Dorința lui Dumnezeu

Cristos vorbește pentru Dumnezeu, fiind scara care Îl unește pe Dumnezeu cu omul pentru clădirea lui Dumnezeu

15/03/2025 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristos vorbește pentru Dumnezeu fiind scara care unește Dumnezeu și om pentru clădirea lui Dumnezeu; El este scara cerească instalată în duhul nostru pentru a ne face una cu Dumnezeu pentru clădirea lui Dumnezeu astăzi.

Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu, vorbește pentru Dumnezeu prin faptul că a devenit scara care aduce cerul (Dumnezeu) pe pământ (om) și unește pământul (omul) cu cerul (Dumnezeu) ca unul singur pentru clădirea lui Dumnezeu; astăzi Dumnezeu introduce pentru a câștiga clădirea Sa, biserica Sa zidită, pentru ca Domnul să se întoarcă curând. Amin!

Săptămâna aceasta am savurat faptul că Cristos este Cuvântul Dumnezeu, așa cum se vede în Ioan capitolul 1. Dacă citim primul capitol al Evangheliei după Ioan și avem lumina Domnului strălucind asupra noastră, punând ochelarii economiei lui Dumnezeu în timp ce o citim, ne vom da seama că există cinci evenimente majore care au avut loc în univers și toate acestea sunt menționate sau implicate în acest capitol.

Ca prolog la Evanghelia după Ioan, Ioan 1 este un rezumat al istoriei Dumnezeului Triunic călător ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu în eternitatea trecută, pe puntea timpului și, în cele din urmă, ieșind din timp în eternitate. Aleluia!

În primul rând, îl avem pe Dumnezeu Însuși creând toate lucrurile; în Ioan 1 ni se spune că toate lucrurile au fost create prin Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu și El este Cel care ține și susține toate lucrurile. Aleluia!

Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu a creat toate lucrurile și chiar mai mult, în al doilea eveniment major din univers, Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu s-a făcut carne. Încarnea este al doilea mare eveniment; Cuvântul S-a făcut carne (Ioan 1:14) și a locuit printre noi, plin de har și realitate.

Cât de uimitor este să vezi că Dumnezeu Însuși, în calitate de Cuvânt, S-a făcut carne și El a locuit printre noi pentru a-L exprima pe Dumnezeu într-un fel minunat, chiar pentru a da har peste har omului. Amin!

Apoi, al treilea eveniment major este răscumpărarea; la sfârșitul vieții Sale umane pe pământ, Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu a vorbit pentru Dumnezeu murind pe cruce pentru a realiza o răscumpărare atotinclusivă.

El a fost Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii, așa cum este menționat de Ioan Botezătorul în Ioan 1:29. Aleluia, crezând în Cristos ca Miel al lui Dumnezeu, suntem răscumpărați prin credință și suntem mântuiți! Slavă Domnului!

Mai mult, al patrulea eveniment major din istoria universului este acela că Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu, care S-a făcut carne și a murit pe cruce, a înviat pentru a fi un Duh dătător de viață, chiar și pentru a fi Duhul care unge, menționat în v. 32.

Duhul care se coboară asupra lui Cristos ca un porumbel este un tip reprezentativ al Duhului pe care Cristos trebuia să devină (7:39), Duh care este Duhul realității (15:16), chiar Duhul care dă viață (1 Cor. 15:45). Acesta este Duhul ungător pentru a unge poporul lui Dumnezeu pentru regenerarea, transformarea și clădirea lor. Aleluia!

În acest articol, dorim să vedem ultimul eveniment major care va avea loc în univers în curând, și anume zidirea poporului lui Dumnezeu în Cristos pentru ca El să obțină o biserică zidită care se finalizează în Noul Ierusalim, așa cum este indicat de Ioan 1:51.

Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu vorbește pentru Dumnezeu prin faptul că a devenit scara care aduce pe Dumnezeu la om și îl unește pe om cu Dumnezeu ca unul singur pentru clădirea lui Dumnezeu

În Ioan 1:51, Domnul Isus i-a spus lui Natanael: „Adevărat, adevărat îți spun că vei vedea cerul deschis și îngerii lui Dumnezeu urcând și coborând asupra Fiului Omului. Aleluia! Nu știm care a fost contextul, adică ce făcea Natanael sub smochin, dar Domnul i-a spus că este un om fără viclenie, iar apoi Natanael a exclamat: Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu. Tu ești regele lui Israel!

La aceasta, Domnul a răspuns: Vei vedea cerul deschis și îngerii lui Dumnezeu urcând și coborând asupra Fiului Omului. La ce se referă asta? Trebuie să se refere la visul lui Iacov din Gen. 28; când fugea de fratele său, a ajuns într-un loc oarecare unde a luat o piatră și a făcut din ea pernă, iar noaptea a avut un vis.

El a visat că pe pământ era o scară care ajungea la cer, iar pe scară, îngerii lui Dumnezeu urcau și coborau. Când s-a trezit, a spus: Acesta este un loc minunat, acesta este casa lui Dumnezeu; așa că a pus numele acelui loc, Betel, și a luat perna de piatră și a făcut un stâlp de piatră, turnând ulei peste el.

Care este înțelesul acestui lucru, care este legătura cu Cristos și cum putem noi ca creștini să experimentăm acest lucru? Ioan 1:51 este împlinirea lui Geneza 28:11-22 și ne arată pe Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu care vorbește pentru Dumnezeu prin faptul că a devenit scara care aduce cerul pe pământ și unește pământul cu cerul ca unul singur pentru clădirea lui Dumnezeu.

Cristos este scara cerească stabilită pe pământ pentru a-L aduce pe Dumnezeu la om și pentru a-l uni pe om cu Dumnezeu ca unul singur pentru clădirea lui Dumnezeu. Aleluia!

Acesta este un vis pe care l-a avut Iacov, care s-a împlinit în Domnul Isus, iar noi suntem în împlinirea acelui vis. Principiul unui vis este că ți se întâmplă ceva imposibil; când te trezești, ești fie fericit, fie trist că visul s-a încheiat, căci un vis este ceva imposibil, dar ți se întâmplă.

De exemplu, când am fost mântuiți, am fost ca într-un vis, pentru că am crezut că este imposibil să fim mântuiți, iar când am intrat în viața de biserică, din nou, am simțit că a fost ca un vis, căci aici îl avem pe Dumnezeu contopit cu omul și pe Dumnezeu savurat de om!

Piatra care a fost o pernă și a devenit un stâlp Îl semnifică pe Cristos care a fost introdus în noi și pe care ne sprijinim devenind materialul și suportul pentru clădirea lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu. Amin!

Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu, vorbește pentru Dumnezeu prin faptul că a devenit scara care Îl aduce pe Dumnezeu la om și îl unește pe om cu Dumnezeu ca unul singur pentru clădirea lui Dumnezeu. Aleluia!

Când L-am primit pe Cristos ca viață și totul, El a devenit scara cerească stabilită în duhul nostru pentru a-L aduce pe Dumnezeu la om și pe om la Dumnezeu pentru clădirea lui Dumnezeu. Aleluia!

Cristos, fiind scara cerească la Betel, ne vorbește despre cum dorește Dumnezeu să aibă o casă pe pământ. Dumnezeu dorește să câștige nu doar un grup de oameni care au viața și natura Sa, ci și mai mult, o casă, o persoană corporativă zidită.

El vrea să dobândească o casă constituită cu aleșii Săi răscumpărați și transformați, astfel încât El să poată aduce cerul pe pământ și să unească pământul cu cerul, pentru a-i face pe cei doi să fie unul pentru eternitate!

Aleluia, ori de câte ori suntem în duhul nostru, suntem în casa lui Dumnezeu și suntem în clădirea lui Dumnezeu cu omul!

Trebuie să vedem că, în primul rând, Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu vorbește pentru Dumnezeu în crearea tuturor lucrurilor, în încarnarea Sa, în răscumpărarea Sa și în faptul că a devenit Duhul ungător. Ca Duh care unge, El vine în noi pentru a ne regenera și a ne transforma și, de asemenea, ne zidește împreună cu alți credincioși transformați în Cristos.

Putem fi într-una din aceste trei situații: putem fi un om creat care trebuie regenerat, un om regenerat, care este destul de natural și trebuie transformat, sau un om transformat, care este încă separat și individualist, care trebuie să fie unit cu ceilalți, zidit împreună.

În primul rând, trebuie să fim regenerați, apoi trebuie să fim transformați și, în sfârșit, trebuie să fim uniți pentru clădirea lui Dumnezeu. Mulțumim Domnului că El este în noi ca Duhul care face o lucrare de transformare și zidire în noi. Amin!

Zi de zi Cristos, ca Duh, este Duhul dătător de viață, care vorbește în noi, ne mustră, atinge inima și conștiința noastră și Îl introduce pe Dumnezeu în noi. Pe măsură ce rămânem în proces de transformare, suntem, de asemenea, zidiți împreună în clădirea lui Dumnezeu pentru a fi casa lui Dumnezeu.

Fie ca noi toți să ne întoarcem zi de zi către duhul nostru, astfel încât să fim zidiți împreună ca fiind biserica, locașul lui Dumnezeu, pentru a fi locuința lui Dumnezeu pe pământ!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în noi ca scară cerească pentru a-L aduce pe Dumnezeu la om și pe om la Dumnezeu pentru clădirea lui Dumnezeu! Aleluia, Cristos este scara stabilită în duhul nostru pentru a uni cerul cu pământul și pământul cu cerul, pentru a aduce cerul pe pământ și pentru a ne face să trăim o viață cerească pe pământ! Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi. Ne exersăm duhul pentru a trăi un singur duh cu Tine. Mulțumim că ești Cuvântul lui Dumnezeu care vorbește pentru Dumnezeu, prin faptul că ai devenit scara care aduce cerul pe pământ și unește pământul cu cerul ca unul singur pentru clădirea lui Dumnezeu! Aleluia, în duhul nostru suntem una cu Dumnezeu, uniți cu El în Cristos ca scară cerească, pentru a fi clădirea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne exersăm duhul și vrem să rămânem în procesul de transformare și de zidire pentru ca astăzi să fim locuința Ta zidită în duh! Vrem să trăim o viață pentru dorința inimii Tale, pentru biserică în calitate de casă a lui Dumnezeu pe pământ!

Ne întoarcem spre duhul nostru și trăim în duh pentru a-L experimenta pe Cristos ca scară cerească pentru clădirea lui Dumnezeu, Biserica, finalizat în Noul Ierusalim

Visul lui Iacov din Geneza 28:12 este o revelație a lui Cristos, pentru că Cristos este realitatea scării pe care Iacov a văzut-o la Betel, casa lui Dumnezeu (Ioan 1:51). Iar astăzi Cristos este în duhul nostru; Domnul este cu duhul nostru (2 Tim. 4:22), iar când ne întoarcem către duhul nostru, îl atingem pe Cristos ca scară cerească pentru ca Dumnezeu să fie adus în om și omul să fie adus în Dumnezeu ca unul pentru clădirea lui Dumnezeu.

La Betel, casa lui Dumnezeu, locuința lui Dumnezeu, care este poarta cerului, Cristos este scara care unește pământul cu cerul și aduce cerul pe pământ. Cheia este duhul nostru; ori de câte ori ne întoarcem către duhul nostru, îl trăim pe Cristos ca fiind scara care îl aduce pe Dumnezeu la noi și pe noi la Dumnezeu. Amin!

Duhul nostru regenerat de astăzi este locuința lui Dumnezeu pe pământ (Efeseni 2:22). Duhul nostru este baza de pe pământ unde a fost așezat Cristos ca scară cerească. Dacă vedem asta, ne vom da seama că ceea ce a visat Iacov în Geneza 28 și ceea ce a spus Domnul în Ioan 1:51 poate fi experimentat de noi astăzi într-un mod simplu, prin faptul că ne întoarcem către duhul nostru.

Când ne întoarcem către duhul nostru chemând numele Domnului, îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos ca pe scara cerească și Îl savurăm pe Dumnezeu, iar Dumnezeu ne infuzează mai mult cu Sine Însuși.

Cât de uimitor este că noi, credincioșii în Cristos, Îl avem pe Cristos ca scară cerească așezată în duhul nostru pentru a-L aduce pe Dumnezeu în om și pe om în Dumnezeu pentru clădirea lui Dumnezeu! Amin!

Nu numai că am fost creați de Dumnezeu, răscumpărați de Cristos și regenerați de Duhul, ci chiar mai mult, suntem în proces de a fi transformați și zidiți împreună pentru a fi casa lui Dumnezeu, locuința lui Dumnezeu pe pământ!

Pe măsură ce ne întoarcem către duhul nostru și trăim în duhul nostru, îl experimentăm pe Cristos ca scara cerească pentru clădirea lui Dumnezeu, biserica în calitate de Trupul lui Cristos astăzi care se finalizează în Noul Ierusalim. Amin!

Fie ca noi să exersăm zilnic să ne fixăm mintea asupra duhului nostru (Romani 8:6) și să umblăm după Duhul (Rom. 8:4; Gal. 5:16, 25), astfel încât să-L putem experimenta pe Cristos ca scara cerească!

Pe măsură ce ne întoarcem către duhul nostru și trăim în duhul nostru, savurăm faptul de a fi uniți cu Domnul ca un singur duh, iar Dumnezeu Se introduce pe Sine în noi încetul cu încetul, făcându-ne să trăim o viață cerească pe pământ pentru clădirea lui Dumnezeu. Amin!

Rezultatul lui Cristos ca scară cerească este clădirea lui Dumnezeu – Betel, biserica, Trupul lui Cristos în acest veac. Pentru eternitate, finalizarea lui Cristos ca scară cerească este Noul Ierusalim.

Astăzi, în epoca bisericii, trebuie să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos ca scara cerească, divină și mistică în duhul nostru care ne unește cu Dumnezeu, scara care Îl aduce pe Dumnezeu în Dumnezeu și ne aduce în Dumnezeu.

Pe măsură ce-L savurăm și experimentăm pe Cristos ca scară cerească, Dumnezeu este adus în noi și suntem aduși în Dumnezeu și devenim la fel ca Dumnezeu în viață și în natură, dar nu în Dumnezeire. Amin! Aceasta este Betel, casa lui Dumnezeu.

Rezultatul experienței noastre despre Cristos ca scară cerească este că devenim clădirea lui Dumnezeu, casa Lui pe pământ, biserica în calitate de Trup al lui Cristos, care se finalizează în Noul Ierusalim pentru eternitate. Slavă Domnului!

Mai ales că trăim la sfârșitul acestui veac, ceea ce are nevoie Domnul este o zidire solidă a căutătorilor Săi; când El își câștigă clădirea, El se poate întoarce. Când Domnul câștigă o clădire solidă a celor care-L caută, El va avea o o piatră de pus piciorul, un cap de pod, pentru ca El să vină și să ia pământul, pentru că El are o locuință reciprocă atât pentru Dumnezeu, cât și pentru om.

El vrea să câștige aceasta, contopirea divinității cu umanitatea și a umanității cu divinitatea pentru veșnicie! Amin! Clădirea lui Dumnezeu va fi împlinirea supremă a visului lui Iacov și, de asemenea, a planului etern al lui Dumnezeu.

Când Dumnezeu va dobândi zidirea Sa pe pământ, puntea timpului va fi încheiată și veșnicia binecuvântată va fi introdusă înăuntru. Astăzi vrem să trăim pentru acea clădire și chiar să fim acea clădire, astfel încât să putem grăbi întoarcerea Domnului.

Doamne Isuse, alegem să ne întoarcem la duhul nostru pentru a-L experimenta pe Cristos ca scara cerească stabilită în duhul nostru, care îl aduce pe Dumnezeu la noi și pe noi la Dumnezeu! Amin, Doamne, ne întoarcem către duhul nostru și vrem să trăim în duhul nostru astăzi. Ne fixăm mintea pe duhul nostru contopit. Saturează-ne și pătrunde-ne mai mult cu Tine însuți pentru clădirea lui Dumnezeu. Zidește-te pe Tine însuți în noi și zidește-ne pe noi în Dumnezeu. Amin, Doamne Isuse, vrem să Te experimentăm și să Te savurăm ca scara cerească așezată în duhul nostru, astfel încât să putem fi parte din clădirea lui Dumnezeu, biserica în calitate de Trup al lui Cristos care se finalizează în Noul Ierusalim! Amin, Doamne Isuse, câștigă o clădire solidă a căutărilor Tăi! Câștigă o o piatră de pus piciorul, un cap de pod, pentru ca Tu să iei pământul! Câștigă locuința reciprocă atât pentru Dumnezeu, cât și pentru om! Contopește-Te mai mult cu noi astăzi! Vrem să trăim un singur duh cu Tine pentru clădirea Ta astăzi. Vrem să fim clădirea ta astăzi! Amin, Doamne Isuse, zidește-Te pe Tine însuți în noi și zidește-ne pe noi în Tine astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ Speaks for God by being the Ladder joining God and Man for God’s Building, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 6 (Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos vorbește pentru Dumnezeu devenind Duhul care unge pentru a ne transforma pentru clădirea lui Dumnezeu

13/03/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Cristos, ca Cuvânt al lui Dumnezeu, vorbește pentru Dumnezeu prin faptul că a devenit Duhul care unge pentru transformarea poporului răscumpărat al lui Dumnezeu în pietre pentru zidirea casei lui Dumnezeu într-un mod organic astăzi; trebuie să urmăm ungerea interioară și să fim sub saturarea și mișcarea Duhului pentru a fi transformați în pietre vii pentru clădirea lui Dumnezeu! Amin!

Ce Cristos minunat avem, așa cum este revelat în Ioan capitolul 1! Dacă citim acest capitol, vedem cele cinci evenimente majore din istoria universului: creația, încarnarea, răscumpărarea, ungerea și clădirea. În toate aceste cinci evenimente majore, Cristos ca Cuvânt al lui Dumnezeu vorbește pentru Dumnezeu.

Ioan 1:1 spune că la început – referindu-se la veșnicia trecută, înainte ca universul să fie creat – a fost Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. S-ar putea să citim asta și să trecem la următorul verset, dar dacă vom săpă mai adânc în acest verset și în întregul capitol vom realiza că Cristos, ca Cuvânt al lui Dumnezeu, a făcut multe lucruri pentru a vorbi pentru Dumnezeu.

În tot ceea ce a făcut, în toate procesele prin care a trecut și în toată lucrarea pe care a realizat-o, El a vorbit pentru Dumnezeu pentru a-L explica pe Dumnezeu, a defini pe Dumnezeu și a-L exprima pe Dumnezeu. El a vorbit pentru Dumnezeu în veșnicia trecută pentru a-L exprima pe Dumnezeu și El a vorbit pentru Dumnezeu când a creat toate lucrurile.

Dumnezeu a creat toate lucrurile în Cristos, prin Cristos și pentru Cristos, iar în crearea de către El a universului, Cristos vorbește pentru Dumnezeu. Priviți creația astăzi: veți fi uimiți de lucrurile minunate ale creației lui Dumnezeu și veți vedea caracteristicile divine ale lui Dumnezeu și puterea Lui divină exprimată.

Cristos vorbește pentru Dumnezeu și prin încarnarea Sa; când S-a încarnat, El, ca Cuvânt al lui Dumnezeu, S-a făcut carne și a locuit printre noi. Când Îl vedem pe Cristos în încarnarea Sa și viața umană, Îl vedem pe Dumnezeu exprimat, explicat și definit. Citiți Evangheliile: veți vedea cum se manifesta Dumnezeu prin Isus Cristos.

Cristos vorbește pentru Dumnezeu ca Cuvânt al lui Dumnezeu în răstignirea Sa, adică prin răscumpărarea Sa. Amin, când ne uităm la Cristosul răstignit, ce putem spune decât: Amin, Doamne, mulțumesc! Moartea lui Cristos pe cruce vorbește multe; ne vorbește nu numai despre dragostea lui Dumnezeu pentru noi, ci și despre intenția Sa de a ne mântui și de a deschide o cale nouă și vie pentru a intra în Dumnezeu.

Cristos, ca Cuvânt al lui Dumnezeu, vorbește pentru Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu, pentru a-L face pe Dumnezeu real pentru noi și pentru a-L explica și a-L defini pe Dumnezeu. În acest articol, dorim să vedem al patrulea eveniment major din istoria universului, care este Cristos care devine Duh.

În faptul că El a devenit Duh, Cristos ca Cuvânt al lui Dumnezeu vorbește în numele lui Dumnezeu și exprimă dorința lui Dumnezeu de a unge și de a transforma omul în pietre vii pentru biserică în calitate de clădirea lui Dumnezeu.

Cristos vorbește pentru Dumnezeu prin faptul că a devenit Duhul care unge pentru transformarea poporului lui Dumnezeu în pietre pentru clădirea lui Dumnezeu

Ioan 1:32 spune: „Iar Ioan a mărturisit, zicând: „Am văzut pe Duhul coborându-se ca un porumbel din cer, și a rămas peste El”. Acest lucru indică faptul că Cristos devine Duh.

Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, vorbește pentru Dumnezeu prin faptul că a devenit Duhul care unge pentru transformarea poporului răscumpărat al lui Dumnezeu în pietre (Ioan 1:32-42) pentru zidirea casei lui Dumnezeu (Betel – vezi v. 51) în mod organic pentru Noul Testament.

Duhul care coboară asupra lui Cristos ne arată că Cristos urma să devină Duhul dătător de viață și de transformare (1 Cor. 15:45; 2 Cor. 3:18). Cristos devenind Duhul care unge ne vorbește cum Dumnezeu Își duce la îndeplinire economia într-un mod organic prin intermediul vieții Sale divine pentru scopul Său divin, conform dorinței inimii Sale.

Duhul S-a coborât ca un porumbel peste Cristos ca Mielul; mai întâi, Cristos este Mielul lui Dumnezeu și apoi, El este porumbelul care coboară. De ce este Cristos Duhul? Cristos a devenit Duhul care unge pentru transformarea poporului răscumpărat al lui Dumnezeu în pietre pentru zidirea organică a casei lui Dumnezeu.

Îi mulțumim Domnului și-L lăudăm pentru că El trece prin moarte pentru noi, pentru moartea Sa pe cruce adusă în mântuirea noastră, iar acum putem crede în El și putem fi îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu. Am fost răscumpărați prin sângele prețios al Domnului și putem primi viața Sa divină crezând în El.

Acum că suntem credincioși în Cristos, cei născuți din Dumnezeu (Ioan 1:12-13), ce urmează? Ce se întâmplă în viața noastră creștină acum când suntem mântuiți? Conform cu Ioan 1, vedem că Cristos a devenit Duhul care unge pentru a ne transforma din lut în pietre prețioase, chiar pietre vii pentru clădirea lui Dumnezeu.

Pe de o parte, îi mulțumim Domnului că ne-a răscumpărat; totuși, prin răscumpărare, rămânem încă oameni. Pe de altă parte, trebuie să fim transformați în chipul lui Cristos pentru a fi la fel ca El. Pentru ca noi să devenim la fel cu Cristos, trebuie să fim transformați.

Suntem transformați de Cristos ca Duhul care unge care zilnic se adaugă nouă și se mișcă în noi pentru a elimina în mod organic toate elementele vechi ale sinelui, omul natural și cărnii, și pentru a adăuga elementul divin al lui Dumnezeu ființei noastre.

Am fost creați de Dumnezeu după chipul și asemănarea Lui (Geneza 1:26) și am fost răscumpărați de Cristos ca Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii (Ioan 1:29), dar avem nevoie și mai mult să fim transformați de Duhul care unge.

Porumbelul, Duhul care unge, regenerează omul creat, unge și transformă omul natural în pietre vii și unește și transformă omul. Trebuie să fim transformați din lut în pietre vii. Regenerarea este primul pas; când credem în Domnul, ni se dă autoritatea de a deveni copii ai lui Dumnezeu, cei născuți din Dumnezeu (v. 12-13).

Acum că suntem regenerați, trebuie să fim transformați în pietre pentru clădirea spirituală a lui Dumnezeu, casa Sa. Pentru aceasta, Cristos a devenit Duhul care unge care să vină în duhul nostru și să ne ungă adăugând tot ceea ce este Dumnezeu în ființa noastră pentru transformarea noastră.

Pe măsură ce Îl privim zilnic pe Domnul cu fața dezvelită, El elimină fiecare element negativ din ființa noastră și El adaugă ceea ce El este pentru noi pentru a ne transforma în aceeași imagine cu care este El pentru zidirea bisericii în calitate de casa lui Dumnezeu. Amin!

Fie ca noi să petrecem timp cu Domnul zilnic și să urmăm conducerea interioară a ungerii în duhul nostru, astfel încât să fim conformați cu chipul lui Cristos și să fim transformați în pietre vii pentru clădirea lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, mulțumim că ai devenit Duhul care unge pentru a veni în duhul nostru și a ne transforma pentru clădirea lui Dumnezeu! Aleluia, prin credința în Cristos, suntem regenerați cu viața Sa pentru a fi copii ai lui Dumnezeu, cei născuți nu din carne sau din voia omului, ci din Dumnezeu! Amin, Doamne, suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi copii ai lui Dumnezeu și acum vrem să creștem în viață până la maturitate și să fim transformați! Transformă-ne mai mult în imaginea Ta astăzi. Transformă-ne pentru clădirea lui Dumnezeu. Ne deschidem Ție ca Duh dătător de viață din duhul nostru; distribuie mai mult din Dumnezeu ca viață în noi. Ne deschidem Ție ca fiind Duhul care unge: unge-ne zilnic și adaugă în noi tot ce este Dumnezeu. Ne deschidem Ție ca Duh transformator: transformă-ne în chipul lui Cristos, pentru ca noi să devenim la fel ca El pentru zidirea bisericii! Amin, Doamne Isuse, vrem să urmăm învățătura ungerii interioare în viața noastră de zi cu zi. Ne deschidem Ție fără nicio rezervă: transformă-ne după chipul Tău și fă-ne pietre vii pentru clădirea lui Dumnezeu!

Nu trăim în principiul lui Anticrist, ci trăim prin ungere sub saturarea și mișcarea Duhului care unge pentru clădirea lui Dumnezeu

Când vorbim despre Duhul care unge văzut în Ioan 1:32, trebuie să ne dăm seama că de atâtea ori nu urmăm ungerea, ci mai degrabă ne aflăm în principiul lui anticrist. Trebuie să fim atenți pentru a nu permite nimic din viața noastră de zi cu zi să îl înlocuiască pe Cristos ca Duh care unge în duhul nostru (1 Ioan 2:20, 27).

Cristos este Cel uns care a devenit Cel care unge și El este și ungerea; El a venit în noi ca ungere. Cu toate acestea, este posibil pentru noi să trăim în principiul lui anticrist, adică să fim împotriva ungerii; anti înseamnă împotriva, în loc de, în loc de (vv. 18, 22; 4:3; 2 Ioan 7). O, Doamne!

Este posibil pentru noi, ca credincioși în Cristos, să trăim în principiul lui anticrist; Ioan spune că astăzi sunt mulți antihrisți. A trăi în principiul lui anticrist înseamnă că, deși avem în noi mișcarea, lucrarea și funcționarea Duhului, nu-l ascultăm, ci mai degrabă, înlocuim Duhul care unge cu altceva.

A fi anti-Cristos înseamnă atât a fi împotriva lui Cristos, cât și a-L înlocui pe Cristos cu altceva. Îl putem înlocui pe Cristos cu noi înșine; noi putem fi cei care luăm decizii, facem lucruri și vorbim toate lucrurile. Bunătatea noastră îl poate înlocui pe Cristos, iar virtuțile noastre îl pot înlocui pe Cristos.

Dacă Îl înlocuim pe Cristos cu ceva din propriul nostru comportament și caracter, practicăm principiul lui anticrist în sensul de a permite anumitor lucruri să-l înlocuiască pe Cristos Însuși (vezi Fil. 1:21; 4:4-9). De exemplu, cultura noastră îl poate înlocui pe Cristos; în loc să trăim în Cristos, prin Cristos, cu Cristos și una cu Cristos, putem pur și simplu să trăim propria noastră cultură.

S-ar putea să trăim conform a ceea ce suntem prin natură și trecut, fără să-L luăm în considerare pe Cristos. Europenii au cultura lor, asiaticii au cultura lor, iar africanii au cultura lor. Fiecare țară are propria sa cultură. Cultura este bună când creștem, pentru că ne păstrează umanitatea. Dar când va veni Cristos, acum ar trebui să trăim conform ungerii, nu după cultura noastră.

Dacă suntem americani, nu ar trebui să trăim conform culturii noastre americane, iar dacă suntem japonezi, nu ar trebui să trăim conform culturii noastre japoneze. Cultura noastră trebuie să fie Cristos.

Acest lucru nu înseamnă că aruncăm toate regulile și reglementările pentru o viață adecvată și trăim sălbatic, crezând că suntem „conduși de Duhul” într-un mod ciudat; mai degrabă, pe măsură ce avem grijă de lucrurile legate de viața noastră de zi cu zi, trăim prin Duhul care unge și savurăm ungerea interioară.

Cultura noastră devine Cristos; Cristos este modul nostru de a trăi, iar trăirea prin ungere este modul nostru de viață. Cât de mult trebuie să ne pocăim pentru că trăim zilnic în principiul lui anticrist!

Pe măsură ce Îi permitem Domnului să strălucească asupra noastră și să ne arate ce aspecte ale culturii noastre și ale omului nostru natural L-au înlocuit pe Cristos ca ungere în noi, ne vom pocăi înaintea Domnului de faptul că nu L-am trăit pe Cristos.

Când Domnul strălucește asupra noastră în ceea ce privește viața noastră zilnică, ne vom pocăi că trăim zilnic în principiul lui anticrist. Ne vom da seama că permitem culturii noastre, religiei, eticii și conceptelor naturale să îl înlocuiască pe Cristos ca ungere interioară. Aceasta înseamnă că suntem împotriva ungerii, împotriva mișcării, a lucrului și a saturării Dumnezeului Treinic din noi. O, Doamne Isuse!

Când nu trăim prin Duhul care unge, când nu trăim sub ungere contactându-L pe Domnul pentru a fi saturați și umpluți cu El, trăim în principiul lui anticrist, pentru că permitem lucrurilor, persoanelor și lucrurilor să-L înlocuiască pe Cristos.

Cristos a devenit Duhul care unge pentru a ne transforma pentru clădirea lui Dumnezeu; însă noi trebuie să ținem seama de ungerea interioară, contactându-L proaspăt pe Domnul pentru a fi unși cu Dumnezeul Triunic.

Fie ca să căutăm să fim proaspăt vopsiți cu Dumnezeu, adăugându-ne strat peste strat al lui Dumnezeu, astfel încât să trăim conform ungerii și să fim transformați în chipul lui Cristos pentru clădirea lui Dumnezeu.

La convertirea lui Petru, Domnul i-a dat un nou nume, Petru – o piatră (Ioan 1:42), iar când Petru a primit revelația cu privire la Cristos, Domnul a descoperit în continuare că El era piatra – o piatră (Matei 16:16-18). Prin aceste două incidente, Petru a primit impresia că atât Cristos, cât și credincioșii Săi sunt pietre pentru clădirea lui Dumnezeu (1 Petru 2:4-8). Amin!

Pe măsură ce ținem seama de ungerea interioară și trăim un singur duh cu Domnul, permițând Duhului care unge să ne transforme, devenim pietre vii pentru clădirea lui Dumnezeu. El este piatra vie; venim la El și suntem transformați în pietre vii. El este piatra de temelie pe care suntem zidiți cu toții și El este piatra de temelie care unește și ține împreună clădirea lui Dumnezeu. Amin!

Doamne Isuse, mulțumim că ai venit în noi ca Duhul care unge pentru a fi ungerea care ne conduce și ne călăuzește în toate lucrurile. Vrem să dăm atenție ungerii interioare. Nu vrem să Te înlocuim cu nimic din noi înșine sau cu nimic din comportamentul, caracterul sau cultura noastră. O, Doamne, salvează-ne de la practicarea principiului lui anticrist în sensul de a permite anumitor lucruri să-L înlocuiască pe Cristos Însuși în noi! Nu vrem să trăim conform culturii noastre sau conform vreunei practici religioase sau etice, ci vrem să trăim conform ungerii! O, Doamne Isuse, ne deschidem Ție zi de zi, chiar și clipă de clipă. Vrem să trăim și să umblă conform ungerii și prin ungere. Vrem să avem în noi mișcarea, funcționarea și saturarea Dumnezeului Triunic. Transformă-ne mai mult în imaginea Ta astăzi. O, Doamne, unge-ne si transforma-ne in pietre vii pentru biserica în calitate de casa lui Dumnezeu. Venim la Tine ca piatra vie pentru a fi transformați în pietre vii pentru clădirea lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ Speaks for God by Becoming the Anointing Spirit to Transform us for God’s Building, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 6 (Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Avem trăirea jubileului și-L proclamăm pe Cristos ca jubileu

07/03/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să vedem că trăirea jubileului este a trăi în savurarea lui Cristos, o viață de a-L savura pe Dumnezeu ca moștenirea și libertatea noastră reală în viața noastră de zi cu zi, pentru că învățăm să-L luăm pe Dumnezeu ca factor principal și centru al vieții noastre. Amin!

Săptămâna aceasta ne-am savurat de faptul că Cristos este realitatea jubileului Noului Testament și de modul în care Îl putem savura pe Cristos ca jubileu astăzi.

În Lev. 25 Dumnezeu a rânduit ca poporul Său să aibă un an jubiliar la fiecare cincizeci de ani, un an în care se proclamă libertatea și fiecare este înapoiat în posesiunea lor și în casa lui. Anul jubileului a adus două binecuvântări principale: întoarcerea fiecărui om la posesiunea lui pierdută și eliberarea din sclavie. Jubileul a durat un an în Vechiul Testament.

Când a venit Domnul Isus, El a venit să aducă jubileul, căci El Însuși este jubileul. Întreaga epocă a harului este epoca jubileului, căci astăzi îl putem primi și savura pe Cristos ca jubileul nostru adevărat și putem fi eliberați din robia păcatului și putem reveni la posesiunea noastră, Dumnezeu Însuși, pentru a-L savura pe El în familia noastră divină, biserica.

Fie ca noi toți să ne dăm seama că epoca harului este anul jubileului și să venim zilnic la Domnul pentru a-L savura pe El în cuvântul Său. Epoca în care trăim este epoca jubileului, chiar o epocă a extazului pentru mântuirea noastră.

Cristos nu a venit să ne judece, să ne condamne sau să ne expună păcatele și eșecurile; El a venit să ne mântuiască și El rostește cuvintele Sale de har în noi pentru a ne aduce la savurarea de Sine ca jubileu.

Ne-am născut în păcat și comitem păcate în mod obișnuit, neavând speranță în lume și neputând înceta să păcătuim. Însă Domnul Isus a venit să ne mântuiască de păcatele noastre și de felul nostru de viață anterioară, iar când Îl primim, suntem eliberați de sclavia păcatului.

Când Îl primim pe Domnul Isus prin pocăință și crezând în El, intrăm în jubileu. În jubileu, totul este satisfăcător pentru noi, pentru că ne mulțumim să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv cu bogățiile Sale.

Indiferent de lucrurile care ni se întâmplă, indiferent în ce situație ne aflăm și indiferent de modul în care ne tratează alții, suntem mulțumiți și satisfăcuți pentru că suntem în jubileu, iar pentru noi, Cristos cu bogățiile Sale este suficient.

Evanghelia după Luca în special este guvernată de proclamarea jubileului, iar Domnul a dat pilda fiului risipitor și pilda bunului samaritean pentru a ne arăta că El Însuși este jubileul și El a venit să fie jubileul nostru. Indiferent cât de jos am fi, indiferent cât de mult am căzut și oricât de departe am fi de Dumnezeu, dragostea Domnului încă ajunge la noi.

Să-L savurăm astăzi pe Cristos ca realitate a libertăților și binecuvântărilor jubileului Noului Testament și să trăim în jubileu în viața noastră de zi cu zi.

Să-L luăm pe Dumnezeu Însuși ca factor și centru primar al vieții noastre pentru a-L savura pe Cristos în toate lucrurile pentru a avea trăirea jubileului

În calitate de credincioși în Cristos, am intrat în jubileu; însă trebuie să trăim zilnic în jubileu. Ce este trăirea în jubileu? Cum arata trairea jubileului in viața noastră de zi cu zi? Trăirea jubileului este o trăire în savurarea lui Cristos.

Trăirea jubileului este o viață de a-L savura pe Dumnezeu ca moștenire și libertate reală (Fapte 26:18; Ioan 8:36). Trăirea jubileului este o viață în care Îl luăm pe Dumnezeu Însuși ca factor principal și centru în noi pentru a birui toate necazurile vieții noastre umane (Ioan 6:16-21; Col 1:17b, 18b; Filip. 4:6-7, 11-12).

Este un lucru este să fii mântuit și este cu totul altceva să ai trăirea jubileului. Trăirea jubileului este a trăi în savurarea lui Cristos; zi de zi trebuie să-L savurăm numai pe Dumnezeu Însuși în fiecare situație.

Acest lucru nu înseamnă că acum trebuie să renunțăm la studii, să renunțăm la serviciu și să nu ne căsătorim sau să avem copii, pentru că tot ce facem este să-L savurăm pe Dumnezeu.

Mai degrabă, ar trebui să studiem și să facem tot ce putem în studiile noastre, dar în același timp factorul principal și centrul vieții noastre este Dumnezeu Însuși, căci chiar și în studiile noastre vrem să-L savurăm pe Dumnezeu.

Trebuie să avem o slujbă și trebuie să ne facem treaba cu onoare și sârguință înaintea lui Dumnezeu, nu numai înaintea omului; cu toate acestea, pe măsură ce ne facem treaba, Îl savurăm în interior pe Cristos.

Trebuie să ne căsătorim și, de asemenea, trebuie să avem copii, dar pe măsură ce trăim viața de familie și viața de căsătorie, factorul și centrul principal din noi este Dumnezeu Însuși. Pe măsură ce ne îndeplinim responsabilitățile ca părinți, lucrători, studenți și oameni în societatea umană, dorim să trăim jubileul savurându-L pe Cristos în toate lucrurile.

Trebuie să învățăm să-L avem pe Dumnezeu Însuși ca factor principal în noi. Când El este factorul nostru principal, când ne concentrăm pe a-L savura pe Domnul în toate lucrurile, vom ști să studiem, vom avea grijă de viața noastră de familie și ne vom onora în mod corespunzător părinții și ne vom face treaba la locul de muncă.

Cristos trebuie să fie factorul principal în noi și trebuie să ne concentrăm pe a-L savura pe Cristos în toate lucrurile. Dacă nu ne concentrăm asupra lui Cristos, totul va fi o dificultate și o povară pentru noi; slujba ne va epuiza, viața de familie va fi dificilă pentru noi, iar relația noastră cu părinții noștri și cu cei din jurul nostru nu va fi potrivită.

Să ne concentrăm doar pe a-L savura pe Cristos, astfel încât să putem avea azi trăirea jubileului. Când trăim prin a-L savura pe Dumnezeu ca moștenire și libertate reală, vom avea trăirea jubileului.

Viața noastră creștină trebuie să fie o viață de jubileu, o viață de savurare deplină a Domnului.

Aceasta înseamnă că avem nevoie zilnic să ne rugăm neîncetat, să-L savurăm mereu și să mulțumim în toate (1 Tes. 5:16-18). Cum putem fi recunoscători în toate lucrurile? Cum putem să-L savurăm mereu și să ne rugăm neîncetat? Este doar savurându-L pe Domnul în toate lucrurile.

Fie că avem succes în ceea ce facem sau dacă suferim pierderi, fie că eșuăm sau suntem biruitori, în toate lucrurile trebuie să-L savurăm pe Domnul. Inima noastră trebuie să fie fixată pe El, concentrarea noastră ar trebui să fie Domnul Însuși și în toate lucrurile trebuie să căutăm să-L mărim.

În viața noastră de căsnicie, soțul nostru sau soția noastră nu este punctul nostru de interes; mai degrabă, Cristos este concentrarea noastră și Îl savurăm de El în toate lucrurile, astfel încât să putem avea o viață de căsnicie adecvată.

Când ne facem treaba cu respect și sârguință, a ne face treaba nu este concentrarea noastră – Cristos este punctul nostru de interes și învățăm să-L savurăm pe El în interior pentru a-L lua ca factor principal și centru în interior.

Pe măsură ce Îl savurăm de Cristos și ne împărtășim din bogățiile Sale chemând Numele Lui și rugându-ne asupra Cuvântului Său, Îl savurăm ca libertate reală, iar viața noastră va fi trăirea jubileului.

Dar dacă inima noastră este îndreptată spre alte lucruri, persoane sau chestiuni, vom avea doar dezamăgire și suferință. Când ne fixăm inima pe o persoană, o problemă sau un lucru care nu este Domnul, sfârșitul este suferința și nenorocirea. O, Doamne!

Oamenii din lume, cei necredincioși, au o viață de suferință și nenorocire, pentru că își fixează inima pe lucruri, lucruri și persoane și nu-L au pe Domnul. Dar noi, în calitate de credincioși în Cristos, Îl avem pe Cristos ca factor principal în interior, iar El trece peste toate necazurile vieții umane. Fie ca noi să învățăm să-L luăm pe Cristos ca centru în toate lucrurile.

Fie ca să ne fixăm mintea asupra duhului nostru (Romani 8:6) și să ne fixăm inima cu toată ființa asupra Lui, astfel încât să putem trăi astăzi jubileul. Când ne concentrăm asupra Domnului, El ne perfecționează în toate lucrurile pentru a-L savura pe El.

Toate lucrurile sunt aranjate în mod suveran de către Domnul pentru ca noi să-L savurăm pe Domnul și să trăim în jubileu.

Doamne Isuse, Te iubim și ne concentrăm întreaga ființă asupra Ta. Vrem să trăim astăzi jubileul trăind în savurarea lui Cristos. Amin, Doamne, vrem să trăim prin a-L savura pe Dumnezeu ca moștenire și libertate reală! Ne fixăm inima pe Tine. Refuzăm sa ne concentrăm pe alte lucruri, persoane sau chestiuni in afara Ta. Îl luăm pe Dumnezeu în fiecare situație ca factor principal și centru în noi. Amin, Doamne, vrem să ne trăim viața de zi cu zi în savurarea lui Cristos! Fie ca Tu în noi să birui toate necazurile vieții umane. Fie ca Tu să ne dai să trăim un singur duh cu Tine și să ne facem datoria de oameni, oriunde ne-ai așezat. Amin, Doamne, Tu ne mântuiești de toate suferințele vieții omenești. Perfecționează-ne, dragă Doamne, să trăim zilnic în savurarea lui Cristos. Fie ca să realizăm că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru ca noi să-L savurăm pe Domnul, să ne împărtășim din bogățiile Sale și să savurăm libertatea reală, fiind în duhul nostru! Te iubim, Doamne Isuse, și ne concentrăm întreaga ființă asupra Tine!

Trăim în jubileu invitându-L pe Domnul în barca noastră și-L proclamăm pe Cristos ca jubileu

Viața umană este plină de suferințe, încercări și lucruri care nu sunt atât de plăcute. S-ar putea să-L savurăm pe Domnul astăzi, dar mâine se poate întâmpla ceva și s-ar putea să nu trăim în jubileu. Astăzi poate că suntem fericiți și totul poate merge bine, dar a doua zi poate veni o furtună. O, Doamne Isuse!

În Ioan 6:16-21 vedem cum Domnul i-a trimis pe ucenicii Săi peste mare, în timp ce El a trimis mulțimile și, în timp ce ei vâslau, a venit o furtună. După ce i-a hrănit pe cei cinci mii de oameni, Domnul nu a rămas în succesul slujbei Sale, ci, mai degrabă, a trimis mulțimile acasă și i-a trimis pe ucenicii Săi să treacă marea.

Iar apoi El Însuși a trecut marea, arătându-se ucenicilor Săi în timp ce mergea pe apă. Mai întâi, El s-a urcat pe munte să se roage, un tip reprezentativ al Domnului înălțându-se și apoi arătându-se poporului Său pe măsură ce erau în călătorie în epoca bisericii.

Astăzi suntem într-o călătorie peste mare, iar vânturile bat, marea se zbârnește și valurile lovesc barca. Există duhuri rele în aer și demoni în mare care stârnesc tot felul de furtuni care să ne tulbure în timp ce călătorim peste mare pentru a ajunge de cealaltă parte.

Dar Domnul li S-a arătat ucenicilor Săi, mergând pe mare și apropiindu-se de barcă; ei s-au înspăimântat, dar El le-a zis: Eu sunt, nu vă temeţi. Apoi, ei au fost dispuși să-L ia în barcă și îndată barca a ajuns la țara în care mergeau.

De multe ori suntem la fel ca ucenicii; pe măsură ce trecem prin furtuni și trăim probleme, suferințe și necazuri în viața noastră creștină, Îl vedem pe Domnul mergând pe apă și apropiindu-se de noi, dar ne este frică și nu suntem dispuși să-L luăm în barca noastră.

S-ar putea să ne fie frică să ne deschidem situația în fața Domnului și să-L invităm înăuntru și s-ar putea să ne fie frică să ne deschidem situația către părtășia cu sfinții. Nu doar tinerii, ci toți sfinții s-ar putea să aibă gândul că, dacă ne deschidem Domnului despre acest lucru anume pe care vrem să-l facem sau acel loc în care vrem să mergem, Domnul ne poate spune Nu.

S-ar putea să simțim că, dacă ne deschidem situația în părtășie sfinților mai maturi, știm ce vor spune: doar savurează-L pe Domnul! Sau și mai rău, Domnul poate să ia ceea ce iubim, pentru că s-ar putea ca El să nu fie de acord ca noi să mergem într-un anumit loc, să cumpărăm ceva sau să facem ceva.

De atâtea ori nu Îl invităm pe Domnul în barca noastră; suntem într-o furtună și avem probleme și dificultăți, dar tot nu Îl invităm în barca noastră. O, Doamne Isuse! Fie ca noi să învățăm să ne deschidem către Domnul și să-L invităm să intre. S-ar putea să ne surprindă.

El poate merge alături de noi în timp ce facem cutare lucru, sau El ne poate permite să facem anumite lucruri; ceea ce contează este prezența Lui cu noi. Să-L includem pe Domnul în toate. Fie ca noi să trăim în jubileu trăind în savurarea lui Cristos zi de zi și să-L invităm să intre.

Totul din viața noastră este sub suveranitatea Domnului; prin urmare, putem pur și simplu să ne deschidem către El și să-I cerem să intre și să ne umple, să ne stăpânească și să ne ajute să-L savurăm pe El în toate lucrurile.

Pe măsură ce trăim în jubileu, având trăirea jubileului, vom putea să proclamăm jubileul și altora, iar ei vor fi atrași nu numai de Cristosul pe care îl predicăm, ci și mai mult de trăirea noastră în jubileu.

Nu este posibil să proclamăm jubileul dacă noi înșine nu trăim mai întâi în jubileu, având trăirea jubileului.

Când îl invităm pe Domnul în barca noastră și suntem perfecționați să-L savurăm pe Cristos în toate lucrurile, indiferent de circumstanță și situație, vom fi slujitorii și martorii de astăzi care trăiesc în jubileu și proclamăm jubileul (Fapte 26:16-19). Îl vom mări pe Cristos, căci pentru noi a trăi este Cristos (Filipeni 1:19-21) și vom proclama Evanghelia – Cristos ca jubileul harului – pentru realizarea economiei eterne a lui Dumnezeu.

Fie ca toți să-L savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului, petrecând timp cu Domnul pentru a ne împărtăși din bogățiile Sale în Cuvântul Său. Fie ca noi toți să ne facem timp să-L privim, să-L ascultăm și să ne liniștim ființa, astfel încât să putem fi infuzați cu El în timp ce avem părtășie cu El.

Și în toate situațiile, toată ziua, să-L invităm pe Domnul și să-I dăm primul loc, astfel încât să putem avem trăirea jubileului.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Vrem să petrecem timp cu Tine și să Te privim. Infuzează-ne cu tot ceea ce ești Tu. Ne deschidem toată ființa Ție. Doamne, vrem să Te invităm în barca noastră. Intră în situația noastră. Nu ne este frică să Te invităm în barca noastră în orice situație și în toate lucrurile. Amin, Doamne Isuse, umple-ne! Câștigă-ne! Ia-ne în stăpânire! Indiferent care este situația noastră exterioară, vrem doar să Te savurăm! Păstrează-ne în savurarea Ta în toate lucrurile astăzi. Avem încredere în Tine că Tu aranjezi în mod suveran toate lucrurile pentru ca noi să fim perfecționați pentru a-L savura doar pe Domnul și pentru a avea trăirea jubileului. O, Doamne Isuse, avem încredere că nu greșești în ceea ce aranjezi în viața noastră și în cine aranjezi să fie cu noi. Tu ești Domnul. Ne oprim din lupta și eforturile noastre și ne concentrăm doar să Te savurăm pe Tine! Fie ca trăirea noastră de astăzi să fie în savurarea lui Cristos în toate lucrurile, pentru ca Cristos să fie mărit prin noi! Amin, Doamne, fă-ne slujitorii și martorii Tăi de astăzi, trăind și proclamând evanghelia pentru a realiza economia eternî a lui Dumnezeu! Vrem să avem trăirea jubileului și să proclamăm jubileul astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Have the Living of the Jubilee and Proclaim Christ as the Jubilee, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 5 (Să-L savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului noutestamentar) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl savurăm pe Cristos suficient pentru a fi eliberați din robie și pentru a-L avea pe Dumnezeu ca posesiunea noastră

06/03/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Trebuie să vedem că Satan ne-a prins, apoi a venit să locuiască în noi ca instigator al păcatelor noastre și a devenit stăpânul nostru ilegal în timp ce noi suntem captivi ai lui, care nu pot decât să comită păcate; dar slavă Domnulului, în jubileu îl putem primi și savura pe Dumnezeu suficient pentru a fi eliberați din robia păcatului și a-L savura pe Dumnezeu ca porție a noastră! Aleluia!

În calirate de credincioși în Cristos, suntem cei care Îl savurăm pe Cristos ca jubileu adevărat; El este realitatea jubileului. Cum Îl putem savura pe Cristos ca realitate a tuturor binecuvântărilor și libertăților jubileului? Este pur și simplu petrecând timp cu El.

Trebuie să ne luăm timp pentru a-L savura pe Domnul în cuvântul Său. Și când venim la Domnul pentru a avea părtășie cu El, trebuie să învățăm să ne oprim ființa, să ne liniștim și să ne concentrăm asupra Lui.

În lumea de astăzi se vorbește mult despre „meditație” și cu cât oamenii sunt mai avansați, mai cultivați sau mai rafinați, cu atât mai mult practică astfel de lucruri. Dar exersarea de a te întoarce spre interior nu înseamnă nimic dacă nu-L ai pe Cristos înăuntru. Libertatea reală nu este în afara noastră sau în interiorul nostru; libertatea reală este să Îl savurezi pe Cristos.

Dacă îl cunoaștem pe Fiul lui Dumnezeu, dacă îl avem pe Fiul lui Dumnezeu în experiența și savurarea noastră, suntem cu adevărat liberi! Dar dacă nu îl avem pe Fiul lui Dumnezeu și nu suntem în Cristos, suntem încă sclavii păcatului.

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să exersăm să stăm la picioarele Domnului pentru a asculta cuvintele Lui și a-L absorbi. Într-o lume care este din ce în ce mai plină de distrageri, de la telefoane până la divertisment și știri din jurul nostru, trebuie să învățăm să lăsăm toate lucrurile deoparte și să ne concentrăm asupra Domnului Isus.

Când ne așezăm, când ne liniștim ființa în fața Domnului, exersându-ne duhul pentru a ne concentra mintea rătăcitoare asupra duhului nostru și a opri gândurile noastre șovăitoare, putem primi o revelație a lui Cristos, iar Cristosul revelat nouă este, de asemenea, introdus în noi pentru a deveni jubileul nostru.

Motivul pentru care atât de mulți credincioși în Cristos astăzi îl au pe Cristos, dar nu sunt plini de bucurie este că ei nu Îl savurează pe Domnul ca realitate a jubileului. Ei cred că acum sunt liberi să facă tot ce vor, atâta timp cât încearcă din răsputeri să-i mulțumească lui Dumnezeu, conform celor spuse de Biblie.

Dar jubileul în care ne aflăm astăzi este Cristos Însuși; El este jubileul nostru și numai savurându-L pe El putem fi eliberați de robia păcatului și putem avea savurarea moștenirii noastre, care este Dumnezeu Însuși.

Fie ca noi să fim cei care învățăm zi de zi să Îl savurăm pe Domnul în toate situațiile și în toate lucrurile, astfel încât să putem trăi în realitatea jubileului și să savurăm binecuvântările și libertățile lui!

Satan ne-a prins, a venit să locuiască în noi ca instigator al păcatelor noastre și cum suntem captivii lui care comit păcate și nu se pot opri

Înainte de a-L putea savura pe pe Cristos ca realitate a jubileului, trebuie să vedem adevărata noastră stare și situație de astăzi. În lumea occidentală, oamenii cred că sunt puțin mai dezvoltați, mai de înaltă clasă și mai rafinați, așa că ei cred că sunt într-o lume care este post-păcat și post-adevăr. Ei cred că, atâta timp cât nu comit păcate grave, sunt ok.

Acest lucru este valabil și pentru mulți credincioși în Cristos, care consideră că păcatul este doar ceva grosolan pe care îl facem, ceva cu adevărat rău. Însă trebuie să ne dăm seama că Satan, dușmanul lui Dumnezeu, ne-a prins prin căderea omului; apoi, el a venit să locuiască în noi ca instigator al păcatelor noastre (Romani 7:14; 1 Ioan 5:19).

Orice facem în afară de Dumnezeu, fie că poate părea a fi bine, fie că este evident rău, este păcat, pentru că a păcătui înseamnă a fi lipsit de gloria lui Dumnezeu. Când nu Îl exprimăm pe Dumnezeu, păcătuim, fie că facem ceva bine sau rău.

Trebuie să ne dăm seama că Satan a devenit stăpânul nostru ilegal iar noi am devenit prizonierii lui în măsura în care pur și simplu nu putem face binele și nu putem să comităm decât păcate. Aceasta este situația noastră ca păcătoși în această lume și de multe ori aceasta este situația noastră când noi, ca credincioși în Cristos, nu Îl savurăm suficient pe Cristos.

Oamenii din lume nu au cale de ieșire, căci dacă nu-L au pe Dumnezeu în ei, ei sunt sclavi ai păcatului. Dacă un om nu îl are pe Dumnezeu, orice încearcă să savureze în afară de Dumnezeu îl uzurpă și este bălegar, hrană pentru câini și refuz (Filipeni 3:7-9; 2 Pet. 2:22).

Oamenii din lumea de astăzi cred că anumite distracții sau sporturi nu sunt chiar atât de rele, dar fiind angajați în toate aceste activități, ei sunt conduși de nas de Satan, care este Beelzebul. Satan este „stăpânul bălegarului” (înțelesul cuvântului Beelzebul); el este, de asemenea, „stăpânul muștelor” (înțelesul cuvântului Beelzebub).

Satan este Beelzebul care-i conduce pe mulți păcătoși să mănânce bălegar și să se ospăteze cu gunoi și el este Beelzebub specializat în a conduce pe păcătoși ca niște câmpuri să se hrănească cu bălegar (Matei 10:25; 12:24, 27; 2 Regi 1:2).

Balega și gunoiul sunt mirositoare și dezgustătoare, iar muștele sunt atrase de ele. Oamenii din lume sunt atrași de păcat, nu pot decât să păcătuiască și sunt neputincioși în această privință.

În 2 Pet. 2:22 se spune că păcătoșii sunt precum câinele care se întoarce la vărsăturile lui și ca o scroafă care se aruncă în noroi după ce a fost curățită. O, Doamne!

Unii oameni par să fie de clasă superioară, pentru că participă la petreceri de înaltă clasă unde se îmbracă și arată grozav, dansează și par să se distreze; astfel de locuri și astfel de petreceri sunt „bălegaruri de cultură”, pentru că Satan, ca stăpân al muștelor, îi conduce pe toți păcătoșii să se hrănească cu bălegar.

Indiferent cât de cult sau de înaltă clasă ar părea cineva, oricât de elegantă și de bine vorbită ar fi o persoană, dacă nu-L primește și nu-L savurează pe Dumnezeu, el sunt condus de nas de Satan la păcat. Chiar mai rău, deși în adâncul inimii lor nimeni nu vrea să păcătuiască, el este dependent de păcat, pentru că Satan îi stârnește și ei păcătuiesc spontan.

Există în fiecare dintre noi dorința de a nu păcătui și chiar ne exersăm voința de a nu mai face asta sau asta; Indiferent cât de mult ne-am strădui, păcatul este o persoană din noi – Satan însuși – care ne învinge întotdeauna.

S-ar putea să ne străduim să facem binele, dar apoi eșuăm din nou și comit păcate și ne putem întreba de ce se întâmplă asta și cum am putea fi atât de neghiobi să facem asemenea lucruri.

Domnul Isus a spus: Oricine face păcat este rob al păcatului (Ioan 8:34). Nimeni astăzi nu are control asupra lui însuși; toată lumea a devenit sclav al păcatului. Păcatul care este înăuntrul nostru este o adevărată putere de control (Romani 7:24), care ne învinge mereu ori de câte ori încercăm să facem binele.

Dar slavă Domnului, Isus a venit ca adevăratul jubileu să ne elibereze de trupul acestui păcat! El a venit să fie savurarea noastră și, de asemenea, să fie puterea din noi care ne eliberează de păcat și de puterea lui! Mulțumim lui Dumnezeu, legea Duhului vieții ne-a eliberat în Cristos Isus de legea păcatului și a morții (Romani 8:2).

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că tot ceea ce încercăm să savurăm în afară de Dumnezeu este mâncare pentru câini, gunoi și bălegar. Salvează-ne de a fi „conduși de nas” de Satan să ne hrănim cu bălegar. Vrem să ne întoarcem la Tine. Venim la Tine din nou și din nou pentru a fi sub lumina Ta, aplicăm sângele Tău prețios și vrem să rămânem în savurarea lui Cristos. Doamne, în afară de Tine nu putem face nimic! Fă-ne să vedem, dragă Doamne, că păcatul din noi este o putere reală de control și ori de câte ori ne fixăm mintea să facem bine, păcatul ne învinge! O, Doamne, fie ca să ne dăm seama că oricine comite păcatul este sclav al păcatului! Avem nevoie de Tine, Doamne, ca jubileul nostru! Alegem să ne exersăm duhul și să fim în Cristos, pentru că în Cristos suntem eliberați de legea păcatului și a morții prin legea Duhului vieții! Salvează-ne de la a încerca să nu păcătuim. Salvează-ne de la a ne strădui să facem mai bine și de a ne opri să facem greșeli. Ne întoarcem către Tine. Venim să Te savurăm. Doamne Isuse, Tu ești porția noastră pentru savurarea noastră! Vrem să Te savurăm astăzi!

Îl primim și-L savurăm pe Cristos suficient pentru a fi eliberați de robia păcatului și-L savurăm pe Dumnezeu ca posesiunea noastră

Putem crede că, acum că suntem credincioși în Cristos, nu păcătuim la fel de mult ca oamenii din lume. Totuși, s-ar putea să fim ca scroafa din 2 Pet. 2:22 care, după ce a fost spălată și curățată, se întoarce în noroi pentru a se bălăci în el.

Da, putem vedea că păcătuim, ne putem pocăi și aplica sângele Domnului, dar pentru că nu Îl savurăm suficient pe Cristos, ne putem întoarce în noroi și ne vom hrăni totuși cu bălegar, fiind conduși de nas de Satan, stăpânul bălegarului. O, Doamne Isuse!

Cheia este că trebuie să-L primim și să Îl savurăm suficient pe Cristos, astfel încât să putem fi eliberați de sclavia păcatului și să Îl savurăm pe Dumnezeu ca posesiunea noastră.

S-ar putea să nu păcătuim în mod fățiș și alții pot crede că suntem un bun creștin, dar numai noi și Domnul știm cu ce petrecem timpul astăzi când ne folosim smartphone-ul sau computerul, ce facem în timpul nostru liber și ce ne trece prin minte când avem timp de noi înșine. O, Doamne Isuse!

De multe ori suntem ca Pavel în Rom. 7:24, cerându-I cu disperare Domnului să ne elibereze de trupul acestui păcat. Fie ca să ne dăm seama că, așa cum Rom. 8:2 spune că legea Duhului vieții ne eliberează în Cristos Isus de legea păcatului și a morții!

Putem să fim eliberați și să avem libertate reală doar savurându-L pe Cristos ca Duh dătător de viață (Ioan 8:11-12, 24, 28, 31-36). Numai cei care Îl savurează pe Dumnezeu nu comit păcat și sunt cu adevărat liberi și se împărtășesc cu Dumnezeu ca porție a lor.

Numai cei care Îl primesc și Îl savurează pe Cristos suficient sunt cu adevărat liberi, trăind o viață de libertate, eliberare și eliberare de robie!

Prin Evanghelie am primit și am intrat în jubileu; acesta nu este ceva care se întâmplă odată pentru totdeauna, în momentul în care ne pocăim și credem în Domnul, ci ceva pe care trebuie să-l experimentăm în fiecare zi.

Trebuie să Îl savurăm pe Dumnezeu ca posesiunea noastră și să Îl savurăm suficient pe Cristos, astfel încât să ne putem împărtăși din bogățiile Sale și să fim liberi! Dacă Fiul ne eliberează, suntem cu adevărat liberi (Ioan 8:36).

Dacă vrem cu adevărat să fim liberi și să nu comităm păcat, trebuie să-L primim și să Îl savurăm pe Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu. Astăzi Cristos este Duhul dătător de viață, Duhul vieții, Duhul care dă viață; El este în noi ca legea Duhului vieții.

Atâta timp cât ne întoarcem la Domnul, fixându-ne mintea pe duh (Romani 8:6), Îl savurăm pe viață și pace și suntem eliberați de legea păcatului și a morții.

Pe de o parte, trebuie să ne exersăm duhul cu funcția sa de conștiință, mărturisindu-ne păcatele și aplicând sângele prețios al Domnului pentru a fi curățat de păcatele noastre și spălat de orice nedreptate (1 Ioan 1:7, 9).

Pe de altă parte, trebuie să continuăm să ne exersăm duhul în funcția sa de părtășie pentru a-L savura pe Domnul și a ne împărtăși din bogățiile Sale.

Chiar și în calitate de credincioși în Cristos, dacă nu Îl savurăm suficient pe Domnul, vom fi înrobiți de multe lucruri.

Faptul de a ne hotărî să renunțăm la cutare lucru sau să nu mai facem cutare lucru nu va funcționa, pentru că în trupul nostru există o persoană care trăiește acolo, care este mult mai puternică decât voința noastră.

În calirate de credincioși în Cristos, dacă ne hotărâm să încetăm să facem acest lucru sau să fim angajați în acea activitate care duce la păcat, acest lucru NU va funcționa.

Trebuie să venim continuu la Domnul să-L mâncăm și să-L savurăm pe El; numai savurându-L pe Domnul într-un mod suficient ne va face în stare să Îl savurăm pe El ca posesiunea noastră și să fim eliberați de sclavia păcatului (1 Cor. 1:9; Apocalipsa 2:7; Isaia 55:1-2).

Fie ca noi să venim la El din nou și din nou. Fie ca să încetăm să încercăm să facem față unui aspect rău al atitudinii noastre sau unui aspect enervant al dispoziției noastre și să savurăm doar pe Domnul!

S-ar putea să descoperim că suntem în robia unui dispozitiv mic, telefonul nostru, pentru că petrecem nenumărate minute și ore pe telefoanele noastre. Domnul știe aceasta; El știe că suntem în robia smartphone-ului nostru, că ne place să fim pe el și că există multe lucruri pe telefoanele noastre care sunt ca o gaură neagră, care ne aspiră și ne uzurpă.

Fie ca noi să ne dăruim Domnului astăzi pentru a-L primi și a-L savura suficient pe Cristos, astfel încât, pe partea negativă, să fim eliberați de sclavia păcatului și de orice robie, iar pe partea pozitivă, să ne împărtășim din Dumnezeu ca posesiunea noastră.

Domnul să ne elibereze prin savurarea noastră de Cristos. Cristos, ca jubileu, ne eliberează de sărăcia, robia, orbirea și asuprirea noastră (vezi Ecl. 1:2, 14; 3:11; Fil. 3:8; 2 Petru 2:22; Luca 12:21; Apoc. 3:17). Nu știm ce ne ține captivi, ce ne orbește, ce ne face să fim săraci și ce ne asuprește; suntem atât de nevăzători de atacurile inamicului și de tacticile uzate.

Singura soluție la aceasta este să-L primim și să Îl savurăm suficient pe Cristos, astfel încât să Îl savurăm ca fiind libertatea reală și să fim plini de bogățiile Lui pentru a trăi în realitate jubileul! Când Îl savurăm suficient pe Cristos, suntem aduși înapoi la Dumnezeu ca posesiunea noastră și ca savurare a noastră și suntem eliberați de orice asuprire.

Este inutil și zadarnic să lupți și să te străduiești; hotărârea noastră nu va funcționa – trebuie să Îl savurăm suficient pe Domnul și să venim în continuare la El pentru a-L savura pe El.

Aleluia, legea Duhului vieții ne eliberează de legea păcatului și a morții pe măsură ce suntem în Cristos Isus! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a fi în Tine și a rămâne în Tine. Încetăm să ne străduim și să încercăm să ne îmbunătățim. Încetăm să ne hotărâm să facem cutare sau cutare lucru pentru a-i plăcea lui Dumnezeu sau pentru a ne trata dispoziția noastră noastră; pur și simplu venim să-L primim și să Îl savurăm suficient pe Cristos astăzi. Venim la Tine, dragă Doamne, să Te contactăm. Tu ești Duhul viu în duhul nostru. Aleluia, Duhul dătător de viață este în duhul nostru, chiar una cu duhul nostru și, savurându-L pe El, putem fi eliberați de puterea păcatului și ne putem împărtăși din Dumnezeu! Amin, Doamne, ne întoarcem la Tine ca posesiunea și savurarea noastră. Vrem să Te savurăm pe tot parcursul zilei. Vrem să-L primim și să Îl savurăm pe Cristos în mod suficient de-a lungul zilei, astfel încât să fim eliberați de orice robie și să ne împărtășim cu Dumnezeu ca porție a noastră! Aleluia, Cristos ca jubileul nostru ne eliberează de sărăcia, captivitatea, orbirea și asuprirea noastră! Amin, Doamne, ține-ne astăzi în jubileu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy Christ Sufficiently to be Freed from Bondage and have God as our Possession, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 5 (Să-L savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului noutestamentar) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului cu libertatea și binecuvântările sale

05/03/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Ca credincioși în Cristos, trebuie Îl savurăm pe Cristos ca realitate a libertății și a binecuvântărilor jubileului Noului Testament; trebuie să învățăm să Îl savurăm zilnic pe Cristos ca realitate a jubileului. Jubileul nu este doar ceva care a fost rânduit de Dumnezeu în Vechiul Testament; este o epocă, epoca harului, pentru că atunci când Cristos, El a venit ca jubileu și El a adus epoca jubileului. Aleluia!

O ilustrație foarte practică și minunată a jubileului este pilda fiului risipitor, care este un tip reprezentativ al fiecăruia dintre noi astăzi. Eram ca fiul risipitor: am risipit ceea ce ne-a dat Dumnezeu și am pierdut totul.

Dar apoi într-o zi ne-am trezit; ne-am revenit în fire și ne-am dat seama că avem mâncare din belșug în casa Tatălui, deci de ce să ne lipsească și să fim nefericiți departe de Tatăl nostru.

Ființele umane sunt create după chipul lui Dumnezeu și conform asemănării Sale, dar am fost înșelați de dușman și L-am pierdut pe Dumnezeu ca porție a noastră. Credem că astăzi suntem liberi Îl savurăm pe tot ce ne dorim, dar în realitate, în afară de Cristos ca libertate a noastră, nu avem libertate.

Omul este născut în păcat, sclav al păcatului și uzurpat de Satan; în plus, toate lucrurile din lume sunt concepute de Satan să-l prindă pe om, să-l uzurpe și să-l țină ocupat cu lucruri în afară de Dumnezeu. O, Doamne Isuse!

Chiar și după ce L-am primit pe Domnul, încă suntem ca fiul risipitor, muncind și trudind în lume, neavând hrană de mâncat și tânjind să fim în casa Tatălui. O, Doamne! Trebuie să ne întoarcem la Domnul și Îl savurăm pe El în casa Tatălui.

Ori de câte ori venim la Dumnezeu, când ne pocăim și ne întoarcem la Dumnezeu, El ne așteaptă cu un ospăț, El ne acoperă cu Cristos ca dreptate și ne primește înapoi în casa Lui. El primește înapoi în casa Tatălui nu ca slujitori ai Săi angajați, ci ca fii ai Săi savuratori.

Noi nu suntem slujitorii lui Dumnezeu pentru a-I sluji și a trudi pentru El; mai degrabă, suntem fiii Lui și, ca fii, savurăm toate bogățiile din casa Lui.

Mulțumim Domnului că ne-a primit din nou și din nou. Uneori, putem crede că ne-am îndepărtat prea mult de Dumnezeu și că nu există nicio cale ca El să ne primească înapoi, dar când auzim Evanghelia și Domnul ne cheamă din nou, ne dăm seama că El ne primește din nou și din nou.

Cât de plăcut este să auzi vocea Lui primitoare, primindu-ne în savurarea lui Cristos!

Fie ca noi să învățăm Îl savurăm pe Cristos zilnic ca realitate a jubileului, astfel încât să putem savura realitatea libertății și a binecuvântărilor din jubileul Noului Testament!

Îl savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului, petrecând timp cu El pentru a fi infuzat cu El

Cum Îl putem savura pe Cristos ca realitate a jubileului de astăzi? O cale foarte simplă de a face acest lucru este să petrecem timp cu Domnul zi de zi pentru a asculta cuvântul Său și a fi infuzat cu El.

Trebuie să urmăm modelul Mariei, care nu a fost ocupată să facă multe lucruri pentru Domnul Isus, ci mai degrabă, a stat la picioarele Domnului și a ascultat cuvântul Lui (Luca 10:39).

Astăzi în viața de biserică putem fi fie ca Maria, fie ca Marta. Într-un fel, toți trebuie să fim sfinți muncitori, având grijă de nevoile altora și mai presus de toate, de nevoia Domnului, dar într-un alt sens, trebuie să fim ca Maria, ascultând cuvântul Domnului.

Marta era ocupată, fiind atrasă de multă slujire, și a venit la Domnul și L-a rugat să-i spună Mariei să nu o lase să facă toate acestea singură, ci să-și facă partea cu ea. Răspunsul Domnului, însă, a fost că Maria a ales partea bună, care nu-i va fi luată.

Chiar dacă Îl slujim pe Domnul, când suntem ocupați să lucrăm pentru El, trebuie Îl savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului, petrecând timp cu El pentru a asculta cuvântul Său și a fi infuzați cu El.

Trebuie să ne luăm timp pentru a petrece cu Domnul. În primul rând, trebuie să stăm la picioarele Domnului; nu stăm la picioarele altei persoane, ci la picioarele Domnului. Trebuie să ne apropiem de Domnul Însuși.

Nu există altă metodă mai bună decât a veni la Domnul clipă de clipă pentru a-L iubi, a I ne închina, a avea părtășie cu El neîncetat și a rămâne în prezența Sa. Acesta este drumul cel mai scurt. De fapt, serviciul nostru față de Dumnezeu rezultă din apropierea noastră de Dumnezeu și, fără a ne apropia de Dumnezeu, nu putem să-L cunoaștem și nici ce este în inima Sa.

Trebuie să ne rugăm neîncetat (1 Tes. 5:17), luându-ne timp pentru a rămâne în părtășia cu Domnul cu fața dezvelită, astfel încât să fim schimbați, transformați, după chipul Său (2 Cor. 3:18).

În al doilea rând, trebuie să stăm la picioarele Domnului, punându-ne într-o poziție umilă pentru a-L primi pe Domnul ca har (1 Petru 5:5). Fără a ne smeri înaintea Domnului pentru a asculta cuvântul Său, nu putem primi binecuvântarea Sa.

Dacă credem că cunoaștem Biblia și știm ce vrea Domnul să ne vorbească,

Dumnezeu li se împotrivește celor mândri, dar dă har celor smeriți. A fi smerit nu înseamnă a ne pune pe noi înșine undeva jos; mai degrabă, este să ne ignorăm pe noi înșine, să ne negăm și să ne considerăm nimic, atrăgând la Dumnezeu să ne dea har.

A fi smerit înseamnă a uita lucrurile care sunt în urmă și a te întinde spre Domnul pentru a primi noua Sa vorbire și infuzie. Trebuie să venim la El pentru a ne vorbi și a ne infuza cu tot ceea ce este El, astfel încât să putem primi bogățiile Sale pentru noi astăzi. A avea o atitudine de smerenie invită harul lui Dumnezeu.

În al treilea rând, trebuie să stăm jos și să fim liniștiți; liniștea înaintea Domnului este adesea sursa puterii spirituale (Isaia 30:15). De multe ori, ochii și gândurile noastre sunt distrase spre lumea exterioară, iar sufletul nostru este tulburat în interior, pentru că avem o minte rătăcită și gânduri șovăitoare. O, Doamne!

Când mintea noastră rătăcește și gândurile noastre șovăie, nu putem primi cu ușurință vorbirea și revelația Domnului. Putem spune că cea mai mare provocare cu care se confruntă un om este să tacă înaintea Domnului. Pe măsură ce ne apropiem de Dumnezeu, trebuie să ne liniștim ființa.

Mintea noastră este ușor distrasă și concentrată pe multe lucruri, dar trebuie să o aducem înapoi la Domnul. Ne putem gândi la educația noastră, la ziua viitoare, la familie, la nevoile noastre sau la o anumită persoană; iar și iar, trebuie să ne liniștim ființa interioară, astfel încât să-L putem privi pe Domnul și Îl savurăm pe El.

Fie ca noi să avem simplitatea și puritatea care sunt în Cristos. Psa. 27:8 spune că Îi cerem un lucru de la Iehova – un lucru! – să locuim în casa lui Iehova în toate zilele vieții noastre, pentru a privi frumusețea lui Iehova și pentru a căuta templul Său.

Ne dorim un singur lucru: să-L vedem pe Domnul, Îl savurăm pe El, să-L privim și să fim infuzați cu El. Dacă ne liniștim ființa și ne concentrăm asupra Domnului în acest fel, ne vom bucura de Cristos ca fiind realitatea jubileului.

Nu trebuie să ne rugăm pentru cutare sau cutare lucru; trebuie să ne concentrăm asupra Domnului în timpul petrecut cu El. Trebuie să căutăm chipul Său. Fața Sa ne este disponibilă și, pe măsură ce Îl privim, Îl și vom reflecta pe El.

Dacă vrem să avem imaginea Domnului imprimată în noi și să fim transformați în chipul Domnului, trebuie să ne liniștim ființa în fața Sa în timp ce petrecem timp cu El. Domnul să ne facă dispuși să fim liniștiți în ființa noastră interioară, astfel încât să putem privi pe Domnul și să fim infuzați cu El prin cuvântul Său.

În al patrulea rând, trebuie să ascultăm cuvântul Domnului. El ne spune cuvinte care sunt duh și viață (Ioan 6:63) pentru ca El să se împartă în noi. Pe măsură ce ascultăm cuvântul Domnului, Îi dăm ocazia să se comunice cu noi, astfel încât să-L primim continuu pe Domnul și să-L câștigăm.

Nu ar trebui să primim doar cuvintele omului, ci și ale lui Dumnezeu. Ar fi atât de păcat ca cineva să primească, să înțeleagă și să savurezecuvintele omului, dar să rateze cuvântul lui Dumnezeu în adunările bisericii.

Fie ca noi să-L ascultăm pe Domnul și să-I dăm ocazia să Se comunice cu noi, să Se infuzeze în noi și să ne transforme după chipul Său pe măsură ce petrecem timp cu El în cuvântul Său (2 Cor. 3:18).

Doamne Isuse, vrem Îl savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului de astăzi, petrecând timp cu El pentru a fi infuzați cu El. Amin, Doamne, deschide-ne urechile ca să auzim cuvântul Tău. Vrem să ascultăm cuvântul Tău și să fim infuzați cu Tine astăzi. Ne apropiem de Tine astăzi. Venim la Tine ca să Te iubim, să ne închinăm Ție, să avem părtășie cu Tine și să rămânem în prezența Ta. Amin, Doamne, stăm la picioarele Tale, smerindu-ne să primim harul Tău. Salvează-ne de la a fi mândri înaintea Ta. Ne punem deoparte, ne negăm și ne considerăm nimic; noi Te vrem doar pe Tine! Fie ca să ne liniștim ființa în fața Ta. Fie ca ochii și gândurile noastre să nu fie distrase spre lumea exterioară, ci să fie concentrate asupra Tine. O, Doamne, vrem să Te vedem, să Te cunoaștem și să Te savurăm! Ne apropiem de Tine și căutăm fața Ta! Vorbește-ne în cuvântul Tău, ca să fim infuzați cu tot ceea ce ești Tu. Vrem să ascultăm cuvântul Tău pentru a fi infuzați cu duh și viață. Distribuiește-Te în noi. Dorim să-Ți oferim oportunitatea de a Te comunica nouă, astfel încât să Te primim continuu și să Te câștigăm!

Îl savurăm pe Cristos ca realitate a libertății și a binecuvântărilor în jubileul Noului Testament

Jubileul de astăzi include libertatea și binecuvântările; realitatea libertății și a binecuvântărilor este Cristos Însuși. Libertatea este ceva pe care toată lumea dorește; nimeni nu vrea să fie în robie sau sclavie.

Cu toate acestea, libertatea în afară de Cristos nu este libertate reală. Numai când Fiul ne eliberează, suntem cu adevărat liberi. Când venim la Domnul și ne exersăm duhul pentru a-L atinge în cuvântul Său, suntem eliberați, pentru că cunoaștem adevărul și pe Cristos așa cum adevărul ne eliberează. Dar fără Cristos, nu avem libertate.

Astăzi mulți oameni vor să aibă libertate și luptă pentru drepturile lor. Dar libertatea fără Dumnezeu nu este libertate reală. Mântuirea lui Dumnezeu ne face să avem libertate reală (Luca 8:32, 36; Gal. 5:1; 2 Cor. 3:17). Libertatea exterioară nu este libertate reală; libertatea interioară este dată de Domnul, deoarece realitatea jubileului este libertatea reală.

Trebuie Îl savurăm pe Cristos ca realitate a libertății și a binecuvântărilor în jubileul Noului Testament. Libertatea noastră vine din savurarea lui Dumnezeu. Când Îl savurăm pe Dumnezeu în Cristos, suntem cu adevărat liberi.

Lumea nu ne mai uzurpează, păcatul nu are putere asupra noastră, iar Satan nu are teren în ființa noastră atunci când savurăm Cristos ca realitate a jubileului. Cu cât Îl savurăm mai mult pe Dumnezeu, cu atât avem mai multă libertate.

Libertatea este să fii fără opresiune sau deficiență. Nu doar oamenii ne pot asupri; situațiile, lucrurile și chestiunile ne pot asupri, iar acesta este ceva interior. Fie ca noi să venim la Domnul a-L savura pe El ca realitate a libertății și a binecuvântărilor jubileului Noului Testament!

S-ar putea să fim eliberați de Domnul și să nu fim asupriți, dar putem fi săraci, pentru că nu-L avem pe Dumnezeu ca porție a noastră. Sărăcia este o robie extraordinară. Fie ca noi să Îl savurăm în continuare pe Domnul pentru a fi eliberați de orice robie și sclavie și să ne împărtășim din bogăția Lui în duh prin rugăciune și citire zilnică a Cuvântului Său, astfel încât să nu fim săraci, ci să fim îmbogățiți de El!

Aleluia, astăzi Dumnezeu este porția noastră, iar când Îl savurăm pe El, avem libertate! Pe măsură ce trecem ziua și avem grijă de lucrurile pe care trebuie să le facem, trebuie să ne întoarcem în continuare la Domnul pentru a-L savura pe El.

S-ar putea să începem într-un mod pozitiv dimineața prin contactarea Domnului, dar până la ora prânzului, s-ar putea să fim înrobiți de munca noastră sau de gândurile noastre; trebuie să venim Îl savurăm pe Domnul petrecând timp cu El pentru a fi infuzați cu El și pentru a-L savura pe Cristos ca realitate a jubileului.

Când intrăm în realitatea jubileului, savurarea lui Cristos, nu numai că suntem înapoiați la Dumnezeu ca porție a noastră, dar obținem și libertate și suntem eliberați din robia sclaviei. Libertatea reală este în interior, iar libertatea reală vine din savurarea lui Cristos.

Când oamenii caută libertate în afară de a se întoarce la Dumnezeu, se produc mai multe probleme și sunt aduse mai multe lucruri rele. Oamenii de astăzi vorbesc despre libertate, drepturi civile, drepturile omului și tot felul de drepturi, dar dacă omul nu Îl savurează pe Dumnezeu, nu poate avea libertate reală. O, Doamne Isuse!

Biblia ne spune că mai întâi trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu înainte de a putea avea libertate. Dacă vrem savurăm libertatea reală, trebuie să venim la Domnul, să ne pocăim și să-L primim, iar savurându-L pe El avem libertate!

Dar dacă vrem doar libertate fără a fi înapoiați la Dumnezeu, rezultatul este că nu avem libertate reală. Mântuirea lui Dumnezeu ne face să avem libertate reală și, prin mântuirea, ne întoarcem la Dumnezeu pentru a-L savura pe El ca porție a noastră. Aleluia!

Doamne Isuse, vrem să-L savurăm pe Cristos ca realitate a libertății și a binecuvântărilor în jubileul Noului Testament! Aleluia, a venit jubileul și-L putem savura pe Cristos ca realitatea jubileului! Amin, Doamne, venim la Tine ca să Te savurăm zi de zi. Doar savurându-Te pe Tine putem avea libertate reală. Doamne, Tu ești libertatea noastră, căci atunci când Fiul ne eliberează, suntem cu adevărat liberi! Numai atunci când Te savurăm putem noi fi eliberați de orice robie, de orice povară grea, de orice asuprire și de orice sclavie. Ne întoarcem la Tine din nou. Cât de mult avem nevoie de Tine ca adevăratul nostru jubileu. Nu vrem să căutăm nicio libertate în afară de Tine. Doamne, Tu ești bogăția noastră, posesiunea noastră și adevărata noastră libertate. Ne place să Te savurăm astăzi și astfel să savurăm libertate reală. Ne place savurăm bogățiile lui Cristos pentru a fi bogați în Cristos, plini de Cristos și umpluți cu Cristos. Aleluia, în jubileu suntem înapoiați la Dumnezeu ca porție a noastră și-L savurăm pe Cristos ca libertatea noastră reală!