Dorința lui Dumnezeu

În ochii lui Dumnezeu, biserica este sfințită, desăvârșită și frumoasă, pentru că este plină de Cristos

31/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Slavă Domnului, în ochii lui Dumnezeu biserica este sfințită, desăvârșită și frumoasă, căci biserica este plină de Cristos!

Parabolele lui Balaam din Num. 23-24 înfățișează Israelul ca fiind un popor sfânt, perfect și corect; în statutul ei, biserica este sfântă, în ochii lui Dumnezeu, biserica este perfectă, iar în arătarea ei, biserica este frumoasă, corectă. Aleluia!

Contează foarte mult felul în care vedem lucrurile; vom trata cu aceeași persoană într-un mod pozitiv sau nu atât de pozitiv, în funcție de modul în care o privim. Când Dumnezeu ne privește pe noi, poporul Său, El nu ne vede în conformitate cu ceea ce suntem în noi înșine, ci în conformitate cu ceea ce suntem în Cristos.

În Numeri vedem povestea acestui rege, Balac, care l-a angajat pe Balaam să blesteme poporul lui Israel; cu toate acestea, Balaam a cooperat cu Dumnezeu pentru a-i binecuvânta în loc să-i blesteme și de trei ori a rostit binecuvântarea asupra lui Israel.

Dacă ar fi să privim poporul Israel cu modul nostru omenesc de vedere, am vedea o mulțime de necazuri, răzvrătiri, nelegiuire și păcate, dar în această profeție a lui Balaam, nu există așa ceva.

Acest cuvânt a fost rostit nu în conformitate cu modul de vedere omenesc, ci în conformitate cu modul de vedere divin; în conformitate cu concepția noastră umană, vedem doar lucrurile rele și petele, dar în conformitate cu părerea lui Dumnezeu, El vede biserica ca fiind perfectă, minunată, glorioasă și frumoasă.

Aceasta nu înseamnă că trebuie doar să vorbim pozitiv despre biserică și astfel să ignorăm toate lucrurile rele; mai degrabă, aceasta înseamnă să vorbim din punct de vedere divin, în conformitate cu modul în care Dumnezeu vede lucrurile.

Trebuie să fim atenți cum vorbim despre sfinți, despre biserică și despre poporul lui Dumnezeu; dacă suntem nepăsători, putem atrage blestemul lui Dumnezeu în loc de binecuvântarea Sa, căci atunci când vorbim negativ despre poporul lui Dumnezeu, atingem pupila ochiului Său.

Asta nu înseamnă că Dumnezeu alege să nu vadă păcatele și nelegiuirile sau că El închide ochii spre aceste lucruri; mai degrabă, El ne vede în Cristos, iar în Cristos nu avem nici un cusur.

În răscumpărarea lui Dumnezeu și în Cristos nu avem defecte; când Dumnezeu ne privește, El ne vede în conformitate cu ceea ce suntem în Cristos.

Când ne uităm la sfinți, trebuie să-i vedem ca oameni în Cristos care sunt răscumpărați, acceptați de Dumnezeu și sunt desăvârșiți, glorioși și frumoși.

Când vom avea viziunea divină a poporului Său, ne vom raporta la ei într-un mod diferit și îi vom onora chiar așa cum ar face Dumnezeu, tratând cu ei în conformitate cu Dumnezeu, deoarece avem viziunea divină asupra lucrurilor.

Stai puțin și gândește-te: dacă Dumnezeu nu ne vede în Cristos, intrăm în bucluc; dacă nu suntem în Cristos, mânia divină se arată și omul păcătos este sub judecata lui Dumnezeu, dar dacă suntem în Cristos, suntem în Preaiubitul Să și suntem iubiți de El.

Dumnezeu îl iubește pe Cristos; El e încântat de Cristos, căci Cristos este perfect, minunat și iubitor, iar noi am fost puși în Cristos, deci suntem desăvârșiți, minunați și iubitori în virtutea faptului că suntem în Cristos.

La Masa Domnului venim să ne închinăm Tatălui, fiind conduși de Fiul întâi-născut, să-i cântăm laude Lui; Îi cântăm imnuri Tatălui în cântarea Fiului, iar Tatăl ne vede ca fiind în Cristos, deci El nu are de ales decât să ne primească, să ne iubească și să facă totul pentru noi, pentru că suntem în Cristos.

Aleluia, am fost transferați din vechiul Adam și întru Cristos, deci ar trebui să ne evaluăm unii pe alții ca fiind în Cristos! Când ne vedem unii pe alții în Cristos, nu-i vom mai disprețui pe sfinți sau nu îi vom critica pe sfinți, pentru că ne dăm seama că, dacă Dumnezeu ne-ar evalua în acest fel, nu putem sta în picioare înaintea Sa.

Biserica este sfințită, desăvârșită și frumoasă atunci când este plină de Cristos

Când Balaam a vorbit despre copiii lui Israel, a vorbit atât în profeție, cât și în arhetip; pe de o parte, el a profețit în sensul de a prezice cum va fi Israel și, în arhetip, a vorbit despre biserică.

Balaam a rostit trei pilde în profeția sa; în prima, el a dezvăluit că Israel este sfânt (Num. 23:9), în a doua a zis că Israel este perfect (v. 21), iar în a treia că Israel este frumos (24:5).

Dacă citim cartea Numerelor, s-ar putea să nu considerăm niciodată că copiii lui Israel sunt sfinți, desăvârșiți și frumoși, dar, în ochii lui Dumnezeu, ei sunt. „Cât de frumoase sunt corturile tale, Iacov, / Corturile tale, Israel!” (Num. 24:5)

Prima parabolă a lui Balaam dezvăluie că Israelul este sfânt (23:9); al doua, că Israel este perfect (v. 21); și al treia, că Israelul este frumos, așa cum este indicat de cuvântul frumos în 24:5. Aleluia!

Dacă ne privim pe noi înșine și avem vederea umană căzută despre noi înșine, este posibil să vedem un grup de oameni care sunt destul de îngrozitori, care rătăcesc, dar Dumnezeu ne vede în Cristos și El a promis că în Cristos suntem binecuvântați.

În Cristos ca Duhul toate națiunile sunt binecuvântate, căci adevărata binecuvântare a lui Avraam este Duhul, pe care L-am primit prin credință. Binecuvântarea Duhului a ajuns la națiuni prin Cristos.

În statutul ei, biserica este sfântă, în ochii lui Dumnezeu, biserica este perfectă, iar în arătarea ei, biserica este frumoasă, minunată (vezi Efeseni 5:27).

În viața de biserică pot exista unele văi și s-ar putea să trecem printr-un pasaj subteran; dar cu toții ne îndreptăm spre țel și trebuie să învățăm să vedem dincolo de lucrurile care se întâmplă spre scopul chemării lui Dumnezeu.

Fie ca să putem vedea lucrurile spre obiectiv cu înțelegere și cu perspectivă, realizând că biserica nu poate fi niciodată învinsă, ci ea va fi triumfătoare!

În ochii lui Dumnezeu biserica este sfințită, desăvârșită și frumoasă, căci biserica este plină de Cristos.

Pe de o parte, biserica este din Cristos, fiind constituită doar din elementul lui Cristos, iar pe de altă parte, biserica este plină de Cristos; de aceea, biserica este sfințită, desăvârșită și frumoasă în ochii lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne-a ales, ne-a răscumpărat, ne-a mântuit, ne-a separat, ne-a înălțat, ne-a perfecționat și ne-a înfrumusețat ca popor ai Săi și suntem biserica Sa sfântă, desăvârșită și frumoasă.

În felul acesta Dumnezeu vede biserica și la acest lucru Cristos lucrează – El vrea să-Și prezinte biserica glorioasă, neavând pete sau riduri sau orice altceva, ci că ea ar trebui să fie sfântă și fără cusur. Aleluia!

În ochii lui Dumnezeu biserica este sfințită, căci biserica este sfântă în starea ei; biserica este perfectă, iar în aparență biserica este frumoasă.

De ce? Deoarece biserica este sfințită, desăvârșită și frumoasă atunci când este plină de Cristos (Efeseni 3:15-21; 4:13, 15); când Cristos își face domiciliul în inima noastră și Dumnezeul Triunic lucrează El în noi, suntem frumoși, desăvârșiți și sfințiți.

Într-un sens suntem în procesul de a fi făcuți la fel ca Cristos și suntem sfințiți, iar într-un alt sens, suntem înfrumusețați, fiind împodobiți pentru a fi mântuiți pe deplin, plini de Cristos. Fie ca noi să vedem ce vede Dumnezeu în biserică și să vedem biserica așa cum o vede Dumnezeu.

Fie să ne dăm seama că Cristos este conținutul, elementul constitutiv și fiecare parte a bisericii ca om nou (Col. 3:10-11); când Cristos umple toate și în toate, biserica este omul nou. Deci, concentrarea noastră ar trebui să fie asupra lui Cristos, ne-scoțând la iveală problemele care apar în procesul de a deveni la fel ca El.

Aleluia, biserica este sfințită, desăvârșită și frumoasă când este plină de Cristos! Mulțumim Doamne că ne-ai ales, ne-ai sfințit, ne-ai sfințit, ne-ai mântuit, ne-ai desăvârșit și ne-ai înfrumusețat pentru a fi biserica Ta sfântă, desăvârșită și frumoasă. Ne dăm Ție, Doamne, pentru a fi în acest proces de a fi sfințiți și înfrumusețați. Schimbă-ne modul de a vedea lucrurile, astfel încât să ne dăm seama că în starea ei biserica este sfântă, în ochii lui Dumnezeu biserica este perfectă, iar în aparență biserica este frumoasă! Aleluia!

Să vedem starea reală a lui Israel în epoca milenară: ei vor fi o binecuvântare pentru toate națiunile!

Deși Balaam era un profet păgân, Dumnezeu a rostit prin el câteva profeții uimitoare, pentru că el a cooperat cu Dumnezeu în acest caz.

El a spus: „Balaam, fiul lui Beor, declară / și omul al cărui ochi este deschis declară; / El declară, cel care aude cuvintele lui Dumnezeu, / Cine vede viziunea Celui Atotsuficient, / Căzând la pământ, dar având ochii descoperiți (Num. 24:3b-4).

Aceasta înseamnă că ochiul său era deschis viziunii de la Dumnezeu și urechea lui era în alertă pentru a auzi cuvântul lui Dumnezeu; Balaam a cooperat cu Dumnezeu pentru a rosti ceea ce era în inima lui Dumnezeu cu privire la poporul Său.

El a spus că „Iată un popor care trăiește singur / Și nu se socotesc printre națiuni” (23:9b); acest lucru indică faptul că Israel este un popor sfânt, un popor sfințit pentru Dumnezeu.

În ochii lui Dumnezeu, Israel nu este socotit printre națiuni; chiar și astăzi, dacă avem modul de vedere al lui Dumnezeu, vom considera poporul Israel ca fiind un popor particular și separat, o națiune sfințită și sfântă.

Mai mult, Balaam a spus: „El nu a văzut nelegiuire în Iacob, nici nu a văzut necazuri în Israel” (Num. 23:21a). Aceasta înseamnă că Israelul a fost fără vină în ochii lui Dumnezeu. În cele din urmă, în fața lui Dumnezeu Israel este frumos, așa cum este indicat de cuvântul frumos (24:5).

Poporul ales al lui Dumnezeu – poporul Său pământesc Israel – este ales, răscumpărat, mântuit, separat, înălțat, perfecționat și înfrumusețat în ochii lui Dumnezeu.

Conform Bibliei, aceasta va fi situația reală a Israelului în timpul epocii milenare; astăzi evreii nu sunt primiți de către națiuni în această epocă, dar ei vor fi primiți de națiuni după ce Domnul Isus va reveni.

Dumnezeu i-a promis strămoșului lor Avraam că sămânța lui va fi o binecuvântare pentru toate națiunile (vezi Gen. 12:2-3); pe de o parte, această sămânță se referă la Hristos care, ca Duh, este binecuvântarea tuturor națiunilor, iar pe de altă parte, această sămânță se referă la poporul Israel.

În cele din urmă, poporul evreu va fi pe deplin binecuvântat de Dumnezeu și vor fi o binecuvântare pentru întreaga rasă umană; aceasta va avea loc în mileniu, după întoarcerea Domnului.

Într-o zi, după întoarcerea Domnului, națiunea lui Israel va fi o binecuvântare pentru toate națiunile.

Astăzi biserica este sfințită, desăvârșită și frumoasă pentru că este plină de Cristos; acesta este poporul spiritual al lui Dumnezeu. Poporul pământesc al lui Dumnezeu – poporul evreu – va fi o binecuvântare pentru toate națiunile.

Am putea spune că Dumnezeu s-a întors inițial de la Adam la Avraam, cel chemat, dar mai târziu S-a întors de la Avraam la întreaga rasă adamică prin Cristos, care este sămânța lui Avraam; după întoarcerea Domnului, El îi va restaura poporul Său pământesc și îi va face o binecuvântare pentru toate națiunile din mileniu. Slavă Domnului!

Te lăudăm Doamne pentru binecuvântarea promisă pentru toate națiunile din Cristos Isus care este Duhul! Aleluia, în Avraam toate națiunile sunt binecuvântate, căci din El a ieșit Cristos, iar acesta este Duhul de astăzi ca binecuvântarea unică! Amin, Doamne, vrem să avem telescopul divin pentru a vedea biserica așa cum o vede Dumnezeu și pentru a binecuvânta biserica și pentru a binecuvânta și națiunea lui Israel! Doamne, binecuvântează biserica! Doamne, binecuvântează națiunea Israel! Fie ca mulți să vină să savureze binecuvântarea lui Avraam prin Cristos ca Duh și fie ca Israel să fie restaurat în mileniu pentru a deveni o binecuvântare pentru toate națiunile!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, In God’s Eyes the Church is Sanctified, Perfect, and Beautiful for it is Full of Christ, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 11 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să vedem o viziune a Celui Atotsuficient și să vedem o viziune divină a poporului lui Dumnezeu

30/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

La fel ca Balaam – un profet păgân care a fost adus într-o viziune – trebuie ca și noi să vedem viziunea Celui Atotsuficient și să avem o viziune divină a poporului lui Dumnezeu, ca să avem viziunea lui Dumnezeu despre lucruri și despre poporul Său.

Săptămâna aceasta în studiul nostru de cristalizare Numeri ajungem la Num. 23-24, iar subiectul principal este: Viziunea Celui atotsuficient, viziunea divină a poporului lui Dumnezeu.

Balaam – un profet păgân – a fost plătit de Balac pentru a-i blestema pe copiii lui Israel, care se îndreptau spre țara bună și urmau să treacă prin țara lui Balac. Cu toate acestea, Balaam nu a putut vorbi altceva decât ceea ce Dumnezeu i-a dat să vorbească și, chiar dacă Balac a încercat să-l îndemne să blesteme poporul lui Dumnezeu, Balaam a rostit numai binecuvântarea.

Deși poporul lui Israel nu era perfect, totuși Dumnezeu i-a văzut desăvârșiți și frumoși și El nu a văzut nicio nelegiuire în poporul Său.

În ochii lui Dumnezeu, poporul Său este frumos, toți sfinții sunt frumoși și toți credincioșii în Cristos sunt frumoși; biserica este frumoasă și toate bisericile locale sunt frumoase în ochii Lui, căci Trupul lui Cristos este frumos.

Când Pavel s-a adresat bisericii din Corint, o biserică locală care a avut mari probleme pe care majoritatea bisericilor locale de pe pământ nu le au astăzi, el i-a adresat ca fiind, Biserica lui Dumnezeu care se află în Corint (1 Corinteni 1:2).

El avea viziunea divină asupra bisericii; și-a dat seama că biserica este glorioasă și minunată în ochii lui Dumnezeu, căci biserica este în Cristos. O astfel de adresare simplă ar fi trebuit să elimine toată diviziunea și confuzia atât în practică, cât și în doctrină.

Într-o astfel de biserică locală care poate părea „rea” în ochii noștri, cu o mulțime de probleme, cu manifestări ale cărnii, cu influența lumii, cu idoli, cu o căutare incorectă a Duhului, cu abuzul de daruri, cu învățături eretice și împărțiri – Pavel a numit-o, biserica lui Dumnezeu.

Trebuie să ne întrebăm: cine are dreptate, Dumnezeu sau noi? Este corectă oare părerea noastră despre biserică sau este corectă părerea lui Dumnezeu despre biserică?

Dumnezeu nu dezbate niciodată, nici nu Se luptă – El pur și simplu își prezintă felul de a vedea lucrurile în toate scripturile.

Când citim cartea Numeri, am putea crede că poporul lui Israel era groaznic, cu tot felul de probleme, situații rele, păcate, nelegiuire și revoltă; ei păreau atât de groaznici, încât chiar și Dumnezeu a fost înfuriat cu ei uneori.

Dar așa cum Dumnezeu a spus în Zaharia, cel care se atinge poporul Său atinge pupila ochilor Săi. Oricât de rău sau de păcătos au devenit cei din poporul lui Dumnezeu, oricât de degenerată a devenit starea lor, pentru Dumnezeu ei sunt încă pupila ochiului Său.

Nimic nu este mai drag pentru Dumnezeu decât poporul Său; ei sunt comoara Lui deosebită, posesia Sa specială.

Dumnezeu îi iubește pe cei din poporul Său și, indiferent de ce ar spune Satan ca acuzator al fraților și indiferent de ce ar spune poporul Său despre ei înșiși, Dumnezeu are o vedere divină a poporului Său, considerându-i frumoși.

Să avem vederea lui Dumnezeu asupra lucrurilor și să vedem viziunea cerească care ne direcționează spre destinația lui Dumnezeu

Niciodată nu ar trebui să subestimăm valoarea de a avea o viziune adecvată asupra unei anumite chestiuni; vederea noastră ne schimbă, căci ne afectează întreaga ființă (vezi Apoc. 21:9-10; Fapte 26:19).

Modul în care privim lucrurile determină modul în care trăim, modul în care ne comportăm pe noi înșine, ne ocupăm de lucruri și ne ocupăm de alți oameni, căci aproape totul depinde de concepția noastră asupra lucrurilor și a altora.

Balac l-a dus pe Balaam pe un munte pentru a vedea poporul Israel dintr-un anumic unghi, apoi l-a dus să-i vadă dintr-un unghi diferit, crezând că unghiul nu este corect. Totuși, ceea ce contează nu este unghiul din care îi privim pe oameni, ci dacă avem viziunea lui Dumnezeu despre ceilalți sau avem propria noastră părere.

Cu toții trebuie să învățăm să avem viziunea adecvată, care este viziunea divină; această viziune ne va schimba și ne va afecta ființa. Când avem o anumită viziune asupra lucrurilor și a oamenilor, deși poate că nimic nu se schimbă în exterior, în interior avem o realizare diferită a lucrurilor.

S-ar putea să ne uităm la oamenii lui Dumnezeu și să credem că nu sunt atât de buni, ci mai degrabă, sunt ca niște cârtițe sau șerpi și îi vom trata în acest fel, nu stând cu ei, ci mai degrabă disprețuindu-i. Dar dacă avem viziunea divină, modul de a trata și de a fi cu ei va fi complet diferit.

În Biblie o viziune denotă o scenă extraordinară, referindu-se la un fel special de a vedea – o vedere glorioasă, lăuntrică – și peisajul spiritual pe care îl vedem de la Dumnezeu (Ezechiel 1:1, 4-28; Dan. 7:1, 9-10, 13-14).

Când Ezechiel și Daniel au văzut o viziune, ei au fost capturați de ea și întreaga lor ființă a fost guvernată de această viziune.

În calitate de credincioși în Cristos, nu avem de ales: putem vedea lucruri și oameni doar prin ochii lui Dumnezeu. Fie ca Domnul să orbească propriile noastre păreri și să ne ofere viziunea divină asupra lucrurilor și a poporului Său.

Unii sfinți pot fi probleme în viața de biserică și, dacă îi vedem ca atare, îi vom trata ca atare. Cu toate acestea, dacă îi vedem din punctul de vedere al lui Dumnezeu, va trebui totuși să îi păstorim și să ajutăm situația, dar o vom face n mod diferit, așa cum a spus Petru, păstorind turma lui Dumnezeu care este printre noi – potrivit lui Dumnezeu.

Pentru a avea o viziune, avem nevoie de revelație, lumină și vedere (Efeseni 1:17-18); trebuie să-i cerem Domnului să ne dea un duh de înțelepciune și revelație și să ne dea lumină și vedere, pentru a avea viziunea divină asupra lucrurilor și mai ales a poporului Său.

Când avem viziunea cerească, când vedem lucrurile așa cum le vede Dumnezeu, această viziune ne va guverna, ne va restrânge, ne va controla, ne va păstra, ne va revoluționa și ne va ține în unitatea autentică, pentru că această viziune ne dă îndrăzneala de a continua.

Cum putem fi păstrați în recâștigarea Domnului? Este prin a avea o viziune. Dar este oare viziunea noastră pământească, egoistă sau este ea cerească? Când suntem pe pământ și privim lucrurile cu o vedere pământească, vedem lucrurile într-un anumit fel; dar dacă suntem în ceruri împreună cu Cristos și privim lucrurile cu vederea divină, vedem lucrurile altfel.

Trebuie să fim duși în duh pe munte mare și înalt pentru a vedea orașul sfânt, Noul Ierusalim; trebuie să vedem mai departe de spațiul și timpul trecut până în eternitate, să vedem ceea ce vede Dumnezeu la sfârșit – mireasa lui Hristos, cu nimic imperfect sau înfrânt în ea!

Vedem noi ceea ce vede Dumnezeu? Trebuie să avem punctul de vedere al lui Dumnezeu, telescopul Său, pentru a vedea ce vede Dumnezeu și a vedea modul în care El vede lucrurile. Sub viziunea cerească, suntem direcționați către destinația lui Dumnezeu, iar viața noastră este controlată în funcție de economia lui Dumnezeu (Fil. 3:13-14; 1 Tim. 1:4).

Acest tip de vedere, această viziune a lui Dumnezeu, trebuie să ne controleze întreaga viață. Este posibil să auzim despre ceva tulburări aici sau despre o problemă acolo și ne dăm seama că Satana vrea să vină să fure „binoclul divin”, „telescopul divin” și să ne dea înapoi ochii carnali, astfel încât să putem crede că biserica este groaznică.

Ar trebui să aruncăm la pământ și să distrugem ochelarii carnali, modul nostru de a privi lucrurile, și fie ca să primim viziunea divină; când o astfel de vedere ne controlează viața, vom fi păstrați.

Doamne Isuse, salvează-ne de la a privi lucrurile și poporul Tău cu propria noastră părere, sentimentul nostru și punctul nostru de vedere trupesc și pământesc. Dă-ne o viziune cerească, pentru a putea vedea lucrurile și oamenii așa cum Tu le vezi. Fie ca noi să avem părerea lui Dumnezeu despre poporul Său. Fie ca noi să fim guvernați de viziunea divină asupra lucrurilor și a poporului lui Dumnezeu. Dă-ne un duh de înțelepciune și revelație, Doamne, și dă-ne să avem lumină și vedere. Fie ca viziunea divină a lucrurilor și a oamenilor să ne guverneze și să ne restrângă, să ne direcționeze și să ne controleze, să ne țină, să ne revoluționeze și să ne păstreze în unitatea autentică, dându-ne îndrăzneala de a continua în Domnul și în viața de biserică!

Trebuie să vedem o viziune a celui Atotsuficient și să avem o viziune divină a poporului lui Dumnezeu

Povestea lui Balaam în Num. 23-24 ne inspiră foarte mult; la fel ca el, și noi trebuie să vedem viziunea Celui Atotsuficient și să avem o viziune divină a poporului lui Dumnezeu (Num. 23:7-12, 19-26; 24:3-9).

De fiecare dată când există o încercare în recâștigarea Domnului, când are loc o furtună sau se întâmplă lucruri, viziunea noastră este testată – vedem noi lucrurile așa cum le vede Dumnezeu sau modul în care omul le vede?

Trebuie să vedem o viziune particulară – viziunea Celui Atotsuficient. În Gen. 17 vedem acest nume auto-declarat de Iehova; când Avram avea nouăzeci și nouă de ani, Iehova i-a apărut și a spus: Eu sunt El-Șaddai, Dumnezeul atotsuficient.

El este Dumnezeul Atotputernic cu un uger (precum ugerul de vacă), oferind aleșilor Săi tot ceea ce au nevoie, distribuindu-se în Sine pentru a fi aprovizionarea lor bogată.

„El” înseamnă Cel Puternic, iar „Shaddai” provine din cuvântul ebraic care înseamnă sân sau uger; Dumnezeu este Cel Puternic cu uger, adică El este Cel Puternic care este atotsuficient.

El este sursa harului pentru a ne aproviziona pe noi, cei chemați ai Săi, cu bogățiile ființei Sale divine, pentru ca noi să-L aducem pe Cristos ca sămânța pentru împlinirea scopului Său.

Ca atare, El ne determină să facem lucruri pe care nu le putem face în mod natural; El i-a promis lui Avraam un copil și a dus acest lucru la îndeplinire în felul Său, pentru că El este Cel Atotputernic.

Profetul Balaam a auzit cuvintele lui Dumnezeu și a văzut o viziune a Celui Atotsuficient.

Apoi, când a vorbit despre Israel, a spus: „Din vârful stâncilor îl văd / Și de pe dealuri îl privesc. / Iată un popor care trăiește singur / Și nu se socotesc printre națiuni ”(Num. 23:9).

Acest verset indică faptul că copiii lui Israel erau un popor sfânt, un popor sfințit, separat de națiuni. Dumnezeu ne vede ca un popor sfințit, o preoție sfântă, o națiune sfântă, un popor separat de toate națiunile (vezi 1 Corinteni 3:17; Efeseni 1:4; 5:27; 1 Pet. 2:9).

„Cine poate număra praful lui Iacob, sau poate număra a patra parte a Israelului? / Lasă-mă să mor moartea celor drepți, / Și sfârșitul meu din urmă să fie ca al lor!” (Num. 23:10). Acest cuvânt a fost o binecuvântare a creșterii abundente; este un cuvânt de mare binecuvântare și apreciere.

„El nu a văzut nelegiuire în Iacob, și nici nu a văzut necazuri în Israel; / Iehova, Dumnezeul lor este cu ei, / Și strigătele unui rege sunt printre ei ”(v. 21). Ce verset este acesta! Aceasta este ceva vorbit nu în conformitate cu concepția omului, ci conform viziunii divine asupra lucrurilor și a poporului lui Dumnezeu.

Trebuie să-i binecuvântăm pe cei din poporul lui Dumnezeu și să-i vorbim bine. A-i binecuvânta pe cei din poporul lui Dumnezeu înseamnă a vorbi de bine despre ei, indiferent de cum ar fi; asta nu înseamnă că ne păcălim și ne înșelăm pe noi înșine, neavând discernământ, ci mai degrabă, să vorbim lucrurile din punctul de vedere al lui Dumnezeu.

Trebuie să fim extrem de atenți când vorbim despre sfinți, mai ales în menționarea defectelor lor; nu ar trebui să fim nepăsători, ci să fim foarte mult în duh, chiar și atunci când menționăm unele dintre nevoile, slăbiciunile și defectele sfinților.

În opinia noastră, sfinții pot avea un defect, dar, potrivit lui Dumnezeu, fiecare sfânt este desăvârșit; cine are dreptate – Dumnezeu sau tu? Asta nu înseamnă că Dumnezeu Își închide ochii, astfel încât El să nu vadă necazurile sau nelegiuirile; mai degrabă, El are o viziune divină asupra tuturor lucrurilor.

În ochii lui Dumnezeu, Israelul este fără vină; în ei înșiși, poporul lui Dumnezeu are multe defecte, dar în răscumpărarea lui Dumnezeu și în Cristos ei nu au NICIUN defect. Deci, atunci când Dumnezeu privește la poporul Său, El nu îi vede în conformitate cu ceea ce sunt în ei înșiși, ci în conformitate cu ceea ce ei sunt în Cristos (vezi 2 Cor. 5:16-17).

Ca oameni ai lui Dumnezeu, avem un statut dublu: unul în noi înșine, în sinele nostru căzut și în acest statut suntem săraci, păcătoși și plini de nelegiuire; dar celălalt statut al nostru este în răscumpărare, iar în acest statut nu avem niciun defect, căci aici suntem în Cristos.

Când ne uităm la sfinți, trebuie să-i vedem în Cristos; atunci când vom face acest lucru, ne vom raporta la ei în mod potrivit, căci îi vom onora așa cum ar face Dumnezeu și îi vom trata conform lui Dumnezeu datorită modului de vedere divin pe care îl avem.

Dacă Dumnezeu nu ne vede în Cristos, avem mari probleme; în afara lui Cristos suntem destinați pierderii și mânia Lui este asupra omului păcătos.

Dar slavă Domnului, Dumnezeu ne-a răscumpărat, ne-a pus în Cristos, iar atunci când El ne privește, ne vede în Preaiubitul Să și în El suntem preaiubiți așa cum este și El!

Am fost transferați din vechiul Adam întru Cristos; aici aparținem. Nu ar trebui să ne evaluăm unul pe altul în afara lui Cristos, ci să ne privim unii pe alții în Cristos. Când ne evaluăm unii pe alții în Cristos, nu îi vom mai învinui pe sfinți, nu îi vom mai disprețui, nu ne vom mai critica unii pe alții și nu vor mai exista bârfe.

Doamne Isuse, arată-ne o viziune a Celui Atotsuficient care ne poate aproviziona cu tot ceea ce avem nevoie. Amin Doamne, Tu ești atotsuficient, iar Tu, în noi, poți face ceea ce ai spus că ar trebui să facem în cuvântul Tău. Acordă-ne viziunea divină a poporului lui Dumnezeu, astfel încât să putem vedea poporul lui Dumnezeu așa cum îi vede Dumnezeu. Fie ca să-i vedem pe toți credincioșii Tăi în Cristos, răscumpărați și sfințiți, o comoară pentru Dumnezeu fără nelegiuire și fără necazuri. Amin, Doamne, schimbă-ne viziunea asupra lumii, felul nostru de a vedea lucrurile și mai ales felul nostru de a vedea poporul lui Dumnezeu; fie ca să avem modul divin de a vedea lucrurile și oamenii, realizând că sfinții sunt în Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Seeing a Vision of the All-Sufficient One and having a Divine View of God’s People, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 11 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ca stele vii, avem încredere în Dumnezeu și umblăm în lumina lui Dumnezeu pentru a fi stăpâniți de strălucirea Sa

27/03/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Stelele vii au decizii mari în inimă și mari căutări ale inimii; ei se tem de Iehova și aud vocea slujitorului Său, umblând în lumina lui Dumnezeu și stăpânesc prin strălucirea lor pentru creșterea vieții.

Cristos este Steaua dimineții și Steaua vie; El a venit să strălucească în cuvântul Său și El va reveni pentru a fi Soarele dreptății, dar în această epocă întunecată El va fi steaua dimineții ca răsplată pentru biruitorii Săi.

El Se dă în secret ca steaua dimineții celor care Îl iubesc și care Îl privesc și Îl așteaptă; dacă suntem cei care ne trezim dimineața și petrecem timp cu Domnul în cuvântul Său, El ne va apărea ca steaua dimineții.

Fie ca noi să-I dăm Domnului primul loc dimineața devreme, trezindu-ne devreme pentru că e atunci, dimineața devreme, când putem avea cel mai bun timp pentru a-L întâlni pe Domnul, să avem părtășie cu El, să-L lăudăm pe El și să cântăm, să citim Biblia cu rugăciune și să ne rugăm Domnului.

Amin, dimineața devreme trebuie să fim atenți la cuvântul lui Dumnezeu, citindu-l nu doar cu ochii și cu mintea noastră, ci și cu duhul nostru, exersându-ne duhul pentru ca Domnul să Se ridice în noi ca steaua dimineții.

Cuvântul Domnului este ca o lampă care strălucește într-un loc întunecat și, dacă acordăm atenție cuvântului Său, Domnul Se va ridica în inima noastră pentru a străluci în noi și pentru a ne apărea ca steaua dimineții. Amin!

Ca stele vii, trebuie să fim umpluți de Duhul intensificat de șapte ori, pentru a putea fi făcuți vii și strălucitori în mod intens pentru clădirea lui Dumnezeu. În această epocă a degradării bisericii, Domnul vrea să-și câștige biruitorii Săi, stelele, cei care strălucesc savurând și fiind plini de Duhul intensificat de șapte ori.

Cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu sunt înaintea tronului lui Dumnezeu și produc credincioșii care caută să fie biruitorii Domnului, cei care ard nu cu propriul entuziasm, ci cu Duhul ca foc.

Amin, fie ca noi să fim astăzi stelele vii din biserici, mesagerii din biserici, cei care Îl savurează pe Cristosul pneumatic ca Mesager al lui Dumnezeu și ca mesaj al lui Dumnezeu!

Nu numai Cristos este steaua vie, ci El vrea să Se reproducă în Sine în noi, credincioșii Săi, pentru a ne face numeroasele stele vii care strălucesc în această epocă întunecată azi; El vrea să ne infuzeze cu El Însuși și să ne umple cu „fosforul Său divin”, astfel încât să putem trăi intens și să strălucim intens în această epocă.

Stelele vii au mari decizii în inimă și se încred în Dumnezeu, umblând în lumina lui Dumnezeu

În Judecători 5 vedem povestea lui Barac și Debora; după ce poporul lui Israel l-a învins pe dușman, Debora a scris un cântec și în el a spus că printre semințiile lui Ruben au existat mari decizii ale inimii și o mare cercetare a inimii (v. 15-16).

Cei care au luptat pentru Dumnezeu au fost ca stelele (v. 20).

Pe măsură ce Domnul ne vorbește cuvântul Său, în inima noastră există mari rezoluții în inimă și căutări mari ale inimii, căci El ne produce să fim ca niște stele din cursurile lor pentru a lupta împreună cu Dumnezeu împotriva dușmanului Său, pentru a putea fi ca soare când răsare în puterea sa (Judec. 5:15-16, 20, 31; Dan. 11:32; Mat. 13:43).

Cu cât suntem mai mult în cuvântul viu al Domnului și ascultăm de conducerea Lui, cu atât avem mari decizii în inimă, alăturându-ne Domnului în lupta Sa împotriva dușmanului; noi suntem iubitorii Lui care suntem ca stelele.

Mai mult, așa cum se vede în Isa. 50:10-11, stelele vii sunt cele care se tem de Iehova și aud vocea Slujitorului Său, încrezându-se în Iehova pentru a putea avea lumină în timp ce umblă în întuneric (Psa. 139:7-12, 23-24).

Trebuie să-L iubim pe Domnul și să ne temem și de El; a te teme de El nu înseamnă să-ți fie frică de El, ci să-L venerezi pe Domnul, temându-L de El în viața și în lucrarea noastră. Domnul să ne facă inima singură, temându-se de numele Lui.

Fie ca noi să fim plini cu Duhul sfatului Său și cu puterea, cu duhul cunoașterii și cu Duhul fricii de Iehova (Isaia 11:2).

Când suntem plini de duhul fricii de Iehova, Îl vom onora, respecta și venera pe Dumnezeu și vom umbla în lumina lui Dumnezeu.

Cei care își fac lumină pentru ei înșiși și umblă în lumina lor făcută de sine în loc de lumina lui Dumnezeu, vor suferi chinuri (Isaia 50:11).

Acesta ar trebui să fie un avertisment pentru noi; trebuie să ne dăm seama că lumina provine de la Dumnezeu și El strălucește asupra oricui El dorește să strălucească, deci nu ar trebui să încercăm să ne facem propria noastră lumină. Fie să mergem în lumina dată de Dumnezeu și nu în lumina făcută de sine sau împrumutată de la alții (1 Ioan 1:5).

Fie ca să ne încurajăm unii pe alții să venim să umblăm în lumina lui Iehova (Isaia 2:5).

Și dacă simțim că ne aflăm în întuneric, trebuie pur și simplu să ne întoarcem pentru a ne îndrepta către Domnul și a ne deschide către El, pentru ca El să vină să strălucească asupra noastră; nu ar trebui să ne fabricăm propria lumină și să mergem în ea, ci să căutăm lumina lui Dumnezeu și să mergem în lumina lui Dumnezeu.

Numai Dumnezeu este sursa luminii și numai în lumina lui Dumnezeu putem vedea lumina.

Nu ar trebui să împrumutăm lumina altora și nici nu ar trebui să fabricăm propria noastră lumină; chiar și când citim Biblia și cărțile spirituale, ar trebui să venim la Domnul pentru ca El să strălucească asupra noastră. Lumina lui Dumnezeu este lumina adevărată, iar noi, ca poporul Său, trebuie să ne temem de Dumnezeu, să-L venerăm și să umblăm în lumina Lui.

Doamne Isuse, strălucește asupra noastră prin cuvântul Tău fie ca să avem mari decizii în inimă și mari căutări ale inimii, astfel încât să putem fi ca stelele care luptă împreună cu Dumnezeu împotriva dușmanului Său. Amin, Doamne Isuse, ne deschidem inima către Tine pentru a fi infuzați cu Tine în cuvântul Tău; Te iubim și vrem să fim una cu Tine. Ne încredem în Tine, Doamne, Te venerăm și ascultăm vocea Ta; dorința noastră este să umblăm în lumina lui Dumnezeu și nu în lumina noastră. O, să mergem și să umblăm în lumina Domnului!

Să fim stele vii prin a fi sub strălucirea lui Cristos, a bisericii și a sfinților vii

Stelele vii sunt simbolizate de stelele care au fost stabilite în a patra zi de restaurare a lui Dumnezeu odată cu creația Sa ulterioară în Gen. 1:14-19.

În prima zi, Dumnezeu a spus: Să fie lumină, și a fost lumină; această lumină este un arhetip al Duhului și al Cuvântului care strălucește asupra noastră pentru generarea vieții.

Când am auzit Evanghelia, am auzit vorbirea Cuvântului lui Dumnezeu și Duhul ne-a determinat să ne pocăim și să credem în Domnul.

Cu toate acestea, în a patra zi, Dumnezeu a creat purtătorii de lumină care aduc o lumină mai definită; El a făcut soarele, luna și stelele. Aceste lumini sunt mai puternice, mai solide și mai disponibile și sunt pentru o creștere suplimentară a vieții.

Soarele Îl simbolizează pe Cristos, luna simbolizează biserica, iar stelele ii simbolizează pe sfinții biruitori. Cei care îi întorc pe mulți la dreptate strălucesc ca stelele (Dan. 12:3); sfinții biruitori strălucesc ca stelele.

Ori de câte ori îi ajutăm pe oameni să fie mântuiți, când îi transferăm pe oameni din întuneric în lumină, când îi recâștigăm pe cei care care rămân în urmă, suntem ca stelele strălucitoare, biruitorii Domnului.

În Apocalipsa 1:20, mesagerii (cei vii din biserici) sunt stelele strălucitoare, iar Domnul a spus că noi suntem lumina lumii (Mat. 5:14), în timp ce Pavel a spus că sfinții strălucesc ca niște luminători în lume (Fil. 2:15). Fie ca noi să fim asemenea persoane – să fim astăzi stelele strălucitoare.

Modul de a fi stele strălucitoare este contactându-L pe Cristos, biserica și pe sfinții strălucitori; când facem asta, viața crește în noi și strălucim ca stelele.

Cu toții putem mărturisi că, atunci când venim la cuvântul lui Dumnezeu și Îl contactăm pe Cristos, când venim la întâlnirile bisericii și când contactăm anumiți sfinți care strălucesc, simțim lumina Domnului strălucind și umblăm în lumina lui Dumnezeu.

Lumina divină care strălucește prin Cristos, prin biserică și prin sfinții biruitori ne ajută să creștem în viață.

Acolo unde există lumină, întunericul este eliminat și lumina stăpânește prin strălucirea ei. Întunericul aduce confuzie, dar lumina aduce ordine; pentru ca noi să creștem în viață, trebuie să fim sub stăpânirea luminii mai specifice – lumina care strălucește de la Cristos, în biserică și din sfinții biruitori.

Această lumină va separa lumina de întuneric, expunând întunericul din noi și eliminându-l, în același timp facilitând creșterea vieții.

Cu cât suntem infuzați cu Dumnezeu ca lumină, cu atât mai multă lumina stăpânește pentru creșterea vieții, iar întreaga noastră ființă este plină de lumină și de viață.

Pentru ca noi să creștem în viață după ce am primit viața divină, trebuie să-L contactăm pe Cristos, să fim în adunările bisericii și să-i contactăm pe sfinții vii; în acest fel, suntem infuzați cu Dumnezeu ca lumină, iar lumina divină stăpânește în noi prin strălucirea ei pentru a ne face stelele strălucitoare.

În Mat. 17:1-8 și Marcu 9:1-8 vedem că Domnul i-a dus împreună cu El pe câțiva ucenici pe munte și a fost transfigurat înaintea lor; aceasta a fost venirea împărăției în putere.

Strălucirea lui Cristos este prezența stăpânitoare a Dumnezeului Triunic, și aceasta este Împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu este stăpânirea lui Dumnezeu, domnia lui Dumnezeu, cu toate binecuvântările și savurările acesteia; aceasta este strălucirea Domnului Isus! Împărăția lui Dumnezeu este strălucirea Domnului Isus, iar răspândirea împărăției este strălucirea Domnului asupra noastră.

Împărăția este strălucirea realității Domnului Isus; de fiecare dată când El strălucește peste noi și suntem sub acea strălucire, suntem în împărăție sub stăpânirea și domnia lui Dumnezeu pentru creșterea noastre în viață.

Fie ca noi să căutăm lumina lui Dumnezeu și să dorim să fim sub strălucirea Sa, astfel încât să putem crește în viață, să ajungem la maturitate în viață și să devenim armata lui Dumnezeu pentru a lupta împotriva vrăjmașului Său pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu, pentru a intra în țara bună și pentru a zidi biserica ca templu al lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, avem nevoie de strălucirea Ta. Vrem să-L contactăm pe Cristos ca realitatea soarelui, să fim în biserică – realitatea lunii, și să-i contactăm pe sfinții vii ca realitatea stelelor, astfel încât să putem crește în viață și să fim produși ca stele strălucitoare! Amin, Doamne Isuse, strălucește în noi și prin noi și fă-ne să umblăm în lumina lui Dumnezeu. Fie ca noi să trăim în lumină și să creștem în viață, să ajungem la maturitatea în viață și să fim formați pentru a fi armata lui Dumnezeu pentru a lupta împotriva inamicului pentru a introduce în împărăția lui Dumnezeu și pentru a zidi biserica în calitate de templul lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As Living Stars we Trust in God and walk in God’s Light to be Ruled by His Shining, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 10 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să cunoaștem Scripturile și să avem călăuzirea vie a Domnului în părtășia cu El

24/03/2020 by Credincios in Cristos 3 Comments

Pentru ca să-L găsim și să-L savurăm pe Cristos, trebuie să avem atât cunoașterea scripturilor, cât și călăuzirea stelei vii, adică trebuie să trăim într-o relație intimă cu Domnul și să avem călăuzirea vie a Domnului.

În Num. 24:17 Moise a profetit că o stea va ieși din Iacov; această Stea este Cristos și El este Cel strălucitor care ne călăuzește în întunericul acestei epoci.

În Mat. 2:2 vedem că, după ce Domnul Isus S-a născut, a existat o stea care s-a ridicat și i-a condus pe niște magi, niște oameni păgâni înțelepți, în locul unde era Domnul Isus. Acești oameni învățați de la răsărit au văzut steaua Sa înălțându-se și au mers să I se închine și să-I aducă daruri.

Trebuie să vedem steaua Domnului și să fim conduși de El într-un mod viu în interior.

Pe de o parte, trebuie să fim în Cuvântul lui Dumnezeu, să-L iubim pe Domnul și să păstrăm cuvântul Lui în inima noastră prin multă rugăciune; pe de altă parte, trebuie să fim într-o părtășie intimă cu Domnul, pentru ca El să ne poată ghida înspre bogata savurare și cunoaștere a ființei Sale.

Steaua din Mat. 2:2 este împlinirea lui Num. 24:17; interesant este faptul că această stea nu i s-a arătat niciunuia din poporul din Israel, ci acestor oameni învățați.

Și mai interesant este momentul în care magii au venit la Ierusalim și au întrebat cu privire la regele nou-născut al evreilor, chiar dacă evreii aveau Scripturile care le spuneau unde trebuia să Se nască Mesia, ei au fost tulburați cu toții și niciunul dintre ei nu a mers să-L vadă.

Evreii aveau cunoașterea în cuvinte despre locul în care trebuia să se nască Cristos; știau că El va fi născut în Betleem, dar niciunul dintre ei nu a avut inima de a merge să-L vadă.

Acești oameni învățați de la răsărit au primit o viziune vie asupra lui Cristos, căci steaua i-a condus în locul unde era Domnul Isus.

Este un lucru să avem cunoștința scripturală a lui Cristos și a lui Dumnezeu, dar este un alt lucru să avem îndrumarea vie a Domnului, călăuzirea Lui în intimitatea noastră cu El.

Ceea ce ne dorim nu este doar o înțelegere doctrinară a Cuvântului și o cunoaștere scripturală a lui Cristos, ci să avem o o inimă care-L caută El, pentru a avea o viziune vie a lui Cristos.

Găsirea lui Cristos și savurarea Sa nu este doar ceva ca doctrină în Biblie; este ceva viu și când venim la Domnul și Îl rugăm să ne dea o inimă care caută, El ne va călăuzi în mod viu în părtășia noastră cu El, pentru că El vrea să-L cunoaștem în mod personal, intim și spiritual.

Nevoia noastră să avem cunoașterea Scripturilor și conducerea instantanee a Domnului

Magii au mers să-L găsească pe Cristos ca steaua care s-a ridicat și i-a condus, dar au fost induși în eroare de concepția lor umană; ei au crezut că, de vreme ce regele se afla la Ierusalim, Cristos – Regele nou-născut – va fi și El acolo.

După ce au primit viziunea vie, magii au fost induși în eroare de conceptul lor uman și au mers la Ierusalim, capitala națiunii evreiești, unde se presupunea că regele va fi.

Deoarece ei au fost induși în eroare, au făcut ca mulți copii de parte bărbătească să fie uciși, pentru că în Mat. 2:16 vedem că Irod s-a înfuriat când magii nu s-au întors la el, așa că i-a trimis pe soldați să-i ucidă pe toți băieții de doi ani și mai jos în Betleem.

Fie ca noi să rămânem în cuvântul lui Dumnezeu și să căutăm ca Domnul să ne conducă instantaneu și în mod viu, și fie ca să nu ne întoarcem la concepțiile noastre naturale despre ceea ce este Domnul și cum ar trebui să-L slujim.

Când magii au ajuns la Ierusalim și au întrebat cu privire la Regele iudeilor, unde trebuia să se nască, atât Irod, cât și tot Ierusalimul cu el au fost foarte tulburați. În loc să se bucure când au auzit această veste, ei s-au tulburat.

La a doua întoarcere a Domnului va fi la fel; mulți creștini vor fi tulburați de întoarcerea Domnului, pentru că ei nu L-au așteptat și nu au iubit arătarea Sa.

În calitate de credincioși care se așteaptă ca Domnul să vină sau care se așteaptă să fie răpiți, ar trebui să luăm acest lucru ca pe un avertisment. Trebuie să fim cei care iubesc apariția Domnului. Pentru a fi astfel de oameni, trebuie să-L iubim pe Domnul astăzi și să căutăm să ne apară Lui tot timpul (2 Tim. 4:8).

Fie ca noi să avem inima să-L căutăm pe Domnul și să-L urmărim și să-L rugăm să ne apară de fiecare dată când venim la cuvântul Său; chiar mai mult, fie ca să trăim în apariția Sa în fiecare zi și să prețuim prezența Sa.

Când Domnul l-a chemat pe Pavel, El i-a spus prin Anania că vrea să-l facă un slujitor și un martor atât despre lucrurile în care El i-a apărut, cât și în lucrurile în care El îi va apărea.

Trebuie ca să avem continuu arătarea Domnului; pe de o parte, trebuie să cunoaștem Cuvântul Său și să fim în cuvântul Său, iar pe de altă parte, trebuie să avem conducerea Sa instantanee.

După ce magii au fost corectați de către Scripturi (Mat. 2:4-6), s-au dus la Betleem (v. 8-9), iar steaua le-a apărut din nou și i-a condus la locul exact unde se afla Cristos; când ei au văzut steaua, s-au bucurat nespus de mult cu mare bucurie (v. 10).

Ei au fost corectați de Scripturi și restaurați pe calea cea dreaptă, astfel încât steaua le-a apărut din nou; o viziune vie însoțește întotdeauna Scripturile.

Fie ca și noi să venim la Domnul în cuvântul Său pentru a obține o cunoaștere detaliată a cine este El în cuvântul Său și să-L căutăm în duh pentru a avea conducerea instantanee a Domnului.

Să nu ne bazăm doar pe cunoașterea de către noi a cuvântului și să nu ne încredem în concepțiile și opiniile noastre naturale sau în părerile noastre religioase, ci să venim la Domnul pentru avea arătarea Sa proaspătă și să-i permitem cuvântului Său să ne corecteze și să ne ajusteze.

Doamne Isuse, vrem să Te găsim, să Te cunoaștem și să Te savurăm ca fiind cel mai minunat. Îți mulțumim pentru cuvântul Tău care ne arată cine ești, ce ești și care este dorința inimii Tale. Îți prețuim apariția, Doamne. Aratăni-te zi de zi. Aratăni-te în cuvântul Tău și pe tot parcursul zilei. Păstrează-ne în cuvântul Tău, savurându-Te și având o cunoaștere detaliată despre Tine, și dă-ne călăuzirea vie și instantanee în duh. O, Doamne, fie ca să nu ne bazăm pe sau să fim induși în eroare de concepțiile noastre umane sau de părerile noastre religioase, ci fie să avem conducerea instantanee a Domnului și corectarea Scripturilor.

Să trăim în părtășie intimă cu Domnul pentru a avea călăuzirea Sa vie zilnic

Este foarte interesant de văzut că, deși evreii împreună cu conducătorii lor și cărturarii și fariseii – toți aveau Scripturile care conțineau profeția cu privire la Cristos, dar niciunul dintre ei nu avea inima să-L caute.

Este un lucru să aveți versetul în Mica 5:2 care să vă spună unde trebuia să se nască Cristos, dar este cu totul altceva să aveți o inimă care să-l caute și chiar să aveți călăuzirea Sa vie până unde este El, la locația exactă unde locuiește El.

Chiar dacă avem cunoașterea Scripturilor, avem încă nevoie de steaua vie, actuală, care să ne ducă la strada și chiar la casa în care se află Cristos; simpla acumulare de cunoștințe scripturale nu înseamnă că Îl cunoaștem pe Cristos sau că Îl avem pe Cristos ca savurare în experiența ta.

Steaua vie i-a condus pe magi nu numai în oraș, ci și la strada și la casa în care se afla Regele nou-născut; în experiența noastră, avem atât Scripturile care să ni-L arate pe Cristos, cât și călăzirea vie a Domnului pentru a ne aduce la locația exactă în care El este astfel încât să-L putem cunoaște, să-L savurăm, să ne închinăm Lui și să ne dăruim Lui.

Preoții erau cei care învățau poporul legea (Mal 2:7) și cărturarii erau cei care cunoșteau Scripturile (Ezra 7:6); atât preoții, cât și cărturarii aveau cunoștințe despre nașterea lui Cristos (Mat. 2:5-6), dar nu vedeau viziunea și nici nu aveau inima să-L caute.

Este mila Domnului ca să avem o inimă care să-L caute pe Domnul.

Biblia este în mâinile noastre, Scripturile ne sunt deschise, dar atunci când este vorba să-L cunoaștem pe Domnul și să aflăm unde este El și ce vrea, trebuie să avem nu numai cunoștințele Biblice, ci și călăzirea Sa vie, pe măsură ce trăim în părtășie intimă cu Domnul.

Așadar, trebuie să-I cerem Domnului să ne dea o inimă pentru a-L căuta în toate zilele noastre. Trebuie să ne deschidem către El și să ne întoarcem inima către El, permițându-I să ne infuzeze cu o inimă care-L caută; în părtășia noastră intimă cu Domnul, putem avea zi de zi călăuzirea Sa vie și Îl putem găsi.

Indiferent de cât de „scripturali” suntem, dacă pierdem prezența Domnului, greșim în mod absolut; calea Noului Testament de a-L găsi și a-L urmări pe Domnul este aceea de a rămâne continuu în prezența Sa ascunsă.

Când venim la cuvântul Domnului, trebuie să venim la El, rugându-L să ne apară și să ne călăuzească în interior într-un mod viu (Ioan 5:39-40).

Când venim la Domnul în cuvântul Său sau citim slujba care deschide Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să venim la Domnul pentru a-L vedea în cuvântul Său.

A citi doar Biblia și a acumula cunoștințe biblice nu înseamnă că avem călăzirea Sa vie; venirea la Domnul în duh și rămânerea în prezența Sa ascunsă ne va determina să știm cine este El, unde este El și ce vrea El să facem.

În Exo. 33:14 vedem că Domnul vrea să fie cu poporul Său; prezența Sa merge cu noi și El ne oferă odihnă, iar dacă nu avem prezența Lui, nu putem continua sau merge înainte cu El.

Fie ca noi să fim la fel ca Moise, vorbind Domnului față în față la fel cum un om îi vorbește tovarășului Său (Ex. 33:11); fie ca să-L cunoaștem pe Domnul nu numai într-un mod exterior, în conformitate cu ceea ce spune Biblia, ci și într-un mod interior, prin călăzirea Sa vie în interior.

Avem nevoie de cunoașterea Scripturilor, dar, în același timp, avem nevoie de călăzirea vie și instantanee a Domnului viu din interior, călăzirea moment-de-moment care ne conduce chiar în locul în care Isus este să știm ce vrea El și ce anume El face.

Este ușor să acumulăm cunoștințe din Scripturi, dar dacă vrem să avem călăuzirea Sa vie, trebuie să trăim într-o relație intimă cu Domnul și să fim una cu El (2 Corinteni 2:10-14).

Și odată ce îl vedem pe Cristos și I ne închinăm, ne vom „întoarce pe alt drum” la fel cum a făcut magii (Mat. 2:12), adică odată ce Îl vedem pe Cristos și Îl cunoaștem în intimitate, nu vom lua niciodată același drum.

Când Îl atingem pe Cristosul cel viu și Îl vedem, având călăzirea Sa vie în interior, nu vom lua niciodată calea religiei care e în afara lui Cristos, ci vom lua calea Sa.

Doamne Isuse, venim la Tine în cuvântul Tău pentru a te căuta și pentru a Te găsi; dă-ne călăzirea vie înăuntru pentru ca noi să știm unde ești și cine ești. Îți prețuim prezența Ta, Doamne și vrem să facem totul în prezența Ta și chiar ghidați de prezența Ta. Nu vrem să ne bazăm doar pe cunoștințe din Scripturi, ci să avem călăzirea vie a Domnului, deoarece trăim într-o relație intimă cu Domnul și căutăm să fim una cu El! Amin, Doamne Isuse, păstrează-ne într-o relație intimă cu Tine, prețuindu-ți cuvântul și având călăzirea ta instantanee și constantă în interior.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Knowing the Scriptures and having the Lord’s Living Guidance in Fellowship with Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 10 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Trebuie să dorim să profețim, să vorbim pentru Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să vorbească prin noi

20/03/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Dumnezeu vrea ca noi toți – cei mântuiți și regenerați – să profețim în calitate de profeți; Dumnezeu vrea ca noi să fim atât de una cu El încât El vorbește dinăuntrul nostru și prin noi, conform principiului încarnării, și ar trebui să dorim și noi să profețim.

În Num. 11:29 vedem dorința lui Moise ca nu doar el sau câțiva anume, ci ca tot poporul lui Dumnezeu să fie profeți, ca Dumnezeu să-Și pună Duhul Său peste toți, ca ei să vorbească cuvântul lui Dumnezeu! Amin!

Dumnezeu dorește ca noi toți să profețim; El vrea ca să vorbim pentru Dumnezeu și să-L vorbim pe Dumnezeu. De asemenea, Moise a dorit ca tot poporul lui Dumnezeu să profețească.

În Noul Testament Pavel a prezentat cea mai excelentă cale ca noi să zidim biserica, și anume ca să profețim (vezi 1 Cor. 14). Când ne întâlnim cu sfinții, cu toții putem profeți – cu toții putem vorbi pentru Dumnezeu și putem să-L vorbim pe Dumnezeu.

Fie ca Domnul să ne impresioneze cu acest lucru și fie ca să ne rugăm înaintea Lui cu privire la aceasta.

S-ar putea să fim unii cărora nu le place să vorbească în fața altora sau putem fi înclinați în mod natural să fim tăcuți când vine vorba de lucrurile lui Dumnezeu și Biblia. Cu toate acestea, atunci când ne întâlnim cu prietenii sau familia noastră, nu avem nicio problemă să vorbim și să ne facem de cunoscut părerile și dorințele.

Trebuie să avem o dorință de a profeți în întâlnirile bisericii și trebuie să avem în orice moment dorința de a profeți, vorbind pentru Dumnezeu și vorbindu-L pe Dumnezeu.

Totul începe cu această dorință; am fost născuți din nou cu capacitatea de a vorbi pentru Dumnezeu și, în duhul nostru regenerat, există o capacitate înnăscută de a vorbi pentru Dumnezeu și a profeți.

Deci, când ne adunăm împreună sau când întâlnim un frate sau o soră, trebuie să învățăm nu doar să ne deschidem Domnului și să-L savurăm, ci și să profețim, adică să-I permitem Domnului din noi să vorbească prin noi.

Domnul duce la îndeplinire toate lucrurile prin vorbirea Sa; El a creat universul prin vorbirea Sa, El a adus viața divină în duhul nostru prin vorbirea Sa și El ne determină să continuăm viața creștină și viața de biserică prin vorbirea Sa.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu vorbitor și El nu este mulțumit atunci când poporul Său nu Îl vorbesc pe El sau nu vorbesc pentru El.

Așa cum părinții sunt foarte fericiți să-și vadă copiii vorbind și, chiar dacă aceștia fac greșeli, ei învață vorbind și vorbind și vorbind, tot așa Domnul este fericit când credincioșii din Cristos învață să profețească și doresc să profețească.

Astăzi suntem în recâștigarea Domnului, în mișcarea Sa pentru închiderea acestei epoci; cu toate acestea, dacă nu vorbim, acest lucru nu se va întâmpla. Cu toții trebuie să dorim și să căutăm cu sinceritate să vorbim pentru Dumnezeu!

Dumnezeu vrea ca credincioșii Săi să profețească – trebuie să dorim să profețim, să vorbim pentru Dumnezeu și să-L vorbim pe Dumnezeu

Eu doresc ca toți [...] mai ales să profețiți [...] pentru ca biserica să primească zidire sufletească. 1 Cor. 14:5 — Eu doresc ca toți […] mai ales să profețiți […] pentru ca biserica să primească zidire sufletească. 1 Cor. 14:5

Darul de vârf care se dezvoltă în creșterea noastră în viață prin savurarea lui Cristos de către noi este profeția; profeția zidește biserica, iar profeția este darul excelent (1 Cor. 14:4-5).

Trebuie să creștem în viață și să-L savurăm pe Domnul, pentru a putea profeți; ar trebui să dorim să profețim, realizând că Dumnezeu vrea și chiar are nevoie ca credincioșii Săi să profețească.

Ar trebui să urmărim dragostea, să dorim cu sinceritate darurile duhuale și mai ales ca să profețim (1 Cor. 14:1). Ar trebui să căutăm să excelăm pentru zidirea bisericii; nu ar trebui să facem doar lucruri care ne zidesc și satisfac, ci trebuie să facem lucruri care zidesc biserica.

Dumnezeu vrea ca credincioșii Săi să profețească, iar calea excelentă de a zidi biserica este să profețim. Trebuie să devenim deplini, să abundăm și să revărsăm în dorința noastră de a profeți.

Trebuie să-L urmărim pe Domnul într-o asemenea măsură încât noi toți să profețim vorbind pentru Domnul, vorbindu-L pe Domnul în afară, și vorbindu-L pe Domnul întru alții. Aceasta ar trebui să fie dorința noastră, iar profeția noastră ar trebui să fie nu doar în întâlnirile bisericii, ci și acolo unde Domnul ne-a pus.

Trebuie să dorim să profețim, dându-ne seama că, vorbind pentru Dumnezeu și vorbindu-L pe Dumnezeu, Îl putem administra altora pe Cristos pentru zidirea bisericii.

Profeția este darul excelent produs în creșterea vieții divine prin savurarea de către noi a lui Cristos pentru zidirea bisericii (Matei 16:18; 1 Cor. 14:4).

În Noul Testament suntem atât împărați cât și preoți și profeți care profețesc pentru Dumnezeu (vezi Apocalipsa 1:5-6; 20:4; 1 Cor. 14:31).

În Vechiul Testament existau aceste trei grupuri de oameni: împărații, preoții și profeții; când împărăția și preoția erau degradate și slăbite, Dumnezeu ridica profeții pentru a le întări.

În Noul Testament, însă, calitatea de preot, împărat și profet este pentru toți credincioșii, căci toți credincioșii sunt împărați, iar noi suntem mântuiți pentru a fi o împărăție de preoți și suntem aici pentru cuvântul lui Dumnezeu și mărturia lui Isus.

Aleluia, noi, ca oameni regenerați și mântuiți, putem să vorbim pentru Dumnezeu, putem să profețim pentru Dumnezeu (Ioan 3:3, 5-6; 1 Cor. 14:31-32)!

Și Dumnezeu dorește ca fiecare dintre noi – fiecare dintre credincioșii Săi – să profețească, adică să vorbească pentru El și să-L vorbească la alții.

Pentru a profeți, însă, trebuie ca mai întâi să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să-L experimentăm pe Cristos; nu putem vorbi pentru Dumnezeu și nu putem vorbi despre Dumnezeu dacă nu-L cunoaștem pe Dumnezeu și nu-L experimentăm pe Cristos.

Faptul de a vorbi pentru Dumnezeu, profeția, nu înseamnă doar a ne deschide gura la întânire și a citi câteva versete sau a da mărturie despre cum ne-a vindecat Dumnezeu sau cum El a făcut ceva pentru noi.

A vorbi pentru Dumnezeu fără a-L vorbi pe Dumnezeu, fără Duhul vieții, este doar o vorbire comună și obișnuită a omului, nu o profeție.

Fie ca noi să fim mântuiți de vorbirea obișnuită pe măsură ce Îl savurăm pe Dumnezeu, citim cuvântul Lui, ne rugăm asupra Cuvântului și Îl experimentăm pe Cristos, pentru ca noi să avem ceva în noi care să poată curge pentru zidirea Trupului lui Cristos!

Doamne Isuse, pune în noi o dorință arzătoare de a profeți pentru Dumnezeu, o dorință de a vorbi pentru Dumnezeu și de a-L vorbi pe Dumnezeu! Fie ca să ne dăm seama că toate persoanele regenerate și mântuite sunt capabile să profețească pentru Dumnezeu, și fie ca să ne străduim să vorbim pentru Dumnezeu în întâlnirile bisericii. Amin, Doamne, crești în noi și păstrează-ne în savurarea și experimentarea Ta, dorind cu stăruință acest dar excelent al profetiei. Fie ca să-L experimentăm pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos și să creștem în viață în fiecare zi și să dorim cu stăruință să profețim!

Dumnezeu vrea să vorbească în noi și prin noi în principiul încarnării

Cum profețim? Există multe păreri duhuale cu privire la profetie, iar atunci când majoritatea credincioșilor aud acest subiect, imediat se îndepărtează. Dar Dumnezeu dorește să profețim, iar dorința noastră este să profețim pentru zidirea bisericii.

Dumnezeu vrea să vorbească în noi și prin noi conform principiului încarnării (1 Cor. 6:17; 7:25, 40).

Acest lucru este văzut în 1 Cor. 7, unde Pavel și-a dat părerea cu privire la căsătorie; el și-a exersat duhul pentru a fi un singur duh cu Domnul și, adresându-se surorilor în privința căsătoriei, la un moment dat a spus că nu are o poruncă de la Domnul, dar el și-a dat propria părere; apoi a concluzionat spunând: Cred că și eu am Duhul lui Dumnezeu.

Pavel și-a dat părerea și, într-un fel, această părere a fost considerată drept cuvântul Bibliei sub inspirația Duhului lui Dumnezeu.

Acest lucru arată că Pavel a fost perfecționat de către Dumnezeu într-o asemenea măsură, încât slujirea lui a devenit chiar rostirea inspirației divine, iar vorbirea lui a fost atât de precisă, încât nici un singur cuvânt nu a ratat țelul.

Cuvântul lui Pavel nu doar că conține cuvântul lui Dumnezeu, dar este atât de precis încât chiar și fiecare propoziție și frază atinge țelul.

Cum a dobândit el această slujbă? El a fost tratat pe deplin de către Dumnezeu; Dumnezeu a lucrat asupra lui până la punctul în care gândurile, cuvintele, deciziile și opiniile sale erau toate aprobate de Dumnezeu; ele erau corecte și exacte în ochii lui Dumnezeu.

Cu Paul nu a existat exactitatea unei mașini, ci precizia unei persoane. Aici vedem cum Dumnezeu își pune Cuvântul în om și apoi îl eliberează prin om; Dumnezeu nu vrea ca poporul Său pur și simplu să repete verbal ce El vorbește, lucru care nu este chiar atât de dificil, ci vrea ca omul să profețească, să vorbească pentru Dumnezeu și să-L vorbească pe Dumnezeu.

Mai întâi Dumnezeu își pune povara în om, iar omul trebuie să exprime această povară prin propriile sale cuvinte; omul trebuie să-și exerseze gândul, căutând înaintea Domnului până când cuvântul este eliberat, și atunci Dumnezeu îl va recunoaște drept cuvântul Său.

Slujba Noului Testament nu este una în care Dumnezeu dictează mesajul cuvânt cu cuvânt și apoi omul repetă în mod robotic; mai degrabă, când un om primește cuvântul în Noul Testament, lumina strălucește mai întâi în duhul omului ca o pâlpâire, creând o povară în duhul omului pentru cuvânt.

Această licărire de lumină poate dispărea repede, dar omul trebuie să-și exerseze propria minte pentru a prinde această strălucire și a fix această lumină cu gândurile sale; el trebuie să-L caute pe Dumnezeu pentru rostire, să primească propoziții pentru a cristaliza această lumină și, pe măsură ce se gândește și se roagă, poate veni o frază…

El poate avea un sentiment, o judecată sau o opinie și poate să o spună. Apoi, în timp ce omul își exprimă sentimentul, judecata și opinia sa interioară, povara din duhul său este eliberată; cu cât vorbește mai mult, cu atât lumina din duhul său este eliberată.

La un moment dat, chiar dacă omul își spune propriile cuvinte și își exprimă propriile sale gânduri, sentimente și opinii, când termină de vorbit, Dumnezeu le recunoaște ca fiind ale Sale.

Dumnezeu pune atât de multă încredere în slujitorii Săi încât El le-ar da o lumină, o povară, o impresie, și apoi El ar lăsa în sarcina lor să înțeleagă și să facă propuneri și sugestii cu privire la aceasta; și deși acestea sunt propriile lor afirmații, Dumnezeu își pune încrederea în ceea ce ei fac.

Dumnezeu vrea să lucreze în om în așa fel încât omul să fie la fel ca El în opiniile, gândurile, sentimentele și opiniile Sale. El vrea ca dorința noastră să fie una cu dorința Lui, dragostea noastră să fie aceeași cu dragostea lui Dumnezeu, și să nu ne abatem în gândirea noastră de la gândul Său. Când acesta lucru are loc, vorbirea noastră va fi întotdeauna însoțită de prezența Duhului.

Aceasta este predicarea profeților din Noul Testament și aceasta este slujba cuvântului din Noul Testament.

Modul în care Dumnezeu vrea ca noi să profețim este în principiul încarnării. Vorbirea pentru Dumnezeu și vorbirea lui Dumnezeu înseamnă să vorbim prin Duhul lui Dumnezeu; Duhul este întotdeauna gata să vorbească cu noi și prin noi (1 Corinteni 12:3; 14:32).

Cu toate acestea, pentru a profeți în sensul de a vorbi pentru Dumnezeu și de a vorbi despre Dumnezeu necesită multă creștere în viață (Efeseni 4:15).

Mai întâi trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să-L experimentăm pe Cristos (Evrei 8:10-11; Fil. 3:7-15), căci dacă nu avem o cunoaștere adecvată despre Dumnezeu și o experimentare potrivită din Cristos, nu avem nimic să vorbim pentru El și nu-L putem vorbi mai departe.

Trebuie să ne exersăm să fim un singur duh cu Domnul, căutând să auzim de la El și să ne exersăm ființa interioară pentru a captura cuvântul Său, a ne gândi la el, a ne ruga cu cuvântul, pentru a-l aplica și a-l vorbi mai departe.

Dumnezeu vrea ca poporul Său să profețească în principiul încarnării, care este acela că Dumnezeu vorbește în om – omul este cel care vorbește, totuși Dumnezeu este cel care își spune cuvântul prin om; omul este cel care își spune părerile – dar acestea sunt opiniile lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vorbește-ne și vorbește prin noi pentru zidirea bisericii. Fie ca profetia noastră să fie vorbirea Duhulului lui Dumnezeu care trăiește în noi și ne vorbește. Vrem să fim un singur duh cu Tine, Doamne, și vorbim cuvântul Tău care ne este descoperit și este capturat de noi prin căutarea ființei noastre interioare înaintea Ta. Fie ca să creștem în viață zi de zi, prin cunoașterea de către noi a lui Cristos, prin savurarea lui Cristos și experimentarea de către noi a lui Cristos, pentru ca să profețim pentru zidirea, încurajarea și mângâierea altora în biserică!