Predicăm Evanghelia

Domnul Isus Cristos a adus la lumină viața și neputrezirea prin evanghelie

19/11/2024 by Credincios in Cristos 2 Comments

După ce a anulat moartea prin moartea Sa, Domnul Isus a adus la lumină viața și neputrezirea prin Evanghelie în învierea Sa; astăzi avem viața Sa care biruiește moartea în duhul nostru și experimentăm neputrezirea în viața noastră creștină. Amin! Cât de mult Îi mulțumim și Îl lăudăm pe Domnul nostru Isus Cristos, Mântuitorul nostru, care a anulat moartea și a adus la lumină viața și neputrezirea prin Evanghelie!

Această expresie, moartea a fost anulată, este foarte mare, cu mult sens și aplicare profundă în viața noastră creștină. În Evrei 2:9 ni se spune că Cristos a gustat moartea pentru toate lucrurile. El a gustat moartea, iar acum moartea și-a pierdut puterea, chiar și gustul. Da, moartea este aici, încă operează printre noi și chiar în ființa noastră, dar ori de câte ori suntem în Domnul, ori de câte ori ne exersăm duhul pentru a fi în duhul nostru amestecat una cu duhul dătător de viață, moartea nu are cum să ne atingă. Moartea și-a pierdut strânsoarea și puterea.

Cristos a venit să guste moartea pentru toate și a anulat moartea pentru că l-a nimicit pe diavol, cel care are puterea morții. Moartea este puterea lui Satan asupra omului și asupra întregii creații; cu toate acestea, Cristos l-a biruit pe Satan și a anulat moartea. El a învins și Hadesul și mormântul. Aleluia!

Când a fost crucificat și îngropat, Cristos a vizitat Hades și a ieșit în înviere, luând cu El cheile Hadesului și a mormântului. Hades este fărașul și moartea este mătura, măturătorul, care mătură oamenii în Hades. Mormântul este ca un pasaj. Dar Cristos, ca învingător, deține cheia Hadesului și a mormântului. Slavă Domnului! Când Cristos a înviat, El nu numai că a fost justificat de Dumnezeu și și-a arătat succesul, ci și-a arătat și victoria asupra morții, a lui Satan, a Hadesului și a mormântului. Slavă Domnului!

În Apocalipsa 20:14 ni se spune că moartea și Hades au fost aruncate în iazul de foc. Slavă Domnului! Astăzi suntem una cu Domnul în credință, savurând viața Sa care biruiește moartea și lăsând ca această viață să curgă în noi, să crească în noi și chiar să curgă din noi. Moartea operează peste tot în jurul nostru și de multe ori moartea atacă chiar și biserica, căci oriunde este zidirea bisericii, acolo sunt porțile Hadesului, atacând și făcând tot posibilul să împiedice clădirea (Matei 16:18).

Fie ca noi să avem un simț acut al morții, simțind ori de câte ori moartea este răspândită și când moartea vine, astfel încât să putem sta departe de moarte, să fim plini de viața care biruiește moartea a lui Cristos și să slujim viața sfinților prin vorbirea și fapta noastră.

Amin, fie ca viața divină a lui Dumnezeu să curgă în noi și prin noi către alții pentru înfrângerea vrăjmașului, înghițirea oricărei morți și zidirea bisericii ca Trup organic al lui Cristos!

După ce a anulat moartea, Cristos a adus la lumină viața și neputrezirea prin evanghelie

2 Tim. 1:10 spune că Mântuitorul nostru Cristos Isus a anulat moartea și a adus la lumină viața și neputrezirea prin Evanghelie. Pe partea negativă, Cristos a anulat moartea; pe partea pozitivă, El a adus la lumină viața și neputrezirea prin Evanghelie.

În moartea Sa și prin ea, Mântuitorul nostru Cristos Isus a anulat moartea. În învierea Sa și prin ea, El a adus la lumină viața și neputrezirea prin evanghelie. Mai ales astăzi, în vremea degradării bisericii, este nevoie de viață, de viața divină. Viața este foarte mult factorul crucial pentru construirea bisericii în timpul declinului.

Acolo unde este viața divină, este și neputrezirea; incoruptia este rezultatul, consecinta vietii saturandu-ne fiinta. Unde este moartea, există corupție. Oriunde prevalează moartea și pătrunde, există decădere și corupție.

În vremea degradării bisericii, dacă deschidem ușa morții, vom vedea cum intră corupția. Ce este corupția? Corupția este o deteriorare față de natura originală. Dumnezeu vrea să păstreze natura originală, chiar să ne regenereze cu viața Sa, să ne transforme cu natura Sa și să ne glorifice cu expresia Sa, astfel încât Dumnezeu și omul să fie una, chiar o expresie corporativă în acest univers.

Satan, totuși, a intrat pentru a înșela omul, a strica omul și a-l ucide pe om. Deși situația părea atât de lipsită de speranță, Isus Cristos a venit ca Fiu al lui Dumnezeu pentru a fi întrupat ca om și, prin moartea Sa pe cruce, El l-a distrus pe diavol și a anulat moartea! Slavă Domnului! Apoi, prin învierea Sa, Cristos a devenit Duhul dătător de viață (1 Cor. 15:45) pentru a ne împărtăși viața lui Dumnezeu (Ioan 3:15) și pentru a ne regenera (1 Petru 1:3).

După ce a anulat moartea prin moartea Sa, Cristos a adus la lumină viața și neputrezirea prin Evanghelie în învierea Sa. Slavă Domnului, în Evanghelie ne este adusă revelația că Cristos a anulat moartea și ne-a adus viața eternă, viața indestructibilă a lui Dumnezeu! Această viață este viața eternă a lui Dumnezeu care ne este dată nouă, credincioșilor în Cristos (1 Tim. 1:16) și care este elementul principal al harului dumnezeiesc dat nouă (Rom. 5:17, 21).

Viața divină pe care am primit-o în momentul regenerării noastre este Însuși Dumnezeu; nu este doar ceva din Dumnezeu, ci Dumnezeu în Cristos ca Duh să fie viața noastră. Dumnezeu a fost împărtășit în noi, în duhul nostru; rezultatul faptului că viața ne saturează duhul, sufletul și trupul este neputrezirea (Romani 8:11). Aleluia!

Pe măsură ce vedem că moartea pătrunde și saturează societatea umană și, chiar mai rău, se strecoară în viața de biserică în atâtea feluri mici, ici și colo, trebuie să ne dăm seama că urmează corupția, iar natura vieții de biserică în recâștigarea Domnului poate fi corupt. O, Doamne!

Fie ca noi să fim înaintea Domnului cu privire la acest lucru, nepermițând vreunui fel de deteriorare sau degradare să ne afecteze pe măsură ce mergem înainte spre venirea Domnului. Pe măsură ce învățăm să slujim în viața de biserică, având grijă de lucrurile în Domnul și împreună cu sfinții, trebuie să fim clari că mărturia Domnului în recâștigarea Sa trebuie păstrată în puritatea, integritatea și autenticitatea ei.

Singurul mod în care acest lucru este posibil este prin intermediul vieții și al neputrezirii aduse la lumină prin Evanghelie. Nu ar trebui să existe niciun fel de perversiune sau deteriorare. Cum putem fi păstrați în curăție și în nestricăciune astăzi în viața de biserică? Avem nevoie de Evanghelie. Avem nevoie ca cuvântul lui Dumnezeu să strălucească asupra noastră și în noi zi de zi.

Lumina divină trebuie să strălucească asupra noastră, pentru ca slava lui Dumnezeu să strălucească în fața lui Isus Cristos și să lumineze slava lui Dumnezeu în ființa noastră. 2 Cor. 4:4 spune că dumnezeul acestei epoci a orbit gândurile necredincioșilor pentru ca strălucirea Evangheliei gloriei lui Cristos, care este chipul lui Dumnezeu, să nu strălucească asupra lor. O, Doamne!

Fie ca noi să fim dezveliți, sub strălucirea Domnului astăzi, astfel încât Evanghelia, întregul cuvânt al lui Dumnezeu, să aducă la lumină viață și neputrezire. În Cristos era viața și viața era lumina omului (Ioan 1:4). Când lumina vine, ea strălucește în ființa noastră și viața divină curge. Avem nevoie de luminarea luminii Domnului astăzi, pentru a primi viața divină și a fi mântuiți de corupție.

Fie ca ochii inimii noastre trebuie să fie iluminați pentru a putea vedea care este speranța chemării noastre. Mai mult, trebuie să fim iluminați pentru a vedea misterul economiei lui Dumnezeu. Zi de zi, chiar și clipă de clipă, trebuie să fim sub strălucirea Domnului. Strălucirea Lui aduce viață și neputrezire. Trebuie să fim iluminați și vindecați de orice orbire și întuneric.

Când Domnul Isus a venit pe pământ, El a fost ca o lumină mare care strălucea asupra celor care stăteau în umbra morții (Matei 4:16). Trebuie să-i cerem Domnului să îndepărteze vălurile de pe ochii noștri și să ne elibereze de autoritatea întunericului, astfel încât să-L vedem pe El, să vedem economia Lui și să savurăm lumina și neputrezirea prin strălucirea Evangheliei. Amin!

Fie ca Domnul să spargă orice concepte și fortărețe din mintea noastră și fie ca viața Sa să nu aibă frustrare în ființa noastră. Când El strălucește asupra noastră, când lumina divină este liberă să strălucească și să ne expună, avem viață și nestricăciune prin Evanghelie.

Apoi vom coopera cu Domnul pentru a-i lumina pe toți, pentru ca ei să vadă care este speranța chemării lor, care este misterul economiei lui Dumnezeu și cum pot fi transferați din întuneric în lumină pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca a lor. Porțiunea alocată de Dumnezeu!

Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Strălucește asupra noastră. Îndepărtează orice văl de pe ochii noștri, astfel încât să Te putem vedea pe Tine și economia Ta. Luminează-ne prin cuvântul Tău ca să avem viață și neputrezire. Amin, Doamne, străpunge prin conceptele noastre. Salvează-ne de orice întuneric. Descoperă orice lucruri înalte din mintea noastră care îți frustrează viața în noi. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta. Aleluia, Îl avem pe Însuși pe Dumnezeu ca viață în duhul nostru, iar această viață se răspândește prin sufletul nostru, saturându-ne chiar trupul pentru pentru a ne salva de corupție! Aleluia, viața și neputrezirea sunt capabile să contracareze moartea și corupția! Amin, Doamne, ne deschidem strălucirii Tale. Adu la lumină viața și neputrezirea prin Evanghelie în ființa noastră și în ființa tuturor sfinților. Luminează-ne. Adu mai multă viață. Fă-ne să creștem în viață. Fie ca viața Ta din noi să crească, să se răspândească, să crească și să ia în stăpânire ființa noastră interioară. Amin, Doamne, fie ca viața Ta divină să ne salveze de orice corupție, degradare sau deteriorare!

Să cunoaștem viața și neputrezirea în experiența noastră de a cuceri moartea și a învinge orice corupție

Pe de o parte, trebuie să cunoaștem adevărul cu privire la moartea și învierea Domnului și să ne dăm seama că El l-a distrus pe Satan și a anulat moartea prin moartea Sa și a adus la lumină viața și neputrezirea prin Evanghelie în învierea Sa. Pe de altă parte, trebuie să aplicăm acest lucru în viața noastră de zi cu zi și să experimentăm acest lucru în viața noastră de zi cu zi.

Noi, credincioșii în Cristos, cunoaștem viața și neputrezirea, pentru că am auzit Evanghelia, am crezut în Domnul și acum suntem sub strălucirea Domnului. Dar necredincioșii nu cunosc decât moartea și stricăciunea pentru că încă nu au auzit sau primit Evanghelia.

Trebuie să cooperăm cu Domnul pentru a predica Evanghelia, astfel încât ea să aducă la lumină viața eternă și neputrezirea eternă, pentru ca și ei să cunoască viața și neputrezirea așa cum o cunoaștem noi. Cu cât predicăm mai mult Evanghelia altora, cu atât mai multă viața și neputrezirea vor fi scoase la lumină.

Aleluia, când a venit Cristos, El a venit ca har și din plinătatea Lui noi toți am primit, har după har (Ioan 1:16). El a venit cu har și El a venit ca har. Acest lucru este pe partea pozitivă. Pe partea negativă, Cristos a anulat moartea prin moartea Sa și a adus la lumină viața și neputrezirea prin evanghelie, astfel încât El să poată mântui pe atât de mulți de corupția și moartea aduse de vrăjmașul Său.

Cristos a biruit moartea, iar moartea nu-L poate opri (Fapte 2:24); chiar mai mult, Cristos ca viaţă va înghiţi moartea (2 Cor. 5:4). Aleluia, moartea este înghițită în biruință! În viața noastră de zi cu zi, trebuie să cunoaștem viața și neputrezirea în experiența noastră, exersându-ne duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a-L savura ca viață a noastră.

Trebuie să venim la Cuvântul Domnului pentru a avea strălucirea Sa proaspătă, astfel încât toate vălurile să poată fi îndepărtate și să primim mai mult din viața Sa. Pe măsură ce savurăm și primim viața divină care crește și curge în noi, neputrezirea va fi consecința; ființa noastră va fi mântuită de corupție.

Consecința vieții care ne saturează ființa este neputrezire. Acest lucru nu va fi doar ceva care se va întâmpla în viitor, așa cum a promis Domnul, când moartea va fi înghițită de nemurire și ceea ce poate fi coruptibil va fi înghițit de neputrezire, dar acesta este ceva ce putem experimenta astăzi.

Astăzi Îl putem savura pe Domnul ca har, adică putem savura rezerva lui Dumnezeu în viață, care ne-a fost dată, astfel încât să putem duce la îndeplinire scopul Său. Acest har care ne-a fost dat în Cristos ne-a fost dăruit înainte de a începe lumea. Harul lui Dumnezeu ne-a fost dat în eternitate și ne-a fost manifestat și aplicat prin prima venire a Domnului, în care El a anulat moartea și ne-a adus viață (Evrei 9:26). Slavă Domnului!

Dumnezeu a destinat ca harul să ni se dea la arătarea Domnului Isus; acest har nu este doar o binecuvântare, ci o persoană, Însuși Dumnezeul Triunic care s-a dăruit nouă pentru a fi savurarea noastră. Când ne exersăm duhul pentru a-L savura pe Domnul și a ne împărtăși din bogățiile Sale în Cuvântul Său, Îl savurăm pe El ca har, iar viața și neputrezirea sunt scoase la lumină prin Evanghelie. Slavă Domnului!

Aceasta este cu adevărat evanghelia; evanghelia nu este doar să ni se ierte păcatele și să fim îndreptățiți. Evanghelia este ceva mult mai mare decât asta. Evanghelia este mai mult decât ceva pentru beneficiul și bunăstarea noastră. Evanghelia include viața și neputrezirea fiind scoase la lumină.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit ca har la noi pentru savurarea noastră. Vrem să savurăm proviziile lui Dumnezeu în viața care ne-a fost dată, astfel încât să putem duce la îndeplinire scopul Său. Aleluia, harul lui Dumnezeu ne-a fost dat în eternitate, dar ne-a fost manifestat și aplicat prin prima venire a Domnului nostru, în care El a anulat moartea și ne-a adus viață! Amin, Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Strălucește asupra noastră. Adu mai mult din viața și lumina Ta în noi. Venim la Cuvântul Tău cu inima îndreptată către Tine, ca să primim strălucirea Ta și să ne împărtășim din viața și neputrezirea fiind scoase la lumină prin Evanghelie. Slavă Domnului, viața și neputrezirea ne sunt împărtășite pentru a face față și a contracara orice moarte și corupție! Aleluia, neputrezirea este porția noastră, căci viața divină se răspândește în noi și ne saturează întreaga ființă! Ne deschidem Ție, Doamne, și permitem vieții Ta să ne satureze duhul, sufletul și trupul nostru, pentru ca orice moarte să fie învinsă și înghițită și orice stricăciune să fie înghițită de neputrezire!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Lord Jesus Christ Brought Life and Incorruption to Light through the Gospel, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 4 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Scopul etern al lui Dumnezeu este să Se contopească cu omul pentru a câștiga Trupul lui Cristos

04/11/2024 by Credincios in Cristos 2 Comments

Scopul etern al lui Dumnezeu este să Se distribuie pe Sine în poporul Său pentru a-i face la fel ca El în viață și natură, dar nu în Dumnezeire pentru expresia Sa lărgită și extinsă. Răspunsul la toate întrebările este economia lui Dumnezeu, iar intenția Sa este să Se contopească cu omul pentru a produce biserica în calitate de Trupul lui Cristos care se finalizează în Noul Ierusalim. Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, am fost mântuiți de Dumnezeu de la a trăi în deșertăciunea vieții noastre umane și acum trăim o viață pentru împlinirea scopului etern al lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a mântuit și ne-a chemat pentru scopul Său și conform scopului Său. Dumnezeul nostru nu este fără scop; El are un scop etern și tot ceea ce face este conform scopului Său.

Pentru ca El să-și îndeplinească scopul, Dumnezeu a creat toate lucrurile; El a creat cerurile, pământul și toate lucrurile din ele. Mai mult, El l-a creat pe om într-un mod special, astfel încât omul să poată fi una cu Dumnezeu, plin de Dumnezeu, chiar saturat cu Dumnezeu, astfel încât omul să devină expresia corporativă a lui Dumnezeu. Modul în care a fost creat omul a fost atât de intenționat și plin de sens!

Cu toate acestea, din păcate, să spun că omul a căzut; Satan a intervenit și l-a înșelat pe om și omul a căzut, iar mai târziu Satan a intrat în trupul omului și l-a corupt pe omul creat de Dumnezeu. Când omul a căzut, a pierdut sensul existenței sale. Oamenii căzuți astăzi nu au nici un sens pentru existența lor.

Pentru că sunt goi și lipsiți de sens, ei încearcă să găsească un scop în viață. Unii cred că, dacă au mai mulți bani, își găsesc sensul vieții; cu toate acestea, mai mulți bani și mai multe posesiuni nu pot satisface niciodată golul profund din interiorul omului. Unii cred că, atâta timp cât își găsesc un soț bun sau soție bună și au o viață de familie iubitoare, acest lucru îi va face fericiți și va deveni sensul vieții lor umane. Cu toate acestea, ei descoperă curând că nimeni de pe pământ nu-l poate satisface pe om și nimic și nimeni de aici nu poate da sens vieții omului.

Aceasta pentru că omul a fost creat pentru Dumnezeu și numai atunci când Dumnezeu vine în om pentru a Se contopi cu omul și a-l contopi pe om cu Dumnezeu, omul este satisfăcut și trăiește o viață plină de sens. Amin! Sensul vieții umane este sensul universului, pentru că omul este centrul universului, iar omul este aici pentru Dumnezeu.

Când descoperim că Dumnezeu vine în noi pentru a ne umple și a Se contopi cu noi pentru ca noi să fim una cu El și chiar să devenim la fel cu El în viață și natură, dar nu în Dumnezeire pentru a fi parte din expresia Sa corporativă, vom fi plin de sens în viața noastră, iar viața noastră umană va avea un scop. Suntem aici pentru scopul etern al lui Dumnezeu și suntem una cu El pentru ca El să-și împlinească scopul. Când Dumnezeu Își îndeplinește scopul și noi facem parte din el, viața noastră este plină de sens.

Care este scopul lui Dumnezeu în crearea omului și în tratarea poporul Său ales?

Cartea lui Iov este o carte foarte interesantă, pentru că aici vedem un om neprihănit care a făcut totul „după carte”, dar care a fost „tetat” de Dumnezeu când El i-a permis lui Satan să facă anumite lucruri lui și familiei sale. Această carte ne lasă cu o dublă întrebare: care este scopul lui Dumnezeu în crearea omului și care este scopul lui Dumnezeu în relația cu noi, poporul Său ales (Iov 1:1; 10:13; 13:3-4)?

Trebuie să știm răspunsul la aceste întrebări, deoarece acesta se referă la sensul existenței noastre umane. În scopul etern al lui Dumnezeu nu există accidente; mai degrabă, El permite lucrurilor să se întâmple și El aranjează ca multe lucruri să aibă loc pentru un anumit scop. Răspunsul la această dublă întrebare nu se găsește în Iov, ci în Noul Testament.

Care este scopul lui Dumnezeu în crearea omului? Care este scopul lui Dumnezeu în tratarea poporului Său ales? Răspunsul la ambele întrebări este economia lui Dumnezeu, care este intenția eternă a lui Dumnezeu cu dorința inimii Sale de a Se distribui în Trinitatea Sa divină pentru a fi viața și natura lor, astfel încât să devină la fel ca El pentru plinătatea Sa, expresia Sa (Gen. 1:26; 1 Tim. 1:22-23).

De ce ne-a creat Dumnezeu? De ce suntem aici pe pământ? De ce sunt atâtea suferințe în viața noastră și în lume? Răspunsul este clar: scopul etern al lui Dumnezeu, economia Sa. Noul Testament ne dezvăluie că intenția lui Dumnezeu în crearea de către El a universului, inclusiv a omului, este să se introducă pe Sine în om.

Pavel a văzut aceasta și a cooperat cu Dumnezeu în epistolele sale pentru a-i lumina pe toți, pentru ca ei să vadă care este economia tainei, care de-a lungul epocilor a fost ascunsă în Dumnezeu, care a creat toate lucrurile (Efeseni 3:9-10). Conform economiei Sale, Dumnezeu dorește să arate și să facă cunoscută înțelepciunea Sa felurită conducătorilor și autorităților din ceruri prin intermediul bisericii, conform scopului etern pe care El l-a făcut în Cristos Isus, Domnul nostru (v. 11).

Dorința inimii lui Dumnezeu, intenția Sa eternă, este să se distribuie pe Sine în poporul Său, astfel încât ei să fie umpluți cu El și să devină una cu El pentru a deveni la fel cu El în viață, natură, expresie și funcție, dar nu în Dumnezeire, astfel încât ei să devină expresia Sa corporativă. Scopul lui Dumnezeu în tratarea Sa cu noi, căutătorii Săi iubitori astăzi, chiar și atunci când suferim pierdere, este ca noi să-L putem câștiga pe Dumnezeu în cea mai mare măsură, astfel încât El să poată fi exprimat prin noi pentru deplinătatea scopului Său etern în crearea de către El a omului (Rom. 8:28-29).

Cu alte cuvinte, scopul etern al lui Dumnezeu are de-a face cu expresia Sa corporativă; El vrea să fie exprimat printr-un grup corporativ de oameni. Modul în care El face acest lucru nu este forțându-l pe om sau constrângându-l să facă ceea ce dorește El, ci venind la om prin Evanghelie pentru a-l atrage pe om, a-l atrage pe om și a veni în om. Dumnezeu a creat în noi un anumit organ pe care numai El îl poate umple – duhul nostru uman.

Satan a afectat trupul nostru uman pentru a-l transmuta în carne și ne-a corupt sufletul pentru a-l transforma în sine; totuși, Satan nu are tern în duhul nostru, căci duhul nostru este rezervat numai pentru Dumnezeu. Slavă Domnului, atunci când L-am primit pe Domnul Isus ca Mântuitor și viață, El a venit în duhul nostru, iar acum El este Duhul cu duhul nostru, distribuind în mod constant tot ceea ce este Dumnezeu întru ființa noastră.

Chiar și atunci când trecem prin vremuri de suferință și pierdere, când lucrurile nu numai că nu merg pe calea noastră, dar parcă ne descurcăm din ce în ce mai rău, ne putem deschide Domnului și Îi permitem să Se introducă mai mult în noi. S-ar putea să nu putem face mare lucru pentru a ne schimba situația exterioară, dar ne putem deschide Domnului din adâncul ființei noastre pentru a primi și a savura distribuirea Sa divină. El ne iubește și, chiar și atunci când suferim pierderi, El dorește ca noi să-L câștigăm în cea mai mare măsură, astfel încât El să poată fi exprimat prin noi pentru împlinirea scopului etern al lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem să vedem scopul etern al lui Dumnezeu și să fim un vas deschis pentru a primi distribuirea Ta divină. Aleluia, scopul etern al lui Dumnezeu este să Se distribuie în noi, astfel încât să putem deveni la fel ca El în viață și natură, dar nu în Dumnezeire, pentru ca El să obțină o expresie extinsă și lărgită pe pământ! Amin, Doamne, ne deschidem Ție. Distribuie-Te întru ființa noastră puțin mai mult astăzi. Păstrează-ne ființa deschisă la distribuirea Ta divină. Fă-ne la fel ca și Tine în viață, în natură, în expresie și în funcție, dar nu în Dumnezeirea Ta, astfel încât să poți câștiga expresia Ta corporativă pe pământ. Aleluia, am fost creați de Dumnezeu după chipul Său și conform asemănării Sale pentru economia lui Dumnezeu! Slavă Domnului, chiar și tratarea Sa cu noi și atunci când suferim pierdere, Dumnezeu încă vrea să Se introducă pe Sine în noi, astfel încât să-L putem câștiga pe Dumnezeu, să fim una cu Dumnezeu și chiar să devenim Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire, astfel încât putem fi expresia Lui corporativă! Amin, Doamne, câștigă Ti împlinirea scopului Tău etern în noi și cu noi astăzi!

Scopul etern al lui Dumnezeu este să Se contopească cu omul pentru a câștiga Trupul lui Cristos, expresia Sa corporativă

Când citești Biblia, realizezi că nu omul a scris-o, ci Dumnezeu, căci Biblia nu este scrisă după logica umană, ci după gândirea lui Dumnezeu. Există multe lucruri care sunt „omise” în descrierea modului în care a fost creat universul, a modului în care s-a desfășurat istoria și chiar în viața Domnului Isus. Cu toate acestea, Biblia ne prezintă o viziune clară asupra mișcării lui Dumnezeu.

În Vechiul Testament, mișcarea lui Dumnezeu nu a fost în om, ci împreună cu omul și între oameni, pentru că El nu putea intra în om. Dar într-o zi, Dumnezeu a ieșit din eternitate în timp și a intrat cu divinitatea Sa în umanitate pentru a deveni om. El a fost zămislit în pântecele unei fecioare timp de nouă luni și S-a născut pentru a fi un om numit Isus, primul om-Dumnezeu.

Acest Om a trăit o viață umană perfectă și minunată și multe lucruri pe care le-a făcut și le-a spus sunt consemnate în cele patru Evanghelii, care pot fi considerate biografia Lui. Apoi, El a fost pus pe cruce și a murit și a realizat multe lucruri minunate în moartea Sa. După ce a murit, a fost îngropat și, a treia zi, a înviat. În învierea Sa, El a devenit un Duh dătător de viață (1 Cor. 15:45).

Prin înviere, El și-a adus umanitatea în divinitatea Sa (Romani 1:3-4). Mai mult, în învierea Sa, Cristos a fost născut pentru a fi Fiul întâi născut al lui Dumnezeu în umanitatea Sa, pentru a fi Fiul întâi născut dintre numeroșii fii ai lui Dumnezeu. În cele din urmă, în învierea Sa, noi toți, care credem în Domnul Isus, am fost născuți din Dumnezeu pentru a fi mulți fii ai lui Dumnezeu (2 Petru 1:3), multele membre ale Trupului lui Cristos pentru a constitui Trupul lui Cristos, care este biserica (Efeseni 1:22-23).

Trupul lui Cristos este omul nou în noua creație și Cristos este totul și toți în acest om nou (Col. 3:10-11). În cele din urmă, acest Trup va fi lărgit și finalizat pentru a fi Noul Ierusalim ca plinătate, expresie corporativă, a lui Dumnezeu pentru eternitate. Ce minunat!

Biblia dezvăluie mișcarea lui Dumnezeu în om, iar intenția lui Dumnezeu în crearea tuturor lucrurilor este revelată în mod clar în Noul Testament. Intenția lui Dumnezeu în crearea tuturor lucrurilor, inclusiv a omului, a fost ca omul să fie contopit cu Dumnezeu pentru a produce biserica în calitate de Trup al lui Cristos pentru a finaliza Noul Ierusalim pentru expresia Sa glorioasă pentru eternitate (Zah. 12:1; Apoc. 4:11; 19:7).

Scopul etern al lui Dumnezeu, conform dorinței inimii Sale, este ca biserica să fie Trupul organic al lui Cristos pentru manifestarea înțelepciunii Sale felurite (Efeseni 1:9-11, 22-23; 3:9-11). Ceea ce dorește Dumnezeu în scopul Său etern este să câștige biserica în calitate de Trup al lui Cristos pentru manifestarea Sa corporativă. Pentru aceasta, El a creat toate lucrurile, El a trecut prin procesul lung în întruparea Sa și El vine în noi pentru a ne regenera și a-și face domiciliul în inima noastră.

Scopul etern al lui Dumnezeu este motivul pentru care El face totul și noi putem coopera cu El astăzi pur și simplu trăind în duh. Noi creștinii ar trebui să ne îngrijim doar de Duhul în duhul nostru; El este în noi pentru a-L împărtăși pe Dumnezeu în noi, pentru a ne face cunoscută voia lui Dumnezeu și pentru a ne conduce în toate lucrurile. Avem viață și trăim prin El, așa că trebuie să facem și toate lucrurile prin El și să umblăm împreună cu El în viața noastră de zi cu zi (Gal. 5:25; Rom. 8:4).

Trebuie să ne rugăm prin Duhul, să citim Biblia prin Duhul, să-i iubim pe alții prin Duhul și să predicăm Evanghelia prin Duhul. Tot ce avem nevoie este în Duhul; pur și simplu trebuie să ne împărtășim din harul atotinclusiv cu duhul nostru (Gal. 6:18) și să trăim conform Duhului, exersându-ne duhul.

Când ne îngrijim de duhul nostru, făcând toate lucrurile prin exersarea duhului nostru, Cristos își va face domiciliul în inima noastră, El ne transformă și noi facem toate lucrurile în El și împreună cu El. Duhul divin trăiește în noi ca să ne rugăm, să citim Biblia, să vorbim Cuvântul lui Dumnezeu, să ne iubim soțul sau soția, să-i vizităm pe păcătoși pentru predicarea Evangheliei și să facem toate lucrurile în noi și împreună cu noi.

Trebuie pur și simplu să trăim o viață pentru scopul etern al lui Dumnezeu, exersându-ne duhul, astfel încât El să-Și poată câștiga biserica, Trupul lui Cristos, pentru exprimarea Sa corporativă. Atunci când trăim o viață contopită, o viață în care suntem zilnic contopiți cu Dumnezeul Triunic, Domnul are o cale de a trăi în noi, de a fi exprimat prin noi și de a face toate lucrurile în noi. Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului cu privire la scopul etern al lui Dumnezeu și să cooperăm cu El pentru împlinirea scopului Său în viața noastră de zi cu zi.

Doamne Isuse, vrem să trăim o viață pentru scopul etern al lui Dumnezeu astăzi, exersându-ne duhul și trăind conform Duhului. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a trăi un singur duh cu Tine astăzi. Îți mulțumim că trăiești în noi ca să te rogi, să citești Biblia, să vorbești Cuvântul lui Dumnezeu și să faci toate lucrurile în noi și împreună cu noi. Ne deschidem către Tine. Vrem să ne rugăm prin Duhul, să trăim prin Duhul, să-i iubim pe alții prin Duhul și să predicăm evanghelia prin Duhul, pentru ca Tu să câștigi biserica, expresia corporativă a lui Dumnezeu. Amin, Doamne, câștigă împlinirea scopului etern al lui Dumnezeu în noi, cu noi și printre noi. Câștigă biserica, Trupul lui Cristos, expresia lărgită și extinsă a lui Dumnezeu în om! Câștigă-ți dorința inimii pe pământ, biserica în calitate de Trup organic al lui Cristos pentru manifestarea înțelepciunii Tale felurite! Dorim să cooperăm cu Tine pentru împlinirea scopului Tău, trăind în duhul nostru astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God’s Eternal Purpose is to Mingle Himself with Man to gain the Body of Christ, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 2 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ar trebui să luptăm cu seriozitate pentru credința dată sfinților – credința comună

10/10/2024 by Credincios in Cristos 1 Comment

În epistola sa, Iuda a spus: „m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința care a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna”; trebuie să fim cei care luptă pentru credință, pentru credința obiectivă și să nu luptăm pentru vreo doctrină sau învățătură. Amin!

Pe de o parte, trebuie să păstrăm credința, să păzim credința și să păstrăm taina credinței cu o conștiință curată; pe de altă parte, trebuie să luptăm pentru credință. Care este taina credinței? Taina credinței de care trebuie să ne ținem cu conștiința curată nu este acțiunea noastră de a crede, ci credința noastră obiectivă. Taina credinței este în principal Cristos ca taină a lui Dumnezeu și biserica în calitate de taină a lui Cristos.

Pe de o parte, trebuie să-L cunoaștem și să Îl savurăm pe Cristos ca taina lui Dumnezeu; Cristos este întruparea Dumnezeului invizibil, făcându-ne de cunoscut pe Dumnezeul etern, invizibil, intangibil și infinit. Pe de altă parte, trebuie să cunoaștem taina lui Cristos, care este biserica; biserica este Trupul lui Cristos, lărgirea lui Cristos, expresia lui Cristos.

Pavel le-a cerut credincioșilor din Efes să se roage pentru el ca să fie îndrăzneț să vorbească taina Evangheliei. Taina Evangheliei este Cristos ca taină a lui Dumnezeu și biserica în calitate de taină a lui Cristos. Credința în care credem, credința obiectivă dată tuturor sfinților, este ceva foarte misterios. Este cuprinsă în Noul Testament și, când vedem persoana și lucrarea lui Cristos, reacționăm crezând.

Evanghelia lui Dumnezeu se referă la Cristos și la biserică. Evanghelia lui Pavel, evanghelia încredințată apostolului Pavel, este Evanghelia lui Dumnezeu, care Îl include pe Cristos ca taină a lui Dumnezeu și biserica în calitate de taină a lui Cristos. Când vorbim despre Evanghelia lui Dumnezeu cu privire la Cristos, ne dăm seama că Dumnezeu este misterios și nu poate fi văzut, dar, în același timp, toată plinătatea Dumnezeirii locuiește trupește în Cristos. Acesta este Cristos ca taina lui Dumnezeu.

Acest Cristos este atotinclusiv și vast; El vrea să ne câștige și să câștige biserica în calitate de Trup al Său, grupul de oameni răscumpărați care trec prin procesele mântuirii organice a lui Dumnezeu pentru a fi pe deplin conformați cu Fiul întâi născut al lui Dumnezeu și pentru a fi zidiți împreună ca biserică, Trupul lui Cristos, taina lui Cristos.

Când venim la adunările bisericii, trebuie să ne dăm seama că biserica este taina lui Cristos și toți sfinții se împărtășesc din bogățiile lui Cristos, pentru ca împreună să devenim plinătatea lui Cristos. Eram cu toții în Adam, firești, păcătoși și căzuți; dar după ce am auzit Evanghelia, am fost infuzați cu televiziunea cerească a ceea ce este Dumnezeu și am fost regenerați cu viața lui Dumnezeu.

Acum suntem biserica, expresia corporativă a lui Cristos, chiar taina lui Cristos. Pe măsură ce slujim în biserică, trebuie să slujim păstrând și păzind taina credinței într-o conștiință curată. Tratăm cu conștiința noastră și mărturisim orice ne dezvăluie lumina divină. Într-o conștiință curată, avându-L pe Dumnezeu ca unic țel, ținem taina credinței. Amin!

Noi credincioșii în Cristos avem credință subiectivă pentru a crede în Dumnezeu și ne luptăm pentru credința obiectivă

Noul Testament vorbește despre credință în mod repetat, dar credința are două aspecte principale: unul este credința obiectivă, conținutul credinței în care credem și suntem mântuiți, iar celălalt este credința subiectivă, acțiunea noastră de a crede. În Iuda 3, apostolul a spus că trebuie să luptăm în mod serios pentru credința dată pentru totdeauna sfinților.

Credința din acest verset nu se referă la acțiunea de a crede, ci la credința, la credința obiectivă, la conținutul Noului Testament ca fiind credința noastră (Fapte 6:7; 1 Tim. 1:19; 3:9; 4:1; 5:8; 2 Tim 2:18). Noul Testament dezvăluie anumite lucruri în care trebuie să credem pentru a fi mântuiți.

Noul Testament nu spune că dacă credem în acoperirea corectă a capului sau în darurile Duhului Sfânt, suntem mântuiți. Nici nu spune că, dacă credem în darurile miraculoase făcute de Dumnezeu prin om, suntem mântuiți. Există un lucru în Biblie numit mântuirea comună, credința care a fost dată tuturor sfinților.

Un alt verset care vorbește despre credință este 1 Tim. 1:19; aici Pavel a spus că trebuie să păstrăm credința (credința subiectivă) și o conștiință bună, despre care unii, respingându-le, au naufragiat în privința credinței. Trebuie să ne păstrăm capacitatea de a crede exersându-ne duhul pentru a veni la Domnul și la Cuvântul Său, astfel încât să nu naufragiem în privința credinței.

Credința despre care putem naufragia este credința obiectivă, obiectul credinței noastre. 2 Pet. 1:1 ne spune că o credință la fel de prețioasă ne-a fost încredințată; aceasta este credința subiectivă, credința care este în noi.

La momentul regenerării, fiecărui credincios în Cristos i-a fost repartizată o credință la fel de prețioasă, capacitatea de a crede. Credința noastră subiectivă, capacitatea noastră de a crede, este foarte prețioasă și fiecare creștin autentic are această credință subiectivă la fel de prețioasă. Aleluia!

Trebuie să ne exersăm duhul de credință (2 Cor. 4:13) și să păstrăm credința, chiar să luptăm pentru credința dată sfinților odată pentru totdeauna. Trebuie să facem distincția între credința subiectivă și credința obiectivă. Nu luptăm pentru credința subiectivă, pentru acțiunea de a crede și nici nu păstrăm credința subiectivă; avem credința subiectivă și o prețuim ca pe o credință prețioasă alocată tuturor sfinților și luptăm pentru credința obiectivă și luptăm pentru credință.

Există multe învățături în Biblie, dar nu toate fac parte din credință. Există multe lucruri în Noul Testament pe care le putem lua ca o rânduială sau o practică, dar ele nu fac parte din credință. Credința, credința comună transmisă tuturor sfinților, trebuie să fie lucrul pentru care ne luptăm; credința subiectivă, acțiunea noastră de a crede, trebuie să fie ceea ce noi ținem.

Pe măsură ce trăim în epoca degradării bisericii, pe măsură ce biserica este în declin și se îndepărtează din ce în ce mai mult de intenția inițială a lui Dumnezeu, trebuie să ținem credința subiectivă și să nu fim naufragiați în ceea ce privește credința obiectivă.

Pe măsură ce epoca devine mai întunecată și degradarea bisericii devine mai profundă, trebuie să ne prețuim credința prețioasă și acțiunea noastră de a crede și trebuie să luptăm pentru credința obiectivă, credința comună care le-a fost dată odată pentru totdeauna sfintilor.

Doamne Isuse, vrem să ținem credința subiectivă pentru a nu fi naufragiați în ceea ce privește credința obiectivă. Amin, Doamne, credem în Tine și în lucrarea pe care ai făcut-o pentru noi și credem în conținutul economiei noutestamentare a lui Dumnezeu. Vrem să păstrăm credința într-o conștiință curată. Aleluia, avem credința la fel de prețioasă alocată nouă, pentru că noi, credincioșii în Cristos, avem credința prețioasă, capacitatea de a crede, implantată în noi. Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău pentru a fi infuzați cu mai multă credință și ținem credință. Mulțumim că ne-ai dat credință o dată pentru totdeauna. Vrem să luptăm cu seriozitate pentru credința dată sfinților odată pentru totdeauna. Nu vrem să luptăm pentru vreo doctrină sau învățătură; pur și simplu vrem să luptăm lupta bună a credinței, luptând pentru credință. Slavă Domnului pentru credința comună dată sfinților, după care suntem mântuiți. Amin, Doamne, păstrăm credința și ne luptăm pentru credință!

Luptăm cu seriozitate pentru credința dată sfinților o dată pentru totdeauna, credința comună

Iuda a vrut să le scrie sfinților cu privire la mântuirea noastră comună, dar a considerat necesar să le scrie și să-i îndemne să lupte în mod serios pentru credința dată pentru totdeauna sfinților (Iuda 3). Ce este această credință pentru care trebuie să luptăm cu seriozitate? Ce conține credința, din ce este compusă și care este conținutul credinței?

Mulți creștini de astăzi luptă pentru doctrine și învățături și, dacă nu crezi cu tărie cutare sau cutare doctrină sau învățătură, ei nu vor să aibă părtășie cu tine. Credința dată nouă de Dumnezeu, credința comună (Tit 1:4), este conținutul testamentului lui Dumnezeu care ni s-a dat în Noul Testament.

Acest testament nu include ca elemente majore lucruri precum spălarea picioarelor, acoperirea capului, darurile Duhului Sfânt, săvârșirea de minuni, vindecarea și învierea morților sau metodele de botez. Nici nu include practici precum chemarea Numelui Domnului, citirea cu rugăciune a Cuvântului, declararea imnurilor, profeția în adunări sau rugăciunea împreună cu sfinții.

Toate acestea sunt învățături și practici, dar nu fac parte din credința comună, credința pentru care trebuie să luptăm cu seriozitate. Conform revelației divine din Cuvântul lui Dumnezeu, iată o declarație cuprinzătoare a credinței.

Susţinând Biblia ca revelație divină completă și unică, credem cu tărie faptul că Dumnezeu este în mod etern unul singur și de asemenea în mod etern Tatăl, Fiul și Duhul, cei trei fiind distincți, dar nu separați. Susţinem că Cristos este atât Dumnezeul complet, cât și omul perfect. Fără a-Şi abandona divinitatea, El a fost conceput în uterul unei fecioare umane, a trăit o viață umană autentică pe pământ și a murit de o moarte înlocuitoare și atotinclusivă pe cruce. După trei zile El a înviat trupește și S-a înălțat la ceruri. Acum El este în glorie, pe deplin Dumnezeu, dar încă pe deplin om. Privim spre revenirea Sa iminentă cu împărăția lui Dumnezeu prin care El va domni peste pământ în mileniu și în eternitate. Mărturisim faptul că al treilea din Trinitate, Duhul, este în mod egal Dumnezeu. Tot ceea ce este și are Tatăl, este exprimat în Fiul, iar tot ceea ce este și are Fiul, este făcut real ca Duhul. De asemenea, credem că omenirea are nevoie de mântuirea lui Dumnezeu. Deși noi eram absolut incapabili să împlinim cerințele grele ale dreptății, sfințeniei și gloriei lui Dumnezeu, Cristos a îndeplinit toate exigenţele prin moartea Sa de pe cruce. Datorită morții lui Cristos, Dumnezeu ne-a iertat de păcatele noastre, ne-a justificat făcându-L pe Cristos dreptatea noastră și ne-a împăcat cu Sine Însuşi. Pe baza răscumpărării lui Cristos, Dumnezeu îi regenerează pe cei răscumpărați cu Duhul Său pentru a-Şi finaliza mântuirea, astfel încât ei să poată deveni copiii Săi. Acum, posedând viața și natura lui Dumnezeu, credinciosul se bucură de o mântuire zilnică în Trupul Său în această epocă și de mântuirea eternă în epoca viitoare și în eternitate. În eternitate, noi vom locui împreună cu Dumnezeu în Noul Ierusalim, finalizarea mântuirii de către Dumnezeu a aleșilor Săi.

Credința noastră este constituită din anumite adevăruri de bază. În primul rând, credem că Dumnezeu este unul și totuși Triunic – El este Tatăl, Fiul și Duhul. În al doilea rând, credem că Dumnezeul nostru S-a încarnat în Fiul, Domnul Isus Cristos. În al treilea rând, credem că Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu încarnat ca om, a trăit pe pământ și a murit pe cruce pentru păcatele noastre, asigurându-ne astfel răscumpărarea.

În al patrulea rând, credem că în a treia zi, El a înviat din morți atât fizic, cât și spiritual, iar astăzi El este Mântuitorul nostru, Domnul nostru în înviere și viața noastră. Pentru că credem în El și în lucrarea Sa, păcatele noastre sunt iertate, El vine în noi ca viața noastră și suntem regenerați pentru a fi copii ai lui Dumnezeu și membri ai Trupului lui Cristos.

Împreună, credem că suntem biserica în calitate de Trup al lui Cristos, care este una atât în mod universal cât și local. În plus, credem că într-o zi Domnul Isus Se va întoarce să ne primească pe noi, credincioșii Săi, la Sine.

Acestea sunt adevărurile de bază la care aderăm și pentru care luptăm. Trebuie să luptăm cu seriozitate pentru credința dată odată pentru totdeauna sfinților. Toți credincioșii autentici și sănătoși dețin aceste adevăruri de bază, pentru că ele sunt credința noastră comună.

Indiferent de practica exterioară, de zilele în care ne întâlnim, de celelalte doctrine cărora le ținem cudrag și de învățăturile pe care le prețuim, cu toții trebuie să păstrăm credința și să luptăm cu seriozitate pentru credință. Nu ne luptăm pentru doctrine sau pentru învățături.

Multe denominațiuni, mega-biserici și grupuri libere de astăzi subliniază doctrine sau practici diferite și sunt deosebiți de alții deoarece țin aceste lucruri. Nu ar trebui să luptăm pentru doctrină, ci să fim dispuși să luptăm pentru credință. Aceasta este ceea ce Pavel i-a spus lui Timotei în 1 Tim. 6:12, să lupte lupta cea bună a credinței.

În ceea ce privește credința, trebuie să fim puternici, îndrăzneți și hotărâți, fiind gata să luptăm cu seriozitate pentru credința dată sfinților. Însă, în ceea ce privește doctrinele și practicile, trebuie să fim liberali cu ceilalți. Fie ca noi să-i aducem Domnului aceste lucruri în rugăciune și să fim cu adevărat în fața Sa cu privire la credința noastră, acțiunea noastră de a crede și credința comună în care credem.

Doamne Isuse, credem în Tine și Te iubim! Te iubim și iubim Cuvântul lui Dumnezeu. Vrem să luptăm cu seriozitate pentru credința dată odată pentru totdeauna sfinților. Îți mulțumim că ne-ai dat credința comună, conținutul testamentului lui Dumnezeu revelat nouă în Noul Testament. Amin, Doamne, noi credem că Dumnezeu este unul și totuși trei – Tatăl, Fiul și Duhul. Noi credem că Dumnezeu s-a încarnat în Fiul, Domnul Isus Cristos. Credem că Isus Cristos a trăit pe pământ și a murit pe cruce pentru păcatele noastre pentru a ne asigura mântuirea. Noi credem că Isus Cristos a înviat a treia zi din morți, atât din punct de vedere spiritual, cât și fizic! Credem că Isus Cristos este acum în înviere și înălțare pentru a fi Mântuitorul nostru, Domnul nostru și viața noastră! Amin, Doamne, credem că, având credință în Tine, păcatele ni s-au iertat, Tu ai intrat în noi ca viață și am fost regenerați! Credem că suntem membre ale Trupului lui Cristos, biserica, și credem, de asemenea, că într-o zi Te vei întoarce pentru a ne primi pe toți la Tine. Aleluia! Amin, Doamne, vrem să luptăm pentru credință și să nu luptăm pentru vreo doctrină, învățătură sau practică creștină.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We should Earnestly Contend for the Faith Delivered to the Saints – the Common Faith, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 3 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Când ne pocăim de faptul că suntem șerpești, suntem calificați să-L savurăm pe Cristos ca viață eternă

28/02/2020 by Credincios in Cristos 3 Comments

Domnul Isus, ca Fiul Omului, a fost ridicat în forma unui șarpe pe cruce pentru a purta judecata pentru toți oamenii otrăviți de șarpe; dacă ne pocăim de faptul că suntem șerpești și credem în El, El devine Substitutul nostru și savurăm viața eternă. Aleluia!

Istorisirea din Num. 21:4-9 este destul de semnificativă și aplicabilă la viața noastră creștină, căci nu doar copiii lui Israel au fost mușcați de șerpi înfocați, ci și noi, întreaga omenire, am fost mușcați de șarpele cel vechi, Satan.

Când Eva s-a angajat într-o conversație cu șarpele în grădina Edenului, ea a ieșit de sub conducerea bărbatului și a vorbit cu șarpele, iar rezultatul a fost nu doar faptul că ea a luat parte din pomul interzis, ci și că otrava lui Satan a fost primită în om.

Satan și-a injectat elementul otrăvitor în noi și toți oamenii se nasc în păcat. Deci, acum toate ființele umane sunt șerpești – indiferent dacă sunt drăguți și blânzi, cultivați și rafinați și amabili și moi, toți oamenii sunt mușcați de șarpe și au otrava păcatului în ființa lor.

Chiar și după ce am crezut în Domnul, avem încă natura otrăvitoare a lui Satan în noi, în carnea noastră; păcatul locuiește în carnea noastră și Domnul locuiește în duhul nostru.

Care este soluția la o asemenea situație?

Domnul Isus a venit ca realitatea șarpelui de bronz; El a devenit un om, în asemănarea cărnii păcatului, fără ca să aibă păcatul cărnii și a mers la cruce.

El a adus pe cruce natura șerpească a omului și a judecat-o; acolo El a judecat pe Satan, păcatul și tot ceea ce are legătură cu cel rău și El l-a distrus pe diavol în carne. Aleluia!

Așa cum Moise a ridicat șarpele în pustie, pentru ca toți cei mușcați de șerpi să se uite la el și să trăiască, tot așa Cristos ca Fiul Omului a fost ridicat pe cruce, pentru ca toți cei care se pocăiesc și cred în El să primească viață veșnică și trăiască.

Satan, ca păcat personificat, locuiește în carnea noastră, înșelându-ne, lucrând în noi și determinându-ne să facem lucruri împotriva voinței noastre; de multe ori păcătuim, chiar dacă nu vrem, și comitem păcatul pur și simplu pentru că trăim în trup.

Deci Cristos a devenit carne – El S-a îmbrăcat cu carnea fără păcatul acesteia, iar El a adus această carne pe cruce pentru a o termina și a-l judeca pe Satan; acum în înviere El este un Duh dătător-de-viață care poate fi primit de către toți cei care își dau seama și mărturisesc că sunt șerpești în natură. Slavă Domnului!

Cristos a fost ridicat pe cruce pentru a purta judecata pentru oamenii otrăviți de șarpe

Noi nu vrem să păcătuim și astfel comitem păcatul, ci păcătuim spontan pentru că Satan ca păcat locuiește în noi. În mod similar, copiii lui Israel nu au vrut să păcătuiască, ci șarpele din ei i-a determinat să păcătuiască.

Deci, atunci când Dumnezeu a judecat păcatul, El nu i-a cerut lui Moise să formeze un om (care a păcătuit) din bronz și să-l pună pe un stâlp, ci un șarpe înfocat din bronz și să-l ridice pentru ca toți să-l vadă.

Dumnezeu a judecat șarpele, Satan, adevărata cauză a păcatului; El știe că omul a păcătuit, dar știe, de asemenea, că cauza păcatului nu este omul, ci Satan ca păcat din om.

Deoarece Satan ca păcat a intrat în om, acum omul este păcătos și comite păcate; omul a fost mușcat de șarpe, omul are natura otrăvitoare a celui rău în el, iar omul păcătuiește din cauza păcatului care locuiește în el.

Deci Domnul Isus, ca Fiul Omului, a fost ridicat în forma șarpelui de pe cruce pentru a purta judecata pentru oamenii otrăviți de către șarpe; El a fost ridicat pe cruce pentru alungarea șarpelui vechi, Satan, conducătorul lumii.

În Ioan 12:31-34 El a spus că acum este judecata acestei lumi și acum a fost izgonit conducătorul acestei lumi; și când El va fi ridicat de pe pământ (pe cruce), El îi va atrage pe toți oamenii spre Sine.

Aleluia, toți credincioșii în Cristos au fost atrași de El ca șarpele de bronz: noi ne-am dat seama că suntem șarpe în natura noastră, ne-am ridicat ochii și L-am văzut pe Domnul pe cruce și am mărturisit, ne-am pocăit și am crezut în El.

Domnul Isus ca Fiul Omului a fost ridicat, iar acum El ne poate izbăvi pe noi, oamenii otrăviți de șarpe – El ne eliberează de păcat, de otrava șarpelui (Evrei 2:14; Ioan 12:32-33). Fiind ridicat pe cruce, Cristos ca împlinire a tipului reprezentativ al șarpelui de bronz l-a distrus pe Satan și i-a atras pe toți oamenii spre Sine. Aleluia!

Noi suntem cei care au păcătuit și care suntem păcătoși, dar Cristos a venit să judece păcatul în carne; El a venit să distrugă cauza reală a păcatului, și anume pe Satan.

Cristos a venit să fie Substitutul nostru de pe cruce; noi ar fi trebuit să fim cei care sunt judecați de Dumnezeu, dar El ne-a purtat păcatele pe cruce și a fost judecat de Dumnezeu în locul nostru. Acest înlocuitor, Cristos, a fost judecat prin faptul că a fost identificat cu noi, oamenii pe care El i-a înlocuit.

Crucea lui Cristos indică faptul că au fost două identificări – noi am fost identificați cu Satan și Cristos S-a identificat pe Sine cu noi, pentru ca El să ne răscumpere și chiar să ne împartă viața Sa în noi.

Acum, oricine crede în Cristos ca fiind Cel care a fost ridicat pentru a fi condamnat în locul nostru, are viața veșnică (Ioan 3:14-16).

Avem nevoie de un „șarpe de bronz” ca Substitut al nostru pentru a purta judecata lui Dumnezeu pentru noi, pentru a ne răscumpăra și pentru a elibera viața Sa divină mântuitoare în ființa noastră. Dacă vedem acest lucru, Îi vom mulțumi Domnului și Îl vom lăuda și Îi vom spune:

Îți mulțumim Doamne Isuse că ai fost ridicat pe cruce pentru a purta judecata în numele nostru. Noi suntem oamenii otrăviți de șarpe, care se nasc în păcat și păcătuiesc în mod spontan, dar Tu ai venit în asemănarea cărnii păcatului și cu privire la păcat și ai fost răstignit ca substitut al nostru pe cruce. Mulțumim Doamne că ai murit pentru noi. Îți mulțumim că ai purtat judecata lui Dumnezeu în locul nostru. Îți mulțumim că l-ai judecat pe Satan pe cruce; Tu L-ai judecat și l-ai distrus prin moartea Ta! Aleluia pentru Cristos ca Fiul Omului care a murit ca înlocuitor al nostru pe cruce!

Când ne pocăim și admitem că suntem șerpești, suntem calificați să-L experimentăm pe Cristos ca viața eternă și să-L savurăm

Cristos ca Fiul Omului a fost ridicat pe cruce; El ne-a purtat păcatele pe lemn, El a fost judecat de Dumnezeu în locul nostru și acum cine crede în El poate avea viață veșnică.

Motivul pentru care Cristos a fost ridicat pe cruce ca șarpele de bronz este că Dumnezeu a iubit lumea atât de mult, încât a trimis singurul Său Fiu Născut, încât toți cei care cred în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

Când ne pocăim și recunoaștem că suntem șerpești, suntem calificați să-L experimentăm pe Cristos ca viața eternă și să-L savurăm.

Trebuie să ne dăm seama că Cristos a făcut păcat pentru noi și a murit pe cruce ca realitatea șarpelui de bronz, pentru ca natura șerpească din noi să fie judecată.

Dacă ne dăm seama că suntem oameni păcătoși, ființe șerpești, fabrici producătoare de păcat și mărturisim acest lucru, acest Cristos drag, Dumnezeul întrupat, va deveni imediat jertfa noastră de păcat și va intra în noi pentru a ne da viața veșnică.

Acesta este modul în care ne putem împărtăși din Dumnezeul întrupat pentru savurarea noastră.

A ne pocăi nu înseamnă să ne îmbunătățim, să ne promitem să facem mai bine, sau să părăsim răul și să ne îndreptăm spre bine; a se pocăi înseamnă a avea o schimbare a minții ce rezultă în regret și a avea o întoarcere în scop, întorcându-ne către Dumnezeu.

Trebuie să ne pocăim nu doar în mod inițial atunci când suntem mântuiți, ci pe tot parcursul vieții noastre creștine. Zilnic trebuie să-I spunem Domnului,

Doamne Isuse, sunt șerpesc. Mulțumesc că ai fost șarpele de bronz ridicat pe cruce pentru a fi judecat în locul meu. O, Doamne, mărturisesc că sunt păcătos; îmi dau seama că am firea șerpească în carnea mea și păcătuiesc în mod spontan. Îți mulțumesc că ai venit ca fiind Cel care nu a cunoscut păcatul dar care a făcut păcat pentru mine. Mulțumesc că ai murit pe cruce pentru a condamna păcatul. Te iau ca ofrandă pentru păcat. Cred în Tine!

A ne pocăi înseamnă să avem o schimbare a minții ce rezultă în regret și să ne întoarcem de la toate lucrurile către Dumnezeu Însuși (Fapte 26:20; 14:15; 1 Tes. 1:9).

În experiența noastră, pocăința nu este o singură dată, ci e o experiență zilnică; Ioan Botezătorul a predicat pocăința (Mat. 3:2; Marcu 1:4), iar în cele șapte epistole către cele șapte biserici din Apocalipsa 2 și 3, Domnul Isus ne spune din nou să ne pocăim (2:5, 16, 21-22; 3:3, 19).

Când Domnul Isus a ieșit să slujească, El a spus: Timpul s-a împlinit și împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat; pocăiți-vă și credeți în Evanghelie (Marcu 1:15).

Din nou și din nou în cartea Faptelor, ucenicii au predicat Evanghelia și le-au spus oamenilor să se pocăiască. Trebuie să ne pocăim și să avem o schimbare a minții, întorcându-ne de la orice altceva în afara Dumnezeu către Dumnezeu Însuși și vom avea anotimpuri de înviorare din prezența Domnului (Fapte 3:19-20).

Dumnezeu L-a pus pe Cristos ca Conducător și Mântuitor să ne dea pocăință; pocăința este un dar al lui Dumnezeu, și Domnul stăpânește lumea întreagă cu mediul ei pentru a-l face potrivit ca noi să-L primim ca mântuire și ca Mântuitor al nostru.

După ce a trecut cu vederea timpul în care am fost în necunoștință, Dumnezeu le poruncește la toți oamenii de pretutindeni să se pocăiască (Fapte 17:30).

Trebuie să ne pocăim și să facem primele fapte, fără a-L părăsi pe Domnul ca prima noastră dragoste, ci să-I dăm întotdeauna primul loc în ființa noastră (Apocalipsa 2:5).

Trebuie să ne pocăim că avem idoli în inima noastră; trebuie să ne pocăim că le permitem altor oameni și lucruri să-L înlocuiască pe Cristos ca fiind primul în noi (Apocalipsa 2:21-22; Ezechiel 44:3).

Trebuie să ne pocăim pentru că suntem căldicei și mândri de ceea ce știm și avem; trebuie să fim în clocot pentru Domnul și să venim la El într-un mod proaspăt pentru a-L câștiga pe Dumnezeul Triunic.

Ce binecuvântare este să știm că, în calitate de împlinire a tipului reprezentativ al șarpelui de bronz, Cristos a venit în asemănarea carnii păcatului pentru a muri pe cruce ca înlocuitor și Substitut al nostru pentru ca noi să putem fi regenerați și avem viață veșnică!

Fie ca zilnic să ne dăm seama că suntem șerpești în natură, să recunoaștem acest lucru în fața Domnului, să ne pocăim și să-I spunem,

Doamne Isuse, recunoaștem că suntem șerpești în natura noastră, căci otrava păcatului și natura rea a lui Satan este în carnea noastră. Ne întoarcem către Tine, Doamne, și credem în Tine, căci Tu ești Cel care a venit ca șarpele de bronz și a murit ca înlocuitor și Substitut al nostru pe cruce. O, ce binecuvântare este să știm că Cristos a venit în asemănarea cărnii păcatului pentru a muri pe cruce ca înlocuitor și Substitut al nostru pentru ca noi să putem fi regenerați și să avem viață veșnică! Amin, Doamne, ne mărturisim păcatul, ne pocăim și credem în Tine pentru a primi și a savura viața eternă!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, When we Repent for being Serpentine we are Qualified to Enjoy Christ as Eternal Life (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 6 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Șarpele și mireasa: să vedem cum noi, ca și creștere a Satan, devenim creșterea lui Cristos

26/02/2020 by Credincios in Cristos 6 Comments

În Ioan 3 vedem șarpele și mireasa; deși am fost mușcați de șarpe și suntem șerpi în natură, Cristos a venit și a fost ridicat ca Substitut al nostru, a purtat judecata lui Dumnezeu pentru noi și acum noi putem crede în El pentru a deveni parte a creșterii Sale, mireasa Sa.

Ce plan extraordinar și ce destin minunat avem! Și totul depinde de realizarea noastră și de a vedea că suntem păcătoși, șerpi în natură și ne pocăim pentru a primi viața divină.

Copiii lui Israel au fost mușcați de șerpi înfocați în Num. 21 și au trebuit să privească la șarpele de bronz ridicat pe stâlp pentru a trăi; noi am fost mușcați de Satan și avem natura sa păcătoasă în noi și trebuie să privim (să credem în) la Isus și să trăim.

Dumnezeu ne-a creat după chipul Său și după asemănarea Lui, pentru ca noi să primim viața Lui și să devenim una cu El, chiar pentru a fi mireasa Sa, soția Sa.

Cu toate acestea, înainte ca viața lui Dumnezeu să poată intra în noi, Satan a intervenit și ne-a înșelat, injectându-și natura lui rea și otrăvitoare. Acum toți oamenii se nasc în păcat – toți oamenii se nasc „șerpești” în natură și nu este nevoie ca părinții să-i învețe pe copii cum să păcătuiască, căci aceștia o fac spontan și automat.

Când lumina Domnului strălucește asupra noastră și ne dăm seama că suntem păcătoși, ne pocăim întorcându-ne de la orice din trecut la El și avem o schimbare de gândire și de scop.

A ne pocăi înseamnă a avea o schimbare a minții rezultând în regret și a avea o schimbare a scopului, întorcându-te de la toate celelalte lucruri către Dumnezeu Însuși.

Ne pocăim nu doar inițial când am crezut în Domnul, ci în fiecare zi trebuie să ne pocăim.

Există atât de multe lucruri care ne distrag de la savurarea și experimentarea lui Cristos, și zi de zi trebuie să ne pocăim și să ne întoarcem către Domnul, pentru a putea primi și savura viața divină și eternă a lui Dumnezeu.

Domnul ne aranjează mediul și circumstanțele pentru ca noi să primim mântuirea Sa și să-L savurăm ca viață, iar din partea noastră trebuie să cooperăm cu El, permițându-I să strălucească asupra noastră și pocăindu-ne atunci când El expune anumite lucruri în noi.

Este o mare binecuvântare ca să știm că Cristos a venit în asemănarea cărnii păcatului, pentru ca El să moară pe cruce ca Substitut al nostru, Substitutul nostru, pentru ca noi să privim la El, crezând în El pentru a primi viața veșnică.

Iar această primire nu este o dată pentru totdeauna – noi primim și savurăm în mod constant viața veșnică, întrucât ne pocăim sub strălucirea Domnului și Îl luăm pe Cristos ca realitatea ofrandei pentru păcat, realitatea șarpelui de bronz. Aceasta ne va constitui ca să fim mireasa lui Cristos.

Cristos ca adevărata ofrandă pentru păcat a purtat pentru noi judecata lui Dumnezeu, pentru ca noi să credem și să avem viața veșnică

Majoritatea credincioșilor cunosc Ioan 3:16 și iubesc foarte mult acest verset, deoarece transmite dragostea lui Dumnezeu față de noi; dar Ioan 3:16 este rezultatul versetelor 14-15, care vorbesc despre faptul că Moise a ridicat șarpele în pustie.

Ioan 3:16 este rezultatul versetelor 14 și 15; primirea vieții divine și veșnice este rezultatul înălțării lui Cristos pe cruce ca șarpele de bronz, adevărata ofrandă pentru păcat.

Așa cum Moise a ridicat șarpele în pustie, pentru ca toți cei mușcați de șerpii înfocați să privească la el și să trăiască, tot astfel, Domnul Isus a fost ridicat ca Substitut al nostru pentru a purta judecata lui Dumnezeu pentru noi, pentru ca noi să privim la El (adică să credem în El) și să avem viață veșnică.

Chiar și un astfel de gentilom ca Nicodim, un învățător al legii cu un înalt standard de moralitate, care a căutat învățături să se perfecționeze în fața lui Dumnezeu, chiar și un astfel de om a trebuit să-și dea seama că el era șerpesc în natură și că trebuia să creadă în Isus ca realitatea șarpelui de bronz.

Când ne dăm seama că suntem șerpești în natură și credem în Domnul Isus ca șarpele de bronz ridicat ca Substitut al nostru, avem viață veșnică; aceasta înseamnă să fim regenerați, și anume a primi viața divină a lui Dumnezeu.

În ochii lui Dumnezeu, Domnul Isus a fost ridicat ca Substitut al nostru pentru a purta judecata lui Dumnezeu pentru noi, astfel încât să putem privi la El și să primim și să savurăm viața veșnică; aceasta este manifestarea reală a iubirii lui Dumnezeu față de lume.

Faptul că Cristos a murit pe cruce ca șarpele de bronz înseamnă că El a murit ca adevărata ofrandă pentru păcat.

În Lev. 10:17 vedem ofranda pentru păcat; preotul s-a împărtășit de ofranda pentru păcat pentru a purta nelegiuirea poporului. Aceasta înseamnă că noi ne împărtășim din Cristos ca ofranda pentru păcat în sensul de a participa în viața lui Cristos, viața care poartă păcatele altora, ca viață a noastră, pentru ca noi să putem purta problemele poporului lui Dumnezeu.

Savurarea bogată din Cristos ca ofranda noastră pentru păcat în viața de biserică ne permite să-L administrăm pe Cristos credincioșilor ca viață care tratează păcatul pentru ca aceștia să trateze păcatele lor și, astfel, să restabilească părtășia cu Dumnezeu.

Când credem întru Cristos noi primim viața Lui, iar această viață este o viață care tratează păcatul; viața care a fost eliberată de Cristos după ce a fost ridicat este o viață care tratează păcatul.

Această viață tratează păcatul dinn ființa noastră, iar când distribuim viață altora, această viață este o viață care tratează păcatul în ei pentru ca ei să-și trateze păcatul.

Trebuie să-L savurăm mai mult pe Domnul ca viață, iar atunci când îi întâlnim pe ceilalți, îi vizităm pe cei noi din biserică, trebuie ca pur și simplu să le administrăm pe Cristos, pentru că acest Cristos ca viață va trata păcatul din ei. El este adevărata ofrandă pentru păcat și viața Sa este o viață care tratează păcatul.

Mulțumim Doamne că ai iubit lumea atât de mult încât ai dat pe singurul Tău Fiu născut, astfel încât oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Ne-am născut în Adam, șerpești în natură, dar Îl putem privi pe Isus crezând în El ca realitatea șarpelui de bronz și putem primi viața veșnică, viața lui Dumnezeu! O, ce fel de iubire este asta! Îți mulțumim Doamne că Tu ești ofranda pentru păcat și Tu ne-ai dat viața Ta care tratează păcatul. Vrem să să venim la Tine în mod continuu ca să Te savurăm, să Te experimentăm și chiar să Te administrăm altora ca viață care tratează păcatul.

Șarpele și mireasa: să vedem cum noi, ca și creștere a Satan, devenim creșterea lui Cristos

Când Satan șarpele ne-a mușcat, el a injectat otrava naturii sale în noi pentru a ne face creșterea lui; prin căderea în păcat, întreaga rasă umană a devenit creșterea lui Satan.

Cu toate acestea, Ioan 3 dezvăluie că, chiar dacă suntem șepri în natură și trebuie să credem în Domnul Isus ca realitate a șarpelui de bronz, prin regenerare noi devenim creșterea lui Cristos, mireasa Lui.

Ioan 3 dezvăluie că regenerarea nu înseamnă doar că viața divină e adusă în noi, credincioșii în Cristos; regenerarea este pentru a ne face mireasa corporativă pentru creșterea lui Cristos (Ioan 3:29-30).

Așa cum Adam a fost crescut / sporit în Eva, mireasa și soția sa, tot așa Cristos este crescut / sporit în biserică, mireasa și soția Sa (Gen. 2:21-22).

Prin faptul că Cristos a fost ridicat pe cruce ca șarpele de bronz, creșterea lui Satan a devenit creșterea lui Cristos, mireasa Sa; noi, care am fost cândva creșterea lui Satan, am devenit creșterea lui Cristos.

Deci Biblia vorbește nu doar despre o minunată poveste de dragoste divină între Dumnezeu și om, ci și despre șarpe și mireasă; Biblia ne arată cum noi, ca și creștere a Satan, devenim creșterea lui Cristos pentru a fi mireasa Lui.

Cristosul nelimitat trebuie să aibă o creștere universală, iar El este în proces de a obține această creștere astăzi.

El dă Duhul fără măsură (Ioan 3:34) pentru a produce și a zidi biserica ca creștere a lui Cristos.

Fiecare dintre milioanele de oameni care cred în Domnul Isus a primit Duhul incomensurabil pentru a face parte din creșterea universală a Cristosului nelimitat. Aleluia!

Chiar dacă Satan și-a injectat natura păcătoasă în noi, crezând în Cristos suntem regenerați și devenim creșterea lui Cristos!

Cristosul nelimitat dă Duhul incomensurabil pentru a produce o creștere universală a Sa, care este biserica în calitate de Trup al lui Cristos finalizat în Noul Ierusalim. Toate persoanele regenerate sunt componentele miresei, care se vor căsători cu Domnul Isus în calitate de Mire.

Regenerarea înseamnă nu numai că primim viața divină în duhul nostru, ci și că ființa noastră șerpescă este anulată și că primim viața divină pentru a deveni o ființă nouă care face parte din mireasa lui Cristos! Aleluia!

Aici vedem șarpele și mireasa – prin regenerare, noi cei care au fost șerpi în natură devenim mireasa lui Cristos pentru a fi creșterea Lui! Amin!

Regenerarea este pentru producerea miresei lui Cristos, căci prin regenerare, ființele șerpești devin fii ai lui Dumnezeu pentru a face parte din creșterea, sporirea lui Cristos în umanitate.

Intenția lui Ioan 3 este de a ne arăta că Cristosul nelimitat trebuie să aibă o creștere universală și că El este în proces de a obține această creștere astăzi; Duhul incomensurabil produce o creștere universală a Cristosului nelimitat (Ioan 3:29-36). Amin!

Putem spune chiar că, considerată ca un întreg, Biblia dezvăluie șarpele și miresa. Ce minunat!

În Biblie vedem povestea de dragoste divină, dar vedem și șarpele și mireasa – șarpele vrea să ne frustreze povestea de dragoste cu Domnul și să ne oprească din a-I spune cât de mult Îl iubim, dar prin regenerare devenim parte a miresei a lui Cristos, iar acum devenim în realitate mireasa lui Cristos! Aleluia!

Mulțumim Doamne Isuse că ai murit pentru a ne regenera cu viața Ta divină și pentru a ne face parte din mireasa lui Cristos! Aleluia, noi, care suntem șerpești în natură, putem fi regenerați și putem anula natura noastră șerpească, pentru a putea deveni parte a creșterii lui Cristos, a bisericii! Amin, Doamne, fie ca Tu să crești și iar noi să scădem; crești în noi pentru mireasa lui Cristos și fă-ne parte din creșterea Ta pe pământ. Vrem să primim și să savurăm Duhul incomensurabil, astfel încât Cristosul nelimitat să obțină o creștere universală pentru Sine!