Dorința lui Dumnezeu

Trăim în realitatea Sărbătorii Corturilor până când vom intra în odihna Noului Ierusalim

24/03/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Realitatea Sărbătorii Corturilor este un timp de savurare în amintirea modului în care l-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi, iar acest ospăț se finalizează în Noul Ierusalim, tabernacolul lui Dumnezeu cu omul, unde Îl savurăm pe Dumnezeu pentru eternitate! Aleluia!

Viața noastră creștină este o viață de ospăț cu Domnul și cu Domnul și, atunci când venim împreună cu sfinții, continuăm să ne ospătăm din Domnul în mod colectiv. Amin!

Așa cum copiii lui Israel aveau trei sărbători principale rânduite de Dumnezeu când toți bărbații trebuiau să meargă la Ierusalim și să aibă o sărbătoare lui Dumnezeu, tot așa și noi, credincioșii în Cristos, avem sărbători rânduite de Dumnezeu când trebuie să ne adunăm și să Îl savurăm pe Dumnezeu cu sfinții și cu Dumnezeu. Aleluia!

Prima dintre sărbătorile rânduite de Dumnezeu a fost sărbătoarea Paștelui, care a fost o amintire a modului în care Dumnezeu i-a eliberat din Egipt prin intermediul Paștelui. Ei au trebuit să omoare mielul, să împrăștie sângele pe stâlpii ușii și să mănânce mielul împreună cu azime și ierburi amare.

Cristos este Mielul lui Dumnezeu și S-a dat pe Sine însuși pentru răscumpărarea noastră; credința noastră în lucrarea răscumpărătoare a lui Cristos este inițierea vieții noastre creștine. Când credem inițial în Domnul Isus, Îl primim și Îl mâncăm ca Paște și intrăm într-o viață de ospăț cu Domnul.

Acum, zi de zi, putem aplica sângele prețios al Domnului în timp ce ne mărturisim păcatele, iar El este credincios și drept să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate. Aleluia! Îl putem savura pe Cristos ca fiind realitatea sărbătorii Paștilor zi de zi în experiența noastră.

Ultima sărbătoare a anului din calendarul evreiesc este Sărbătoarea Corturilor, în care toți bărbații trebuiau să se adună și să locuiască în corturi, tabernacule, timp de o săptămână, și să sărbătorească împreună cu Domnul și unii cu alții. Fiecare trebuia să-și aducă surplusul ostenelii asupra țării și să-l savureze, să-l împartă cu Dumnezeu și cu cei care erau săraci și să se ospăteze împreună. Amin!

Pe măsură ce ne adunăm la conferințe, întâlniri de omogenizare, instruiri și alte adunări mai mari, trebuie să avem atitudinea de a veni la o sărbătoare. Suntem omogenizați împreună de Domnul în Trup, așa cum israeliții au fost omogenizați la sărbătoare și noi sărbătorim împreună cu Domnul și cu sfinții. Aleluia!

Întreaga noastră viață creștină este un ospăț și trebuie să ținem ospățul zi de zi atât personal cât și corporativ. Trăim mâncându-L pe Domnul și împărtășindu-ne din bogățiile Lui și ne ospătăm cu El și cu sfinții împreună când ne adunăm împreună.

Realitatea Sărbătorii Corturilor: Savurăm și ne amintim cum L-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi

Realitatea Sărbătorii Corturilor este un timp de savurare în amintirea modului în care l-am experimentat pe Dumnezeu și a modului în care a trăit Dumnezeu în noi. Când ne adunăm să ne ospătăm din Domnul, ne amintim cum L-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi.

Copiii lui Israel au trebuit să-și amintească cum i-a salvat Dumnezeu din Egipt, cum a despărțit Marea Roșie pentru ca ei să o traverseze, cum Dumnezeu a transformat apele amare în ape dulci, cum a avut grijă de ei în timpul călătoriei lor în pustie și cum i-a adus până la țara bună.

Au trebuit să-și amintească de multele lucruri minunate pe care le-a făcut Dumnezeu pentru ei și, de asemenea, să-și amintească vremurile în care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și cum a venit El să facă față răzvrătirii lui Miriam, răzvrătirii lui Core și a poporului său și răzvrătirii întregului popor care au fost înșelați de raportul rău al celor zece iscoade.

Copiii lui Israel au avut o istorie bogată din care au putut învăța foarte multe și care le-a arătat ce fel de Dumnezeu au avut și cum au experimentat strămoșii lor grija, dragostea, pedeapsa și iertarea lui Dumnezeu.

Ei și-au amintit, de asemenea, cum a locuit Dumnezeu într-un tabernacul, pentru că El l-a instruit pe Moise să construiască un tabernacul pentru ca El să aibă o casă pe pământ cu poporul Său (Exod. 40:18-38). Dumnezeu locuia în Sfânta Sfintelor, iar omul putea să se apropie de Dumnezeu prin intrarea marelui preot în Sfânta Sfintelor. Acolo, în Sfânta Sfintelor, Dumnezeu s-a întâlnit cu poporul Său și le-a vorbit, dezvăluindu-le dorința inimii Sale și intenția Sa.

Trebuie să ne amintim și să Îl savurăm pe Dumnezeu și trebuie să avem o amintire bogată a modului în care l-am experimentat pe Dumnezeu și a trăit Dumnezeu în noi și cu noi. Dumnezeu ne-a mântuit din lume cu o mână puternică și ne-a răscumpărat din felul nostru de viață anterior (Efeseni 4:22; 1 Petru 1:18).

Dumnezeu a împărțit viața Sa divină în noi și ne-a dus prin apele botezului pentru ca noi să fim o creație nouă și să trăim în înviere. Chiar dacă ne-am răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și am cârtit înaintea Sa, El încă era cu noi, hrănindu-ne și ducându-ne tot drumul prin pustie, pentru ca El să ne aducă la savurarea lui Cristos atotinclusiv ca țară bună.

Trebuie să ne amintim cum Domnul transformă apele amare în dulci când îl aplicăm pe Cristosul crucificat în situația noastră. Cât de minunat este când nu mai suntem amărâți în ființa noastră, deși apele din mediul nostru pot fi încă amare, pentru că avem pe Cristos crucificat aplicat ființei noastre pentru a ne schimba în însăși constituția noastră!

Zilnic Îl putem mânca pe Cristos și să ne împărtășim cu El ca mana noastră, hrana noastră, pentru ca noi să continuăm călătoria noastră creștină. El este pâinea vieții pentru noi, chiar și pâinea adevărată care s-a coborât din cer, pâinea pe care Dumnezeu ne-o dă ca să mâncăm, să ne împărtășim și cu care să fim săturați, ca să trăim datorită Lui (Ioan 6:48-51, 57).

Trebuie să ne amintim că astăzi Dumnezeu locuiește în noi și, de asemenea, locuiește în biserică, pentru că astăzi Dumnezeu este într-un tabernacul printre noi, în viața mobilă a bisericii, pentru ca El să fie dus în fiecare parte a pământului și stabilit acolo (Efeseni 2:21-22). Aleluia!

Trebuie să ne amintim cum l-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi. De asemenea, trebuie să ni se reamintească cum ne-am răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și El a venit să ne trateze; El se comportă cu noi conform dreptății Sale și ne iartă când ne pocăim și ne întoarcem la El (Prov. 3:11-12; Evr. 12:4-11).

O, ce Cristos avem! Ce Dumnezeu avem! Trebuie să avem o amintire atât de bogată despre cum l-am experimentat pe Dumnezeu și L-am savurat pe Cristos și cum a trăit Dumnezeu în noi zi de zi!

Avem această amintire bogată nu pentru a ne lăuda sau a ne înălța pe noi înșine sau pe oricine altcineva, ci pentru a-L lăuda pe Domnul și pentru a aduce bisericii bogățiile lui Cristos experimentate de noi pentru zidirea bisericii!

Când toți aducem experiența noastră bogată a lui Cristos la adunările bisericii și avem realitatea Sărbătoarei Corturilor printre noi, biserica este zidită și Cristos este etalat și manifestat din belșug printre noi! O, ce ospăț este acesta!

Doamne Isuse, vrem să avem realitatea Sărbătorii Corturilor, având un timp de savurare în amintirea felului în care l-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi! Slavă Ție, dragă Doamne, că ne-ai răscumpărat devenind Mielul lui Dumnezeu pentru ca noi să fim stropiți cu sângele Tău, să Te mâncăm și să ne întărim ca să ieșim din lume! Aleluia, Cristosul nostru ne-a dus pe tot drumul prin apele botezului pentru ca noi să fim salvați din lume și să trăim în noutatea vieții. Mulțumim, dragă Doamne, că ai venit în situația noastră ca să transformi apele amare în ape dulci, aplicându-Te ca fiind Cristosul crucificat la situația noastră. Ne amintim de Tine, dragă Doamne, căci Tu ești hrana noastră zilnică; Tu ești mana noastră, hrana care se coboară din cer pentru ca noi să Te mâncăm și să ne împărtășim din Tine și să trăim datorită Ție! Ce Cristos bogat avem! Cât de privilegiați suntem să-L savurăm pe Cristos și să-L experimentăm pe Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi! Slavă Domnului, Dumnezeul nostru locuiește printre noi într-un tabernacul și putem să venim la Sfânta Sfintelor cu îndrăzneală pentru a atinge tronul harului! Slavă Domnului!

Ne amintim că suntem încă în pustie și trebuie să intrăm în odihna Noului Ierusalim, în tabernaculul etern și în împlinirea Sărbătorii Corturilor

Evr. 11:9-10 ne spune cum Avraam a locuit ca străin în țara făgăduinței ca într-o țară străină, făcându-și casa în corturi cu Isaac și cu Iacov, moștenitorii p romisiunii. Avraam a așteptat cu nerăbdare orașul care are temelia, al cărui Arhitect și Ziditor este Dumnezeu.

Astăzi, când ținem Sărbătoarea Corturilor, trebuie să ne amintim că suntem încă într-un tabernacul, într-un tabernacul și că Dumnezeu este, de asemenea, într-un tabernacul, în viața de biserică, dar așteptăm cu nerăbdare tabernaculul etern, Noul Ierusalim! Amin!

Savurarea noastră din Cristos astăzi ca Sărbătoarea Corturilor, în adunarea noastră corporativă pentru a ne omogeniza pentru a savura bogățiile lui Cristos ca produse ale țării bune, ne amintește că suntem încă în pustie și trebuie să intrăm în odihna Noului Ierusalim, care este tabernaculul etern (Apoc. 21:2-3). Amin!

Noul Ierusalim este cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc (Evr. 12:22), Ierusalimul de sus (Gal. 4:26), cetatea sfântă (Apoc. 21:2; 3:12), pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru poporul Său (Evr. 11:16) și tabernaculul lui Dumnezeu, în care Dumnezeu va locui cu omul pentru eternitate (Rev. 3).

Pe măsură ce ținem Sărbătoarea Corturilor, ni se reamintește că încă trăim într-un tabernacul și astăzi și Dumnezeu încă locuiește într-un tabernacul, dar așteptăm cu nerăbdare orașul care are temeliile, al cărui Arhitect și Ziditor este Dumnezeu. Aleluia!

Chiar și în epoca viitoare, epoca împărăției, biruitorii vor trăi în corturi, nefiind încă așezați, până când Noul Ierusalim va fi pe deplin pregătit ca mireasă. Aleluia! Iar Noul Ierusalim, deși este orașul lui Dumnezeu, este numit și tabernaculul lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu va locui împreună cu oamenii.

Chiar și atunci când intrăm în Noul Ierusalim devenind Noul Ierusalim, vom avea încă o amintire eternă a felului în care L-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi și cum obișnuiam să trăim într-un tabernacul pe pământ, fiind străini și călători pe pământ, trăind pentru Dumnezeu și Dumnezeu trăind în noi. Aleluia!

Sărbătoarea Corturilor va fi savurarea Noului Ierusalim în noul cer și noul pământ; aceasta va fi adevărata finalizare a întregii recolte din experiența noastră cu Dumnezeu. Astăzi Îl experimentăm pe Dumnezeu aici și colo, dincolo și dincolo, dar în acea zi vom fi pe deplin în El și El va fi pe deplin în noi!

Astăzi suntem pe pământ, trăim de-a lungul vieții umane ca locuitori ai pământului, cei care locuiesc în corturi și care locuiesc pe acest pământ. În timp ce ne facem cortul, trăind pe pământ, Dumnezeu vrea să ne amintim că suntem aici tocmai în trecere; ne îndreptăm către un țel, la fel ca Avraam.

Așteptăm cu nerăbdare orașul care are fundații, al cărui Arhitect și Constructor este Dumnezeu. Noul Ierusalim va fi locuința noastră eternă, cetatea sfântă și acea cetate va fi numită și tabernaculul lui Dumnezeu. Astăzi, în timp ce călătorim prin pustie, totul este uscat în jurul nostru, așteptăm cu nerăbdare Noul Ierusalim, orașul apei și al rezervei bogate.

Trecem temporar prin călătoria noastră pământească prin această sălbăticie și ne căutăm destinația – orașul cu temelia! Fie ca noi să nu ne punem speranța în lucrurile de pe acest pământ și nici să nu prindem rădăcini aici, ci să fim gata să ne mișcăm una cu Domnul pentru interesul Său pe pământ astăzi.

Noul Ierusalim este numit Tabernaculul lui Dumnezeu, deoarece biruitorii din prima etapă a Noului Ierusalim își amintesc cum au locuit și ei în corturi. Ei trăiau pe pământ ca străini și călători și așteptau cu nerăbdare tabernaculul etern, orașul zidit de Dumnezeu, locuința reciprocă a lui Dumnezeu și a omului.

Slavă Domnului, când locuim astăzi pe pământ, locuim în tabernaculul lui Dumnezeu și așteptăm cu nerăbdare Noul Ierusalim, locuința eternă a lui Dumnezeu și a omului, pentru ca noi să Îl savurăm pe Dumnezeu și să-L experimentăm și să locuim cu El pentru eternitate!

În Noul Ierusalim vom ține Sărbătoarea Corturilor pentru eternitate cu deplină savurare și satisfacție. Pentru eternitate ne vom aminti cum trăiam în corturi și cum trăia Dumnezeu într-un tabernacul și cum eram străini și străini. Amin!

Noul Ierusalim va fi finalizat mai întâi pentru a fi primele roade în împărăția milenară ca o răsplată pentru biruitori și apoi va fi finalizat în cele din urmă pentru a fi în noul cer și noul pământ ca savurare deplină a mântuirii depline a lui Dumnezeu pentru toți credincioșii desăvârșiți!

Aleluia, pentru eternitate vom ține Sărbătoarea Corturilor în și ca Noul Ierusalim, savurându-L pe Dumnezeu și amintindu-ne cum l-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi!

Doamne Isuse, Te lăudăm și vrem să Te savurăm astăzi în timp ce locuim aici pe pământ. Ne dăm seama că astăzi ne aflăm într-un tabernacul temporar, pentru că locuința noastră eternă este în Dumnezeu, Noul Ierusalim! Amin, Doamne, chiar dacă locuim astăzi pe pământ și ne întâlnim cu sfinții pentru a ține în duh Sărbătoarea Corturilor, ni se reamintește că astăzi locuim doar în corturi și Noul Ierusalim este casa noastră! Aleluia, în timp ce călătorim prin pustia pământului astăzi, așteptăm cu nerăbdare ca Noul Ierusalim să intrăm în odihna lui, pentru că cetatea sfântă va fi tabernaculul nostru etern! Da, Doamne, așteptăm cu nerăbdare cetatea care are temelia, al cărui Arhitect și Ziditor este Dumnezeu! Vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi. Vrem să Te savurămși să Te experimentăm, luându-Te ca viața noastră, ca sursă de viață și ca domiciliul nostru. Amin, Doamne, când trăim pe pământ ca străini și străini, așteptăm cu nerăbdare tabernacolul etern, cetatea zidită de Dumnezeu, Noul Ierusalim! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Live in the Reality of the Feast of Tabernacles until we enter the Rest of New Jerusalem, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 8 (Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor și ca fiind Duhul care curge din credincioși ca râuri de apă vie) ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Viața creștină este o viață de ospătare: de la Paște până la Sărbătoarea Corturilor

23/03/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, Îl putem savura pe Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor, pentru că întreaga noastră viață creștină este o viață de ospătare cu Domnul, în Domnul și cu sfinții; chiar și în prezența vrăjmașilor noștri, pe măsură ce suferim, încă ne ospătăm, căci Domnul întinde o masă înaintea noastră! Amin!

Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră de dimineață, venim la Ioan 7 pentru a vedea câteva detalii minunate legate de minunatul nostru Domn Isus. În această săptămână, ne concentrăm asupra subiectului, Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor și ca fiind Duhul care curge din credincioși ca râuri de apă vie.

O, ce Cristos avem! El are nevoie nu doar de o biografie, ci de patru pentru a ni se prezenta, iar în Evanghelia după Ioan, în special, îl vedem pe Cristos ca Mântuitorul-Dumnezeu care vine să fie viața noastră.

El a venit ca să avem viață, El Însuși este viață, El ne dă viață din belșug, El ne altoiește în Sine și El vine în înviere pentru a Se sufla în noi ca Duh dătător de viață. El vrea ca noi să avem viață și să o avem din belșug (Ioan 10:10).

În special, Cristos dorește să ne ospătăm cu El; El vrea ca întreaga noastră viață creștină să fie o viață de ospătare. Viața și experiența noastră creștină sunt reprezentate de experiența copiilor lui Israel și de relația lor cu Dumnezeu.

Dumnezeu a rânduit șapte sărbători pentru poporul Său, pe tot parcursul anului, pentru ca ei să mănânce, să se ospăteze și să se bucure; de trei ori pe an trebuiau să se adună împreună și să ospăteze cu Domnul și unul cu altul.

Dumnezeul nostru nu este doar un Dumnezeu care ne mântuiește și ne scapă de sclavia sub păcat și de judecată; El vrea să ne ospătăm și noi cu El. El rânduiește sărbători pentru ca noi să ne adunăm și să Îl savurăm.

În viața de biserică de astăzi avem multe sărbători – avem cel puțin cele șapte sărbători pe care le adunăm împreună pentru a ne bucura de Domnul, a fi instruiți, a ne închina lui Dumnezeu și a mâncă Domnului cu sfinții, fiind omogenizați în Trupul în Domnul.

Chiar dacă, omenește vorbind, trebuie să plătim un preț mare pentru a merge la o întâlnire de sărbătoare, plătind pentru călătoria, cazarea, mâncarea și toate acele lucruri, totuși în interior câștigăm mult mai mult din Dumnezeu și, dacă suntem deschiși către Domnul, El are o modalitate de a ne vorbi și de a ne uni.

Pur și simplu avem un sentiment de ospătare ori de câte ori ne întâlnim în conferințe, timpuri de omogenizare și sărbătorile anuale.

Nu este un lucru mic faptul ca poporul lui Dumnezeu să se adune într-un mod al ospătării; nu ne adunăm pentru a fi învățați sau pentru a afla mai multe învățături, ci mai degrabă, venim să ospătăm din Domnul și să ne ospătăm cu sfinții! Aleluia!

Viața creștină este o viață de ospătare din Cristos: de la Cristos ca Paștele nostru până la Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor pentru noi

În Ioan 7:2 vedem Sărbătoarea Corturilor, care a fost ultima dintre sărbătorile rânduite de Dumnezeu în timpul anului pentru ca poporul Său să se adună și să ospăteze cu Dumnezeu și unul cu altul. Astăzi Îl putem savura pe Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor (Lev. 23:39-43).

Ne adunăm împreună în întâlnirile noastre creștine și în vremurile noastre de omogenizare nu doar ca o practică exterioară sau ca un ritual, ci pentru a putea ospăta cu Domnul și unii cu alții. Viața noastră creștină este o ospătare, de la început până la sfârșit, și pentru eternitate ne vom ospăta cu Domnul și cu sfinții Domnului.

Realitatea tuturor sărbătorilor este Cristos; El este ospățul dat nouă de Dumnezeu pentru ca noi să-L savurăm și să ne împărtășim din El. Sărbătoarea Paștelui, prima ospătare a anului rânduită de Dumnezeu pentru ca poporul Său să o țină, îl semnifică pe Cristos ca inițiere judiciară a mântuirii lui Dumnezeu (Lev. 23:5).

Începutul vieții noastre creștine este ospătarea noastră din Cristos ca ospățul Paștelui, pentru că El este Mielul lui Dumnezeu înjunghiat pentru noi pe cruce, Cel care și-a vărsat sângele pentru mântuirea noastră și a dat trupul Său ca să mâncăm (Ioan 1:29; 6:30-55).

Cristos, ca realitate a Sărbătorii Paștilor, este începutul savurării noastre din El, care dă naștere vieții noastre spirituale. Întreaga noastră viață creștină este o viață de ospătare; întreaga noastră viață creștină ar trebui să fie o ospătare.

În primul rând, ne ospăta cu Cristos ca răscumpărarea noastră și ca Mielul dat ca să mâncăm și să trăim datorită Lui. Apoi, ne împărtășim cu Cristos ca azime, astfel încât să avem o viață fără păcat (Exod 12:5-8).

Îl mâncăm ca pe o viață fără păcat și ne împărtășim cu El în duh, iar acum trăim o viață fără păcat. Sângele lui Cristos ne-a răscumpărat pe în mod juridic și trupul Lui este pentru noi să mâncăm, pentru ca noi să fim hrăniți și întăriți să ieșim din lume și să-I slujim Domnului, așa cum poporul Israel a mâncat mielul și a ieșit din Egipt.

Putem fi eliberați din lume mâncându-L pe Isus ca realitate a Paștelui și putem fi capabili să trăim o viață fără păcat în această lume păcătoasă, mâncându-L pe Cristos ca viață fără păcat și resursă de viață.

Zi de zi trebuie să-L savurăm pe Cristos mâncând trupul Său și bând sângele Lui, astfel încât să putem avea viața Sa eternă (Ioan 6:54). Trebuie să-L mâncăm ca pâinea cerească, ca să putem trăi veșnic (v. 58) prin cuvântul Său, care este duh și viață pentru noi (v. 63).

Întreaga noastră viață creștină este o viață de ospătare; ne ospătăm în Domnul, cu Domnul și cu Domnul. Sărbătoarea Corturilor este ultimul ospăț al anului, semnificând finalizarea mântuirii depline a lui Dumnezeu în mod organic.

După ce copiii lui Israel și-au recoltat recoltele din țara bună, bărbații urmau să se adună la Ierusalim și să se închine lui Dumnezeu și să savureze ceea ce seceraseră la Sărbătoarea Corturilor (Deut. 16:13-15).

Ne ostenim zilnic asupra lui Cristos, exersându-ne duhul pentru a ne deschide spre El și a-L savura, a-L experimenta și a-L produce, apoi ne adunăm împreună cu sfinții pentru a prezenta bogățiile lui Cristos lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa și le împărtășim sfinților pentru savurarea lor. Amin!

De la începutul vieții noastre creștine până la sfârșit, suntem cei care trăim o viață de ospătare, având un ospăț continuu! De multe ori avem suferință, căci viața omului este plină de suferință; suferința este partea noastră atâta timp cât suntem ființe umane.

Cu toate acestea, chiar dacă trăim o viață de suferință, trebuie să ne dăm seama că suferim pentru a ne putea ospăta mai mult. Suferința noastră ne ajută să-L savurăm mai mult pe Domnul. Domnul permite și chiar aranjează o anumită măsură a suferinței mediului; suferim la serviciu, acasă cu familia, în sănătatea noastră și în multe feluri.

Suferințele noastre, însă, ar trebui să ne ajute să-L savurăm și mai mult pe Cristos. Acesta este motivul pentru care Psalmul 23:5 menționează că Domnul a pregătit o masă înaintea noastră în prezența vrăjmașilor noștri. Pe măsură ce avem suferință, pe măsură ce vrăjmașii ne atacă și ne provoacă probleme, ne ospătăm din Domnul, căci viața noastră creștină este o viață de ospătare.

Domnul face din lupta noastră o ospătare și El face din suferința noastră o masă din care să ne ospătăm. Amin, noi suntem cei care ospătăm pe Domnul zi de zi, având o viață de ospăț, oricât de multă suferință am avea! De la începutul până la sfârșitul vieții noastre creștine, avem o viață de ospătare!

Doamne Isuse, vrem să trăim o viață de ospătare astăzi! Amin, Isus este ospățul nostru! Aleluia, putem să ne exersăm duhul astăzi și să ne împărtășim cu Cristos ca ospățul nostru bogat. Îți mulțumim, dragă Doamne, că ești realitatea sărbătorii Paștelor ca să Te putem savura. Tu ai devenit Mielul lui Dumnezeu care a murit pentru noi pe cruce pentru a ne îndepărta toate păcatele. Ai fost ucis pe cruce și Ți-ai dat viața pentru noi, iar acum putem aplica sângele Tău prețios și Te putem mânca ca să fim eliberați din lume. Ne ospătăm din Tine ca hrană și Te luăm ca fiind azimele, pentru ca astăzi să trăim o viață fără păcat. Amin, Doamne Isuse, vrem să ne ospătăm din Tine în fiecare zi și să aducem la întruniri produsele bogate ale lui Cristos, ca să ne putem ospăta mai mult împreună cu sfinții! O, ce Cristos bogat avem! Chiar și în suferințele noastre, El este o ospătare pentru noi. Amin, Doamne, noi vrem să ne ospătăm din Tine astăzi. Vrem să ne ospătăm din Tine împreună cu toți sfinții! Tu ne pregătești o masă chiar și în fața vrăjmașilor noștri: ne ospătăm din Cristos și îl distrugem pe vrăjmaș!

Îl savurăm pe Cristos ca sărbătoarea corturilor, având o amintire adecvată a Sa și savurând omogenizarea

Dumnezeu a rânduit Sărbătoarea Corturilor, astfel încât copiii lui Israel să-și amintească cum au trăit părinții lor în corturi (corturi) în rătăcirea lor în pustie (Deut. 16:13-15). Cuvântul Corturilor din titlul Sărbătoarei Corturilor implică gândul de amintire. Copiii lui Israel, după ce au fost eliberați din Egipt și în timp ce rătăceau în pustie, au locuit în corturi.

Domnul a vrut ca descendenții lor să-și amintească că ei obișnuiau să locuiască în corturi și, de asemenea, a vrut să-L savureze pe El și să se ospăteze împreună cu ei.

Viața noastră creștină este o viață de ospătare; fie că trăim într-o casă sau într-un cort, trebuie să ne ospătăm din Domnul. Trebuie să ne amintim că suntem străini și călători; pământul nu este casa noastră, căci casa noastră este în Domnul și orașul nostru este Noul Ierusalim, orașul care are temelii.

Trebuie să ne amintim ce a făcut Domnul pentru noi și, de asemenea, trebuie să ne amintim de istoria noastră și istoria celor care au mers înaintea noastră și să urmăm modelul părinților noștri spirituali.

Nu suntem aici dintr-o dată fără nicio istorie sau antecedente în fața Domnului; El a rânduit pe mulți dintre cei care au mers înaintea noastră și astăzi trebuie să ne amintim de cei de la care am învățat practicile vieții.

În Deuteronom cuvântul amintiți-vă a fost folosit de multe ori; nu trebuie să uităm niciodată ce a făcut Domnul pentru noi, cine sunt părinții noștri, care este istoria noastră spirituală și cum ar trebui să trăim o viață de ospăț cu Domnul.

Pe măsură ce îi considerăm pe părinții noștri spirituali și îi suntem recunoscători Domnului pentru experiența lor în viață, urmăm modelul lor în Domnul. Nu ne amintim de cei care au mers înaintea noastră doar pentru a ne aminti și a fi nostalgici; mai degrabă, ne amintim de ei în Domnul, le urmăm modelul și continuăm să trăim o viață de ospătare.

Domnul și-a adus recâștigarea în epoca prezentă cel puțin prin acești ultimi 102 ani și El a lucrat mult printre noi, ne-a vorbit mult și are multe modele printre noi. Trebuie să ne amintim multele lucruri pe care le-a făcut Domnul în noi și printre noi și să savurăm depozitul bogat pe care ni l-a dat.

Adevărata noastră amintire este a Domnului și a ceea ce El a făcut pentru noi, ce face El în noi și ce va face El pentru noi. Ne amintim de El ospătându-ne din El, căci viața noastră creștină este o viață de ospătare.

Acest lucru este similar cu ceea ce a spus Domnul cu privire la masa Sa din Luca 22:19-20; El a spus că trebuie să mâncăm pâinea și să bem vinul în amintirea Sa. Cum ne amintim de Domnul și de ceea ce El a făcut pentru noi? Mâncându-L și ospătându-L din El. Ne amintim de El trăind astăzi o viață de ospăț în viața noastră creștină de zi cu zi și ospătându-ne din Domnul și împreună cu sfinții pe măsură ce ne adunăm la întâlnirile bisericii. Aleluia!

Când copiii lui Israel s-au adunat pentru a ține Sărbătoarea Corturilor, ei au fost omogenizați împreună; niciunul dintre ei nu avea prea mult și chiar și cei săraci aveau hrană, căci toți împărțeau bogăția țării bune, aducându-i lui Dumnezeu surplusul și împărtășindu-și unii cu alții ceea ce i-a binecuvântat Dumnezeu.

Întrucât Sărbătoarea Corturilor era imediat după seceriș, fiecare avea un surplus și chiar și cei săraci puteau savura ceva, pentru că fiecare își împărțea bogăția cu ei. Când ne adunăm și ne omogenizăm cu sfinții, trebuie să aducem bogățiile lui Cristos și surplusul lui Cristos în viața noastră de ospătare.

Trebuie să plătim prețul pentru a ieși din noi înșine, din casa noastră, din orașul nostru natal și chiar să ieșim din țara noastră pentru a merge și a ne omogeniza împreună cu sfinții la ospețele hotărâte, continuându-ne viața de ospătare într-un mod corporativ, astfel încât să putem fi omogenizați împreună.

Nu ne adunăm doar ca o adunare socială; suntem îmbinați împreună în Trup și ca Trup, iar Domnul are un mod de a îmbina trupul împreună în timp ce ne ospătăm din Domnul!

Doamne Isuse, vrem să-ți oferim adevărata amintire mâncându-Te și bând din Tine! Fie ca viața noastră creștină de zi cu zi să fie o viață de ospătare. Vrem să ne ospătăm din Tine și să ne ospătăm împreună cu Tine. Tu ești ospățul nostru. Ne amintim de Tine în dragoste și ne amintim de cei care au mers înaintea noastră. Îți mulțumim pentru toate modelele din viața de biserică, pentru toți sfinții care au mers înaintea noastră și și-au pus viața ca un model pe care să-l urmăm noi în ospătarea din Cristos. Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care ne ostenim asupra lui Cristos zi de zi, astfel încât să putem obține un produs bogat al lui Cristos pe care să îl aducem la adunările bisericii pentru a le împărtăși tuturor sfinților. Fie ca noi să avem ceva din bogățiile lui Cristos de împărtășit cu sfinții, pentru ca și ei să poată fi aduși într-o viață de ospătare! O, Doamne Isuse, fă-ne cei care plătim prețul să fim omogenizați cu sfinții în timp ce venim la adunările de omogenizare pentru ca Tu să omogenizezi Trupul! Ne dăruim Ție pentru omogenizare. Omogenizează-ne, Doamne, omogenizează-ne mai mult de fiecare dată când ne întâlnim cu sfinții!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christian Life is a Life of Feasting: from the Passover to the Feast of Tabernacles, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 8 (Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor și ca fiind Duhul care curge din credincioși ca râuri de apă vie) ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl savurăm zilnic pe Duhul dătător de viață în Cuvânt pentru a-L mânca pe Cristos ca pâine a vieții

21/03/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Domnul Isus a venit ca pâinea vieții și noi Îl putem mânca în cuvântul Său; mijlocul prin care noi îl primim pe Domnul ca pâinea vieții este cuvântul vieții – trebuie să ne exersăm duhul pentru a ne ruga asupra Cuvântului lui Dumnezeu și a digera cuvântul, astfel încât să savurăm Duhul dătător de viață și să trăim datorită Cristosului pe care îl mâncăm.

Dacă citim cu atenție capitolul 6 din Evanghelia după Ioan, vom avea o impresie profundă că Domnul Isus este nu numai Domnul și Mântuitorul nostru, ci chiar mai mult, hrana noastră – El este pâinea vieții. În acest capitol, vedem că Domnul Isus este pâinea vieții, pâinea care a coborât din cer, pâinea vie, pâinea adevărată și pâinea lui Dumnezeu.

El este Dumnezeu încarnat pentru a fi hrana noastră. Și El este pâinea vieții pe care să o mâncăm; El ne dă carnea Sa ca s-o mâncăm și sângele Său ca să-l bem.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să mâncăm fizic ceva din carnea și sângele Domnului, ci, în duh, trebuie să credem în Domnul și să primim ceea ce El a făcut pentru noi pe cruce. Credem în lucrarea Sa răscumpărătoare de pe cruce și El vine în noi ca pâinea vieții.

Faptul că El își dă carnea și sângele pentru mâncarea și băutura noastră arată că Domnul a trebuit să treacă prin moarte și înviere. Prin moarte, El a realizat răscumpărarea și, în învierea Sa, El a devenit un Duh dătător de viață pentru a distribui tot ceea ce El este în ființa noastră ca viața și resursa noastră de viață.

Acum Cristos nu este doar Cel răstignit, ci și mai mult, El este Cristosul înviat, Cristosul care este Duhul dătător de viață. Carnea nu folosește nimic; cuvântul pe care ni-l spune El este duh și este viață. Amin!

Nu trebuie să mâncăm carnea fizică a Domnului sau să bem sângele Său fizic; trebuie să mâncăm cuvintele Lui, căci cuvintele Lui sunt duh și sunt viață. Astăzi Domnul este Duhul, iar Duhul este întrupat în Cuvânt; când venim la Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L mânca fiind Domnul în Cuvântul Său.

Când îl mâncăm pe Cristos ca fiind pâinea vieții mâncând cuvintele Sale, trăim datorită Lui. Suntem hrăniți cu El, El devine însăși constituția noastră și trăim din ceea ce mâncăm.

Fie ca noi să fim cei care zi de zi își exersează duhul pentru a-L savura pe Domnul în Cuvânt, atingându-L pe Domnul ca Duh dătător de viață în Cuvântul Său, astfel încât El să poată împărți viață în fiecare porțiune a ființei noastre și să fim hrăniți, hrăniți și capabili să trăim pe Cristos pentru mărirea Sa pe pământ.

Așa cum Tatăl cel viu L-a trimis pe Fiul și Fiul a mâncat cuvintele Tatălui și a trăit datorită Tatălui, tot așa și noi, credincioșii în Cristos, trebuie să mâncăm cuvintele Domnului și să fim constituiți cu El, pentru ca astăzi să trăim datorită Lui. Amin!

Îl atingem și-L savurăm pe Duhul dătător de viață din Cuvânt pentru a-L primi și a-L savura pe Cristos ca pâine a vieții

Dacă am fi fost ucenicii Domnului din preajma Lui și am auzi cuvintele Domnului din Ioan 6, în special cele referitoare la nevoia noastră de a mânca carnea Sa și de a bea sângele Lui, sau altfel nu avem nicio porțiune cu El, am fi, de asemenea, destul de nedumeriți și chiar destul de supărați.

Dar slavă Domnului pentru Ioan 6:63, care spune clar: „Duhul este cel care dă viață, trupul nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și viață. Aceasta arată că Domnul Isus este astăzi Duhul care dă viață și noi Îl putem mânca ca fiind pâinea vieții (v. 48) mâncând cuvintele Lui pentru a atinge și a savura Duhul dătător de viață.

Dacă nu atingem Duhul în Cuvântul lui Dumnezeu, nu putem primi viață. Biblia nu este doar o carte cu litere albe și negre, și nici nu este doar o compilație a multor cărți și scrisori scrise de oameni spirituali care au fost inspirați de Duhul Sfânt. Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, iar esența Bibliei este Duhul.

Dumnezeu este întrupat în Cristos și Cristos este realizat ca Duh; Duhul este esența Bibliei și, când venim la Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să atingem și să savurăm Duhul dătător de viață. Cristosul încarnat, răstignit, înviat și înălțat este Duhul dătător de viață astăzi, iar acest Duh dătător de viață este întrupat în Cuvânt.

Trebuie să-L mâncăm zilnic și să ne împărtășim din bogățiile Sale în duh, venind la Cuvântul lui Dumnezeu pentru a atinge și a savura Duhul dătător de viață ca esență și duh al Cuvântului. Când facem aceasta, ne vom hrăni cu Cristos ca pâine a vieții.

Cum îl putem mânca pe Cristos ca pâine a vieții? Care este cel mai bun mod de a-L mânca pe Cristos ca pâine vie? Nu este doar citirea Bibliei sau memorarea principalelor versete din Biblie; este prin atingerea și savurarea Duhului dătător de viață din Cuvântul lui Dumnezeu.

Duhul este minunat, dar El este tainic; cu toate acestea, Duhul este întrupat în Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul este substanțial; cuvântul este în mâinile noastre ca să-l citim și să-l savurăm.

Dacă astăzi venim la Cuvântul lui Dumnezeu și contactăm Duhul în Cuvânt, îl vom mânca pe Cristos ca pâine a vieții. Trebuie să-i cerem Domnului să ne învețe să-L mâncăm ca pâinea vieții.

Efes. 6:17 spune că trebuie să luăm cuvântul prin intermediul oricărei rugăciuni și cereri, și Mat. 4:4 spune că trăim nu numai cu pâine, ci din orice cuvânt care iese prin gura lui Dumnezeu. Trebuie să venim la Biblie în modul de a veni să-L contactăm pe Domnul, chiar cerându-I să ne învețe cum să-L mâncăm în Cuvânt.

Poate că am citit o porțiune din Cuvântul lui Dumnezeu de multe ori, dar dacă nu ne exersăm duhul pentru a-l contacta pe Domnul în timp ce citim acea porțiune, nu suntem hrăniți în interior.

Cuvântul logos (cuvântul scris, cuvântul constant al lui Dumnezeu) din Biblie trebuie să fie convertit în cuvântul rhema – cuvântul instantaneu, prezent, rostit al lui Dumnezeu. În Ioan 1:1 Cuvântul este „logos”, cuvântul constant al lui Dumnezeu; în 6:63 „cuvintele” sunt „rhema”, cuvintele prezente, instantanee, rostite ale lui Dumnezeu.

Văzând că astăzi Cristos este Duhul dătător de viață și că Duhul este în Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să-L contactăm pe Domnul când venim la Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a ne putea atinge și a savura Duhul dătător de viață din Cuvântul lui Dumnezeu.

Când facem aceasta, când atingem Duhul în Cuvânt cu duhul nostru uman, suntem hrăniți în interior, pentru că ne împărtășim cu Cristos ca pâine a vieții. Dacă nu atingem Duhul în Cuvânt, nu putem primi viață. Cât de mult avem nevoie să venim zilnic la Domnul și să-L atingem ca Duh în Cuvânt, pentru a ne hrăni cu Cristos ca pâine a vieții (v. 35)!

Fie ca noi să venim zilnic la Domnul într-un mod personal, în timpul petrecut cu El, pentru a atinge și a savura Duhul dătător de viață din Cuvânt, astfel încât să-L putem mânca pe Cristos ca pâine a vieții!

Doamne Isuse, ne exersăm duhul pentru a veni la cuvântul Tău și a Te savura. Aleluia, Cristos este pâinea vieții din care să ne împărtășim, să mâncăm și să ne hrănim. Amin, Doamne, vrem să atingem și să savurăm Duhul dătător de viață din Cuvânt, ca să-L mâncăm pe Cristos ca fiind pâinea vieții. Îți mulțumim că ești nu doar Duhul într-un mod abstract, ci și mai mult ești Cuvântul vieții, Cuvântul lui Dumnezeu în mâinile noastre. Ne exersăm duhul pentru a Te mânca în cuvânt. Venim la cuvântul Tău și dorim să obținem duh și viață. Vorbește-ne. Iluminează-ne. Distribuie mai mult din viața Ta în noi. Amin, Doamne Isuse, vrem să Te atingem, să Te savurăm și să ne împărtășim din Duhul Tău dătător de viață când venim la Cuvântul Tău. Vrem să ne hrănim cu Cristos ca pâine a vieții! Amin, Doamne, nu vrem doar să citim Biblia, ci și mai mult, să atingem Duhul vieții întrupat în Cuvânt! Aleluia, putem să-L mâncăm pe Cristos ca fiind pâinea vieții, exersându-ne duhul pentru a contacta și a savura Duhul dătător de viață din Cuvântul lui Dumnezeu!

Să-L contactăm zilnic pe Cristos ca Duh dătător de viață întrupat în Cuvântul vieții pentru a-L mânca pe Cristos

Cât de mult Îi mulțumim Domnului și-L lăudăm pentru că a strălucit asupra noastră și a îndepărtat vălurile conceptelor noastre religioase cu privire la Cristos, care nu este doar Domnul nostru, ci și pâinea vieții! Asemenea lui Petru în Ioan 6:68, ne dăm seama că nu mai există unde să mergem, pentru că Cristos are cuvintele vieții eterne!

Deși s-ar putea să nu înțelegem pe deplin sau să fim de acord cu tot ceea ce spune Domnul, rămânem cu El, pentru că El are cuvântul vieții. Capitolul 6 din Ioan se încheie cu cuvântul vieții, care este mijlocul prin care noi îl primim pe Domnul ca fiind pâinea vieții (v. 63).

Dacă primim Cuvântul, vom avea Duhul, iar dacă avem Duhul în noi, îl vom avea pe Cristos ca sursă interioară a vieții. Amin! Cuvântul lui Dumnezeu este în afara noastră; când ne exersăm duhul pentru a lua Cuvântul în noi, imediat Cuvântul devine Duh.

Apoi, când vorbim cuvântul, Duhul devine din nou cuvânt, iar ceea ce primesc alții nu este doar cuvântul, ci Duhul. Acest lucru este foarte interesant. Prin auzirea Cuvântului, primim Duhul; apoi, când vorbim cuvântul, alții primesc nu doar cuvântul, ci și Duhul.

Credem în cuvântul lui Dumnezeu și primim Duhul; Duhul dă viață, iar noi suntem însuflețiți în interior și devenim vii. Când credem în Cuvântul lui Dumnezeu, primim Duhul; Cuvântul din afara noastră devine Duhul din interiorul nostru.

Apoi, când ne exersăm duhul și le spunem altora ceea ce savurăm din Cristos, cuvântul devine în ei Duh, iar Duhul dă viață. Amin! Nevoia noastră este să-L contactăm zilnic pe Cristos ca Duh dătător de viață întrupat în cuvântul vieții, astfel încât să-L putem mânca pe Cristos ca pâine a vieții.

Pe măsură ce-L mâncăm pe Cristos, El ne vorbește, El ne atinge cu privire la anumite chestiuni și El operează în noi ca cuvânt al vieții. Pe partea pozitivă, Duhul operează în noi pentru a împărtăși viața divină în fiecare porțiune a ființei noastre interioare. Pe partea negativă, Duhul lucrează prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu pentru a despărți sufletul de duh și pentru a ne aduce la lumina lui Dumnezeu cu privire la atâtea lucruri.

Fie ca toți să realizăm că nevoia noastră este Cristos ca sursă de viață și să-L contactăm zilnic ca Duh dătător de viață întrupat în Cuvânt. Cu cât Îl contactăm și-L savurăm mai mult pe Duhul dătător de viață întrupat în cuvântul vieții, cu atât mai mult suntem hrăniți în interior cu Cristos ca pâine a vieții.

Apoi, după ce mâncăm Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să deschidem Domnului toate camerele interioare ale inimii noastre. Trebuie să-I spunem că Îi permitem Lui și cuvântului Său să pătrundă în ființa noastră interioară.

Mai ales astăzi, deoarece trăim într-o epocă în care există o mulțime de lucruri care sunt aduse în noi, trebuie să luptăm pentru a-L savura pe Domnul și a-I permite să opereze în ființa noastră. Trebuie nu doar să-L mâncăm, ci și să-l digerăm și să-L asimilam pe Domnul în Cuvântul Său.

Suntem atât de obișnuiți să verificăm cele mai recente lucruri pe rețelele sociale; ne verificăm telefoanele atât de multe ori, vizualizăm atât de multe lucruri și savurăm fluxurile de pe diferite rețele de socializare. Satan vrea să ne hrănească prin intermediul feed-urilor TikTok, Facebook, Twitter, YouTube, Instagram și tot felul de alte „feed-uri”. O, Doamne!

De multe ori realizăm că ne hrănim cu ceea ce ne oferă platformele de socializare timp de multe ore în șir, apoi simțim că nu avem foame de Domnul. O, Doamne Isuse! Fie ca noi să stăm împotriva înșelăciunii dușmanului și să refuzăm hrana lui, și fie ca să venim pur și simplu la Cuvântul Domnului pentru a ne hrăni cu El ca Duh dătător de viață.

Fie ca noi să cerem promisiunea Domnului din Amos 8:11 și să-I cerem să ne trimită foame de a auzi cuvintele lui Iehova în noi și să nu-l jignim în niciun fel pe Domnul. Dacă îi dăm Domnului cea mai bună cooperare, El va continua să ne vorbească și Îl vom mânca ca pâinea vieții.

Fie ca noi să fim poporul Său care să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilăm în cuvântul Său, pentru a-L exprima. Pe măsură ce-L trăim și-L savurăm pe Cristos ca pâine a vieții zi de zi, Îl vom exprima pe El.

Mulțumim Domnului că El a fost procesat și finalizat pentru a fi Duhul dătător de viață și că Duhul este astăzi în Cuvântul lui Dumnezeu! El este Duhul și Cuvântul, iar când primim Cuvântul, avem Duhul ca savurare a lui Cristos!

Amin, fie ca noi toți să ne hrănim cu Cristos ca pâine a vieții contactând zilnic Duhul dătător de viață din Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât să-L putem experimenta, savura și exprima pe Cristos ca pâine a vieții!

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să rămânem cu Tine, căci Tu ai cuvintele vieții! Amin, Doamne, vrem să Te primim ca fiind pâinea vieții mâncându-Te în cuvântul vieții! Ne deschidem Ție și primim Cuvântul pentru a primi Duhul care dă viață! Aleluia Cristos ca Duh dătător de viață este întrupat în Cuvântul lui Dumnezeu și îl putem mânca pe Cristos contactând Duhul dătător de viață din Cuvânt! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi. Ne exersăm să Te mâncăm în cuvântul Tău. Avem nevoie de Tine ca resursă de viață astăzi. Dorim să Te contactăm zilnic ca Duh dătător de viață întrupat în Cuvânt. Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău ca să Te contactăm și să fim plini de Tine! Aleluia, Duhul este în Cuvânt, iar când ne rugăm pentru Cuvânt, primim Duhul și-L mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții! Amin, Doamne, vrem să Te mâncăm, să digerăm și să Te asimilăm ca pâine a vieții pentru ca Tu să fii constituit în ființa noastră și să trăim datorită Ție! Amin, vrem să fim cei care experimentează, savurează și-L exprimă pe Cristos ca pâine a vieții de astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Daily Enjoy the Life-giving Spirit in the Word to Eat Christ as the Bread of Life, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 7 (Pâinea vieții) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trebuie să-L mâncăm continuu pe Cristos ca pâine a vieții pentru a trăi datorită Lui în fiecare zi

17/03/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să-L mâncăm continuu pe Cristos ca pâine a vieții, astfel încât să putem trăi datorită Lui în fiecare zi.

În Ioan 6 vedem un discurs detaliat despre Domnul Isus fiind pâinea vieții; El a spus de mai multe ori că El este pâinea vieții, pâinea vie, pâinea adevărată, chiar și pâinea care s-a pogorât din cer, și trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții zi de zi. Amin! Mulți creștini au ideea că Cristos este Mântuitorul și Domnul lor, ceea ce nu este greșit, dar ei nu știu că Cristos este hrana lor.

Dacă citim acest capitol special din Evanghelia după Ioan, vom vedea cum Domnul vorbește în mod specific privitor la faptul că El este pâinea vieții. El a venit pentru ca noi să avem viață și îl putem primi ca viață mâncându-L.

Domnul Isus a trecut printr-un proces pentru a deveni comestibil; El vrea ca omul nu numai să fie răscumpărat și mântuit, ci și mai mult, să se împărtășească din El ca pâinea vieții în fiecare zi.

De partea Sa, El a făcut totul: El a devenit pâinea vieții și El este gata să Se împartă ca viață în noi zi de zi, chiar și clipă de clipă. Dar problema este de multe ori de partea noastră; de atâtea ori nu mâncăm pe Domnul și s-ar putea să nu avem foame de El. S-ar putea să fim foame de multe lucruri în lume, dar nu de Cristos.

Și dacă-L mâncăm pe Cristos, mâncăm atât de sporadic încât nu primim suficientă hrană în ființa noastră spirituală. Așa cum omenește putem mâncă ici și colo, fiind stresați și făcând multe lucruri, iar asta nu este bine pentru sănătatea noastră, la fel spiritual putem mâncă ici și colo, când ne amintim sau când avem chef, iar acest lucru nu este sănătos pentru sănătatea noastră spirituală.

Fie ca să ne dăm seama că întreaga Biblie este o carte a vieții, chiar și o carte pe care să o mâncăm și să savurăm. Cristos ca pomul vieții ni s-a prezentat ca viață de la Geneza până la Apocalipsa, iar când S-a încarnat, El a spus din nou și din nou că El este pâinea vieții pe care să o mâncăm.

El a spus că El ne dă carnea Sa pentru hrana noastră și sângele Său pentru băutura noastră. În același timp, El a spus că sângele și carnea nu folosesc la nimic, căci Duhul este Cel care dă viață, iar cuvintele pe care El ni le spune sunt duh și sunt viață (Ioan 6:63).

Ne putem întreba cum îl putem mânca pe Domnul Isus, cum putem mânca carnea Sa și cum putem bea sângele Lui; răspunsul este simplu: Îl putem mânca în Cuvânt, căci cuvântul Domnului Isus Îl conține.

Mâncarea noastră este foarte importantă; dacă-L mâncăm pe Domnul, putem trăi datorită Lui, dar dacă nu-L mâncăm pe Domnul, încă trăim în sine, în carne și în omul natural, și suntem la fel ca ceilalți din lume.

Când îl mâncăm pe Cristos astăzi, când de obicei luăm timp să-L mâncăm pe Domnul, putem crește în viață, putem trăi datorită a ceea ce mâncăm și îl putem exprima pe Cristos.

Cristos este pâinea vieții pe care să o mâncăm, să savurăm și să o experimentăm zilnic și continuu

Capitolul 6 din Evanghelia după Ioan este un discurs detaliat despre Domnul Isus fiind pâinea vieții; El a declarat: Eu sunt pâinea vieții (v. 48). Multe versete din acest capitol dezvăluie că Cristos este pâinea vieții pentru experiența și savurarea noastră (vezi v. 27, 32-35, 47-58, 63a, 68).

Dacă citim acest capitol, deși se vorbește despre cutare sau cutare lucru, iar Domnul tratează o anume problemă, punctul principal este că Cristos este hrana noastră, pâinea vieții (v. 35, 48). Trebuie să ne dăm seama că Cristos este hrana noastră; Cristos este pâinea vieții pe care să o mâncăm, savurăm și experimentăm.

Când vorbim despre mâncare, trebuie să ne dăm seama că aceasta nu este o ceva o dată pentru totdeauna; nu-l mâncăm pe Cristos o dată și atât. Mai degrabă, trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții zilnic, pentru că El este comestibil (v. 50).

Pentru ca noi, credincioșii în Cristos, să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să trăim o viață pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu, trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții.

Pentru ca noi să mergem mai departe cu Domnul și să rămânem în viața de biserică, fiind ținuți în centrul împlinirii economiei lui Dumnezeu, trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții.

Când luăm în considerare acest lucru ne dăm seama cât timp am pierdut.

Petrecem atât de mult timp făcând una sau alta, vizionând cutare sau cutare lucru, sau mergând aici sau acolo, dar nu petrecem suficient timp mâncându-L pe Cristos ca pâine a vieții. Trebuie să ne pocăim înaintea Domnului pentru timpul pe care l-am pierdut și să învățăm să răscumpărăm timpul.

Zilele sunt rele, așa că trebuie să răscumpărăm timpul pentru a-L mânca pe Cristos ca pâine a vieții. Trebuie să venim la Domnul în cuvântul Său și să-L mâncăm, să ne împărtășim cu El ca viață și să fim hrăniți cu El.

Domnul Isus ca cuvânt al lui Dumnezeu, ca pâine a vieții și ca pâine care a coborât din cer, este întrupat în cuvântul Său; trebuie să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilăm. Trebuie să ne exersăm zilnic duhul pentru a ne hrăni cu Cristos, astfel încât să-L primim, să-L digerăm, să savurăm de El și să-L aplicăm clipă de clipă (v. 56-57).

Modul de a-L mânca pe Cristos ca pâine a vieții este să ne exersăm duhul în timp ce venim la Domnul în Cuvântul Său. Pe de o parte, Cristos astăzi este Duhul, întotdeauna disponibil și de primit; pe de altă parte, Duhul poate fi abstract, dar El este întrupat în Cuvânt.

Când venim la Cuvântul lui Dumnezeu și ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul, îl mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții. Trebuie nu numai să citim Biblia secvenţial şi conform unui program, chiar şi într-un mod obişnuit, ci şi mai mult, trebuie să ne exersăm duhul în timp ce venim la Cuvântul Domnului.

Trebuie să citim Biblia pentru a-L savura pe Cristos ca hrană. Fie ca toți să ne concentrăm asupra acestui singur lucru: să-l mâncăm pe Cristos și apoi să trăim prin ceea ce am mâncat din El (v. 54)!

Când mâncăm pe Cristos, ne împărtășim cu El ca hrană și savurăm de El ca pâinea vieții, suntem hrăniți în interior și putem trăi pe Cristos, adică putem trăi datorită a ceea ce am mâncat. Să ne concentrăm pe această problemă: să-l mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții și să trăim prin Cristosul pe care îl mâncăm, digerăm și asimilăm.

Mâncarea adecvată a Domnului va avea un impact asupra modului în care trăim. Nu putem spune că-L mâncăm pe Cristos și, totuși, trăim la fel ca ceilalți oameni din jurul nostru, fără să ne ținem seama de Dumnezeu și de scopul Său.

Mai degrabă, dacă găsim cuvintele Domnului și le mâncăm, dacă petrecem zilnic timp cu Domnul și mâncăm cuvântul Lui, vom fi întăriți și hrăniți în interior, astfel încât să putem trăi datorită lui Cristos, adică să trăim pe Cristos.

Mulțumim Domnului că El este comestibil! El este pâinea vieții, adevărata noastră hrană! Fie ca să ne exersăm duhul pentru a chema numele Domnului și a-L mânca în cuvântul Său! Și să-L aplicăm zilnic, chiar și clipă de clipă, în viața noastră de zi cu zi! Să uităm de orice altceva și să ne concentrăm doar pe a-l mâncă pe Cristos!

Fie ca să uităm de faptele noastre și de lucrarea noastră și să învățăm pur și simplu să-L mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții și apoi să trăim prin ceea ce am mâncat din El. Acesta este calea divină de a trăi viața noastră de zi cu zi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit la noi ca pâinea vieții pe care să o mâncăm astăzi. Ne exersăm duhul în timp ce venim la Cuvântul lui Dumnezeu pentru a-L contacta pe Dumnezeu și a-L mânca pe Cristos ca pâine a vieții. Amin, Doamne Isuse, vrem să uităm de alte lucruri și să ne concentrăm asupra acestui singur lucru: să mâncăm pe Cristos și să trăim prin Cristosul pe care îl mâncăm! Uităm de faptele noastre și de munca noastră și pur și simplu vrem să învățăm să-L mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții! Amin, Doamne, te luăm ca hrană. Te luăm ca pâinea vieții. Dă viață ființei noastre interioare. Adaugă mai mult din Tine însuți la ființa noastră. Vrem să Te primim în noi, să Te digerăm, să Te experimentăm și să Te aplicăm clipă de clipă. Fie ca Cristosul pe care îl mâncăm să devină atât de real pentru noi în interior și să fie trăit din noi în exterior. Îți mulțumim, dragă Doamne, pentru acest mod divin de viață pentru viața noastră de zi cu zi: să-l mâncăm pe Cristos ca pâine a vieții și să trăim datorită Cristosului pe care L-am savurat! Amin, vrem să ne concentrăm asupra acestui singur lucru: să-l mâncăm pe Cristos și să trăim datorită Cristosului pe care-L mâncăm și savurăm!

Dezvoltăm un gust pentru Cristos și-L mâncăm pe Cristos ca pâine a vieții pentru a trăi datorită Lui

Ioan 6:27 spune: „Lucrați nu pentru hrana care piere, ci pentru hrana care rămâne în viața eternă, pe care ți-o va da Fiul Omului”. Petrecem atât de mult timp lucrând și lucrând la lucruri legate de mâncarea care piere.

Depunem multă energie și timp pentru a avansa în locurile noastre de muncă, pentru a avea grijă de afacerea noastră și de a avea grijă de familia noastră. Trebuie să facem toate aceste lucruri, dar ca credincioși în Cristos suntem chemați într-un alt tip de întreprindere: să-L exprimăm pe Cristos mâncându-L ca pâine a vieții.

Suntem aici nu doar pentru a ne ocupa de nevoile noastre sau pentru a avea o afacere bună și o carieră stelară; suntem aici pentru a-L exprima pe Dumnezeu mâncându-L pe Cristos ca pâine a vieții și trăind datorită Lui.

Viața eternă este viața divină, viața necreată a lui Dumnezeu, care nu este numai eternă în ceea ce privește timpul, ci este și eternă și divină în natură (Ioan 3:15). Când îl mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții, ni se oferă viața eternă și putem trăi datorită Lui; hrana care rămâne până la viața eternă ne poate furniza și ne poate aduce la viața eternă (6:27).

Mulțumim Domnului, Tatăl ne dă adevărata pâine din ceruri, căci Cristos este pâinea lui Dumnezeu care se coboară din cer și dă viață lumii (vv. 32-33). El este adevărata pâine, adevărata hrană. Există și alte alimente în afară de El, dar toate sunt feluri de mâncare rele, lucruri care nu sunt sănătoase pentru noi să le mâncăm.

Pe măsură ce continuăm cu Domnul astăzi și trăim în această eră modernă, trebuie să vedem că Satan este interesat să ne facă să păcătuim și, de asemenea, să ne strice alimentația. El vrea să mâncăm multe lucruri negative, chiar să ne dea gustul pentru lucrurile rele. Dezvoltăm gustul pentru un anume lucru petrecând timp cu el.

Satan are o strategie de a ne ademeni în lucruri și de a ne determina să petrecem timp cu anumite lucruri, iar încetul cu încetul gustul nostru se schimbă: începem să ne placă anumite lucruri rele sau anumite lucruri din lume. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să învățăm să dezvoltăm un gust pentru Cristos, un gust pentru pâinea vieții, petrecând timp cu Domnul zi de zi! Nu suntem aici pentru doctrine, reglementări sau simple practici – suntem aici pentru viață, pentru pomul vieții!

Vrăjmașul știe asta, așa că este subtil; el vrea să ne afecteze gustul, pentru că gustul nostru ne determină să mâncăm lucrurile pe care le mâncăm.

Unii oameni aleg automat mâncarea chinezească atunci când trebuie să mănânce ceva, în timp ce alții gravitează spre mâncarea pe care le place să o mănânce. Ce mâncăm? Ce mâncăm spiritual și cu ce ne hrănim în viața de zi cu zi? Lucrurile cu care petrecem timpul au o influență asupra tipului de alimentație pe care îl avem.

Lucrurile în care zăbovim, pe care le privim și în care suntem angajați dezvoltă în noi un gust pentru acele lucruri, iar acest lucru ne schimbă alimentația. Din păcate, avem un gust pentru atât de multe lucruri care sunt diferite de cele cerești. Oh, Doamne. Domnul caută să afecteze și să influențeze gustul nostru, astfel încât să iubim pâinea vieții și lucrurile cerești.

Numai lucrurile spirituale sunt reale, pentru că Duhul este realitatea (1 Ioan 5:6). Ca pâine adevărată, Cristos este pâinea adevărului, a realității; Cristos este adevărat, real, iar noi Îl putem mânca pe Cristos ca pâine a vieții în Cuvântul Său pentru a fi umplut cu realitate și pentru a deveni reali.

Cu toții trebuie să fim profund impresionați de faptul că avem nevoie de Cristos ca adevărată pâine a vieții trimisă de Dumnezeu pentru a ne aduce viața eternă. Domnul să ne impresioneze profund cu acest lucru.

Poate că știm că El este pâinea vieții, dar ne afectează acest lucru viața de zi cu zi? Ne hrănim cu Domnul zi de zi și avem gust pentru Domnul ca pâinea vieții? Ăâinea lui Dumnezeu din Ioan 6:33 este adevărata pâine din v. 32.

Ca fiind pâinea care s-a coborât din cer, Cristos este pâinea cerească și ca pâinea lui Dumnezeu, El este de la Dumnezeu, El a fost trimis de Dumnezeu și El a fost cu Dumnezeu. Cristos este pâinea lui Dumnezeu, pâinea vieții și pâinea adevărată; în plus, El este pâinea cerească și pâinea vie.

Când îl mâncăm pe Cristos ca pâine a vieții și o digerăm, aceasta devine constituția noastră și suntem uniți și contopiți cu Domnul ca unul singur (1 Cor. 6:17). Amin, fie ca noi să practicăm asta în viața noastră de zi cu zi! Fie ca să ne construim un obicei de a-L mânca pe Domnul ca pâinea vieții zi de zi, chiar și de multe ori în timpul zilei.

Oricine mănâncă pâinea vie care s-a pogorât din cer va trăi pentru totdeauna (Ioan 6:50-51). Noi vrem să fim astfel, cei care mănâncă pe Domnul ca pâine vie zi de zi pentru a trăi datorită Lui.

Doamne Isuse, vrem să învățăm să-L mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții zi de zi. Doamne, ne dăm Ție. Îți dăm Ție gustul nostru și preferința noastră în mâncare. Salvează-ne de la a mânca lucruri care sunt rele și nesănătoase pentru noi din punct de vedere spiritual. Vrem să dezvoltăm gustul pentru a mânca pâinea vieții zi de zi. Ferește-ne de capcana inamicului pentru a ne schimba gustul. Fie ca să avem gustul pentru viață și să nu permitem nimic să ne schimbe gustul. Doamne, ești atât de dulce! Tu ești pâinea noastră de viață și ne place să Te mâncăm exersându-ne duhul pentru a veni la Cuvântul Tău. Vrem să Te mâncăm ca fiind adevărata hrană, adevărata pâine a lui Dumnezeu. Vrem să ne împărtășim cu Tine ca fiind pâinea adevărului, a realității, pentru ca noi să fim plini de Tine ca realitate. O, Doamne, vrem să Te mâncăm ca pâinea vieții și să Te digerăm pentru ca Tu să devii constituția noastră! Vrem să-l mâncăm pe Cristos zi de zi și să trăim datorită lui Cristos în viața noastră de zi cu zi! Amin, Doamne, trăiește astăzi în noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We need to Continually Eat Christ as the Bread of Life to Live Because of Him Daily, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 7 (Pâinea vieții) ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Domnul este pâinea vieții pe care să o mâncăm și să o digerăm pentru a fi constituiți cu El

16/03/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Scopul principal pentru care Domnul Isus S-a coborât din cer pe pământ a fost să ni Se dea pe Sine însuși ca hrană, pâinea vieții, pentru ca noi să-L mâncăm ca hrană spirituală și să-L digerăm pentru a deveni constituția noastră. Aleluia!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, venim la Ioan 6 și la articolul minunat pe care-l vedem în acest capitol, pâinea vieții. Astăzi trebuie să fim cei care Îl experimentează, savurează și îl exprimă pe Cristos.

Trebuie să luăm în considerare situația noastră actuală nu în sensul introspecției sau al autoanalizei, ci să fim în fața Domnului și să vedem unde ne aflăm în realitate în ceea ce privește experimentarea, savurarea și exprimarea lui Cristos. Cât de mult Îl savurăm pe Cristos? Cât de mult îl trăim pe Cristos? Cât de mult îl exprimăm pe Cristos?

S-ar putea să știm multe despre Domnul și slujba poate fi atât de mult constituită în ființa noastră; dar cât de mult trăim în jubileu zi de zi, savurându-L, trăindu-L și exprimându-L pe Cristos? Când trăim în jubileu, nu avem nicio îngrijorare sau anxietate, nici îngrijorare sau grijă, nici lipsă, nici boală, calamitate sau probleme.

În jubileu, savurăm toate beneficiile, căci Cristos Însuși este jubileul nostru și toate celelalte lucruri sunt plăcute și satisfăcătoare pentru inima noastră. Când trăim în jubileu, suntem în largul nostru, entuziasmați și exultant, iar Cristos este adevăratul nostru jubileu.

Totuși, în viața noastră de zi cu zi, cât de mult trăim în realitatea jubileului? Când se întâmplă ceva și pur și simplu reacționăm, suntem noi în jubileu? Ducem mare lipsă în experiența noastră. Săptămâna aceasta, când venim la subiectul pâinii vieții, putem crede că știm asta, pentru că este ceva despre care vorbim de mult timp și știm că Cristos este pâinea vieții. O, Doamne Isuse!

Fie ca Domnul să aibă o cale de a ne vorbi într-un mod proaspăt zi de zi, astfel încât să-L luăm ca pâinea noastră zilnică, chiar ca pâinea vieții, într-un mod proaspăt, nou și viu. În capitolul 6 din Ioan, Domnul Isus a spus din nou și din nou că El este pâinea vieții, pâinea vie, pâinea lui Dumnezeu și pâinea care a coborât din cer.

Ce facem cu pâinea? O admirăm și ne uităm la ea? Nu, mâncăm pâinea. Domnul Isus este pâinea vieții pe care să o mâncăm. Așa îl putem trăi pe Cristos: mâncându-L. Îl mâncăm pe Domnul ca pe pâinea vieții și trăim datorită Lui.

Ceea ce vrea Dumnezeu de la noi nu este că ne străduim mai mult să-I plăcem și să facem ceea ce Domnul Isus ne-a spus să facem, nici nu vrea ca noi să facem mai multe lucrări pentru El în exterior. El vrea să-L mâncăm pe Cristos ca fiind pâinea vieții, astfel încât să putem trăi datorită a ceea ce mâncăm din El și a fost digerat și asimilat în ființa noastră interioară. Amin!

Domnul este pâinea vieții, dată nouă să o mâncăm – Cuvintele Sale sunt Duh și viață, iar noi Îl mâncăm mâncând Cuvântul Său

Dacă citim cu atenție Ioan capitolul 6, vom avea o impresie profundă despre acest capitol, pentru că vom vedea că Domnul este pâinea vieții, dată nouă să mâncăm. Putem spune că există șapte puncte cruciale în acest capitol care se referă la Cristos ca fiind pâinea vieții.

În primul rând, Domnul este pâinea vieții (Ioan 6:35, 48), El ne dă pâinea Sa a vieții pentru ca noi s-o mâncăm (v. 51), El ne dă sângele Său să-l bem (v. 53), El nu numai că a murit, ci și a înviat (v. 56), El trăiește în noi și noi trăim datorită Lui (v. 57), ne dă viața și ne dă viața Lui (v. 57), iar cuvintele Lui sunt duh și viață (v. 63).

Cristos vine la noi nu ca o doctrină, ci ca pâine a vieții; Domnul este pâinea vieții nu pentru studiul nostru doctrinar, ci ca hrană. Dumnezeu nu este în primul rând pentru studiul teologic și înțelegerea doctrinară; Dumnezeu a fost încarnat în Cristos pentru a veni la noi ca pâinea vieții pe care să o mâncăm.

Domnul ne dă pâinea Sa a vieții ca să mâncăm (v. 51). Pâinea vieții se referă la carnea Sa; El își dă carnea ca să-l mâncăm. Când au auzit evreii din vremea aceea, chiar și când au auzit unii dintre ucenici, au fost deranjați de ideea de a mânca carnea Sa, iar unii dintre ucenici L-au părăsit.

Dar carnea nu folosește la nimic – cuvintele pe care ni le spune Cristos sunt duh și viață. Domnul ne dă și sângele Său ca noi să-l bem (v. 53). Faptul că există o separare între carne și sânge indică moartea Domnului; El a fost ucis și Și-a dat viața pentru viața lumii.

El nu numai că a murit, ci și a înviat (v. 56). Moartea nu L-a putut ține; El a înviat din morți pentru că dorința Lui era să rămână în noi și să putem rămâne în El. Dacă mâncăm carnea Sa și bem sângele Său, rămânem în El și El rămâne în noi. Rămânerea reciprocă este posibilă numai mâncându-L pe Domnul.

A mânca ceva înseamnă a-l lua și a-l ingera; ceva care este în afara noastră vine în noi prin masticație și inghițire pentru a fi digerat și asimilat în ființa noastră. Deoarece Cristos a devenit Duhul în învierea Sa, El poate veni în noi. Pentru că Cristos trăiește în noi, noi trăim datorită Lui și trăim înaintea Lui (v. 57).

Acum, după cum Tatăl cel viu L-a trimis și El a trăit datorită Tatălui, tot așa și noi, cei care Îl mâncăm, vom trăi datorită Lui. Amin!

Pentru ca noi să trăim viața creștină, trebuie să-L mâncăm pe Domnul. Nu este ceva ce ține de comportament sau de auto-îmbunătățire; viața creștină nu este o ceva ce ține de corectare și de îmbunătățire, ci ceva ce ține de a-L mânca pe Isus. Duhul Său, nu carnea Sa fizică, ne dă viață și resursa de viață (v. 63).

Duhul astăzi este în cuvintele rostite ale Domnului; când venim la cuvântul Său și ne exersăm duhul pentru a primi cuvântul Său, cuvintele Sale devin duh și viață pentru noi.

Cristos a trecut printr-un proces de încarnare, moarte, înviere și înălțare, nu numai pentru a îndeplini lucrarea mântuirii, ci și mai mult, pentru a deveni Duhul dătător de viață și a fi încarnat în cuvintele Sale pentru ca noi să mâncăm. Acum, astăzi, Domnul este pâinea vieții și trebuie să-L mâncăm.

Ultimul Adam – Cristos în trup – a devenit un Duh dătător de viață și, ca Duh, El este încarnat în cuvintele Sale pentru ca noi să-L mâncăm. Pe măsură ce Îl mâncăm, suntem capabili să trăim viața creștină, chiar și să trăim datorită Lui, pentru că trăim prin ceea ce mâncăm.

Fie ca noi toți să fim la fel ca Ieremia în Ier. 15:16, găsind cuvintele Domnului și mâncându-le, ca să fim plini de El și să trăim datorită Lui. Fie ca noi să avem o nouă apreciere pentru cuvintele Domnului și să venim la El zi de zi în cuvântul Său pentru a-L mânca.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit la noi ca pâinea vieții pe care să o mâncăm astăzi! Aleluia, Domnul este pâinea vieții și Îl putem mânca astăzi! Amin, Doamne, mulțumim că ne-ai dat pâinea Ta a vieții ca s-o mâncăm și sângele Tău ca să-l bem. Îți mulțumim că ai trecut prin moarte și înviere pentru a deveni un Duh dătător de viață pe care să-l primim și să-l savurăm. Aleluia, acum Cristos trăiește în noi ca Duh, iar noi trăim datorită Lui și trăim înaintea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, venim la Tine ca să Te mâncăm și să trăim din cauza Ta astăzi. Îți mulțumim că Ți-ai dat carnea Ta ca s-o mâncăm, iar acum ne putem împărtăși din Duhul în Cuvântul Tău ca viața noastră. Amin, Doamne Isuse, mulțumim că ești încarnat în cuvântul Tău ca Duh care dă viață; venim la cuvântul Tău să Te mâncăm! Aleluia, Domnul ca pâinea vieții este în cuvântul lui Dumnezeu pentru ca noi să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilam, astfel încât să putem trăi datorită Lui și să-L trăim pentru exprimarea lui Dumnezeu!

Cristos a venit să ni Se dăruiască ca hrană, pâinea vieții, pentru ca noi să-L mâncăm și să-L digerăm pentru a fi constituiți cu El

Dacă suntem deschiși Domnului și dezveliți înaintea Sa în timp ce citim capitolul 6 al Evangheliei după Ioan, conceptul nostru despre Cristos va fi revoluționat. Acest capitol ne arată că scopul principal pentru care Domnul Isus a coborât din cer pe pământ a fost acela de a realiza un lucru central – să se dăruiască nouă ca hrană, ca pâine a vieții.

Ioan 6:50-51, în special, ne arată că Domnul este pâinea vieții, astfel încât El să poată fi mâncat de noi ca hrană spirituală și să fie digerat de noi pentru a deveni constituția noastră. Pe de o parte, El este pâinea vieții pe care să o mâncăm; pe de altă parte, El are nevoie să fie digerat și asimilat în constituția noastră organică.

De ce S-a coborât Domnul din cer pe pământ? El nu a venit doar pentru a ne răscumpăra, chiar dacă aceasta a fost o parte din ceea ce El a coborât. El S-a coborât prin încarnare pentru ca El să fie pâinea vieții pe care să o mâncăm.

Domnul este pâinea vieții pe care să o mâncăm, să o digerăm și să o asimilăm, pentru a putea trăi datorită Lui. Acesta nu este un cuvânt superficial; mai degrabă, acesta este foarte profund. Ceea ce vrea Dumnezeu nu este ca noi să venim la El să ne închinăm înaintea Lui și să-I aducem jertfe; El vrea ca noi să-L primim și să-L luăm ca pe viață.

Când El a venit, El nu a venit ca rege sau arhanghel; mai degrabă, El a venit ca un om și El a spus că El este pâinea vieții. Acest lucru este cu adevărat uimitor! Lucrarea Domnului pe pământ este ca El să fie mâncat de om pentru a fi viața omului.

Pe de o parte, Cristos s-a încarnat și a făcut multe lucruri pe pământ pentru a face voia lui Dumnezeu și a împlini planul Său. Pe de altă parte, Cristos a venit pe pământ pentru a realiza un lucru centra: să Se dea omului ca hrană, astfel încât să poată fi mâncat de om ca hrană spirituală pentru a deveni constituția omului. Amin!

Dumnezeu a rânduit, chiar înainte de întemeierea lumii, ca destinul nostru să fie să-L mâncăm zilnic pe Domnul. Acesta este motivul pentru care vedem pomul vieții în Geneza la început și în Apocalipsa la sfârșit; destinul și viitorul nostru este să-l mâncăm continuu pe Domnul.

Noi, ca creștini, trebuie să-L mâncăm pe Domnul. Suntem creștini care-L mâncăm pe Domnul. Ce fel de creștin ești? Ești un creștin care încearcă din răsputeri să facă asta sau asta pentru Domnul, străduindu-se să-L imite pe Cristos și trăind conform standardului moralității pe care el știe că este cel mai bun?

Ar trebui să fim creștini care îl mâncăm pe Domnul. Viața noastră de biserică ar trebui să fie o viață de mâncare a Domnului. Suntem creștini care mâncăm pe Domnul. Astăzi, Domnul ne recâștigă de la concentrarea asupra lucrurilor exterioare la concentrarea asupra mâncării Domnului.

Nu ar trebui să luăm problema mâncării într-un mod superficial; mai degrabă, trebuie să exersăm zilnic să mâncăm pe Domnul ca pe pâinea vieții. Pe măsură ce0L mâncăm pe Domnul, ceva se întâmplă în ființa noastră; Îl digerăm și Îl asimilăm, iar El devine parte din ființa noastră interioară, chiar din constituția noastră.

Trebuie să mâncăm, să digerăm și să-L asimilam pe Cristos ca pâine a vieții. Putem merge la întâlniri, să participăm la conferințe sau chiar să mergem la instruirea cu timp integrap de doi ani; toate acestea sunt foarte bune, dar în viața noastră de zi cu zi trebuie să exersăm să-L mâncăm pe Domnul ca pe pâinea vieții.

Fără să-L mâncăm pe Cristos ca pâine a vieții, nu-L putem trăi pe Cristos și nici nu putem trăi datorită lui Cristos. Trebuie să dezvoltăm practica de a petrece timp cu Domnul.

Trebuie să avem de-a face cu Domnul în ceea ce privește cuvântul Său, permițându-i să ne infuzeze cu ceea ce este El și să lucreze pe Sine în noi. El vrea ca noi să-L savurăm ca pâinea vieții zi de zi, astfel încât să fim plini de viața Sa, să creștem în viața Sa și să putem exprima viața Sa.

Când Îl digerăm și Îl asimilăm pe Cristos în ființa noastră interioară, El devine însăși constituția noastră și Îl exprimăm în viața noastră de zi cu zi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit la noi nu ca rege sau ca arhanghel, ci ca pâinea vieții pe care s-o mâncăm, s-o digerăm și s-o asimilam. Aleluia, Dumnezeu S-a făcut om pentru ca El să devină hrana noastră spirituală pe care s-o mâncăm și s-o digerăm pentru a fi constituiți cu El! Amin, Doamne, schimbă-ne conceptul referitor la relația noastră cu Tine. Fie ca noi să ne oprim acțiunile noastre, străduința și lupta noastră de a-ți face plăcere și pur și simplu să venim să Te savurăm. Fie ca să vedem că scopul principal pentru care Domnul Isus S-a coborât din cer pe pământ este ca El să ni se dea pe Sine însuși ca hrană, ca pâinea vieții! Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu această lucru central mâncându-Te ca pâinea vieții! Te luăm ca hrana noastră spirituală. Vrem să Te digerăm și să Te asimilăm în ființa noastră interioară, astfel încât Tu să poți deveni constituția noastră astăzi. Amin, Doamne Isuse, menține-ne să Te mâncăm astăzi! Te luăm ca pâinea vieții. Vrem să Te mâncăm în cuvântul Tău. Vrem să Te mâncăm zi de zi!