi, Îl întrebăm. Îl contemplăm, Îl savurăm și primim distribuirea și strălucirea Sa; apoi, pe măsură ce avem părtășie cu El, putem aduce în discuție unele nevoi, dar chiar și aceste nevoi, Îl întrebăm, deschizându-ne către El pentru a vedea dacă El vrea să I le aducem.

Fie ca noi să nu sărim peste a contempla pe Domnul pentru a-I cere lucruri. Fie ca noi să căutăm fața Domnului neîncetat – nu numai dimineața, ci și pe tot parcursul zilei (Psalmul 105:4). Fie ca noi să fim generația celor care Îl caută pe Domnul căutând fața Lui (Psalmul 24:6).

Când avem o legătură directă și intimă cu Domnul, privim la indicele ființei Sale și suntem infuzați cu tot ceea ce este El. Dumnezeu este credincios – El ne-a chemat la părtășia Fiului Său, Isus Cristos, Domnul nostru (1 Corinteni 1:9).

Fie ca noi să rămânem în această părtășie, contemplând fața Lui și zăbovind în prezența Lui. Fie ca noi să nu ne mulțumim doar cu o savurare secundară a lui Cristos, ascultând partea și împărțind cu alții; fie ca noi să venim personal la El și să Îl savurăm într-un mod direct și intim.

Atunci, vom simți prețiozitatea Lui și vom fi infuzați cu frumusețea Lui, căci El strălucește în noi și chiar prin noi, pentru ca alții să-L vadă.

Doamne Isuse, îți mulțumim că ai venit în noi ca să fii comoara interioară în vasul nostru de lut. Vrem să trăim în prezența Ta astăzi, privind la indicele ființei Tale, ca să putem simți că Tu ești o comoară pentru noi. Te iubim, Doamne Isuse! Tu ești Cel mai prețios din noi. Salvează-ne de la simpla cunoaștere a faptului că Tu ești comoara noastră; fie ca să avem o gustare proaspătă a prețiozității Tale contemplându-Te astăzi! Avem nevoie de Tine, Doamne! Venim la Tine doar ca să Te contemplăm. Trebuie să vedem fața Ta minunată. Când ne spui: Caută fața Mea, noi spunem pur și simplu: Amin, Doamne, venim să căutăm fața Ta! Venim la Tine doar ca să fim cu Tine. Vrem să avem un contact personal, direct și intim cu Tine astăzi. Ține-ne în prezența Ta astăzi. Ține-ne sub strălucirea Ta. Doamne Isuse, vrem să fim aduși în contact față în față cu Tine, ca să putem fi infuzați cu Tine și să experimentăm strălucirea lui Dumnezeu în inima noastră! Amin, Doamne, fața Ta prezentă, instantanee și strălucitoare este comoara noastră. Te iubim, Doamne!

Predicăm evanghelia într-un mod iluminator, strălucindu-L pe Cristos în alții pentru a fi comoara lor

Ne-am început viața creștină contemplând fața Domnului și fiind infuzați cu El ca și credință; strălucirea feței Sale a devenit strălucirea feței noastre și acum învățăm să trăim în prezența Lui zi de zi.

Pe măsură ce Îl contemplăm pe Domnul, Îl reflectăm pe El. Nu-L putem reflecta, însă, dacă nu-L contemplăm. A-L reflecta pe Domnul înseamnă a predica evanghelia. Mulți creștini astăzi predică evanghelia împărțind doctrine altora sau declarând cuvântul lui Dumnezeu, dar nu există strălucire.

Trebuie să predicăm evanghelia într-un mod foarte iluminator, adică trebuie să-L strălucim pe Cristos în alții, astfel încât să-L poată primi ca și comoară a lor.

Mai întâi, noi, ca credincioși în Cristos, primim iluminarea evangheliei Cristosului glorios (2 Corinteni 4:4), iar apoi, Îl strălucim altora. Dumnezeu vrea să strălucească în inimile noastre în iluminarea cunoașterii gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Cristos.

Pe măsură ce petrecem timp cu Domnul și avem un contact direct și intim cu El, El strălucește în noi, strălucește înăuntrul nostru și, de asemenea, strălucește prin noi.

Geneza ne arată că strălucirea lui Dumnezeu în univers a produs vechea creație. Noul Testament ne arată că strălucirea Domnului în inimile noastre a produs noua creație, căci am fost regenerați primind strălucirea Domnului. Când Domnul strălucește în ființa noastră, El aduce în noi comoara minunată a lui Cristos al gloriei! Aleluia!

Acum, pe măsură ce ne trăim viața creștină, trebuie să avem un contact personal, direct și intim cu Domnul pentru a avea strălucirea Lui interioară. Pe măsură ce rămânem sub strălucirea Domnului zilnic, El va avea o cale de a străluci prin noi în alții, pentru ca și ei să-L primească pe Cristos ca și comoară a lor.

Fie ca noi să fim mântuiți de a trăi viața creștină într-un mod obișnuit, adică într-un mod care nu este în prezența Domnului și fără strălucirea Lui. Fie ca noi să prețuim strălucirea feței Sale mai mult decât ceea ce putem face pentru El. Când avem strălucirea Lui, vom vorbi altora într-un mod iluminator.

Pe măsură ce le vorbim ceva despre Domnul, Dumnezeu va străluci în inimile lor și ei vor primi o impresie despre Cristos, Cel mai minunat. De aceea nu trebuie să-i convingem pe alții să creadă; trebuie pur și simplu să vorbim ceva despre prețiozitatea lui Cristos, comoara neprețuită din noi, și apoi să-i ajutăm pe alții să cheme numele Domnului și să fie mântuiți (Fapte 2:21; Romani 10:9-13).

Când alții cheamă Numele Domnului, ei Îl vor atinge pe Domnul într-un mod intim, iar Cristos va fi infuzat în ei pentru a deveni comoara lor lăuntrică. Când vorbim cu credință, împărțindu-L pe Cristosul pe care Îl contemplăm față în față, alții vor primi o impresie despre Cristos și vor reacționa crezând.

Fie ca noi să învățăm să-L strălucim pe Domnul în alții atunci când predicăm Evanghelia și apoi să-i ajutăm să cheme Numele Domnului, astfel încât să poată fi aduși în fața lui Cristos! Când alții vin să-L vadă pe Domnul față în față, când privesc frumusețea Lui având un contact personal cu El, ei vor experimenta strălucirea lui Dumnezeu în inimile lor.

Acest lucru nu se întâmplă prin simpla prezentare a anumitor adevăruri ale evangheliei sau fapte biblice; este vorba de a-L împărți pe Cristos altora rămânând în prezența Lui și strălucindu-L în alții.

Rezultatul este că cei care ne aud, chiar dacă s-ar putea să nu fie de acord mental cu noi sau să nu înțeleagă tot ce spunem, vor fi infuzați cu Cristos și vor deveni vase de lut care conțin comoara neprețuită. Ce privilegiu este să putem coopera cu Domnul pentru a-L împărți ca și comoară altora!

Doamne Isuse, Te iubim și ne place să contemplăm fața Ta! Păstrează-ne în strălucirea feței Tale astăzi. Fie ca să fie multă strălucire în ființa noastră, astfel încât să Te putem străluci chiar și celor din jurul nostru! Amin, Doamne, Te iubim și vrem să vorbim despre Cristosul glorios, despre comoara din noi, celor din jurul nostru! Strălucește în noi, strălucește înăuntrul nostru și strălucește prin noi! Fie ca vorbirea noastră către ceilalți să fie strălucirea Domnului prin noi! Amin, Doamne, în timp ce predicăm, fie ca strălucirea gloriei lui Dumnezeu să fie pe fața lui Isus Cristos, pentru ca alții să-L poată vedea pe Isus și să-L primească ca pe comoara lor! O, Doamne Isuse, vrem să chemăm Numele Tău tot timpul! Păstrează-ne într-un contact direct și intim cu Tine în timp ce facem toate lucrurile pe parcursul zilei. Fie ca noi să fim una cu Tine pentru a-L împărți pe Cristosul glorios în alții, pentru ca și ei să-L câștige pe acest Cristos minunat ca pe comoara lor neprețuită în vasul lor de lut! Amin, Doamne, fie ca noi să Te contemplăm și să Te reflectăm, pentru ca și alții să vadă strălucirea Ta și să cheme Numele Tău pentru a Te primi ca fiind comoara lor!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Having A Direct and Intimate Contact with the Lord to Sense His Precious Indwelling, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 17 cu tema: Cristos ca fiind imaginea lui Dumnezeu și comoara, ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl privim pe Domnul: evanghelia gloriei lui Cristos strălucește în noi și prin noi

01/09/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Evanghelia gloriei lui Cristos strălucește în noi, în inimile noastre și din interiorul nostru, astfel încât lumina evangheliei gloriei lui Cristos strălucește prin noi!

Evanghelia este a gloriei lui Isus Cristos, căci evanghelia gloriei Sale este cea care luminează și strălucește; dumnezeul acestei epoci face în mod activ o lucrare pentru a orbi gândurile necredincioșilor și a ne acoperi ochii ca să nu-L vedem pe Cristos, dar trebuie să ne întoarcem inima către Domnul și să fim descoperiți pentru a-L vedea față în față.

Chiar dacă Dumnezeu este invizibil și nu-L putem simți cu simțurile noastre fizice, El are o imagine; Cristos este imaginea lui Dumnezeu. Când a venit Cristos, Dumnezeu a fost manifestat, declarat, explicat și definit în Cristos.

De exemplu, știm că Dumnezeu este dragoste; acest lucru, însă, poate fi destul de abstract. Dar când a venit Cristos, El L-a exprimat pe Dumnezeu ca dragoste.

În Luca 7, era o văduvă care și-a pierdut singurul fiu și mulți oameni s-au alăturat procesiunii funerare pentru a o consola. Domnul Isus, deși nici măcar nu a fost rugat de mamă sau de cineva din jurul Său pentru asta, a luat inițiativa de a învia din morți pe acest tânăr și de a-l readuce la mama sa. Așa arată Dumnezeu ca dragoste; dacă ne uităm la Isus, îl vedem pe Dumnezeu ca dragoste.

Cu o altă ocazie, vedem că unii părinți și-au adus copiii la Domnul, dar ucenicii erau ca o gardă de corp, ținându-i pe părinți departe. Când Domnul Isus a auzit aceasta, însă, S-a indignat pe ucenicii Săi; El nu era supărat pe copii sau pe părinți, ci pe ucenicii care îi împiedicau pe părinți să-i aducă pe copii la El.

Așa că i-a luat pe copii în brațe, i-a binecuvântat cu fervoare și, prin urmare, L-a exprimat pe Dumnezeu ca dragoste față de ei. Dacă vrem să vedem cum este Dumnezeu, trebuie să ne uităm la Isus; pe măsură ce citim Evangheliile, vom avea o imagine clară despre cum este Dumnezeu.

Într-o zi, Domnul Isus a intrat în templu și și-a dat seama că oamenii folosesc templul nu pentru închinare, ci pentru comerț. În Ioan 2 vedem că făceau negoț, câștigau bani și făceau afaceri în templu, în loc să I se închine lui Dumnezeu.

Așa că El a făcut un bici din frânghii și a scos afară toate animalele și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani. El a exprimat gelozia Lui Dumnezeu, căci a spus: „Nu-Mi faceți casa o casă de negustorie!” Așa este Dumnezeu în dreptatea Sa.

Dacă venim la Cristos, dacă Îl savurăm pe Cristos și dacă Îi permitem lui Cristos să ne infuzeze cu Sine Însuși, vom ști cine este Dumnezeu, cum este Dumnezeu și ce vrea Dumnezeu.

Mintea noastră, însă, trebuie să fie înnoită iar și iar, într-o asemenea măsură încât să avem o viziune clară asupra lui Cristos ca imagine al lui Dumnezeu.

Scăpăm de lucrarea orbitoare a dumnezeului acestei epoci și Îl privim pe Domnul pentru a fi infuzați cu El

În 2 Corinteni 4:4, Pavel ne informează că dumnezeul acestei epoci – care este conducătorul acestei lumi – a orbit gândurile necredincioșilor, ca să nu vadă iluminarea Evangheliei gloriei lui Cristos, care este imaginea lui Dumnezeu.

Evanghelia este strălucirea lui Dumnezeu, dar oamenii din lume sunt orbiți, acoperiți cu văluri și incapabili să vadă, pentru că dumnezeul acestei epoci face o lucrare activă de orbire a lor.

Satan este dumnezeul acestei epoci, conducătorul acestei lumi (Ioan 12:31; 14:30; 16:11; Efeseni 2:2) și domină lumea de astăzi. El vânează închinarea oamenilor orbindu-le gândurile și mințile. O, Doamne Isuse!

Dumnezeu în Cristos strălucește prin evanghelie, dar dumnezeul acestei epoci orbește mințile necredincioșilor pentru a-i împiedica să vadă și să primească strălucirea.

Satan lucrează tot timpul, chiar și acum. El lucrează neobosit pentru a ne orbi și a ne face să fim acoperiți, astfel încât să nu-L vedem pe Cristos ca strălucirea gloriei lui Dumnezeu.

Poate că suntem chiar într-o întâlnire cu sfinții și apoi ne verificăm telefonul pentru a vedea ce notificări avem; cinci sau zece minute mai târziu ne dăm seama că am fost complet dezorientați în timp ce ne verificam telefonul.

Putem petrece timp cu Domnul și putem savura o bună părtășie cu El, dar putem avea un gând sau o îngrijorare și putem fi îndepărtați de Domnul pentru o vreme.

Dumnezeul acestei epoci lucrează ca să ne orbească și să ne ascundă, ca să nu vedem gloria lui Dumnezeu pe fața lui Isus Cristos.

Cu toții putem mărturisi că vrăjmașul folosește atât de multe lucruri, situații și chestiuni pentru a ne distrage de la savurarea lui Cristos. Trebuie să-l urâm pe vrăjmaș. Trebuie să-i urâm lucrarea orbitoare.

Nu trebuie să rămânem în această lucrare orbitoare, crezând că așa stau lucrurile; mai degrabă, trebuie să ne întoarcem inima către Domnul și să-I permitem să îndepărteze orice văluri, astfel încât să-L putem vedea față în față.

Dumnezeul acestei epoci este Satan, conducătorul veacului prezent, care domină lumea de astăzi și vânează închinarea oamenilor orbindu-le mințile și gândurile. Domnul Isus a spus că vine conducătorul acestei lumi și el nu are nimic în El.

Odinioară umblam după veacul acestei lumi, dar acum am fost mântuiți și salvați din această lume pentru a-I sluji Domnului. Satan folosește tot ce există în lume pentru a ne distrage de la savurarea lui Cristos.

Iar cu noi, credincioșii în Cristos, vrăjmașul folosește tot felul de lucruri bune, lucruri morale și chiar lucruri scripturale care sunt separate de Cristos pentru a ne ascunde, astfel încât să nu vedem iluminarea gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Cristos. O, Doamne!

Există văluri care îi acoperă pe creștinii de astăzi, făcându-i foarte sensibili în privința doctrinelor, a modului de viață și a rânduielilor lor. Satan, cel subtil, se ascunde în mintea lor, ascunzându-se în mentalitatea creștinilor care sunt acoperiți astăzi.

Fie ca noi să fim în alertă astăzi. Fie ca noi să ne dăm seama că este posibil ca orice lucru care nu este Cristos Însuși să fie folosit ca văl de către Satan, cel subtil.

Satan folosește chiar Scripturile sau legea dată de Dumnezeu ca văluri. Deși legea lui Dumnezeu este bună, sfântă și spirituală, Pavel a mărturisit în Romani 7, dar chiar și acest lucru îl poate acoperi și îl poate ține jos și departe de a-L savura pe Dumnezeu în Cristos ca viață.

Satan poate folosi chiar și cel mai înalt dar spiritual pentru a ne acoperi înțelegerea. Orice lucru care nu este Cristos Însuși poate fi folosit de Satan pentru a ne orbi și a ne acoperi, astfel încât să nu vedem gloria lui Dumnezeu pe fața lui Isus Cristos.

Putem vedea acest lucru și ne putem da seama cât de mult încearcă dușmanul să ne orbească și să ne învelească, dar cum putem ieși din asta? Nu este prin încercarea sau străduința noastră, nici prin perfecționarea noastră sau prin folosirea eforturilor noastre.

Trebuie să ne deschidem către Domnul, să ne îndreptăm inima către El și să I ne închinăm. Trebuie să ne rugăm Domnului și să avem încredere în El pentru a învinge dumnezeul acestei epoci.

Trebuie să alegem în mod activ să nu ne închinăm nimănui și nimicului în afară de Dumnezeu. Pur și simplu trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu și să renunțăm la toate concepțiile noastre, în spatele cărora se ascunde dușmanul pentru a le folosi pentru a ne orbi și a ne acoperi.

Din păcate, toți oamenii de astăzi – fie că sunt primitivi sau foarte culți, au fost orbiți de dumnezeul acestei epoci.

Fie că oamenii sunt primitivi sau religioși, fie că sunt în supermarket sau în capelele și catedralele de astăzi, fie că sunt pe stradă sau în clădiri denominaționale, toți oamenii sunt orbiți și acoperiți de vrăjmaș ca să nu vadă gloria lui Dumnezeu în fața lui Isus Cristos.

Dar dacă ne întoarcem inima către Domnul și ne rugăm să ne deschidem către El și să ne închinăm numai Lui, lumina divină va străluci și vom primi revelație.

Dacă noi, credincioșii în Cristos, renunțăm la concepțiile noastre și ne întoarcem inima către Domnul (2 Corinteni 3:16), vălurile vor fi îndepărtate, iar dumnezeul acestei epoci nu va avea niciun loc în ființa noastră.

Ori de câte ori inima se întoarce către Domnul, vălul este îndepărtat. Putem fi acoperiți, dar când inima noastră se întoarce către Domnul, vălurile sunt îndepărtate. Fie ca noi să venim la Domnul cu disperare și să-I spunem sincer:

Doamne Isuse, ne încredem în Tine ca să-l învingi pe dumnezeul acestei epoci. Vezi cât de mult folosește vrăjmașul tot felul de lucruri pentru a ne acoperi, astfel încât să nu vedem gloria lui Dumnezeu în fața lui Isus Cristos! O, Doamne, ne întoarcem inima către Tine. În afară de Tine, nu ne închinăm la nimic sau pe nimeni altcineva. Ne întoarcem inima către Tine și renunțăm la toate concepțiile noastre. Alegem să Te închinăm și să fim una cu Tine în toate lucrurile. Salvează-ne de lucrarea orbitoare a vrăjmașului. Fă ca inima noastră să se întoarcă către Tine, astfel încât vălurile să poată fi îndepărtate! Amin, Doamne, vrem să Te vedem față în față și să fim infuzați cu Tine! Suntem dispuși să renunțăm la concepțiile noastre și să ne întoarcem inima către Domnul, astfel încât să Te putem privi cu o față descoperită și să Te reflectăm! Amin, Doamne, fie ca dumnezeul acestei epoci să nu aibă niciun temei în ființa noastră. Dă-ne să fim pe deplin dezvăluiți, astfel încât să Te putem privi, să fim infuzați cu Tine și să Te putem străluci ca evanghelie! Aleluia, ori de câte ori inima se întoarce către Domnul, vălurile sunt îndepărtate și putem privi și reflecta pe Domnul!

Evanghelia gloriei lui Cristos strălucește în noi și din interiorul nostru – lumina evangheliei gloriei lui Cristos strălucește prin noi!

Dacă noi, credincioșii în Cristos, suntem atenți și sârguincioși să tratăm orice văluri pe care vrăjmașul încearcă să ni le pună peste ochi și suntem capabili să-L privim pe Domnul Isus față în față, suntem infuzați cu El, iar gloria lui Dumnezeu va străluci pe fața lui Isus Cristos în duhul nostru.

Pe măsură ce-L privim pe Domnul Isus, Îl și reflectăm pe El. Evanghelia lui Cristos este evanghelia gloriei Sale care luminează și strălucește. Amin! Cu cât suntem mai dezvăluiți și-L privim pe Domnul, cu atât evanghelia gloriei lui Cristos strălucește mai mult în noi (2 Corinteni 3:16-18).

Dumnezeu este invizibil, dar Cristos, Fiul dragostei lui Dumnezeu, este imaginea Sa; Cristos exprimă ceea ce este Dumnezeu. Cristos este strălucirea gloriei lui Dumnezeu și amprenta substanței Sale (Evrei 1:3).

Când primim evanghelia, nu primim doar doctrină; primim evanghelia gloriei lui Cristos, căci ceva din Dumnezeu strălucește pe fața lui Isus Cristos și este imprimat în noi.

Cu cât ne deschidem mai mult Domnului și tratăm orice văluri care ne împiedică să-L vedem, cu atât suntem mai saturați de gloria Domnului.

În cele din urmă, această glorie interioară ne va consuma, ne va înghiți și ne va umple întreaga ființă interioară. Atunci, Domnul va avea o cale să strălucească prin noi!

Evanghelia gloriei lui Cristos strălucește mai întâi în noi și apoi din interiorul nostru! Această strălucire nu este o învățătură sau o împărtășire de doctrină; această strălucire vine prin experiența noastră a lui Cristos ca glorie a lui Dumnezeu și manifestare a lui Dumnezeu.

imaginea lui Dumnezeu se referă la exprimarea lui Dumnezeu și la plinătatea lui Dumnezeu, adică Cristos Însuși. Dumnezeu este invizibil, dar chiar dacă locuiește în lumină de neapropiat și este invizibil, El are o imagine vizibilă (Coloseni 1:15). Cristos L-a declarat, L-a exprimat și L-a manifestat.

Acum, acest Cristos este strălucirea gloriei lui Dumnezeu și amprenta substanței Sale, iar noi Îl putem privi în duhul nostru cu o față neacoperită.

Cu cât petrecem mai mult timp cu Domnul și ne îndreptăm inima către El, fiind dispuși să renunțăm la concepțiile noastre, astfel încât să-L putem privi pur și simplu față în față în cuvântul Său, cu atât El are mai mult o modalitate de a ne infuza cu Sine Însuși.

El strălucește asupra noastră și strălucește și înăuntrul nostru. El vrea să strălucească în adâncul ființei noastre, astfel încât să ne poată infuza cu tot ceea ce este El. Prin strălucirea Sa, El aduce elementul lui Dumnezeu în noi și ne transformă după imaginea Sa.

Slavă Domnului că am primit strălucirea Sa; acum El strălucește în noi și, pe măsură ce Îi permitem să strălucească și să ne infuze cu Sine Însuși, El va străluci și prin noi. Domnul strălucește în întreaga noastră ființă interioară și El strălucește din interiorul nostru către cei din jurul nostru!

Țelul economiei lui Dumnezeu este ca noi să-L putem exprima pe Dumnezeu, adică să putem străluci gloria lui Dumnezeu! Și aceasta se va întâmpla: Noul Ierusalim va purta pentru veșnicie gloria lui Dumnezeu, căci Dumnezeu strălucește prin Cristos și prin cetate pentru a exprima și manifesta gloria lui Dumnezeu întregului univers! Amin!

Astăzi, însă, trebuie să ne deschidem strălucirii Sale și să tratăm orice împiedică strălucirea Sa. Trebuie să ne așezăm sub strălucirea Domnului zi de zi, pentru ca El să ne satureze cu Sine Însuși. Când El strălucește asupra noastră și înăuntrul nostru, savurăm dulceața lui Cristos care trăiește în noi ca fiind viața și persoana noastră.

Când Îi permitem să strălucească în noi și, de asemenea, prin noi, evanghelia gloriei lui Cristos va străluci prin noi. Ceilalți din jurul nostru vor vedea ceva și vor gusta ceva din Dumnezeu în noi, ceva diferit de oricine altcineva.

Ei vor simți că Domnul este cu noi și vor mirosi o mireasmă a lui Cristos. Pentru unii, această mireasmă va fi spre viață, iar pentru alții, va fi spre moarte. Fie ca Domnul să aibă o cale să strălucească asupra noastră, înăuntrul nostru și prin noi într-un mod neîmpiedicat!

Doamne Isuse, fie ca evanghelia gloriei lui Cristos să strălucească în noi astăzi! Îndepărtează toate vălurile de pe ochii noștri ca să Te vedem! Amin, Doamne, renunțăm la concepțiile noastre și ne întoarcem inimile către Tine astăzi. Fie ca gloria Ta să strălucească înăuntrul nostru. Fie ca gloria Ta să ne pătrundă ființa și să o sature. Oh, fie ca gloria interioară să consume și să înghită întreaga noastră ființă interioară! Ne deschidem Ție. Suntem dispuși să tratăm orice distragere și frustrare din calea strălucirii Tale în noi și în noi. Dorim să avem strălucirea Ta în noi astăzi. Aleluia, Cristos a strălucit în adâncurile ființei noastre și acum El strălucește înăuntrul nostru! Spunem Amin, Doamne, strălucirii Tale interioare! Strălucește înăuntrul nostru și strălucește prin noi! Oh, fie ca gloria lui Dumnezeu să strălucească în noi, să strălucească înăuntrul nostru și să ne satureze pentru a străluci prin noi! Amin, Doamne, fie ca Evanghelia gloriei lui Cristos să strălucească prin noi, către cei din jurul nostru, pentru a-L aduce pe Dumnezeu la ei și a-L infuza pe Dumnezeu în ei!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Behold the Lord: the Gospel of the Glory of Christ Shines into us and Through Us, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 17 cu tema: Cristos ca fiind imaginea lui Dumnezeu și comoara, ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

La masa Domnului ne amintim de Domnul și declarăm moartea Domnului până va veni

29/08/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Mâncând pâinea și bând paharul la masa Domnului, ne amintim de Domnul mâncându-L și bându-L și declarăm moartea Domnului până va veni, căci trăim astăzi în viața de biserică, făcând o punte între prima și a doua venire a Domnului. Aleluia!

Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră de dimineață, L-am savurat pe Cristos ca hrană spirituală, stânca noastră spirituală (din care curge apa vie) și conținutul mesei Domnului. Noi, credincioșii în Cristos, nu numai că am fost mântuiți de Domnul în duhul nostru și acum așteptăm venirea Lui; într-adevăr, așteptăm venirea Lui, dar în timp ce așteptăm, Îl mâncăm și bem pe Domnul până va veni.

El ne-a regenerat în duhul nostru și este acum în procesul de creștere în fiecare parte a sufletului nostru până când ne va satura sufletul și chiar și trupul nostru va fi saturat cu viața Sa. Trăim zi de zi așa cum a făcut Domnul – mâncându-L!

Cristos a venit și a spus că, așa cum a fost trimis de Tatăl și a trăit datorită Tatălui, tot așa și noi trebuie să-L mâncăm și să trăim datorită Lui (Ioan 6:57). Viața noastră de zi cu zi astăzi, ca credincioși în Cristos, este o viață de depindere de Domnul; trăim datorită lui Cristos, căci Îl mâncăm pe Cristos și-L bem și trăim datorită Lui.

Din păcate, însă, încă mâncăm multe alte lucruri în afară de Cristos. Într-un sens, am fost separați de lume prin botez, dar într-un alt sens, încă trăim în lume și este atât de ușor ca lucrurile din lume să devină hrana noastră.

Mai ales cu avansul tehnologiei și creșterea rețelelor de socializare, suntem bombardați în fiecare zi cu știri, notificări și tot felul de lucruri care încearcă să ne atragă atenția și să devină hrana noastră. Orice își dorește sufletul nostru poate fi găsit pe smartphone-ul nostru, iar atenția noastră este captată de atât de multe lucruri.

Așadar, Domnul vrea să ne schimbe alimentația. El este credincios să strălucească asupra atâtor lucruri care Îl înlocuiesc și El îndepărtează multe lucruri din noi, astfel încât numai El să devină hrana noastră unică, mana noastră zilnică.

Pe măsură ce creștem în Domnul și mergem mai departe cu El, suntem simplificați, suntem reduși și ne întoarcem la Domnul ca hrană a noastră unică. Ne dăm seama că El este mana noastră zilnică și este, de asemenea, stânca spirituală care ne urmează pentru a ne da apă vie ori de câte ori avem nevoie să bem. Aleluia!

Zi de zi învățăm să Îl savurăm pe Domnul, să ne împărtășim din bogățiile Sale și să ne hrănim cu El, iar când venim la întâlnirea de la masa Domnului, avem ceva din Cristos de adus la ospăț.

Întâlnirea de la masa Domnului ar trebui să fie o ospăț, căci mâncăm pâinea și bem paharul pentru a ne aminti de Domnul, adică pentru a-I declara moartea până când El va veni și pentru a-L mânca și a-L bea! El este realitatea conținutului mesei Domnului!

Ne aducem aminte de Domnul la masa Lui, mâncând și bând din El, pentru a fi aduși la savurarea deplină a lui Dumnezeu

Când venim la masa Domnului, trebuie să avem o apreciere adecvată a elementelor de pe masă și, de asemenea, să venim la masă cu o porțiune bogată din Cristos. Trebuie să ne dăm seama că Cristos Și-a vărsat sângele pe cruce nu doar pentru răscumpărarea noastră, ci mai mult, pentru a promulga noul legământ.

Sângele Lui este sângele legământului, iar acest sânge ne conduce în prezența lui Dumnezeu în Sfânta Sfintelor (Psalmul 27:4; Exod 24:8; comp. cu Levitic 16:11-16).

Când ne exersăm duhul pentru a aplica sângele Domnului, nu suntem doar spălați și curățiți de păcatele noastre, astfel încât să avem poziția în Dumnezeu pentru a-L savura. Mai mult, suntem conduși în prezența lui Dumnezeu, în Sfânta Sfintelor, pentru a putea privi frumusețea Lui și a fi infuzați cu El.

Suntem aduși în prezența Lui pentru a fi infuzați cu Dumnezeu și pentru ca El să fie transfuzat în noi.

În Vechiul Testament, doar marele preot putea intra în Sfânta Sfintelor și venea în acest loc sfânt doar o dată pe an. El nu intra acolo doar pentru a respecta legea; mai degrabă, aducea sângele și îl stropea pe capacul chivotului și putea fi în prezența lui Dumnezeu pentru a fi infuzat cu Dumnezeu.

Astăzi putem aplica sângele lui Cristos, care este sângele legământului, și Îl putem savura pe Dumnezeu, putem privi frumusețea Lui și primi infuzia Lui. Pe măsură ce Îl savurăm pe Dumnezeu în acest fel, suntem creați pentru a fi un om al lui Dumnezeu, chiar un om-Dumnezeu.

Pe măsură ce venim la întâlnirea de la masa Domnului și ne dăm seama că am păcătuit, am avut fărădelegi, am făcut greșeli și am avut eșecuri, ne putem spăla hainele în sângele Mielului. Prin aplicarea prețiosului sânge al Domnului, avem dreptul să venim la pomul vieții și să intrăm în cetate (Apocalipsa 22:14), Noul Ierusalim. Aleluia!

Într-un sens, aceasta va fi realitatea noastră în eternitate, căci putem intra în cetatea sfântă, Noul Ierusalim, spălându-ne hainele în sângele Mielului. Într-un alt sens, putem experimenta acest lucru astăzi, căci putem aplica sângele prețios al lui Cristos pentru a fi spălați și curățiți și suntem conduși în prezența Domnului pentru a-L savura și a ne împărtăși din tot ceea ce este El.

La masa Domnului, ne amintim de Domnul mâncându-L și bându-L; semnele de pe masă sunt pentru noi să mâncăm și să bem, iar Domnul ni S-a dat pe Sine însuși pentru hrana noastră. Facem acest lucru zi de zi: Îl mâncăm pe Cristos ca hrană spirituală și Îl bem ca băutură spirituală, iar la masa Domnului ne amintim de Domnul mâncându-L și bându-L mai mult.

Slavă Domnului pentru sângele legământului, care ne aduce în savurarea lui Dumnezeu astăzi și ne va aduce în savurarea deplină a lui Dumnezeu ca parte a noastră – atât acum, cât și pentru totdeauna!

Fie ca noi să aplicăm acest sânge, să stăm în picioare bazați pe sângele Său și să cunoaștem valoarea sângelui lui Cristos, astfel încât să putem fi conduși la savurarea deplină a lui Dumnezeu ca pom al vieții și apă a vieții, atât acum, cât și în eternitate (Evrei 13:20; Apocalipsa 7:14, 17; 22:1-2, 14, 17).

Fie ca noi să avem această conștientizare atunci când venim la masa Domnului în fiecare zi a Domnului. Fie ca noi să ne exersăm duhul pentru a ne aminti de Domnul nu doar gândindu-ne la El și apreciind procesele prin care a trecut pentru a obține răscumpărarea noastră, ci mai mult, mâncându-L și bându-L prin exersarea duhului nostru.

Fie ca noi să ne dăm seama că sângele legământului – legământul veșnic – ne conduce la savurarea deplină a lui Dumnezeu astăzi și, de asemenea, în eternitate!

Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru sângele legământului care ne conduce în prezența lui Dumnezeu în Sfânta Sfintelor. Aplicăm sângele Tău chiar acum; stăm pe sânge și venim spre Sfânta Sfintelor pentru a Te savura. O, ce bine este să intri în prezența lui Dumnezeu și să privești frumusețea Sa! Amin, Doamne, ne place să fim aici, în prezența Ta, fiind infuzați cu Tine. Infuzează-ne cu Tine Însuți. Transfuzează tot ceea ce ești în ființa noastră. Adu-ne la deplina savurare a lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi produși ca oameni ai lui Dumnezeu, oameni-Dumnezeu care ne împărtășesc din tot ceea ce este Dumnezeu! O, Doamne, Îți mulțumim pentru sângele legământului care ne conduce la deplina savurare a lui Dumnezeu ca pom al vieții și apă a vieții, atât acum, cât și în eternitate! Aleluia, venim la masa Domnului să mâncăm și să bem pe Cristos prin exersarea duhului nostru! Amin, Doamne, ne amintim de Tine mâncându-Te și bându-Te astăzi! Tu ești mâncarea și băutura noastră. Tu ești pâinea și paharul. Ne împărtășim din Tine în duh astăzi!

La masa Domnului declarăm moartea Domnului până când El va veni, făcând o punte de legătură între prima și a doua Sa venire

1 Corinteni 11:26 spune: „Ori de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul acesta, declarați moartea Domnului, până va veni El. Amin!”

Când ne adunăm să ne amintim de Domnul la masa Lui, nu numai că ne amintim de El mâncându-L și bându-L, ci mai mult, declarăm moartea Lui până va veni El. Când mâncăm pâinea și bem paharul acesta, ne amintim de Domnul și declarăm moartea Lui mântuitoare și eliberatoare de viață (Ioan 19:34).

Ce înseamnă a declara moartea Domnului? A declara înseamnă a proclama, a anunța sau a arăta; când Îl mâncăm pe Domnul la masa Lui, proclamăm moartea Lui, anunțăm moartea Lui și arătăm moartea Lui.

Faptul că pâinea este separată de pahar, adică pâinea și vinul sunt separate, arată că Domnul a murit pentru noi, căci trupul Lui a fost separat de sângele Lui.

Pâinea se referă la trupul Domnului, care a fost frânt pentru noi pe cruce, iar paharul se referă la sângele Lui, care a fost vărsat pentru noi pe cruce. Faptul că pâinea și paharul sunt separate semnifică moartea.

Prin moartea Sa, Cristos a împlinit economia lui Dumnezeu și a obținut o răscumpărare atotcuprinzătoare; mai mult, El a terminat multe lucruri. Anunțăm moartea Domnului mâncându-L pe Domnul și bându-L la masa Sa.

Declarăm moartea Domnului, arătând-o întregului univers – atât demonilor, cât și îngerilor și ființelor umane. Ne exersăm duhul să-L mâncăm și să-L bem pe Cristos ca ingredient al mesei Domnului și proclamăm și anunțăm moartea Sa. Îl arătăm, proclamăm moartea Sa și anunțăm moartea Sa.

Domnul a terminat doisprezece lucruri pe cruce: viața îngerească (Coloseni 1:20), viața umană (Galateni 2:20), Satan (Evrei 2:14; Ioan 12:31), împărăția lui Satan (Coloseni 2:15; Ioan 12:31), păcatul (2 Corinteni 5:21; Romani 8:3), păcatele (1 Petru 2:24; Isaia 53:6), lumea (Galateni 6:14; Ioan 12:31), moartea (Evrei 2:14), carnea (Galateni 5:24), omul vechi (Romani 6:6), sinele (Galateni 2:20) și toată creația (Coloseni 1:20).

El a terminat tot ce este negativ și ne-a făcut să fim noua Lui creație în învierea Sa. Declarăm moartea Domnului până când va veni El.

Chiar mai mult, nu numai că arătăm moartea Lui, dar așteptăm și venirea Lui. Ne amintim Domnul în ambele Sale veniri: în prima Sa venire pentru a împlini răscumpărarea și în a doua Sa venire pentru a ne transfigura și schimba trupul.

Pe de o parte, la masa Domnului arătăm moartea Domnului și ne amintim de El în duh mâncându-L, iar pe de altă parte, așteptăm a doua Sa venire. Avem o speranță glorioasă că, la întoarcerea Domnului, trupul nostru va fi schimbat după chipul Său și vom fi transfigurați pentru a avea același trup al gloriei Sale (1 Corinteni 15:51-54).

Acum avem trupul umilinței noastre cu tot felul de probleme, inclusiv boli și carnea, dar când va veni Domnul, trupul nostru va fi transfigurat în trupul gloriei Sale (Filipeni 3:21), iar răscumpărarea noastră va fi completă (Romani 8:23). Aceasta este speranța noastră la a doua venire a Domnului! Aleluia!

Ori de câte ori bem pâinea și mâncăm paharul, declarăm moartea Domnului până va veni El. Declarăm moartea Domnului prin proclamarea și demonstrarea morții Domnului. Declarăm moartea Lui atotterminătoare și eliberatoare de viață prin declararea primei Sale veniri pentru răscumpărarea Sa juridică, pentru a produce biserica (Ioan 12:24; 19:34).

Facem aceasta până când El va veni; aceasta implică faptul că biserica face o punte între prima venire a Domnului și a doua Sa venire. Noi, ca biserică, suntem împărăția lui Dumnezeu în realitate astăzi și facem o punte între prima și a doua Sa venire mâncând și bând din Cristos în procesul mântuirii Sale organice! Aleluia!

Cristos a mers după moartea Sa să primească împărăția și va veni din nou cu împărăția (Daniel 7:13-14; Luca 19:12). Acum ne aflăm între prima și a doua venire a Domnului, în epoca bisericii; declarăm moartea Domnului și facem o punte între prima și a doua Sa venire mâncând și bând din Cristos!

Aleluia, când Cristos va veni, El va instaura împărăția lui Dumnezeu pe pământ! Domnul a spus în Matei 26:29 că El nu va mai bea din acest rod al viței de vie din vremea aceea până în ziua aceea, când îl va bea nou cu ucenicii Săi în împărăția Tatălui Său.

Când declarăm moartea Domnului la masa Sa până când va veni El, declarăm existența bisericii pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu. Cina Domnului trebuie să aibă ca rezultat amintirea Domnului în cele două veniri ale Sale.

Ne amintim de Domnul mâncându-L și bându-L, declarăm moartea Lui și așteptăm cu nerăbdare venirea Lui, grăbind chiar întoarcerea Lui pentru a aduce împărăția Lui pe pământ.

Doamne Isuse, înalță-ne aprecierea și înțelegerea Masei Domnului. Adu-ne în experiența intrinsecă a amintirii Domnului la masa Sa. Fie ca noi să ne dăm seama că, de câte ori mâncăm această pâine și bem paharul, declarăm moartea Domnului până când va veni El! Aleluia, la masa Domnului declarăm moartea Domnului, având în vedere a doua Sa venire! Amin, Doamne, proclamăm și arătăm moartea Ta mâncându-Te și bându-Te. Declarăm moartea Ta atotterminătoare și eliberatoare de viață. Declarăm că prima Ta venire este pentru răscumpărarea Ta juridică, pentru a produce biserica! Amin, Doamne, Te mâncăm și Te bem până vei veni. Așteptăm cu nerăbdare a doua Ta venire, când vei veni cu împărăția Ta! Amin, Doamne, credem că Te vei întoarce să transfigurezi trupul umilinței noastre și să aduci împărăția lui Dumnezeu! Declarăm moartea Ta până vei veni și declarăm existența bisericii pentru aducerea împărăției! Aleluia, faptul că mâncăm Cina Domnului are ca rezultat amintirea Domnului în cele două veniri ale Sale! O, Doamne, Te mâncăm și Te bem până vei veni! Vino, Doamne Isuse!