Experimentăm pe Cristos

Noi, oamenii șerpești, suntem în procesul de transformare întru Mireasa lui Cristos

25/02/2020 by Credincios in Cristos 2 Comments

Biblia ne arată că oamenii șerpești (asta suntem noi!) devin creșterea universală a Cristosului nelimitat prin Duhul nemăsurat cu viața eternă. Aleluia!

Biblia începe și se termină cu un cuplu: la început îi vedem pe Adam și Eva, iar la sfârșit vedem Duhul și mireasa.

Cu toate acestea, imediat după ce îi vedem pe Adam și Eva, vedem și șarpele, care vine să înșele mireasa (Eva) și să-și injecteze natura păcătoasă, otrava sa; din acest moment, mireasa a fost otrăvită și toți oamenii – care ar fi trebuit să facă parte din mireasa lui Cristos – sunt oameni șerpești.

Șarpele a vizitat-o pe mireasă și a reușit să o captureze. Cu toate acestea, slavă Domnului, Dumnezeu este mult mai mare, mai măreț și mai înțelept decât șarpele – El însuși a devenit un om pentru a fi realitatea șarpelui de bronz.

În special în Ioan 3 vedem că Domnul Isus a fost ridicat la fel cum Moise a ridicat șarpele în pustie, iar când va fi ridicat, El îi va atrage pe toți oamenii spre Sine.

Da, Cristos a venit ca Mirele, dar pentru ca El să-și ia mireasa, El a trebuit să devină păcat pentru noi și să distrugă păcatul pe cruce; acum, oricine crede în El, nu va pieri (ca urmare a faptului că este păcătos), ci va avea viață veșnică. Aleluia!

Ce manifestare minunată a iubirii Tatălui! Dumnezeu a iubit lumea atât de mult încât a venit în singurul Său Fiu născut, făcându-se asemănător cu carnea păcatului, pentru ca El să fie ridicat ca șarpele de bronz de pe cruce și să-i atragă toți oamenii spre Sine.

Oricine se uită de la orice altceva către Isus și crede în El este mântuit și devine parte din mireasa lui Cristos! Amin!

Când credem în Domnul și ne pocăim de păcatele noastre și de natura păcătoasă, viața divină vine în noi; apoi, în viața noastră de zi cu zi, ori de câte ori Domnul strălucește asupra noastră că trăim în continuare prin firea noastră păcătoasă și ne întoarcem spre El și trăim prin viața divină în duhul nostru, suntem în procesul de a fi făcuți mireasa lui Cristos.

Cristos Se va întoarce pentru mireasa Sa; El încă lucrează pentru a-și desăvârși și zidi mireasa, iar când Se va întoarce, mireasa va fi pregătită.

La sfârșitul Bibliei vedem cum Cristos cu biruitorii Săi vor trata șarpele și urmașii săi, iar Duhul și Mireasa devin un cuplu universal. Aleluia!

Să fim băutorii din Duhul dătător-de-viață și să șerpii înfocați în viața de biserică de astăzi

În calitate de credincioși în Cristos, ne-am pocăit de păcatele noastre și de firea noastră păcătoasă și ne-am uitat spre Isus, realitatea șarpelui de bronz; astfel, suntem mântuiți, am primit viața divină și facem parte din mireasă.

Când Adam a fost mușcat de șarpe, el însuși a devenit șarpe în natură, iar noi toți, ca urmașii și descendenții săi, suntem oameni șerpești.

Dar aleluia, Cristos a venit să fie înlocuitorul nostru și El a murit pe cruce ca Substitut al nostru; noi am crezut în El și acum avem viață veșnică. Slavă Domnului!

Întrebarea este, însă, în viața noastră de zi cu zi, oare trăim noi ca aceia care sunt parte din mireasa lui Cristos, sau trăim ca șerpi, conform naturii noastră șerpească?

Răspunsul la o astfel de întrebare depinde de faptul dacă trăim conform cărnii (unde este natura păcătoasă a lui Satan) sau trăim în duh (unde este Duhul dătător-de-viață).

Suntem noi în Ioan 3, unde vedem că suntem oameni șerpești, sau suntem în Ioan 7, unde ni se spune că putem veni la Domnul și să bem din El (v. 37-39)?

Dacă astăzi bem Duhul ca apă vie (Ioan 4:14), facem parte din mireasă, dar dacă trăim conform cu omul nostru natural sau în carne, sutem șerpi infocați. Așadar, în viața de biserică putem fi fie cei care beau Duhul dătător-de-viați, fie șerpi înfocați.

Multe probleme se întâmplă în viața de biserică pur și simplu pentru că nu bem apa vie. Multe probleme din viața noastră de familie și de la locul de muncă au loc pentru că trăim ca șerpi înfocați și nu ca băutori ai Duhului dătător-de-viață.

De multe ori suntem uscați în viața noastră creștină și continuăm să trăim după principiul binelui și răului, corect și greșit; trăim o viață morală, o viață etică și o viață bună, dar nu bem Duhul dătător-de-viață. O, Doamne Isuse!

Dacă nu bem din Duhul dătător-de-viață și nu trăim în duh, suntem șerpi înfocați.

Dar atunci când ne exersăm duhul, chiar și atunci când apar probleme sau când suntem pe cale să ne certăm – dar bem din Duhul care dă viață, venim la Domnul așa cum suntem și bem din Duhul care curge din El, devenim parte a miresei!

Fie ca să alegem zilnic să ne întoarcem către duhul nostru și să bem Duhul a-tot-inclusiv, Duhul dătător-de-viață!

Fie ca să refuzăm să rămânem uscați și să fim atenți să nu trăim conform cu natura noastră șerpească pentru a fi oameni șerpești; fie ca să ne întoarcem, să ne întoarcem, să ne întoarcem către duhul nostru și să bem, să bem, să bem din Duhul care dă viață ca apa vie!

Doamne Isuse, izbăvește-ne de a fi șerpi înfocați în viața de biserică! Vrem să alegem să venim la Tine și să bem Duhul dătător-de-viață pentru a fi alimentați din interior și să devenim mireasa lui Cristos. Amin, Doamne, ne întoarcem către duhul nostru și venim la Tine să bem din Duhul atotinclusive, care dă viață! Numai Duhul dătător-de-viață este Cel care ne poate produce pentru a fi mireasa lui Cristos, așa că venim să bem și să fim plini în duh! Amin Doamne Isuse, bem apa vie care curge din Tine și refuzăm să fim șerpi înfocați!

Noi, oamenii șerpești, suntem în proces de transformare întru Mireasa lui Cristos

Ioan 3 începe prin a ne spune că suntem oameni șerpești care au nevoie de un înlocuitor pentru a muri pentru noi și, crezând în El, avem viață veșnică; acest capitol se încheie cu mireasa lui Cristos, creșterea lui Cristos.

Cum putem noi, oameni șerpești, să devenim mireasa lui Cristos?

Dacă ne uităm la viața noastră de zi cu zi, putem fi ca Nicodim, trăind într-un mod bun, moral, etic și religios, temându-ne de Dumnezeu și nefăcând rău; poate chiar vrem să auzim câteva învățături bune pentru a deveni mai buni.

Trebuie să recunoaștem că, chiar dacă suntem credincioși în Cristos cu viața divină înăuntrul nostru, încă nu trăim prin Duhul, ci prin etică, religie, moralitate și bine.

În mod implicit, trăim în conformitate cu ființa noastră șerpească; înainte de regenerarea noastră, am săvârșit lucruri rele și am păcătuit, dar acum după regenerarea noastră încercăm să facem binele, lucruri corecte și respingem ceea ce este rău și greșit.

Aceasta înseamnă să trăim conform pomului cunoașterii binelui și răului; cu acest pom nu există doar răul și moartea, ci și binele, în timp ce pomul vieții nu are nimic altceva decât viață. Moralitatea nu este viață; moralitatea este bună, dar nu este viață decât dacă Cristos trăiește în noi.

Pavel a mărturisit în Gal. 2:20, Sunt răstignit cu Cristos și nu mai trăiesc, ci Cristos este Cel care trăiește în mine.

Viața creștină este o viață de a fi tăiat de la vechea sursă, tăiați de la o viață de trăire în conformitate cu omul nostru natural; e o viață de a trăi prin viața divină în duhul nostru.

În calitate de credincioși în Cristos, avem două vieți în noi – viața divină și viața umană; de asemenea, avem două naturi – natura divină și natura umană, și două persoane – omul vechi și omul nou, omul regenerat.

Cine trăiește în noi zilnic în viața noastră de zi cu zi – suntem oar noi, omul vechi, sau trăim prin omul nou, prin viața divină în duhul nostru?

Dacă suntem cinstiți cu Domnul, putem să-I spunem:

Doamne, iartă-mă că nu Te-am trăit în mod adecvat astăzi. Încă duc lipsă de ceea ce ai ceri de la mine în timp ce trăiesc viața de familie și viața de biserică. Iartă-mă, Doamne, că încă trăiesc în mine însumi și nu trăiesc prin viața divină în duhul meu.

Conform nașterii noastre naturale, cu toții trăim în mod automat și spontan de ființa noastră șerpească; asta înseamnă să trăim după principiul pomului cunoașterii binelui și răului.

Cu toate acestea, viața și trăirea noastră naturală nu fac parte din creșterea lui Cristos, mireasa lui Cristos; doar partea regenerată a ființei noastre, duhul nostru regenerat, care este creșterea lui Cristos – așa că trebuie să descreștem și Cristos trebuie să crească.

Într-un mod real și practic, Cristos ar trebui să fie viața noastră și persoana noastră; trebuie să-L trăim și să fim un singur duh cu El (Gal. 2:20; 4:19; Ioan 15:5).

Trebuie să rămânem în Domnul și să-I îngăduim să rămână în noi, pentru a avea o singură viață și trăire împreună cu El. În felul acesta, noi, ca oameni șerpești, devenim mireasa lui Cristos.

Trebuie să învățăm secretul de a fi în Cristos, rămânând în El și lăsându-L să rămână în noi; când Îl iubim și Îi păzim cuvântul, Tatăl și Fiul vin la noi, rămân cu noi, Își fac domiciliul cu noi și ni Se manifestă.

Când avem o asemenea trăire, în realitate vom fi oameni șerpești în procesul de transformare întru mireasa lui Cristos, creșterea lui Cristos.

Iar finalizarea a acestei mirese va fi Noul Ierusalim ca tabernaculul lui Dumnezeu și ca soția Mielului (Apoc. 21:3, 9-10). Amin!

Fie ca Domnul să Se îndure de noi, că putem învăța să trăim prin ființa noastră regenerată (Rom. 8:4; Fil. 4:11-13).

Fie ca noi să aducem această problemă înaintea Domnului într-un mod serios și să-L rugăm să ne arate dacă trăim în omul vechi sau prin Duhul din duhul nostru. În lumina Sa vom vedea dacă Îl trăim pe Cristos sau dacă trăim după natura noastră veche, dacă practicăm a fi un singur duh cu Domnul sau încă trăim prin natura noastră șerpească.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi, ca noi toți să învățăm să trăim prin ființa noastră regenerată, astfel încât să putem continua în procesul de a deveni mireasa lui Cristos, creșterea lui Cristos.

Doamne Isuse, îndură-Te de noi ca să trăim prin ființa noastră regenerată pentru a fi mireasa lui Cristos, creșterea lui Cristos. Mântuiește-ne de la a trăi în omul nostru natural, în omul nostru vechi sau în carne și în sine. O, Doamne, arată-ne prin ce persoană trăim – trăim prin persoana noastră veche sau prin noua noastră persoană? Doamne, oare trăim prin natura veche sau prin noua noastră natură, duhul regenerat? O, Doamne, vrem să practicăm să fim un singur duh cu Tine! Păstrează-ne în procesul de a fi transformați pentru a deveni mireasa lui Cristos. Vrem să ne întoarcem către Tine și să trăim un singur duh cu Tine în viața noastră de zi cu zi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Serpentine People are in the Process of Transformation into the Bride of Christ (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 6 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristos a venit ca realitatea șarpelui de bronz și l-a distrus pe Satan pe cruce

24/02/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Cristos a venit ca realitatea șarpelui de bronz; El a fost ridicat pe cruce, iar noi – oamenii mușcați de șarpe, cei care au devenit serpești în natură – Îl putem privi și să nu murim, ci să trăim! Aleluia!

În această săptămână, în studiul nostru aprofundat din cartea Numeri, am ajuns la capitolul 21 și, în special, vrem să-L vedem pe Cristos așa cum este reprezentat de șarpele de bronz.

Nu doar lucrurile pozitive din Biblie sunt un tip reprezentativ al lui Cristos, ci și unele lucruri aparent negative, lucruri pe care poate nu le considerăm pozitive, sunt, de asemenea, un tip reprezentativ al lui Cristos.

În Ioan 3, Domnul a folosit această porțiune din Numeri 21 referindu-Se la El Însuși, iar în 1 Corinteni 10 Pavel de asemenea a vorbit despre acest exemplu al șarpelui de bronz.

Contextul din Numeri 21 este că poporul lui Israel a devenit nerăbdător pe drum, li s-au săturat sufletele și s-au plâns împotriva lui Dumnezeu.

Mai înainte s-au certat pentru apă, era drept că le era sete, așa că Dumnezeu le-a dat să bea; dar acum erau nerăbdători și vorbeau împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu spunând: De ce ne-ai scos în Egipt ca să murim în pustie, căci nu este mâncare și apă, iar sufletul nostru s-a scârbit de această pâine ușoară.

Prin faptul că au numit mana pâine ușoară, ei au considerat-o inutilă și lipsită de valoare.

Așa că Iehova le-a trimis șerpi înfocați și i-au mușcat și mulți din popor au murit; poporul a venit la Moise și a zis: Am păcătuit, pentru că am vorbit împotriva Domnului și împotriva ta; roagă-te ca Iehova să ia șerpii.

Moise s-a rugat și Dumnezeu i-a spus să facă un șarpe înfocat și să-l pună pe un stâlp, iar toți cei mușcați, când îl văd, vor trăi.

Așa cum spunea Pavel în 1 Corinteni 10:5-9, aceste lucruri s-au întâmplat ca exemple, ca să nu poftim după lucruri rele așa cum au poftit ei, și nici să nu-L punem la încercare pe Cristos așa cum unii dintre ei au făcut-o, și au fost mușcați de șerpii din pustie.

Ei L-au pus la încercare pe Domnul până la maxim, astfel încât judecata lui Dumnezeu a intervenit. Dar când s-au uitat la șarpele de bronz, au trăit.

Fie ca să uităm de situația noastră, de starea noastră, de ziua de mâine sau de cele din trecut și să privim doar la Cristos ca șarpele de bronz!

A privi nu înseamnă că doar aruncăm o privire, ci că privim cu atenție, în așteptare, cu privirea constantă și absorbantă; Îl privim pe Isus cu atenție, în așteptare și cu o privire constantă și absorbantă, ca să trăim!

Fie ca să nu fim vrăjiți de nici un lucru sau de vreo persoană, ci să privim la Isus (Galateni 3:1; Evrei 12:2). Isus ne încurajează întotdeauna să privim la El; trebuie să privim la Isus cu atenție neîmpărțită, întorcându-ne de la orice alt lucru.

Cristos este ca un magnet imens care îi atrage pe toți căutătorii Săi la El Însuși când privim la El! Amin!

În Ioan 3, când Domnul vorbea cu Nicodim despre nașterea din nou, El a spus: “Ce este născut din carne, este carne, iar ceea ceea ce este născut din Duhul este duh.”

Nicodim nu înțelegea ce spunea Domnul, chiar dacă era un învățător al legii educat, etic și demn; Domnul a vrut să-i arate că are nevoie de o altă viață – viața divină, pentru că el era șerpesc!

Căci așa cum Moise a ridicat șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie ridicat Fiul Omului; Cristos a trebuit să fie ridicat pe cruce ca adevăratul șarpe de bronz ca un înlocuitor pentru toți păcătoșii, și toți cei care cred în El pot să aibă viață veșnică (Ioan 3:14-16).

Când Domnul a mers la cruce ca șarpele de bronz, în asemănarea cărnii păcatului, dar fără păcatul cărnii, El e asemenea Și-a eliberat viața din interior; aceasta a fost manifestarea dragostei Sale față de întreaga lume. Aleluia!

Cristos ca realitatea șarpelui de bronz a fost ridicat pe cruce: Priviți la El și trăiți!

Această istorisire din Numeri 21:4-9 este foarte semnificativă și se aplică vieții noastre creștine de astăzi.

Când copiii lui Israel au păcătuit împotriva lui Dumnezeu, El a trimis șerpi înfocați și au fost mușcați; apoi, Dumnezeu i-a spus lui Moise să ridice un șarpe de bronz pe un stâlp, în numele lor, pentru judecata lui Dumnezeu, ca atunci când ei privesc la șarpe, să trăiască.

Dumnezeu nu a înlăturat șerpii înfocați – El a oferit o cale poporului Său să privească și să trăiască.

Șarpele de bronz îl simbolizează pe Cristos (Ioan 3:14), iar stâlpul simbolizează crucea (1 Petru 2:24); Cristos a venit ca realitatea șarpelui de bronz și a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, după ce am murit față de păcate, să trăim înspre dreptate (1 Petru 2:24).

Bronzul, în tipologie, simbolizează judecata; șarpele de bronz avea forma unui șarpe, dar nu avea natura otrăvitoare a unui șarpe.

În același fel, Cristos a venit ca realitatea șarpelui de bronz și a fost ridicat pe cruce (Ioan 8:28); El a spus că, atunci când oamenii Îl vor ridica pe Fiul Omului, ei vor ști că El este – când a fost ridicat pe cruce, toți vor ști că El este Cel care este, Dumnezeul Triunic, Cel etern!

Cristos a venit în asemănarea cărnii păcatului, fără să se facă părtaș în vreun fel la păcatul otrăvitor al cărnii (Rom. 8:3; 2 Cor. 5:21; Evrei 4:15), la fel cum șarpele de bronz a avut doar asemănarea șarpelui, dar nu avea natura și otrava lui.

Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său în asemănarea cărnii păcatului și în ceea ce privește păcatul, și El a condamnat păcatul în carne. Așa cum șarpele de bronz era asemănător șarpelui, dar fără otrava acestuia, tot așa Domnul nu avea păcatul cărnii.

Acest lucru este destul de misterios: Dumnezeu a devenit carne, El a intrat în sfera cărnii pentru a-l distruge pe Satan, venind pe teritoriul lui Satan ca să-l distrugă pe acesta în carne. El a mers la cruce în asemănarea cărnii păcatului, dar fără vreun păcat în carne.

Cum poate fi posibil acest lucru? Acesta este un mister, pe care Biblia îl numește, misterul evlaviei – Dumnezeu manifestat în carne (1 Timotei 3:15).

Deci Cristos a venit ca realitatea șarpelui de bronz și a fost ridicat pe cruce, iar acum putem privi la El și să trăim!

Da, șarpele ne-a mușcat și, așa este, am devenit șerpești în natura noastră, căci păcatul locuiește în carnea noastră, dar putem privi la Cel care a fost înălțat, putem privi la El și putem fi infuzați cu El, și putem fi mântuiți și să trăim!

Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai venit ca realitatea șarpelui de bronz pentru a fi înălțat pe cruce și ca să mori pentru a condamna păcatul în carne și a-l distruge pe Satan prin cruce. Aleluia, putem privi la Isus, Cel înălțat pe cruce și putem trăi! Amin, Doamne, privim cu atenție nedivizată întorcându-ne de la orice alt lucru înspre Tine. Privim la Isus, fiind plini de așteptare și cu o privire constantă absorbantă, ca să fim mântuiți și să trăim! Aleluia pentru scumpul nostru Domn Isus Cristos, care este realitatea șarpelui de bronz!

Toți oamenii sunt șerpești în natură, fiind mușcați de Satan, șarpele; Dumnezeu l-a prins pe Satan în carnea omului pentru a-l distruge

În Geneza 3 vedem cum Satan, șarpele, a venit și și-a injectat natura în carnea omului; căderea omului nu a fost doar omul care nu a ascultat de Dumnezeu și a fost pedepsit de către El, ci, mai degrabă, prin faptul că omul a conversat cu Satan, însăși natura celui rău a fost injectată în om.

Acum toți descendenții lui Adam sunt născuți “mușcați” de șarpele vechi, diavolul. În ochii lui Dumnezeu, întreaga rasă umană decăzută este formată din ființe șerpești cu otrava șarpelui vechi în natura lor decăzută; prin naștere suntem șerpești, căci păcatul locuiește în noi.

Domnul Isus a zis în Ioan 8:44 că diavolul este tatăl păcătoșilor; în natura noastră noi suntem copii ai șarpelui vechi, diavolul (1 Ioan 3:10). Suntem fie copii ai lui Dumnezeu, fie copii ai diavolului – nu există un al treilea lucru.

În Matei 12:34 Domnul Isus i-a numit pe farisei “pui de vipere”, iar în 23:33 i-a numit: “Șerpi! Pui de vipere!”

Diavolul este șarpele antic (Apocalipsa 12:9; 20:2) și toți păcătoșii sunt șerpi, pui de vipere; în natura noastră decăzută nu suntem doar păcătoși – suntem șerpești.

În Romani 7 Pavel ne spune clar că în el (și în noi toți) există o altă persoană, păcatul personificat, care îl face să facă lucruri pe care el nu vrea să le facă. Satan ca păcat personificat este în carnea noastră; păcatul poate înșela oamenii (v. 11) și poate locui în ei și îi determină să facă lucruri împotriva voinței lor (vv. 17, 20).

Păcatul este viu în noi (v. 9) și este extrem de activ, deci trebuie să fie natura rea a lui Satan, cel rău, care locuiește în noi, acționează în noi și lucrează în noi ca oameni decăzuți. O, Doamne Isuse!

Această situație pare destul de disperată, dar Dumnezeu este înțelept, pentru că El Însuși a devenit om și El Însuși S-a îmbrăcat cu această carne, asemănarea cărnii păcatului și a dus-o la cruce.

Satan a crezut că a reușit atunci când și-a injectat natura rea în om, dar acest lucru doar I-a dat Domnului o oportunitate și o cale ușoară de a-l da pe Satan la moarte.

De exemplu, dacă un șoarece este liber în casă, nu este ușor să-l prindeți, iar lui îi este ușor să facă multe pagube; dar dacă puneți o momeală și o capcană, șoarecele poate fi prins cu ușurință.

Când șoarecele mănâncă momeala, el crede că a primit în cele din urmă ceea ce își dorea – o hrană delicioasă, dar a fost prins în capcană și este ușor ca proprietarul casei să-l omoare.

În mod similar, Satan este ca un șoarece obraznic care aleargă prin univers, dar când a intrat în om, a fost prins și întemnițat în om. Omul a fost “momeala” pentru ca Satan să fie prins și dat la moarte.

Cristos a venit în asemănarea cărnii păcatului ca realitatea șarpelui de bronz; El S-a îmbrăcat cu forma șarpelui și a dus-o pe cruce, pentru a-l reduce la nimic pe cel care are puterea morții, adică diavolul.

Moartea lui Cristos pe cruce a fost o moarte care l-a distrus pe diavolul (Evrei 2:14). Omul a fost capcana, Satan a fost prins în om și, prin încarnare, Dumnezeu S-a îmbrăcat cu omul corupt și l-a adus la cruce și, în același timp, l-a dus pe Satan pe cruce și l-a distrus acolo.

Acesta este motivul pentru care Satan se teme de cruce și de aceea Domnul ne-a spus să ne luăm crucea; crucea este calea de a-l birui pe Satan!

Unde este Satan astăzi? Satan este în noi – în carnea noastră; Satan ca păcat locuiește în carnea noastră (Galateni 5:24). Dar slavă Domnului, Cristos a crucificat carnea cu patimile și poftele ei. Satan a fost pus pe cruce, îngropat și apoi Cristos l-a lăsat în moarte, întemnițat până când va fi distrus pe deplin.

Așa cum Israelul a trecut prin Marea Roșie și faraonul cu armatele sale i-au urmat, dar doar Israelul a ieșit, în timp ce faraon și armatele sale au rămas acolo, tot așa Cristos l-a dus pe Satan și păcatul împreună cu El în moarte, și i-a lăsat acolo, când S-a înălțat în înviere! Aleluia!

Cristos l-a adus pe om împreună cu Satan în mormânt și El l-a scos pe om din mormânt în înviere, lăsându-l pe Satan îngropat în mormânt; acum acest om înviat este una cu Cristos!

Te lăudăm, Doamne, pentru înțelepciunea Ta, și minunata Ta lucrare ca realitatea șarpelui de bronz! Chiar dacă Satan și-a injectat natura rea în noi și ne-a făcut șerpești în natură la fel ca el, Cristos a venit în asemănarea cărnii păcatului și a distrus păcatul și pe Satan în carne! Slavă Domnului! Acum, Satan a fost distrus, dat la moarte și lăsat în mormânt, iar noi, cei ce am fost crucificați împreună cu Cristos, suntem înviați împreună cu El pentru a fi un om nou în învierea lui Cristos! Îți mulțumim, Doamne Isuse! Te lăudăm!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ came as the reality of the Bronze Serpent and Destroyed Satan on the Cross (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 6 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să fim vase deschise Domnului și să ne închidem vasul către moarte și întinăciune

23/02/2020 by Credincios in Cristos 2 Comments

Întinarea este inevitabilă, dar putem învăța să ne închidem vasul înspre moarte și întinăciune și ne putem deschide vasul către Domnul!

Răscumpărarea pe care Cristos a realizat-o pe cruce este etern eficientă și este întotdeauna disponibilă pentru fi aplicată la ființa noastră; ori de câte ori devenim necurați, Îl putem contacta pe Domnul prin exersarea duhului nostru și Duhul Sfânt va aplica sângele lui Cristos ființei noastre pentru a ne curăța din nou.

Moartea și întinarea morții prevalează și este aproape imposibil să nu fim întinați de moarte sau de impuritate.

Deci trebuie să-L luăm pe Cristos ca realitate a vițelei roșii și să-I permitem Duhului să aplice eficacitatea răscumpărării lui Cristos ființei noastre.

Putem crede că sângele lui Isus este cel care are grijă de impuritate, dar aplicarea se face prin exersarea duhului nostru, astfel încât Duhul Sfânt să aplice eficiența răscumpărării lui Cristos ființei noastre.

Rebeliunea este un păcat, iar rezultatul rebeliunii este moartea; răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu are multe forme și uneori se manifestă prin murmure, iar alteori este o rebeliune deschisă împotriva lui Dumnezeu și împotriva conducerii pe care Dumnezeu a rânduit-o.

Un păcat comun poate fi iertat și curățat luându-L pe Cristos ca ofrandă pentru păcat și curățarea pentru acest păcat este imediată; însă răzvrătirea nu este un păcat obișnuit, iar ofranda pentru păcat nu este suficientă.

Întinarea morții care rezultă din păcatul rebeliunii nu poate fi curățată decât de apa impurității. Această apă era compusă dintr-un anumit fel de cenușă și apa curgătoare (apa vie).

Aceste cenușe erau rezultatul arderii unei vițele roșii (împreună cu tot ceea ce avea, inclusiv sângele ei), împreună cu lemn de cedru, isop și șuvițe stacojii; cenușa rezultată este păstrată într-un loc special și, de fiecare dată când este nevoie de apă pentru impuritate, unele cenușe au fost amestecate cu apă curgătoare și au fost aplicate persoanei necurate.

În primul rând, trebuie să ne dăm seama că suntem necurați; chiar dacă suntem credincioși, Îl iubim pe Domnul și Îl mâncăm în cuvântul Său și Îl experimentăm și Îl savurăm, încă suntem în contact cu atâtea lucruri întinătoare și ne este ușor să ne întinăm.

Slavă Domnului, însă, căci Domnul Isus a venit ca adevărata vițea roșie, El a fost dat la moarte, iar cenușa rezultată poate fi amestecată cu Duhul Sfânt ca apă curgătoare pentru a ne curăța și pentru a ne aproviziona cu apă vie.

Doar lucrarea răscumpărării lui Cristos, prin umanitatea Sa demnă (lemn de cedru) și umilă (isopul), împreună cu moartea Sa și cu Duhul învierii Sale, ne poate vindeca și curăța situația de necurăția morții.

Avem nevoie de puterea Duhului Sfânt pentru a aplica răscumpărarea lui Cristos și pentru a ne curăța de necurăție

Cenușa înseamnă că orice a fost ars a ajuns în stadiul final; cenușa este starea finală a oricărui lucru și nimic nu mai poate schimba cenușa – ea este în forma finală.

Vițeaua roșie a fost arsă complet – pielea, carnea și sângele.

Pe cruce Cristos a fost răstignit și a fost „ars” de dreptatea lui Dumnezeu în mod complet, iar El a fost procesat pentru a fi în forma finală – cenușă, care în ochii omului nu înseamnă nimic, dar în ochii lui Dumnezeu e foarte importantă.

Lucrarea lui de răscumpărare a lui Cristos a fost consumată în etapa ei finală, iar lucrarea Lui a devenit acum „cenușă”, fără să i se adauge nimic.

Aceste cenușe trebuiau puse în afara taberei într-un loc curat, pentru a fi păstrate pentru adunarea copiilor lui Israel pentru apa pentru impuritate; aceasta este o ofrandă pentru păcat (Num. 19:11).

Aleluia, răscumpărarea lui Cristos a fost dusă la îndeplinire și ea este păstrată într-un loc special, un loc curat, astfel încât, ori de câte ori suntem necuțiți sau întinați, putem s-o aplicăm ființei noastre.

Pur și simplu atingând lumea, lucrurile lumii și contactând oamenii din lume, noi devenim necurați; lumea este în rebeliune împotriva lui Dumnezeu, iar principiul lumii este înlocuirea lui Dumnezeu cu multe alte lucruri.

Rezultatul lucrării lui Satan în om este moartea; rezultatul păcatului este moartea. Noi eram morți în păcate și ofense; aveam viață fizică, dar eram morți spiritual.

Când contactăm oameni care sunt morți din păcate și ofense, putem deveni necurați. Atunci când contactăm oamenii care trăiesc în păcat, devenim necurați și întinați.

Când avem prieteni în lume și trăim în lume, „atingem cadavre” și devenim necurați. O, Doamne Isuse!

Fără ca să ne dăm seama, pur și simplu trăind în lumea de azi, suntem infectați și întinați de impurități; când păcătuim prin faptul că atingem lumea, suntem necurați.

Cum putem fi curățați? Nu doar răscumpărarea Domnului ne curăță, ci apa pentru impuritate; apa vie trebuie amestecată cu cenușa și stropită pe noi.

Aceasta înseamnă că Duhul Sfânt trebuie să facă o lucrare în noi pentru a aplica ființei noastre eficacitatea răscumpărării Domnului.

Cristos este stânca, iar când El a fost lovit apa vie a curs (1 Corinteni 10: 4); această apă vie este Duhul Sfânt, iar a lua apa vie și a face din ea apă pentru impuritate înseamnă că este nevoie de lucrarea Duhului Sfânt.

Dacă există doar răscumpărarea Domnului, putem crede într-un fapt obiectiv și să fim de acord cu acesta; cu toate acestea, Domnul vrea să amestecăm Duhul Sfânt (apa vie) și răscumpărarea lui Cristos (cenușa) și să le aplicăm ființei noastre.

Slavă Domnului, Domnul Isus nu trebuie să moară din nou: lucrarea Sa unică pe cruce este veșnic eficientă și ne poate curăța oricând!

Deci trebuie să ne exersăm duhul, să-L contactăm Domnul și Duhul Sfânt va lucra în noi pentru a aplica eficacitatea răscumpărării lui Cristos ființei noastre pentru a ne curăța de păcatul nostru.

Eficacitatea lucrării Domnului pe cruce în urmă cu două mii de ani continuă până astăzi și până în veșnicie; prin întoarcerea către Domnul și exersarea duhului, ne deschidem către Dumnezeu și Îi permitem Duhului Sfânt să lucreze în noi și să aplice răscumpărarea lui Cristos ființei noastre, pentru a putea fi curățați de orice necurăție și să fim alimentați cu apa vieții.

Te lăudăm Doamne Isuse pentru lucrarea Ta pe cruce; răscumpărarea Ta este o lucrare eficientă în mod etern! Aleluia! Ne exersăm duhul, Doamne, în conformitate cu conștiința noastră luminată, pentru a ne mărturisi păcatele în lumina Ta și credem că Duhul Sfânt lucrează în noi pentru a aplica răscumpărarea lui Cristos ființei noastre și pentru a ne curăța de orice necurăție! Aleluia, Duhul curge ca apă vie, iar răscumpărarea lui Cristos ni se aplică – acum suntem curățați de orice întinăciune și impuritate și suntem aprovizionați cu apa vie!

Să fim vase deschise Domnului și să ne închidem vasul către moarte și întinăciune

Un tip reprezentativ foarte particular de întinare, care poate fi aplicat și experienței noastre creștine și vieții noastre de biserică, este menționat în Num. 19:15; aici se spune că orice vas care nu este acoperit este necurat, dar vasele închise sunt curate.

Noi suntem vase: suntem făcuți ca un vas pentru a-L conține pe Dumnezeu și, atunci când vorbim despre relația noastră cu Dumnezeu, noi ca vas dorim să fim deschiși pentru El și să-L primim, să-L savurăm și să fim plini de El.

Suntem vase alese; Dumnezeu ne-a ales din eternitate, El ne-a proiectat și ne-a creat, ne-a cunoscut mai dinainte și ne-a adus în ființă, pentru a putea fi un vas care-L conține pe Dumnezeu.

Deci, înspre Dumnezeu, trebuie să fim un vas deschis, deschizându-ne inima către El, întorcându-ne către El, exersându-ne duhul, astfel încât să nu avem nici o piedică între noi și El. Trebuie chiar să deschidem gura pentru a chema numele Său, să ne rugăm, să cântăm, să citim cu rugăciune și să-I mulțumim Domnului.

Cu toate acestea, noi, ca vas, trebuie să știm și să fim „închis” și să avem capacul strâns închis. Dacă vasul nostru este deschis tot timpul și capacul nu este strâns legat de el, moartea poate intra ușor să ne întineze.

Noi și doar noi suntem responsabili pentru ceea ce intră în vasul nostru; nimeni nu ne poate controla în ceea ce auzim, ce ascultăm (auzim multe lucruri, dar unor lucruri le acordăm o atenție deosebită și le ascultăm), ceea ce citim și ceea ce îngăduim să rămână în mintea noastră.

În ceea ce privește mântuirea din întinarea morții, există o singură acțiune pe care o putem lua în mod preventiv: putem face ceva astfel încât să putem reduce măsura de întinare și anume să ne menținem vasul închis – chiar bine închis – atunci când vine vorba de moarte.

Da, s-ar putea să trăim în lume, dar ne putem închide vasul înspre lume, astfel încât lumea să nu ne întineze și să ne facă să fim impuri. Ne putem feri de a fi întinați. Putem învăța să nu ascultăm vorbirea care conține elementul morții.

Putem discerne când cineva vrea să ne vorbească și să infuzeze rebeliune în noi și putem sta departe de asemenea persoane.

Nu ar trebui să ascultăm vorbele care au în ele elementul răzvrătirii; chiar dacă par adevărate, bazate pe fapte, o astfel de vorbire este din pomul cunoașterii binelui și răului și va aduce moarte.

Moartea vine într-un mod meschin, într-un mod camuflat; există un element de adevăr în vorbire care aduce moartea și există și moarte și cunoaștere…

Trebuie să ne ferim vasul de întinare; vasul nostru trebuie să fie deschis Domnului, dar în același timp trebuie să fie strâns închis spre moarte și întinăciune.

De cele mai multe ori nimeni nu încearcă să ne „otrăvească” sau „să ne întineze” – pur și simplu alegem să citim ceva, să ascultăm ceva sau să urmărim ceva care ne întinează – ne otrăvim pe noi înșine! O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să fim mântuiți de citirea lucrurilor care vor aduce moartea spirituală și să nu luăm în noi lucruri care știm că includ moarte și rebeliune. Fie ca să învățăm să ne închidem vasul, să închidem strâns capacul și să lăsăm să intre doar viața – să lăsăm apa vie și să nu lăsăm moartea să intre!

Doamne Isuse, ne deschidem vasul către Tine și îl închidem strâns către orice vorbire care aduce moarte și întinăciune! Amin Doamne Isuse, Te iubim și ne îndreptăm inima spre Tine, ne exersăm duhul pentru a Te contacta și vrem să Te savurăm și să primim distribuirea Ta divină. Alegem să ne închidem vasul spre orice vorbire din pomul cunoașterii binelui și răului. Alegem să nu ascultăm vorbirea care duce la moarte și alegem să nu citim lucruri care știm că ne vor întina. Dragă Doamne Isuse, vasul nostru este larg deschis pentru Tine și legat și închis către orice moarte și întinăciune!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Open Vessels to the Lord and Closing our Vessel toward Death and Defilement (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 5 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să-I permitem Duhului Sfânt să aplice eficacitatea răscumpărării lui Cristos pentru a ne curăța

21/02/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Ori de câte ori noi, poporul lui Dumnezeu, devenim necurați și impuri datorită contactului nostru cu moartea, trebuie să experimentăm apa pentru impuritate, adică trebuie să aplicăm eficacitatea răscumpărării lui Cristos prin stropirea Duhului Sfânt ca viață apă.

S-ar putea să credem că totul este bine, dar în viața noastră de zi cu zi devenim necurați foarte ușor, căci contactăm moartea tot timpul; moartea este în jurul nostru și chiar noi înșine suntem de multe ori în moarte și plini de moarte.

Moartea ne face necurați și, în special, moartea rezultată din păcatul rebeliunii ne determină să fim întinați și necurati.

Așadar, un aspect al lucrării Domnului Isus este ca acela al cenușii vițelei roșii care a fost arsă pentru a face parte din apa pentru impuritate (vezi Num. 19:2, 9).

Aceste cenușe, rezultatul vițelei roșii care a fost complet arsă chiar cu sângele și toate părțile ei, împreună cu lemnul de cedru, firele stacojii și isopul – această cenușă semnifică eficacitatea eternă și neschimbătoare a răscumpărării Domnului.

În acest caz, chiar și sângele a fost ars – de obicei sângele nu este ars; cenușa rezultată a inclus sângele. Aceste cenușe ale vițelei roșie semnifică răscumpărarea Domnului, pe care El a realizat-o pentru noi (Rom. 3:24; Efeseni 1:7).

Mântuirea pe care Cristos a realizat-o pentru întreaga omenire este pentru totdeauna neschimbătoare și incoruptibilă; este veșnic eficace și în Duhul această răscumpărare poate fi aplicată întotdeauna în timp și spațiu (Evrei 9:12).

Ori de câte ori un israelit atingea ceva necurat, nu avea nevoie decât să amestece cenușa vițelei roșii cu apa pentru impuritate și apoi să o stropească pe trupul lui și el era curat (Num. 19:11-12).

În mod similar, noi astăzi ca popor al lui Dumnezeu, ori de câte ori atingem ceva necurat, ori de câte ori suntem întinați de moarte, nu avem nevoie ca Domnul să moară din nou pentru noi, pentru că răscumpărarea Domnului a realizat totul.

Cristos a făcut prevederi pentru toate necurățiile noastre viitoare și toate păcatele noastre viitoare, realizând o răscumpărare veșnică; acum trebuie doar să aplicăm răscumpărarea lui Cristos și suntem curățați de sângele prețios al lui Cristos pentru restaurarea părtășiei noastre cu Dumnezeu.

Cenușa vițelei roșii era în special pentru viitor; ea simbolizează că lucrarea trecută a crucii este aplicabilă pentru utilizarea noastră astăzi.

Vițeaua roșie a fost arsă o dată pentru totdeauna, iar cenușa ei este suficientă pentru a ne acoperi întreaga viață. Cum îi mulțumim Domnului și Îl lăudăm că răscumpărarea Sa este suficientă pentru întreaga noastră viață!

Să-I permitem Duhului Sfânt să aplice eficiența răscumpărării lui Cristos pentru a ne curăța

Ori de câte ori cineva din poporul lui Dumnezeu a atins moartea sau a fost întinat și astfel a devenit necurat, el trebuia să fie stropit de cenușa vițelei roșii amestecată cu apă curgătoare pentru a fi curat (Num. 19:11-14, 16-20).

Apa curgătoare Îl simbolizează pe Duhul Sfânt, apa vie a lui Dumnezeu; în Duhul Sfânt după învierea Domnului, răscumpărarea lui Cristos cu eficacitatea sa au fost incluse.

Când noi, ca oameni ai lui Dumnezeu, suntem întinați de contactul nostru cu moartea sau trăind în viața noastră naturală și în omul nostru natural, trebuie să permitem ca Duhul Sfânt să ni Se aplice, iar Duhul va aplica eficacitatea răscumpărării lui Cristos la ființa noastră pentru a ne înlătura necurăția.

Necurăția noastră nu este tratată doar de către sângele lui Cristos, ci de Duhul Sfânt în care există eficacitatea răscumpărării lui Cristos.

Apa curgătoare (literalmente, apa vie) din Num. 19:17 semnifică Duhul Sfânt în învierea lui Cristos (Ioan 7:37-39).

Trebuie să atingem Duhul, care este realitatea învierii lui Cristos și care a fost îmbogățit cu eficacitatea răscumpărării Domnului; când atingem Duhul, suntem curățați de întinarea morții.

Aceasta corespunde cu 1 Ioan 1:7, unde vedem că de fiecare dată când umblăm în lumină – așa cum este El în lumină – avem părtășie unii cu alții și sângele lui Isus Cristos ne curăță de orice păcat.

Când ne dăm seama că am păcătuit, când Domnul strălucește asupra noastră și ne expune păcatele și necurăția noastre, trebuie să luăm sângele lui Isus, exersându-ne duhul nostru pentru a contacta Duhul, pentru ca păcatele noastre să fie spălate și părtășia cu Dumnezeu avea să fie restaurată.

Acesta nu este doar ceva care ar trebui să se întâmple o dată pentru totdeauna; mai degrabă, trebuie să facem acest lucru din nou și din nou.

Num. 19:12 arată că o persoană necurată trebuie purificată prin stropirea cu apă pentru impuritate în a treia zi și în a șaptea zi, și va fi curată. A treia zi semnifică învierea, iar ziua a șaptea semnifică desăvârșirea.

Când noi, ca oameni ai lui Dumnezeu, ne dăm seama că suntem necurati, că am fost întinați și am păcătuit, trebuie să ne exersăm duhul pentru a atinge Duhul, care este în înviere.

Aici, în înviere, ne aflăm în afara vechii creații – acolo unde este impuritatea și întinarea – și aici Duhul poate aplica sângele lui Cristos – eficacitatea răscumpărării lui Cristos – pentru a ne curăța de păcatele și spurcările noastre.

Dacă rămânem în vechea creație, rămânem în domeniul întinării și al necurăției; ori de câte ori trăim în omul vechi și în vechea creație, ori de câte ori trăim în omul nostru natural, suntem necurați, întinați și impuri.

Așadar, trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul, permițând Duhului Sfânt să aplice eficacitatea răscumpărării lui Cristos pentru a ne curăța de păcatele și întinarea noastră și pentru a ne restabili părtășia cu Dumnezeu.

După aplicăm eficacitatea răscumpărării Domnului în înviere, vom deveni curați conform timpului completării.

Fie ca noi să fim cei care experimentăm acest lucru zilnic, fiind cei care Îl contactează pe Domnul în duh pentru a fi curățați, spălați și purificați de orice întinăciune, păcat și impuritate.

Doamne Isuse, strălucește asupra noastră și expune-ne necurăția, întinăciunea, păcatul și impuritatea; venim la Tine, Doamne, pentru a permite Duhului Sfânt să aplice eficacitatea răscumpărării lui Cristos ființei noastre, pentru a putea fi curățați. Amin, Doamne, ne exersăm duhul de a Te contacta și de a fi în domeniul învierii, căci numai aici suntem curățați de întinarea noastră prin sângele prețios al lui Cristos. Vrem să umblăm în lumină chiar așa cum și Tu ești în lumină, pentru ca sângele lui Isus Cristos să ne curățească de orice păcat, iar părtășia noastră cu Dumnezeu să fie restaurată!

Experimentarea aplicării instantanee a curățării constante a sângelui Domnului

Deoarece moartea predomina printre copiii lui Israel, era nevoie de apa pentru impuritate și, ori de câte ori suntem întinați de moarte, avem nevoie de Cristos ca realitate a vițelei roșii pentru apa pentru impuritate (Num. 16:49; 19:2, 9). Amin!

În Num. 19 apa pentru impuritate a curățat și chiar a anulat efectul morții care a provenit de la marea rebeliune din cap. 16.

Când are loc o răzvrătire și suntem în mijlocul ei sau suntem afectați de ea, am putea crede că nu avem cum să ieșim din această situație și nu vom mai fi la fel după un asemenea lucru. Acest lucru nu este adevărat, pentru că Cristos ca realitatea apei pentru impuritate, nu numai că ne curăță de efectul morții, ci El și anulează moartea!

Apa pentru impuritate, la care s-au adăugat cenușa, simbolizează eficacitatea răscumpărării lui Cristos, care ne curăță continuu prin apa vieții vieții pentru a ne restabili părtășia cu Dumnezeu (1 Ioan 1:7).

Apa pentru impuritate nu este doar o învățătură interesantă despre vițeaua roșie, ci mai degrabă este pentru experimentarea și savurarea noastră.

Cristos a fost crucificat pentru noi, pentru păcatele noastre, iar sângele lui Isus ne curăță de orice păcat, pe măsură ce intrăm în lumină.

Acest cuvânt, curăță, denotă o acțiune prezentă și continuă; sângele lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, ne curăță tot timpul – continuu și constant! Aleluia!

Înaintea lui Dumnezeu, sângele răscumpărător al Domnului ne-a curățat o dată pentru totdeauna când Cristos a adus sângele Său vărsat și l-a stropit în Sfânta Sfintelor eternă (Evrei 9:12, 14).

Eficacitatea acestei curățări durează pentru totdeauna înaintea lui Dumnezeu, așa că această curățare nu trebuie repetată.

Cu toate acestea, în conștiința și în experiența noastră de zi cu zi, avem nevoie de aplicarea instantanee a curățării constante a sângelui Domnului din nou și din nou, ori de câte ori conștiința noastră este luminată de lumina divină în părtășia noastră cu Dumnezeu. Amin!

Această curățare instantanee este simbolizată de purificarea cu apa pentru impuritate amestecată cu cenușa vițelei roșii din Num. 19:2-10.

Avem nevoie de curățarea sângelui Domnului în conștiința noastră; avem nevoie de experimentarea și aplicarea apei pentru impuritate prin exersarea duhului nostru pentru a permite Duhului Sfânt să aplice eficacitatea răscumpărării lui Cristos ființei noastre. Aleluia!

În primul rând, înaintea lui Dumnezeu, sângele răscumpărător ne-a curățat o dată pentru totdeauna, iar această curățare durează pentru eternitate; acest lucru nu trebuie repetat.

În al doilea rând, în experiența noastră, pe măsură ce Domnul strălucește asupra noastră și ne expune necurăția, murdăria, păcatele și întinarea, avem nevoie de curățarea instantanee și constantă a sângelui Domnului în conștiința noastră. Amin!

Pe de o parte există curățarea veșnică în fața lui Dumnezeu, iar pe de altă parte, aceasta poate fi aplicată experienței noastre astăzi. Aleluia!

Doar lucrarea răscumpărării lui Cristos, prin umanitatea Sa demnă și smerită, împreună cu moartea Sa și cu Duhul învierii Sale, poate vindeca și curăța situația de necurăția morții! Amin!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai curățat prin sângele Tău răscumpărător înaintea lui Dumnezeu o dată pentru totdeauna, iar aceasta are o eficacitate eternă, care durează pentru totdeauna înaintea lui Dumnezeu! Aleluia pentru eficacitatea eternă a răscumpărării lui Cristos! Venim la Tine, Doamne, pentru a fi iluminați de Tine și vrem să ne mărturisim păcatele și să permitem Duhului Sfânt să aplice curățarea sângelui în conștiința noastră. Amin, Doamne, cât de mută nevoie avem să experimentăm aplicarea instantanee a curățării constante a sângelui Domnului, pentru ca păcatele noastre să fie înlăturate, curățarea noastră să fie curățată și efectul morții să fie anulat!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Allow the Holy Spirit to Apply the Efficacy of Christ’s Redemption to us to Cleanse us (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 5 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Slavă Domnului pentru eficacitatea eternă și neschimbătoare a răscumpărării Domnului!

20/02/2020 by Credincios in Cristos 3 Comments

Slavă Domnului pentru eficacitatea eternă și neschimbătoare a răscumpărării Domnului, cel mai stabil lucru din univers, care poate fi aplicat la noi astăzi și în orice moment din viitor pentru a ne curăța de păcat și de necurăție! Amin!

Cenușa vițelei roșii – care a ars împreună cu isopul, lemnul de cedru și firele stacojii – erau adunate și puse în afara taberei într-un loc curat spre a fi păstrate pentru adunarea copiilor lui Israel ca apă pentru impuritate (Num. 16:9).

Această cenușă erau importantă; celelalte ofrande, după ce erau arse, cenușa lor era scoasă și dusă undeva… dar cenușa vițelei roșii era păstrată și stocată într-un loc curat. În ochii lui Dumnezeu, această cenușă era foarte prețioasă.

Vițeaua roșie Îl simbolizează pe Cristos Însuși, Cel care a venit în asemănarea cărnii păcatului și cu privire la păcat, dar nu a avut păcatul în carne; El era perfect, fără pată, fără nici un defect, niciodată nu a fost folosit de Satan pentru scopurile sale, și a fost sacrificat într-un loc necurat, ars de judecata lui Dumnezeu.

Cedrul – care transcende cu mult peste toți ceilalți copaci – Îl simbolizează pe Cristos ca singurul om glorificat printre oameni, Cel care S-a înălțat la ceruri și a cărui excelență și umanitate înnobilată și nobilă transcende toate celelalte.

Isopul Îl simbolizează pe Cristos în micimea Sa, în faptul că S-a umilit și S-a coborât ca să fie la fel ca noi, să ne devină apropiat nouă și să ne fie disponibil nouă ca Mântuitorul nostru.

Pe de o parte, Domnul are cel mai înalt standard al umanității, o umanitate înaltă și înnobilată, cu un caracter nobil și plin de demnitate; pe de altă parte, El a fost dispus să devină umil, umilindu-Se, ca să fie disponibil nouă.

Stacojiul sugerează mult în tipologia reprezentativă; culoarea stacojie simbolizează vărsarea sângelui, referindu-se la lucrarea de răscumpărare a crucii. Stacojiul simbolizează sângele lui Cristos vărsat pentru răscumpărarea noastră în cea mai înaltă semnificație a sa.

O asemenea Persoană, un astfel de Cristos cu persoana și lucrarea Sa, face parte din apa pentru impuritate pentru a ne curăța de întinarea morții.

Cristosul înalt și plin de demnitate (cedrul) și Cristosul umil și smerit (isopul) în răscumpărarea Sa (stacojiul) au fost elemente pentru compoziția apei pentru impuritate. Slavă Domnului pentru un Cristos atât de minunat!

Cenușa vițelei roșii simbolizează eficacitatea eternă și neschimbătoare a răscumpărării Domnului

Odată ce vițeaua, lemnul de cedru, isopul și firul stacojiu au fost arse toate împreună, s-a produs o grămadă de cenușă; acestea nu se mai puteau descompune sau degrada, ci mai degrabă trebuiau păstrate într-un loc special, un loc curat.

Cenușa simbolizează faptul că răscumpărarea morții Domnului în înviere este eficace pentru eternitate; ceea ce rămâne după moartea și învierea Domnului este eficacitatea eternă și neschimbătoare a răscumpărării Domnului.

El a murit pentru răscumpărarea noastră și a înviat pentru justificarea noastră (Rom. 4:25); în înviere, El Și-a adus sângele și l-a stropit înaintea lui Dumnezeu pentru răscumpărarea noastră (la fel cum o parte din sângele vițelei roșii a fost stropit înaintea Cortului Întâlnirii), iar răscumpărarea Sa a devenit în mod etern eficientă.

Cenușa vițelei roșii era așezată în afara taberei într-un loc curat; aceasta înseamnă că eficacitatea răscumpărării Domnului rămâne în locul păcătoșilor; o parte din sângele vițelei roșii a fost stropit înaintea cortului întâlnirii simbolizând eficacitatea răscumpărării Domnului în fața lui Dumnezeu.

Semnificația acestui fapt este că moartea lui Cristos este eficientă nu numai pentru păcatele noastre trecute, ci și pentru păcatele noastre viitoare.

Tripul reprezentativ al vițelei roșii și apa pentru impuritate este foarte explicită: sângele este în cenușă, iar cenușa dăinuie; așa că atunci când au aplicat apa impurității, era inclus și sângele.

Cenușa simbolizează rezultatul morții lui Cristos; în Biblie cenușa simbolizează ceva în forma sa finală (vezi Lev. 6:10).

Cenușa înseamnă că ceva a fost redus la nimic; a fi redus la cenușă înseamnă a fi redus la nimic, deci cenușa din Num. 19:9 Îl simbolizează pe Cristos redus la nimic.

În ochii oamenilor, Cristos a devenit ca un nimic – El a fost redus la nimic (Marcu 9:12), dar în ochii lui Dumnezeu, răscumpărarea Domnului are o eficacitate eternă și neschimbătoare!

După ce lemnul de cedru, isopul și firele stacojii erau arse împreună cu vițeaua, cenușa era strânsă și păstrată într-un loc curat; acest lucru face ca vițeaua roșie să fie unică.

Aici vedem eficacitatea eternă a răscumpărării lui Cristos; în tipul reprezentativ din cenușa vițelei roșii care era sacrificată și arsă, putem vedea că Cristos a obținut o răscumpărare eternă prin sângele Său. Aleluia!

Ceea ce Cristos a îndeplinit în răscumpărarea Sa este etern eficace – nu numai în timp, ci pentru totdeauna, atât trecut, prezent, cât și viitor!

Este o răscumpărare eternă și putem acum aplica această răscumpărare la experiența noastră.

Răscumpărarea pe care Cristos a îndeplinit-o pentru noi este cea mai stabilă; stâncile și munții vor arde și vor deveni cenușă, dar răscumpărarea Domnului va dăinui. El a fost ars și acum este cenușă, iar ceea ce a îndeplinit pentru noi este pentru totdeauna neschimbat și incoruptibil.

Putem aplica sângele Domnului la ființa noastră în orice moment. Dacă devenim necurați din greșeală și există necurăție în noi, nu trebuie să-I cerem lui Cristos să moară din nou pentru noi; trebuie doar să ne încredem în eficacitatea eternă și neschimbătoare a răscumpărării Domnului și să o aplicăm la ființa noastră.

Pur și simplu trebuie să avem încredere în eficacitatea eternă și incoruptibilă a cenușei și să ne stropim trupul cu apa vieții și vom fi curați! Aleluia!

Cenușa vițelei roșii ne spune că lucrarea trecută a crucii este aplicabilă și astăzi; răscumpărarea Domnului este eternă, neschimbătoare și eficientă pentru totdeauna. El a trebuit să fie dat la moarte o singură dată, iar răscumpărarea Sa este eternă și neschimbătoare, eficientă pentru totdeauna.

Slavă Domnului că răscumpărarea Sa este suficientă pentru întreaga noastră viață, iar moartea Sa ne-a înlăturat toate păcatele!

Îți mulțumim, Doamne Isuse, pentru eficacitatea eternă și neschimbătoare a răscumpărării Tale! Aleluia, răscumpărarea Domnului este suficientă pentru toată viața noastră, căci moartea Sa ne-a înlăturat toate păcatele! Îți mulțumim, Doamne că ai murit pentru noi pe cruce și că Ți-ai vărsat sângele pentru răscumpărarea noastră. Ne încredem în Tine, Doamne, și venim din nou la Tine pentru a fi curățați de orice păcat și impuritate. Te lăudăm pentru eficacitatea crucii, care acoperă toate nevoile pe care le avem acum și pe care le vom avea în viitor! Aleluia!

Necurăția noastră poate fi înlăturată prin aplicarea lui Cristos ca apă pentru impuritate

Cenușa rezultată din arderea vițelei roșii a fost păstrată pentru apa pentru impuritate; era o purificare a păcatului sau o jertfă de păcat (Num. 19:2, 4, 6, 9, 11-12).

Cartea Numeri numește aceasta o ofrandă pentru păcat, dar ea nu arată ca ofranda pentru păcat din Levitic 4; pe măsură ce citim despre asta, ne dăm seama că apa pentru impuritate nu tratează păcatul, ci rezultatul păcatului, un anumit rezultat al răzvrătirii – moartea.

În Num. 19:11-12 vedem că cel care atinge cadavrul unei persoane decedate sau al unui animal este necurat timp de șapte zile, și există un proces în două etape pentru a fi curățați prin apa impurității: această apă trebuia aplicată mai întâi în ziua a treia și apoi în ziua a șaptea, și atunci era curat.

Dar dacă apa de impuritate nu este aplicată atât în ziua a treia, cât și în ziua a șaptea, nu va fi curat.

Semnificația aici este că nu este o problemă simplă să fim curățați de întinarea morții, nu este un păcat la fel de simplu ca un păcat comun care cerea o ofrandă pentru abatere; apa pentru impuritate trebuia să fie aplicată de două ori, și abia atunci persoana era curată.

Avem nevoie de Duhul ca realitate a învierii lui Cristos ca să fim aduși în învierea Sa, ca să ieșim din moarte; numai învierea poate trata moartea. Este nevoie de timp pentru a fi curățați de moarte.

Dacă un israelit atingea ceva necurat și devenea necurat în fața lui Dumnezeu, o persoană curată putea amesteca apa pentru impuritate cu cenușa și să o stropească pe persoana necurată; acest lucru înlătura necurăția persoanei.

Deveneai întinat prin atingerea trupului unei persoane moarte, atunci când cineva murea într-un cort și intrai în cort; de asemenea, când un vas ea deschis, care nu era acoperit, devenea necurat.

Mai mult, oricine atingea pe cineva care era ucis cu o sabie într-un câmp deschis, când atingea cadavrul, sau un os uman sau un mormânt, era necurat. Se pare că este inevitabil să nu fim afectați de moarte, căci atâtea lucruri necurate ne pot face necurați.

O persoană necurată nu poate aplica apa pentru impuritate; trebuia să fie o persoană curată, cineva care a fost curățat.

Cenușa era folosită pentru a îndepărta necurăția; ea era pregătită pentru viitor și era folosită atunci când necurăția era descoperită ulterior.

Acesta este un gând important pe care îl găsim în acest loc unic din Biblie: răscumpărarea lui Cristos cu eficacitatea sa este o provizie dată de Domnul pentru totdeauna pentru a fi aplicată celor care sunt impuri și necurați!

Răscumpărarea Domnului este neschimbătoare și incoruptibilă, rămâne pentru totdeauna, iar necurăția noastră poate fi înlăturată prin aplicarea lui Cristos ca apă pentru impuritate! Aleluia!

Doamne, venim la Tine așa cum suntem, necurați și impuri; Te aplicăm ca apă pentru impuritate la ființa noastră, pentru a fi curățați de întinarea morții. O, Doamne, ne deschidem Ție și Te luăm pentru curățarea și purificarea noastră. Ne încredem în răscumpărarea Ta neschimbătoare și incoruptibilă. Cât de minunată este răscumpărarea, Doamne; venim ca să fim curățați și spălați și venim ca să fim purificați și vindecați. Fie ca să fim stropiți cu apa vieții și fie ca răscumpărarea Ta cu eficacitatea ei eternă și neschimbătoare să fie aplicată la ființa noastră pentru a ne curăța! Aleluia!