Recâștigarea Domnului

Când Îl trăim pe Cristos, facem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii, căci Domnul este aproape

09/03/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Ca și credincioși în Cristos, trebuie să facem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii, căci Domnul este aproape; trebuie să-L trăim pe Cristos trăind o viață de îngăduință, pentru ca toți oamenii să-L vadă pe Cristos trăit în noi și pe Cristos mărit în noi prin îngăduința noastră. Acest lucru este posibil numai atunci când Cristos trăiește în noi.

Doamne Isuse, trăiește în noi astăzi! Te luăm ca îngăduința noastră. Fii exprimat prin noi ca îngăduința noastră astăzi!

Pe măsură ce ne rugăm asupra faptului că Cristos este virtuțile noastre, pacea lui Dumnezeu, secretul nostru și Cel care ne dă putere, așa cum este revelat în cartea Filipeni, trebuie să ne dăm seama că Cristos este totul pentru viața noastră de zi cu zi.

Ceea ce avem nevoie nu este să ne străduim mai mult să facem cutare lucru pentru Domnul sau să ne perfecționăm pentru a avea mai multe virtuți creștine; trebuie să fim convertiți de la orice altceva la Cristos.

Noi, cei care credem în Cristos, îl avem pe Cristos trăind în noi, iar viața noastră de zi cu zi ar trebui să fie, de fapt, Cristos trăind în noi și Cristos fiind exprimat prin noi.

Aceasta înseamnă că în toate lucrurile, în orice moment și în orice loc, învățăm să ne întoarcem către duhul nostru și să-L contactăm pe Domnul, astfel încât El să aibă o cale să crească în noi, să se răspândească în ființa noastră interioară și să fie exprimat prin noi.

El face o lucrare în ființa noastră interioară și vrea să fie exprimat prin comportamentul nostru în viața noastră de zi cu zi. Prin urmare, trebuie doar să ne deschidem către El. Trebuie să trăim o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare.

De ce să ne îngrijorăm când Domnul este la conducere? De ce ne-am îngrijora când Domnul are grijă de noi? Suntem la fel ca crinii din câmp care se încred în Domnul și depind de El. Nu ne încredem în ceea ce putem face pentru Domnul, nici în ceea ce putem produce zi de zi, ci în Domnul și în rezerva Lui. Îngrijorarea vine de la Satan, dar îngăduința vine de la Dumnezeu.

Îngăduința este suma totală a unei vieți care Îl trăiește pe Cristos; Cristos este îngăduința noastră. Trebuie să venim la Cristos, să-L savurăm pe Cristos și să-L trăim pe Cristos.

Pentru aceasta, trebuie să ne deschidem către El din adâncul ființei noastre, astfel încât El să poată ajunge în adâncurile ființei noastre și să-Și facă domiciliul în adâncul inimilor noastre. Pe măsură ce Îi permitem Domnului să Se stabilească în noi și să ne infuzeze cu ceea ce este El, vom deveni la fel ca El și El va avea o cale de a trăi în noi.

Amin, putem trăi o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare, pentru că Cristos trăiește în noi și noi Îl trăim pe Cristos!

Trebuie să facem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii: îngăduința este atotinclusivă, incluzând toate virtuțile creștine

Filipeni 4:5 ne spune: „Îngăduința voastră să fie cunoscută de toți oamenii. Domnul este aproape.” Ce este îngăduința? Cum putem avea îngăduință? Conform experienței noastre creștine, îngăduința este atotinclusivă, deoarece include toate virtuțile creștine.

Îngăduința este mult mai mult decât răbdare și bunătate; îngăduința este totalitatea virtuților creștine, chiar Cristos trăind în noi.

Wuest, în lucrarea sa Word Studies, subliniază că termenul grecesc tradus prin „îngăduință” nu înseamnă doar a fi mulțumit cu mai puțin decât ni se cuvine, ci și a fi rezonabil într-un mod plăcut.

Îngăduința include stăpânirea de sine, răbdarea, moderația, bunătatea și blândețea. Când trăim o viață de îngăduință, exercităm stăpânirea de sine și răbdarea, facem și vorbim lucruri cu moderație și bunătate și suntem blânzi.

Nu suntem în felul acesta prin natura noastră și, dacă credem că suntem, bunătatea și blândețea noastră naturală, însoțită de răbdare, acestea nu sunt îngăduință.

Îngăduința este atotinclusivă, incluzând toate virtuțile creștine; dacă nu exercităm îngăduință, nu exercităm nicio virtute creștină. O, Doamne! Trebuie să facem cunoscută îngăduința noastră tuturor oamenilor.

De exemplu, acasă, în viața de căsnicie, dacă un frate este mulțumit cu mai puțin decât i se cuvine, înseamnă că exercită îngăduință față de soția sa. Când nu o condamnă sau o critică, ci o îndură în lucrurile vieții de zi cu zi, aceasta înseamnă că Cristos a fost trăit prin el ca îngăduința sa.

În viața noastră de zi cu zi este locul unde se aplică acest lucru; în întâlniri Îl putem iubi pe Domnul și Îl putem lăuda, dar cum rămâne cu viața noastră de zi cu zi acasă cu familia noastră și cu trăirea noastră în viața de biserică?

Îl trăim noi pe Cristos ca îngăduință în viața de biserică și în viața de familie? O, Doamne! Îngăduința noastră include smerenie, autocontrol, privirea către Domnul și chiar virtutea de a recunoaște că Domnul este suveran în toate lucrurile. Dacă Îl savurăm pe Domnul, vom exercita îngăduință.

Dacă Îl savurăm pe Cristos și Îl trăim pe Cristos, El va fi îngăduința noastră. Vom fi mulțumiți cu mai puțin decât ni se cuvine. Trebuie să aducem acest aspect al îngăduinței înaintea Domnului și să ne rugăm mult, chiar să ne deschidem Domnului pentru ca El să trăiască în noi și să fie exprimat prin noi ca îngăduința noastră.

Îngăduința include dragoste, răbdare, bunătate, smerenie, compasiune, considerație și supunere, chiar și dorința de a ceda altora. Îngăduința este o virtute atotinclusivă, iar atunci când Îl trăim pe Cristos, trăim o viață de îngăduință.

De asemenea, îngăduința include stăpânirea de sine, moderația, blândețea, înțelegerea, simpatia, înțelepciunea, îndurarea, pacea și privirea către Domnul în toate lucrurile (2 Corinteni 12:7-9).

Toate acestea nu sunt în ființa noastră naturală și, chiar dacă unele dintre ele par a fi în noi, trebuie să fie umplute cu Cristos, pentru ca Cristos să fie îngăduința noastră.

Calea în care putem avea dragoste, îngăduință, bunătate și smerenie este prin a ne exersa duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a-L trăi pe Cristos, căci El este îngăduința noastră. Fie ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii, adică fie ca noi să-L trăim pe Cristos, pentru ca El să fie trăit în noi ca îngăduința noastră.

Dacă avem îngăduința ca virtute atotinclusivă, vom avea și dreptate și sfințenie. De multe ori, însă, ne comportăm într-un mod necuvenit; acesta este rezultatul lipsei de îngăduință. Este posibil să avem o atitudine negativă și cuvinte nepoliticoase, pentru că ducem lipsă de îngăduință.

Este posibil să ne lipsească dragostea și să nu ne placă de ceilalți ci să trăim conform sentimentelor noastre, pentru că nu ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a-L trăi pe Cristos ca îngăduința noastră.

Chiar și vorbăria noastră poate fi rezultatul lipsei de îngăduință. În viața noastră de familie, așa cum trăim cu soțul/soția și copiii noștri, dacă nu arătăm îngăduință față de ei, nu vom avea pace în viața noastră de familie. Putem avea pace în viața de familie dacă exercităm îngăduință, virtutea atotinclusivă a unui creștin, Cristos trăind în noi.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să-I permitem să strălucească în această privință. Fie ca noi să-I permitem Domnului să lucreze cu adevărat în ființa noastră, astfel încât, așa cum El a trăit pe pământ, așa să trăim și noi astăzi.

El s-a mulțumit cu mai puțin decât i se cuvenea și a fost bun, umil, iubitor, pașnic, atent și supus. El a fost dispus să se supună voii Tatălui și chiar tratamentului nedrept al celor din jurul Lui, fără să-Și caute propriul drept și fără să dorească să se răzbune. O astfel de persoană trăiește în noi și putem trăi într-un singur duh cu El pentru a trăi o viață de îngăduință.

Doamne Isuse, vrem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii! Amin, Doamne, venim la Tine ca să Te savurăm, să fim umpluți de Tine și chiar să Te trăim ca îngăduința noastră! Strălucește asupra noastră, Doamne, și expune lipsa noastră de îngăduință. Fie ca să-Ți permitem să Te exprimi prin noi în toate lucrurile, astfel încât Cristos să fie îngăduința noastră. O, Doamne, numai Tu în noi poți fi rezonabil, atent și bun în relațiile cu ceilalți. Numai atunci când trăim în duhul nostru, una cu Tine, putem fi ușor mulțumiți chiar și cu mai puțin decât ni se cuvine. Ne deschidem pe deplin Ție din interior. Fă-Ți domiciliul în inima noastră. Exprimă-Te prin noi. Îți dăm trăirea noastră de zi cu zi cu toate activitățile și lucrurile ei. O, Doamne, ce zici Tu despre viața noastră de familie? Fie ca Cristos să fie trăit în noi ca îngăduința noastră în viața noastră de familie astăzi. O, fie ca Cristos, ca îngăduința noastră, să fie exprimat prin noi, astfel încât să putem fi plini de dragoste, răbdare, bunătate, smerenie, compasiune, considerație și supunere. O, Doamne Isuse, alegem să fim în duhul nostru astăzi! Vrem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii!

Îngăduința este Cristos: când Îl trăim pe Cristos, trăim o viață de îngăduință, iar pentru noi a trăi este îngăduință

Fie ca Domnul să ne mântuiască de încercarea de a avea îngăduință separat de Cristos; e adevărat că trebuie să facem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii, căci Domnul este aproape, dar nu putem trăi o viață de îngăduință separat de a-L trăi pe Cristos.

Cristos este îngăduință, iar îngăduința este Cristos. Numai Cristos poate trăi o viață de îngăduință. Pavel a spus: „Pentru mine, a trăi este Cristos” (Filipeni 1:21), iar mai devreme a spus că se aștepta să nu fie dat de rușine, ci ca Cristos să fie mărit prin trupul său, fie prin viață, fie prin moarte (v. 20).

A-L trăi pe Cristos înseamnă a trăi o viață de îngăduință. Îngăduința este o virtute atotinclusivă și trebuie să facem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii trăindu-L pe Cristos.

Întrucât pentru noi a trăi este Cristos, iar Cristos este îngăduință, pentru noi a trăi este îngăduință, căci Cristos trăiește în noi și Se exprimă prin noi ca îngăduință. Pentru noi, a-L mări pe Cristos înseamnă a trăi o viață de îngăduință.

Faptul ca Cristos să fie mărit în noi este echivalent cu a face îngăduința noastră cunoscută tuturor oamenilor. Poate fi ușor pentru noi să vorbim despre a-L trăi pe Cristos, dar când vine vorba de trăirea noastră de zi cu zi, a-L trăi pe Cristos înseamnă a trăi o viață de îngăduință.

Îngăduința este cheia pentru a fi un soț sau o soție bună. Îngăduința este mult mai mult decât blândețe sau smerenie; îngăduința înseamnă a-L trăi pe Cristos, căci Cristos este îngăduință. O persoană îngăduitoare este cea care se integrează întotdeauna, cea al cărei comportament este întotdeauna potrivit (2 Corinteni 6:1; 10:1; Filipeni 1:19; Isaia 11:2).

Apostolii au lucrat împreună cu Dumnezeu printr-o viață care este potrivită tuturor, o viață care se poate potrivi în toate situațiile și poate face față oricărui fel de mediu, poate suporta orice fel de tratament și poate rezista oricărui fel de persecuție sau atac.

Viața pe care o avem în noi, Cristos ca viață a noastră, este o viață care se potrivește tuturor; atunci când trăim prin viața divină, trăim o viață de îngăduință. Cei din jur nu vor fi o problemă pentru noi. Felul în care ne tratează nu ne va afecta, iar atunci când suntem maltratați sau chiar persecutați nu ne va deranja, pentru că Îl trăim pe Cristos ca îngăduința noastră.

Însă atunci când nu ne exersăm duhul și nu trăim o viață de îngăduință, avem multe eșecuri și înfrângeri. Deoarece ne lipsește Cristos trăind din noi ca îngăduința noastră, avem eșecuri și experimentăm înfrângerea.

Este ușor să neglijăm îngăduința, dar atunci când Îl trăim pe Cristos, El devine îngăduința noastră. El în noi este mulțumit cu mai puțin decât ni se cuvine. El în noi nu va avea pretenții exagerate după dreptate de la alții, ci va fi mulțumit în toate lucrurile.

Așa a trăit Domnul Isus când a fost pe pământ. Era strict cu Sine Însuși, dar nu și cu ceilalți. Se ruga mult, dar nu le cerea acest lucru altora și nici nu-i critica pe alții când nu se rugau suficient. El era în părtășie constantă cu Tatăl, dar nu le cerea discipolilor Săi să facă la fel în ceea ce privește rugăciunea sau părtășia cu Tatăl. O, Doamne!

Trebuie să facem cunoscută îngăduința noastră tuturor oamenilor, căci Domnul este aproape. El este aproape de noi nu doar în prezența Sa fizică, ci toată ziua, El este aproape și drag nouă. Domnul este în noi; El este mereu cu noi, prin urmare, ar trebui să-L lăsăm să trăiască în noi și să fie exprimat prin noi ca îngăduința noastră.

Pentru că Domnul este aproape, trebuie să facem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii. Pentru că Domnul este aproape, nu avem nicio scuză să nu ne facem cunoscută îngăduința.

Fie ca să nu uităm niciodată că Domnul este aproape de noi; El este în gura noastră și în inima noastră și putem chema numele Lui pentru a fi umpluți de El și a rămâne în prezența Lui (Romani 10:8-13).

Domnul este aproape; El este în noi, chiar în duhul nostru, iar când ne întoarcem către El și Îl savurăm pe El, El are o cale de a fi exprimat prin noi ca îngăduința noastră. Cu toate acestea, de multe ori nu ne dăm seama că Domnul este aproape, așa că nu exercităm îngăduință. O, Doamne!

Fie ca astăzi să trăim în prezența Domnului, savurând dulcea Sa prezență în locuirea Sa interioară și fie ca noi să-L trăim pe Cristos, astfel încât îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii!

Doamne Isuse, Te luăm ca îngăduința noastră astăzi. Vrem să-L trăim pe Cristos. O, Doamne, pentru noi a trăi este Cristos, iar Cristos este îngăduința noastră! Trăiește în noi astăzi. Fii exprimat prin noi. Îți mulțumim că ești aproape de noi. O, Tu ești atât de aproape și atât de drag nouă. Te iubim și ne deschidem Ție! Venim la Tine și Te luăm ca viață și persoană a noastră. Fii îngăduința noastră astăzi. Vrem să-L trăim pe Cristos trăind o viață de îngăduință. O, Doamne, vrem să trăim în prezența Ta astăzi, astfel încât să putem trăi un singur duh cu Tine. Doar Tu în noi poți fi mulțumit de situația și mediul nostru prezent. Doar Tu în noi nu vei avea pretenții exigente de la alții. O, Doamne, numai viața Ta care se potrivește poate trăi viața creștină. Ne deschidem Ție. Îți permitem să trăiești în noi. Vrem să facem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii. Amin, Doamne, iubim prezența Ta! Iubim locuirea Ta lăuntrică în noi. Continuă să ne amintești că Tu ești aproape, ca să putem trăi într-un singur duh cu Tine și să trăim o viață de îngăduință!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, When we Live Christ, we let our Forbearance be Known to All men, for the Lord is Near, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 25 cu tema: Cristos ca virtuțile noastre, pacea lui Dumnezeu, secretul nostru și Cel care ne întărește (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

O viață care-L trăiește pe Cristos este o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare

08/03/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

O viață care-L trăiește pe Cristos este o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare; viața creștină ar trebui să fie o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare, aruncând toate grijile noastre asupra Domnului și permițându-i lui Cristos să trăiască în noi pentru expresia Sa astăzi.

Amin, Doamne, Te iubim și vrem să trăiești în noi! Exprimă-te prin noi pe măsură ce trăim o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare! Amin!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, revenim la subiectul principal, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (partea 3), și în special, în această săptămână ne centrăm pe Filipeni 4. Vrem să-L considerăm cu rugăciune pe Cristos ca fiind virtuțile noastre, pacea lui Dumnezeu, secretul nostru și Cel care ne dă putere. O, ce Cristos minunat avem!

Cartea Filipeni ne dezvăluie un Cristos minunat, care nu este doar pentru ca noi să-L savurăm, ci și pentru ca noi să-l experimentăm și să-l exprimăm. Noi, cei care credem în Cristos, suntem cei care am primit îndurarea lui Dumnezeu pentru a crede în Domnul Isus și a-L avea ca viața și persoană noastră.

Am fost convertiți la Cristos; suntem convertiți, cei care Îl iubesc pe Domnul și trăiesc pentru Domnul. Cu toate acestea, este ușor ca să ne pierdem gustul pentru Cristos, adică să fim distrași de multe alte lucruri în afară de Cristos și să acordăm atenție altor lucruri în afară de Cristos. Așadar, trebuie să ne întoarcem la Domnul și să-I cerem să ne țină deschiși, proaspeți, goliți, noi, vii și tineri cu El.

Nu vrem să fim stătuți și învechiți; nu vrem să credem că știm una și alta despre Domnul, așa că acum înțelegem. Vrem să fim vii și noi cu Domnul. Vrem să ne menținem deschiși către El, astfel încât să putem avea un contact proaspăt cu El și să fim plini de viață, trăind într-un singur duh cu Domnul.

Dacă ne păstrăm proaspeți, noi, vii și deschiși către Domnul, vom lua tot ceea ce ne spune El în cuvântul Său și Îi vom cere să-l facă realitate. Nu vrem să fim ocupați și fixați; vrem să fim proaspeți cu Domnul. Vrem să putem fi schimbați de El în interior și conformați chipului Său în exterior.

Vrem să fim neocupați și nefixați, astfel încât El să poată curge în noi într-un mod liber și să-L putem exprima! Ceva minunat s-ar realiza pe acest pământ dacă un om se oferă pe deplin lui Dumnezeu pentru a fi pe deplin posedat și ocupat de Dumnezeu.

Când ne dăm seama de acest lucru, ne vom da pur și simplu Domnului astăzi, astfel încât El să ne ocupe și să ne posede. Vrem să fim umpluți, posedați și ocupați de El, astfel încât El să poată lucra în noi și să trăiască în noi astăzi! Cât de minunat!

O viață care-L trăiește pe Cristos este o viață plină de îngăduință și fără nicio îngrijorare

Noi, cei care credem în Cristos, Îl avem ca viață în duhul nostru și aspirăm să-L trăim pe Cristos. Apostolul Pavel a declarat: „Pentru mine, a trăi este Cristos” (Filipeni 1:21). Aceasta a fost o mărturie a realității interioare a lui Pavel. Pentru el, a trăi însemna Cristos.

Dar cum se traduce aceasta în viața noastră de zi cu zi, chiar și în expresia noastră în viața de zi cu zi? Expresia trăirii lui Cristos și a faptului de a-L avea pe Cristos ca viață poate fi găsită în Filipeni 4:5-9. În aceste versete, vedem multe virtuți care îl exprimă pe Cristos; aici vedem o imagine a unei vieți care-L trăiește pe Cristos.

Cristos este modelul nostru; felul în care a trăit, a gândit, s-a comportat și a acționat El poate fi văzut în Filipeni 2, unde Cristos este modelul nostru. Cum putem trăi o viață după modelul lui Cristos? Este prin a avea virtuțile și viața văzute în capitolul 4.

Pe de o parte, trebuie să condamnăm filosofia, să respingem cultura și să renunțăm la religie, socotind toate acestea drept gunoi, pentru a-L câștiga pe Cristos. Pe de altă parte, trebuie să avem o viață care-L trăiește pe Cristos; trebuie să-L trăim pe Cristos în viața noastră de zi cu zi.

O viață care-L trăiește pe Cristos este o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare. Asta vedem noi în Filipeni capitolul 4. Din punct de vedere pozitiv, avem îngăduință, chiar Cristos ca îngăduință a noastră. Din punct de vedere negativ, nu avem îngrijorare, nu trăim cu îngrijorare. Viața noastră creștină ar trebui să fie o viață în care Îl trăim pe Cristos, o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare.

Ce este îngăduința? Este un termen atotinclusiv și care ne arată expresia lui Cristos. Pavel consideră îngăduința și lipsa de îngrijorare ca fiind primele două aspecte ale expresiei unei vieți care-L trăiește pe Cristos.

O viață care-L trăiește pe Cristos este o viață calmă, liniștită și pașnică; Cristos este îngăduința noastră în viața noastră de zi cu zi. Dar dacă avem o viață plină de tulburări, nu Îl trăim pe Cristos, ci mai degrabă suntem una cu Satan. O, Doamne!

Pentru a trăi o viață liniștită, o viață care-L trăiește pe Cristos, trebuie să-L avem pe Cristos ca îngăduință a noastră. Îngăduința este a fi plin de considerație în relațiile cu ceilalți. A avea îngăduință înseamnă a te raporta la ceilalți fără strictețea dreptului legal.

Îngăduința nu este doar răbdare și moderație; este mult mai mult decât atât. Dacă avem îngăduință, nu ne vom certa cu ceilalți și nu ne vom lupta cu ei; nu vom dezbate cu ei și nu vom lupta pentru propriile noastre drepturi. Poate că avem multe de spus altora, dar vom avea îngăduință și moderație în relațiile cu ceilalți, fără a spune nimic ca răspuns la provocări sau iritații.

Oamenii ne pot spune sau ne pot face lucruri care să ne provoace sau să ne irite, dar noi avem o viață plină de îngăduință și nu răspundem la provocări. Acest lucru este valabil mai ales în viața noastră împreună. Dacă frații locuiesc împreună în casa fraților, iar surorile locuiesc în casa surorilor, cel mai prețios dintre ei este cel care este cel mai îngăduitor.

Nu este vorba doar de îngăduința sau răbdarea umană; este Cristosul care trăiește în noi. Dacă ne lipsește îngăduința, vom reacționa ușor atunci când suntem ofensați. O, Doamne!

O viață creștină adecvată este o viață de calm; nu reacționăm doar la ceea ce ne fac sau ne spun alții, ci mai degrabă trăim o viață în care nu ne certăm cu oamenii. Amin!

Viața creștină este o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare; este o viață în care Îl trăim pe Cristos.

Îngăduința este împotriva oricărei ambiții egoiste și a gloriei deșarte; atunci când Îl avem pe Cristos ca îngăduință, nu avem ambiție și nu căutăm gloria deșartă, ci mai degrabă îl trăim pe Cristos. Când avem o viață plină de îngăduință, nu vom avea cârtiri sau raționamente; dimpotrivă, vom avea liniște și pace, fiind calmi și având îngăduință.

Numai Domnul Isus în noi poate trăi o astfel de viață; viața noastră creștină este trăirea lui Cristos, iar această trăire a lui Cristos este o viață de îngăduință și fără îngrijorare. Când Îl trăim pe Cristos, nu ne vom certa cu alții; alții pot fi supărați pe noi, iar noi Îl contactăm în interior pe Domnul, realizând că este mai bine să nu spunem nimic.

Când vorbim cu cineva și acesta este supărat pe noi, ne întoarcem în interior către duhul nostru și exercităm îngăduință, adică îi permitem lui Cristos să trăiască în noi; apoi, așteptăm momentul potrivit pentru a rosti un cuvânt calm.

În viața de căsnicie, acest lucru este deosebit de important; cu toții trebuie să recunoaștem că eșuăm în această privință de atâtea ori. Poate că soțul sau soția este certăreț, așa că celălalt soț trebuie să fie atent la modul în care vorbește.

Poate că nu este înțelept nici măcar să chemăm numele Domnului cu voce tare; chiar și o astfel de chemare poate stârni probleme. O, Doamne! Dar în interior, Îl chemăm pe Domnul și așteptăm ca situația să fie liniștită înainte de a spune ceva.

Fie ca să învățăm să trăim într-un singur duh cu Domnul în acest fel, ca să-L putem exprima în viața noastră de zi cu zi, chiar să avem o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare!

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să trăim într-un singur duh cu Tine astăzi. Trăiește în noi astăzi. Fie ca viața noastră creștină să fie o viață în care Îl trăim pe Cristos. Fie ca să avem o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare. Amin, Doamne, ne deschidem Ție. Rămânem în părtășie cu Tine. Vrem doar să Te contactăm în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile. Fie ca să avem o viață care-L trăiește pe Cristos, o viață în care există îngăduință, dar fără îngrijorare, fără griji! Amin, Doamne, fie ca să avem o viață calmă, liniștită, și pașnică. Fie ca să învățăm să ne întoarcem către Tine în interior, ca Tu să poți trăi în noi o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare. Trăiește în noi astăzi. Exprimă-te prin noi. O, Doamne, îți dăm viața noastră de zi cu zi. Ne dăm Ție în relație cu cei din jurul nostru – conversația noastră cu ei, situațiile noastre zilnice și toate aspectele vieții noastre. Fie ca noi să nu fim cei care reacționează doar la ceea ce se întâmplă sau la cuvintele altora; fie ca noi să ne întoarcem în interior către Tine și să Te trăim ca o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare!

Îngrijorarea ne perturbă viața de a-L trăi pe Cristos; îngăduința este suma totală a unei vieți care-L trăiește pe Cristos

Trebuie să ne amintim întotdeauna că îngrijorarea nu vine niciodată de la Domnul; putem fi îngrijorați de lucruri legitime, chiar și atunci când Îl slujim pe Domnul și trăim viața creștină, dar îngrijorarea nu este niciodată de la Domnul. Îngrijorarea vine de la Satan.

Îngrijorarea este suma totală a vieții umane, iar îngrijorarea tulbură trăirea lui Cristos de către credincioși (Matei 6:22-34). Domnul Isus ne-a spus să nu ne îngrijorăm de nimic – pentru viața noastră, pentru ce să mâncăm sau să bem, pentru trupul nostru, cu ce să ne îmbrăcăm.

La ce folosește să ne îngrijorăm – putem oare adăuga ceva la statura noastră dacă ne îngrijorăm? Dumnezeu are grijă de toți crinii câmpului și de păsările cerului, și ei nu se îngrijorează; El va avea grijă și de noi.

Îngrijorarea vine de la Satan și ne tulbură viața de a-L trăi pe Cristos. Totuși, îngăduința vine de la Dumnezeu și este suma totală a trăirii lui Cristos. Aceste două, îngrijorarea și îngăduința, sunt opuse. În loc să ne îngrijorăm, ar trebui să căutăm mai degrabă împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate lucrurile de care avem nevoie ni se vor da pe deasupra.

Satan injectează gânduri de îngrijorare despre ziua de mâine în mintea noastră; în loc să ne îngrijorăm pentru ziua de mâine, ar trebui pur și simplu să-L căutăm pe Dumnezeu și împărăția Lui astăzi!

Cu cât creștem mai mult în Domnul și Îl cunoaștem, cu atât învățăm mai mult să-L trăim pe Cristos și să avem o viață plină de îngăduință, nu vom mai avea îngrijorare. Domnul ne va arăta că, sub mâna suverană a Domnului, putem să-L trăim pe Cristos, fie că avem toate lucrurile, fie că ne lipsesc.

În toate circumstanțele vieții noastre omenești, îngrijorarea este prezentă; când avem lucruri, suntem îngrijorați pentru mai multe lucruri, iar când nu avem nimic, îngrijorarea este încă prezentă. Îngrijorarea îi motivează pe toți oamenii; deoarece oamenii sunt îngrijorați, ei fac una și alta, chiar investesc în una sau alta, pentru a se asigura că viitorul lor este sigur și securizat. O, Doamne!

Întreaga lume este plină de îngrijorare. Dar viața noastră creștină este o viață plină de îngăduință, dar fără îngrijorare. Când simțim că îngrijorarea vine, când simțim gânduri de îngrijorare care se ridică în noi, trebuie să ne exersăm duhul și să-L contactăm pe Domnul. El ne va arăta păsările care nu lucrează și nu seamănă, dar Tatăl ceresc are grijă de ele.

Domnul este capabil să aibă grijă de noi, indiferent cât de mult sau cât de puțin avem. Viața umană, însă, este plină de îngrijorare; totalitatea vieții omenești este îngrijorare. Totalitatea unei vieți creștine corecte este îngăduință. A-L trăi pe Cristos înseamnă a avea îngăduință fără îngrijorare.

Păsările mici din câmp, care par atât de nesemnificative și niciunul dintre noi nu are grijă de ele sau nu le hrănește, totuși Tatăl nostru ceresc are grijă de ele, El știe când una dintre ele cade și are grijă de fiecare dintre ele.

Putem fi îngrijorați de un test care vine la școală sau de o inspecție la serviciu; Domnul, însă, vrea să-L trăim pur și simplu pe Cristos, adică să avem o viață trăindu-L pe Cristos, o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare.

Ajunge fiecărei zile răul ei; nu ar trebui să ne îngrijorăm de ziua de mâine; Îl savurăm pe Cristos astăzi și Îl trăim pe Cristos astăzi! Cristos este proaspăt, nou, viu și prezent pentru noi astăzi; ar trebui doar să-L savurăm și să-L trăim astăzi, uitând de lucrurile din urmă și fără să ne facem griji pentru nimic din viitor.

Doamne Isuse, ne aruncăm toate grijile asupra Ta, căci Îți pasă de noi! Amin, Doamne, alegem să ne întoarcem către duhul nostru și să nu avem nicio îngrijorare! Slavă Domnului, Dumnezeul și Tatăl nostru are grijă de noi! Îți mulțumim, Doamne, că ne dai tot ce avem nevoie. Ne încredem în Tine și nu în ceea ce putem face noi. Tu ești Cel care are grijă de noi. Tu ne îngrijești și Tu ne oferi tot ce avem nevoie. Vrem pur și simplu să Îl savurăm pe Cristos astăzi și să căutăm împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Sa astăzi! Amin, Doamne, Te căutăm! Vrem să Te savurăm astăzi! Uităm de lucrurile din urmă și nu ne facem griji pentru nimic din viitor: vrem doar să-L savurăm pe Cristos și să-L trăim pe Cristos astăzi! Fie ca să vedem că îngrijorarea este suma totală a vieții umane și ne perturbă viața de a-L trăi pe Cristos. Fie ca să ne dăm seama că îngăduința vine de la Dumnezeu și este suma totală a unei vieți care-L trăiește pe Cristos! Amin, Doamne, vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Seeing that A Life that Lives Christ is a Life full of Forbearance & without Anxiety, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 25 cu tema: Cristos ca virtuțile noastre, pacea lui Dumnezeu, secretul nostru și Cel care ne întărește (ziua 1), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ca Trup al lui Cristos, ne îmbrăcăm cu întreaga armură a lui Dumnezeu în duh prin rugăciune

05/03/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Războiul spiritual nu este ceva individual, ci mai degrabă este mireasa lui Cristos ca războinic corporativ, căci numai Trupul poate îmbrăca întreaga armură a lui Dumnezeu; trebuie să fim în duhul nostru și să citim cu rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne îmbrăca cu întreaga armură a lui Dumnezeu ca Trup pentru a lupta războiul spiritual.

Amin, Doamne, păstrează-ne în duhul nostru astăzi! Păstrează-ne citind cu rugăciune cuvântul Tău! Și păstrează-ne în Trup! Amin!

Cea mai bună cale prin care putem aplica toate elementele armurii spirituale asupra Trupului lui Cristos este rugăciunea. Cea mai bună cale prin care putem crește în viață spre maturitate este rugăciunea. Cea mai bună cale prin care-L putem contacta pe Domnul este prin rugăciune. Cea mai bună cale de a trăi viața creștină este rugăciunea.

Trebuie să învățăm să avem tot felul de rugăciuni, atât rugăciunea care este revărsarea inimii noastre înaintea Domnului, cât și rugăciunea specifică care îl tratează pe dușmanul lui Dumnezeu.

Pe de o parte, trebuie să conversăm cu Domnul despre toate lucrurile legate de viața noastră de zi cu zi, oamenii pe care îi întâlnim, lucrurile pe care le facem, locurile în care mergem și lucrurile care ni se întâmplă.

Pe de altă parte, trebuie să fim specifici cu Domnul în ceea ce privește creșterea noastră în viață; trebuie să-I cerem Domnului să crească în noi, să Se răspândească în noi și să-Și facă domiciliul în inimile noastre.

Mai mult, trebuie să fim uniți cu Domnul în duh atunci când ne rugăm și citim Cuvântul lui Dumnezeu, primind cuvântul lui Dumnezeu prin orice rugăciune și cerere.

Și facem aceasta nu doar pentru noi înșine, ci pentru toți sfinții; nu suntem creștini individualiști, ci creștini care sunt în Trupul lui Cristos, membre ale Trupului lui Cristos și ne rugăm în Trup și pentru Trup.

Niciunul dintre membrele trupului nostru nu caută să aibă propria dezvoltare și creștere separat de restul trupului; ar fi monstruos să privim acest lucru. Dimpotrivă, tot trupul nostru crește împreună, se zidește împreună, mănâncă împreună, vorbește în unitate și face totul în unitate, căci este un singur trup.

În același fel, noi, ca Trup al lui Cristos, trebuie să creștem împreună, să facem lucruri împreună, să trăim împreună și să fim una în duh; tot ceea ce facem trebuie să fie în duh, nu doar fiind împreună fizic, ci în duhul contopit!

Aleluia, Trupul lui Cristos este real pentru noi în viața noastră de zi cu zi atunci când suntem în duhul nostru! Slavă Domnului, putem atinge realitatea Trupului lui Cristos atunci când trăim și umblăm conform duhului contopit!

Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi, cei care trăiesc și umblă în duhul contopit, astfel încât să putem fi în realitate membrele Trupului lui Cristos care cresc în Trup, funcționează în Trup și, de asemenea, luptă războiul spiritual în Trup!

Războiul spiritual ține de faptul că mireasa lui Cristos e un războinic corporativ: întreaga armură a lui Dumnezeu este pentru întregul Trup al lui Cristos!

În Efeseni 6:10-20 vedem că biserica, în calitate de mireasă a lui Cristos, este războinicul corporativ al lui Dumnezeu, îmbrăcând toată armura lui Dumnezeu și luptând bătălia în Domnul. Primul lucru pe care trebuie să-l înțelegem este că toată armura lui Dumnezeu nu este pentru niciun creștin în parte; este pentru Trup și în Trup.

Războiul spiritual nu este ceva individual; nu ne îmbrăcăm sau nu ne pregătim armele și apoi mergem ca soldați singuratici să luptăm bătălia în Domnul. Mai degrabă, războiul spiritual este ceva ce ține de Trup, căci toată armura lui Dumnezeu este în Trup și pentru ca întregul Trup să o poarte.

Războiul spiritual este ceva ce ține de mireasa lui Cristos ca războinic corporativ (Efeseni 6:13). Putem să-L iubim pe Domnul și putem crede că suntem pregătiți să luptăm războiul spiritual, așa că putem încerca să ne îmbrăcăm cu toată armura lui Dumnezeu și să ieșim să luptăm bătălia.

Dacă facem asta singuri, dacă luptăm bătălia ca și creștini individuali, suntem învinși; este foarte periculos pentru noi să fim izolați de armată, să fim separați de la a face parte din războinicul corporativ.

Niciun soldat de astăzi dintr-o armată modernă nu intră în luptă de unul singur; mai degrabă, el luptă ca fiind parte a unei armate bine antrenate și complet echipate.

Noi, credincioșii în Cristos, suntem atât mireasa iubitoare a lui Cristos, cât și armata lui Dumnezeu, războinicul corporativ care luptă bătălia în Domnul și în Trup. Dacă ne separăm de biserică, suntem învinși; dacă ducem bătălia în Trup și ca Trup, obținem victoria.

Trebuie să fim formați corporativ într-o armată și împreună să luptăm împotriva dușmanului. Dușmanul lui Dumnezeu, Satan, trebuie să fie înfruntat, iar modul în care se întâmplă acest lucru nu este prin Dumnezeu Însuși care îl tratează pe Satan, ci prin biserica folosită de Dumnezeu ca armată a Sa pentru a lupta împotriva dușmanului.

Dumnezeu nu S-ar coborî pentru a trata una dintre creaturile Sale; El vrea ca o creatură – omul – să devină războinicul Său corporativ pentru a trata o altă creatură – Satan – și a aduce împărăția lui Dumnezeu.

Însă Satan este puternic și niciun creștin spiritual individual nu-l poate trata singur pe Satan; este nevoie ca întregul Trup al lui Cristos să îmbrace toată armura lui Dumnezeu pentru a sta în victoria lui Cristos și a-l trata pe dușmanul lui Dumnezeu.

Când rămânem în Trup, când rămânem în armată, avem protecția necesară; însă dacă ne separăm de biserică, suntem învinși. Fie ca noi să ne dăm seama că războiul spiritual este ceva ce ține de Trup. Biserica este un războinic corporativ, iar noi, ca și credincioși în Cristos, alcătuim acest războinic corporativ; după ce am fost formați corporativ într-o armată, vom putea lupta împotriva dușmanului lui Dumnezeu.

Dacă ne dăm seama de acest lucru, dacă vedem că războiul spiritual este ceva ce ține de Trup și suntem membre ale Trupului, vom rămâne în viața de biserică, vom fi una cu Domnul și una cu sfinții și vom declara și aplica victoria lui Cristos.

Toată armura lui Dumnezeu este pentru întregul Trup al lui Cristos; nu putem purta armura lui Dumnezeu atunci când suntem separați de Trup, când nu suntem într-o relație adecvată cu Trupul sau când suntem deconectați de Trup. Doar mireasa lui Cristos, ca războinic corporativ, poate purta întreaga armură a lui Dumnezeu.

Acest lucru nu înseamnă neapărat că trebuie să fim cu sfinții tot timpul sau să mergem la toate întâlnirile toată ziua și tot timpul; mai degrabă, trebuie să fim în duhul nostru și să fim în relație corespunzătoare cu celelalte membre ale Trupului lui Cristos, căci realitatea Trupului lui Cristos este în duhul nostru.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul și suntem una cu Tine și cu Trupul lui Cristos. Aleluia, suntem membre ale Trupului lui Cristos și împreună suntem Trupul, ca războinic corporativ care luptă războiul spiritual. Amin, Doamne, stăm în Trup fiind în duhul nostru și ne îmbrăcăm cu toată armura lui Dumnezeu. Aleluia, armura lui Dumnezeu este pentru Trupul lui Cristos, nu doar pentru vreun creștin individual! Suntem una cu Tine, Doamne Isuse, în duh. Suntem una cu sfinții și tratăm orice problemă dintre noi și celelalte membre, căci vrem să păstrăm unitatea Duhului în legătura de unire a păcii. O, Doamne, savurăm prezența Ta în Trup și stăm în realitatea Trupului. Luăm toată armura lui Dumnezeu ca Trup al lui Cristos, ca să putem rezista în ziua cea rea și, după ce am făcut totul, să stăm în picioare. Aleluia, suntem în Trup și armura lui Dumnezeu este pe Trup! Slavă Domnului, luptăm bătălia în Trup, nu de unii singuri!

Ca Trup al lui Cristos, ne îmbrăcăm cu întreaga armură a lui Dumnezeu în duh prin rugăciune

Pentru a putea lupta războiul spiritual, trebuie să ne îmbrăcăm și să folosim întreaga armură a lui Dumnezeu (Efeseni 6:11). Însă nu ne îmbrăcăm cu piese separate de armură, ca lucruri în sine, care apoi se îmbină cumva pentru a ne proteja în războiul spiritual.

Dimpotrivă, noi, ca Trup al lui Cristos, ne îmbrăcăm cu Cristos Însuși, ca armură întreagă a lui Dumnezeu; Cristos este armura lui Dumnezeu, pe care Trupul lui Cristos o poate îmbrăca în războiul spiritual.

Trebuie să-L avem pe Cristos ca armură completă a lui Dumnezeu aplicată nouă. Efeseni 6:14-17 dezvăluie șase aspecte principale ale lui Cristos ca armură a lui Dumnezeu pentru Trupul lui Cristos.

În primul rând, trebuie să stăm în picioare, încingându-ne coapsele cu adevărul; în al doilea rând, ne îmbrăcăm cu pieptarul dreptății. În al treilea rând, ne încălțăm picioarele cu temelia fermă a evangheliei păcii.

În al patrulea rând, luăm scutul credinței, cu care putem stinge toate săgețile aprinse ale celui rău. În al cincilea rând, primim coiful mântuirii și, în al șaselea rând, primim sabia Duhului, care Duh este cuvântul lui Dumnezeu.

Dumnezeu în Cristos, ca realitate în viața noastră, este brâul care ne întărește întreaga ființă pentru războiul spiritual (v. 14). Pietrarul dreptății ne acoperă conștiința și ne păzește de acuzațiile lui Satan; acest pieptar este Cristos ca dreptatea noastră (v. 14; 1 Corinteni 1:30).

Cristos este pacea pentru ca noi să fim una cu Dumnezeu și cu sfinții; această pace este temelia solidă care ne permite să ținem piept vrăjmașului (Efeseni 2:15; 6:15). Luptăm în pace și cu pace; suntem ferm stabiliți în pace și predicăm evanghelia păcii.

Nu atacăm în principal în război spiritual, ci stăm în picioare; poziția noastră, echilibrul nostru, este cel mai important lucru, iar pacea ne ancorează în acest război. Avem pace cu Dumnezeu și pace unii cu alții.

Credința este un scut împotriva săgeților înflăcărate ale vrăjmașului; Autorul și Desăvârșitorul unei astfel de credințe este Cristos (v. 16; Evrei 12:2). Avem scutul credinței, iar Cristos este Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre.

Coiful mântuirii care ne acoperă mintea este Cristosul mântuitor pe care îl experimentăm în viața noastră de zi cu zi (Efeseni 6:17; Ioan 16:33). În cele din urmă, primim sabia Duhului, care Duh este cuvântul lui Dumnezeu; aceasta este arma noastră ofensivă cu care îl tăiem pe vrăjmaș (Efeseni 6:17).

Primim coiful mântuirii și sabia Duhului prin orice rugăciune și cerere. Mijlocul prin care primim toate aspectele armurii lui Dumnezeu este rugându-ne în duh.

Cum suntem încinși cu adevăr? Prin rugăciunea în duh asupra adevărului din cuvântul lui Dumnezeu, până când acesta devine realitatea noastră în viața noastră de zi cu zi.

Cum aplicăm platoșa dreptății? Prin exersarea duhului nostru pentru a ne ruga și a-L primi pe Cristos ca dreptate a noastră, chiar pentru a-L trăi din noi ca dreptate a noastră.

Cum avem o bază fermă, fiind încălțați cu evanghelia păcii? Prin exersarea duhului nostru pentru a ne ruga și a fi în pace cu Dumnezeu și cu omul, căci pacea Lui este în duhul nostru.

Cum primim scutul credinței? Credința nu provine din noi; trebuie să ne exersăm duhul pentru a primi scutul credinței rugându-ne asupra cuvântului lui Dumnezeu.

Pe măsură citim cu rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu, suntem infuzați cu credință, care este Cristos Însuși, deoarece credința noastră devine scutul nostru pentru a respinge orice săgeți înflăcărate ale vrăjmașului.

Cum primim sabia lui Dumnezeu? Prin intermediul oricărei rugăciuni și cereri, rugându-ne în orice vreme cu duhul și veghind la aceasta cu toată stăruința cu privire la toți sfinții (v. 18). Amin! Cu alte cuvinte, noi, credincioșii în Cristos, suntem în Trup și, ca Trup, ne îmbrăcăm cu toată armura lui Dumnezeu, care este Cristos, rugându-ne în orice vreme în duh.

Pentru a primi toată armura lui Dumnezeu, trebuie să ne rugăm în orice vreme în duh; avem un duh regenerat și în acest duh ne rugăm să primim și să aplicăm toată armura lui Dumnezeu, rămânând și stând în Trupul lui Cristos.

Când pur și simplu chemăm numele Domnului, o, Doamne Isuse, ne întoarcem de la orice vanitate din mintea noastră și Îl atingem pe Domnul în duh, iar Cristos, ca armură a lui Dumnezeu, ni se aplică! Amin, cât de plăcut și practic este acest lucru!

Pe măsură ce primim cuvântul lui Dumnezeu rugându-ne în duh, Îl contactăm spontan pe Cristos ca Duh dătător de viață. Rugăciunea și citirea noastră devin vii, iar noi suntem împuterniciți de Cristos și acoperiți cu El ca armură a noastră.

Realizarea noastră este că suntem în Trup și, ca Trup, Cristos ne acoperă ca întreaga armură a lui Dumnezeu, astfel încât să putem lupta bătălia în Trup prin virtutea Capului
Fie ca toți să învățăm să-L aplicăm pe Cristos ca armură atotinclusivă în Trup și pentru Trup, astfel încât, ca Trup, să luptăm bătălia în Domnul!

Doamne Isuse, ne exersăm duhul rugându-ne asupra cuvântului Tău, pentru ca noi, ca Trup al lui Cristos, să ne putem îmbrăca cu toată armura lui Dumnezeu! Aleluia, Dumnezeu în Cristos este realitatea în viața noastră, fiind brâul care ne întărește întreaga ființă pentru războiul spiritual. Amin, Doamne, Te primim în duh prin multă rugăciune ca platoșa dreptății care ne acoperă conștiința și ne păzește de acuzațiile lui Satan! Ne exersăm duhul pentru a ne încălța picioarele cu temelia fermă a evangheliei păcii. Amin, Doamne, Tu ești pacea noastră cu Dumnezeu și pacea noastră cu omul, iar această pace este temelia fermă care ne permite să stăm împotriva vrăjmașului! Ne exersăm duhul pentru a Te primi ca credința noastră, ca un scut împotriva săgeților înflăcărate ale vrăjmașului! Amin, Doamne, Te primim ca Cristosul nostru mântuitor, experimentat de noi în viața noastră de zi cu zi, coiful mântuirii care ne acoperă mintea! Ne exersăm duhul peste cuvântul Tău, Doamne, pentru a primi Duhul ca Cuvânt al lui Dumnezeu, sabia, ca să tăiem în bucăți pe vrăjmaș! Amin, Doamne, rămânem în Trup și Îl aplicăm pe Cristos ca armură atotinclusivă a lui Dumnezeu pentru a lupta războiul spiritual în Trup!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Put on the Whole Armour of God as the Body of Christ in Spirit by Means of Prayer, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Pregătirea miresei – săptămâna 6 cu tema: Mireasa în calitate de războinic corporativ (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl iubim pe Cristos și alegem voia lui Dumnezeu ca armata-mireasă luptând pentru a supune voința satanică

03/03/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Războiul spiritual este necesar astăzi, deoarece Satan s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu, voința lui Satan este în conflict cu voința lui Dumnezeu, iar pentru împărăția lui Dumnezeu trebuie să supunem voința satanică; noi, credincioșii, luăm inițiativa de a ne supune voii lui Dumnezeu și de a stabili împărăția lui Dumnezeu, luptând una cu Domnul pentru a supune voința satanică.

Amin, Doamne, vie împărăția Ta și să facă-se voia Ta în noi și în jurul nostru, precum în cer, așa și pe pământ!

Pe de o parte, noi, credincioșii în Cristos, facem parte din mireasa lui Cristos, iubindu-L și depinzând de El în toate; suntem cei slabi care depind de Domnul în toate lucrurile, luându-L ca viață și persoană a noastră.

Pe de altă parte, facem parte din războinicul spiritual, căci mireasa lui Cristos este o armata-mireasă care luptă una cu Domnul împotriva lui Satan și a împărăției sale.

Este foarte interesant să citim Apocalipsa 19 și să vedem că, atunci când se proclamă că mireasa s-a pregătit, adică atunci când biruitorii au devenit mireasa pregătită, are loc atât o sărbătoare de nuntă, cât și o mare bătălie.

Pe de o parte, mireasa savurează un ospăț de nuntă de o mie de ani împreună cu Domnul, domnind cu El și ospătând cu El în mileniu. Pe de altă parte, mireasa Îl urmează pe Miel ca General în luptă, iar dușmanul lui Dumnezeu este tratat, chiar distrus; de asemenea, toți cei care îl urmează pe Satan sunt tratați. Foarte interesant. Deci există atât ospățul de nuntă, cât și bătălia.

Biruitorii Îl urmează pe Domnul în in alb, iar El duce bătălia, în timp ce ei pur și simplu Îl urmează și savurează prada. Aceasta înseamnă că devenim nu numai mireasa lui Cristos, ci și armatele lui Dumnezeu, chiar armata-mireasă, mireasa care este armata și armata care este mireasa.

De aceea, astăzi trebuie să cooperăm cu Domnul pentru a-l supune pe inamic și a respinge atacurile sale, chiar pentru a-I permite să îl trateze pe Satan și terenul său din ființa noastră, astfel încât să putem birui în Domnul și împreună cu Domnul.

Pe măsură ce biruim astăzi, pe măsură ce luptăm bătălia în Domnul și în Trup astăzi, în ziua aceea vom lupta cu El și pur și simplu vom declara victoria Sa, iar inamicul va fi distrus și supus.

Dragul nostru Mire, cea mai minunată și dragă persoană din univers, Domnul Isus, este și Generalul nostru; El ne conduce ca armatele Sale spre victorie.

El a biruit deja; acum El biruiește în noi și, în cele din urmă, El va birui pe deplin, chiar în mod deschis și manifest, când îl va zdrobi pe Satan și armatele sale și îl va distruge pe Anticrist și pe toți cei care îl urmează.

Amin, vrem să fim acolo pentru acea bătălie, stând una cu Domnul și declarând victoria Sa!

Alegem voia lui Dumnezeu pocăindu-ne, crezând și fiind botezați pentru înfrângerea voii satanice

Cât de mult Îi mulțumim Domnului și-L lăudăm că ne-a ales în veșnicia trecută și ne-a predestinat să fim fii prin Isus Cristos, după buna plăcere a voii Sale (Efeseni 1:5)! Noi, cei care credem în Cristos, am fost aleși de Dumnezeu și predestinați de El să fim fiii Săi! Cât de minunat!

În timp, însă, când Domnul a venit la noi prin Evanghelie și ne-a expus păcatele, răzvrătirea și murdăria noastră, ne-am pocăit și am crezut în Domnul Isus.

Când ne-am pocăit și am crezut în Domnul Isus, am primit viața divină și am devenit copii ai lui Dumnezeu; am fost transferați din autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu (Coloseni 1:13). Prin pocăință și credință în Cristos, am devenit parte a împărăției lui Dumnezeu.

Trebuie să ne dăm seama că există trei voințe în acest univers și că acestea sunt legate de două împărății.

În primul rând, există voia divină, voința lui Dumnezeu, care este necreată; Dumnezeu există prin sine însuși și există veșnic și are o voință divină necreată, perfectă. El a creat toate lucrurile și toate persoanele, iar unul dintre îngeri, care are și el o voința liberă, s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu.

Lucifer a devenit mândru din cauza poziției sale înalte și a frumuseții sale și a avut o intenție rea, care a devenit voința satanică (Isaia 14:12-14).

Acum, pe lângă intenția și voința lui Dumnezeu, există o a doua intenție și voință, voința satanică; voința satanică este opusă voinței divine. Tot ce vrea Dumnezeu să facă, Satan vrea să distrugă.

Dumnezeu vrea multe lucruri pozitive, chiar și să aibă o expresie corporativă a Sa; Satan este complet împotriva lui Dumnezeu, căutând mereu să frustreze și să oprească împlinirea voii lui Dumnezeu.

Dumnezeu l-a creat pe om după imaginea și asemănarea Sa și l-a pus pe om în fața pomului vieții; Satan, dușmanul lui Dumnezeu, a venit și l-a înșelat pe om să mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului și a reușit să se injecteze în om înainte ca Dumnezeu să poată veni în om.

Dumnezeu, însă, este o persoană mare și vastă în suflet; El nu l-a creat pe om cu o voință care să-L aleagă automat pe Dumnezeu; El i-a dat omului o voința liberă. Aceasta este a treia voință din univers; există voia divină, voința satanică, care este împotriva voii divine, și voința umană.

Voința umană este la mijloc și trebuie să aleagă una sau alta. Toate războaiele din lume și toate conflictele din acest univers se datorează acestui conflict de voințe dintre Dumnezeu și Satan.

Controversa din univers a început cu răzvrătirea lui Satan împotriva lui Dumnezeu; această răzvrătire a fost începutul tuturor luptelor care au loc acum printre națiuni, în societate, în familie și chiar în noi ca indivizi.

Există conflict nu doar între națiuni sau în societatea umană, ci chiar și în noi există un conflict. Cu toții putem mărturisi că avem o intenție bună și un raționament, dar pofta este în război cu ea și eșuăm tot timpul; nu facem binele pe care vrem să-l facem, ci răul care este prezent cu noi, care ne învinge întotdeauna. O, Doamne!

Există multe feluri de război în societate și în lume, iar toate felurile diferite de război își au sursa în controversa dintre voia divină și voința satanică.

Slavă Domnului că ne-a ales și ne-a predestinat să fim copiii Lui! Când Domnul a avut îndurare de noi și ne-am pocăit și am crezut în Domnul Isus, voința noastră umană s-a alăturat voii divine, iar voința satanică a fost învinsă.

Dumnezeu ne-a dat o voința liberă; El nu ne-ar obliga niciodată să-L ascultăm. În măreția Sa, Dumnezeu ne-a dat libertatea de alegere. Primul om, Adam, și-a exercitat liberul arbitru sub înșelăciunea lui Satan pentru a se împărtăși din pomul greșit, iar păcatul a intrat în omenire.

Dar slavă Domnului că, prin pocăință și credință în Cristos, am ales voința lui Dumnezeu și am luat partea voii divine pentru înfrângerea voii satanice.

Biblia ne spune că trebuie să ne pocăim pentru împărăție (Matei 4:17). Pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să ne pocăim și să credem în Domnul Isus; apoi, trebuie să fim botezați. Prin pocăință, ne întoarcem de partea lui Satan în partea lui Dumnezeu; Îl alegem pe Dumnezeu, alegem voința lui Dumnezeu și ne disociem de Satan și de voința lui.

După ce ne pocăim și alegem voia divină, trebuie să fim botezați; prin botez, suntem scoși din autoritatea întunericului și suntem transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu (Coloseni 1:13).

Prin acești doi pași, pocăința și botezul, suntem transferați din împărăția lui Satan în împărăția lui Dumnezeu; acum începem o viață nouă, o umblare într-o viață nouă, chiar în înviere.

Acum, zi de zi învățăm să trăim una cu Domnul în duh, alegând voia divină și respingându-l pe Satan și voia lui. Umblarea noastră zilnică ca și creștini este pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu.

Trăirea noastră ca credincioși în Cristos este pentru satisfacția lui Cristos. Și luptăm una cu Domnul pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu, chiar pentru a-l învinge pe dușmanul lui Dumnezeu. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, alegem voia Ta astăzi! Te iubim și suntem una cu Tine. Ne exersăm duhul pentru a-L alege pe Dumnezeu și voia divină. Ne opunem lui Satan și voii lui; ne exersăm voința liberă pentru a-L alege pe Dumnezeu! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai predestinat la fiizare prin Isus Cristos pentru Tine, după bună plăcerea voii Tale! Slavă Domnului, noi, credincioșii în Cristos, am fost aleși și predestinați de Dumnezeu să fim fii ai lui Dumnezeu! Aleluia, în îndurarea lui Dumnezeu am auzit Evanghelia și ne-am pocăit. Amin, Doamne, ne pocăim pentru împărăția lui Dumnezeu. Ne pocăim și credem în Domnul Isus. Isus Cristos este Domnul. Amin, Isus este Domnul nostru. Ne pocăim și mărturisim Numele Tău și ne dăm Ție pentru a fi botezați în Dumnezeul Triunic! Aleluia, prin pocăință și botez, am fost transferați din autoritatea întunericului în împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, Te alegem pe Tine și voia Ta astăzi. Ne opunem lui Satan și voii sale. Fie ca umblarea noastră zilnică să fie pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu. Amin, fie ca viața noastră să fie pentru satisfacția lui Cristos! Aleluia, suntem una cu Tine, Doamne, pentru înfrângerea voii satanice! Vie împărăția Ta și facă-se voia Ta!

Devenim armata-mireasă a lui Cristos, luptând pentru a supune voința satanică

Ne-ar putea plăcea să auzim că suntem mireasa lui Cristos, că Domnul ne iubește și noi Îl iubim și că El ne transformă din interior pentru ca noi să fim frumoasa mireasă a Mielului, alăturându-ne Lui la ospățul de nuntă.

O, cât de dulce este acest lucru și cât de mult Îl iubim pe Domnul în timp ce rămânem în procesul de a fi mireasa Lui!

El este cu adevărat cea mai frumoasă Persoană și zi de zi petrecem timp personal, intim și privat cu El în duh, doar pentru a-L savura, a privi frumusețea Lui și a fi infuzați de frumusețea Lui… vrem doar să rămânem aici, privindu-L și reflectându-L, căci El este cu adevărat Cel Mai Minunat și El strălucește în noi și prin noi! Cât de minunat!

Totuși, aceasta este doar jumătate din poveste; există și latura războiului spiritual. Mireasa nu este doar o mireasă iubitoare care se ospătează cu Domnul și savurează prospețimea prezenței Sale timp de o mie de ani; mireasa este, de asemenea, o armata-mireasă, urmându-L pe Miel oriunde merge El pentru a învinge și a supune voința satanică!

În Apocalipsa 19, imediat după ce vedem binecuvântarea de a fi chemați la masa de nuntă a Mielului, căci mireasa s-a pregătit (vv. 7-9), îl vedem pe Mire, care este pe un cal alb, având ochi ca o flacără de foc, pe capul Lui sunt diademe și El este numit Credincios și Adevărat, pentru că judecă și poartă război cu dreptate (vv. 11-12).

El este îmbrăcat cu o haină muiată în sânge, iar oștirile care sunt în ceruri Îl urmează pe cai albi, îmbrăcate în in fin, alb și curat (vv. 13-14). Din gura Lui iese o sabie ascuțită, ca cu ea să lovească neamurile (v. 15). Ce minunat!

Ce s-a întâmplat în această porțiune? A fost o nuntă, și acum este război! A fost Mirele frumos și mireasa pregătită, iar acum este Generalul și oștirile care Îl urmează îmbrăcate în in alb! Acesta este Cristos ca Mire și ca General al armatei lui Dumnezeu, iar credincioșii biruitori ca mireasă și ca armate care Îl urmează pe Domnul.

De aceea spunem că devenim nu doar mireasa, ci armata-mireasă a lui Cristos, luptând pentru a supune voința satanică.

Pe de o parte, trebuie să-L iubim pe Domnul, să fim sfințiți prin spălarea apei în cuvânt și să devenim mireasa Lui frumoasă și fără pată (Efeseni 5). Pe de altă parte, ducem bătălia spirituală, căci războiul spiritual este necesar, deoarece voința lui Satan s-a ridicat și este în conflict constant cu voința lui Dumnezeu.

De aceea, Domnul ne-a învățat să ne rugăm, chiar de la început: „Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ” (Matei 6:10). Stăm una cu Domnul în războiul spiritual, unind voința noastră umană cu voia divină, pentru ca să se facă voia Sa și să vină împărăția Sa (Efeseni 1:5, 9, 11).

Războiul spiritual este războiul dintre împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan; pentru ca împărăția cerurilor să fie instaurată pe pământ, este nevoie de luptă spirituală (Matei 12:26, 28; Apocalipsa 12:11).

Trebuie să avem această conștientizare pe măsură ce cooperăm cu Domnul pentru a fi pregătiți ca mireasa Sa astăzi. Da, trebuie să-L iubim pe Domnul și trebuie să fim sub spălarea constantă a apei în cuvânt, pentru a putea fi sfințiți și transformați după imaginea Sa.

În același timp, însă, trebuie să luptăm bătălia în Domnul, să ne opunem dușmanului și să fim în Trup în timp ce luptăm bătălia ca armata-mireasă pe care El dorește să o câștige astăzi. Luptăm bătălia în Domnul și în Trup și Îl iubim pe Domnul, prin urmare, suntem armata-mireasă a Sa care luptă pentru interesul Lui pe pământ pentru a supune voința satanică.

În viața și umblarea noastră de zi cu zi, umblăm după adevăr și prin har, trăim în dragoste și lumină și luptăm pentru a supune voința satanică (Efeseni 4:1; 5:2, 8; 6:12).

Doamne Isuse, Te iubim și suntem una cu Tine pe pământ astăzi. Suntem una cu interesele Tale pe pământ. Ne rugăm ca împărăția Ta să vină și ca voia Ta să se facă. Amin, Doamne, înțelegem nevoia luptei spirituale, căci voința satanică este opusă voii divine. Ne exersăm duhul și voința noastră pentru a Te alege pe Tine și voia Ta. Te iubim, Doamne, și vrem să fim mireasa Ta. Vrem să-Ți oferim cea mai bună cooperare astăzi, pentru a putea fi armata Ta mireasă, mireasa Ta războinică! O, Doamne, Te iubim pe Tine și interesul Tău și ne opunem dușmanului! Ne opunem atacurilor sale, înșelăciunii sale și tacticilor sale de epuizare. Purtăm bătălia în Domnul și purtăm bătălia în Trup una cu Capul! Alegem să umblăm după adevăr și prin har astăzi. Vrem să trăim în dragoste și lumină. O, amin, Doamne, luptăm una cu Tine pentru a supune voința satanică și a instaura a împărăției lui Dumnezeu! Amin, vie împărăția Ta! Da, Doamne, facă-se voia Ta!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Love Christ & Choose God’s Will as the Bridal Army Fighting to Subdue the Satanic Will, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Pregătirea miresei – săptămâna 6 cu tema: Mireasa în calitate de războinic corporativ (ziua 3), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Fiind cei slabi care depind de Domnul, Dumnezeu ne va face Sulamita Sa, mireasa Sa

02/03/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Domnul lucrează pentru a câștiga mireasa Sa, credincioșii biruitori care vor fi împărați cu Cristos în mileniu, iar noi vrem să cooperăm cu El astăzi; însă Dumnezeu nu îi vrea pe cei care sunt puternici în ei înșiși, ci pe cei slabi care depind de Domnul tot timpul.

Amin, Doamne, vrem să fim astfel de oameni, cei care își dau seama că sunt slabi și depind întotdeauna de Domnul în toate lucrurile!

Intenția lui Dumnezeu este să câștige un grup corporativ de oameni în care El să Se poată distribui ca viața și totul al lor, astfel încât să poată crește în viața Lui și să fie zidiți împreună pentru a fi expresia și reprezentarea Lui corporativă pe pământ.

Adam, primul om creat de Dumnezeu, L-a falimentat pe Dumnezeu în această privință, iar națiunea Israel, care a fost aleasă de Dumnezeu să fie poporul Său pe pământ, L-a falimentat și ea.

Prin urmare, Cristos a venit prin încarnare pentru a realiza răscumpărarea lui Dumnezeu și pentru a-l curta pe om și a-l câștiga pe om ca mireasă a Lui.

Noi, credincioșii în Cristos, facem parte din biserică; am fost captivați de Cristos, Îl iubim, L-am primit ca viață a noastră și acum suntem în procesul de a deveni mireasa Sa.

Totuși, din păcate, chiar și biserica în ansamblu L-a falimentat pe Dumnezeu, căci Satan, dușmanul lui Dumnezeu, are o cale prevalentă de a-i uzurpa pe sfinți și de a le întuneca mințile, astfel încât să nu vadă intenția lui Dumnezeu.

Biserica ar trebui să fie glorioasă, fără pată, fără zbârcituri și sfântă, pe deplin sfințită pentru a se potrivi cu Cristos ca Soț; cu toate acestea, biserica în ansamblu este în degradare.

De aceea, Domnul are nevoie de o recâștigare; în recâștigarea Sa, El sună chemarea pentru biruitori. În Apocalipsa, capitolele 2 și 3, El sună chemarea pentru unii care biruiesc. Trebuie să fim cei care, prin îndurarea și harul Domnului, răspund chemării lui Dumnezeu astăzi.

Nu suntem cei puternici și nici cei mai capabili. Dar vedem ceva din scopul lui Dumnezeu, ne dăm seama care este dorința inimii Sale și vrem să răspundem chemării Sale.

Nu putem face asta prin noi înșine, nu putem reuși singuri și nu avem multă putere; însă vrem să ținem Numele Lui, să ținem Cuvântul Lui și să-I permitem să ne producă astăzi ca sfinți biruitori ai Săi.

Slavă Domnului că ne-a ales să fim copiii Săi; acum vrem să fim cei calificați să intre la ospățul de nuntă al Mielului. Așadar, cooperăm cu Domnul cât putem de mult, pentru ca El să ne producă ca biruitori ai Săi.

Și, împreună, căutăm să fim zidiți împreună cu sfinții cu care ne-a pus, pentru ca împreună să devenim mireasa Sa biruitoare, pentru ca El să o răpească la întoarcerea Sa.

Cei considerați vrednici să fie biruitori vor fi cei slabi care depind de Domnul

Biserica în calitate de mireasă a lui Cristos, este țelul intenției lui Dumnezeu; El vrea să câștige Trupul lui Cristos care devine mireasa lui Cristos pentru satisfacția Sa.

Prin biserică, mireasa lui Cristos, Dumnezeu câștigă un om corporativ în intenția Sa, care îndeplinește dublul scop de a-L exprima pe Dumnezeu și de a-l trata pe dușmanul lui Dumnezeu. Amin!

Însă nu ar trebui să credem că mireasa lui Cristos este compusă doar din sfinții supra-spirituali, cei care sunt mai în vârstă și au trecut prin multe experiențe și au devenit puternici în Domnul, și astfel s-ar putea să nu fim atât de calificați să fim în mireasă. O, Doamne!

Dimpotrivă, când Domnul Se va întoarce, toți cei care sunt puternici în ei înșiși vor fi descalificați. Cei care sunt considerați vrednici să fie biruitori vor fi cei mai slabi care depind de Domnul tot timpul.

Asta suntem și noi astăzi; nu suntem cei puternici, ci cei mai slabi. Vedem că Dumnezeu a devenit om pentru a-l face pe om Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire, dar ne dăm seama că nu putem face asta și nu putem reuși.

Ne deschidem Domnului cu lacrimi și Îi cerem să facă asta în noi; pur și simplu ne deschidem și Îi permitem să facă în noi ceea ce a spus că va face în cuvântul Său.

El dorește ca noi să fim în Sfânta Sfintelor, trăind dincolo de perdea; ne deschidem Lui și Îi cerem să ne ducă în Sfânta Sfintelor, astfel încât să trăim dincolo de perdea.

El vrea să fim în unitate cu El, astfel încât El să locuiască în noi și noi să locuim în El. Vrem să atingem acest lucru, dar nu putem face nimic; suntem cei mai slabi, cei slabi și pur și simplu ne deschidem Lui.

Acest lucru se vede în imaginea căutătoarei iubitoare din Cântarea Cântărilor care devine Sulamita, forma feminină a lui Solomon, prin multe experiențe. Ea a devenit frumoasă ca Tirța și încântătoare ca Ierusalimul, cumplită ca o armată cu steaguri (Cântarea Cântărilor 6:4).

Iar când alții se uită la ea, când alții văd cine este ea, ei privesc la Sulamita ca la dansul a două tabere (v. 13). Aceste două tabere, Mahanaim în ebraică, se referă la cele două tabere pe care le avea Iacov când se întorcea în țara tatălui său și și-a împărțit soțiile, copiii și bunurile în două tabere.

Aceștia sunt cei mai slabi, cei slabi, fără experiență în luptă; Cel care duce bătălia nu suntem noi, ci Domnul.

Noi vrem să ajungem la cel mai înalt vârf al revelației divine; credem că putem ajunge, dar nu putem face asta, căci noi suntem cei mai slabi care depindem de Domnul. Doar ne deschidem Domnului, ne smerim înaintea Lui și Îi permitem să facă totul în noi.

În toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori prin Cel care ne-a iubit (Romani 8:37). Nu biruim în noi înșine și datorită nouă înșine; biruim în El și prin Cel care ne-a iubit. Îl iubim, ne sprijinim pe El, depindem de El și Îl lăsăm să facă totul în noi; biruim prin El.

Pe măsură ce ne smerim și depindem de Domnul, avem părul împletit și șiraguri de bijuterii în jurul gâtului, așa cum avea Sulamita, semnificând că suntem supuși și ascultători de Domnul.

Nu mai suntem încăpățânați; depindem de Domnul și Îi permitem să facă totul în noi. Asemenea celor din Filadelfia, avem puțină putere (Apocalipsa 3:8). El vrea să biruim. El este Biruitorul din noi și pur și simplu vrea să avem puțină putere și să depindem de El pentru orice lucru.

Pe măsură ce recunoaștem înaintea Sa din nou și din nou că nu putem face acest lucru și nu putem reuși, chiar dacă vrem să fim Cei care biruiesc, El vine, căci El dă har celor smeriți și se împotrivește celor mândri.

Devenim cele două armate, ceea ce înseamnă că suntem în principiul Trupului lui Cristos. Vrem să biruim, vedem scopul Lui și ne dăm Lui pentru aceasta, și suntem membre ale Trupului, fiind individual membre unii altora.

Depindem de Domnul și depindem de Trup. Nu ne facem griji că nu putem reuși, pentru că Îl avem pe Domnul în noi și Trupul în jurul nostru. Grijirile noastre se transformă în laudă, căci suntem plini de speranță că El a făcut totul și face totul pentru noi, iar rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos este în Trupul lui Cristos (Filipeni 1:19).

De aceea, suntem siguri că toate lucrurile lucrează împreună spre binele nostru și se vor întoarce spre mântuirea noastră, prin cererea sfinților și rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos.

Fiind cei slabi care depind de Domnul, atitudinea noastră este că avem nevoie de El și ne deschidem către El și Îl lăsăm să facă totul în noi. Fie ca Domnul să ne câștige ca astfel de oameni, pentru a-i putea câștiga pe sfinții Săi biruitori, mireasa Sa de astăzi.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Nu putem reuși. Tu vrei să fim la fel ca Tine în viață și natură, dar nu putem face acest lucru în noi înșine. Îți mulțumim că ne-ai arătat ce ești Tu pentru noi și ce ar trebui să fim astăzi; fă acest lucru în noi. Tu dorești să fim în Sfânta Sfintelor, trăind dincolo de perdea; ne deschidem Ție, Doamne, căci în noi înșine nu putem reuși, dar Tu poți face acest lucru în noi. Vino, Doamne, și adu-ne în Sfânta Sfintelor. Fă-ne locuința Ta și expresia Ta. Suntem cei slabi care depind de Domnul tot timpul; venim la Tine așa cum suntem și Te lăsăm să faci totul în noi. O, Doamne, aspirăm să fim sfinții Tăi biruitori, căci Tu ai nevoie de biruitori pentru a Te întoarce. Fă-ne sfinții biruitori astăzi. Ne smerim înaintea Ta și Te luăm ca fiind totul pentru noi. Slavă Domnului, ce bucurie că nu putem face nimic! Ce bucurie să știm că Dumnezeu poate face totul în noi și că El face totul pentru noi! Aleluia, Cristos, ca unic Biruitor, Se reproduce în noi pentru a ne face sfinții Săi biruitori, compunând mireasa Sa!

Dumnezeu este capabil să ne facă la fel ca El, Sulamita, pentru a fi mireasa lui Cristos care I se potrivește

În Apocalipsa 19-20 vedem că mărturia lui Isus în timpul mileniului este mireasa lui Cristos, biruitorii care sunt împreună cu Cristos (Apocalipsa 19:7-9; 20:4, 6). El va câștiga acest grup de oameni care biruiesc și își va câștiga mireasa pentru a savura ospățul de nuntă cu El și a domni cu El timp de o mie de ani. Slavă Domnului!

Recâștigarea Domnului este pentru pregătirea miresei lui Cristos. Suntem aici în viața de biserică pentru aceasta, pentru a deveni parte din mireasa glorioasă și frumoasă a lui Cristos.

În cele din urmă, vom fi transformați în minunata Sulamita care, ca duplicat al lui Solomon, este cea mai mare și supremă figură a Noului Ierusalim, ca parteneră, mireasă, a lui Cristos (Cânt. Cânt. 6:13; Apoc. 21:2, 9-10; 22:17a). Slavă Domnului!

Sulamita a început ca o fată de la țară și devine la fel ca Solomon. Noi, cei care credem în Cristos, începem ca păcătoși, răzvrătiți și departe de Dumnezeu, neavând nimic de-a face cu El; însă Domnul vine ca cel mai frumos Mire și ne îndrăgostim de El.

El ne conduce printr-un proces de-o viață, care poate fi accelerat uneori, pentru ca noi să devenim la fel ca Cristos în viață, natură, expresie și funcție, pentru ca noi să ne potrivim cu El ca mireasă a Lui.

Totuși, pe măsură ce mergem mai departe cu Domnul, ne dăm seama că noi suntem cei slabi care depind de Domnul tot timpul; nu putem face asta în noi înșine și pur și simplu ne deschidem Lui pentru ca El să o facă în noi.

În economia Sa, Dumnezeu ne face la fel ca El în viață, natură, expresie și funcție; El nu ne face la fel ca El în Dumnezeirea Sa. Simțim că acest lucru este complet de neatins, așa că ne deschidem către El, depindem de Domnul și Îl lăsăm să o facă în noi.

Noi suntem cele două armate despre care se vorbește în Geneza 32:1-10 și Cântarea Cântărilor 6:13; noi suntem cei mai slabi care depindem de Domnul. Dar noi credem că El poate face asta, iar Biblia confirmă că El va câștiga acest lucru!

El câștigă armatele, armata mireasă. Semnificația spirituală a celor două armate este mărturia puternică a faptului că noi suntem mai mult decât biruitori, noi „supra-biruim” prin Cel care ne-a iubit conform principiului Trupului lui Cristos (Romani 8:37; 12:5; Deuteronom 32:30; Eclesiastul 4:9-12).

Pe de o parte, nu putem reuși în noi înșine, căci noi suntem cei slabi care depindem de Domnul. Pe de altă parte, în Cristos suntem mai mult decât biruitori, căci El ne face sfinții Săi biruitori.

Facem acest lucru în Trupul lui Cristos, căci El câștigă sfinții biruitori zidiți ca Trupul lui Cristos pentru a fi mireasa lui Cristos. Dumnezeu nu-i vrea pe cei care sunt puternici în ei înșiși; El îi vrea doar pe cei slabi, pe cei care sunt mai slabi (1 Cor. 1:26-28; 2 Cor. 12:9-10; 13:3-5; Cânt. Cânt. 8:6).

Fie ca noi să fim cei socotiți vrednici să fim biruitorii Lui, fiind cei slabi care depind de Domnul. Fie ca noi să nu credem că suntem puternici, ci mai degrabă, așa cum a spus Pavel, să permitem puterii Domnului să fie desăvârșită în noi, în slăbiciunea noastră.

Ne lăudăm că, prin viața de înviere, harul lui Dumnezeu ne umbrește și El va face acest lucru în noi. Fie ca puterea Lui să fie desăvârșită în slăbiciunea noastră, pe măsură ce noi depindem de Domnul. Dumnezeu are nevoie de un popor care este una cu El, un popor care este supus Lui.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului, să nu ne încredem în noi înșine, ci să ne bazăm și să avem încredere deplină în El, căci El va face în noi ceea ce a spus în cuvântul Său că va face. În Cristos, suntem capabili să facem toate lucrurile (Filipeni 4:13).

Dacă citim sfârșitul Bibliei, ultimele două capitole ale Apocalipsei, vom vedea cetatea sfântă, Noul Ierusalim; în această împlinire, găsim toate tipurile reprezentative, figurile și profețiile din Vechiul Testament și toate realitățile din Noul Testament.

Cristos, ca adevăratul Solomon, câștigă Noul Ierusalim ca Sulamita Sa. Cu toții începem ca păcătoși, fete de la țară, și suntem curtați de Domnul și transformați de El într-un mod personal și afectuos.

Devenim mireasa Sa, soția Sa, pentru căsnicia noastră cu El! Și El este Cel care face toate aceste lucruri – trebuie doar să ne deschidem Lui și să cooperăm cu El!

Doamne Isuse, vrem să-Ți oferim cea mai bună cooperare astăzi, căci Tu dorești să câștigi mireasa Ta. Fă-ne cei supuși și ascultători Ție, ca să poți obține ceea ce cauți. Amin, Doamne, du-ne la maturitate. Ne deschidem curtării Tale zi de zi. Cât de minunat este că marele Împărat, Isus Cristos, ca adevăratul Solomon, ne curtează cu afecțiune și ne transformă în dragostea Lui pentru a ne face Sulamita Lui, la fel cum este El în viață și natură, dar nu și în Dumnezeire! Amin, Doamne, suntem plini de credință că ceea ce ai început în noi, vei și face! Păstrează-ne în Cristos. Păstrează-ne una cu Tine. Noi suntem cei slabi, cei care depind de Tine tot timpul. Nu ne încredem în noi înșine. Depindem de Domnul ca fiind dragostea, puterea și îndurarea noastră, pentru a ne face vase ale îndurării, onoarei și gloriei. Amin, Doamne, depindem de Tine. Avem nevoie de Tine. Ne supunem Ție. Credem că Tu poți face asta în noi. Fă-ne la fel cum ești Tu. Fă-ne mireasa Ta! Te iubim, Doamne Isuse!