Îl mâncăm pe Cristos

Trebuie să-L mâncăm continuu pe Cristos ca pâine a vieții pentru a trăi datorită Lui în fiecare zi

17/03/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să-L mâncăm continuu pe Cristos ca pâine a vieții, astfel încât să putem trăi datorită Lui în fiecare zi.

În Ioan 6 vedem un discurs detaliat despre Domnul Isus fiind pâinea vieții; El a spus de mai multe ori că El este pâinea vieții, pâinea vie, pâinea adevărată, chiar și pâinea care s-a pogorât din cer, și trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții zi de zi. Amin! Mulți creștini au ideea că Cristos este Mântuitorul și Domnul lor, ceea ce nu este greșit, dar ei nu știu că Cristos este hrana lor.

Dacă citim acest capitol special din Evanghelia după Ioan, vom vedea cum Domnul vorbește în mod specific privitor la faptul că El este pâinea vieții. El a venit pentru ca noi să avem viață și îl putem primi ca viață mâncându-L.

Domnul Isus a trecut printr-un proces pentru a deveni comestibil; El vrea ca omul nu numai să fie răscumpărat și mântuit, ci și mai mult, să se împărtășească din El ca pâinea vieții în fiecare zi.

De partea Sa, El a făcut totul: El a devenit pâinea vieții și El este gata să Se împartă ca viață în noi zi de zi, chiar și clipă de clipă. Dar problema este de multe ori de partea noastră; de atâtea ori nu mâncăm pe Domnul și s-ar putea să nu avem foame de El. S-ar putea să fim foame de multe lucruri în lume, dar nu de Cristos.

Și dacă-L mâncăm pe Cristos, mâncăm atât de sporadic încât nu primim suficientă hrană în ființa noastră spirituală. Așa cum omenește putem mâncă ici și colo, fiind stresați și făcând multe lucruri, iar asta nu este bine pentru sănătatea noastră, la fel spiritual putem mâncă ici și colo, când ne amintim sau când avem chef, iar acest lucru nu este sănătos pentru sănătatea noastră spirituală.

Fie ca să ne dăm seama că întreaga Biblie este o carte a vieții, chiar și o carte pe care să o mâncăm și să savurăm. Cristos ca pomul vieții ni s-a prezentat ca viață de la Geneza până la Apocalipsa, iar când S-a încarnat, El a spus din nou și din nou că El este pâinea vieții pe care să o mâncăm.

El a spus că El ne dă carnea Sa pentru hrana noastră și sângele Său pentru băutura noastră. În același timp, El a spus că sângele și carnea nu folosesc la nimic, căci Duhul este Cel care dă viață, iar cuvintele pe care El ni le spune sunt duh și sunt viață (Ioan 6:63).

Ne putem întreba cum îl putem mânca pe Domnul Isus, cum putem mânca carnea Sa și cum putem bea sângele Lui; răspunsul este simplu: Îl putem mânca în Cuvânt, căci cuvântul Domnului Isus Îl conține.

Mâncarea noastră este foarte importantă; dacă-L mâncăm pe Domnul, putem trăi datorită Lui, dar dacă nu-L mâncăm pe Domnul, încă trăim în sine, în carne și în omul natural, și suntem la fel ca ceilalți din lume.

Când îl mâncăm pe Cristos astăzi, când de obicei luăm timp să-L mâncăm pe Domnul, putem crește în viață, putem trăi datorită a ceea ce mâncăm și îl putem exprima pe Cristos.

Cristos este pâinea vieții pe care să o mâncăm, să savurăm și să o experimentăm zilnic și continuu

Capitolul 6 din Evanghelia după Ioan este un discurs detaliat despre Domnul Isus fiind pâinea vieții; El a declarat: Eu sunt pâinea vieții (v. 48). Multe versete din acest capitol dezvăluie că Cristos este pâinea vieții pentru experiența și savurarea noastră (vezi v. 27, 32-35, 47-58, 63a, 68).

Dacă citim acest capitol, deși se vorbește despre cutare sau cutare lucru, iar Domnul tratează o anume problemă, punctul principal este că Cristos este hrana noastră, pâinea vieții (v. 35, 48). Trebuie să ne dăm seama că Cristos este hrana noastră; Cristos este pâinea vieții pe care să o mâncăm, savurăm și experimentăm.

Când vorbim despre mâncare, trebuie să ne dăm seama că aceasta nu este o ceva o dată pentru totdeauna; nu-l mâncăm pe Cristos o dată și atât. Mai degrabă, trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții zilnic, pentru că El este comestibil (v. 50).

Pentru ca noi, credincioșii în Cristos, să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să trăim o viață pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu, trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții.

Pentru ca noi să mergem mai departe cu Domnul și să rămânem în viața de biserică, fiind ținuți în centrul împlinirii economiei lui Dumnezeu, trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții.

Când luăm în considerare acest lucru ne dăm seama cât timp am pierdut.

Petrecem atât de mult timp făcând una sau alta, vizionând cutare sau cutare lucru, sau mergând aici sau acolo, dar nu petrecem suficient timp mâncându-L pe Cristos ca pâine a vieții. Trebuie să ne pocăim înaintea Domnului pentru timpul pe care l-am pierdut și să învățăm să răscumpărăm timpul.

Zilele sunt rele, așa că trebuie să răscumpărăm timpul pentru a-L mânca pe Cristos ca pâine a vieții. Trebuie să venim la Domnul în cuvântul Său și să-L mâncăm, să ne împărtășim cu El ca viață și să fim hrăniți cu El.

Domnul Isus ca cuvânt al lui Dumnezeu, ca pâine a vieții și ca pâine care a coborât din cer, este întrupat în cuvântul Său; trebuie să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilăm. Trebuie să ne exersăm zilnic duhul pentru a ne hrăni cu Cristos, astfel încât să-L primim, să-L digerăm, să savurăm de El și să-L aplicăm clipă de clipă (v. 56-57).

Modul de a-L mânca pe Cristos ca pâine a vieții este să ne exersăm duhul în timp ce venim la Domnul în Cuvântul Său. Pe de o parte, Cristos astăzi este Duhul, întotdeauna disponibil și de primit; pe de altă parte, Duhul poate fi abstract, dar El este întrupat în Cuvânt.

Când venim la Cuvântul lui Dumnezeu și ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul, îl mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții. Trebuie nu numai să citim Biblia secvenţial şi conform unui program, chiar şi într-un mod obişnuit, ci şi mai mult, trebuie să ne exersăm duhul în timp ce venim la Cuvântul Domnului.

Trebuie să citim Biblia pentru a-L savura pe Cristos ca hrană. Fie ca toți să ne concentrăm asupra acestui singur lucru: să-l mâncăm pe Cristos și apoi să trăim prin ceea ce am mâncat din El (v. 54)!

Când mâncăm pe Cristos, ne împărtășim cu El ca hrană și savurăm de El ca pâinea vieții, suntem hrăniți în interior și putem trăi pe Cristos, adică putem trăi datorită a ceea ce am mâncat. Să ne concentrăm pe această problemă: să-l mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții și să trăim prin Cristosul pe care îl mâncăm, digerăm și asimilăm.

Mâncarea adecvată a Domnului va avea un impact asupra modului în care trăim. Nu putem spune că-L mâncăm pe Cristos și, totuși, trăim la fel ca ceilalți oameni din jurul nostru, fără să ne ținem seama de Dumnezeu și de scopul Său.

Mai degrabă, dacă găsim cuvintele Domnului și le mâncăm, dacă petrecem zilnic timp cu Domnul și mâncăm cuvântul Lui, vom fi întăriți și hrăniți în interior, astfel încât să putem trăi datorită lui Cristos, adică să trăim pe Cristos.

Mulțumim Domnului că El este comestibil! El este pâinea vieții, adevărata noastră hrană! Fie ca să ne exersăm duhul pentru a chema numele Domnului și a-L mânca în cuvântul Său! Și să-L aplicăm zilnic, chiar și clipă de clipă, în viața noastră de zi cu zi! Să uităm de orice altceva și să ne concentrăm doar pe a-l mâncă pe Cristos!

Fie ca să uităm de faptele noastre și de lucrarea noastră și să învățăm pur și simplu să-L mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții și apoi să trăim prin ceea ce am mâncat din El. Acesta este calea divină de a trăi viața noastră de zi cu zi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit la noi ca pâinea vieții pe care să o mâncăm astăzi. Ne exersăm duhul în timp ce venim la Cuvântul lui Dumnezeu pentru a-L contacta pe Dumnezeu și a-L mânca pe Cristos ca pâine a vieții. Amin, Doamne Isuse, vrem să uităm de alte lucruri și să ne concentrăm asupra acestui singur lucru: să mâncăm pe Cristos și să trăim prin Cristosul pe care îl mâncăm! Uităm de faptele noastre și de munca noastră și pur și simplu vrem să învățăm să-L mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții! Amin, Doamne, te luăm ca hrană. Te luăm ca pâinea vieții. Dă viață ființei noastre interioare. Adaugă mai mult din Tine însuți la ființa noastră. Vrem să Te primim în noi, să Te digerăm, să Te experimentăm și să Te aplicăm clipă de clipă. Fie ca Cristosul pe care îl mâncăm să devină atât de real pentru noi în interior și să fie trăit din noi în exterior. Îți mulțumim, dragă Doamne, pentru acest mod divin de viață pentru viața noastră de zi cu zi: să-l mâncăm pe Cristos ca pâine a vieții și să trăim datorită Cristosului pe care L-am savurat! Amin, vrem să ne concentrăm asupra acestui singur lucru: să-l mâncăm pe Cristos și să trăim datorită Cristosului pe care-L mâncăm și savurăm!

Dezvoltăm un gust pentru Cristos și-L mâncăm pe Cristos ca pâine a vieții pentru a trăi datorită Lui

Ioan 6:27 spune: „Lucrați nu pentru hrana care piere, ci pentru hrana care rămâne în viața eternă, pe care ți-o va da Fiul Omului”. Petrecem atât de mult timp lucrând și lucrând la lucruri legate de mâncarea care piere.

Depunem multă energie și timp pentru a avansa în locurile noastre de muncă, pentru a avea grijă de afacerea noastră și de a avea grijă de familia noastră. Trebuie să facem toate aceste lucruri, dar ca credincioși în Cristos suntem chemați într-un alt tip de întreprindere: să-L exprimăm pe Cristos mâncându-L ca pâine a vieții.

Suntem aici nu doar pentru a ne ocupa de nevoile noastre sau pentru a avea o afacere bună și o carieră stelară; suntem aici pentru a-L exprima pe Dumnezeu mâncându-L pe Cristos ca pâine a vieții și trăind datorită Lui.

Viața eternă este viața divină, viața necreată a lui Dumnezeu, care nu este numai eternă în ceea ce privește timpul, ci este și eternă și divină în natură (Ioan 3:15). Când îl mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții, ni se oferă viața eternă și putem trăi datorită Lui; hrana care rămâne până la viața eternă ne poate furniza și ne poate aduce la viața eternă (6:27).

Mulțumim Domnului, Tatăl ne dă adevărata pâine din ceruri, căci Cristos este pâinea lui Dumnezeu care se coboară din cer și dă viață lumii (vv. 32-33). El este adevărata pâine, adevărata hrană. Există și alte alimente în afară de El, dar toate sunt feluri de mâncare rele, lucruri care nu sunt sănătoase pentru noi să le mâncăm.

Pe măsură ce continuăm cu Domnul astăzi și trăim în această eră modernă, trebuie să vedem că Satan este interesat să ne facă să păcătuim și, de asemenea, să ne strice alimentația. El vrea să mâncăm multe lucruri negative, chiar să ne dea gustul pentru lucrurile rele. Dezvoltăm gustul pentru un anume lucru petrecând timp cu el.

Satan are o strategie de a ne ademeni în lucruri și de a ne determina să petrecem timp cu anumite lucruri, iar încetul cu încetul gustul nostru se schimbă: începem să ne placă anumite lucruri rele sau anumite lucruri din lume. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să învățăm să dezvoltăm un gust pentru Cristos, un gust pentru pâinea vieții, petrecând timp cu Domnul zi de zi! Nu suntem aici pentru doctrine, reglementări sau simple practici – suntem aici pentru viață, pentru pomul vieții!

Vrăjmașul știe asta, așa că este subtil; el vrea să ne afecteze gustul, pentru că gustul nostru ne determină să mâncăm lucrurile pe care le mâncăm.

Unii oameni aleg automat mâncarea chinezească atunci când trebuie să mănânce ceva, în timp ce alții gravitează spre mâncarea pe care le place să o mănânce. Ce mâncăm? Ce mâncăm spiritual și cu ce ne hrănim în viața de zi cu zi? Lucrurile cu care petrecem timpul au o influență asupra tipului de alimentație pe care îl avem.

Lucrurile în care zăbovim, pe care le privim și în care suntem angajați dezvoltă în noi un gust pentru acele lucruri, iar acest lucru ne schimbă alimentația. Din păcate, avem un gust pentru atât de multe lucruri care sunt diferite de cele cerești. Oh, Doamne. Domnul caută să afecteze și să influențeze gustul nostru, astfel încât să iubim pâinea vieții și lucrurile cerești.

Numai lucrurile spirituale sunt reale, pentru că Duhul este realitatea (1 Ioan 5:6). Ca pâine adevărată, Cristos este pâinea adevărului, a realității; Cristos este adevărat, real, iar noi Îl putem mânca pe Cristos ca pâine a vieții în Cuvântul Său pentru a fi umplut cu realitate și pentru a deveni reali.

Cu toții trebuie să fim profund impresionați de faptul că avem nevoie de Cristos ca adevărată pâine a vieții trimisă de Dumnezeu pentru a ne aduce viața eternă. Domnul să ne impresioneze profund cu acest lucru.

Poate că știm că El este pâinea vieții, dar ne afectează acest lucru viața de zi cu zi? Ne hrănim cu Domnul zi de zi și avem gust pentru Domnul ca pâinea vieții? Ăâinea lui Dumnezeu din Ioan 6:33 este adevărata pâine din v. 32.

Ca fiind pâinea care s-a coborât din cer, Cristos este pâinea cerească și ca pâinea lui Dumnezeu, El este de la Dumnezeu, El a fost trimis de Dumnezeu și El a fost cu Dumnezeu. Cristos este pâinea lui Dumnezeu, pâinea vieții și pâinea adevărată; în plus, El este pâinea cerească și pâinea vie.

Când îl mâncăm pe Cristos ca pâine a vieții și o digerăm, aceasta devine constituția noastră și suntem uniți și contopiți cu Domnul ca unul singur (1 Cor. 6:17). Amin, fie ca noi să practicăm asta în viața noastră de zi cu zi! Fie ca să ne construim un obicei de a-L mânca pe Domnul ca pâinea vieții zi de zi, chiar și de multe ori în timpul zilei.

Oricine mănâncă pâinea vie care s-a pogorât din cer va trăi pentru totdeauna (Ioan 6:50-51). Noi vrem să fim astfel, cei care mănâncă pe Domnul ca pâine vie zi de zi pentru a trăi datorită Lui.

Doamne Isuse, vrem să învățăm să-L mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții zi de zi. Doamne, ne dăm Ție. Îți dăm Ție gustul nostru și preferința noastră în mâncare. Salvează-ne de la a mânca lucruri care sunt rele și nesănătoase pentru noi din punct de vedere spiritual. Vrem să dezvoltăm gustul pentru a mânca pâinea vieții zi de zi. Ferește-ne de capcana inamicului pentru a ne schimba gustul. Fie ca să avem gustul pentru viață și să nu permitem nimic să ne schimbe gustul. Doamne, ești atât de dulce! Tu ești pâinea noastră de viață și ne place să Te mâncăm exersându-ne duhul pentru a veni la Cuvântul Tău. Vrem să Te mâncăm ca fiind adevărata hrană, adevărata pâine a lui Dumnezeu. Vrem să ne împărtășim cu Tine ca fiind pâinea adevărului, a realității, pentru ca noi să fim plini de Tine ca realitate. O, Doamne, vrem să Te mâncăm ca pâinea vieții și să Te digerăm pentru ca Tu să devii constituția noastră! Vrem să-l mâncăm pe Cristos zi de zi și să trăim datorită lui Cristos în viața noastră de zi cu zi! Amin, Doamne, trăiește astăzi în noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We need to Continually Eat Christ as the Bread of Life to Live Because of Him Daily, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 7 (Pâinea vieții) ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Domnul este pâinea vieții pe care să o mâncăm și să o digerăm pentru a fi constituiți cu El

16/03/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Scopul principal pentru care Domnul Isus S-a coborât din cer pe pământ a fost să ni Se dea pe Sine însuși ca hrană, pâinea vieții, pentru ca noi să-L mâncăm ca hrană spirituală și să-L digerăm pentru a deveni constituția noastră. Aleluia!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, venim la Ioan 6 și la articolul minunat pe care-l vedem în acest capitol, pâinea vieții. Astăzi trebuie să fim cei care Îl experimentează, savurează și îl exprimă pe Cristos.

Trebuie să luăm în considerare situația noastră actuală nu în sensul introspecției sau al autoanalizei, ci să fim în fața Domnului și să vedem unde ne aflăm în realitate în ceea ce privește experimentarea, savurarea și exprimarea lui Cristos. Cât de mult Îl savurăm pe Cristos? Cât de mult îl trăim pe Cristos? Cât de mult îl exprimăm pe Cristos?

S-ar putea să știm multe despre Domnul și slujba poate fi atât de mult constituită în ființa noastră; dar cât de mult trăim în jubileu zi de zi, savurându-L, trăindu-L și exprimându-L pe Cristos? Când trăim în jubileu, nu avem nicio îngrijorare sau anxietate, nici îngrijorare sau grijă, nici lipsă, nici boală, calamitate sau probleme.

În jubileu, savurăm toate beneficiile, căci Cristos Însuși este jubileul nostru și toate celelalte lucruri sunt plăcute și satisfăcătoare pentru inima noastră. Când trăim în jubileu, suntem în largul nostru, entuziasmați și exultant, iar Cristos este adevăratul nostru jubileu.

Totuși, în viața noastră de zi cu zi, cât de mult trăim în realitatea jubileului? Când se întâmplă ceva și pur și simplu reacționăm, suntem noi în jubileu? Ducem mare lipsă în experiența noastră. Săptămâna aceasta, când venim la subiectul pâinii vieții, putem crede că știm asta, pentru că este ceva despre care vorbim de mult timp și știm că Cristos este pâinea vieții. O, Doamne Isuse!

Fie ca Domnul să aibă o cale de a ne vorbi într-un mod proaspăt zi de zi, astfel încât să-L luăm ca pâinea noastră zilnică, chiar ca pâinea vieții, într-un mod proaspăt, nou și viu. În capitolul 6 din Ioan, Domnul Isus a spus din nou și din nou că El este pâinea vieții, pâinea vie, pâinea lui Dumnezeu și pâinea care a coborât din cer.

Ce facem cu pâinea? O admirăm și ne uităm la ea? Nu, mâncăm pâinea. Domnul Isus este pâinea vieții pe care să o mâncăm. Așa îl putem trăi pe Cristos: mâncându-L. Îl mâncăm pe Domnul ca pe pâinea vieții și trăim datorită Lui.

Ceea ce vrea Dumnezeu de la noi nu este că ne străduim mai mult să-I plăcem și să facem ceea ce Domnul Isus ne-a spus să facem, nici nu vrea ca noi să facem mai multe lucrări pentru El în exterior. El vrea să-L mâncăm pe Cristos ca fiind pâinea vieții, astfel încât să putem trăi datorită a ceea ce mâncăm din El și a fost digerat și asimilat în ființa noastră interioară. Amin!

Domnul este pâinea vieții, dată nouă să o mâncăm – Cuvintele Sale sunt Duh și viață, iar noi Îl mâncăm mâncând Cuvântul Său

Dacă citim cu atenție Ioan capitolul 6, vom avea o impresie profundă despre acest capitol, pentru că vom vedea că Domnul este pâinea vieții, dată nouă să mâncăm. Putem spune că există șapte puncte cruciale în acest capitol care se referă la Cristos ca fiind pâinea vieții.

În primul rând, Domnul este pâinea vieții (Ioan 6:35, 48), El ne dă pâinea Sa a vieții pentru ca noi s-o mâncăm (v. 51), El ne dă sângele Său să-l bem (v. 53), El nu numai că a murit, ci și a înviat (v. 56), El trăiește în noi și noi trăim datorită Lui (v. 57), ne dă viața și ne dă viața Lui (v. 57), iar cuvintele Lui sunt duh și viață (v. 63).

Cristos vine la noi nu ca o doctrină, ci ca pâine a vieții; Domnul este pâinea vieții nu pentru studiul nostru doctrinar, ci ca hrană. Dumnezeu nu este în primul rând pentru studiul teologic și înțelegerea doctrinară; Dumnezeu a fost încarnat în Cristos pentru a veni la noi ca pâinea vieții pe care să o mâncăm.

Domnul ne dă pâinea Sa a vieții ca să mâncăm (v. 51). Pâinea vieții se referă la carnea Sa; El își dă carnea ca să-l mâncăm. Când au auzit evreii din vremea aceea, chiar și când au auzit unii dintre ucenici, au fost deranjați de ideea de a mânca carnea Sa, iar unii dintre ucenici L-au părăsit.

Dar carnea nu folosește la nimic – cuvintele pe care ni le spune Cristos sunt duh și viață. Domnul ne dă și sângele Său ca noi să-l bem (v. 53). Faptul că există o separare între carne și sânge indică moartea Domnului; El a fost ucis și Și-a dat viața pentru viața lumii.

El nu numai că a murit, ci și a înviat (v. 56). Moartea nu L-a putut ține; El a înviat din morți pentru că dorința Lui era să rămână în noi și să putem rămâne în El. Dacă mâncăm carnea Sa și bem sângele Său, rămânem în El și El rămâne în noi. Rămânerea reciprocă este posibilă numai mâncându-L pe Domnul.

A mânca ceva înseamnă a-l lua și a-l ingera; ceva care este în afara noastră vine în noi prin masticație și inghițire pentru a fi digerat și asimilat în ființa noastră. Deoarece Cristos a devenit Duhul în învierea Sa, El poate veni în noi. Pentru că Cristos trăiește în noi, noi trăim datorită Lui și trăim înaintea Lui (v. 57).

Acum, după cum Tatăl cel viu L-a trimis și El a trăit datorită Tatălui, tot așa și noi, cei care Îl mâncăm, vom trăi datorită Lui. Amin!

Pentru ca noi să trăim viața creștină, trebuie să-L mâncăm pe Domnul. Nu este ceva ce ține de comportament sau de auto-îmbunătățire; viața creștină nu este o ceva ce ține de corectare și de îmbunătățire, ci ceva ce ține de a-L mânca pe Isus. Duhul Său, nu carnea Sa fizică, ne dă viață și resursa de viață (v. 63).

Duhul astăzi este în cuvintele rostite ale Domnului; când venim la cuvântul Său și ne exersăm duhul pentru a primi cuvântul Său, cuvintele Sale devin duh și viață pentru noi.

Cristos a trecut printr-un proces de încarnare, moarte, înviere și înălțare, nu numai pentru a îndeplini lucrarea mântuirii, ci și mai mult, pentru a deveni Duhul dătător de viață și a fi încarnat în cuvintele Sale pentru ca noi să mâncăm. Acum, astăzi, Domnul este pâinea vieții și trebuie să-L mâncăm.

Ultimul Adam – Cristos în trup – a devenit un Duh dătător de viață și, ca Duh, El este încarnat în cuvintele Sale pentru ca noi să-L mâncăm. Pe măsură ce Îl mâncăm, suntem capabili să trăim viața creștină, chiar și să trăim datorită Lui, pentru că trăim prin ceea ce mâncăm.

Fie ca noi toți să fim la fel ca Ieremia în Ier. 15:16, găsind cuvintele Domnului și mâncându-le, ca să fim plini de El și să trăim datorită Lui. Fie ca noi să avem o nouă apreciere pentru cuvintele Domnului și să venim la El zi de zi în cuvântul Său pentru a-L mânca.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit la noi ca pâinea vieții pe care să o mâncăm astăzi! Aleluia, Domnul este pâinea vieții și Îl putem mânca astăzi! Amin, Doamne, mulțumim că ne-ai dat pâinea Ta a vieții ca s-o mâncăm și sângele Tău ca să-l bem. Îți mulțumim că ai trecut prin moarte și înviere pentru a deveni un Duh dătător de viață pe care să-l primim și să-l savurăm. Aleluia, acum Cristos trăiește în noi ca Duh, iar noi trăim datorită Lui și trăim înaintea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, venim la Tine ca să Te mâncăm și să trăim din cauza Ta astăzi. Îți mulțumim că Ți-ai dat carnea Ta ca s-o mâncăm, iar acum ne putem împărtăși din Duhul în Cuvântul Tău ca viața noastră. Amin, Doamne Isuse, mulțumim că ești încarnat în cuvântul Tău ca Duh care dă viață; venim la cuvântul Tău să Te mâncăm! Aleluia, Domnul ca pâinea vieții este în cuvântul lui Dumnezeu pentru ca noi să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilam, astfel încât să putem trăi datorită Lui și să-L trăim pentru exprimarea lui Dumnezeu!

Cristos a venit să ni Se dăruiască ca hrană, pâinea vieții, pentru ca noi să-L mâncăm și să-L digerăm pentru a fi constituiți cu El

Dacă suntem deschiși Domnului și dezveliți înaintea Sa în timp ce citim capitolul 6 al Evangheliei după Ioan, conceptul nostru despre Cristos va fi revoluționat. Acest capitol ne arată că scopul principal pentru care Domnul Isus a coborât din cer pe pământ a fost acela de a realiza un lucru central – să se dăruiască nouă ca hrană, ca pâine a vieții.

Ioan 6:50-51, în special, ne arată că Domnul este pâinea vieții, astfel încât El să poată fi mâncat de noi ca hrană spirituală și să fie digerat de noi pentru a deveni constituția noastră. Pe de o parte, El este pâinea vieții pe care să o mâncăm; pe de altă parte, El are nevoie să fie digerat și asimilat în constituția noastră organică.

De ce S-a coborât Domnul din cer pe pământ? El nu a venit doar pentru a ne răscumpăra, chiar dacă aceasta a fost o parte din ceea ce El a coborât. El S-a coborât prin încarnare pentru ca El să fie pâinea vieții pe care să o mâncăm.

Domnul este pâinea vieții pe care să o mâncăm, să o digerăm și să o asimilăm, pentru a putea trăi datorită Lui. Acesta nu este un cuvânt superficial; mai degrabă, acesta este foarte profund. Ceea ce vrea Dumnezeu nu este ca noi să venim la El să ne închinăm înaintea Lui și să-I aducem jertfe; El vrea ca noi să-L primim și să-L luăm ca pe viață.

Când El a venit, El nu a venit ca rege sau arhanghel; mai degrabă, El a venit ca un om și El a spus că El este pâinea vieții. Acest lucru este cu adevărat uimitor! Lucrarea Domnului pe pământ este ca El să fie mâncat de om pentru a fi viața omului.

Pe de o parte, Cristos s-a încarnat și a făcut multe lucruri pe pământ pentru a face voia lui Dumnezeu și a împlini planul Său. Pe de altă parte, Cristos a venit pe pământ pentru a realiza un lucru centra: să Se dea omului ca hrană, astfel încât să poată fi mâncat de om ca hrană spirituală pentru a deveni constituția omului. Amin!

Dumnezeu a rânduit, chiar înainte de întemeierea lumii, ca destinul nostru să fie să-L mâncăm zilnic pe Domnul. Acesta este motivul pentru care vedem pomul vieții în Geneza la început și în Apocalipsa la sfârșit; destinul și viitorul nostru este să-l mâncăm continuu pe Domnul.

Noi, ca creștini, trebuie să-L mâncăm pe Domnul. Suntem creștini care-L mâncăm pe Domnul. Ce fel de creștin ești? Ești un creștin care încearcă din răsputeri să facă asta sau asta pentru Domnul, străduindu-se să-L imite pe Cristos și trăind conform standardului moralității pe care el știe că este cel mai bun?

Ar trebui să fim creștini care îl mâncăm pe Domnul. Viața noastră de biserică ar trebui să fie o viață de mâncare a Domnului. Suntem creștini care mâncăm pe Domnul. Astăzi, Domnul ne recâștigă de la concentrarea asupra lucrurilor exterioare la concentrarea asupra mâncării Domnului.

Nu ar trebui să luăm problema mâncării într-un mod superficial; mai degrabă, trebuie să exersăm zilnic să mâncăm pe Domnul ca pe pâinea vieții. Pe măsură ce0L mâncăm pe Domnul, ceva se întâmplă în ființa noastră; Îl digerăm și Îl asimilăm, iar El devine parte din ființa noastră interioară, chiar din constituția noastră.

Trebuie să mâncăm, să digerăm și să-L asimilam pe Cristos ca pâine a vieții. Putem merge la întâlniri, să participăm la conferințe sau chiar să mergem la instruirea cu timp integrap de doi ani; toate acestea sunt foarte bune, dar în viața noastră de zi cu zi trebuie să exersăm să-L mâncăm pe Domnul ca pe pâinea vieții.

Fără să-L mâncăm pe Cristos ca pâine a vieții, nu-L putem trăi pe Cristos și nici nu putem trăi datorită lui Cristos. Trebuie să dezvoltăm practica de a petrece timp cu Domnul.

Trebuie să avem de-a face cu Domnul în ceea ce privește cuvântul Său, permițându-i să ne infuzeze cu ceea ce este El și să lucreze pe Sine în noi. El vrea ca noi să-L savurăm ca pâinea vieții zi de zi, astfel încât să fim plini de viața Sa, să creștem în viața Sa și să putem exprima viața Sa.

Când Îl digerăm și Îl asimilăm pe Cristos în ființa noastră interioară, El devine însăși constituția noastră și Îl exprimăm în viața noastră de zi cu zi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit la noi nu ca rege sau ca arhanghel, ci ca pâinea vieții pe care s-o mâncăm, s-o digerăm și s-o asimilam. Aleluia, Dumnezeu S-a făcut om pentru ca El să devină hrana noastră spirituală pe care s-o mâncăm și s-o digerăm pentru a fi constituiți cu El! Amin, Doamne, schimbă-ne conceptul referitor la relația noastră cu Tine. Fie ca noi să ne oprim acțiunile noastre, străduința și lupta noastră de a-ți face plăcere și pur și simplu să venim să Te savurăm. Fie ca să vedem că scopul principal pentru care Domnul Isus S-a coborât din cer pe pământ este ca El să ni se dea pe Sine însuși ca hrană, ca pâinea vieții! Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu această lucru central mâncându-Te ca pâinea vieții! Te luăm ca hrana noastră spirituală. Vrem să Te digerăm și să Te asimilăm în ființa noastră interioară, astfel încât Tu să poți deveni constituția noastră astăzi. Amin, Doamne Isuse, menține-ne să Te mâncăm astăzi! Te luăm ca pâinea vieții. Vrem să Te mâncăm în cuvântul Tău. Vrem să Te mâncăm zi de zi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Lord is the Bread of Life for us to Eat and Digest to be Constituted with Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 7 (Pâinea vieții) ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos vorbește pentru Dumnezeu, fiind scara care Îl unește pe Dumnezeu cu omul pentru clădirea lui Dumnezeu

15/03/2025 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristos vorbește pentru Dumnezeu fiind scara care unește Dumnezeu și om pentru clădirea lui Dumnezeu; El este scara cerească instalată în duhul nostru pentru a ne face una cu Dumnezeu pentru clădirea lui Dumnezeu astăzi.

Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu, vorbește pentru Dumnezeu prin faptul că a devenit scara care aduce cerul (Dumnezeu) pe pământ (om) și unește pământul (omul) cu cerul (Dumnezeu) ca unul singur pentru clădirea lui Dumnezeu; astăzi Dumnezeu introduce pentru a câștiga clădirea Sa, biserica Sa zidită, pentru ca Domnul să se întoarcă curând. Amin!

Săptămâna aceasta am savurat faptul că Cristos este Cuvântul Dumnezeu, așa cum se vede în Ioan capitolul 1. Dacă citim primul capitol al Evangheliei după Ioan și avem lumina Domnului strălucind asupra noastră, punând ochelarii economiei lui Dumnezeu în timp ce o citim, ne vom da seama că există cinci evenimente majore care au avut loc în univers și toate acestea sunt menționate sau implicate în acest capitol.

Ca prolog la Evanghelia după Ioan, Ioan 1 este un rezumat al istoriei Dumnezeului Triunic călător ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu în eternitatea trecută, pe puntea timpului și, în cele din urmă, ieșind din timp în eternitate. Aleluia!

În primul rând, îl avem pe Dumnezeu Însuși creând toate lucrurile; în Ioan 1 ni se spune că toate lucrurile au fost create prin Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu și El este Cel care ține și susține toate lucrurile. Aleluia!

Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu a creat toate lucrurile și chiar mai mult, în al doilea eveniment major din univers, Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu s-a făcut carne. Încarnea este al doilea mare eveniment; Cuvântul S-a făcut carne (Ioan 1:14) și a locuit printre noi, plin de har și realitate.

Cât de uimitor este să vezi că Dumnezeu Însuși, în calitate de Cuvânt, S-a făcut carne și El a locuit printre noi pentru a-L exprima pe Dumnezeu într-un fel minunat, chiar pentru a da har peste har omului. Amin!

Apoi, al treilea eveniment major este răscumpărarea; la sfârșitul vieții Sale umane pe pământ, Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu a vorbit pentru Dumnezeu murind pe cruce pentru a realiza o răscumpărare atotinclusivă.

El a fost Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii, așa cum este menționat de Ioan Botezătorul în Ioan 1:29. Aleluia, crezând în Cristos ca Miel al lui Dumnezeu, suntem răscumpărați prin credință și suntem mântuiți! Slavă Domnului!

Mai mult, al patrulea eveniment major din istoria universului este acela că Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu, care S-a făcut carne și a murit pe cruce, a înviat pentru a fi un Duh dătător de viață, chiar și pentru a fi Duhul care unge, menționat în v. 32.

Duhul care se coboară asupra lui Cristos ca un porumbel este un tip reprezentativ al Duhului pe care Cristos trebuia să devină (7:39), Duh care este Duhul realității (15:16), chiar Duhul care dă viață (1 Cor. 15:45). Acesta este Duhul ungător pentru a unge poporul lui Dumnezeu pentru regenerarea, transformarea și clădirea lor. Aleluia!

În acest articol, dorim să vedem ultimul eveniment major care va avea loc în univers în curând, și anume zidirea poporului lui Dumnezeu în Cristos pentru ca El să obțină o biserică zidită care se finalizează în Noul Ierusalim, așa cum este indicat de Ioan 1:51.

Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu vorbește pentru Dumnezeu prin faptul că a devenit scara care aduce pe Dumnezeu la om și îl unește pe om cu Dumnezeu ca unul singur pentru clădirea lui Dumnezeu

În Ioan 1:51, Domnul Isus i-a spus lui Natanael: „Adevărat, adevărat îți spun că vei vedea cerul deschis și îngerii lui Dumnezeu urcând și coborând asupra Fiului Omului. Aleluia! Nu știm care a fost contextul, adică ce făcea Natanael sub smochin, dar Domnul i-a spus că este un om fără viclenie, iar apoi Natanael a exclamat: Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu. Tu ești regele lui Israel!

La aceasta, Domnul a răspuns: Vei vedea cerul deschis și îngerii lui Dumnezeu urcând și coborând asupra Fiului Omului. La ce se referă asta? Trebuie să se refere la visul lui Iacov din Gen. 28; când fugea de fratele său, a ajuns într-un loc oarecare unde a luat o piatră și a făcut din ea pernă, iar noaptea a avut un vis.

El a visat că pe pământ era o scară care ajungea la cer, iar pe scară, îngerii lui Dumnezeu urcau și coborau. Când s-a trezit, a spus: Acesta este un loc minunat, acesta este casa lui Dumnezeu; așa că a pus numele acelui loc, Betel, și a luat perna de piatră și a făcut un stâlp de piatră, turnând ulei peste el.

Care este înțelesul acestui lucru, care este legătura cu Cristos și cum putem noi ca creștini să experimentăm acest lucru? Ioan 1:51 este împlinirea lui Geneza 28:11-22 și ne arată pe Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu care vorbește pentru Dumnezeu prin faptul că a devenit scara care aduce cerul pe pământ și unește pământul cu cerul ca unul singur pentru clădirea lui Dumnezeu.

Cristos este scara cerească stabilită pe pământ pentru a-L aduce pe Dumnezeu la om și pentru a-l uni pe om cu Dumnezeu ca unul singur pentru clădirea lui Dumnezeu. Aleluia!

Acesta este un vis pe care l-a avut Iacov, care s-a împlinit în Domnul Isus, iar noi suntem în împlinirea acelui vis. Principiul unui vis este că ți se întâmplă ceva imposibil; când te trezești, ești fie fericit, fie trist că visul s-a încheiat, căci un vis este ceva imposibil, dar ți se întâmplă.

De exemplu, când am fost mântuiți, am fost ca într-un vis, pentru că am crezut că este imposibil să fim mântuiți, iar când am intrat în viața de biserică, din nou, am simțit că a fost ca un vis, căci aici îl avem pe Dumnezeu contopit cu omul și pe Dumnezeu savurat de om!

Piatra care a fost o pernă și a devenit un stâlp Îl semnifică pe Cristos care a fost introdus în noi și pe care ne sprijinim devenind materialul și suportul pentru clădirea lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu. Amin!

Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu, vorbește pentru Dumnezeu prin faptul că a devenit scara care Îl aduce pe Dumnezeu la om și îl unește pe om cu Dumnezeu ca unul singur pentru clădirea lui Dumnezeu. Aleluia!

Când L-am primit pe Cristos ca viață și totul, El a devenit scara cerească stabilită în duhul nostru pentru a-L aduce pe Dumnezeu la om și pe om la Dumnezeu pentru clădirea lui Dumnezeu. Aleluia!

Cristos, fiind scara cerească la Betel, ne vorbește despre cum dorește Dumnezeu să aibă o casă pe pământ. Dumnezeu dorește să câștige nu doar un grup de oameni care au viața și natura Sa, ci și mai mult, o casă, o persoană corporativă zidită.

El vrea să dobândească o casă constituită cu aleșii Săi răscumpărați și transformați, astfel încât El să poată aduce cerul pe pământ și să unească pământul cu cerul, pentru a-i face pe cei doi să fie unul pentru eternitate!

Aleluia, ori de câte ori suntem în duhul nostru, suntem în casa lui Dumnezeu și suntem în clădirea lui Dumnezeu cu omul!

Trebuie să vedem că, în primul rând, Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu vorbește pentru Dumnezeu în crearea tuturor lucrurilor, în încarnarea Sa, în răscumpărarea Sa și în faptul că a devenit Duhul ungător. Ca Duh care unge, El vine în noi pentru a ne regenera și a ne transforma și, de asemenea, ne zidește împreună cu alți credincioși transformați în Cristos.

Putem fi într-una din aceste trei situații: putem fi un om creat care trebuie regenerat, un om regenerat, care este destul de natural și trebuie transformat, sau un om transformat, care este încă separat și individualist, care trebuie să fie unit cu ceilalți, zidit împreună.

În primul rând, trebuie să fim regenerați, apoi trebuie să fim transformați și, în sfârșit, trebuie să fim uniți pentru clădirea lui Dumnezeu. Mulțumim Domnului că El este în noi ca Duhul care face o lucrare de transformare și zidire în noi. Amin!

Zi de zi Cristos, ca Duh, este Duhul dătător de viață, care vorbește în noi, ne mustră, atinge inima și conștiința noastră și Îl introduce pe Dumnezeu în noi. Pe măsură ce rămânem în proces de transformare, suntem, de asemenea, zidiți împreună în clădirea lui Dumnezeu pentru a fi casa lui Dumnezeu.

Fie ca noi toți să ne întoarcem zi de zi către duhul nostru, astfel încât să fim zidiți împreună ca fiind biserica, locașul lui Dumnezeu, pentru a fi locuința lui Dumnezeu pe pământ!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în noi ca scară cerească pentru a-L aduce pe Dumnezeu la om și pe om la Dumnezeu pentru clădirea lui Dumnezeu! Aleluia, Cristos este scara stabilită în duhul nostru pentru a uni cerul cu pământul și pământul cu cerul, pentru a aduce cerul pe pământ și pentru a ne face să trăim o viață cerească pe pământ! Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi. Ne exersăm duhul pentru a trăi un singur duh cu Tine. Mulțumim că ești Cuvântul lui Dumnezeu care vorbește pentru Dumnezeu, prin faptul că ai devenit scara care aduce cerul pe pământ și unește pământul cu cerul ca unul singur pentru clădirea lui Dumnezeu! Aleluia, în duhul nostru suntem una cu Dumnezeu, uniți cu El în Cristos ca scară cerească, pentru a fi clădirea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne exersăm duhul și vrem să rămânem în procesul de transformare și de zidire pentru ca astăzi să fim locuința Ta zidită în duh! Vrem să trăim o viață pentru dorința inimii Tale, pentru biserică în calitate de casă a lui Dumnezeu pe pământ!

Ne întoarcem spre duhul nostru și trăim în duh pentru a-L experimenta pe Cristos ca scară cerească pentru clădirea lui Dumnezeu, Biserica, finalizat în Noul Ierusalim

Visul lui Iacov din Geneza 28:12 este o revelație a lui Cristos, pentru că Cristos este realitatea scării pe care Iacov a văzut-o la Betel, casa lui Dumnezeu (Ioan 1:51). Iar astăzi Cristos este în duhul nostru; Domnul este cu duhul nostru (2 Tim. 4:22), iar când ne întoarcem către duhul nostru, îl atingem pe Cristos ca scară cerească pentru ca Dumnezeu să fie adus în om și omul să fie adus în Dumnezeu ca unul pentru clădirea lui Dumnezeu.

La Betel, casa lui Dumnezeu, locuința lui Dumnezeu, care este poarta cerului, Cristos este scara care unește pământul cu cerul și aduce cerul pe pământ. Cheia este duhul nostru; ori de câte ori ne întoarcem către duhul nostru, îl trăim pe Cristos ca fiind scara care îl aduce pe Dumnezeu la noi și pe noi la Dumnezeu. Amin!

Duhul nostru regenerat de astăzi este locuința lui Dumnezeu pe pământ (Efeseni 2:22). Duhul nostru este baza de pe pământ unde a fost așezat Cristos ca scară cerească. Dacă vedem asta, ne vom da seama că ceea ce a visat Iacov în Geneza 28 și ceea ce a spus Domnul în Ioan 1:51 poate fi experimentat de noi astăzi într-un mod simplu, prin faptul că ne întoarcem către duhul nostru.

Când ne întoarcem către duhul nostru chemând numele Domnului, îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos ca pe scara cerească și Îl savurăm pe Dumnezeu, iar Dumnezeu ne infuzează mai mult cu Sine Însuși.

Cât de uimitor este că noi, credincioșii în Cristos, Îl avem pe Cristos ca scară cerească așezată în duhul nostru pentru a-L aduce pe Dumnezeu în om și pe om în Dumnezeu pentru clădirea lui Dumnezeu! Amin!

Nu numai că am fost creați de Dumnezeu, răscumpărați de Cristos și regenerați de Duhul, ci chiar mai mult, suntem în proces de a fi transformați și zidiți împreună pentru a fi casa lui Dumnezeu, locuința lui Dumnezeu pe pământ!

Pe măsură ce ne întoarcem către duhul nostru și trăim în duhul nostru, îl experimentăm pe Cristos ca scara cerească pentru clădirea lui Dumnezeu, biserica în calitate de Trupul lui Cristos astăzi care se finalizează în Noul Ierusalim. Amin!

Fie ca noi să exersăm zilnic să ne fixăm mintea asupra duhului nostru (Romani 8:6) și să umblăm după Duhul (Rom. 8:4; Gal. 5:16, 25), astfel încât să-L putem experimenta pe Cristos ca scara cerească!

Pe măsură ce ne întoarcem către duhul nostru și trăim în duhul nostru, savurăm faptul de a fi uniți cu Domnul ca un singur duh, iar Dumnezeu Se introduce pe Sine în noi încetul cu încetul, făcându-ne să trăim o viață cerească pe pământ pentru clădirea lui Dumnezeu. Amin!

Rezultatul lui Cristos ca scară cerească este clădirea lui Dumnezeu – Betel, biserica, Trupul lui Cristos în acest veac. Pentru eternitate, finalizarea lui Cristos ca scară cerească este Noul Ierusalim.

Astăzi, în epoca bisericii, trebuie să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos ca scara cerească, divină și mistică în duhul nostru care ne unește cu Dumnezeu, scara care Îl aduce pe Dumnezeu în Dumnezeu și ne aduce în Dumnezeu.

Pe măsură ce-L savurăm și experimentăm pe Cristos ca scară cerească, Dumnezeu este adus în noi și suntem aduși în Dumnezeu și devenim la fel ca Dumnezeu în viață și în natură, dar nu în Dumnezeire. Amin! Aceasta este Betel, casa lui Dumnezeu.

Rezultatul experienței noastre despre Cristos ca scară cerească este că devenim clădirea lui Dumnezeu, casa Lui pe pământ, biserica în calitate de Trup al lui Cristos, care se finalizează în Noul Ierusalim pentru eternitate. Slavă Domnului!

Mai ales că trăim la sfârșitul acestui veac, ceea ce are nevoie Domnul este o zidire solidă a căutătorilor Săi; când El își câștigă clădirea, El se poate întoarce. Când Domnul câștigă o clădire solidă a celor care-L caută, El va avea o o piatră de pus piciorul, un cap de pod, pentru ca El să vină și să ia pământul, pentru că El are o locuință reciprocă atât pentru Dumnezeu, cât și pentru om.

El vrea să câștige aceasta, contopirea divinității cu umanitatea și a umanității cu divinitatea pentru veșnicie! Amin! Clădirea lui Dumnezeu va fi împlinirea supremă a visului lui Iacov și, de asemenea, a planului etern al lui Dumnezeu.

Când Dumnezeu va dobândi zidirea Sa pe pământ, puntea timpului va fi încheiată și veșnicia binecuvântată va fi introdusă înăuntru. Astăzi vrem să trăim pentru acea clădire și chiar să fim acea clădire, astfel încât să putem grăbi întoarcerea Domnului.

Doamne Isuse, alegem să ne întoarcem la duhul nostru pentru a-L experimenta pe Cristos ca scara cerească stabilită în duhul nostru, care îl aduce pe Dumnezeu la noi și pe noi la Dumnezeu! Amin, Doamne, ne întoarcem către duhul nostru și vrem să trăim în duhul nostru astăzi. Ne fixăm mintea pe duhul nostru contopit. Saturează-ne și pătrunde-ne mai mult cu Tine însuți pentru clădirea lui Dumnezeu. Zidește-te pe Tine însuți în noi și zidește-ne pe noi în Dumnezeu. Amin, Doamne Isuse, vrem să Te experimentăm și să Te savurăm ca scara cerească așezată în duhul nostru, astfel încât să putem fi parte din clădirea lui Dumnezeu, biserica în calitate de Trup al lui Cristos care se finalizează în Noul Ierusalim! Amin, Doamne Isuse, câștigă o clădire solidă a căutărilor Tăi! Câștigă o o piatră de pus piciorul, un cap de pod, pentru ca Tu să iei pământul! Câștigă locuința reciprocă atât pentru Dumnezeu, cât și pentru om! Contopește-Te mai mult cu noi astăzi! Vrem să trăim un singur duh cu Tine pentru clădirea Ta astăzi. Vrem să fim clădirea ta astăzi! Amin, Doamne Isuse, zidește-Te pe Tine însuți în noi și zidește-ne pe noi în Tine astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ Speaks for God by being the Ladder joining God and Man for God’s Building, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 6 (Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Curgerea apei vieții vindecă, udă și aduce o creștere în viață și creștere numerică

21/01/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Curgerea apei vieții face ca totul să trăiască, pentru că curgerea râului produce pomi, pești și vite, indicând că există o creștere în viață și creștere numerică; acest râu vindecă și udă, aduce viață și hrănește și produce creșterea!

Aleluia pentru râul de apă al vieții care curge din casa lui Dumnezeu! Secretul pentru a avea curgerea vieții din casa magnifică a lui Dumnezeu și pentru ea este a fi măsurat de Domnul. Domnul Isus este un om de aramă – El a fost judecat de Dumnezeu în toate felurile și acum este pe deplin calificat să ne măsoare examinându-ne, încercându-ne și judecându-ne pentru ca El să ne ia în stăpânire.

Pe tot parcursul zilei Domnul ne măsoară; El măsoară felul în care trăim, felul în care vorbim și felul în care ne comportăm. Domnul ne iubește atât de mult și dorește ca noi să avem o curgere dulce a vieții, chiar și să avem o curgere mai adâncă a vieții.

Există o curgere a vieții care iese din casa lui Dumnezeu și trebuie să avem o creștere a curgerii vieții în experiența noastră zilnică. Dacă ne deschidem Domnului cu privire la felul în care vorbim și la hainele pe care le purtăm și Domnul ne măsoară în vorbirea noastră și în îmbrăcămintea noastră, va fi apă de viață care curge din noi în timp ce vorbim și așa cum ne văd alții.

Vrem să fim oameni care picură apa vieții, cei care au o curgere mai profund al vieții, fiind măsurați de Domnul, astfel încât, oriunde am merge, să administrăm viața și Domnul să aibă o cale de a-i vindeca pe alții și de a crește în ei.

Uneori, când petrecem timp cu Domnul, mintea noastră rătăcește; s-ar putea să fim acolo în fața Bibliei noastre cu ochii deschiși pentru a o citi, dar mintea noastră este în altă parte. Domnul vrea să măsoare gândirea noastră, mintea noastră rătăcitoare, gândurile noastre, conceptele noastre și totul despre noi.

Când ne deschidem Domnului și Îi lăsăm să strălucească asupra noastră, vom mărturisi că nu suntem la standardul Său și El va avea o cale de a curge în noi. El nu vrea doar să ne expună și să ne arate cât de mult ducem lipsă de viața Sa; El vrea să curgă în fiecare aspect al ființei noastre și al vieții noastre, astfel încât apa vie să ne umple.

Da, avem neajunsuri, și da, avem defecte și suntem atât de scunzi în multe feluri, dar când ne deschidem Domnului și Îl lăsăm să ne măsoare, apa vie va curge pentru a umple toate văile. Când Domnul ne măsoară în emoția noastră, în mintea nostru și în voința noastră, El va avea o cale să curgă în ființa noastră interioară și, de asemenea, El va revărsa către alții cu un râu de apă al vieții.

Râul apei vieții ne vindecă și ne adăpează, aducând viață oriunde curge

În Ezec. 47:1-10 vedem că din casa lui Dumnezeu curge un râu și acest râu aduce viață oriunde merge. Pe măsură ce Domnul ne măsoară și Îi permitem să ne examineze, să ne testeze și să ne judece, astfel încât să ne poată poseda, nivelul apei vieții crește în noi.

Pe măsură ce râul de apă al vieții curge în noi și se adâncește în ființa noastră, suntem vindecați, suntem udați și viața este adusă înăuntru! Slavă Domnului!

Râul din casa lui Dumnezeu curge spre regiunea de răsărit, coboară la Araba și se duce la mare; orice făptură vie care roiește în orice loc pe unde trece râul va trăi și vor fi foarte mulți pești când această apă va veni acolo (v. 8-9). Aleluia! Araba înseamnă pustia, pământul uscat și arid în care nu crește nimic; este deșertul.

Râul de apă al vieții curge într-un loc pustiu și aduce viață și vindecare oriunde se duce. Araba este aproape de Marea Moartă; pentru că curgerea acestui râu se termină în mare, vindecă marea și o face dulce, dulce, înghițind toată sarea și făcându-și mulți pești acolo.

Mai întâi, râul vine să ude uscatul care nu crește nimic; apoi, vindecă apele morții ale mării. Această vindecare și udare au scopul de a produce viață, chiar și multă viață cu multe roade. Oriunde curge râul de apă al vieții, totul va trăi și va fi plin de viață. Slavă Domnului!

Râul de apă al vieții nu este învățătură și doctrine; astfel de lucruri nu dau viață, ci doar cunoștințe. Trebuie să-i permitem Domnului să ne măsoare din nou și din nou, astfel încât curgerea vieții din noi să fie adâncită, să fim vindecați și udați și să creștem în viață și să avem creștere numerică.

În curgerea râului de apă din casa lui Dumnezeu sunt mulți pomi care dă roade dulci și delicioase în fiecare lună (v. 12) și această apă aduce pești din belșug (v. 9). În plus, deoarece această apă curge pe lângă En-Gedi și En-Eglaim, mulți pești vor fi acolo.

En-gedi înseamnă „fântâna iedului”; En-eglaim înseamnă „fântâna celor doi viței”. Aceasta înseamnă că curgerea apei din casa lui Dumnezeu produce nu doar pomi și pești, ci și vite. Amin! Totul trăiește acolo unde curge râul.

Poate că a mai fost un pământ uscat, dar când râul vieții din casa lui Dumnezeu vine, totul trăiește și viața încolțește, dă roade și crește. Putem mărturisi că aceasta este experiența noastră pe măsură ce am intrat în viața de biserică. Când am atins viața de biserică și am savurat slujba apostolilor în recuperarea Domnului, am fost udați, viața a crescut și s-au dat multe roade.

Cu cât rămânem mai mult în curgerea dulce a vieții și îi permitem Domnului să ne măsoare astfel încât să ne poată stăpâni, cu atât curgerea vieții este mai adâncă și cu atât savurăm mai mult de viață oriunde am merge și orice am face!

Curgerea vieții din casa lui Dumnezeu este ca Domnul să aducă viață oriunde curge acest râu și oricine îl întâlnește. Când îi întâlnim pe alții, le aducem viață, pentru că suntem în curgerea vieții. Oriunde mergem ca oameni plini cu apa vieții, viața este produsă, viața crește și viața abundă. Fie ca noi să fim asemenea persoane azi.

Fie ca noi să fim aceia care nu numai că Îl savurează pe Domnul, ci și avem o curgere bogat și profund al vieții, astfel încât să-I putem permite Domnului să curgă ca viață prin noi pentru vindecarea altora și pentru ca viața să le fie administrată.

Orice boală este vindecată, orice moarte este vindecată și orice boală este eliminată acolo unde curge curgerea apei vie a vieții.

Aleluia, totul crește și viața crește oriunde curge râul vieții! Amin, Doamne, ne deschidem spre curgerea vie a vieții din casa lui Dumnezeu! Ne deschidem pentru măsurarea Ta în viața noastră de zi cu zi. Măsoară-ne, Doamne, ca Tu să adâncești curgerea vieții. Măsoară-ne ca să ne încerci, să judeci și să ne stăpânești. Ne dăm pe noi înșine Ție. Vrem să rămânem în curgerea vieții și să permitem acestei curgeri să ne vindece. Fie ca multă viață și vindecare să fie aduse în ființa noastră pe măsură ce bem apa vie și permitem acestei ape să curgă din noi! Amin, Doamne Isuse! Fie ca tot ce este uscat să fie vindecat și viața să iasă la iveală pe măsură ce curge râul de apă al vieții! Curgi în noi, Doamne, și curge din noi. Curge prin noi în atât de mulți alții. Vrem să fim plini de viață și să rămânem în râul cu apa vieții. Da, Doamne, fie ca vorbirea noastră și trăirea noastră să fie curgerea apei vieții către alții, astfel încât ei să fie udați și vindecați pentru a produce viață! Amin, fie ca viața să curgă și viața să crească oriunde curge râul de apa vieții!

Râul Apei Vieții aduce creșterea vieții și a numărului în viața de biserică

Tipul reprezentativ al râului de apă al vieții care curge din casa lui Dumnezeu din Ezec. 47 este bogat în înțeles și aplicare în experiența noastră spirituală de astăzi. Când noi, în viața de biserică, îi permitem Domnului să ne măsoare atât în mod personal, cât și în mod colectiv, când Domnul are o cale de a ne testa, examina, judeca și stăpâni, va exista o curgere mai adâncă a vieții și vom avea multe roade.

Vor fi pomi care vor da roade – semnificând creșterea vieții, pentru că hrana este pentru creștere și creșterea vieții, și vor fi mulți pești și vite – semnifică creșterea numărului. Când există curgerea apei vieții în viața de biserică, când curgerea vieții este nestingherită printre noi, orice moarte este vindecată, orice pământ uscat este udat, viața crește, viața se înmulțește și se aduce multe roade. Aleluia!

S-ar putea să fim ca băiețelul din Ioan 6:1-14 care avea cinci pâini și doi pești, dar noi i le aducem Domnului și El le binecuvântează și îi hrănește pe mulți, căci este curgerea vieții printre noi.

Cum pot cei doi pești și cinci pâini să hrănească mii de oameni? Cum poate mica parte din viață pe care o avem să fie suficientă pentru mii de alții care sunt înfometați și însetați? Este doar prin măsurarea noastră de către Domnul.

Când Domnul ne măsoară, când Îi lăsăm să strălucească asupra noastră, să ne expună și să ne stăpânească, va avea loc o înmulțire și o creștere a curgerii vieții și totul și toți cei din jurul nostru vor primi și se vor bucura de viață.

În fiecare situație în care ne aflăm, trebuie să-L lăsăm pe Domnul să ne măsoare, astfel încât curgerea vieții din noi să fie adâncită și El va avea o cale să curgă în noi și prin noi pentru a ajunge la alții ca să-i ude, să-i vindece, și produc viață în ei.

O viață de biserică potrivită, care are curgerea vieții, va avea pomi roditori, o mulțime de pești și multe vite; aceasta înseamnă că există o creștere în viață și creștere numerică. În viață, creștem și ne înmulțim, pentru ca Domnul să aducă roade în noi pentru hrănirea altora.

Creștem numeric, sporim, pentru că acest curgere de viață produce viață în atât de mulți alții (Apoc. 22:1). Curgerea râului de apă al vieții produce pomi, pești și vite; pescarii și-au întins mrejele pe pământ de la En-Ghedi până la En-Eglaim. Și-au întins mrejele între aceste două fântâni. Aceste două locuri, En-ghedi și En-eglaim sunt fântâni ale ieziilor și ale vițeilor.

Aceasta ne arată potențialul mare al tinerilor, al tinerilor în viața de biserică. O viață de biserică sănătoasă și normală are o mulțime de tineri care Îl iubesc pe Domnul, iar sfinții mai în vârstă au grijă de „copii” și „viței” pentru a le administra viața.

Îi iubim și apreciem pe toți sfinții, indiferent de vârstă, dar îi prețuim mai ales pe cei tineri, ne investim timpul și energia în ei, căci ei sunt viitorul vieții de biserică și trebuie să fie persoane pline de viață. Domnul îi poate folosi pe cei tineri pentru mișcarea Sa, pentru a pune capăt acestei epoci și pentru a forma o armată care să lupte pentru interesele Sale.

Dacă avem o viață de biserică potrivită cu râul de apă al vieții curgând printre noi, vom avea o creștere în viață și creștere numerică și vor fi mulți tineri printre noi plini de viață. Tinerii dintre noi care sunt plini de viață sunt dovada că biserica locală este fântâna copiilor și fântâna vițeilor; toate acestea sunt rezultatul curgerii vieții din casa lui Dumnezeu.

Dacă numărul de oameni dintr-o biserică locală nu crește an de an, înseamnă că nu există „pescuit”, adică nu există curgere a vieții. Pentru a avea pescuit, trebuie să avem curgerea vieții, pentru că curgerea vieții este în creștere în viață și creștere numerică. Fie ca astăzi să avem o viață de biserică adecvată, cu o curgere bogat de viață în sfinți și printre sfinți care iau cresc în viață și avem creștere numerică.

Doamne Isuse, dobândește viața de biserică potrivită astăzi, cu o curgere bogată și profundă a vieții, unde există o creștere în viață și creștere numerică! Amin, Doamne, fie ca toți sfinții să se deschidă la măsurarea Ta pentru ca Tu să-i cercetezi, să strălucești, să-i încerci, să judeci și să-i stăpânești pentru adâncirea curgerii vieții. Fie ca râul de apă al vieții să curgă liber în sfinți și printre sfinți. Ai Tu o cale de a ne măsura, Doamne, și de a obține cooperarea noastră în această privință. Fie ca curgerea râului de apă al vieții să aibă ca rezultat creșterea vieții și a numărului în viața de biserică. Crești Tu în toți sfinții. Fie ca să existe o creștere a vieții în sfinți. Fie ca biserica să sporească cu creștere numerică. Amin, Doamne, să fie multă hrană și multă creștere în viața de biserică astăzi, când bem apa vie, suntem dispuși să fim măsurați de Domnul și avem o curgere mai adâncă a vieții! O, Doamne, fie ca să curgă râul lui Dumnezeu în sfinți și printre sfinți, chiar să curgă bogat în viața de biserică pentru ca Tu să câștigi o creștere a vieții la toți sfinții și o sporire a numărului între toate bisericile!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Flow of Water of Life Heals, Waters, and brings in Increase in Life and Number, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Viața Creștină (2024 MDC) – săptămâna 5 (Să trăim viața creștină prin savurarea curgerii vieții împreună cu slujba vieții din casa magnifică a lui Dumnezeu și pentru ea) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Păstrăm unitatea cu virtuțile umane transformate, bând Duhul lui Isus

24/12/2024 by Credincios in Cristos 4 Comments

Primul element al unei umblări demne de chemarea lui Dumnezeu este să fim sârguincioși să păstrăm unitatea Duhului cu virtuțile umane transformate întărite de și cu atributele divine; pentru aceasta, trebuie să fim transformați și, de asemenea, trebuie să mâncăm și să bem umanitatea lui Isus în duh. Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, învățăm să trăim viața creștină conform revelației divine din Cuvântul lui Dumnezeu. Un aspect al trăirii vieții creștine este a face toate lucrurile una cu Domnul, chiar a face toate lucrurile în persoana lui Cristos. Viața noastră creștină este o viață intimă, personală și o umblare împreună cu Domnul și în Domnul.

Nu ne străduim sau ne luptăm să facem cutare sau cutare pentru a fi pe plac lui Dumnezeu; trăim un singur duh cu El, trăind chiar în privirea Domnului, privindu-L cu atenție pentru a vedea ce vrea El să facem și să spunem, ca să fim pe deplin una cu El. Aceasta este o experiență profundă și dulce. Alții pot fi liberi să facă cutare sau cutare lucru, să meargă aici și colo, dar noi îl privim față în față pe Domnul și vrem să-I satisfacem în toate lucrurile.

Dragostea Sa ne constrânge, noi Îl iubim și vrem să trăim pentru El, nu pentru noi înșine. Ne dăm seama că cel mai prețios lucru este să privim chipul lui Isus. Când privim la Domnul Isus, când ne întoarcem inima către Domnul și Îl privim față în față, câștigăm mai mult din El.

El ne infuzează cu ceea ce este El, iar rezultatul privirii noastre pe Domnul este că avem mai mult din Cristos ca comoară a noastră. Suntem vase de pământ, dar avem o comoară în noi – Cristosul gloriei, care este infuzat în noi prin faptul că petrecem timp cu Domnul pentru a-L privi.

Fie ca viața noastră zilnică, cu toate detaliile și lucrurile ei, să fie în această părtășie intimă, organică, dulce cu Domnul în duh. Fie ca noi să învățăm să ne întoarcem inima către El din nou și din nou, astfel încât să-L vedem față în față și El să ne infuzeze cu ceea ce este El și să ne facă la fel ca El.

Conform 2 Cor. 3:16-18, rezultatul îndreptării noastre inimii către Domnul pentru a-L privi este că noi Îl reflectăm, pentru că în interiorul nostru are loc un proces de transformare pentru a ne face la fel ca El. Slavă Domnului! Deși vasul nostru este lipsit de valoare și fragil, conținem o comoară neprețuită și suntem conformați zilnic cu această comoară, privind pe Domnul față în față!

Fie ca noi să rămânem aici, în prezența Domnului și chiar în indicele ochilor Săi, pentru ca dorințele Lui să devină dorințele noastre, gândurile Lui să fie gândurile noastre și ființa Sa interioară să fie distribuită în noi pentru ca noi să devenim la fel ca El este în toate felurile posibile.

Să fim sârguincioși să păstrăm unitatea Duhului cu virtuțile umane transformate

Efes. 4:1-4 ne arată cum să trăim viața creștină, adică cum să avem o umblare demnă de chemarea cu care am fost chemați. Pavel a fost prizonier în Domnul; el nu era doar prizonier într-o închisoare romană, ci și mai mult, era prizonier în Domnul, prizonierul lui Cristos Isus.

În exterior, se afla într-o închisoare fizică; în interior, el a fost întemnițat în Cristos, fiind în El și permițându-I să-l limiteze în orice fel posibil. Ca prizonier în Domnul, Pavel ne cere să avem o plimbare demnă de chemarea cu care am fost chemați.

Primul element al unei umblări demne de chemarea lui Dumnezeu este să fim sârguincioși să păstrăm unitatea Duhului ca realitate a Trupului lui Cristos. Facem acest lucru nu în noi înșine, ci cu virtuțile umane transformate întărite de atributele divine și cu ele.

Putem păstra unitatea Duhului cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare, purtându-ne unii pe alții cu dragoste; cu aceste virtuți, suntem sârguincioși să păstrăm unitatea Duhului în legătura unitoare a păcii. Cum putem avea aceste virtuți? În umanitatea noastră naturală, nu există smerenie sau blândețe și nu există îndelungă răbdare.

Aceste virtuți se găsesc în umanitatea noastră transformată, pentru că virtuțile umane transformate se află în umanitatea lui Isus în duhul nostru (Matei 11:29). Domnul este blând și smerit cu inima și îndelung răbdător; o asemenea persoană trăiește în noi.

Blândețea și smerenia noastră nu pot supraviețui testării reale; s-ar putea să fim blânzi și smeriți pentru o vreme, dar la un moment dat blândețea și smerenia noastră se vor epuiza. Dar slavă Domnului, umanitatea lui Isus în viața Sa de înviere poate fi a noastră astăzi!

Cu cât suntem mai transformați, cu atât avem mai multă umanitatea lui Isus și exprimăm virtuțile umane transformate, fiind astfel sârguincioși să păstrăm unitatea Duhului în legătura unitoare a păcii. Când avem umanitatea lui Cristos înviat, avem în mod spontan virtuțile necesare pentru a păstra unitatea Duhului.

Acest lucru este văzut în tip reprezentativ în tabernacul din Vechiul Testament; în această imagine vedem patruzeci și opt de scânduri din lemn de salcâm acoperite cu aur. În ele însele, scândurile nu erau una, dar pentru că erau acoperite cu aur și pentru că era o bară de trecere care le unește, puteau fi una.

În noi înșine, nu suntem una și nici nu putem fi una cu tovarășii „scânduri” din tabernacol – biserica; dar în „aur”, adică în natura divină, suntem una. Când experimentăm transformarea Duhului și suntem acoperiți cu Dumnezeu, saturați cu Dumnezeu și infuzați cu elementul Său, putem fi una.

Drugul de aur care traversează scândurile semnifică Duhul care unește și, de asemenea, crucea, pentru că traversează toate scândurile. Duhul care unește nu este doar Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, ci Duhul Sfânt contopit cu duhul nostru, pentru că este din lemn acoperit cu aur.

Slavă Domnului pentru duhul nostru contopit! În duhul contopit avem virtuțile umane transformate, pentru că umanitatea înălțată a lui Isus este în duhul nostru. Când ne întoarcem către duhul nostru și trăim în duhul nostru, umanitatea transformată a lui Isus este a noastră, cu toate virtuțile smereniei, blândeții și îndelungi răbdări.

Putem încerca să fim blânzi, smeriți și îndelung răbdători în noi înșine, dar fără rezultat; cu cât încercăm mai mult, cu atât eșuăm mai mult. Da, viața de biserică este paradisul lui Dumnezeu și cel mai minunat loc de pe pământ, dar în același timp sfinții din viața de biserică sunt ființe umane și vin ofensele, se manifestă preferințele și vom fi răniți, jigniți de unele lucruri.

Singurul mod în care putem trăi viața de biserică și păstrăm unitatea Duhului este exersându-ne duhul pentru a ne împărtăși din umanitatea lui Isus și a trăi virtuțile umane transformate. Pentru ca noi să păstrăm unitatea Duhului, trebuie să fim transformați. Dacă nu suntem transformați, nu vom avea smerenia și blândețea de a păstra unitatea.

Totuși, cu cât suntem mai transformați, cu atât mai mult moștenim în mod spontan și chiar manifestăm smerenie, blândețe și îndelungă răbdare. Creștinii infantili, creștinii imaturi, nu pot păstra unitatea Duhului. Dar cu cât creștem mai mult în viață și suntem transformați, cu atât avem virtuțile umane transformate ale smereniei, blândeții și îndelungi răbdare și păstrăm în mod spontan unitatea Duhului în legătura unitoare a păcii.

Transformarea este nevoia noastră, chiar să fim zdrobiți mai mult, astfel încât Domnul să se poată introduce pe Sine în noi până când umanitatea Sa înălțată și transformată devine a noastră în viața noastră de zi cu zi. Dacă suntem imaturi în Domnul, nu putem păstra unitatea, pentru că nu există nimic în ființa noastră naturală care să o poată păstra.

Dar dacă îi permitem Domnului să ne transforme (2 Corinteni 3:18; Efeseni 4:2) și să cooperăm cu El, permițând Duhului să ne elimine și să lucreze pe Sine în noi, vom avea virtuțile umane transformate și vom avea va păstra unitatea Duhului. Fie ca noi să aducem acest lucru înaintea Domnului în rugăciune și să ne deschidem către El, permițându-I să facă în noi ceea ce trebuie să facă pentru ca noi să avem o umblare demnă de chemarea Sa.

Doamne Isuse, vrem să umblăm cu vrednicie de chemarea cu care am fost chemați. Fie ca viața noastră de zi cu zi ca creștini să fie o umblare demnă de chemarea lui Dumnezeu. Vrem să fim sârguincioși să păstrăm unitatea Duhului ca realitate a Trupului lui Cristos. Amin, Doamne, vrem să păstrăm unitatea cu virtuțile umane transformate întărite de și cu atributele divine. Ne deschidem Ție. Ne exersăm duhul și vrem să trăim în duhul contopit, astfel încât umanitatea înălțată și transformată a lui Isus să fie porția noastră. Amin, Doamne Isuse, transformă-ne astfel încât să avem blândețea, smerenia și îndelungă răbdare necesare pentru a păstra unitatea Duhului în legătura unitoare a păcii. Slavă Domnului că umanitatea lui Isus în învierea Sa poate fi a noastră astăzi! Amin, Doamne Isuse, vrem să trăim umanitatea Ta exersându-ne duhul pentru a fi un duh cu Tine. Fie ca noi să fim transformați astfel încât să avem umanitatea lui Cristos înviat și să trăim virtuțile umane transformate necesare pentru ca noi să păstrăm unitatea Duhului!

Bem Duhul lui Isus glorificat și ne hrănim cu Domnul pentru a savura și a trăi umanitatea lui Isus

Primul lucru al unei umblări demne de chemarea lui Dumnezeu este să fii sârguincioși pentru a păstra unitatea Duhului cu virtuțile umane transformate. Aceasta nu înseamnă că trebuie să muncim din greu pentru a ne desăvârși sau pentru a cultiva anumite virtuți enumerate în Efes. 4:1-4, și atunci putem păstra unitatea, având o viață deliberată și exprimând anumite virtuți umane desăvârșite.

Domnul ne-a dat tot ce avem nevoie. Umanitatea transformată a lui Isus este în Duhul lui Isus glorificat. Slavă Domnului! Duhul cu duhul nostru este Duhul lui Isus glorificat; acest Duh este finalizarea Dumnezeului Triunic procesat și în acest Duh este umanitatea înălțată a lui Isus.

Tot ce trebuie să facem este să bem Duhul și să curgem Duhul pentru singurul Trup, pentru că atunci când facem aceasta, bem și curgem Duhul Omului Isus (Ioan 7:37-39a; 1 Cor. 12: 13; Fapte 16:7; Efeseni 4:2-3). Am fost botezați într-un singur Duh într-un singur Trup și tuturor ni s-a dat să bem un singur Duh. Acest Duh în care am fost botezați este Duhul Omului Isus, chiar Duhul lui Isus cel slăvit.

Când bem Duhul, savurăm de umanitatea lui Isus cu virtuțile Sale umane îmbogățite în mod divin de smerenie, blândețe și îndelungă răbdare pentru a ne purta unii pe alții în dragoste. Când Domnul Isus a fost pe pământ, divinitatea Sa a fost exprimată prin umanitatea Sa, iar virtuțile Sale umane au fost înălțate, îmbogățite și bogate.

El a exprimat atributele divine prin virtuțile Sale umane aromate, trăind o viață de exprimare a Tatălui în orice fel. Apoi, prin moartea Sa și în învierea Sa, El a adus umanitatea Sa pe care o perfecționase prin trăirea Sa umană în divinitatea Sa, divinizând-o și adăugând-o în Duhul.

Când a înviat, Cristos a adus umanitatea în divinitate, iar acum în Duhul – pe care Cristos a devenit prin învierea Sa – avem umanitatea înălțată și înviată a lui Isus cu virtuțile umane transformate. Aleluia! Acest Isus Cristos ca Duh este acum unit cu duhul nostru și noi am fost botezați în El și am fost dat să-L bem ca Duh.

Umanitatea divinizată, sfințită și glorificată a lui Isus este în Duhul, și noi putem bea și curge Duhul pentru a bea și a revărsa umanitatea lui Isus! Slavă Domnului! Când bem Duhul exersându-ne duhul, bem nu doar Duhul divin, ci și mai mult, bem Duhul Omului Isus!

Ce minunat este că putem bea umanitatea lui Isus exersându-ne duhul! Când ne exersăm duhul și bem Duhul, umanitatea înălțată a lui Isus este distribuită în noi și suntem constituiți cu virtuțile umane transformate pentru ca noi să păstrăm unitatea Duhului în legătura unitoare a păcii.

Dacă chemăm numele Domnului și ne hrănim cu El, Îl vom savura pe Isus ca om și toate virtuțile umanității Sale înălțate vor fi ale noastre în Duhul lui Isus (1 Cor. 1:2; 10:3-). 4, 17; 12:3b, 16:13; Amin! Cu cât chemăm mai mult numele Domnului Isus, savurându-L ca porție a noastră, ne hrănim cu Domnul și-L savurăm pe Isus ca om; toate virtuţile Lui vor fi ale noastre în Duhul lui Isus.

Aceasta este pentru practicarea vieții de bisierică recâștigate în Duhul realității ca realitate a Trupului lui Cristos. Ce rezervă îmbelșugată avem în Duhul lui Isus Cristos, Duhul lui Isus cel glorificat! Fie ca noi toți să continuăm să bem Duhul și să-L revărsăm pentru păstrarea unității Duhului!

Mulțumim, Doamne, că putem bea astăzi Duhul lui Isus cel glorificat! Aleluia, am fost botezați într-un singur Duh și ni s-a dat să bem Duhul pentru Trupul lui Cristos. Ce minunat, în duhul lui Isus cel glorificat există umanitatea transformată a lui Isus! Amin, Doamne, vrem să bem și să curgem unicul Duh pentru unicul Trup al lui Cristos! Chemăm Numele Tău cu exersarea duhului nostru pentru a bea și a revărsa Duhul Omului Isus! Vrem să bem și să revărsăm umanitatea lui Isus cu virtuțile Sale umane îmbogățite în mod divin de smerenie, blândețe și îndelungă răbdare pentru a ne purta unii pe alții în dragoste. Ce rezervă îmbelșugată avem în Duhul lui Isus cel glorificat! Amin, Doamne, chemăm numele Tău și ne hrănim cu Tine pentru a-L savura pe Isus ca om! Fie ca toate virtuțile umanității Tale înălțate să fie ale noastre în Duhul lui Isus pentru practicarea vieții de bisierică recâștigate în Duhul realității ca realitate a Trupului lui Cristos!