Experimentăm pe Cristos

Să predicăm evanghelia împărăției ca să-i eliberăm pe oameni din rebeliunea lor împotriva lui Dumnezeu

07/10/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

În această ultimă săptămână pe tema, Dezvoltării Împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică venim la subiectul, Predicarea evangheliei împărăției și discipolizarea tuturor națiunilor pentru răspândirea și dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu.

Ne concentrăm în principal pe două porțiuni din Matei și anume 24:14 și 28:18-20, unde vedem că Domnul ne poruncește, pe de o parte, să predicăm Evanghelia împărăției și, pe de altă parte, să discipolizăm toate națiunile.

Trebuie să avem o înțelegere înălțată a evangheliei și să avem o cunoaștere actualizată a evangheliei, realizând că evanghelia este evanghelia împărăției.

Predicarea evangheliei este ceva comun între credincioși și este o lucrare pe care mulți creștini au făcut-o de-a lungul secolelor, de la începutul acestei epoci a bisericii, pe care mulți o numesc și epoca evangheliei.

Epoca în care trăim se numește epoca bisericii, epoca harului și, de asemenea, epoca Duhului Sfânt; de asemenea, unii o pot numi, epoca evangheliei.

Din păcate, însă, evanghelia care este predicată în general azi nu este la nivelul standardului evangheliei împărăției, așa cum este revelat în cuvântul lui Dumnezeu.

Această expresie, evanghelia împărăției, se găsește nu numai în Matei, ci și în alte cărți din Biblie, în special în Fapte.

Vrem să vedem care este această evanghelie a împărăției și, cunoscând acest lucru, vrem ca predicarea de către noi a evangheliei să fie înălțată, astfel încât o astfel de evanghelie să predicată pentru o mărturie pentru toate națiunile înainte de a veni sfârșitul.

De asemenea, după cum se citim în Mat. 28:18-20, Domnul ne-a fost însărcinat să discipolizăm națiunile; aceasta este cea mai înaltă slujbă a bisericii. În această porțiune a Cuvântului avem ceea ce protestanții și evanghelicii ar numi marea însărcinare și este într-adevăr o mare însărcinare, dar vrem să vedem semnificația intrinsecă a acestei însărcinări.

Ce înseamnă să discipolizăm națiunile și ce însteamnă de fapt să-i botezăm pe oameni, pe neamuri, pe națiuni, în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt? Ce înseamnă să îi învățăm pe cei botezați să respecte ceea ce Domnul ne-a poruncit?

Toate acestea fac parte din discipolizarea națiunilor.

Mai întâi trebuie să fim cei care predică evanghelia împărăției și apoi trebuie să discipolizăm toate națiunile. A discipoliza înseamnă mai mult decât a predica; este ceva mai mult și mai profund. Predicarea evangheliei împărăției și discipolizarea națiunilor este pentru răspândirea și dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu.

Predicarea evangheliei împărăției pentru ca Dumnezeu să obțină un domeniu unde El poate domni

În Mat. 24:14 ni se spune că această evanghelie a împărăției va fi predicată pe tot pământul locuit pentru o mărturie pentru toate națiunile și atunci va veni sfârșitul. Evanghelia împărăției trebuie să fie predicată acolo unde ființele umane trăiesc, ca mărturie pentru toate națiunile, și atunci va veni sfârșitul.

Dacă evanghelia împărăției nu este predicată pentru a exista o astfel de mărturie pentru oameni și națiuni, sfârșitul nu va veni.

Astăzi avem evanghelia harului, evanghelia iertării păcatelor, predicată întregului pământ locuit; dar acestă Evanghelie, oricât de măreață este, nu va aduce sfârșitul timpului. Evanghelia împărăției este cea care va face acest lucru.

Dar cine cunoaște această evanghelie, cine predică această evanghelie, și cine mărturisește această evanghelie?

E la fel cu discipolizarea națiunilor așa cum vedem în Mat. 28:19 – aceasta este pentru terminarea acestei epoci. Ambele acestea – predicarea și discipolizarea – sunt cu scopul de a aduce și a introduce manifestarea împărăției cerurilor. Acest lucru este foarte serios.

Nu vorbim aici doar despre mântuirea sufletelor de iad, trimiterea oamenilor în cer sau ca oamenii să primească binecuvântare, pace și bucurie; nu vorbim doar despre a avea grijă de nevoia omului.

Predicarea evangheliei împărăției și discipolizarea națiunilor sunt cu scopul de a încheia această epocă și de introduce o altă epocă de dispensațiune. De aceea este așa de crucial să predicăm evanghelia și să discipolizăm neamurile. Este posibil să predicăm evanghelia de multe ori, dar rezultatul să nu fie aducerea împărăției.

O, fie ca să primim această însărcinare și practicăm acest lucru într-un mod serios.

Nu trebuie ca doar să fim stârniți în duhul evangheliei și să mergem și să predicăm evanghelia; e adevărat că trebuie să predicăm evanghelia, dar suntem aici pentru a încheia această epocă, pentru a coopera cu Dumnezeu să închidem această epocă și să aducem următoarea epocă, manifestarea împărăției! Amin!

Împărăția lui Dumnezeu este o sferă divină pentru ca Dumnezeu să-și îndeplinească planul; este un domeniu în care Dumnezeu își poate exercita autoritatea pentru a realiza ceea ce intenționează (vezi Marcu 1:15; Ioan 3: 3, 5; Mat. 12:28; Apocalipsa 11:15).

În acest univers există o sferă numită împărăția lui Dumnezeu, și împărăția cerurilor este o parte din aceasta; sfera mai mare este împărăția lui Dumnezeu, care este doar Dumnezeu Însuși.

Împărăția lui Dumnezeu este acolo unde este Dumnezeu, unde este viața Sa și unde viața Lui operează, se mișcă și lucrează, pentru ca El să guverneze, să conducă și să-și exercite autoritatea pentru ca El să-și îndeplinească planul.

Știm cu toții că Dumnezeu are un plan – El are un plan etern, un scop etern și pentru acesta El a conceput o economie care să execute acest plan. Pentru planul Său trebuie să existe o sferă anume pentru ca acest plan să fie dus la îndeplinire și acest plan nu poate fi dus la îndeplinire în nicio altă sferă decât în sfera împărăției Sale.

De exemplu, Statele Unite ale Americii este o țară suverană având un guvern care conduce și duce la îndeplinire planul lor numai în sfera SUA; ramura executivă a guvernului nu poate să meargă în Canada sau Islanda și să-și îndeplinească planul acolo, deoarece nu este sfera potrivită.

Pentru ca Dumnezeu să-și îndeplinească planul El are nevoie de o sferă, adică are nevoie de împărăția lui Dumnezeu, un domeniu în care El își poate exercita autoritatea supremă; nu există o autoritate mai înaltă decât Dumnezeu în această sferă, și aici El face ceea ce intenționează să realizeze.

Această sferă trebuie să existe pe pământ; ea trebuie să crească, să se răspândească și să se dezvolte. Cu cât această sferă este mai mare, cu atât mai mult Dumnezeu poate face. Predicarea de către noi a evangheliei împărăției este ca Dumnezeu să dobândească o sferă în care El poate conduce și domni, și este cu scopul de a aduce la sfârșitul acestei epoci.

Predicarea Evangheliei și discipolizarea națiunilor este pentru creșterea și dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu, astfel încât economia lui Dumnezeu să poată fi realizată și planul Său să fie dus la îndeplinire; orice este în inima Lui, El poate duce la îndeplinire în această sferă.

Fie ca să-i dăm Domnului mai mult teren în ființa noastră, pentru ca El să poată face în mod liber orice intenționează să facă și să realizeze în acest univers, și în special pe pământ!

Doamne Isuse, înnobilează-ne înțelegerea și aprecierea evangheliei împărăției. Vrem să cooperăm cu Tine predicând evanghelia împărăției pe întregul pământ locuit pentru o mărturie pentru toate națiunile și atunci va veni sfârșitul! Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine pentru a mări sfera și domeniul în care Dumnezeu poate să-și exercite autoritatea și să poată îndeplini ceea ce intenționează să facă! Îți dăm mai mult teren în ființa noastră, Doamne, pentru a putea lucra liber ceea ce intenționezi să faci pe pământ în noi și prin noi.

Să predicăm evanghelia împărăției pentru a-i elibera pe oameni din rebeliunea lor împotriva lui Dumnezeu și a autorității Sale

Motivul principal pentru care trebuie predicată evanghelia împărăției este că există o problemă fundamentală în acest univers – rebeliunea împotriva autorității lui Dumnezeu (vezi Isaia 14:12-14).

În acest univers există o rezistență, un obstacol, o altă sferă, un alt plan, o altă intenție, care aparține lui Satan, lui Lucifer, arhanghelul cel căzut.

Dumnezeu vrea să facă multe lucruri – El vrea să se introducă pe Sine Însuși întru om pentru a avea o sferă în care El să poată guverna, iar El vrea să aibă, în cele din urmă, o expresie deplină a Sa însăși în univers, pentru ca El să-și poată exersa autoritatea în împărăția Sa.

Dar există cineva care se luptă și străduiește împotriva autorității lui Dumnezeu.

În Isa. 14 vedem rebeliunea dintâi, chiar înainte ca omul să existe; Lucifer, arhanghelul lui Dumnezeu, a declarat independență și s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu spunând: mă voi înălța la ceruri, îmi voi înălța tronul, mă voi așeza pe muntele adunării unde este Dumnezeu și mă voi face ca Cel Preaînalt.

Aici își găsește sursa toată rebeliunea din acest univers; aceasta este o problemă fundamentală. Pe măsură ce predicăm evanghelia împărăției, trebuie să ne dăm seama că aceasta este situația din univers.

Satan intenționează să încalce suveranitatea lui Dumnezeu, să uzurpeze autoritatea lui Dumnezeu, să răstoarne tronul lui Dumnezeu și să-și stabilească propria împărăție (vezi Mat. 12:26; Efeseni 2:2); el vrea să-și stabilească propria împărăție în locul împărăției lui Dumnezeu.

Când omul a căzut, el nu doar că nu L-a ascultat pe Dumnezeu, ci s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu; el a pus autoritatea lui Dumnezeu deoparte, a negat autoritatea lui Dumnezeu și a respins guvernarea lui Dumnezeu (Gen. 3: 6, 11; Rom. 5:12; 1 Ioan 3:4).

Satan l-a înșelat pe om să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu, iar omul a fost otrăvit de această voință rebelă și a devenit un fiu al neascultării, revoltându-se împotriva lui Dumnezeu.

Priviți în jurul vostru astăzi: nu-i așa că trăim într-o perioadă extremă de nelegiuire? Un astfel de lucru a fost prezis, iar nelegiuirea este termenul corect care descrie situația de astăzi, care se aseamănă cu situația de dinainte de potop.

Lumea de atunci era caracterizată de violență, imoralitate și nelegiuire; oamenii de astăzi, fiind una cu Satan și chiar fiind plini de Satan, s-au alăturat lui Satan în rebeliune împotriva lui Dumnezeu.

O astfel de rebeliune a început cu mult timp în urmă și continuă și astăzi, din ce în ce mai rău pe măsură ce trece timpul. Omul pune autoritatea lui Dumnezeu deoparte și se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu.

Dacă ascultăm modul în care oamenii vorbesc astăzi și citim ce scrie în ziar și online, ne vom da seama că nu mai există frică de Dumnezeu; omul face ceea ce vrea, răzvrătindu-se împotriva lui Dumnezeu și a autorității Sale.

Nu doar Satan și spiritele rele și demonii se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu în lumea spirituală – avem aceeași rebeliune în societatea umană de astăzi cu oameni satanici, oameni plini de diavolul, oameni deținuți de demoni, care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu.

Trebuie să vorbim aceste lucruri din ce în ce mai mult acestei generații și trebuie să ne dăm seama în ce situație trăim. De aceea trebuie să predicăm evanghelia împărăției pentru a-i elibera pe oameni din rebeliunea lor împotriva autorității lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, fie ca să ne dăm seama de starea de rebeliune din societate astăzi. Fie ca să fim plini de Tine și să ne supunem pe deplin către Tine, să fim mântuiți de orice neascultare și revoltă, și să predicăm evanghelia împărăției lui Dumnezeu! Amin, Doamne, eliberează mulți oameni din uzurparea și revolta lui Satan! Scoate-i pe mulți din răzvrătire și întuneric și adu-i în împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne Isuse, ne rugăm ca mulți oameni uzurați de diavol și oameni posedați de demoni să se întoarcă, să creadă în evanghelia împărăției și să fie mântuiți și transferați în împărăția lui Dumnezeu, sfera guvernării și gloriei lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Preaching the Gospel of the Kingdom to Rescue Men from their Rebellion against God (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 8 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să folosim darul Domnului pentru a zidi biserica dând hrană altora la timpul potrivit

04/10/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

În calitate de sclavi credincioși și prudenți ai Domnului de astăzi, trebuie să folosim darul Domnului pentru a zidi biserica, dând hrană altora la momentul potrivit.

Aceasta înseamnă că trebuie să fim cei care-i slujim pe alții cu Cristos și le administrăm pe Cristos ca har din dragoste pentru Domnul și în unitate cu El.

Conform cu Matei 25, noi credincioșii în Cristos suntem, pe de o parte, fecioare care-L iubesc pe Domnul și se mențin proaspeți și vii pentru El, căutând să cumpere uleiul în vasul nostru, permițând Duhului să ne satureze ființa interioară și să ne transforme.

Pe de altă parte, suntem sclavii Domnului, slujitorii Lui, cei cărora li s-a dat un dar spiritual, un talant, de către Domnul pentru a-L sluji până când El Se va întoarce.

Cu toții am primit un dar de la Domnul, așa că trebuie să-l administrăm între noi ca niște buni ispravnici ai harului variat al lui Dumnezeu. Mai întâi trebuie să-L savurăm Domnul ca har și apoi trebuie să-L administrăm și altora; trebuie să le dăm hrană altora la momentul potrivit.

În aspectul vieții, cu toții trebuie să-L căutăm pe Domnul ca El să ne umple cu Duhul în vasul nostru, rugându-L să se sature și să îmbibe sufletul cu Sine Însuși.

În aspectul slujirii, trebuie să-L dăm pe Cristos altora ca har pentru savurarea lor, căci suntem în casa lui Dumnezeu și cu toții avem un dar spiritual pe care trebuie să-l folosim și să-l exersăm pentru a face afaceri pentru Domnul și pentru a-i hrăni pe poporul Său.

Fie ca noi să înflăcărăm darul lui Dumnezeu pe care ni l-a dat, duhul nostru uman dat de Dumnezeu, și fie ca să administrăm ceva din Cristos celor cu care Domnul ne-a pus împreună.

Dacă suntem credincioși în aceste lucruri mărunte pe care Domnul ni le-a încredințat astăzi, dacă suntem înțelepți să nu savurăm lumea ci să-L savurăm pe Domnul, și suntem credincioși pentru a da de mâncare casei lui Dumnezeu la momentul potrivit, vom intra în bucuria Stăpânului nostru atunci când se va întoarce.

Intrarea în bucuria Stăpânului nostru este cea mai mare răsplată pe care o putem primi de la Domnul, deoarece acest lucru înseamnă că vom participa la bucuria Domnului. O, dorim să-L facem fericit pe Domnul, fiind una cu El în viața noastră și în servirea noastră astăzi!

Să nu ne disprețuim talentul gândindu-ne că, din moment ce nu avem cinci talanți sau doi talanți, nu suntem folositori Domnului, ci să ne dăm seama că talantul nostru este folositor Domnului în biserică, și cinci dintre acești oameni cu un singur talant – atunci când funcționează – este similar cu cel care are cinci talanți.

Dacă toți credincioșii cu un singur talant și-ar exersa funcția astăzi, întreaga lume va fi câștigată de Domnul și biserica ar fi zidită!

Servind Domnului din Dragoste pentru El, prin El și pentru El, și în coordonare cu sfinții

Motivul nostru interior pentru slujirea Domnului ar trebui să fie dragostea noastră pentru El (vezi Exod 21:5; Apocalipsa 2:4-5). Nu ar trebui să-L slujim pe Domnul sau să participăm în serviciul bisericii doar pentru că așa trebuie, pentru că ni s-a spus să facem asta.

În Maleahi 3:14 poporul lui Israel a spus că este zadarnic să-L slujească pe Dumnezeu și ce folos este faptul că au ținut porunca Lui și au umblat îndurerați în fața Domnului oștirilor. O, Doamne Isuse!

S-ar putea să-L slujim pe Domnul fără bucurie ci cu tristețe, la fel ca poporul lui Israel; acest lucru nu este bun. Ar trebui să-L slujim pe Domnul cu bucurie (Psalm 100:2).

Fie ca să ne întoarcem inima către Domnul, să-L iubim cu prima noastră dragoste și să avem motivul lăuntric de a-L iubi pe Domnul pe măsură ce-L slujim.

Slujirea de către noi a Domnului ar trebui să iasă din El ca izvor de binecuvântare, să fie prin El ca mijloc și putere, și să fie pentru El pentru gloria Sa (Rom. 11:36; cf. Num. 18:1).

Dacă Domnul din noi ne mișcă să-L slujim, ar trebui să mergem și să-L slujim una cu El; pe măsură ce slujim, ar trebui să-L luăm pe El ca mijloc al slujirii și ca puterea noastră de slujire, iar rezultatul ar trebui să fie că El câștigă toată gloria.

În acest fel, nu vom comite nelegiuirea sanctuarului; este posibil pentru noi să păcătuim împotriva Domnului în timp ce-L slujim, pentru că nu facem totul din El, prin El și înspre El.

Dacă Domnul nu este sursa servirii noastre, dacă El nu este mijlocul și puterea noastră, și dacă El nu este Cel care câștigă toată gloria, putem păcătui împotriva Domnului chiar și în slujirea noastră pentru El.

Trebuie să-L slujim pe Domnul cu întreaga noastră ființă conform sfatului lui Dumnezeu coordonându-ne cu mădularele Trupului (vezi Rom. 12:1-2, 11; Fapte 13:36; 1 Cor. 12:14-22).

Trupul nostru fizic este o ilustrație a Trupului lui Cristos; Trupul nu este un singur membru, ci multe membre, iar Dumnezeu a pus membrele Trupului – fiecare dintre ele – așa cum a dorit El.

Fie ca să nu ne disprețuim funcția și să râvnim funcția altora; mai degrabă, să prețuim funcția pe care Domnul ne-a încredințat-o și să acceptăm funcția altora în Trup.

Pe de altă parte, să nu fim mândri de funcția noastră și să considerăm că nu avem nevoie de funcția altora, crezând că suntem atotinclusivi și astfel să-i disprețuim pe ceilalți; mai degrabă, trebuie să-i apreciem pe alții, să le primim funcția și să servim împreună în coordonare în Trup.

Fie ca să-L iubim pe Domnul cu întreaga noastră ființă, dându-ne trupul ca sacrificiu viu pentru zidirea bisericii, și fie ca să învățăm să ne coordonăm cu celelalte mădulare din Trup! Fie ca toată servirea noastră din Trup să fie în conformitate cu sfatul lui Dumnezeu și prin El, împreună cu toți sfinții.

Doamne Isuse, Te iubim și Te slujim pe Tine și pe sfinți din dragoste pentru Tine. Aici, dragă Doamne, în biserică, Îți oferim prima noastră dragoste și vrem să facem primele lucrări. Doamne, vrem ca slujirea noastră să fie din Tine ca sursă a binecuvântării, prin Tine ca mijloc și putere, și pentru Tine pentru slava și expresia Ta. Vrem să Te slujim cu întreaga noastră ființă conform sfatului lui Dumnezeu și în coordonarea cu mădularele Trupului. Amin, Doamne Isuse, Îâi mulțumim că ne-ați pus în Trup, unde Te putem sluji administrându-L pe Cristos altora, și îi putem sfinți pe sfinți în coordonare în Trup!

Trebuie să folosim Darul Domnului pentru a zidi Biserica dând hrană altora la momentul potrivit

Ce înseamnă să fim credincioși în slujirea Domnului? În Matei 24:45-51 ni se spune că Domnul ne-a însărcinat pe fiecare dintre noi să avem grijă de casa Lui; El ne-a dat fiecăruia dintre noi cel puțin un talant (un dar spiritual), iar acum trebuie să avem grijă de casa Lui.

Casa lui Dumnezeu sunt credincioșii în Cristos (Efeseni 2:19) care compun biserica (1 Tim. 3:15). Domnul ne-a însărcinat pe fiecare dintre noi să dăm hrană casei Sa, credincioșilor din biserică.

„Dă-le mâncare la momentul potrivit” (Mat. 24:45) este ceea ce Domnul vrea ca noi să facem. Trebuie să folosim darul Domnului pentru a zidi biserica, slujind pe alții cu Cristos și administrându-L pe Cristos altora ca har (vezi Mat. 25:27; 1 Pet. 4:10; Col 1:7; 4:12).

Trebuie să-L slujim pe Domnul ca preoți ostenitor ai evangheliei lui Dumnezeu, mântuindu-i pe păcătoși pentru a-i oferi lui Dumnezeu ca sacrificii acceptabile și, în cele din urmă, pentru a-i prezenta pe deplin crescuți în Cristos (conform Rom. 15:16; 12:1; Col 1:28).

Etapa inițială a servirii și a oferirii noastre este aceea de a predica Evanghelia pentru a mântui neamurile și apoi pentru a le oferi acceptabile lui Dumnezeu, fiind sfințite în Duhul Sfânt.

Apoi, trebuie să ne ocupăm de cei care au fost mântuiți până când își prezintă trupurile lor ca un sacrificiu viu pentru viața Trupului (Rom. 12:2). Și nu ar trebui să ne oprim aici, ci să lucrăm mai departe până îi prezentăm pe deplin crescuți în Cristos (Col. 1:28).

Pentru aceasta, trebuie să-i alimentăm pe alții cu Cristos ca hrană spirituală la momentul potrivit. Trebuie să-L vorbim pe Cristos la tot felul de oameni zilnic – la timp și nelatimp (vezi Fapte 5:42; 8:4; 2 Tim. 4:2).

Iar când ne întâlnim, trebuie să ne străduim cu disperare de a face obiceiul de a vorbi în întâlnire, chiar în orice întâlnire (1 Cor. 14:26, 4-5, 12, 31).

Când avem grijă de oameni, trebuie să avem grijă de ei cu inima iubitoare și iertătoare a Tatălui nostru Dumnezeu și cu duhul păstoritor și căutător al Mântuitorului nostru Cristos (Ioan 21:15-17; 1 Cor. 12:31; 14:4- 8, 13).

Cel mai excelent mod de a fi orice și de a face orice pentru zidirea Trupului lui Cristos este dragostea; nu ar trebui ca doar să ne îngrijim de alții, ci și să avem inima iertătoare și plină de iubire a Tatălui și să avem grijă de ei cu duhul păstoritor și căutător al Mântuitorului nostru Cristos.

Să nu-i categorisim pe alții, considerând că unii sunt buni în timp ce alții sunt răi, și să nu-i criticăm sau să-i condamnăm pe alții; mai degrabă, ar trebui să-i iubim chiar așa cum îi iubește Domnul și ar trebui să ne arătăm grija și iubirea fați ei, așa cum a făcut Domnul Isus când a fost pe pământ.

În viața de biserică trebuie să ne exersăm darul spiritual pentru a da sfinților hrană la momentul potrivit; nu ar trebui să considerăm că ar trebui să funcționeze doar cei care au darul de a învăța sau de a propovădui Evanghelia, ci, mai degrabă, ar trebui să facem un efort și să vorbim în fiecare întâlnire!

Domnul ne-a dat nu doar biserica ca și casă a Sa, ci și talantul pentru a aproviziona cu viață; deci trebuie să ne exersăm darul spiritual și să-L administrăm pe Cristos ca har celor din jur.

Nu ar trebui să spunem că nu suntem dăruiți; mai degrabă, ar trebui să ne dăm seama că toți credincioșii sunt dăruiți și toți pot vorbi în întâlnirile bisericii pentru zidirea bisericii.

Trebuie să luăm în considerare care este momentul potrivit; o mamă știe că trebuie să existe mâncare pentru familie de cel puțin trei ori pe zi – mic dejun, prânz și cină, iar mâncarea trebuie să fie abundentă și bogată.

În mod similar, când ne întâlnim împreună este unul dintre „momentele potrivite”, așa că trebuie să servim mâncarea potrivită celor din poporul Domnului. Dar dacă nu ne ostenim în mod adecvat în Cuvânt, ceea ce le vom oferi este o „cafea și gogoașă”, nu mâncare solidă sau hrană adecvată.

Ca să gătim o mâncare hrănitoare și bună trebuie ca să fim sârguincioși; trebuie să fim sârguincioși pentru a fi în Cuvântul Domnului nu doar pentru hrana personală ci și pentru ca Domnul să aibă o cale de a-i hrăni pe ceilalți prin noi.

Aleluia, Domnul ne-a dat atât priceperea, abilitatea, darul de a avea grijă de obligația noastră, cât și pe sfinții din biserică ca obiect al servirii noastre!

Doamne Isuse, vrem să ne folosim și să exersăm darul spiritual pe care ni l-ai dat, pentru ca să-L administrăm pe Cristos ca har sfinților din biserică ca hrană a lor. Fie ca noi să fim sârguincioși să ne ostenim în Cuvântul lui Dumnezeu nu doar pentru propria hrană ci și pentru a oferi hrană sfinților. Doamne, mântuiește-ne de condamnarea sau să criticarea altora; dă-ne inima iubitoare și iertătoare a Tatălui nostru Dumnezeu și a duhul păstoritor și căutător al Mântuitorului nostru Cristos în grija noastră pentru sfinți. Fie ca noi să luăm calea iubirii altora în slujirea sfinților, pentru ca aceștia să se deschidă, să-L savureze pe Cristosul bogat și să crească în viață până la maturitate în Trup!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Use the Lord’s Gift to Build up the Church by Giving others Food at the Proper Time (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 7 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să plătim prețul pentru a cumpăra Duhul ca ulei în vasul nostru prin Cuvânt și rugăciune

01/10/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

În fiecare zi trebuie să fim veghetori să plătim prețul pentru a cumpăra Duhul reprezentat de uleiul de aur, astfel încât să putem alimenta bisericile cu Duhul pentru mărturia lui Isus și să fim răsplătiți de Domnul pentru a participa la cina de nuntă a Mielului.

Nevoia noastră urgentă de astăzi este să câștigăm mai mult din Duhul; trebuie să trăim o viață de cumpărare a unei porții suplimentare din Duhul pentru a ne satura întreaga ființă.

Zi de zi trebuie să trăim o astfel de viață, o viață de plătire a prețului pentru a câștiga Duhul nu numai în duhul nostru, ci și în sufletul nostru, fiind saturați cu Duhul în vasul nostru. Dacă avem o zi în care nu plătim prețul pentru a câștiga din Duhul care saturează, aceasta este o zi irosită; nu vrem să avem zile irosite!

În Matei 25 vedem că erau cinci fecioare înțelepte și cinci nechibzuite, căci cele nechibzuite nu și-au luat ulei suplimentar în vasul lor și, când a venit mirele, nu aveau suficient ulei pentru a-și aprinde lămpile.

În aspectul vieții, noi credincioșii în Cristos suntem ca o fecioară înaintea Domnului, fiind logodiți cu El prin slujba epocii și învățând să-L iubim și să fim umpluți cu El.

Noi ne-am întors la Păstorul și supraveghetorul sufletelor noastre, Domnul Isus, și El se îngrijește de bunăstarea ființei noastre interioare și de starea persoanei noastre reale (1 Petru 2:24). El supraveghează sufletele noastre și vrea să obținem mai mult din Duhul în sufletul nostru, mai mult ulei în vasul nostru.

Mai mult, cei care sunt una cu Domnul pentru a supraveghea sufletele sfinților sunt, de asemenea, preocupați de această problemă, ca sfinții nu doar să Îl savureze pe Domnul și să participe la întâlniri, ci să obțină o porție suplimentară din Duhul în sufletul lor în fiecare zi.

Pentru a câștiga mai mult din Duhul în sufletul nostru trebuie să plătim un preț; trebuie să plătim prețul renunțării la lume, să tratăm sinele, să-L iubim pe Domnul mai presus de toate lucrurile și să socotim toate lucrurile ca pierdere pentru Cristos.

Zi de zi, trebuie să plătim prețul de a ne pierde viața sufletească și de a renega lucrurile pe care vrem să le facem pentru a ne ruga mai mult, chiar să perseverăm în rugăciune și să veghem în rugăciune, pentru a putea câștiga mai mult din Duhul.

Dacă nu plătim prețul de a cumpăra ulei astăzi, va trebui să îl plătim după ce vom învia; mai devreme sau mai târziu, va trebui să plătim prețul – așa că de ce nu astăzi, de ce nu în această epocă?

Să-L iubim pe Domnul mai presus de toate lucrurile și să socotim toate lucrurile ca pierdere în contul Său pentru a-L câștiga pe El

Fie ca noi să fim cei care zilnic veghem prin faptul că plătim prețul cumpărării Duhului pentru a fi saturați cu Duhul în sufletul nostru.

Biblia ne arată multe moduri în care să cumpărăm Duhul reprezentat de uleiul de aur (uleiul auriu), iar primul mod este să Îl iubim pe Domnul mai presus de toate lucrurile. Mulțumim Domnului că El ne-a poruncit să-L iubim!

Trebuie să-L iubim pe Domnul mai presus de toate lucrurile, având ochii deschiși pentru a vedea prețiozitatea Sa supremă (vezi Mat. 22:37; Fil. 3:8; 1 Pet. 2:4; 6:7; 1:19).

Nu L-am văzut pe Domnul, dar Îl iubim și săltăm de bucurie plină de glorie!

El vrea prima noastră dragoste; această primă dragoste nu este doar dragostea cu care L-am iubit pe Domnul când am fost mântuiți pentru prima dată, ci a da Domnului preeminența în întreaga noastră ființă, în tot ceea ce este legat de noi și făcându-L pe El totul pentru noi.

Când Îi dăm Domnului prima dragoste, vor rezulta câteva lucrări – faptele dintâi. Dar dacă nu ne pocăim și nu ne întoarcem la Domnul ca prima noastră dragoste și să facem faptele dintâi, El va îndepărta lampadarul din mijlocul nostru.

Acest lucru este foarte groaznic, căci dacă nu-L iubim pe Domnul, este posibil să avem o formă exterioară a întâlnirii pe terenul bisericii, dar este posibil să nu avem realitatea interioară a bisericii, care este mărturia Dumnezeului Triunic (Apoc. 3:18).

Trebuie să socotim toate lucrurile ca pierdere în contul lui Cristos pentru a-L câștiga pe El, să fim găsiți în El și să-L cunoaștem pe El (vezi Fil. 3:7-10). Lucrurile din omul nostru natural, capacitatea noastră naturală, chiar și lucrurile și abilitățile bune pe care le putem poseda, totul trebuie pus deoparte pentru a-L putea câștiga pe Cristos.

Chiar și lucrurile care par bune și pot fi o realizare trebuie să fie considerate pierderi în contul lui Cristos, pentru a-L câștiga pe El și pentru a fi găsiți în El. Când Îl iubim pe Domnul cu prima noastră dragoste, iubindu-L mai presus de toate lucrurile, vom socoti toate lucrurile ca pierdere în contul Său, pentru a-L putea câștiga pe El.

Vom suferi de bună voie pierderea tuturor lucrurilor și chiar le vom socoti ca un gunoi, pentru a-L obține pe Cristos, pentru ca să-L câștigăm pe Cristos și să fim găsiți în El.

Aceasta înseamnă să fim atenți la plătirea prețului pentru a cumpăra Duhul reprezentat de uleiul de aur în această epocă astăzi.

În afara lui Cristos, toate celelalte lucruri sunt gunoi, obstacole, mizerie, rebuturi; pentru că Îl prețuim și Îl iubim, suntem dispuși să punem deoparte orice altceva pentru a-L câștiga pe El.

Doamne Isuse, Te iubim; ne întoarcem către Tine de la orice alt lucru și vrem să Te iubim și mai mult, adică să Te iubim cu cea mai bună dragoste, mai presus de toate lucrurile. Tu ești Cel mai prețios. Ne pocăim că am iubit alte lucruri și Îți oferim preeminența în întreaga noastră ființă și în tot ceea ce este legat de noi. O, Doamne, dragostea Ta ne întărește să fim cei care plătesc prețul pentru a cumpăra din Duhul și de a fi saturați cu Duhul. Orice altceva în afară de Tine este gunoi – Tu ești Cel mai de preț!

Să Îl savurăm pe Domnul în fiecare dimineață, tratând păcatele și răscumpărând timpul pentru a fi saturați cu Cuvântul lui Dumnezeu

Pentru ca să plătim prețul de a cumpăra Duhul și de a fi saturați cu Duhul, trebuie să începem de dimineață; trebuie să Îl savurăm pe Domnul în Cuvânt dimineața devreme pentru a avea un nou început în fiecare zi.

La fel ca psalmistul în Psalmul 119:147-148, trebuie să anticipăm zorile, așteptând cu nerăbdare momentul când ne trezim ca să petrecem timp personal cu Domnul.

Iar atunci când Îl contactăm pe Domnul, trebuie să ne gândim la cuvântul Său; trebuie să ne închinăm Domnului cu Cuvântul, să conversăm cu noi înșine și cu Domnul cu Cuvântul, și chiar să-I cântăm Domnului cu Cuvântul.

Trebuie să luăm cuvântul lui Dumnezeu prin tot felul de rugăciuni, și trebuie să rostim cuvântul Său cu voce tare, gustându-l și savurându-l prin luare aminte cu atenție.

Pe măsură ce Domnul strălucește asupra noastră, trebuie să ne tratăm păcatele într-un mod amănunțit; după cum spune 1 Ioan 1:7, 9, sângele lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, ne curăță de orice păcat atunci când îl mărturisim.

Pe măsură ce avem părtășie cu Domnul și Îi dăm primul loc, El strălucește asupra păcatelor noastre, iar noi le mărturisim; Domnul este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate.

Trebuie să rămânem în părtășia cu Domnul zilnic și în fiecare ceas. Părtășia cu Domnul este de fapt curgerea vieții eterne în interiorul nostru. Am primit această curgere la momentul regenerării noastre și trebuie să fim zilnic în curgerea vieții, să nu pierdem curgerea, ci să dăm curgerii preeminența în ființa noastră.

În ceea ce privește timpul nostru, trebuie să răscumpărăm timpul și să ne petrecem energia pentru a fi constituiți și saturați și îmbibați cu Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu.

Faptul că plătim prețul pentru a cumpăra din Duhul pentru a fi saturați cu Duhul înseamnă că plătim prețul de a permite Cuvântului lui Dumnezeu să locuiască în noi din belșug în toată înțelepciunea (Col. 3:16) și facem acest lucru inspirând Cuvântul insuflat al lui Dumnezeu (2 Tim. 3:16-17).

Trebuie să fim oameni ai lui Dumnezeu cu suflarea lui Dumnezeu; în fiecare zi trebuie să “Îl inspirăm pe Dumnezeu în cuvântul Său” rugându-ne asupra Cuvântului lui Dumnezeu, iar când slujim altora, “expirăm” cuvântul pe care l-am inspirat.

În Gen. 2:7 vedem că Dumnezeu a suflat în nările omului suflarea vieții și omul a devenit un suflet viu; suflarea vieții aici este duhul omenesc al omului, iar cuvântul ebraic pentru suflare (neshamah) este același ca în Prov. 20:27 care este tradus ca duh.

Apoi, în Ioan 20:22, Domnul a suflat în ucenicii Săi și a spus: Primiți suflarea sfântă, Duhul Sfânt. În cele din urmă, Scripturile sunt cuvântul insuflat al lui Dumnezeu și trebuie să ne exersăm duhul pentru a primi suflarea lui Dumnezeu.

Fie ca zilnic să plătim prețul de a răscumpăra timpul, dându-ne seama că zilele sunt rele și să Îl savurăm pe Dumnezeu în Cuvântul Său, exersându-ne duhul pentru a primi Duhul întrupat în Scripturile insuflate de Dumnezeu.

Doamne, fie ca să avem un nou început cu Tine în fiecare dimineață, chiar anticipând zorile, astfel încât să putem petrece timp cu Tine în cuvântul Tău ca să Te savurăm. Prețuim timpul cu Tine și vrem să fim infuzați cu Tine prin Cuvântul Tău. Amin, Doamne, strălucește asupra noastră și în noi, și spală-ne toate păcatele și nelegiuirile noastre. Vrem să rămânem în părtășie cu Domnul zilnic, rămânând în dulcea curgere a vieții din duhul nostru. Doamne, fie ca zilnic să răscumpărăm timpul și să ne folosim energia pentru a fi saturați și îmbibați cu Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu. Amin, fie ca Cuvântul să ne satureze și să devină suflarea lui Dumnezeu pentru noi prin exersarea duhului nostru, pentru a putea fi oameni ai lui Dumnezeu cu suflarea lui Dumnezeu.

Să plătim prețul pentru a cumpăra Duhul și să fim saturați cu Duhul prin rugăciune și veghere în rugăciune

Cel mai important mod de a obține Duhul este rugăciunea; trebuie să fim omcare plătesc prețul pentru a cumpăra Duhul și să fim saturați de Duhul fiind veghetori în rugăciune (Efeseni 6:18).

Pe de o parte, trebuie să primim Cuvântul lui Dumnezeu prin tot felul de rugăciuni și cereri, iar pe de altă parte, trebuie să ne rugăm în orice timp în duh, chiar să veghem la aceasta în toată cererea și perseverența cu privire la toți sfinții.

Aceasta înseamnă că trebuie să fim veghetori, în alertă, pentru viața noastră de rugăciune. Nu ar trebui să permitem ca timpul nostru cu Domnul să fie redus sau să fie de slabă calitate; mai degrabă, ar trebui să avem un timp de calitate cu El, un timp în care noi Îl atingem și El ne atinge.

Trebuie să perseverăm în rugăciune, veghind înspre rugăciune cu mulțumire. Începând de dimineață, trebuie să-I spunem Domnului: “Doamne, Te iau ca ofrandă pentru păcat și ofrandă pentru abatere, și cred că sângele Tău mă spală și mă curăță. Doamne, am nevoie să fiu umplut cu Tine; umple-mă cu Duhul atotinclusiv în interior și la exterior! Amin, Doamne, am nevoie de saturarea și îmbibarea cu Tine!”

Trebuie să ne rugăm în acest fel în fiecare dimineață, rugându-L pe Domnul să ne umple și să ne satureze de El Însuși ca Duhul.

Viața noastră creștină nu este o viață conform unor reguli și reglementări; mai degrabă, este o viață de plătire a prețului pentru a cumpăra din Duhul reprezentat de uleiul de aur, pentru a putea fi saturați cu Duhul în sufletul nostru.

Poate că spunem că nu avem timp să cumpărăm uleiul, dar avem timp să ne uităm la televizor, suntem pe YouTube, verificăm Facebook-ul, și ne jucăm pe telefon. Zicem că nu avem timp să ne rugăm, dar avem timp să facem sport, să mergem la sală, să călătorim și să stăm pe telefon în neștire.

S-ar putea să credem că aceste lucruri nu sunt păcătoase… dar ele iau timpul pe care ar trebui să-L petrecem cu Domnul! Există o mulțime de “totuși” în viața noastră cu Domnul; nu avem timp să ne rugăm sau să petrecem timp cu Domnul în Cuvânt, dar totuși avem timp pentru una și alta.

Trebuie să ne dăm seama că am primit Duhul Sfânt în duhul nostru ca lampa noastră, dar dacă vrem să intrăm în sărbătoarea de nuntă a Domnului, trebuie să plătim prețul în tratarea sufletului nostru, și pentru acest lucru trebuie să petrecem timp cu Domnul în rugăciune.

Deci trebuie să luăm în considerare ceea ce facem, ceea ce spunem, unde mergem și cum reacționăm la ceilalți; sunt aceste lucruri favorabile pentru a cumpăra mai mult ulei, adică pentru a fi saturați cu Duhul în sufletul nostru?

Când avem un schimb de cuvinte cu soțul sau soția noastră, oare câștigăm mai mult din Duhul? Când mergem în anumite locuri, spunem anumite cuvinte și vorbim cu anumite persoane în mod uzual, oare câștigăm mai mult din Duhul?

Trebuie să ne pocăim înaintea Domnului de atâtea lucruri pe care le-am spus și le-am făcut, pentru că aceste lucruri ne-au făcut să pierdem timpul și să nu cumpărăm ulei. Fie ca să fim cei care veghează în rugăciune, fiind în alertă pentru viața noastră de rugăciune (Efeseni 6:18).

Fie ca să ne dăm seama că modul în care obținem uleiul în vasul nostru este să petrecem timp în rugăciune cu Domnul; în acest fel plătim prețul pentru a cumpăra din Duhul și de a fi saturați cu Duhul.

Amin, fie ca să răscumpărăm timpul în aceste zile rele pentru a fi umpluți în duh, vorbindu-ne unii altora în psalmi și imnuri și cântece spirituale, mulțumind Domnului în orice moment pentru toate lucrurile și fiind supuși unul altuia în frica de Cristos (Efeseni 5:14-17)!

Doamne Isuse, iartă-ne că nu am vegheat în rugăciune. Iartă-ne că am petrecut timp să facem, să scriem, să citim, să ne jucăm și să pierdem timp cu alte lucruri, dar nu și în viața noastră de rugăciune. O, Doamne, vrem să fim cei care plătesc prețul pentru a cumpăra din Duhul ca ulei de aur în vasul nostru. Vrem să plătim prețul pentru a ne ruga și pentru a veghea înspre viața noastră de rugăciune cu Tine. Fie ca să fim cei care veghează la viața noastră de rugăciune, plătind prețul pentru a ne trata sufletul și învățând să ne oprim din a face alte lucruri ca să ne rugăm! Amin, Doamne Isuse!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Paying the Price to Buy the Spirit as the Oil in our Vessel by the Word and Prayer (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 7 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ca fecioare înțelepte noi plătim prețul pentru a fi saturați cu Duhul în sufletul nostru

30/09/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să fim fecioarele înțelepte care Îl câștigă pe Duhul nu doar în lămpile lor (duhul nostru), ci și în vasele lor (sufletul nostru), căutând să fim umpluți cu Duhul pentru a trăi o viață castă pentru mărturia Domnului.

Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră de dimineață, ajungem la subiectul “Să fim veghetori în viață și credincioși în serviciu.”

Două cuvinte ies în evidență – cumpărîm și investim; trebuie să fim cumpărători și investitori – cumpărăm uleiul (Duhul) și investim darul nostru spiritual (talantul nostru spiritual). În fiecare zi trebuie să câștigăm mai mult din Duhul, să fim umpluți mai mult cu Duhul și să Îi permitem Duhului care ne saturează în duhul nostru să ne umple și să ne satureze sufletul, astfel încât să putem intra în sărbătoarea nunții Mielului.

Recâștigarea Domnului are scopul de a pregăti mireasa lui Cristos, iar fecioarele înțelepte din Matei 25 sunt elementele constitutive ale miresei lui Cristos. Aceste fecioare înțelepte au răscumpărat timpul în a cumpăra și de a câștiga mai mult din Duhul.

Pe de altă parte, sclavii înțelepți și-au folosit darul spiritual și au fost sclavi buni și credincioși, nu sclavi răi și leneși. Pe de o parte vrem să intrăm la sărbătoarea de nuntă a Domnului, iar pe de altă parte, vrem să intrăm în bucuria Stăpânului nostru.

Ar fi o mare tragedie să fim în recâștigarea Domnului mulți ani și să nu intrăm în manifestarea împărăției cerurilor ca răsplată a noastră, adică să nu fim mireasa lui Cristos și să nu intrăm în bucuria Stăpânului nostru. Nu vrem să fim aruncați în întunericul de afară.

În ceea ce privește sclavul rău și leneș, sclavul neroditor, el a fost aruncat în întunericul de afară, unde este plânsul și scrâșnirea dinților. Plânsul indică învinovățirea – el se învinovățește, că ar fi putut câștiga mult din Cristos; scrâșnirea dinților indică regretul.

Vrem să ne rugăm ca Domnul să ne primească și să ne spună: Bine ai făcut, rob bun și credincios, intră în bucuria Stăpânului tău!

În ce privește faptul de a fi umpluți în duh, trebuie să-I cerem Domnului să ne umple; dacă Îi cerem, El o va face pentru noi și ne va da Duhul fără măsură.

Bogățiile nepătrunse ale lui Cristos sunt realizate și întrupate în Duhul dătător de viață atotinclusiv, și aceste bogății ne hrănesc pe noi și pe cei de care ne îngrijim; ca să savurăm aceste bogății, trebuie să ne rugăm întru Dumnezeu în fiecare zi.

Fie ca să cerem Domnului să ne umple și să căutăm să câștigăm Duhul nu numai în duhul nostru prin exersarea duhului nostru, ci și în vasul nostru, în sufletul nostru, pentru a putea fi fecioarele înțelepte care vor intra la sărbătoarea de nuntă cu Domnul.

Suntem persoane de astăzi – nu avem ziua de ieri, nu putem conta pe umplerea de ieri a Domnului, ci în fiecare zi avem o nouă zi, în fiecare zi trebuie să căutăm să fim umpluți în duh. Nu ar trebui să privim înapoi în trecut sau spre viitor, ci astăzi trebuie să căutăm să fim umpluți în duh, să căutăm să fim umpluți cu Duhul astăzi.

Să fim fecioarele înțelepte care sunt umplute cu Duhul în vasul lor pentru întoarcerea Domnului

În aspectul vieții, suntem fecioare înaintea Domnului, cei care au nevoie de ulei, de Duhul lui Dumnezeu, chiar de umplerea Sa, pentru a putea fi capabili să trăim viața de fecioară pentru mărturia Domnului pe pământ astăzi (vezi Mat. 25:4, 9-10).

În Matei 25 avem parabola celor zece fecioare, simbolizându-i pe credincioși, care și-au luat fiecare lămpile și au ieșit în întâmpinarea Mirelui; deoarece El zăbovea, ele au adormit și, când s-a anunțat venirea Mirelui, s-au ridicat și și-au pregătit lămpile pentru a-L întâlni.

Totuși, cinci dintre ele erau nechibzuite, deoarece nu și-au luat ulei suplimentar în vasul lor, în timp ce celelalte cinci erau înțelepte, pentru că aveau ulei doar în lămpile lor, ci și în vasul lor.

Lămpile noastre simbolizează duhul nostru; Duhul locuiește în duhul nostru, dar noi vrem ca acest ulei să se răspândească din duhul nostru în toate părțile sufletului nostru. Sufletul nostru este vasul nostru; ca fecioare înțelepte, trebuie să plătim prețul pentru a cumpăra uleiul nu numai în duhul nostru, ci și în sufletul nostru, în vasul nostru.

Fecioarele nechibzuite le-au cerut celor înțelepte să le dea un pic de ulei, căci uleiul lor se termina; dar cele înțelepte au răspuns și le-au spus: Poate că nu ne va ajunge nici nouă și nici vouă; mergeți mai degrabă la cei care vând și cumpărați.

Nimeni nu poate cumpăra uleiul pentru noi; nimeni nu Îl poate savura pe Domnul pentru noi; nimeni nu poate fi transformat sau reînnoit în sufletul lor în locul nostru.

Trebuie să fim fecioarele înțelepte de astăzi, cei care Îl savurează pe Domnul ca să câștigăm o porție suplimentară din Duhul în vasul nostru, iar acest lucru nu este doar pentru noi înșine, ci pentru ca noi să fim în mod colectiv pregătirea miresei lui Cristos.

Fecioarele din Matei 25 ne indică pe noi, credincioșii, din aspectul vieții. Pavel spune că el i-a logodit pe credincioși prin slujba sa, considerându-i pe credincioși drept fecioare logodite cu Cristos; el a vrut să ne prezinte ca pe o fecioară pură înaintea lui Cristos.

Așadar, nu trebuie să permitem șarpelui, inamicul, să ne înșele, la fel cum a înșelat-o pe Eva, făcându-ne să fim corupți în gândirea noastră de la simplitatea și curăția față de Cristos.

Fie ca să avem o apreciere, o dragoste și o savurare autentică a persoanei prețioase a Domnului nostru Isus Cristos ca viață și ca totul al nostru, și să nu fim distrași de la acest lucru.

Noi credincioșii, ca oameni ai împărăției de astăzi, suntem ca niște fecioare caste, cei care poartă mărturia (lampa) Domnului în această epocă întunecată, și ieșim din lume pentru a-L întâlni pe Domnul; pentru aceasta, avem nevoie nu numai de locuirea interioară a Duhului, ci și de umplerea Duhului Sfânt.

Lampa noastră este duhul nostru; duhul omului este lampa lui Iehova (Prov. 20:27), care conține Duhul lui Dumnezeu reprezentat de ulei (Rom. 8:16).

În calitate de credincioși, strălucim cu lumina Duhului lui Dumnezeu în duhul nostru; pentru ca lumina divină să strălucească în părțile noastre interioare, Duhul lui Dumnezeu reprezentat de ulei trebuie să îmbibe (să se contopească cu) duhul nostru reprezentat de fitil (cf. v.16) și să “ardă” împreună cu duhul omului (Rom. 12:11).

În acest fel, noi credincioșii, devenim lumina lumii și strălucim ca o lampă în întunericul acestei epoci (Matei 5:14-16; Fil. 2:15-16), purtând mărturia Domnului pentru glorificarea lui Dumnezeu.

Fie ca lumina noastră să strălucească și să fie văzută înaintea oamenilor, pentru ca ei să vadă lucrările noastre bune și să-L glorifice pe Tatăl nostru care este în ceruri!

Căci Dumnezeu este Cel care operează în noi atât voința, cât și înfăptuirea pentru buna Sa plăcere (Fil. 2:13-14), astfel încât să facem toate lucrurile fără cârtiri și raționamente, fără șoapte indirecte sau plângeri confidențiale sau motive folosite în găsirea de argumente.

În acest fel, vom fi cinstiți și nevinovați, strălucind ca lumini în lume, păstrând cuvântul vieții; noi aplicăm cuvântul vieții, îl prezentăm și îl oferim lumii prin faptul că Îl trăim pe Cristos. Amin!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit ca Duhul ca să fii contopit cu duhul nostru, și acum lumina divină strălucește în noi! Amin, aleluia, duhul nostru este lampa lui Iehova, și Duhul arde în duhul nostru pentru a străluci lumina lui Dumnezeu tuturor oamenilor! Doamne, fie ca noi ca și credincioșii Tăi, oameni ai împărăției, să strălucim ca lumina lumii, strălucind în acest loc întunecat pentru a purta mărturia Domnului pentru glorificarea lui Dumnezeu! Amin, Doamne Isuse, Te iubim, ne deschidem Ție, Îți permitem să strălucești în noi și Îți permitem să strălucești prin noi înspre toți cei din jurul nostru!

Să plătim prețul în calitate de fecioare înțelepte pentru a câștiga și a fi saturați cu Duhul în sufletul nostru

Diferența dintre fecioarele înțelepte și cele nechibzuite este că cele înțelepte au luat ulei în vasele lor cu lămpile lor (Mat. 25:4).

Omul este un vas făcut pentru Dumnezeu (Rom. 9:21, 23-24), iar personalitatea omului este sufletul său; prin urmare, vasul nostru este sufletul nostru.

Ca fecioare înțelepte, trebuie să luăm ulei nu numai în lămpile noastre (duhul nostru), ci și în vasul nostru (în sufletul nostru); trebuie ca Duhul lui Dumnezeu nu doar să locuiască în duhul nostru (Rom. 8:9, 16), ci și să ne umple și să ne satureze sufletele noastre.

Cristos este Păstorul și supraveghetorul sufletului nostru, și El vrea ca noi să obținem Duhul reprezentat de ulei în sufletul nostru; în plus, cei care îi supraveghează pe sfinți fac același lucru, ei sunt preocupați ca sfinții să obțină o măsură mai mare din Duhul în sufletul lor.

Faptul că Matei 25:9 spune că trebuie să cumpărăm ulei indică faptul că trebuie să plătim un preț; faptul de a avea umplerea Duhului Sfânt implică un cost, cum ar fi renunțarea la lume, tratarea sinelui, iubirea Domnului mai presus de toate lucrurile, și socotirea tuturor lucrurilor ca pierdere pentru Cristos; dacă nu plătim astăzi acest preț, va trebui să îl plătim după ce vom învia (vezi Apoc. 3:18; 2 Cor. 5:10).

Trebuie să veghem să fim umpluți cu Duhul Sfânt toată ziua; în calitate de credincioși care Îl iubesc pe Domnul și aspiră să fie fecioare înțelepte, ar trebui să plătim zilnic prețul pentru a câștiga mai mult din Duhul în sufletul nostru.

Trebuie să permitem Duhului să ne satureze întreaga ființă din interiorul duhului nostru pentru a ajunge și a pătrunde în sufletul nostru. Dacă vrem să avem de-a face cu mișcarea Domnului astăzi, trebuie să fim plini de Duh în fiecare dimineață în fiecare zi.

Pe de o parte, trebuie să ne mărturisim păcatele și să tratăm orice lucru dintre noi și Domnul, astfel încât Duhul din duhul nostru să strălucească. Pe de altă parte, trebuie să plătim prețul pentru a cumpăra uleiul, adică să plătim prețul pentru a fi saturați cu Duhul în sufletul nostru.

Avem nevoie de o umplere și saturare zilnică a Duhului în sufletul nostru. Este posibil să trebuiască să ne trezim puțin mai devreme pentru a petrece timp cu Domnul în cuvântul Său și trebuie să cerem Domnului să ne umple.

În Apocalipsa 3:18, Domnul ne sfătuiește să cumpărăm de la El aur curățit prin foc, ca să fim îmbogățiți; aceasta înseamnă că trebuie să Îl câștigăm pe Tatăl în natura Sa divină, pentru a putea fi cu adevărat îmbogățiți.

De asemenea, trebuie să cumpărăm haine albe pentru a fi îmbrăcați ca rușinea goliciunii noastre să nu fie manifestată; aceste haine albe sunt Cristos în calitate de Fiul trăit în noi ca dreptatea noastră subiectivă.

În cele din urmă, trebuie să cumpărăm alifie pentru ochi ca să ne ungem ochii și să vedem; trebuie să plătim prețul pentru a cumpăra din Duhul ungător ca să vedem mai mult din Cristos, economia lui Dumnezeu și scopul lui Dumnezeu.

Nevoia noastră urgentă de astăzi este să câștigăm mai mult din Duhul ca finalizare a Dumnezeului Triunic; trebuie să trăim o viață de cumpărare a unei porții suplimentare din Duhul pentru a ne satura întreaga ființă (Mat. 25:9; cf. Dan. 5:27).

În fiecare zi există un preț de plătit pentru a cumpăra uleiul. Fie ca să nu fim cântăriți de către Domnul și să fim găsiți cu lipsă de ulei în vasul nostru. Fie ca noi să fim fecioarele înțelepte care obțin și sunt saturați cu Duhul în sufletul nostru!

Doamne Isuse, fie ca noi să fim fecioarele înțelepte care așteaptă întoarcerea Ta, cei care au ulei nu numai în lămpile lor, ci și în vasul lor. Amin, Doamne, vrem să plătim prețul pentru a fi saturați cu Duhul și pentru a fi umpluți cu Duhul în sufletul nostru. Fie ca “măsura de ulei” din sufletul nostru să crească astăzi. Întărește-ne ca să plătim prețul renunțării la lume, să tratăm sinele, să Îl iubim pe Domnul mai presus de toate lucrurile, și să socotim toate lucrurile ca pierderi pentru Cristos, ca să putem câștiga porția suplimentară a Duhului în sufletul nostru astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As Prudent Virgins we Pay the Price to Be Saturated with the Spirit in our Soul (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 7 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Pentru a trăi viața împărăției, trebuie să-l iertăm pe fratele nostru așa cum și Domnul ne-a iertat

12/09/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Pentru ca noi să trăim viața împărăției, viața de om-Dumnezeu, viața de biserică, trebuie să fim smeriți și să nu disprețuim pe nici un credincios, ci să-l iubim pe fratele nostru și să ne iertăm fratele din toată inima.

În Matei 18:1-35 avem o porțiune minunată despre cum să trăim viața împărăției, și chiar de la început discipolii L-au întrebat pe Domnul: “Cine este cel mai mare în împărăția cerurilor?” Ceea ce îi interesa pe ei era cine este numărul unu în împărăție.

Aceasta a fost o întrebare greșită și Domnul nu a răspuns la această întrebare, ci mai degrabă, El a răspuns adevăratei întrebări.

Adevărata întrebare este: “Doamne, Te rugăm, arată-ne cum putem trăi în realitatea împărăției printre frați, astfel încât să nu devenim un prilej de poticnire în rândul oamenilor, și cum ar trebui să avem grijă de toți tinerii și de cei mai slabi dintre noi pentru ca să fie și ei în realitatea împărăției?”

Aceasta este adevărata întrebare; acestei întrebări Domnul le-a răspuns. Când vorbim de a fi în împărăția lui Dumnezeu, primul lucru pe care trebuie să îl facem este să ne smerim pe noi înșine, să nu disprețuim pe nici un credincios, ci să iubim pe fratele nostru și să ne iertăm fratele din toată inima.

Apoi, mai târziu, Petru a pus o altă întrebare, care arată cu adevărat unde se afla: “De câte ori trebuie să iert pe fratele meu?” O astfel de întrebare este plină de mândrie, arătând că Petru a fost ofensat de către unul dintre frații care obișnuiau să îl ofenseze.

Răspunsul Domnului a fost nu numai de șapte ori, ci de șapte ori câte șapte, adică de nenumărate ori.

Apoi, Domnul le-a spus parabola unui sclav care îi datora stăpânului său o sumă uriașă de bani, zece mii de talanți (echivalentul a 12 milioane de dolari astăzi) și l-a implorat pe stăpânul său să îl aștepte până când poate plăti, dar stăpânul i-a iertat toată datoria.

Dar mai apoi, când acest sclav a ieșit, l-a găsit pe un sclav la fel ca el care îi datora o sumă mică de bani și i-a cerut-o, nefiind dispus să-l ierte sau să-l păsuiască.

Așa că ceilalți sclavi au dus vestea stăpânului lor, iar stăpânul lor l-a disciplinat pe sclavul neiertător.

În viața împărăției, trebuie să-l iubim și să-l iertăm pe fratele nostru; dragostea și iertarea, însă, nu sunt “simțăminte”, ci alegeri.

Nu trebuie să “simțim” dragoste ca să iubim și nu trebuie ca să “simțim” iertarea ca să iertăm; pur și simplu trebuie să alegem să iubim și să iertăm, iar Domnul ne va împuternici să iubim și să iertăm.

Să trăim viața împărăției smerindu-ne, să nu fim pricină de poticnire pentru ceilalți și să nu-i disprețuim pe ceilalți

Pentru a trăi viața împărăției, trebuie să ne smerim și să devenim ca niște copilași (vezi Mat. 18:2-4). Pentru a fi în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să fim ca un copil, nevinovat și fără mândrie.

Mai mult, pentru a trăi în viața împărăției, nu ar trebui să-i facem pe alții să păcătuiască sau să fim prilej de poticnire (vezi Mat. 7:5-9; cf. Mat. 11:6). Cuvântul Domnului în această porțiune este foarte puternic, pentru că El se identifică cu “copilașii” și cu “cei mici.”

El a zis, Cine primește pe unul dintre acești micuți, Mă primește pe Mine; oricine va poticni pe unul dintre acești mici, este mai profitabil să fie înecat în mare. Vai de lume din cauza prilejurilor de poticnire; nu se poate să nu vină prilejurile de poticnire, dar vai de omul prin care vine prilejul de poticnire!

Când citim un asemenea cuvânt din partea Domnului, ar trebui să avem o teamă potrivită și sănătoasă înaintea Domnului, având o conștientizare și o rugăciune în fața Sa, ca niciodată să nu fim prilej de poticnire pentru sfinții din viața de biserică.

Putem chiar să-I spunem: “Doamne, nu mă lăsa niciodată să fiu un prilej de poticnire pentru niciunul dintre sfinții Tăi! Nu permite ca falimentul meu să-i poticnească, ca nu cumva să-și piardă savurarea în împărăția Ta!”

Domnul chiar a spus că, dacă piciorul sau mâna noastră ne face să ne poticnim, ar trebui să o tăiem și să o aruncăm; și dacă ochiul ne face să păcătuim, ar trebui să-l scoatem, căci este mai bine să intrăm în împărăția lui Dumnezeu mutilați decât să ardem în foc cu tot trupul.

În tratarea păcatului trebuie să fim fermi și serioși; de asemenea, în grija noastră față de ceilalți sfinți, în păstorirea lor și în îngrijirea lor conform duhului, de asemenea, ar trebui să fim serioși și sobri.

Trebuie să învățăm să ne iubim unii pe alții, să ne îngrijim unii de alții și să nu facem nimic care să-i poticnească pe ceilalți.

Mai ales când vine vorba de slujitorii sau frații conducători, sfinții privesc la ei, iar ceea ce ei fac pot afecta mult pe sfinți.

Uneori, frații conducători s-ar putea să nu vorbească unii cu alții sau să se ierte unul pe altul, ci mai degrabă se ceartă între ei; cum se poate dezvolta împărăția lui Dumnezeu într-o astfel de biserică locală?

Cu toții trebuie să trăim viața împărăției smerindu-ne înaintea Domnului și în fața sfinților, și trebuie să nu ne poticnim unii pe alții și să nu devenim un prilej de poticnire pentru ceilalți.

Ca să trăim viața împărăției, nu ar trebui să disprețuim nici măcar pe un credincios neînsemnat (Mat. 18:10-14).

Este ușor să disprețuim pe unii care nu funcționează prea mult în modul exterior, sau care sunt timizi și care nu cunosc Cuvântul prea mult… dar trebuie să ne smerim pe noi înșine, să acceptăm și să apreciem porțiunea fiecăruia, și trebuie să învățăm să Îl administrăm pe Cristos unii altora în viața de biserică în calitate de împărăția lui Dumnezeu astăzi.

Doamne Isuse, îndură-Te de noi. Ne smerim înaintea Ta; vrem să fim ca niște copilași, nevinovați în natură, fără mândrie și gata să primim ceva nou de la Tine. O, Doamne, ferește-ne de la a poticni pe vreunul dintre sfinți prin cuvântul, fapta sau atitudinea noastră. Fie ca să fim sobri și nu înguști în viața de biserică, pentru a nu deveni un prilej de poticnire pentru niciunul dintre sfinți. O, Doamne, vrem să fim cei care tratează păcatul într-un mod serios și care sunt stricți cu ei înșiși, astfel încât să nu-i poticnim pe alții. Amin, Doamne, vrem să trăim viața împărăției smerindu-ne pe noi înșine, nu poticnindu-i pe alții și fără să disprețuim pe niciunul dintre sfinți.

Pentru a trăi viața împărăției, ar trebui să-l iertăm pe fratele nostru fără limită, așa cum Domnul ne-a iertat

Pentru a trăi viața împărăției astăzi, ar trebui să-l iertăm pe fratele nostru fără limită (vezi Mat. 18:21-35). Cum oare am putea trăi noi viața de biserică ca realitate a vieții împărăției astăzi, dacă nu ne iertăm unii pe alții?

Răspunsul Domnului dat lui Petru a fost că trebuie să-și ierte fratele nu numai de șapte ori, ci de șaptezeci de ori câte șapte; asta înseamnă că ar trebui să îl iertăm pe fratele nostru fără limită.

Incapacitatea de a ierta pe ceilalți are o rădăcină, iar această rădăcină este mânia din dispoziția noastră.

Dacă nu am descoperit această rădăcină, nu ne va fi ușor să-i iertăm pe ceilalți. Motivul pentru care nu îi putem ierta pe ceilalți este că există mânie în noi; suntem mânioși în dispoziția noastră.

Trebuie să ne rugăm Domnului cu privire la acest lucru și să Îi permitem să trateze mânia din dispoziția noastră. Trebuie să îl iertăm pe fratele care ne-a ofensat chiar șaptezeci de ori câte șapte; trebuie să-i iertăm pe ceilalți chiar așa cum și Domnul ne-a iertat.

Datoria noastră înaintea Domnului este imposibil de plătit, dar pe măsură ce ne mărturisim păcatele în fața Sa, Domnul ne iartă datoriile în viața noastră creștină învinsă pentru restabilirea părtășiei noastre cu El (vezi Mat. 18:23-27).

Chiar și după ce am fost mântuiți, noi continuăm să greșim, să păcătuim și să îi ofensăm pe ceilalți; Domnul, însă, ne iartă păcatele, ne curăță de greșelile și impuritățile noastre, și El ne iartă datoriile în viața noastră creștină învinsă, pentru ca părtășia noastră cu El să fie restabilită.

Datoria altora față de noi este foarte mică în comparație cu datoria noastră față de Domnul. Trebuie să-i iertăm pe ceilalți chiar așa cum și Domnul ne-a iertat.

Domnul ne-a iertat și cu cât Îl slujim mai mult ca un sclav, cu atât avem mai multe falimente și cu atât acumulăm mai multe datorii; datoria noastră este precum datoria Statelor Unite, devenind din ce în ce mai mare în fiecare an.

Avem tot mai multe falimente și mai multe defecte, dar atunci când venim la Domnul, El ne iartă de fiecare dată. Cum deci să nu-l iertăm pe fratele nostru pentru o mică ofensă sau greșeală?

În timp ce trăim viața împărăției, trebuie să-l iertăm pe fratele nostru fără limită, așa cum și Domnul ne-a iertat.

Dacă nu-l iertăm pe fratele care păcătuiește împotriva noastră, acest lucru îi va mâhni pe ceilalți frați și ei ar putea aduce această problemă înaintea Domnului (Mat. 18:28-31), la fel cum ceilalți sclavi s-au mâhnit după felul în care sclavul iertat l-a tratat pe datornicul său și au adus această situație în atenția stăpânului.

Dacă nu iertăm din inimă un frate astăzi, nu vom putea intra în împărăție în epoca viitoare (Mat. 18:32-35; Marcu 11:25-26).

Este un lucru grav să nu-i iertăm pe ceilalți. Este grav să fim ofensați și este și mai grav să nu iertăm; dacă suntem ofensați și nu iertăm, nu putem intra în împărăția viitoare.

Trebuie să tratăm foarte serios înaintea Domnului cu mânia din dispoziția noastră și cu incapacitatea noastră de a ierta, altfel acest lucru ne va costa împărăția în manifestarea sa.

În viața de căsnicie, soțul și soția sunt sfinți în biserică și sunt amândoi membri ai Trupului; ei trebuie să fie împăcați de fiecare dată, iar ofensele nu pot rămâne neiertate.

Se întâmplă ofense în viața de căsnicie, dar trebuie să învățăm să ne iertăm unii pe alții. Viața de căsnicie este ca un “laborator” în care lucrăm viața de biserică; trebuie să învățăm să iertăm în laborator și atunci putem ierta în viața de biserică. Dacă nu putem ierta acasă, nu putem ierta în alte părți.

Dacă nu îl iertăm pe fratele nostru astăzi, vom fi disciplinați de Domnul până când îl vom ierta din inimă, adică până când vom fi plătit tot ceea ce datorăm (Mat. 18:34). Faptul de a nu ierta din inimă pe un frate astăzi ne-ar putea costa să nu intrăm în împărăție în epoca viitoare.

Doamne Isuse, salvează-ne de mânia din dispoziția noastră și vindecă-ne de incapacitatea de a ierta. Vrem să trăim astăzi viața împărăției în viața de biserică, iertându-l pe fratele nostru fără limită. Fie ca să învățăm de la Tine și să iertăm pe fratele nostru, așa cum și Domnul ne-a iertat. Îți mulțumim, Doamne, căci Tu nu doar că ne-ai iertat inițial de toate păcatele în momentul regenerării noastre, ci întotdeauna ne-ai iertat și ne-ai curățit de păcatele și fărădelegile noastre în viața noastră creștină învinsă pentru restaurarea părtășiei noastre cu Tine. Vrem să experimentăm și să trăim viața Ta iertătoare pentru a-i ierta pe cei care ne-au greșit, așa cum și Domnul ne-a iertat!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, To Live the Kingdom Life we should Forgive our Brother even as the Lord forgave us (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 4 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.