Dorința lui Dumnezeu

Mergem să facem discipoli din toate națiunile având autoritatea Domnului pentru a lega și dezlega

17/02/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Deoarece toată autoritatea în cer și pe pământ a fost dată lui Cristos în învierea Sa, noi putem merge cu autoritatea Sa să facem discipoli din toate națiunile, botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt; mergem cu autoritatea Domnului pentru a-L lega pe omul tare și de a-i dezlega pe oameni pentru a-i aduce în împărăția lui Dumnezeu. Amin!

Cristos a venit ca primul om-Dumnezeu care a fost întruparea Dumnezeului Triunic și S-a smerit până la capăt, învățând să asculte de Dumnezeu și să fie una cu Dumnezeu în toate lucrurile ca om.

Apoi, în învierea Sa, El a fost făcut Domn și Cristos și i s-a dat toată puterea în cer și pe pământ. Aleluia, acum Isus Cristos, un Om (care este și Dumnezeu) este pe tron și El are toată autoritatea!

Pentru că El are toată autoritatea, El ne însărcinează pe noi, ucenicii Săi, să mergem și să facem discipoli din toate neamurile.

Cartea Matei îl dezvăluie pe Cristos ca Mântuitor-Împărat; El S-a născut ca Fiul lui David pentru a moșteni tronul său și El a fost Împăratul ceresc pe pământ pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu.

Dumnezeu dorește să câștige o împărăție, un domeniu în care El poate domni și stăpâni, iar această împărăție este în ființa omului. împărăția lui Dumnezeu de astăzi nu este exterioară, ca să o vedem și să o atingem; este în duhul și în inima noastră.

Cristos ca Împărat ceresc a venit să-și întemeieze împărăția pe pământ. El a predicat evanghelia împărăției și le-a spus oamenilor să se pocăiască pentru împărăția lui Dumnezeu.

Apoi, la învierea Sa, Lui i s-a dat toată autoritatea în cer și pe pământ, iar acum noi, ca discipoli ai Săi, suntem însărcinați de către Domnul să mergem cu autoritatea Sa pentru a face discipoli din toate națiunile. Aleluia!

În primul rând, venim sub stăpânirea lui Dumnezeu prin pocăință și credință în Cristos, iar apoi, îi aducem pe alții în împărăția lui Dumnezeu, fiind una cu Cel care are toată autoritatea în cer și pe pământ. Slavă Domnului!

Marea misiune a lui Cristos în Mat. 28:18-19 este ca noi să mergem cu autoritatea Sa și să facem discipoli din toate neamurile pentru a-i face cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu.

Cristos este Împăratul, El are o împărăție și noi facem parte din împărăția Sa. El este Mântuitorul-Împărat nostru și împreună suntem împărăția Lui.

El este Cel mai minunat și ne-a scos din împărăția lui Satan și a întunericului în împărăția lui Dumnezeu, care este plină de iubire și lumină. Astăzi trăim în împărăția lui Dumnezeu și Îl întronăm pe Domnul în ființa noastră zi de zi, chiar și clipă de clipă.

El este Domnul și Împăratul, iar noi suntem împărăția Lui. Și noi mergem cu autoritatea Sa de a face discipoli din toate națiunile! Amin!

Având autoritatea Domnului, mergem să facem discipoli din toate națiunile și să aducem oameni în împărăția lui Dumnezeu

După ce Domnul Isus a spus că în învierea Sa i s-a dat toată puterea în cer și pe pământ (Matei 28:18), El le-a poruncit ucenicilor Săi să meargă și să facă discipoli din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt (v. 19).

Deoarece lui Cristos, ca Împărat ceresc, i s-a dat toată autoritatea în cer și pe pământ, El își trimite ucenicii să facă discipoli din toate națiunile.

Noi suntem astăzi ucenicii Domnului, pentru că am fost transferați din întuneric la lumină și din autoritatea lui Satan în împărăția lui Dumnezeu (Fapte 26:18). Având autoritatea Domnului, mergem să facem discipoli din toate națiunile și să aducem oameni în împărăția lui Dumnezeu.

Mergem cu autoritatea Domnului. A face discipoli din națiuni nu înseamnă doar a predica evanghelia și a-i ajuta să se pocăiască; înseamnă a determina păgânii să devină poporul împărăției pentru ca Dumnezeu să aibă o împărăție, care este biserica de pe pământ astăzi.

Domnul nu le-a poruncit ucenicilor Săi să meargă și să predice evanghelia; în învierea Sa, Domnul Isus a dat autoritatea Sa ucenicilor Săi pentru ca ei să meargă să facă discipoli din toate neamurile.

Există o diferență între predicarea evangheliei și a face discipoli din națiuni; a predica evanghelia înseamnă a aduce pe păcătoși la mântuire, dar a face discipoli din națiuni înseamnă a face ca neamurile să devină poporul împărăției, parte a împărăției lui Dumnezeu.

Având autoritatea Domnului, suntem însărcinați de către Domnul Isus în învierea Sa să mergem și să facem discipoli din toate națiunile. Amin!

Cuvântul „deci” indică faptul că însărcinarea Domnului se bazează pe ceea ce El a spus anterior; putem merge și face discipoli din națiuni pentru că Cristos are toată autoritatea în cer și pe pământ.

Trebuie să fim cei care merg și, înainte de a merge, trebuie să fim trimiși. Nu putem merge pur și simplu fără să fim trimiși.

Împăratul ceresc vrea să ne trimită; El ne-a mântuit, ne-a făcut poporul împărăției Sale și acum ne trimite cu autoritatea Sa să facem discipoli din toate neamurile.

Mergem să predicăm evanghelia și să facem discipoli din națiuni nu pentru că suntem entuziasmați sau fericiți și nici pentru că suntem capabili, suntem instruiți și știm ce să spunem.

Mai degrabă, mergem pentru că venim mai întâi la Domnul, Îl întronăm în ființa noastră și Îi spunem: Doamne, iată-mă, trimite-mă!

Există multe țări și locuri pe pământ în care Domnul Se mișcă și în care este nevoie ca oamenii să meargă să facă discipoli din națiunile, dar noi venim mai întâi la Domnul ca și Cap, Împărat, și mergem one cu Cel care ne trimite.

Domnul Isus a venit ca fiind Cel trimis; El a fost trimis de Tatăl și El a avut autoritatea lui Dumnezeu. Astăzi trebuie să venim la El ca Împărat ceresc și să-L lăsăm să ne trimită pentru a merge cu autoritatea Domnului și a face discipoli din toate națiunile.

Niciunul dintre noi nu ar trebui să meargă de la noi înșine, din proprie inițiativă și din cauza propriei preferințe sau dorințe; există un Împărat în împărăția cerească și El are toată autoritatea în cer și pe pământ.

Venim la Domnul, ne deschidem Lui și Îl lăsăm pe El să ne trimită. Când El ne trimite, El ne trimite cu autoritatea Sa și noi mergem să facem din oameni păgâni cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu.

Trebuie doar să ne deschidem Domnului și să-I spunem: Doamne, iată-mă; trimite-mă (Isaia 6:8)! Când mergem, când El ne trimite și noi mergem, avem autoritatea Domnului și putem face din oameni cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu.

Nu mergem cu propria noastră autoritate sau din cauza propriului nostru zel pentru Dumnezeu. Mergem cu autoritatea Domnului.

Pentru că avem autoritatea Sa, putem birui orice provocări, putem face față oricăror dificultăți și putem învinge orice dușman, pentru că autoritatea Domnului este cu noi.

Mergem cu autoritatea Domnului să nu-i convingem pe alții că Dumnezeu este bun și că ei trebuie să se pocăiască, altfel se duc în iad; mergem cu autoritatea Sa de a face discipoli din toate națiunile.

Este bine să fim înaintea Domnului și să considerăm cu rugăciune acest lucru astăzi, pentru ca noi să fim cei trimiși, cei pe care El îi trimite nu doar să predice evanghelia, ci și mai mult, să facem discipoli din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt.

Pe măsură ce mergem cu autoritatea Domnului, El vorbește în vorbirea noastră, dușmanul este legat și Domnul are o cale de a aduce pe alții în împărăția Sa.

Doamne Isuse, Te lăudăm că ai toată autoritatea în cer și pe pământ! Aleluia, Isus Cristos este Domnul și El are toată autoritatea astăzi! Amin, Doamne, mulțumim că ne faci un duh cu Tine și că ne-ai trimis cu autoritatea Ta să facem discipoli din toate neamurile. Iată-ne, Doamne, trimite-ne. Nu vrem să mergem în propriul nostru nume sau din propriul nostru zel; ne deschidem și Te lăsăm să ne trimiți. Fie ca Tu să ai o cale de a ne trimite să facem discipoli din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt. Ne punem deoparte cu dorințele, preferințele și gândurile noastre și ne supunem Ție. Doamne Isuse, Tu ești Domnul nostru. Tu ești Împăratul nostru. Tu ești Împăratul ceresc al împărăției cerești și Te luăm ca autoritatea noastră supremă. Suntem sub tronul Tău. Trimite-ne, Doamne, ca să mergem cu autoritatea Domnului și să facem discipoli din toate neamurile! Fie ca mergerea noastră să nu fie doar să predicăm evanghelia pentru a aduce oamenii la mântuire, ci chiar mai mult, să-i facem discipoli din pe alții și să-i aducem în împărăția lui Dumnezeu!

Avem autoritatea lui Dumnezeu de a lega și dezlega pentru ca păcătoșii să fie eliberați din împărăția lui Satan și aduși în împărăția lui Dumnezeu

Predicarea Evangheliei este un război, deoarece implică eliberarea oamenilor de sub uzurparea lui Satan pentru a fi aduși în împărăția lui Dumnezeu. A face discipoli din toate națiunile implică război duhual, iar în războiul duhual suntem una cu Domnul, împărtășind autoritatea Sa.

Deoarece Domnul Isus are toată autoritatea în cer și pe pământ, noi suntem trimiși de El cu autoritatea Domnului să mergem și să facem discipoli din toate națiunile (Matei 28:19).

În Mat. 16:19 Domnul i-a spus lui Petru că i-a dat lui (și bisericii) cheile împărăției cerurilor, astfel încât orice vom lega pe pământ să fie legat în cer și orice vom dezlega pe pământ să fie dezlegat în ceruri.

Domnul nostru Isus Cristos este Fiul lui David, Împăratul, și noi suntem una cu El. El ne-a dat autoritatea de a lega și dezlega. Pentru ca noi să lărgim împărăția lui Dumnezeu mergând cu autoritatea Domnului de a face discipoli din toate națiunile, trebuie să exercităm autoritatea lui Dumnezeu.

În primul rând, trebuie să ne rugăm până când suntem una cu Domnul. Da, avem Duhul în noi în mod esențial pentru viața noastră de astăzi, dar trebuie să fim unși cu Duhul din punct de vedere economic, pentru putere, astfel încât să putem lega și dezlega.

Biserica de astăzi reprezintă împărăția lui Dumnezeu pe pământ, iar viața de biserică este împărăția lui Dumnezeu în realitate astăzi.

Bisericii i s-a dat autoritatea de a lega și dezlega pe pământ ceea ce a fost legat și dezlegat în ceruri, pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină pe pământ (Matei 18:17-18).

Cu toții putem participa la autoritatea divină nu într-un mod înfățișat sau într-o manieră exterioară pentru spectacol, ci în duh, una cu Domnul ca Împărat care ne trimite și una cu Trupul.

Pentru că toată autoritatea a fost dată Domnului Isus, El ne trimite ca ucenici ai Săi să mergem și să facem discipoli din toate neamurile.

El a scos demonii prin Duhul lui Dumnezeu pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu (Matei 12:28-29), iar acum ne-a dat autoritatea Sa de a lega omul tare și de a-i jefui casa.

Lumea de astăzi a devenit o casă pentru omul tare, Satan, care i-a uzurpat pe atât de mulți dintre oamenii creați de Dumnezeu.

El îi ține în casa lui pentru a fi vasele și uneltele lui, așa că atunci când mergem să facem discipoli din toate națiunile, trebuie mai întâi să-l legăm pe omul tare.

Cu toții trebuie să ne dăm seama că a predica evanghelia nu înseamnă doar a predica sau să da ca învățătură; înseamnă că luptăm.

Satan, omul tare, îi ține captivi pe cei care sunt sub uzurparea lui și pentru ca noi să-i eliberăm de lucrarea orbitoare și uzurparea lui Satan, trebuie să exercităm autoritatea Domnului.

Trebuie să stăm în Trup, unul cu Capul nostru biruitor și înălțat, și să legăm vrăjmașul, să-i dezlegam pe cei uzurpați de el și să-i eliberăm pentru a fi în împărăția lui Dumnezeu.

Nu știm niciodată cu cine vom întâlni când vom merge să facem discipoli din națiunile; totuși, dacă ne rugăm mult împreună, exersându-ne duhul și fiind umpliți în duh, vom avea autoritatea lui Dumnezeu de a lega dușmanul și de a-i dezlega pe cei uzurpați de el pentru a-i aduce în împărăția lui Dumnezeu.

Noi, credincioșii în Cristos, avem autoritatea lui Dumnezeu de a merge și de a face discipoli din națiuni făcând din păgâni oameni ai împărăției pentru stabilirea împărăției lui Dumnezeu pe pământ, care este biserica de astăzi.

Nu suntem aici doar pentru a evangheliza lumea și a câștiga niște suflete; suntem aici pentru a face discipoli din toate națiunile pentru împărăția lui Dumnezeu. Împărăția este crucială, pentru că Dumnezeu dorește să câștige împărăția Sa pe pământ.

În fiecare zi suntem discipolizați de Domnul pentru a fi cei care merg cu autoritatea Domnului și lărgesc împărăția lui Dumnezeu.

Trebuie să fim cu Domnul zi de zi, să fim discipolizați de El în toate lucrurile și să vorbim un singur duh cu El pentru a-i elibera pe alții de uzurparea lui Satan și a-i aduce în împărăția lui Dumnezeu.

Satan poate fi foarte tare, chiar mai tare decât noi, dar noi avem autoritatea Domnului.

Așa cum o mașină mare trebuie să se oprească atunci când un polițist care poartă uniforma o oprește, tot așa inamicul este legat și mulți sunt eliberați de uzurparea lui pentru că astăzi avem autoritatea Domnului.

Doamne Isuse, venim la Tine și vrem să fim cu Tine ca să fim discipolizați de Tine astăzi. Fă-ne ucenicii Tăi. Ne deschidem Ție în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile. Fie ca noi să fim ucenicii Domnului care îl cunoaștem pe Domnul, suntem plini de Domnul și suntem una cu Domnul. Amin, Doamne, ne exersăm duhul să Te atingem și să fim plini cu Tine. Umple-ne azi. Umple-ne cu Tine. Umple-ne cu Duhul. Suntem una cu Tine pe pământ pentru a-l lega pe omul tare și a-i elibera pe cei ținuți captivi de el. Suntem una cu Tine și în Trup pentru a exercita autoritatea Domnului de a lega și dezlega pe măsură ce mergem să facem discipoli din toate națiunile! Amin, Doamne Isuse, fă-ne să vedem că predicarea noastră a Evangheliei și discipolizarea națiunilor este o luptă și că avem autoritatea Domnului! Aleluia, deși dușmanul este foarte tare, avem autoritatea lui Dumnezeu de a-l trata și de a-l face să sufere pierderi! Slavă Domnului, noi suntem una cu Cel care are toată puterea în cer și pe pământ!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, All Authority in Heaven and on Earth has been Given to Jesus Christ in Resurrection, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 3 (Să facem discipoli din toate națiunile, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt) ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Pilda semănătorului: Cristos își face domiciliul în inima noastră pentru clădirea lui Dumnezeu

14/02/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pilda semănătorului ilustrează modul în care Cristos își face domiciliul în inima noastră pentru clădirea lui Dumnezeu.

Domnul, în calitate de Semănător, a venit să Se semene pe Sine ca sămânță a vieții în inima noastră, iar Dumnezeu ne întărește cu Sine însuși ca element, în timp ce noi îi dăm Domnului elementele nutritive pentru ca El să crească în noi pentru clădirea lui Dumnezeu, pentru ca El să câștige zidirea locuinței Sale, a domiciliului Său. Amin!

Săptămâna aceasta am văzut multe aspecte minunate ale Domnului Isus în cartea Matei pe care să le experimentăm, să savurăm și chiar să le exprimăm în viața noastră de zi cu zi.

Cristos este Cel care are fapte conduse ceresc și putem atinge marginea hainelor Sale exersându-ne duhul atunci când venim la Cuvânt pentru a fi infuzați cu umanitatea Sa.

Când îl atingem pe Domnul în duh, vom fi vindecați în umanitatea noastră, iar umanitatea Lui chiar devine umanitatea noastră.

Îl experimentăm pe Cristos și Îl savurăm pe El în cuvântul Său și în viața noastră de zi cu zi, iar umanitatea Sa este infuzată în noi pentru a fi exprimată prin noi.

Domnul Isus este Păstorul nostru, iar noi suntem oile Sale; El ne păstorește, pas cu pas, pentru a savurarea deplină a Sa Însuși.

În primul rând, El ne aduce să savurăm tot ceea ce este El, ca pășunea noastră bogată și ca apele odihnei, apoi ne călăuzește pe cărările dreptății de dragul Numelui Său.

În timp ce El ne păstorește, noi Îl trăim pe Cristos și Îl exprimăm. Chiar și atunci când mergem prin valea umbrei morții, El este cu noi, iar prezența Lui ne asigură.

Mai mult, El întinde o masă înaintea vrăjmașilor noștri pentru ca noi să ne ospătăm din El și cu El și, de asemenea, să-l distrugem pe vrăjmaș.

Domnul ne păstorește pas cu pas până când vom avea deplina savurare a Dumnezeului Triunic în casa lui Dumnezeu și noi locuim aici, în casa Sa, pentru a vedea frumusețea Sa pentru totdeauna.

Mat. 11:28-30 ni-L prezintă pe Cristos ca fiind Cel care este odihna noastră; putem veni la El cu toată osteneala și poverile noastre și El ne va odihni.

Putem învăța de la El și putem lua jugul Său asupra noastră, pentru că voia Tatălui este blândă, plăcută și nu aspră sau dură.

Domnul Isus în noi poate purta jugul, pentru că El este pe deplin ascultător de Tatăl și de voia Lui și o va face și în noi.

În cele din urmă, în Mat. 13 Îl vedem pe Domnul ca Semănător; El a venit să Se semene ca sămânță a vieții în noi, credincioșii în Cristos, pentru ca El să crească în noi și împreună cu noi pentru ca noi să devenim clădirea lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu.

Zi de zi trebuie să-i oferim Domnului elementele nutritive de care are nevoie pentru ca El să crească în noi și să fim zidiți în casa lui Dumnezeu.

Fie ca noi să vedem viziunea lui Cristos fiind Semănătorul care Se seamănă pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră pentru a Se contopi cu noi, astfel încât El să câștige biserica ca pământ cultivat al lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

Vrem să fim cei care cooperează cu Dumnezeu pentru clădirea lui Dumnezeu.

Să fim întăriți în omul nostru interior și să-I dăm Domnului elementele nutritive pentru ca El să crească în noi pentru clădirea lui Dumnezeu

Efes. 3:17 este un verset minunat, care face parte din rugăciunea lui Pavel pentru experiența noastră mai profundă și savurarea noastră din Cristos pentru clădirea lui Dumnezeu.

Dumnezeul Triunic a venit în noi pentru a face o lucrare de zidire în noi, cu El Însuși ca element și, de asemenea, cu ceva din noi ca material.

Acest lucru este ilustrat de pilda semănătorului din Mat. 13 și este experimentat de noi în experiența noastră zilnică, în timp ce Îi permitem Domnului să își facă domiciliul în inima noastră.

Potrivit cu Mat. 13:3, Domnul Se seamănă pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră ca pământ, pentru ca El să crească și să trăiască în noi și să fie exprimat din interiorul nostru.

După ce S-a semănat pe Sine în inima noastră, Domnul crește în noi, făcându-și domiciliul în noi.

Mai întâi, El Se seamănă pe Sine însuși ca sămânță a vieții în pământul inimii noastre, iar apoi El crește în noi cu substanțele nutritive ale solului. Produsul este o compoziție de elemente atât din sămânță, cât și din sol (v. 23).

Dumnezeu a creat în noi anumite substanțe nutritive care sunt bune pentru ca Domnul să vină în noi și să crească în noi. Uimitor! Noi, ființele umane, avem în noi anumite substanțe nutritive create de Dumnezeu ca o pregătire pentru venirea Lui în noi pentru a crește în noi.

Dumnezeu ne-a creat cu un duh uman cu elementele nutritive umane împreună cu inima omului ca pământ pentru ca sămânța divină să crească în noi (1 Petru 3:4).

Dacă azi punem o sămânță în sol, solul trebuie să fie potrivit, cu elementele nutritive și îmbogățirea potrivite, pentru ca sămânța să crească și să dea roade. Nu trebuie să existe pietre sau bucăți de sticlă și trebuie să existe substanțele nutritive adecvate oferite de sol.

Cristos, ca întrupare a Dumnezeului Triunic, a fost semănat în noi ca sămânță a vieții, iar acum El crește în noi. Rata cu care Cristos crește în noi depinde de elementele nutritive pe care I le acordăm.

Cu cât îi oferim Domnului elementele nutritive mai mult, cu atât El va crește mai mult în noi. Cu cât furnizăm mai mulți elemente nutritive exersându-ne duhul și întorcându-ne inima către Domnul, cu atât Domnul poate crește mai mult în noi și cu atât mai repede va crește sămânța în noi pentru a înflori în noi. Amin!

Trebuie să tratăm toate pietrele din inima noastră, toate păcatele și plăcerile ascunse și trebuie să avem pământul potrivit pentru ca Domnul să crească în noi și să aducă roade în noi. Zi de zi trebuie să ne condiționăm sufletul, făcându-l bun și fertil, un pământ bogat care primește sămânța lui Cristos pentru ca El să crească.

Fie ca inima noastră cu duhul nostru să fie într-o stare potrivită, astfel încât Domnul să crească în noi, contopindu-se cu noi zi de zi. Fie ca să avem grijă de pământul inimii noastre, astfel încât Domnul, ca sămânță a vieții, să crească în noi și să înflorească în noi (Matei 5:3, 8).

De partea noastră, trebuie să-i oferim Domnului elementele nutritive pentru ca El să crească în noi. De partea Sa, trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne întărească cu putere prin Duhul Său în omul interior, astfel încât Cristos să-și poată face domiciliul în inima noastră (Efeseni 3:16).

Trebuie să-i cerem Domnului să ne întărească în omul nostru interior, astfel încât să putem coopera cu Domnul care crește în noi. Cu cât El crește mai mult în noi, cu atât Domnul își face mai mult domiciliul în inimile noastre.

Creșterea Lui în noi este pentru clădirea lui Dumnezeu, pentru că El crește în noi zidindu-Se pe Sine în ființa noastră interioară.

Fie ca inima și duhul nostru să-i ofere Domnului elementele nutritive potrivite pentru ca El să crească în noi și să ne deschidem Domnului pentru a ne întări în omul nostru interior, astfel încât El să-și facă domiciliul în inima noastră prin credință.

Mulțumim Domnului că ne-a creat într-un mod special pentru ca El să poată veni în noi ca sămânță a vieții care să crească în noi și să-și facă domiciliul în inima noastră, pentru ca noi să creștem în El și El să poată câștiga clădirea Sa în noi și cu noi!

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai creat cu elementele nutritive potrivite pentru ca Tu să vii în noi și să Te semeni ca sămânță a vieții în noi, pentru a crește în noi pentru clădirea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne deschidem Ție azi. Vrem să tratăm inima și duhul nostru, astfel încât să Îți putem oferi elementele nutritive pentru ca Tu să crești în noi până la maturitate. Crești în noi, Doamne. Trăiește în noi astăzi. Fii exprimat din interiorul nostru. Întărește-ne în omul nostru interior cu putere prin Duhul Tău, ca să-ți faci domiciliul în inima noastră. Dorim să cooperăm cu Tine pentru ca Tu să crești în noi și să-ți faci domiciliul în inima noastră. Crești în noi pentru clădirea lui Dumnezeu. Crești în noi și împreună cu noi pentru ca Dumnezeu să aibă un o locuință reciprocă, Trupul lui Cristos! Fie ca noi să fim cei care ne exersăm zilnic duhul și ne îndreptăm inima către Tine pentru a coopera cu Tine pentru ca Tu să crești în noi pentru clădirea lui Dumnezeu. Fie ca sămânța vieții din noi să crească și să înflorească pe măsură ce îi oferim elementele nutritive de care are nevoie astăzi!

Ne exersăm duhul și ne tratăm inima pentru ca Domnul să-și îndeplinească lucrarea de zidire în noi

De multe ori în viața de biserică putem să ne uităm la alții și să vedem cum cresc ei atât de mult în Domnul și ne putem întreba de ce Domnul nu crește atât de mult în noi, în timp ce alții par să avanseze atât de mult în Domnul. Secretul este cooperarea noastră cu Domnul.

Sămânța vieții este aceeași în calitate, dar depinde de noi cât de mult cooperăm pentru ca această sămânță a vieții să crească în noi, pentru ca Domnul să-și câștige clădirea.

Dacă rămânem în sufletul nostru și trăim în omul nostru natural, nu vor exista niciun fel de elemente nutritive pentru creșterea seminței divine.

Însă, dacă suntem întăriți în omul nostru interior și dacă acordăm atenție duhului nostru și exersăm duhul nostru, elementele nutritive vor fi furnizate și Cristos își va face domiciliul în inimile noastre (Efes. 3:16-17; Rom. 8:6; 1 Tim. 4:7; Iuda 19).

Dacă nu ne exersăm duhul pe tot parcursul zilei pentru a-L contacta pe Domnul chemând numele Lui, El nu are cum să crească în noi. Dar dacă chemăm numele Domnului din adâncul sufletului și ne rugăm peste Cuvântul Său, oferim elementele nutritive potrivite seminței vieții pentru creșterea ei în noi.

Există un proces de creștere în noi. Dacă vrem să-L avem pe Domnul pe măsură ce sămânța vieții crește în interiorul nostru pentru a fi deplina noastră savurare, trebuie să ne deschidem Domnului în mod absolut și să cooperăm cu El pentru a ne trata în întregime inima (Matei 13:3-9, 18-23).

Duhul nostru poate fi exersat, dar cum rămâne cu inima noastră? S-ar putea să avem multe îngrijorări ale acestei epoci, s-ar putea să avem o dragoste pentru bogății și să căutăm bani și s-ar putea să avem mult trafic lumesc în inima noastră.

Deși duhul nostru este exersat, sămânța vieții nu poate crește decât dacă tratăm inima noastră. De partea Sa, Dumnezeu este gata și disponibil să ne întărească cu Sine însuși ca Duh ca putere în omul nostru interior; de partea noastră, trebuie să-I oferim elementele nutritive exersându-ne duhul și tratându-ne inima.

Dumnezeu în Cristos realizează clădirea Sa intrinsecă – zidirea domiciliului Săi – în întreaga noastră ființă. El face acest lucru semănându-Se pe Sine însuși ca sămânță a vieții în duhul nostru și apoi crescând în inimile noastre cu elementele nutritive pe care I le oferim.

Pe măsură ce Îl iubim pe Domnul și ținem cuvântul Său în dragoste, El va veni la noi și va face un locaș cu noi (Ioan 14:23), adică El își face domiciliul în inimile noastre (Efeseni 3:17). El face o lucrare de zidire în noi, în întreaga noastră ființă, zidindu-se pe Sine în noi și zidindu-ne pe noi în Sine.

Această lucrare de zidire depinde nu doar de Dumnezeu, ci și de elementele nutritive pe care îi furnizăm pe măsură ce suntem întăriți în omul nostru interior.

Trebuie să fim întăriți cu aceeași putere care L-a înviat pe Cristos din morți, L-a așezat la dreapta lui Dumnezeu în locurile cerești, a supus toate lucrurile sub picioarele Lui și L-a dat ca Cap peste toate lucrurile bisericii (Efes. 1:19-22).

O astfel de putere este necesară pentru ca noi să fim întăriți în omul nostru interior, astfel încât să putem coopera cu Domnul pentru lucrarea Sa de zidire.

De partea noastră, trebuie să ne exersăm zilnic duhul și să tratăm inima; de partea Sa, Domnul ne întărește în omul nostru interior pentru a-și face domiciliul în inima noastră.

Fie ca noi toți să fim atenți la duhul nostru. Să ne exersăm duhul. Fie ca noi să tratăm inima noastră zi de zi, astfel încât să nu avem păcate ascunse sau plăceri lumești.

Fie ca noi să ne tratăm temeinic inima înaintea Domnului, astfel încât orice neliniște din această epocă să fie îndepărtată și să nu existe trafic lumesc în inima noastră.

Fie ca noi să-i oferim Domnului cea mai bună cooperare pentru mișcarea Sa pe pământ, astfel încât să putem crește în viață, Cristos să crească în noi și El să poată duce la bun sfârșit lucrarea Sa de zidire în noi.

Doamne Isuse, dorim ca Tu ca sămânța vieții să crești în noi, să fii savurarea noastră deplină pentru clădirea lui Dumnezeu. Ne deschidem absolut Ție astăzi. Vrem să cooperăm cu Tine pentru ca Tu să poți crește în noi astăzi. Doamne, ne întoarcem inima către Tine. Vrem să tratăm orice problemă din inima noastră. Strălucește asupra noastră, Doamne, și dezvăluie orice păcate ascunse, plăceri lumești, îngrijorări ale epocii și traficul lumesc din inima noastră. Vrem ca solul inimii noastre să fie bun pentru ca Tu să crești în noi până la maturitate. Amin, Doamne, crești în noi pentru clădirea lui Dumnezeu. Întărește-ne în omul nostru interior pentru ca Tu să-ți faci domiciliul adânc în inima noastră. Amin, Doamne, vrem să-Ți oferim elementele nutritive pentru creșterea seminței vieții în inima noastră. Fă-ți domiciliul în inima noastră. Fă în noi o lucrare intrinsecă de zidire. Zidește-ți domiciliul în noi. Amin, Doamne, fie ca Tu să crești în noi și fie ca noi să cooperăm cu Tine pentru ca Tu să câștigi clădirea Ta – locuința reciprocă a lui Dumnezeu și a omului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Parable of the Sower: Christ makes His Home in our Heart for God’s Building, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 2 (Cristos ca fiind Cel cu fapte guvernate ceresc, Păstorul nostru, odihna noastră și Semănătorul) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos ca Semănător Se seamănă în inima noastră pentru a crește împreună cu noi pentru clădirea lui Dumnezeu

13/02/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Trebuie să vedem o viziune a lui Cristos ca Semănător, care Se semănă pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră, pentru a crește în noi, a Se contopi cu noi și a Se zidi în noi pentru clădirea lui Dumnezeu.

Cristos este Semănătorul care a venit să Se semene pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră, pentru ca El să crească în noi, să trăiască în noi și să fie exprimat prin noi pentru clădirea lui Dumnezeu; trebuie să vedem viziunea lui Cristos ca Semănătorul care Se semănă pe Sine în ființe umane pentru clădirea lui Dumnezeu astăzi. Amin!

Ce persoană minunată este dragul nostru Domnul Isus! Cu cât citim mai mult despre El, cu cât citim mai mult și ne rugăm asupra Cuvântului lui Dumnezeu, cu atât mai mult Îl iubim!

El este cel mai minunat! În Evanghelia după Matei, vedem că, chiar de la început, Cristos este Fiul lui David (Matei 1:1), fiul regelui, iar chiar la sfârșit, Dumnezeul Triunic ne binecuvântează cu tot ceea ce este El pentru savurarea noastră și pentru a trăi cu El în această epocă până la finalizarea epocii (28:19).

Și apoi în Mat. 13:3 vedem că Domnul este Semănătorul. El este cu adevărat atotinclusiv și putem aplica ceea ce este El la ființa noastră și în experiența noastră de astăzi.

Am văzut că în Mat. 11 Domnul este odihna noastră. El ne dă odihnă și El este odihna noastră. Domnul Isus a purtat jugul Tatălui, dar era mereu în odihnă.

Când cineva are un jug, nu se poate odihni, căci jugul îl limitează până la capăt; cu toate acestea, Domnul Isus a luat voia Tatălui ca jug al Său și El a fost blând și smerit cu inima, mereu odihnit.

O astfel de Persoană trăiește acum în noi. În calitate de credincioși în Cristos, îl avem pe Cristosul smerit și blând care trăiește în duhul nostru. Astăzi El încă ne cheamă la Sine ca să-L avem ca odihnă a noastră.

De multe ori ne trudim și suntem foarte împovărați; purtăm atâtea poveri și ne trudim atât de mult.

Vrem să realizăm cutare lucru, vrem să facem pe plac unei anume persoane, sau putem dori să-i facem pe plac lui Dumnezeu, așa că ne străduim mai mult să facem lucruri pe care le considerăm pe placul Lui.

Toată ziua ne trudim și suntem împovărați, purtând tot felul de poveri și muncindu-ne atât de mult atât în lucrările omenești, cât și în fapte care să placă lui Dumnezeu, și în lucruri religioase.

Domnul este încă aici chemându-ne să venim la El. Putem veni la El așa cum suntem și să luăm jugul Lui asupra noastră. Putem să luăm voia Tatălui și să spunem Amin aranjamentului Său suveran, fiind în odihnă cu Domnul și în El, astfel încât să fim la fel ca El, blând și smeriți cu inima.

Chiar și puterea de a purta voia Tatălui ca un jug vine de la Domnul care trăiește în noi, nu de la noi înșine.

Voia lui Dumnezeu trebuie să ne pună în jug, iar noi trebuie să ne punem gâtul în acest jug pentru a deveni duplicatul Său. Amin, Doamne Isuse! Astăzi vrem să vedem un alt aspect al lui Cristos – Cristos ca Semănător, venind să Se semene în inima noastră.

Să vedem viziunea lui Cristos ca Semănătorul semănându-Se pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră

În Mat. 13:3, 18-23 vedem că Domnul Isus este Semănătorul care vine să se semene pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră.

Semănătorul este persoana minunată a Domnului Isus, iar sămânța semănată este, de asemenea, Domnul Însuși ca încarnare a Dumnezeului Triunic.

Domnul Isus S-a considerat clar pe Sine ca un Semănător; în timp ce El a predicat Evanghelia și a dat ca învățătură adevărul, El a fost un Semănător și El a semănat Cuvântul lui Dumnezeu ca sămânță a vieții în inima omului.

Domnul Isus nu a făcut doar minuni și a dat ca învățătură doctrine sau învățături bune pentru ca omul să trăiască o viață mai bună, care este plăcută lui Dumnezeu; El a fost Semănătorul, care S-a semănat pe Sine ca sămânță a vieții în inima omului. Amin!

Cristos este Semănătorul, distribuitorul vieții divine. Ceea ce a semănat El nu au fost doar cuvinte, ci cuvântul vieții, cuvântul lui Dumnezeu, care este El Însuși (Ioan 1:1).

Iar pământul în care a fost semănată sămânța este inima omului; noi, aleșii lui Dumnezeu, suntem pământul în care a venit sămânța. Cristos ca cuvânt al lui Dumnezeu, încarnarea lui Dumnezeu ca viață, este semănat în noi ca pământ. Acest lucru este minunat!

Trebuie să vedem viziunea lui Cristos ca Semănătorul care Se seamănă pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră, pentru că aceasta este însăși inima recâștigării Domnului.

Acest lucru este legat de dorința inimii lui Dumnezeu. Ceea ce dorește Dumnezeu este să vină în noi, poporul Său ales, să fie viața noastră în calea contopirii pentru a Se face pe Sine elementul nostru și pentru a ne face expresia Sa. Amin!

Domnul nu doar a semănat niște semințe în noi și atât; El S-a semănat pe Sine însuși ca sămânță a vieții în pământul inimii noastre și această sămânță crește cu noi. Amin!

El dorește să vină în noi ca sămânță a vieții, să fie viața noastră și totul; felul în care El devine totul al nostru este contopindu-se cu noi.

Prin încarnare, Cristos a devenit sămânța vieții și în lucrarea Sa S-a semănat pe Sine însuși ca sămânță în alții. El S-a semănat pe Sine însuși ca încarnare a Dumnezeului Triunic în noi, credincioșii Săi.

Cu toții putem mărturisi că există ceva din viața Lui care crește în inimile noastre de când am auzit Evanghelia sau am citit Biblia.

Cristos este Semănătorul care Se seamănă pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră și El vrea să trăiască în noi, să crească în noi și să fie exprimat din interiorul nostru. Aleluia!

Așa cum sămânța semănată în sol crește în sol absorbind ceva din pământ pentru a înflori și a aduce roade, tot așa Domnul ca sămânța de viață semănată în inima noastră crește împreună cu noi, cu unele elemente din inima noastră, pentru a înflori și a aduce rod.

Cu o sămânță semănată în sol există apa, aerul și lucrurile din sol care ajută sămânța să crească, iar sămânța crește cu toate aceste lucruri, fiind ajutată de elementele nutritive din sol și de apă.

La fel și în viața noastră spirituală, Domnul a venit ca Semănător pentru a Se semăna pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră, iar inima noastră are anumite elemente care ajută această sămânță a vieții să crească în noi.

Cei doi se contopesc: Domnul ca sămânță a vieții și ființa noastră interioară, pentru ca Dumnezeu și omul să se contopească și să crească împreună ca o plantă.

Această plantă este Trupul lui Cristos – este contopirea dintre Dumnezeu și om pentru a crește împreună.

Putem spune că Trupul lui Cristos în realitate este ca o plantă care crește din Cristos ca sămânță a vieții semănată în inima noastră umană ca pământ în creștere și care crește împreună pentru a fi contopiți împreună.

Fie ca noi să vedem viziunea lui Cristos, Semănătorul, semănându-se pe Sine însuși ca sămânță a vieții în ființele umane. Când vedem acest lucru, ne dăm seama că recâștigarea Domnului în inima ei se referă la contopirea lui Dumnezeu și a omului.

Aceasta este dorința inimii Domnului, ca noi, ca poporul Său ales, să fim contopiți cu Dumnezeu și să creștem cu creșterea lui Dumnezeu (Col. 2:19) ținându-L drept Cap și crescând cu creșterea care vine de la El.

El dorește să trăiască în noi, să se contopească cu noi și să se exprime din interiorul nostru. În lumina acestui lucru, putem spune Domnului cu toată sinceritatea:

Doamne Isuse, mulțumim că ai venit ca Semănător ca să Te semeni ca sămânță a vieții în inima noastră. Mulțumim că ai venit să Îți faci domiciliul în inima noastră și să Te stabilești în noi, trimițând rădăcini adânc în inima noastră. Amin, Doamne, ne deschidem inima Ție. Îți permitem să Îți faci domiciliul în noi și să Te înrădăcinezi adânc în inima noastră. Crești în noi, Doamne. Fă-ne să creștem în viață cu creșterea lui Dumnezeu. Te ținem ca și Cap; Tu ești Capul nostru și Te ținem pentru a primi creșterea de la Tine. Contopește-Te mai mult cu noi astăzi. Fie ca viața Ta divină și viața noastră umană să fie contopite și să crească împreună. Vrem să Îți oferim elementele necesare pentru ca Tu să crești în noi și pentru ca noi să creștem în Tine. Fie ca noi să creștem cu creșterea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, dă-ne să vedem viziunea lui Cristos ca Semănătorul care Se semănă pe Sine însuși ca sămânță a vieții în ființele umane pentru a Se contopi cu noi și a crește cu noi pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu!

Cristos S-a semănat pe Sine în inima noastră pentru a crește în noi pentru clădirea lui Dumnezeu, o locuință reciprocă a lui Dumnezeu și a omului

Dacă vedem viziunea lui Cristos ca Semănătorul care Se semănă pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră, ne vom da seama că astăzi creștem împreună cu Cristos – noi și El, El și noi, creștem împreună, iar rezultatul este clădirea lui Dumnezeu.

Există câteva versete care pun laolaltă creșterea în viață și clădirea lui Dumnezeu, pentru că dorința lui Dumnezeu nu este doar să crească în noi contopindu-se cu noi, ci și mai mult, să câștige o clădire, o locuință reciprocă a lui Dumnezeu și a omului, biserica în calitate de Trup al lui Cristos.

1 Cor. 3:9 spune că noi, credincioșii în Cristos, suntem pământul cultivat al lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. Credincioșii în Cristos care au fost regenerați în Cristos cu viața lui Dumnezeu, sunt pământul cultivat al lui Dumnezeu, o fermă în noua creație a lui Dumnezeu.

Ca fermă a lui Dumnezeu, Îl creștem pe Cristos, astfel încât să putem produce multe materiale prețioase pentru clădirea lui Dumnezeu (v. 12).

Nicăieri în natură nu putem vedea asta, dar în domeniul spiritual aceasta este realitatea noastră astăzi: Cristos a venit ca Semănător pentru a Se semăna pe Sine ca sămânță a vieții în inima noastră și El crește în noi – iar noi creștem în El – pentru a produce materiale prețioase pentru clădirea lui Dumnezeu.

Cu cât Cristos Se contopește mai mult cu noi și crește în noi, cu atât mai prețioase sunt materiale pentru ca clădirea lui Dumnezeu să fie produsă și zidită.

Pe de o parte, trebuie să avem grijă de creșterea Domnului în noi, deschizându-ne către El și permițându-I să Se înrădăcineze adânc în inima noastră, pentru ca El să crească în noi zi de zi.

Pe de altă parte, trebuie să fim zidiți împreună cu sfinții și în Dumnezeul Triunic, pentru ca El să câștige biserica, Trupul lui Cristos, ca expresie corporativă a lui Dumnezeu pe pământ.

Fie ca noi să realizăm că noi, în calitate de credincioși în Cristos, suntem pământul cultivat al lui Dumnezeu pentru a-l crește pe Cristos, astfel încât materiale prețioase să poată fi produse pentru clădirea lui Dumnezeu.

Cristos este sămânța vieții semănată în inima noastră de El Însuși ca Semănător, iar noi suntem solul cu elementele nutritive potrivite pentru creșterea acestei sămânțe a vieții.

Un alt verset care pune creșterea seminței vieții împreună cu clădirea lui Dumnezeu este Efes. 3:17, unde ni se spune că Domnul își face domiciliul în inima noastră pentru ca noi să creștem și să fim zidiți împreună.

Dumnezeu astăzi face o lucrare specială în noi: El își face domiciliul adânc în ființa noastră interioară, în inima noastră. Aceasta este o lucrare de zidire, care se realizează prin contopirea divinității cu umanitatea.

În Ioan 14:23 Domnul a spus că cei care Îl iubesc și păzesc cuvântul Lui, Tatăl și El vor veni la ei pentru a-și face locuință.

Dumnezeul Triunic se introduce pe Sine în noi, se zidește pe Sine în noi și ne zidește pe noi în Sine, astfel încât Dumnezeu și omul, omul și Dumnezeu, să devină o locuință reciprocă a lui Dumnezeu și a omului.

Conform Bibliei, creșterea rezultă în clădire; cu cât creștem mai mult în viață, permițând Domnului ca sămânță a vieții să crească în noi, cu atât suntem mai zidiți în biserică și ca biserică (1 Ioan 3:9; Col. 2:19; Efeseni 4:15-16).

Modul în care Cristos zidește biserica nu este în principal prin mântuirea păcătoșilor și făcându-i credincioși și membre ale Trupului, ci zidindu-se pe Sine în ei.

Trebuie să creștem zilnic în viață, permițându-L Domnului să crească în ființa noastră și să-și facă domiciliul în inima noastră, astfel încât să putem fi zidiți împreună în locuința lui Dumnezeu.

Creșterea noastră în viață are loc prin creșterea seminței divine a vieții din noi. Fie ca să-L lăsăm să crească în noi. Fie ca noi să creștem zilnic în Domnul, oferindu-I cooperarea de care are nevoie pentru a crește în noi ca sămânță a vieții.

Pe măsură ce creștem în viață și Domnul crește în noi, Dumnezeu Se zidește pe Sine în noi și ne zidește pe noi în Sine.

Ceea ce avem nevoie astăzi este ca Dumnezeu să-și îndeplinească lucrarea de zidire în noi. El Se va zidi pe Sine în noi într-o asemenea măsură încât să devenim domiciliul lui Dumnezeu, clădirea Lui, o locuință reciprocă a lui Dumnezeu și a omului.

În cele din urmă, după cum arată Apocalipsa 21-22, Dumnezeul Triunic și umanitatea răscumpărată vor fi pe deplin contopiți, omogenizați și zidiți împreună pentru a fi o singură entitate, Noul Ierusalim!

Astăzi suntem în proces de creștere în viață până la maturitate pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos care se finalizează în Noul Ierusalim ca locuința reciprocă al lui Dumnezeu și al omului. Cât de mult avem nevoie ca Dumnezeu să=Și îndeplinească lucrarea de zidire în noi!

Doamne Isuse, mulțumim că Te-ai semănat ca sămânță a vieții în pământul inimii noastre pentru a ne face pământul cultivat al lui Dumnezeu. Aleluia, suntem o fermă în noua creație a lui Dumnezeu pentru a-L crește pe Cristos, astfel încât materiale prețioase să poată fi produse pentru clădirea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne deschidem Ție. Crești mai mult în noi astăzi. Fă-ți domiciliul adânc în inima noastră. Zidiește-Te în noi și zidește-ne pe noi în Tine. Ne deschidem lucrării Tale de zidire. Fie ca noi să creștem în viață zi de zi pentru clădirea lui Dumnezeu. Fie ca sămânța vieții să crească în noi pentru clădirea lui Dumnezeu, biserica în calitate de Trup al lui Cristos. Da, Doamne, fă-ți domiciliul adânc în inima noastră. Contopește divinitatea ta cu umanitatea noastră. Ne rugăm pentru creșterea noastră zilnică în viață, ca să fim contopiți cu Dumnezeu din ce în ce mai mult. Fie ca creșterea lui Cristos în noi să rezulte în zidire și să aibă ca rezultat clădirea. Te iubim, Doamne, și vrem să păzim cuvântul Tău; intră și fă-ți o locuință cu noi. Vrem să locuim în Tine și ca Tu să locuiești în noi. Fă-Ți lucrarea de zidire în noi astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ as the Sower Sowing Himself into our Heart to Grow with us for God’s Building, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 2 (Cristos ca fiind Cel cu fapte guvernate ceresc, Păstorul nostru, odihna noastră și Semănătorul) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Domnul Isus ne păstorește în savurarea deplină a Sa în casa lui Dumnezeu

11/02/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Domnul Isus ne păstorește întru savurarea deplină a Sa în casa lui Dumnezeu acum și pentru eternitate. Amin!

Domnul Isus, în calitate de Păstor al nostru, ne păstorește întru savurarea deplină a Sa însuși, chiar și atunci când mergem în valea umbrei morții și El ne pune o masă înaintea vrăjmașilor noștri; în toate zilele noastre și pentru eternitate dorim să locuim în casa Lui și să ne ospătăm cu El și cu El. Aleluia!

Domnul Isus a venit ca Păstorul nostru minunat; El a spus în Ioan 10 că El este Păstorul cel Bun, iar noi, ca oile Lui, auzim glasul Lui. Mulțumim Domnului că am auzit glasul Domnului și că am ieșit din orice stână la El pentru a fi tuma Sa.

El este Păstorul și noi suntem oile Lui. El ne conduce afară din stână și să întru savurarea deplină a Sa ca pășunea noastră bogată. Domnul ca Păstor dorește ca noi să savurăm bogățiile ființei Sale, de bogățiile a tot ceea ce este El, ca Cristos atotinclusiv.

Acesta este motivul pentru care Dumnezeu ne-a calificat pentru o porție din Cristos împreună cu sfinții în lumină (Coloseni 1:12). Aleluia! Zi de zi Domnul ne păstorește întru savurarea deplină a Sa; El este pășunile verzi și El, ca Duh, este ape odihnitoare pentru noi.

Domnul este odihna noastră și, pe măsură ce Îl bem ca Duhul care dă viață, noi, ca oile Sale, ne odihnim, locuim în siguranță și ne împărtășim din ceea ce este El în duh pentru partea noastră astăzi.

Mulțumim Domnului pentru păstorirea Sa minunată. El ne păstorește mai departe în a doua etapă pentru a ne restaurează sufletul și pentru a ne călăuzi pe cărările dreptății (Ps. 23:3).

Pe de o parte, Îl mâncăm și Îl bem pe Domnul Isus, pentru că El este hrana și băutura noastră pentru a fi provizia noastră interioară. Pe de altă parte, umblăm pe cărările dreptății, adică umblăm conform duhului, astfel încât să putem îndeplini toate cerințele drepte ale lui Dumnezeu.

Numai atunci când umblăm conform duhului, fiind alimentați cu Cristosul pe care Îl savurăm mâncând și bând din El, putem îndeplini cerințele drepte ale lui Dumnezeu. De fapt, dreptatea lui Dumnezeu este trăită din noi pe măsură ce umblăm conform duhului.

Deci Domnul ne păstorește zi de zi pentru a trăi după duhul nostru. Pe măsură ce trăim în acest fel, suntem înviorați, restaurați și înnoiți, iar sufletul nostru este transformat.

Pe măsură ce-L bem pe Domnul ca apa noastră vie și ne umplem cu El, Îl revărsăm și altora. Pe de o parte, savurăm și experimentăm minunata păstorire a Domnului.

Pe de altă parte, pe măsură ce experimentăm și savurăm păstorirea Lui, Îl exprimăm și pentru a-i păstori pe alții, conducându-i să-L savureze pe Cristos, să bea Duhul și să fie restaurați și înviorați în sufletul lor pentru transformarea lor.

Domnul ne păstorește pentru a experimenta prezența Lui în timp ce mergem prin valea umbrei morții

Ps. 23:4 ne spune că Domnul, Păstorul nostru minunat, are grijă de noi chiar și în timp ce mergem prin valea umbrei morții. El ne păstorește în a treia etapă a experimentării prezenței lui Cristos pneumatic înviat în timp ce mergem prin valea umbrei morții (Ps. 23:4; 2 Tim. 4:22; 2 Cor. 12:7-10).

Deși mergem prin valea umbrei morții, nu ne temem de niciun rău, căci prezența Domnului este cu noi. Domnul, ca Duh, este cu duhul nostru astăzi și putem savura prezența Lui chiar și atunci când suntem în vale.

Putem savura prezența Domnului pentru a fi mângâiați, salvați și susținuți atunci când mergem în valea umbrei morții.

Nu putem evita să avem necazuri și probleme atunci când trăim pe acest pământ. Ne dorim să avem o familie, dar soția sau soțul nostru ne poate face greutăți, sau unul dintre copiii noștri poate avea o anumită boală sau dizabilitate.

Chiar și în viața de biserică ca paradis al lui Dumnezeu pe pământ, poate exista o anumită persoană cu care Domnul ne pune, care este foarte dificilă și ni se pare imposibil să ne coordonăm cu ea.

Este posibil să existe o mare neînțelegere la serviciu cu privire la noi și toată lumea poate evita să vorbească cu noi și nu putem face nimic în acest sens. Oh, Doamne.

Sunt multe cazuri în care mergem prin valea umbrei morții; nu suntem în moarte, dar acolo este umbra morții. În astfel de situații, toiagul Domnului și nuiaua Sa ne mângâie; El ne conduce și ne păstorește prin însăși prezența Sa.

Viața noastră creștină nu este o „plimbare în parc” și nu fiecare zi este o zi fericită; de multe ori trecem prin valea umbrei morții. Pe măsură ce trecem prin situații dificile în care umbra morții este prezentă, trebuie să ne amintim că Domnul este cu noi; prezența Sa este cu noi.

În astfel de situații, putem savura prezența Lui într-un mod mai profund, mai drag și mai dulce. Poate exista o tragedie care lovește, o boală care vine peste noi sau suntem puși într-un mediu sau într-o situație care este provocatoare, opresivă și exagerat de dificilă.

Apostolul Pavel a spus că el are în sine sentința de moarte; a fost atât de greu încât a crezut că va muri. Uneori poate părea că nu se vede un sfârșit, nicio lumină la capătul tunelului, pentru că valea umbrei morții este atât de lungă.

În astfel de situații trebuie să ne amintim că Domnul este cu noi. Prezența lui este cu noi. Toiagul și nuiaua Sa ne mângâie, iar Domnul ne ocrotește, ne instruiește, ne călăuzește și ne conduce.

Chiar dacă totul în jurul nostru poate fi atât de întunecat și nu există unde să ne întoarcem, pentru că totul este atât de dificil și suntem presați peste măsură, venim la Domnul.

Suntem forțați să venim la Domnul așa cum suntem și să-L întrebăm: De ce, Doamne? Ce se întâmplă, Doamne? Cum mă vei ajuta, Doamne?

Atunci Domnul avea să aibă grijă de noi prin toiagul Său și nuiaua Sa; Poate că nu pășunea și apa vie ne furnizează, ci toiagul Lui și nuiaua Sa, iar prezența Lui este cu noi tot timpul.

Trebuie doar să ne odihnim în Domnul. Pe măsură ce ne odihnim în El în timp ce mergem prin valea umbrei morții, valea se va scurta, umbra va fi redusă și moartea va fi îndepărtată.

2 Tim. 4:22 spune: Domnul este cu duhul nostru; El nu este cu noi într-un mod general, ci El este cu duhul nostru într-un mod specific. Pe măsură ce trăim mersul prin valea umbrei morții, trebuie să savurăm prezența Domnului într-un mod apropiat și intim, pentru că El ne păstorește chiar și acolo, în vale.

Doamne Isuse, Te iubim și iubim păstorirea Ta. Mulțumim că ești alături de noi ca minunatul nostru Păstor. Ne deschidem păstoririi Tale. Chiar dacă mergem prin valea umbrei morții, credem că Tu ești cu noi. Amin, Doamne, Tu ești cu duhul nostru. Putem savura prezența Ta. Venim la Tine așa cum suntem. Chiar dacă toate lucrurile din jurul nostru sunt dificile și par să nu existe nicio ieșire, suntem presați din toate părțile și venim la Tine. Avem încredere în prezența Ta. Pur și simplu vrem să rămânem în prezența Ta. Avem încredere în Tine. Ne odihnim în Tine, căci vei scurta valea, vei reduce umbra și vei îndepărta moartea. O, Doamne, nu privim la dificultățile din mediul nostru și nu ne concentrăm asupra morții din jurul nostru; pur și simplu ne concentrăm asupra Ta! Călăuzește-ne și instruiește-ne prin toiagul Tău și nuiaua Ta. Adu-ne într-o experiență mai profundă și mai dulce a prezenței Tale. O, Doamne, Te iubim și ne deschidem păstoririi Tale chiar și în valea umbrei morții!

Domnul ne păstorește să ne ospătăm cu El în prezența adversarilor noștri: ne luptăm și ne ospătăm cu El!

În a patra etapă a păstoririi Sale, Domnul ne aduce într-o savurare mai profundă și mai înaltă a Cristosului înviat. El întinde o masă înaintea noastră în prezența vrăjmașilor noștri (Ps. 23:5). Wow!

Chiar și în prezența adversarilor noștri, când suntem pe câmpul de luptă, Domnul întinde o masă înaintea noastră pentru ca noi să ne ospătăm cu El (1 Cor. 10:21).

Domnul ne păstorește în război, în luptă, în timp ce luptăm împotriva dușmanilor noștri.

Nu ar trebui să încercăm să luptăm în noi înșine sau singuri; trebuie să-i cerem Domnului să ne păstorească în această luptă. El întinde o masă înaintea noastră în prezența adversarilor noștri (vezi 2 Sam. 4:4; 9:7, 13; Geneza 14:18-20; Neem. 4:17).

Învingem inamicul nu cu arme și tancuri sau arme nucleare, ci prin ospățul în Domnul. Domnul a câștigat biruința și El, fiind Cel biruitor, întinde o masă a biruinței înaintea noastră.

Mâncăm mâncarea și mâncăm și uriașii din țară. Amin! În fiecare zi, noi, credincioșii în Cristos, suntem într-o luptă, pentru că suntem de partea Domnului și dușmanul continuă să ne atace, să ne frustreze și să ne ispitească.

Luptăm zi de zi împotriva dușmanului dinăuntru și a adversarului din afară. Dacă nu luptăm cu inamicul, vom fi învinși.

Este posibil să avem adversari în afacerile noastre, acasă sau chiar în biserică; nu luptăm împotriva oamenilor, ci împotriva dușmanului din aer care folosește oameni și situații pentru a ne frustra din savurarea lui Cristos și împlinirea scopului lui Dumnezeu.

Pe de o parte, ne ospătăm cu Domnul și ne împărtășim din bogățiile Sale; pe de altă parte, luptăm pentru victorie.

Dacă suntem învinși în timpul săptămânii, ne va fi greu să venim la Masa Domnului și să-L savurăm pe El împreună cu sfinții, pentru că suntem o persoană învinsă.

Dar dacă ne luptăm zilnic pentru a-L savura pe Domnul și ne luptăm bucurându-ne de Domnul, vom avea un ospăț bogată în ziua Domnului, căci Domnul va fi ospățul nostru.

El ne pune masa înaintea noastră pentru ca noi să-L savurăm și să ne ospătăm cu El. Domnul ne unge capul cu untdelemn și paharul curge de dă peste el (Ps. 23:5b; Evr. 1:9; 1 Cor. 10:16a, 21).

Pe de o parte, Domnul Isus Cristos a fost uns de Dumnezeu și El este unsul lui Dumnezeu. Pe de altă parte, când ne ospătăm din El și savurăm păstorirea Lui pentru a învinge vrăjmașul, suntem și noi unși cu ulei.

Suntem unși cu uleiul bucuriei exultante pentru a fi una cu Cristos ca Cel Uns. Și paharul nostru dă pe dinafară. Ne ospătăm cu El și bem cu El și savurăm binecuvântarea Domnului. Aleluia!

În Ps. 23:5 Îl avem pe Dumnezeu Triunic ca parte a noastră într-un mod bogat: Fiul este ospățul, Duhul este untdelemnul pentru ungere, iar Tatăl este sursa binecuvântării.

Domnul ne păstorește întru savurarea deplină a Sa însuși, ca Dumnezeul Triunic procesat și finalizat: Dumnezeu Tatăl ca sursă de binecuvântare, Dumnezeu Fiul ca ospăț și Dumnezeu Duhul ca ulei pentru ungere. Ce păstorire minunată!

Și putem avea o pregustare a acestui lucru la întâlnirea de la Masa Domnului când ne adunăm pentru a ne ospăta împreună cu Domnul și cu sfinții. Vrăjmașii sunt acolo înaintea noastră și în jurul nostru, dar Domnul întinde o masă înaintea noastră în prezența potrivnicilor noștri și suntem unși de El și paharul nostru dă pe dinafară. Aleluia!

Doamne Isuse, păsetorește-ne într-o savurare mai profundă și mai înaltă a Cristosului înviat. Aleluia, Domnul întinde o masă înaintea noastră în prezența adversarilor noștri! Amin, Doamne, vrem să ne ospătăm cu Tine, chiar dacă ne luptăm cu dușmanul. Suntem una cu Tine pe acest pământ; luptăm pentru interesul Tău și ne luptăm pentru a învinge dușmanii. În același timp, vrem să ne ospătăm asupra Ta și cu Tine, căci Tu ai devenit un ospăț bogat pentru noi. Da, Isus este ospățul nostru! În fiecare zi mâncăm din El și Îl primim, astfel încât să fim alimentați din belșug și întăriți pentru a lupta în Domnul! Amin, Doamne, mulțumim că ai devenit astăzi ospățul nustru. Îți mulțumim că ne-ai uns capul cu ulei, cu uleiul bucuriei exultante! Aleluia, Duhul ne unge și ne umple, iar paharul nostru curge pe dinafară! O, Doamne, condu-ne către o savurare mai înaltă și mai profundă a lui Cristos ca Duh, într-o asemenea măsură încât să ne ospătăm în prezența vrăjmașilor noștri, să fim unși cu uleiul bucuriei exultante și paharul nostru dă pe dinafară!

Domnul ne păstorește în savurarea deplină a Sa pe tot parcursul vieții a bunătății divine și a bunătății iubitoare în casa lui Dumnezeu

Putem crede că a ospăta în prezența vrăjmașilor noștri și a fi unși cu untdelemnul bucuriei este cea mai înaltă savurare a lui Cristos, dar conform Ps. 23:6, Domnul ne păstorește și mai departe.

Domnul ne păstorește în a cincea etapă a savurării pe tot parcursul vieții în bunătății divine și a bunătății iubitoare în casa lui Iehova. Ce ziceți de asta!

Cu siguranță bunătatea și îndurarea ne vor urma în toate zilele vieții noastre și vom locui în casa lui Iehova pentru toată durata zilelor noastre. Amin!

Pe măsură ce rămânem sub păstorirea organică a Cristosului pneumatic (Cristos ca Duh), bunătatea și îndurarea ne vor urma în toate zilele vieții noastre și vom locui în casa lui Iehova pe toată durata zilelor noastre.

Uneori ne putem îngrijora că, pe măsură ce trecem prin valea umbrei morții, ne putem întoarce sau părăsi viața de biserică; nu trebuie să ne facem griji, pentru că Domnul, în calitate de Păstor al nostru, ne va aduce la savurarea deplină a Sa în casa Sa.

Nu ne încredem în puterea noastră de a ne păstra, ci în puterea de păstrare a Domnului; El este păstorul nostru.

Bunătatea se referă la harul lui Cristos, bunătatea se referă la dragostea Tatălui, iar urma implică părtășia Duhului. Aceasta arată spre 2 Cor. 13:14 unde avem harul lui Cristos Fiul, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și părtășia Duhului Sfânt fiind cu noi.

Domnul ne păstorește pentru a-L savura pe-a lungul vieții de tot ceea ce este și a făcut și a făcut Dumnezeul Triunic. Dumnezeul Triunic se distribuie pe Sine în noi în minunata Sa distruibre divină, iar bunătatea și îndurarea ne vor urma cu siguranță în toate zilele vieții noastre.

Acesta este destinul nostru și locul în care ne conduce păstorirea Domnului.

Savurarea Dumnezeului Triunic procesat și finalizat ne introduce în savurarea lui Dumnezeu în casa lui Dumnezeu (Cristos, biserica, duhul nostru și Noul Ierusalim—Ioan 1:14; 2:21; 1 Tim. 3:15-16; Efes. 2:22; Apoc. 21:2-3) în perioada în care vom locui în timpul zilelor noastre (22:2-3) în epoca prezentă (22:2-3), în epoca viitoare și în eternitate.

Pur și simplu trebuie să fim deschiși către păstorirea Domnului zi de zi. Indiferent ce s-ar întâmpla, fii deschis către păstorirea Sa dinăuntru.

El ne va conduce în savurarea deplină lui Dumnezeu în casa lui Dumnezeu și vom locui în casa lui Dumnezeu în toate zilele vieții noastre de astăzi și pentru eternitate. Aleluia!

Încă nu suntem în Noul Ierusalim, dar rămânând sub păstorirea Domnului astăzi, avem o pregustare a Noului Ierusalim.

Nu trebuie să ne îngrijorăm că într-o zi putem părăsi viața de biserică din cauza problemelor, necazurilor sau neînțelegerilor; pur și simplu ar trebui să rămânem sub păstorirea Domnului astăzi.

Trebuie să căutăm să locuim în casa lui Dumnezeu în toate zilele vieții noastre (Ps. 27:4-8), pentru a putea privi frumusețea lui Dumnezeu, plăcerea și desfătarea Sa.

Vrem să rămânem aici, savurând prezența Domnului și privindu-L față în față, astfel încât să fim transformați după chipul Său (2 Cor. 3:18). Vrem să rămânem în casa Domnului și să-l întrebăm pe Dumnezeu, verificând cu El despre toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi (Ps. 27:4; Ios. 9:14).

Ce binecuvântare este pentru noi să ne întoarcem la Domnul și să verificăm cu El în fiecare detaliu, deschizându-ne către El. Există multe provocări și dificultăți și nu există unde să te întorci decât către Domnul, întrebându-L și atingându-L.

Vrem să fim ascunși în adăpostul lui Dumnezeu și să ne ascundem în ascunzătoarea cortului lui Dumnezeu.

Pe măsură ce ne uităm în jurul nostru și vedem toate lucrurile care se întâmplă, ne dăm seama că lumea devine un loc înfricoșător; dar există un adăpost, un cort al lui Dumnezeu, biserica, unde ne putem ascunde!

În casa lui Dumnezeu suntem înviați și avem capul înălțat de către Dumnezeu (Ps. 27:5-6). Uneori putem avea o depresie slabă; când ne atingem de Domnul ca Păstor, El ne ridică capul.

El ne umple cu Sine ca Duh și suntem înălțați de El. Nu vom mai privi de sus la lucrurile de pe pământ, ci la El. Vom oferi jertfe de strigăte de bucurie cu cântări și psalmii pentru slava lui Dumnezeu (Evr. 13:15; Fil. 2:11). Amin!

Pur și simplu Îl vom lăuda pe Domnul, pentru că este totul din El, iar păstorirea Sa ne aduce în savurarea deplină a Sa în casa Sa! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, astăzi ne deschidem minunatei Tale păstoriri. Aleluia, sub păstorirea organică a Domnului, bunătatea și îndurarea ne vor urma în toate zilele vieții noastre și vom locui în casa lui Iehova pentru toată durata zilelor noastre! Amin, Doamne, păstrează-ne în savurarea păstoririi Tale astăzi. Fie ca harul lui Cristos și dragostea lui Dumnezeu și părtășia Duhului Sfânt să fie cu noi zi de zi! Vrem să locuim în casa Ta pe toată durata zilelor noastre – atât în epoca prezentă, cât și în cea care vine și în eternitate! Căutăm să locuim în casa lui Dumnezeu în toate zilele vieții noastre pentru a vedea frumusețea lui Dumnezeu și pentru a întreba în prezența lui Dumnezeu. O, Doamne, ne place să fim în casa Ta, privind frumusețea Ta și verificând cu Tine legat de toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi. Tu ești Cel care ne ascunde în adăpostul Tău și în cortul Tău de toți vrăjmașii. Ne ridici și ne înalți capul. Te lăudăm. Îți oferim jertfe de strigăte de bucurie cu cântări și psalmiri! Slavă Dumnezeului nostru! Slavă Domnului pentru păstorirea Sa minunată!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Lord Jesus Shepherds us into the Full Enjoyment of Himself in the House of God, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 2 (Cristos ca fiind Cel cu fapte guvernate ceresc, Păstorul nostru, odihna noastră și Semănătorul) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos ne păstorește să-L savurăm pe El, să bem Duhul și să umblăm pe cărările dreptății

10/02/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Domnul Isus este Păstorul nostru și noi suntem oile Lui; Cristos ne păstorește pentru a-L savura pe Cristos ca pășuni verzi și de Duhul ca apele odihnei și, de asemenea, ne păstorește pentru a ne înviora și a ne transforma pe măsură ce umblăm conform duhului pe cărările dreptății.

Aleluia pentru Cristos ca Păstor! Cu toții suntem familiari cu Psalmul 23, un psalm foarte drag tuturor credincioșilor în Cristos; în acest psalm vedem cum Domnul Isus ca Păstor al nostru are grijă de noi.

Pe măsură ce trecem prin Evanghelia după Matei și mai adânc în unele aspecte ale ceea ce este Cristos pentru noi, ajungem la Mat. 9:36 unde vedem că Domnul S-a considerat un Păstor pentru cei din casa lui Israel.

S-a uitat la ei și a fost plin de compasiune, căci erau ca niște oi fără păstor. O, Doamne! El a venit la poporul evreu și ei erau ca leproșii, paralizii, cei stăpâniți de demoni și cei bolnavi și i-a slujit nu doar ca un medic, ci și ca un păstor.

Ei erau în această situație și starea lor era așa pentru că nu aveau Păstor. A fost profețit în Isa. 53:6 și 40:11 că El va veni să fie Păstorul poporului Său și iată-L: Domnul Isus Cristos, Mesia, a fost Păstorul poporului Său.

Chiar dacă poporul Său era ca niște oi bătute și maltratate de așa-zișii lor păstori actuali, conducătorii evreilor, Domnul totuși a venit la ei și chiar și-a dat viața pentru ei. El este Păstorul nostru minunat.

El a venit să păstorească nu numai poporul evreu, ci și mai mult, noi, care suntem printre neamuri.

El a avut milă de noi, căci nici măcar nu făceam parte din oile Sale, dar El a vrut să ne aducă printre turma Lui, așa că a venit să ne caute, să ne pună pe umărul Lui și să ne aducă la turmă.

Mulțumim Domnului pentru compasiunea pe care a exercitat-o ca Păstor pentru a avea grijă de noi. Trebuie să-L experimentăm, să-L savurăm și să-l exprimăm pe Cristos ca Păstor.

În primul rând, trebuie să experimentăm păstorirea Sa; o trăim pe măsură ce El are grijă de noi și ne ghidează cu blândețe către Sine pentru ca noi să credem în Domnul și să primim viața divină.

Domnul ne păstorește conform ceea ce vede El că trebuie să fim. Trebuie să învățăm să-L savurăm păstorirea Lui. El are grijă de noi și are grijă de sufletul nostru tulburat ca să-l aducă la apele odihnei.

Mai mult, pe măsură ce experimentăm și savurăm păstorirea Lui, trebuie să învățăm de la El și să fim una cu El în lucrarea Sa cerească de a păstori oile lui Dumnezeu, sfinții, și chiar să căutăm să aducem alte oi în turma lui Dumnezeu.

Fie ca noi să fim cei care îl cunosc, experimentează, savurează și exprimă pe Cristos ca Păstor al nostru astăzi.

Ca Păstor al nostru, Cristos ne păstorește în savurarea lui Cristos ca pășuni verzi și a Duhului ca ape de odihnă

Cristos este Păstorul nostru. Întreaga Biblie ne arată că El este Păstorul care are grijă de noi, oile Sale, într-un mod tandru și atotinclusiv. Psalmul 23, în special, ne arată cum Cristos este păstorul nostru în cinci etape.

În primul rând, El ne păstorește la pășuni și ne conduce la apele de odihnă; aceasta este să ne hrănească și să ne îngrijească cu drag astfel încât să-L savurăm pe El și să umblăm mai departe cu El.

În al doilea rând, Cristos ne păstorește pe cărările dreptății; în viața noastră de zi cu zi, El ne păstorește să umblăm nu pe un drum liber sau sălbatic, ci pe cărările dreptății.

În al treilea rând, Cristos ne păstorește prin valea umbrei morții.

În al patrulea rând, Cristos ne păstorește pe câmpul de luptă, unde luptăm împotriva vrăjmașului; acolo, El ne pune o masă înaintea noastră pentru ca noi să ne ospătăm cu El înaintea vrăjmașilor noștri.

În cele din urmă, în a cincea etapă, Cristos ne păstorește pentru a locui în casa lui Dumnezeu în toate zilele vieții noastre. Aleluia pentru păstorirea Domnului!

În primul rând, Cristos ne păstorește în stadiul inițial al savurării lui Cristos ca pășuni verzi și a Duhului ca ape de odihnă (Psalmul 23:1-2; 1 Tim. 1:4; Fil. 1:19b; Ioan 21:15; 1 Tes. 2:7; 1 Cor. 12:13).

Ca Păstor minunat, Cristos cel înviat ne păstorește la pășuni, astfel încât să nu ne lipsească nimic. El ne conduce spre savurarea lui Cristos atotinclusiv pentru ca noi să ne împărtășim din bogățiile Sale.

Cristos este pășunea noastră bogată, iar Domnul, în calitate de Păstor, ne aduce să-L savurăm pe Sine ca pășune. În El, nu ne lipsește nimic și El se asigură că-L savurăm pe El ca totul al nostru.

El ne hrănește cu Sine ca pășune. El este ușa și El este și pășunea (Ioan 10).

Pe de o parte, El ne deschide calea pentru a intra și a-L savura pe El, iar pe de altă parte, El Însuși este pășunea noastră pentru savurarea noastră zi de zi. Pe măsură ce Îl savurăm pe El și bem din El, devenim una cu El pentru a-i păstori și pe alții.

În Ioan 21, Domnul Isus l-a întrebat pe Petru dacă Îl iubește și apoi L-a însărcinat pe Petru să-I hrănească mieii (v. 15).

Dacă Îl iubim pe Domnul și savurăm păstorirea Lui astăzi, împărtășindu-ne din bogățiile Sale în duh pentru a fi hrăniți din belșug cu El ca pășune, suntem calificați să-i aducem și pe alții să Îl savureze pe acest Cristos atotinclusiv.

Trebuie ca nu doar să savurăm păstorirea Domnului, ci și să cooperăm cu El pentru a fi asemenea mamelor care alăptează, pentru a-i îngriji cu drag și hrăni pe cei mici aflați în grija noastră (1 Tes. 2:7).

În timp ce El ne păstorește, Domnul ne conduce către apele odihnei (Psalmii 23:2; 1 Corinteni 12:13). Pe de o parte, Cristosul atotinclusiv este pășunea noastră bogată; pe de altă parte, Duhul este apele odihnei.

Când savurăm păstorirea Domnului, suntem conduși spre savurarea lui Cristos ca pășune bogată și, de asemenea, suntem aduși să bem din Duhul ca apele odihnei.

Pe măsură ce Îl mâncăm și îl bem, îi putem ajuta și pe alții să-L mănânce și să-L bea pe Domnul. Îi putem aduce să cheme numele Domnului și să se roage să-L contacteze, astfel încât ei să-L mănânce pe Cristos ca pășune bogată și să bea Duhul ca băutură spirituală.

Acesta este că Domnul ne păstorește în prima etapă, etapa inițială. Savurăm păstorirea Lui în acest fel astăzi. El vrea ca noi să fim confortabili și în pace, și El vrea ca sufletul nostru să fie odihnit; prin urmare, El ne conduce către apele de odihnă și ne aduce să-L savurăm pe Sine însuși ca pășune pentru ca să fim plini de El.

Pe măsură ce savurăm păstorirea Domnului și mâncăm, bem și ne împărtășim din ceea ce este El, cooperăm cu El pentru a-i păstori și pe alții, aducându-i să cheme numele Domnului și să se roage prin exersarea duhului lor, pentru ca și ei să Îl savureze pe Păstorul minunat și de păstorirea Sa minunată!

Doamne Isuse, Tu ești Păstorul nostru. Te iubim. Ne deschidem Ție. Îți mulțumim că ai venit la noi unde suntem să ne păstorești. Tu ești Cel care are grijă de noi într-un mod tandru și atotinclusiv. Ne deschidem azi minunatei Tale păstoriri. Îți mulțumim că ne-ai deschis ușa ca să intrăm în turma Ta și să fim una dintre oile Tale. Ne place să fim aici, în turma lui Dumnezeu, să savurăm minunata păstorire a lui Cristos. Amin, Doamne, condu-ne spre savurarea Cristosului atotinclusiv ca pășune bogată. Condu-ne să ne împărtășim din bogățiile lui Cristos pentru hrana noastră zi de zi. O, Doamne Isuse, ne deschidem către Tine și Te lăsăm să ne conduci spre ape odihnitoare. Ne exersăm duhul să Te bem ca ape de odihnă, ca să fim plini de Tine și să avem odihnă în sufletul nostru! Amin, Doamne, ne place să fim aici, sub minunata Ta păstorire. Vrem să cooperăm cu Tine în lucrarea Ta pentru a-i păstori și pe alții, aducându-i să-L mănânce pe Cristosul atotinclusiv și să bea Duhul, chemând numele Domnului și rugându-se cu exersarea duhului lor!

În calitate de Păstor al nostru, Cristos ne păstorește prin restaurarea și transformarea sufletului nostru pe măsură ce umblăm pe cărările dreptății în duh

A doua etapă a păstoririi Domnului așa cum se vede în Ps. 23 este în v. 3, „îmi înviorează sufletul / și mă povățuiește pe cărări drepte / din pricina Numelui Său.”

Aceasta este etapa înviorării și transformării. În această etapă nu numai că-L savurăm pe Domnul mâncându-L ca pășune și bând din El ca ape de odihnă; suntem restaurați și transformați.

Domnul ne restaurează sufletul; El ne înviorează. A restaura include revigorarea, înnoirea și transformarea. Vedem asta în Rom. 12:2, că trebuie să fim transformați prin înnoirea minții noastre, partea conducătoare a sufletului nostru.

După ce Domnul ne hrănește și ne conduce către apele odihnei, El lucrează într-un anumit fel pentru a ne călăuzi pe cărările dreptății de dragul numelui Său.

Pe măsură ce Îl mâncăm pe Domnul și Îl bem, Îl vom curge și noi afară; vom curge multe râuri (Ioan 7:38). Vom curge râuri de umanitate, bunătate, iubire, răbdare, bucurie, etc. Multe râuri curg din interiorul nostru în timp ce bem pe Domnul ca Duh.

Mulțumim Domnului pentru păstorirea Sa, care are ca rezultat înviorarea și restaurarea noastră!

Păstorirea Sa face ca sufletul nostru să fie transformat și restaurat. El ne cunoaște sufletul. El știe problemele noastre. El ne cunoaște slăbiciunile. El vede unde suntem și care este nevoia noastră. Așa că El ne restaurează sufletul.

Trebuie să ne deschidem lucrării Sale de restaurare. Lucrarea Sa de restaurare ne va face să fim înnoiți, înviorați și transformați.

Sufletul nostru are nevoie de restaurare și înviorare. Dacă sufletul nostru este netransformat sau neschimbat, înseamnă că nu a fost restaurat și nu putem umbla pe cărările dreptății.

Deci Domnul continuă să ne păstorească până când sufletul nostru este transformat. El ne îndrumă să umblăm conform duhului pe cărările dreptății.

Cum putem umbla pe cărările dreptății și să împlinim dreptatea lui Dumnezeu? Doar umblând conform duhului, adică umblând conform duhului contopit (Rom. 8:4).

Nu suntem drepți și nici nu putem îndeplini cerințele drepte ale lui Dumnezeu; cu toate acestea, Cristos ca Păstor ne călăuzește pe cărările dreptății.

Cu toții putem depune mărturie că Cristos este Păstorul nostru nu numai atunci când El ne conduce către apele de odihnă și ne aduce să-L savurăm pe Sine ca pășune, ci și mai mult atunci când El ne îndrumă să umblăm pe cărările dreptății.

El vrea ca noi să umblăm pe anumite căi, cărările dreptății de dragul Numelui Său. Pentru ca numele Domnului să fie sfințit și mărit pe pământ, El ne conduce pe noi, credincioșii Săi, ca oile Sale, să umblăm conform duhului nostru pe cărările dreptății.

Pe măsură ce umblăm conform duhului nostru și conform Duhului, Îl trăim pe Cristos și împlinim în mod spontan cerințele drepte ale lui Dumnezeu.

Putem mărturisi că în viața noastră de zi cu zi de multe ori suntem conduși de Domnul să umblăm pur și simplu conform duhului, astfel încât să putem umbla pe cărările dreptății. Numai atunci când umblăm conform duhului nostru putem trăi în dreptate.

Suntem alcătuiți din trei părți – trup, suflet și duh (1 Tes. 5:23). Dacă umblăm după trupul nostru căzut, vom fi plini de pofte, căci trupul nostru a devenit carne, care este în vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu.

Dacă umblăm conform sufletului nostru, vom fi plini de opinii și emoții, pentru că sufletul nostru a devenit independența care se declară față de Dumnezeu.

Dar dacă umblăm conform duhului nostru, vom umbla pe cărările dreptății de dragul Numelui Domnului și El se va exprima prin noi.

Să rămânem sub minunata păstorire a iubitului nostru Domnul Isus până când nu vom fi doar hrăniți și alimentați, ci și mai mult, restaurați, înviorați și transformați și vom umbla pe cărările dreptății!

Doamne Isuse, ne place să fim aici sub păstorirea Ta minunată! Mulțumim că ne-ai restaurat sufletul. Ne deschidem azi păstoririi Tale. Ne deschidem pentru restaurarea Ta interioară. Înviorează-ne. Restaurează-ne. Introdu-Te în noi și transformă-ne din adâncul ființei noastre. Vrem să fim transformați prin înnoirea minții noastre. Amin, Doamne, să fie astăzi o zi de multă restaurare interioară, înviorare și transformare! Ne fixăm mintea pe duhul nostru și vrem să căutăm lucrurile de sus, nu cele de pe pământ. Transformă-ne în sufletul nostru. Restaurează-ne sufletul astăzi. Călăuzește-ne, dragă Doamne, pe cărările dreptății de dragul numelui Tău. Îndrumă-ne să umblăm conform duhului nostru. Ne exersăm duhul și alegem să umblăm conform duhului nostru. Nu vrem să umblăm în carnea nostru sau după sine, ci în duhul nostru și după Duhul! Amin, Doamne Isuse, păstorește-ne să umblăm pe cărările dreptății pentru numele Tău! Ne deschidem păstoririi Tale minunate astăzi!