Dorința lui Dumnezeu

Să vedem o revelație a Cristosului atotinclusiv și vast și să-L savurăm neîncetat

16/04/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

El este chipul Dumnezeului nevăzut, întâiul născut peste întreaga creație. Col. 1:15

Voia lui Dumnezeu pentru noi – așa cum este revelată în Coloseni – este să Îl cunoaștem pe atotinclusiv și vast și să-L experimentăm și să-L trăim ca viață a noastră.

Marea voia lui Dumnezeu pentru noi, poporul Său, nu are de-a face doar cu lucruri minore, cum ar fi slujba noastră, căsătoria noastră, casa noastră, mașina noastră, sănătatea noastră, etc; ea are legătură cu Cristos.

În Coloseni vedem o revelație a Cristosului atotinclusiv și vast și cum noi, credincioșii în Cristos, trebuie să umblăm în El, să fim înrădăcinați în El, să Îl savurăm, să ÎL experimentăm, să-L trăim și chiar să devenim El.

Ce este Cristos pentru noi? Cine este El pentru noi în înțelegerea, savurarea, cunoașterea și experiența noastră?

Mulți credincioși Îl cunosc pe Cristos doar ca Mântuitorul și Regele lor și se bucură de faptul că au fost mântuiți, așa că acum așteaptă din nou venirea Lui pentru a-i lua cu El în ceruri. Aceasta este o vedere elementară și îngustă a lui Cristos.

Conform cu Dumnezeu și așa cum este revelat în Coloseni, Cristos este atotinclusiv și vast.

El este atotinclusiv pentru a include toate lucrurile pozitive din univers; El este realitatea fiecărui lucru pozitiv și El este țara bună atotinclusivă în care să intrăm, să fim înrădăcinați, să creștem, să lucrăm, să trăim și să zidim biserica.

Cristos este Dumnezeul complet și omu perfect; în El toată plinătatea Dumnezeirii i-a făcut plăcere să locuiască. În Cristos, Dumnezeul infinit devenit un om finit, iar în El sunt toate atributele divine și virtuțile umane; El Însuși este realitatea tuturor lucrurilor pozitive din creația lui Dumnezeu.

El este Primul Născut al vechii creații și El este Primul Născut al lui Dumnezeu în noua creație, astfel încât El să aibă preeminență în toate lucrurile. Toate acestea arată atotclusivitatea Sa.

Cum rămâne cu vastitatea Sa? Cristos este mai extins și mai vast decât universul. Pentru Pavel Cristos a fost atât de extins încât a spus că toți sfinții pot cuprinde adâncimea, înălțimea, lățimea și lățimea lui Cristos; dimensiunile sale sunt incomensurabile.

Cristos este incomensurabil, vast, nelimitat și inepuizabil; El este mai vast decât universul. Cu toate acestea, în experiența noastră, acest Cristos poate fi limitat și este posibil să avem o experimentare și savurare limitată a lui Cristos.

Înainte de a-L putea savura și experimenta pe Cristos ca fiind cel atotinclusiv și vast, trebuie să avem o revelație a Sa ca fiind o asemenea persoană. După ce avem o revelație a Cristosului atotinclusiv și vast, vom intra în savurarea și experimentarea unui astfel de Cristos.

Să vedem o revelație a Cristosului atotinclusiv și vast, așa cum este revelat în Coloseni

Cărora Dumnezeu a vrut să le facă cunoscut care este bogăția slavei acestei taine între neamuri, și anume: Cristos în voi, speranța slavei. Col. 1:27

În cartea Coloseni vedem o revelație a Cristosului atotinclusiv și vast; Cristos este atât atotinclusiv, cât și vast. În această carte vedem că Cristos este totul.

Cristos este Primul Născut al vechii creații (universul; vezi Col. 1:15) și al noii creații (biserica, Col. 1:18). Vechea creație este atotinclusivă și vastă; biserica în calitate de nouă creație este atotinclusivă, dar nu vastă.

Pentru ca Cristos să fie Întâiul Născut atât al vechii creații, cât și al noii creații înseamnă că El este atât vast cât și atotinclusiv. În biserică în calitate de omul cel nou, există loc numai pentru Cristos, căci Cristos este totul și în toți în omul nou (Col. 3:11).

Faptul că El este Întâiul Născut al întregii creații indică vastitatea Sa; așa cum Efes. 3 spune, Cristos este lățimea, lungimea, înălțimea și adâncimea.

Pentru ca Cuvântul lui Dumnezeu să fie finalizat, trebuie să cunoaștem misterul economiei lui Dumnezeu – Cristos în noi, speranța de glorie (Col. 1:27). Fără Cristos în noi ca speranță a gloriei, revelația lui Dumnezeu nu ar avea o finalizare.

Voia lui Dumnezeu este în Cristos, ea este concentrată în Cristos; voia lui Dumnezeu este, de asemenea, pentru Cristos, căci Cristos este totul în voia lui Dumnezeu.

În Cristos, toată plinătatea Dumnezeirii locuiește trupește (Col. 2:9); revărsarea și expresia întregii Dumnezeiri – Tatăl, Fiul și Duhul – se află în Cristos.

În vers. 16-17 vedem că Cristos este substanța și realitatea tuturor lucrurilor pozitive, inclusiv mâncarea, băutura și sărbătorile; sănătatea noastră este Cristos, îmbrăcămintea noastră reală este Cristos, iar sărbătoarea noastră este Cristos.

Cristos este puritatea noastră, viața noastră, energia noastră, credința noastră; El este atât atotinclusiv cât și vast.

Fie ca vălurile care ne acoperă mintea și inima să fie ridicate treptat, astfel încât să putem vedea și să-L privim pe acest Cristos atotinclusiv și vast așa cum nu am făcut-o niciodată.

Când Îl vom vedea în tot ceea ce este El cu adevărat, ne vom schimba radical viața, și atât viața noastră umană, cât și viața noastră creștină vor fi schimbate în esența lor. Nu vom savura doar un Cristos limitat, un Cristos ca Mântuitorul și Domnul nostru, ci Îl vom savura ca fiind Cel atotinclusiv, Cel care este vast.

Când vedem o revelație a Cristosului atotinclusiv și vast, vom realiza că Îl putem cunoaște, Îl putem savura și experimenta, putem fi plini cu El, putem crește în El și putem zidi biserica în calitate de Trup al Său, plinătatea Celui care umple toate în toate.

Fie ca să ne deschidem Domnului și să-I cerem din nou și din nou,

Doamne, dezvăluie-ne să vedem o revelație a Cristosului atotinclusiv și vast, Cel în care este centrată voia lui Dumnezeu! Fie să ne dăm seama că Cristosul nostru este Întâiul Născut al vechii creații și al noii creații și El este totul pentru Dumnezeu și pentru om. Vrem să-L vedem pe Cristos așa cum El este cu adevărat, atotinclusiv și vast. Înalță-ne savurarea și experimentarea lui Cristos de către noi zilnic. Amin, Doamne, Tu ești viața noastră, pacea noastră, bucuria noastră, puritatea noastră, mâncarea, băutura, îmbrăcămintea, acoperirea noastră, adăpostul nostru și totul al nostru!

Să-L primim, să-L savurăm, și să umblăm neîncetat în Cristosul atotinclusiv și vast

El este înainte de toate lucrurile și în El se țin toate împreună. El este Capul Trupului, al Bisericii. El este Începutul, Întâiul născut dintre cei morți, pentru ca El să aibă primul loc în toate lucrurile. Col. 1:17-18

Revelația din Biblie este clară cu privire la Cristos și mai ales în Coloseni vedem cum El este atât atotinclusiv cât și vast. Dar cum rămâne cu savurarea, realizarea și experiența noastră?

Mulți credincioși cred că a-L primi pe Cristos înseamnă doar a crede în El; în concepția lor, Cristos este destul de simplu, căci El este Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul care ne-a iubit și a murit pentru noi.

Totuși, a primi pe Cristos este mult mai mult decât acesta; El este atotinclusiv și vast, iar primirea Lui de către noi poate fi comparată cu respirația.

Trebuie să-L primim zilnic pe Cristos și să-L savurăm respirându-L pe El; la fel cum respirația este un proces continuu, tot așa primirea lui Cristos de către noi ar trebui să aibă loc neîncetat.

Fie ca să nu mai fim limitați în savurarea și experimentarea lui Cristos de către noi la o primire inițială a lui Cristos, ci să-L primim neîncetat!

Da, L-am primit pe Cristos ca Domnul și Mântuitorul nostru la un moment dat în trecut, dar trebuie să continuăm să Îl savurăm, să-L primim și să umblăm în El, ca fiin cel atotinclusiv și vast. Primirea lui Cristos de către noi trebuie să fie consecventă și continuă.

Cum rămâne cu viața noastră de zi cu zi: cât am umblat în Cristos astăzi? Cât din acțiunile, atitudinile și discuțiile noastre au fost în Cristos și cât a fost în altceva decât Cristos?

Conform cărții Coloseni, noi în calitate de credincioși în Cristos, trebuie să-L vedem pe acest Cristos atotinclusiv și vast și trebuie să umblăm în acest Cristos care este vast în mod universal și care este totul pentru noi.

Nu avem nevoie de filozofie – Cristos este adevărata noastră filozofie; nu avem nevoie de tradiție – Cristos este cea mai bună moștenire; nu avem nevoie de principii elementare – Cristos este fiecare principiu pentru noi.

Ceea ce avem nevoie este să nu fim reținuți de viziunea îngustă a lui Cristos pe care așa mulți creștini astăzi o au, ci să fim aduși mai departe, să vedem revelația acestui Cristos atotinclusiv și vast și să-L savurăm neîncetat, să-L primim și să umblăm în El!

În Sine însuși Cristos este bogat – El este bogat în mod nepătruns, iar bogățiile Sale nepătrunse sunt pentru ca noi să le savurăm și să primim neîncetat (Efeseni 3:8); dar Îl putem limita prin conceptele, opiniile, teologia și învățăturile noastre.

Îl putem limita pe Cristos prin înțelegerea noastră elementară asupra Sa. În Sine Însuși El este nelimitat, vast, imens și atotinclusiv, dar în experiența noastră El poate fi limitat și restrâns. O, Doamne Isuse!

Fie ca Domnul să se îndure de noi și să ne dea o revelație a Cristosului atotinclusiv și vast, și fie ca această revelație să ne aducă în experimentarea și savurarea neîncetată a tuturor bogățiilor Sale de nepătruns!

Un lucru care ne-ar putea ajuta să-L apreciem mai mult pe Cristos este citirea cărții Coloseni cu un duh exersat și cu o minte luminată; când vom citi această carte vom vedea cum Cristos este cu adevărat atotinclusiv și vast.

Ce Cristos nelimitat și vast avem! Pe măsură ce ne rugăm asupra a tot ceea ce este Cristos, interiorizăm bogățiile Sale, iar calea este deschisă ca noi să intrăm în savurarea și experimentarea Sa.

Dumnezeu vrea să-L cunoaștem pe Cristosul Său; dar cum se poate întâmpla acest lucru și cum putem noi coopera cu Dumnezeu? Oare ședem noi jos în mod pasiv, ca paraliticul din Ioan 5, așteptând ca un înger să se pogoare să agite apa și apoi să ne poarte cineva la apă?

Sau plătim noi prețul pentru a citi cu rugăciune cartea Coloseni cerând luminarea și revelația Domnului, mâncând cuvântul lui Dumnezeu și aplicându-l pe acest Cristos la experiența noastră zilnic?

Doamne, dă-ne să avem o revelație a Cristului atotinclusiv și vast, pentru a putea intra în savurarea și experimentarea Ta ca fiind o asemenea Persoană! Amin, Doamne Isuse, vrem să Te savurăm neîncetat, să Te experimentăm și să umblăm în Tine ca fiind Cel atotinclusiv și vast! Fie ca să ne dăm seama că Tu ești fără limitare și inepuizabil! Ne dăm pe noi înșine pentru a ne scufunda în Cuvântul lui Dumnezeu pentru a savura bogățiile Tale, cât și pentru a Te inspira neîncetat în viața noastră de zi cu zi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Seeing a Revelation of the All-inclusive, Extensive Christ and Continually Enjoying Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 1 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Suntem zidiți în Trup și suntem formați într-o armată nouă pentru a lupta pentru interesul lui Dumnezeu

09/04/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În Num. 26-27 vedem cum copiii au fost numărați din nou, Iosua a fost instalat ca nou lider și poporul Israel a fost format într-o armată nouă gata să intre în țara bună; acestea îi simbolizează pe credincioșii zidiți în Trupul organic al lui Cristos pentru a lupta împreună cu Dumnezeu pentru îndeplinirea economiei Sale.

Aleluia, astăzi în viața de biserică Domnul ne formează pentru a fi armata Sa, cei care sunt formați, instruiți, perfecționați și zidiți pentru a fi armata pe care El dorește să o aibă pentru a lupta pentru interesul Său pe pământ.

De partea Sa, Domnul Isus ca și Cap al Trupului a câștigat deja bătălia, așa că noi, ca biserică, nu avem nevoie să câștigăm bătălia pentru că aceasta a fost deja câștigată; pur și simplu trebuie să menținem victoria lui Cristos.

Isus Cristos ca primul om-Dumnezeu a câștigat bătălia când a fost pe pământ – El l-a distrus pe diavolul, a distrus lucrările diavolului și El a obținut victoria.

Acum noi ca biserică, Trupul Său, stăm în biruința Sa, vestim biruința Sa și menținem biruința Sa.

Dacă privim în jurul nostru, vedem o grămadă de haos satanic, o mulțime de lucruri pe care Satan le face pentru a deranja, corupe și uzurpa; lupta noastră nu este împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva domniilor și puterilor din locurile cerești și luptăm rămânând în Trup, unul cu Trupul.

Luptăm războiul spiritual stând în victoria lui Cristos; stăm în poziția înălțării, stăm în Trup și împreună, ca Trup, ne îmbrăcăm cu întreaga armură a lui Dumnezeu pentru a lupta împotriva inamicului.

Nu luptăm împotriva oamenilor, chiar dacă se pare că Satan folosește oameni și situații și lucruri; luptăm împotriva duhurilor rele din spatele scenei și luptăm prin rugăciune.

Fie ca Domnul să ne producă ca biruitori ai Săi, cei puternici, cei care realizează că războiul spiritual se bazează pe victoria lui Cristos și care declară victoria Lui!

Punctul de pornire al războiului spiritual este victoria lui Cristos, realizarea faptului că Cristos a câștigat victoria deja, iar noi suntem aici pe pământ ca biserică pentru a perpetua și a demonstra victoria lui Cristos asupra lui Satan! Amin!

Și acum vrem să luăm o întorsătură de la concentrarea asupra inamicului și a modului în care el a fost distrus, pentru a privi faptul că Dumnezeu formează în prezent o armată în viața de biserică printre sfinți, iar această armată va învinge inamicul.

Dumnezeu formează o armată, El îi numără pe oamenii Săi și lucrează pentru a perfecționa, a antrena și a echipa pe sfinți pentru luptă. Amin, să fim astfel de oameni în armata lui Dumnezeu!

Să fim noul popor al lui Dumnezeu format într-o armată nouă cu o nouă teocrație sub conducerea lui Dumnezeu

La sfârșitul lui Numeri 27 vedem că poporul lui Dumnezeu – poporul lui Israel – a fost format într-o nouă armată pregătită pentru luptă.

La începutul cărții Numeri a existat un recensământ a poporului lui Dumnezeu, iar acum în Num. 26 a existat o nouă numărătoare, numărătoarea noului popor. În momentul primei numărători, poporul Israel tocmai ieșea din Egipt și rătăcea în pustie; re-numărătoarea, însă, a avut loc după multe necazuri și reduceri prin judecată.

Cu toate acestea, chiar dacă au fost atât de multe încercări, tulburări, ispite, eșecuri și reduceri, Dumnezeu a avut în continuare aproape același număr pentru El însuși ca El la început.

Indiferent de ceea ce a făcut dușmanul, indiferent de răzvrătirea și eșecul poporului, Dumnezeu în harul și acțiunile Sale suverane, avea încă un număr mare (peste șase sute de mii) de oameni care erau numărați în armată.

Indiferent de toate eșecurile, ispitele, reducerile și încercările prin care trecem în viața bisericii, Domnul câștigă încă o armată și chiar câștigă o armată mare, un număr bun de soldați calificați să lupte în luptă.

Chiar dacă putem trece prin momente dificile, mulți sfinți ating vârsta spirituală de douăzeci de ani, iar Domnul ne ridică o nouă generație pentru a lupta bătălia și a intra în Canaan.

Există câțiva soldați mai vechi ca Iosua și Caleb, iar tinerii se luptă cot la cot cu ei, dar Domnul ridică o nouă generație, o nouă armată.

În ciuda atâtor aspecte ale istoriei noastre, în ciuda a ceea ce inamicul încearcă să ne facă pentru a-și adăuga și mai multă caznă, Domnul formează noua Sa armată.

Noul popor fusese renumărat, noua armată fusese reformată și consolidată, iar un nou conducător, Iosua, fusese numit pentru a servi.

În Num. 27:12-23 vedem cum Moise a trebuit să-l ia pe Iosua, l-a făcut să stea în fața preotului și a întregii adunări, și-a pus mâinile pe el și l-a însărcinat să fie conducătorul. În felul acesta Dumnezeu a ridicat un nou conducător pentru poporul Său – Iosua, cu ajutorul marelui preot Eleazar.

Moise a fost clar că el însuși nu va intra în țara bună ci va muri din cauza singurului său eșec; Dumnezeu l-a ales pe Iosua, care a fost cu Moise de la început și l-a slujit pe Moise, iar Moise și-a pus mâinile pe el pentru a-l face liderul poporului lui Dumnezeu. Atunci toți cei din popor și-au dat seama că Iosua este liderul și i-au onorat conducerea.

Astăzi nu căutăm niciun individ particular care să fie Iosua de azi, ci suntem formați într-un Iosua corporativ pentru a intra în savurarea țării bune.

Iosua nu trebuia să slujească de unul singur, ci împreună cu preotul Eleazar, care avea să primească instrucțiuni divine prin Urim și Tumim; asta înseamnă că a existat printre oameni o nouă teocrație (vv. 19-21).

În biserică nu există democrație; în biserică nu votăm pentru prezbiteri sau pentru anumite persoane – asta este degradarea Laodiceei, părerile oamenilor.

În biserică Dumnezeu denumește, El stabilește, iar cei care conduc au părtășie și coordonare, la fel cum Iosua a avut nevoie de marele preot pentru a lua conducerea, pentru a duce la îndeplinire cuvântul pe care îl primise preotul.

Aleluia, în viața de biserică suntem un popor nou format într-o nouă armată cu o nouă teocrație pentru a lupta pentru Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu pentru interesul Său pe pământ! Doamne, privim la Tine pentru ca, oricâte încercări, eșecuri, probleme și tulburări trecem, Tu să câștigi o nouă armată pentru Tine, o nouă generație care este una cu Tine, echipată, antrenată și pregătită pentru luptă sub conducerea Ta! Amin, Doamne Isuse, câștigă armata pe care Ți-o dorești printre noi și fă-ne pe deplin una cu Tine pentru scopul tău!

Credincioșii Noului Testament sunt zidiți în Trup și formați ca o armată nouă a lui Dumnezeu pentru a lupta pentru Dumnezeu

După ce au fost formați, constituiți, disciplinați, instruiți și calificați, poporul lui Dumnezeu au sosit în câmpia Moabului, unde așteptau să intre în țara bună, să o ia și să o posede (Num. 36:13).

Formarea copiilor lui Israel într-o armată care să lupte pentru Dumnezeu ne simbolizează pe noi, credincioșii din Noul Testament, care sunt zidiți în Trupul organic al lui Cristos pentru a lupta pentru Dumnezeu pentru împlinirea economiei lui Dumnezeu (vezi Efes. 4:16; 6:12).

Pentru ca noi să luptăm bătălia trebuie ca să fim în Trup; trebuie să fim zidiți împreună, fiind în unitate și armonie ca Trupul viu și organic al lui Cristos; doar atunci putem fi armata.

Războiul nu este individual – este o chestiune a Trupului, care este în Cristos, în Duh și în locurile cerești.

Războiul nostru spiritual nu este împotriva oamenilor – nu este împotriva cărnii și a sângelui; mai degrabă, luptăm cu forțele spirituale, cu duhurile rele, care lucrează pentru a deteriora împărăția lui Dumnezeu pentru a frustra împlinirea scopului lui Dumnezeu.

Adevăratul dușman nu sunt oamenii răi; mai degrabă, este inamicul cu forțele sale rele, care lucrează în spatele oamenilor și îi folosește pentru scopul lui rău.

Iar calea noastră de a lupta împotriva forțelor rele este să apelăm la tron prin rugăciune.

Noi nu avem autoritate sau putere în noi înșine; toată puterea, victoria și autoritatea sunt cu tronul, iar noi, ca popor al lui Dumnezeu, ne putem ruga să apelăm la tronul din ceruri în calitate de cea mai înaltă autoritate.

Este nevoie de multă rugăciune corporativă reală în viața bisericii.

Ori de câte ori auzim un zvon, când vedem o situație și când auzim de unele lucruri care s-au întâmplat, nu ar trebui să încercăm să investigăm sau chiar mai rău, nu ar trebui să încercăm să „tratăm cu oamenii”, ci mai degrabă să venim în fața Domnului să ne rugăm și să-l tratăm pe vrăjmaș.

Biserica trebuie să se unească și să se roage; biserica nu trebuie să „trateze anumiți oameni” în numele Domnului, ci mai degrabă să se roage și să apeleze la cea mai înaltă autoritate.

Când alții ne spun unele zvonuri sau anumite lucruri despre alți sfinți, nu ar trebui să încercăm să le explicăm sau să le vorbim, ci mai degrabă să mergem la Domnul și să ne rugăm, căci prin rugăciunea noastră corporativă la tronul lui Dumnezeu, noi ca noua armată a lui Dumnezeu îl tratăm pe vrăjmașul care se află în spatele cărnii și sângelui.

Noi, ca și credincioși noutestamentari, suntem zidiți în Trupul lui Cristos pentru a fi formați ca o nouă armată a lui Dumnezeu pentru a lupta pentru Dumnezeu; noi nu luptăm împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva conducătorilor lumii ale acestui întuneric, împotriva forțelor spirituale ale răului din locurile cerești.

Viața de biserică astăzi ne formează în noua Sa armată; El ne constituie, ne disciplinează, ne antrenează și ne califică pentru a fi noua armată a lui Dumnezeu, care va lupta pentru Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu pentru împlinirea economiei Sale.

Doamne, ne dăm Ție să fim zidiți în Trupul organic al lui Cristos pentru a lupta pentru Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu pentru împlinirea economiei Sale! Amin, Doamne, vrem să fim formați, constituiți, disciplinați, instruiți și calificați pentru a fi noua armată a lui Dumnezeu, noua generație formată în armata lui Dumnezeu pentru a lupta în Trup pentru împlinirea economiei lui Dumnezeu! Fie ca în bisericile locale să existe o rugăciune corporativă reală și dominantă pentru împlinirea economiei lui Dumnezeu și pentru tratarea forțelor și domniilor rele din locurile cerești!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We’re being Built into the Body and Formed into a New Army to Fight for God’s Interest, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 12 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să luptăm războiul spiritual al bisericii pentru a-L poseda și savura pe Cristosul atotinclusiv

07/04/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Lupta copiilor lui Israel împotriva canaaniților pentru a lua în stăpânire și savura țara bună portretizează războiul spiritual invizibil care are loc în spatele scenei vizibile de pe pământ și simbolizează războiul spiritual al bisericii împotriva forțelor spirituale ale răului din ceruri.

Chiar înainte de a intra în țara bună, armata lui Dumnezeu – armata copiilor lui Israel – a trebuit să învingă câțiva regi care păzeau poarta spre țara bună și care i-au atacat proactiv. Aceștia erau mici regi, dar ei au atacat Israelul și au fost învinși de ei.

Trebuie să ne dăm seama că, pentru a putea intra în savurarea și experimentarea lui Cristos ca țară bună, există un război spiritual; există un război spiritual pentru ca noi și pentru ca toți sfinții să intre în posesia și savurarea porțiunii noastre alocate din Cristos.

În viața de biserică, pe de o parte, Îl savurăm pe Domnul cu toată bogăția și grija Lui iubitoare, iar pe de altă parte suntem pe un câmp de luptă, căci pentru ca noi să-L luăm în posesie pe Cristos ca țară bună pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu, trebuie să luptăm și să învingem forțele satanice.

Satan și-a ridicat voința împotriva voinței lui Dumnezeu și, ori de câte ori vrem să venim la Domnul, să-L savurăm și să-L experimentăm, Satan luptă împotriva noastră.

În Daniel 10 vedem ceva cu privire la lupta spirituală din aer; în vv. 10-17 prințul cel rău al regatului persan i s-a împotrivit trimisului angelic trimis (probabil unul dintre prinții de seamă) timp de douăzeci și una de zile.

Așa că Mihail, unul dintre prinții de seamă, a venit să-l ajute pe mesagerul angelic trimis. Acest prinț malefic al regatului Persiei trebuie să fi fost un duh rău, un înger rebel, unul dintre cei care l-a urmat pe Satan în răzvrătirea sa împotriva lui Dumnezeu și care a fost însărcinat de Satan să ajute Persia.

Pe pământ, Daniel se ruga și stătea una cu Dumnezeu, rostind rugăciuni pentru a elibera voia lui Dumnezeu pe pământ; în același timp, în aer a avut loc o luptă spirituală între două duhuri, unul aparținând lui Satan și celălalt aparținând lui Dumnezeu.

Când îngerul mesager voia să vină la Daniel ca răspuns la rugăciunea sa, duhul rău s-a ridicat și s-a luptat cu acesta. Apoi în vv. 18-21 vedem mai mult din lupta spirituală din spatele scenelor.

Acest lucru arată cu adevărat că, pe măsură ce noi ca biserică ne rugăm și rostim rugăciunile lui Dumnezeu de a lega și elibera, are loc un război spiritual; aceasta este războiul spiritual al bisericii pentru ca toți sfinții să intre în savurarea Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune.

Pentru a câștiga bogățiile de nepătruns ale lui Cristos, trebuie să-i zdrobim pe dușmanii spirituali

În Num. 21:1-3 și 21-35 vedem cum armata lui Dumnezeu i-a învins pe regele Aradului, pe Sihon, regele Amoriților și pe Og, regele Basanului. Prima etapă a bătăliei a fost aceea de a-i îndepărta pe aceștia și de a deschide calea pentru ca armata să înainteze spre țara bună pentru a intra în posesia și moștenirea acesteia.

Regii Aradului, ai amoriților și ai lui Basan erau „paznicii porții” de la estul râului Iordan; ei păzeau țara Canaanului, împărăția întunericului, pentru Satan.

Ei îi semnifică pe conducătorii, autoritățile și conducătorii lumii întunericului împotriva cărora noi, ca biserică, trebuie să luptăm (vezi Efeseni 6:12).

Trebuie să fim instruiți de Domnul și să fim formați în armata Sa pentru a lupta împotriva inamicului Său, intrând în războiul spiritual al bisericii și trebuie să ne dăm seama că acesta este un război corp-la-corp.

Suntem instruiți în tratarea inamicului de la distanță redusă; suntem instruiți să luptăm în diferite situații și circumstanțe, căci Iosua și Caleb ne antrenează pentru a lupta războiul spiritual al bisericii.

După ce pregătirea noastră în diferite etape va fi finalizată, vom putea vedea că acest antrenament a fost mult mai riguros decât antrenamentul forțelor speciale.

Cu toate acestea, să nu ne fie frică de nimic, pentru că Domnul nu ne trimite în luptă fără ca El să ne antreneze; cu toții trebuie să învățăm, să fim instruiți și să avansăm împreună.

Există o armată pe cale să se formeze în toate bisericile locale în recâștigarea Domnului, iar Domnul Se va putea mișca într-un mod nestingherit și fără precedent pentru a anunța evanghelia împărăției și pentru a finaliza această epocă! Amin!

Pentru ca copiii lui Israel să intre în țara bună, ei trebuiau să treacă prin anumite teritorii, care erau controlate de acești regi; așa că au trebuit să lupte împotriva lor, să îi distrugă și să preia teritoriul lor.

Inamicul nu trebuie doar să fie învins, ci distrus, anihilat, redus la nimic; în războiul spiritual al bisericii nu luăm prizonieri de război.

Pentru ca noi, ca credincioși în Cristos, să obținem bogățiile de nepătruns ale lui Cristos, trebuie să zdrobim dușmanii spirituali simbolizați de acești regi – regele Aradului, Sihon, regele Amoriților și Og, regele lui Basan – și să le preluăm teritoriile (Efes. 3:8; 6:10-12).

Războiul spiritual al bisericii nu este ceva delicat și nu există niciun compromis sau tratat de pace; trebuie să stăm una cu Domnul și să distrugem, zdrobim și anihilăm vrăjmașul, astfel încât să dobândim bogățiile de nepătruns ale lui Cristos!

Doamne Isuse, antrenează-ne și formează-ne ca o armată pentru a lupta războiul spiritual al bisericii, pentru ca noi și toți sfinții să dobândim bogățiile de nepătruns ale lui Cristos. Mulțumim Doamne că lupta noastră nu este împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva conducătorilor, autorităților și conducătorilor lumii acestui întuneric. Ne deschidem către pregătirea și desăvârșirea Ta și vrem să fim formați în armata pe care Tu dorești să o obții, să luăm țara și să-L luăm în posesie pe Cristosul atotinclusiv ca realitate a țării bune!

Să luptăm războiul spiritual al bisericii pentru a-L poseda și pentru a-L savura pe Cristosul Atotinclusiv

Atât Dan. 10:10-21 și Ef. 6:10-12 confirmăm ceea ce vedem în Num. 21, și anume că există o război spiritual invizibil în spatele scenei vizibile de pe pământ, și acesta simbolizează războiul spiritual al bisericii împotriva forțelor spirituale ale răului din locurile cerești.

Nu luptăm în mod direct războiul împotriva oamenilor, chiar dacă este posibil să ne dăm seama că unele persoane sunt canalele atacului inamicului – fie că ei știu asta sau nu; mai degrabă, suntem angajați într-un război spiritual cu forțele rele care sunt invizibile.

În tipologia Vechiului Testament, Canaanul are două aspecte: pe partea pozitivă este o țară a bogățiilor (Deut. 8:7-10), care-L simbolizează pe Cristosul atotinclusiv cu bogățiile Sale de nepătruns (Col. 1:12; Ef. 3:8), iar pe partea negativă, ea simbolizează partea aeriană, partea cerească a împărăției întunecate a lui Satan.

Cu copiii lui Israel care intră în țara bună și tratează triburile există o imagine a cum îl tratăm pe inamic.

În calitate de conducător al acestei lumi (Ioan 12:31) și ca conducător al autorității din văzduh (Efeseni 2:2), Satan are autoritatea sa (Fapte 26:18) și îngerii săi (Mat. 25:41), care sunt subordonații săi ca principate, puteri și conducători ai întunericului acestei lumi (Efeseni 6:12); prin urmare, Satan are împărăția sa (Mat. 12:26), autoritatea întunericului (Col. 1:13).

Canaaniții îi simbolizează pe îngerii căzuți, îngerii răzvrătiți care l-au urmat pe Satan (Apoc. 12:4, 7), care au devenit puterile, conducătorii și autoritățile din împărăția lui Satan (vezi Dan. 10:13, 20).

Există trei referiri particulare la canaaniți, fiecare arătând un aspect particular a ceea ce ei reprezintă.

În Exo. 23:23 canaaniții simbolizează diferitele aspecte ale vieții noastre naturale; Domnul a spus că El nu va alunga toate aceste seminții dintr-o dată, ci puțin câte puțin, altfel pământul va fi gol și într-o stare mai rea ca înainte.

În aplicația acestui lucru la experiența noastră, Domnul va trata cu viața noastră naturală treptat; aici canaaniții simbolizează viața noastră naturală cu sentimentele, experiențele, jignirile și rănile sale.

În Num. 14:45 triburile canaanite simbolizează ființele umane unite cu duhurile rele; există unele ființe umane cu viața lor naturală, care sunt legate de duhurile rele, permițând principatelor și puterilor să funcționeze prin ele și cu ele.

În Num. 21 triburile canaanite simbolizează principatele și puterile rele. Trebuie să vedem ceva în aplicarea acestui lucru; trebuie să ne dăm seama că toți avem viața naturală cu sentimentele sale, iar inamicul este destul de adept să manipuleze și să folosească viața noastră naturală.

În special, în contextul vieții noastre umane și al bisericii, cu toții am fost jigniți și răniți; avem răni și este imposibil să fim mulți ani în viața de biserică și să nu experimentăm niciodată acest lucru.

Vrăjmașul știe și el acest lucru și, atunci când vrea, va folosi aceste persoane care au fost jignite dar care nu iartă, pe cei răniți care nu iau calea vindecării în viață. Inamicul îi folosește pe acești oameni ca și canale pentru a face orice vrea.

Cineva care a permis acumularea negativă de experiențe, jigniri și răniri, va experimenta la un moment dat inamicul însuși trimițându-l pe unul dintre adepții săi să-l folosească, iar săgețile arzătoare vor fi îndreptate direct către rănile sale.

Deoarece aceste răni și dureri nu sunt vindecate în viață, inamicul va folosi sentimentele de furie și mânie ale acestei persoane, și nu există practic nicio limită la ceea ce ea poate să facă; s-ar putea chiar să meargă online și să facă de cunoscut aceste lucruri întregului pământ!

O astfel de persoană, în aproape toate cazurile, nu este conștientă de ceea ce se întâmplă. Slavă Domnului însă că există un mod de a trata acest lucru, acest tip the situație..

Modul în care ne putem păstra în viața de biserică și calea de a intra în războiul spiritual al bisericii este să luăm sabia Duhului, care este Duhul Cuvântul lui Dumnezeu, prin intermediul tuturor rugăciunilor și cererilor (Efes. 6:17).

Avem Cuvântul lui Dumnezeu, care este sabia Duhului, ca arma noastră ofensivă pentru a trata cu inamicul.

Dar dacă încercăm să folosim direct această armă împotriva inamicului, am putea fi devastat complet de el, deoarece el își dă seama că suntem vulnerabili și ne atacă.

Cu toate acestea, când venim la cuvântul scris al lui Dumnezeu din Biblie și ne rugăm cu cuvântul, Cuvântul devine Duh și viață pentru noi (Ioan 6:63); atunci când acest lucru se întâmplă, Cuvântul devine sabie, iar această sabie ne străpunge în primul rând pe noi, tăind în mânie, în mila de sine, în jignire și în orice ar fi problemă, și ea îndepărtează terenul din noi pe care duhurile rele pot să-l atace.

Apoi în mod spontan, sabia Duhului sfâșie inamicul în bucăți. Aceasta este experiența noastră.

Uneori putem experimenta sentimente puternice, dureri intense, de parcă există ceva mai mult decât uman; există simțăminte care nu au fost tratate, răni, jigniri și dureri, iar săgețile înflăcărate ale inamicului le intensifică.

Dar când vom permite ca sabia Duhului – cuvântul lui Dumnezeu – să fie inspirată în noi și să funcționeze în noi, vrăjmașul va fi distrus în noi și apoi el va fi tăiat în bucăți. Există o legătură puternică între viața noastră naturală și principatele și puterile rele.

Când vom citi cu rugăciune Biblia și ne vom deschide Domnului, El va străluci asupra noastră, El va expune terenul inamicului în noi și El ne va vindeca. Amin!

Lupta copiilor lui Israel împotriva canaaniților pentru ca aceștia să dețină și să savureze țara bună simbolizează războiul spiritual al bisericii împotriva forțelor spirituale ale răului din ceruri, astfel încât sfinții să-L savureze pe Cristos ca țara atotinclusivă (Ef. 6:12).

Dumnezeu vrea ca poporul Său să-L câștige pe Cristos ca țara bună, dar între noi și țara bună există un strat de forțe diabolice, demonice, așa că, dacă vrem să intrăm în țara bună, trebuie să învingem aceste forțe satanice (Col. 1:12-13; 2:15; Efes. 3:18; 6:10-12).

Dacă dorim ca sfinții să savureze țara bună, dacă dorim să îi ajutăm să-L savureze pe Cristosul atotinclusiv, trebuie să intrăm în războiul spiritual al bisericii pentru a lupta împotriva vrăjmașului, pentru ca apoi să intrăm în savurare.

Există un război spiritual extrem de real în care trebuie să ne angajăm; astfel, biserica trebuie să fie un războinic corporativ care să lupte pentru a-L câștiga pe Cristosul atotinclusiv și pentru aducerea și răspândirea împărăției lui Dumnezeu, pentru ca Cristos să Se întoarcă pentru a moșteni pământul! Amin!

Există un dor deosebit în inima noastră,

Doamne Isuse, vrem să Te întorci pe pământ! Suntem una cu Tine în biserică pentru a lupta războiul spiritual al bisericii pentru ca toți sfinții să intre în posesia și savurarea Cristosului atotinclusiv! Amin, Doamne, ne exersăm duhul să ne rugăm peste cuvântul Tău, luând Cuvântul lui Dumnezeu prin intermediul rugăciunilor și cererilor, pentru ca orice teren al dușmanului din ființa noastră să fie tratat și înlăturat. Doamne, câștigă biserica în calitate de războinic corporativ care luptă bătălia pentru a-L câștiga pe Cristosul atotinclusiv și pentru aducerea și răspândirea Împărăției lui Dumnezeu, astfel încât Cristos să Se întoarcă să moștenească pământul! Amin, vino Doamne Isuse!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Fight the Spiritual Warfare of the Church to Posses and Enjoy the All-inclusive Christ, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 12 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Necesitatea războiului spiritual pentru a intra în savurarea lui Cristos

06/04/2020 by Credincios in Cristos 2 Comments

Trebuie să conștientizăm necesitatea războiului spiritual pentru ca poporul lui Dumnezeu să-L ia în stăpânire pe Cristos ca țară bună pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu.

Săptămâna aceasta am ajuns la ultimul mare cristal din cartea Numeri, Necesitatea războiului spiritual și Poporul lui Dumnezeu fiind format într-o armată pregătită pentru luptă, așa cum se vede în Num. 21, 27 și 31.

Istoria copiilor lui Israel în eliberarea lor din Egipt, traversând Marea Roșie, trecând prin pustie, construind tabernacolul și având călăuzirea lui Dumnezeu, ajungând la râul Iordan, traversând râul, luptând pentru a câștiga țara bună, împărțind țara bună, trăind și locuind în țară și zidind templul lui Dumnezeu și orașul lui Dumnezeu în țara bună, toate acestea sunt un tip al experienței noastre spirituale ca biserică.

Și în special când venim în cartea Numeri, vedem o mulțime de principii importante în viața noastră spirituală și în viața de biserică, inclusiv faptul că Dumnezeu ne-a alocat nouă, credincioșilor în Cristos, o porțiune din Cristosul atotcuprinzător ca realitatea țării bune.

Aleluia, Cristos ca țara bună este înaintea noastră, toți avem o parte din porțiunea alocată a sfinților în lumină și trebuie să ne ridicăm cu toții și să luăm în stăpânire țara!

Cu toate acestea, pe măsură ce suntem în călătoria noastră pentru a lua în stăpânire țara bună, există multe obstacole, situații, probleme și lucruri care ne împiedică și, prin urmare, acestea trebuie tratate.

Mai întâi trebuie să tratăm alegerea și preferința noastră personală și să o dăm de moarte, permițându-i lui Dumnezeu să aibă alegerea Sa și să ne ofere porțiunea pe care El vrea să ne-o ofere din pământul bun.

Trebuie să cunoaștem autoritatea, să tratăm răzvrătirea și să învățăm să fim un reprezentant corespunzător al lui Dumnezeu, învățând din lecția lui Moise cum să nu eșuăm în a-L reprezenta pe Dumnezeu.

Dorința noastră arzătoare în calitate de popor al lui Dumnezeu ar trebui să fie ca atât noi cât și tot poporul lui Dumnezeu, să profețim, adică să vorbim pentru Dumnezeu și să-L vorbim pe Dumnezeu pentru zidirea bisericii.

Trebuie să-L găsim, să-L urmăm și să-L câștigăm pe Cristos ca Steaua din Iacov; acest lucru ne va produce astăzi să fim stelele vii în această epocă întunecată.

Și așa cum am văzut săptămâna trecută, trebuie să vedem viziunea Celui Atotsuficient – viziunea divină a poporului lui Dumnezeu.

Când vom vedea că Atotficientul este Cel care ne-a chemat și ne-a adus pe calea vieții creștine și a vieții bisericești, ochii noștri vor fi luminați pentru a-i vedea pe semenii noștri credincioși la fel cum El îi vede, și anume ca oameni plin de viață și lumină trăind o viață cerească pe pământ.

Săptămâna aceasta vrem să ne concentrăm pe a vedea necesitatea războiului spiritual și ca poporul lui Dumnezeu să fie formați într-o armată pregătită pentru luptă, pentru ca noi să intrăm în țara bună să o luăm în stăpânire.

Să realizăm necesitatea războiului spiritual și să stăm una cu voința lui Dumnezeu pe pământ astăzi

În acest univers are loc o război spiritual, care își are sursa în conflictul dintre cele două mari voințe – voința divină și voința satanică.

În acest univers există trei voințe: voința divină (voința necreată, existentă de sine, creatoare), voința satanică (voința egoistă, voința malefică, voința răzvrătită) și voința umană.

Cartea Numeri ne arată cum Dumnezeu pregătește și formează o armată pentru a intra în țara bună și a o poseda; există necesitatea războiului spiritual pentru ca noi, ca biserică, să-L luăm în stăpânire pe Cristos ca țară bună.

Pentru a cunoaște modul în care biserica poate fi războinicul lui Dumnezeu pentru a se angaja în război spiritual, trebuie să ne dăm seama că există trei voințe, trei intenții în acest univers. Voința lui Dumnezeu este voința existentă, eternă, necreată; voința Lui este perfectă și, după voia Lui, toate lucrurile au fost și au fost create.

Îngerii, ca ființe create, au și ei o voință; unul dintre acești îngeri s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu.

Satan este un arhanghel creat de Dumnezeu și desemnat de El să conducă universul care a existat înainte de crearea lui Adam. Cu toate acestea, din cauza poziției sale înalte și a frumuseții sale, acest arhanghel a devenit mândru, iar acest lucru a dat naștere unei intenții rele, care a devenit voința satanică.

Acum, în univers, există nu numai voința lui Dumnezeu, ci și voința Satanei, intenția satanică, care se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu și a voinței Sale, fiind pusă împotriva voinței lui Dumnezeu.

Acesta este motivul principal pentru care există conflicte, războaie și contradicții în această lume – toate acestea se datorează faptului că Satan s-a ridicat pentru a contrazice voința divină. Controversele din univers au început odată cu răzvrătirea arhanghelului împotriva lui Dumnezeu și, prin urmare, a devenit voința satanică.

Pentru că Dumnezeu este măreț, când El l-a creat pe om, El i-a dat o voință ca să aleagă, astfel încât omul să aleagă voia lui Dumnezeu sau voința satanică. Da, Dumnezeu a avertizat pe om că dacă mănâncă din pomul cunoașterii binelui și răului, va muri, dar Dumnezeu i-a permis omului să aleagă liber.

Problema crucială din grădina Edenului și astăzi este aceeași: alege oare omul voința divină sau voința satanică?

În grădina Eden, omul a ales voința satanică și astfel omul a căzut; voința omului a ales voința satanică, iar voința Satanei este realizată temporar. Omul a ales – și încă alege – să-l urmeze pe Satan, urmând voința satanică, și astfel Satana este învingător temporar.

Dar slavă Domnului, prin pocăință omul se poate întoarce din partea lui Satan în partea lui Dumnezeu.

Când omul se pocăiește, crede în Domnul Isus și este botezat în apă, el este transferat de la voința satanică la voința divină. Acest lucru îl introduce pe om într-un nou domeniu, domeniul cooperării cu voia lui Dumnezeu pentru înfrângerea și izgonirea inamicului.

Din ziua în care am fost mântuiți, viața noastră creștină a fost o viață de război. Așa cum li s-a întâmplat copiilor lui Israel din pustie mergând spre țara bună pentru a o câștiga, tot așa suntem și noi într-o călătorie plină de război spiritual pentru a-l câștiga pe Cristos ca țara bună.

Voința noastră trebuie să fie de partea lui Dumnezeu, alegând voia lui Dumnezeu, chiar rugându-ne așa cum ne-a învățat Domnul, voia Sa să se facă pe pământ așa cum este în ceruri (Mat. 6:10).

Doamne, vie împărăția Ta și facă-se voia Ta pe pământ așa cum este în ceruri. Stăm pe pământ una cu voia Ta și voia noastră alege voia Ta. Ne pocăim că trăim în răzvrătire față de Tine, respingem orice răzvrătire și voință satanică din noi și Te alegem pe Tine și voia Ta. Amin, Doamne, ca biserică stăm una cu Tine, una cu voia divină, pentru ca Împărăția lui Dumnezeu să vină și să crească pe pământ, iar voința lui Dumnezeu să fie îndeplinită pe pământ în noi și prin noi ca biserică!

Pentru ca noi să-L posedăm și să-L savurăm Cristos ca țara bună, trebuie să luptăm și să învingem forțele satanice

Războiul spiritual își are sursa în conflictul dintre voința satanică (voința creată, voința rebelă) și voința divină (voința lui Dumnezeu, voința necreată și eternă).

Astăzi există necesitatea războiului spiritual între Împărăția lui Satan și Împărăția lui Dumnezeu (vezi Mat. 6:10; 7:21; 12:26, 28; Isaia 14:12-14).

Iar noi, ca credincioși, nu putem fi neutri; voința noastră trebuie câștigată de Domnul pentru a fi puternică și flexibilă, pentru a putea să stăm împreună cu El și să ne împotriva dușmanului, indiferent de ce ne aruncă în cale.

În cartea Numeri războiul are un obiectiv specific: să-l trateze pe vrăjmașul care a uzurpat țara Canaanului pentru a face posibil ca poporul lui Dumnezeu să primească moștenirea lor și să înceapă să savureze bogățiile țării.

Există necesitatea de războiul spiritual pentru ca noi, ca popor ai lui Dumnezeu, să-l tratăm pe Satan, dușmanul lui Dumnezeu, care a uzurpat țara bună, și pentru a face posibilă primirea moștenirii noastre și să savurăm bogățiile Cristosului atotinclusiv.

Bătălia de astăzi este pentru experimentarea și savurarea Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune.

Astăzi, în viața de biserică, suntem pregătiți de Domnul și sunte formați pentru a fi o armată care să lupte pentru interesul Său, astfel încât atât noi cât și toți sfinții căutători să intre în experimentarea și savurarea Cristosului atotinclusiv.

Cartea Iosua ne oferă o imagine clară a războiului spiritual menționat în Efes. 6. Există un război spiritual în scena invizibilă din spatele scenei vizibile.

În exterior, pe pământ, vedem războaie, auzim zvonuri despre războaie și vedem luptă, zbatere, certuri și dezbateri; în spatele scenei, însă, se petrece un război spiritual, iar acest război este ca noi, ca popor al lui Dumnezeu, să intrăm în savurarea lui Cristos ca țară bună.

Cerurile sunt pline de forțele lui Satan, și ca noi ca popor al lui Dumnezeu să intrăm în țara bună, pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv, trebuie să luptăm și să învingem forțele satanice.

Acesta este motivul pentru care astăzi luptăm războiul spiritual în viața de biserică, pentru a-L putea lua în stăpânire pe Cristosul atotinclusiv pentru savurarea noastră; pentru aceasta, trebuie să învingem forțele satanice.

În viața de biserică în recâștigarea Domnului astăzi suntem pe câmpul de luptă și ar trebui să fim Iosua și Caleb de astăzi, cei care luptă împotriva forțelor aeriene ale lui Satan, astfel încât să putem câștiga mai mult din Cristos pentru zidirea bisericii.

Nu este atât de ușor să intrăm în posesia Cristosului atotinclusiv ca țară bună – există necesitatea războiului spiritual pentru a intra în moștenirea noastră spirituală.

Fie ca Domnul să ne facă Iosua și Caleb de astăzi, cei care luptă împotriva puterilor rele ale lui Satan pentru a înființa și răspândi împărăția lui Dumnezeu, astfel încât Cristos să Se poată întoarce și să moștenească pământul! Amin!

Fie ca să învățăm de la Iosua și Caleb să reprezentăm interesul lui Dumnezeu în această epocă și să învingem dușmanii, astfel încât Cristos să poată fi câștigat de oameni și Cristos să poată fi sporit în urmăritorii Săi (Ios. 5:2 – 6:16)!

Doamne Isuse, vrem să intrăm în savurarea și experimentarea Cristosului atotinclusiv ca realitatea țării bune. Fă-ne Iosua și Caleb de azi, cei care împreună cu sfinții luptă împotriva forțelor aeriene ale lui Satan, astfel încât să putem câștiga mai mult din Cristos pentru zidirea Trupului lui Cristos, aducând și răspândind împărăția lui Dumnezeu pentru ca Cristos să se poată întoarce pentru a moșteni pământul! Amin, Doamne, luptăm pentru noi înșine și pentru ca toți sfinții să intre în savurarea și experimentarea Cristosului atotinclusiv! Vrem să învățăm să reprezentăm interesul lui Dumnezeu în această epocă pentru a învinge dușmanii pentru cc Cristos să fie câștigat de oameni și pentru ca Cristos poate fi mărit de urmăritorii Săi! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Necessity of Spiritual Warfare for us to Enter into the Enjoyment of Christ, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 12 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să-L lăudăm pe Dumnezeu și să vorbim de bine de viața de biserică pentru a fi sub binecuvântarea lui Dumnezeu astăzi

01/04/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Vrem să fim cei care Îl lăudăm pe Dumnezeu și vorbesc bine despre biserică, pentru a putea fi astăzi sub binecuvântarea lui Dumnezeu.

De-a lungul secolelor, cei care au binecuvântat Israel și care au vorbit bine despre biserică au fost binecuvântați, iar cei care au vorbit rău despre Israel și despre biserică au fost sub blestem.

În Num. 24:9 Dumnezeu a rostit acest cuvânt minunat prin Balaam, Binecuvântați sunt toți cei care te binecuvântează, / Și blestemați sunt toți cei care te blestemă.

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să ne dăm seama că punctul nostru de vedere, opinia noastră și sentimentul nostru despre biserică și despre poporul lui Dumnezeu ar trebui să fie lăsate deoparte și chiar negate, și ar trebui să luăm punctul de vedere al lui Dumnezeu, părerea Lui și sentimentul Lui privitor la poporul Său.

Pavel a fost una cu Domnul când a scris sfinților din Corint și i-a numit: Biserica lui Dumnezeu care este în Corint (1 Corinteni 1:2).

În exterior, în biserica din Corint au existat multe probleme, iar Pavel a scris o întreagă Epistolă pentru a trata aceste probleme una câte una; au existat unele probleme în această biserică pe care le putem găsi foarte rar în vreo biserică locală autentică, dar Pavel i-a numit, Biserica lui Dumnezeu.

În ochii lui Dumnezeu, biserica este sfântă, desăvârșită și frumoasă, căci Dumnezeu vede biserica nu prin punctul nostru de vedere omenesc, ci conform vederii divine, iar în viziunea Sa, biserica este în Cristos.

Ori de câte ori avem un sentiment sau un gând că unii sfinți nu sunt chiar atât de buni, ori de câte ori vedem unele probleme în biserică și ori de câte ori un defect al sfinților iese la lumină și suntem pe cale să vorbim despre asta „în toată cinstea”, trebuie să ne întrebăm, cine are dreptate – Dumnezeu sau tu? Este punctul tău de vedere corect sau este corectă părerea lui Dumnezeu despre biserică?

Dumnezeu nu se ceartă cu noi; El nu ne spune că biserica este minunată și perfectă, și iată care sunt motivele pentru care aceasta e așa. Mai degrabă, chiar dacă situația poporului Său este de multe ori degradată, chiar dacă El Însuși S-ar putea înfuria pe poporul Său, atunci când alții vorbesc despre poporul Său ar trebui să fie într-un mod adecvat și trebuie să existe o viziune adecvată a copiilor lui Israel și a bisericii.

Poporul lui Dumnezeu este pupila ochiului Său; nimeni nu poate atinge cu ușurință pupila ochiului nostru, așa că atunci când cineva se atinge de poporul lui Dumnezeu – fie poporul Său pământesc Israel, fie poporul Său spiritual, biserica – într-un mod nepotrivit sau rău, el se pune sub blestem și nu savurează binecuvântarea.

Dumnezeu iubește pe poporul Său; indiferent ce ar putea spune Satana – acuzatorul fraților – și indiferent ce ar putea crede sau spune poporul Său despre ei înșiși, Dumnezeu încă consideră biserica ca fiind frumoasă, perfectă și sfântă, plăcută în ochii Săi.

Fie ca noi să avem o rugăciune și o speranță ca vederea noastră despre biserică să se schimbe și să fie actualizată pentru a fi la fel ca punctul de vedere al lui Dumnezeu și să ne ajutăm unii pe alții să adoptăm o astfel de vedere divină a bisericii.

Binecuvânt este cel care te binecuvântează și blestemat este acela care te blestemă (Num. 24:9)

Încă de la început, când Dumnezeu l-a chemat pe Avraam și acesta l-a urmat pe Dumnezeu oriunde El i-a spus să meargă, Dumnezeu i-a spus că El îl va binecuvânta pe Avraam, El îl va face o binecuvântare, iar cine va binecuvânta pe Avraam va fi binecuvântat.

Acesta este un principiu stabilit în ochii lui Dumnezeu cu privire la poporul Său: binecuvântați sunt toți cei care binecuvântează pe poporul Său și blestemați pe toți cei care îi blestemă.

Din vremea lui Nebucadnețar (care a distrus orașul Ierusalim) și până acum, fiecare persoană, națiune sau grup de oameni care a blestemat poporul lui Israel a fost blestemat și fiecare națiune și oameni care i-au binecuvântat pe evrei au primit binecuvântarea.

Este posibil ca starea și situația poporului lui Dumnezeu să nu fie atât de bune; de fapt, situația lor poate fi chiar mai rea decât situația oamenilor păgâni, dar totuși, în ochii lui Dumnezeu, ei sunt binecuvântați, pentru că Îl au pe Dumnezeu între ei și Dumnezeu este Dumnezeul lor.

Situația noastră ca popor al lui Dumnezeu poate să fluctueze și starea noastră poate fi sus sau jos, dar, indiferent de starea noastră, părerea lui Dumnezeu despre poporul Său este că ei sunt sub binecuvântarea lui Dumnezeu și sunt sfinți, perfecți și frumoși.

Balac l-a plătit pe Balaam să vină să blesteme pe poporul Israel, dar Dumnezeu a transformat blestemul într-o binecuvântare; în loc să-i blesteme pe poporul lui Dumnezeu, Balaam – vorbind în numele lui Dumnezeu – i-a binecuvântat pe deplin.

A binecuvânta pe cineva înseamnă a vorbi bine despre el, a vorbi pozitiv despre el (vezi Efeseni 1:3).

Putem spune ce vrem despre alți oameni, dar atunci când atingem poporul lui Dumnezeu, când vorbim despre Israel și despre biserică, trebuie să fim foarte atenți ca să nu ne exprimăm punctul de vedere, ci să fim una cu Dumnezeu în felul în care El vede poporul Său.

Conform promisiunii lui Dumnezeu către Avraam, poporul chemat al lui Dumnezeu – urmașii lui Avraam – sunt ca nisipul mării (referindu-se la poporul pământesc al lui Dumnezeu, poporul lui Israel, poporul evreu) și ca stelele din cer (indicând oamenii spirituali ai lui Dumnezeu, biserica, neamurile răscumpărate și mântuite).

Fie ca să învățăm să vorbim bine despre poporul lui Dumnezeu, indiferent ce auzim despre ei; indiferent ce auzim despre Israel în știri sau despre sfinții din biserică și indiferent ce auzim despre credincioșii de aici și de acolo, trebuie să ne punem sub binecuvântarea lui Dumnezeu vorbind de bine despre poporul lui Dumnezeu.

Să nu avem încredere în punctul nostru de vedere, în judecata noastră și în opiniile noastre; să ne dăm seama că, în privința vorbirii despre poporul lui Dumnezeu, trebuie să luăm punctul de vedere al lui Dumnezeu, aprecierea Lui și părerea Lui divină.

Mulțumim Doamne Isuse că ne-a făcut parte din poporul Tău spiritual, biserica. Aleluia, biserica este minunată, desăvârșită, sfântă și prețioasă în ochii lui Dumnezeu. Slavă Domnului pentru poporul lui Dumnezeu – slavă Domnului pentru poporul evreu ca popor pământesc al lui Dumnezeu și pentru biserică în calitate de popor spiritual al lui Dumnezeu. Doamne, vrem să ne punem sub binecuvântarea Ta și să evităm să fim sub blestem vorbind bine despre oamenii lui Dumnezeu, indiferent de ceea ce percepem ca fiind situația lor! Aleluia pentru biserică!

Să-L lăudăm pe Dumnezeu și să vorbim de bine despre viața de biserică pentru fi sub binecuvântarea lui Dumnezeu astăzi

Cuvântul lui Dumnezeu și experiența noastră mărturisesc faptul că, de fiecare dată când Îl lăudăm pe Dumnezeu și vorbim bine despre biserică, ne punem pe noi înșine sub binecuvântarea lui Dumnezeu, dar atunci când criticăm sau vorbim de rău despre sfinți sau despre biserică, suntem sub blestem.

De exemplu, atunci când suntem în întâlnirea de rugăciune, ne putem simți foarte împovărați în ceea ce privește starea scăzută a bisericii și putem suspina și chiar să ne plângem în rugăciune spunând cât de jos percepem biserica.

Dar în ochii lui Dumnezeu biserica este glorioasă, minunată și desăvârșită; în loc să gemem și să ne plângem lui Dumnezeu cu privire la situația sau starea scăzută a bisericii, ar trebui să-L lăudăm și să fim cei care vorbesc bine despre viața de biserică de astăzi.

Cei care spun că biserica este săracă, joasă sau moartă, se pun sub blestem, dar cei care vorbesc pozitiv despre biserică ca poporul lui Dumnezeu, declarând că biserica este minunată și că este casa lui Dumnezeu, primesc binecuvântarea.

S-ar putea să fim dezamăgiți de viața de biserică și pot exista unii sfinți în biserică care nu ne sunt chiar atât de plăcuți; este posibil să avem chiar și anumite motive serioase de a nu ne întâlni din cauza unor situații sau a unor oameni care au spus unele lucruri, dar atunci când vorbim despre biserică, trebuie să avem viziunea lui Dumnezeu asupra bisericii și nu a noastră.

Binecuvântat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu fiecare binecuvântare spirituală în Cristos (Efeseni 1:3); toți sfinții sunt binecuvântați, iar biserica este sub binecuvântarea lui Dumnezeu.

Fie ca să eliminăm toate vorbirile negative despre sfinți și să învățăm să vorbim pozitiv despre sfinți și despre biserică.

Unii pot spune că aceasta este o înșelăciune de sine, că ne mințim pe noi înșine, dar trebuie să ne dăm seama că există doar unul singur care îi acuză pe frați și acesta este Satan, iar ori de câte ori îi acuzăm pe sfinți – chiar dacă avem o bază solidă pe fapte reale – noi suntem una cu Satana și el este sub blestem.

A vorbi bine despre viața de biserică nu este autoamăgire; mai degrabă, vorbim adevărul conform lui Dumnezeu.

Când spunem: Biserica este minunată! Frații și surorile sunt frumoși! – asta ne va schimba întreaga zi.

Dacă spunem ceva bun despre sfinți și suntem în duhul nostru, dacă nu mințim sau ne prefacem, atunci îi binecuvântăm și ne punem sub binecuvântarea lui Dumnezeu. Cu cât Îl lăudăm pe Domnul pentru poporul Său și vorbim bine despre ei în credință, cu atât ne vom pune sub binecuvântarea lui Dumnezeu.

Trebuie să avem credință pentru a vorbi bine despre poporul lui Dumnezeu; când vorbim negativ nu avem nevoie de credință – pur și simplu avem nevoie de necredință și nu este nevoie să cerem Domnului asta pentru că suntem plini de necredință. Slavă Domnului, însă, noi avem un alt duh – avem un duh de credință și, așa cum credem, vorbim și noi!

Cei care vorbesc negativ ies din binecuvântare și ajung sub un blestem, fiind într-un loc rău, un loc întunecat; dar cei care vorbesc pozitiv despre biserică și vorbesc bine despre viața de biserică se pun sub binecuvântarea lui Dumnezeu.

Toate acuzațiile inamicului cu privire la biserică sunt minciuni; el este acuzatorul fraților și nu vorbește decât minciuni și acuzații față de poporul lui Dumnezeu. În ochii lui Dumnezeu biserica este înălțată și foarte vie.

Nu ar trebui să vedem mai mult decât vede Dumnezeu; noi nu suntem mai înțelepți sau mai perceptivi decât Dumnezeu.

Nu trebuie să rămânem la estimarea de către noi a bisericii; nu ar trebui să încercăm să „săpăm mai adânc” în lucrurile negative pe care le percepem în biserică, ci ar trebui să rămânem pur și simplu cu estimarea Domnului și să fim feriți ca să nu cădem din binecuvântarea în blestem.

Fie ca să fim atenți la vederea noastră naturală; dacă Dumnezeu nu vede nelegiuire sau perversitate în biserică, cum putem noi vedea acest lucru? Dumnezeul nostru este milostiv și El abundă de milă; ar trebui să fim una cu Dumnezeu în a-L lăuda pe Dumnezeu și a vorbi bine despre viața de biserică.

Mulțumim Doamne pentru biserică! Aleluia, biserica este minunată, glorioasă, desăvârșită și sfântă! Slavă Domului pentru viața binecuvântată de biserică! Amin, Doamne, eliminăm toate vorbirile negative despre sfinți și vrem să vorbim pozitiv despre biserică, vorbind adevărul nu conform simțământului și vederii noastre, ci în conformitate cu Dumnezeu! Ne exersăm duhul, Doamne, pentru a vorbi de bine despre viața de biserică și pentru a binecuvânta biserica, căci biserica este casa lui Dumnezeu, locul unde Dumnezeu locuiește, iar aici prezența lui Dumnezeu este reală și manifestată! Aleluia pentru sfinți și pentru biserică, locașul lui Dumnezeu!