Dorința lui Dumnezeu

Stăm în victoria lui Cristos și ne supunem domniei lui Dumnezeu: biserica aduce împărăția

15/05/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Împărăția lui Dumnezeu este predicată pentru a produce biserica, iar biserica aduce împărăția lui Dumnezeu; biserica a fost adusă în ființă pentru a aduce împărăția și, de asemenea, pentru a trata dușmanul lui Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu să poată obține o împărăție pe pământ și să-l trateze pe dușmanul Său. Amin!

Împărăția lui Dumnezeu este atât domeniul vieții divine unde sămânța împărăției crește și se dezvoltă într-o recoltă, cât și domeniul în care Dumnezeu să domnească și să-Și manifeste autoritatea. Noi, credincioșii în Cristos, suntem astăzi sub distribuirea Trinității Divine și trebuie să trăim o viață a împărăției în biserică.

Facem acest lucru crescând și dezvoltându-ne în viața divină până când ajungem la maturitate (2 Corinteni 13:14; Romani 14:17; 2 Petru 1:5-11). Noi, credincioșii în Cristos, suntem ființe umane ca restul celor din jurul nostru, cu diferența că Cristos, ca sămânță a împărăției, a fost semănat în noi.

Așa cum a descris Domnul în Marcu 4:26-29, El, ca Semănător, a venit să Se semene pe Sine ca sămânță a împărăției în pământul inimii noastre. Sămânța vieții divine (1 Ioan 3:9; 1 Petru 1:23) a fost semănată în noi și crește în noi.

Acest lucru arată că împărăția lui Dumnezeu este ceva ce ține de viață, adică viața lui Dumnezeu semănată în noi pentru a încolți, a crește, a rodi, a se maturiza și a produce o recoltă în noi.

Dacă ne ocupăm de pământul inimii noastre astfel încât inima noastră să fie pământul bun pentru ca sămânța să crească, Cristos va crește în noi și împărăția lui Dumnezeu se va răspândi în noi, se va dezvolta în noi și va ajunge la maturitate pentru a rodi în noi.

O inimă bună lucrează împreună cu sămânța vieții divine semănată în ea pentru a crește și a rodi spontan pentru exprimarea lui Dumnezeu.

Fie ca noi să avem o astfel de inimă astăzi, astfel încât Domnul, ca sămânța vieții, să crească în noi, să se dezvolte în noi, să aducă rod în noi, să se maturizeze în noi și să producă o recoltă în noi, recoltă care este împărăția lui Dumnezeu.

Pe măsură ce Domnul crește în noi, există o dezvoltare a vieții divine care se întâmplă în ființa noastră, așa cum se vede în 2 Petru 1:5-11. Adăugăm la credința noastră, virtute și la virtutea noastră, cunoaștere, stăpânire de sine, răbdare, evlavie, dragoste frățească și, în cele din urmă, dragoste. Acestea sunt lucrurile pe care ar trebui să le urmărim.

Pe măsură ce-I permitem Domnului să crească în noi, vom fi sub stăpânirea împărăției și Îl vom urmări pe Domnul și ne vom exersa duhul pentru a permite vieții divine să se dezvolte în noi de la credință la dragoste, prin toate etapele virtuții, cunoașterii, stăpânirii de sine, răbdării, evlaviei și dragostei frățești.

Dacă practicăm aceste lucruri, dacă suntem sârguincioși să le practicăm și să creștem în viață, nu vom fi orbi, ci, dimpotrivă, vom avea o intrare bogată în împărăția lui Dumnezeu.

Fie ca noi, în viața de biserică, ca împărăție a lui Dumnezeu, să fim cei care rămân sub distribuirea divină și permit împărăției lui Dumnezeu să-și exercite stăpânirea asupra noastră, astfel încât împărăția lui Dumnezeu să crească în noi spre maturitate și să aducă o recoltă pentru manifestarea viitoare a împărăției lui Dumnezeu. Amin!

Biserica aduce împărăția lui Dumnezeu: stăm în victoria lui Cristos și aducem voia cerului pe pământ pentru a o îndeplini

Împărăția lui Dumnezeu este predicată ca evanghelie, rezultatul fiind producerea bisericii. Biserica este împărăția lui Dumnezeu astăzi și trebuie să trăim în viața de biserică trăind în realitatea împărăției lui Dumnezeu. Amin!

De asemenea, așa cum se vede în multe versete din Noul Testament, biserica aduce împărăția lui Dumnezeu (Matei 6:10; 12:22-29; Apocalipsa 11:15; 12:10).

Pe de o parte, împărăția este domeniul vieții divine pentru a aduce la viață biserica, iar biserica este constituită din realitatea împărăției. Pe de altă parte, biserica are responsabilitatea de a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Biserica aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Asta ne-a spus Domnul să ne rugăm în Matei 6:10, ca să vină împărăția Sa și să se facă voia Sa, așa cum se face în cer, așa și pe pământ.

Venirea împărăției lui Dumnezeu nu este ceva automat; are legătură cu biserica de astăzi, căci biserica trebuie să coopereze pentru ca împărăția să vină. Trebuie să trăim în realitatea împărăției și să cooperăm cu Domnul pentru a aduce împărăția Sa.

Bisericile există pe pământ nu doar pentru a mântui păcătoșii sau pur și simplu pentru a face o lucrare de a-i învăța pe oameni Biblia, ci, mai mult decât atât, biserica aduce împărăția lui Dumnezeu. Suntem aici pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Biserica a fost adusă în ființă cu scopul de a aduce împărăția (Matei 16:18-19; 18:17-18; Apocalipsa 1:6, 9; 11:15). Responsabilitatea bisericii de astăzi este să susțină victoria lui Cristos pentru a perpetua victoria Sa și a aduce împărăția lui Dumnezeu (12:10-11; 11:15).

Încă din vremea când Satan s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, în perioada dintre Gen. 1:1 și Gen. 1:2, ochii lui Dumnezeu au fost îndreptați asupra împărăției; El trebuia să aibă o împărăție pentru a fi exprimat și reprezentat, astfel încât dușmanul Său să fie tratat.

Dumnezeu l-a creat pe om având în vedere acest lucru; de aceea i-a dat omului stăpânire pentru a supune pământul (Gen. 1:26). Deși omul a căzut, Dumnezeu Însuși a venit în persoana lui Isus Cristos pentru a fi împlinirea împărăției lui Dumnezeu.

Aici era acest Om, Isus Cristos, ca Semănător și sămânță a împărăției; El a venit predicând Evanghelia, a scos demoni, a vindecat bolnavii și a învățat adevărul pentru a putea aduce împărăția lui Dumnezeu.

Prin credința în Cristos, am devenit cetățeni împreună cu sfinții împărăției lui Dumnezeu și împreună suntem biserica; biserica este constituită din toți credincioșii regenerați în Cristos care au viața divină pentru a fi împărăția lui Dumnezeu.

Biserica de astăzi este împărăția lui Dumnezeu pe pământ, iar biserica aduce împărăția lui Dumnezeu. Este nevoie de aducerea manifestării împărăției, iar numai biserica poate face acest lucru.

Biserica are împărăția ca realitate, iar biserica stă în victoria lui Cristos, declară victoria Lui și aduce împărăția. Responsabilitatea bisericii este de a perpetua victoria lui Cristos și de a aduce împărăția.

Cristos a adus împărăția lui Dumnezeu, trăind în împărăție și fiind împărăția cât timp a fost pe pământ. El l-a învins pe Satan în pustie, pe cruce și în toate; L-a învins pe deplin pe Satan și a triumfat asupra lui. Pe cruce, Cristos a adus la naștere omul nou, iar în învierea Sa, Trupul lui Cristos a fost produs.

Acum El este Capul victorios, iar noi suntem membrele Lui, una cu El. Responsabilitatea noastră ca biserică este să menținem victoria lui Cristos, să o perpetuăm și să ducem la bun sfârșit înfrângerea lui Satan pentru a-l distruge.

Lucrarea bisericii pe pământ este de a aduce împărăția lui Dumnezeu; toată lucrarea bisericii este guvernată de principiul împărăției lui Dumnezeu. Dacă avem acest lucru în vedere atunci când îndeplinim lucrarea Domnului, când slujim în biserică și când ne trăim viața creștină, vom fi una cu Domnul pentru aducerea împărăției Sale pe pământ.

Nu suntem aici doar pentru a face lucrarea de salvare a sufletelor sau de a ne păstori unii pe alții pentru a-L savura pe Domnul în cadrul bisericii; suntem aici pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu. Biserica aduce împărăția. Domnul tânjește și așteaptă venirea deplină a împărăției; El a așteptat venirea împărăției în ultimii șase mii de ani.

Slavă Domnului că El are o recâștigare pe pământ astăzi, în care suntem aduși înapoi la intenția inițială a lui Dumnezeu și la grija Lui pentru dorința inimii Sale. Nu suntem aici doar pentru a salva suflete și a le zidi într-o entitate numită biserică; suntem aici pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu. Suntem aici pentru a aduce voia lui Dumnezeu să se facă pe pământ.

Biserica este responsabilă pentru aducerea voii cerurilor pe pământ și pentru îndeplinirea ei pe pământ (Matei 6:10; 7:21; 12:50).

Rugăciunea noastră ar trebui să fie ca voia Domnului să se facă pe pământ și împărăția Sa să vină pe pământ. Scopul vieții noastre creștine și al vieții de biserică ar trebui să fie aducerea împărăției lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, fie ca împărăția Ta să vină și voia Ta să se facă, precum în cer, și pe pământ! Amin, Doamne, suntem una cu Tine pe pământ pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu! Fie ca biserica să fie adusă în ființă cu scopul de a aduce împărăția! Amin, vie împărăția Ta! Facă-se voia Ta! Stăm în victoria Ta, Doamne Isuse, și proclamăm victoria Ta! Aleluia, Isus Cristos a venit ca Împărat al împărăției cerești și l-a învins pe deplin și chiar l-a distrus pe diavol pe cruce! Slavă Domnului, El l-a biruit pe diavol, l-a făcut de rușine și l-a învins pe deplin la Calvar! Amin, Doamne, perpetuăm victoria Ta și aducem împărăția Ta! Fie ca să vedem că toată viața noastră creștină și slujirea adusă Domnului au scopul de a aduce împărăția lui Dumnezeu! Amin, biserica aduce împărăția pe pământ! Facă-se voia Ta astăzi pe pământ. Fie ca voia Ta să se împlinească pe pământ printre oameni. Amin, Doamne, suntem una cu Tine pe pământ pentru ca împărăția lui Dumnezeu să fie adusă pe deplin în manifestarea ei!

Biserica este sub conducerea cerului și continuă lucrarea victorioasă pe care Cristos a înfăptuit-o împotriva lui Satan

Cât de mult Îi mulțumim și Îi aducem laude Domnului pentru că ne-a adus în viața de biserică, în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, unde Îl putem savura pe Domnul, ne putem împărtăși cu sfinții din bogățiile Sale și putem fi zidiți împreună cu alții în dragoste!

Cât de bine este să fim aici, învățând să slujim în unitate, rugându-ne împreună și stând una cu Domnul și cu sfinții pentru mărturia Lui pe pământ! Suntem plini de mulțumire Domnului pentru aceasta.

În același timp, însă, ne dăm seama că, în calitate de biserică, suntem aici pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Biserica, care ia ființă sub conducerea cerului, este aici pentru a-l trata pe dușmanul lui Dumnezeu (Matei 16:18-19; Efeseni 6:10-18).

Biserica, prin supunerea ei față de conducerea cerească, îl tratează pe dușmanul lui Dumnezeu. Noi, credincioșii în Cristos, ne confruntăm cu inamicul în fiecare zi, probabil mai aprig astăzi ca niciodată.

Dacă ne uităm la vremea lui Ezra, el a ajutat la rezidirea templului și nu a existat prea multă opoziție față de acest lucru. Dar când Neemia s-a întors să rezidească cetatea, a existat multă opoziție și o luptă mare.

Inamicul ne poate lăsa să rezidim templul, casa lui Dumnezeu, dar nu vrea să vadă cetatea zidită. Dacă nu există o cetate în jurul templului, este ușor ca inamicul să intre; pe vremea lui Neemia, unii dintre dușmanii copiilor lui Israel aveau o cameră chiar în templu.

Dar când cetatea este zidită, când zidurile din jurul templului sunt zidite, inamicul nu are cum să intre și este ținut la distanță.

Astăzi, biserica trebuie să devină cetatea lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu și să aducă împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Când suntem sub domnia cerului, supunându-ne lui Dumnezeu și conducerii Sale, noi, ca biserică, îl putem trata pe inamicul lui Dumnezeu.

Războiul spiritual este necesar. Vrăjmașul știe că sfârșitul său este aproape, așa că luptă împotriva bisericii ca Împărăție a lui Dumnezeu. El nu vrea să vadă un grup de oameni care sunt zidiți ca împărăția lui Dumnezeu pe pământ pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu, căci știe că, atunci când va veni împărăția, el va fi alungat.

Așadar, vrăjmașul ne amenință, ne ridiculizează, ne atacă, ni se opune și ne minimalizează, astfel încât lucrarea de zidire a bisericii ca împărăție a lui Dumnezeu să înceteze. Dar trebuie să stăm în Domnul și alături de sfinți în Trup pentru a zidi biserica ca împărăție a lui Dumnezeu.

Pentru ca împărăția cerurilor să fie stabilită, este nevoie de luptă spirituală (Matei 12:22-29). Ca biserică, responsabilitatea noastră este să continuăm războiul pe care Cristos l-a dus pe pământ (Evrei 2:14; 1 Ioan 3:8b; Coloseni 2:15; Psalmii 149:5-9).

Nu luptăm pentru a obține victoria; noi stăm în victoria lui Cristos și continuăm lucrarea victorioasă pe care Cristos a dus-o împotriva lui Satan. Victoria a fost câștigată. Stăm în victoria lui Cristos, una cu Cristosul victorios și ducem bătălia în Trup, una cu Capul nostru Victorios înălțat!

El este Capul nostru, iar noi suntem Trupul Său. Suntem continuarea, duplicarea și răspândirea Sa. Tot ceea ce a realizat și a atins Cristos este pentru ca noi să savurăm și să ne împărtășim.

Efeseni 1:20-23 ne arată că puterea care a operat în Cristos pentru a-L învia din morți, a-L înălța la ceruri și a-L întrona cu Dumnezeu, aceeași putere este înspre noi, cei care credem. Ce minunat!

Puterea învierii, puterea înălțării, puterea de a-L întrona mai presus de toate lucrurile și puterea de a supune toate lucrurile sub picioarele Sale, această putere împătrită este înspre biserica de astăzi, care este Trupul Său.

Fie ca noi să vedem realitatea spirituală a bisericii unite cu Cristosul victorios și să stăm în această victorie pentru a continua lucrarea victorioasă a lui Cristos împotriva lui Satan pe pământ astăzi!

Așa cum Cristos, Capul, a biruit, tot așa și noi, ca biserică, realizăm victoria Lui și stăm în victoria Lui. Nu ne uităm la eșecurile, greșelile și slăbiciunile noastre; Suntem așezați împreună cu Cristos în locurile cerești (Efeseni 2:6) și stăm în victoria Lui, ca să putem aduce împărăția lui Dumnezeu.

Îi putem spune Domnului cu credință:

Doamne Isuse, suntem una cu Tine pe pământ astăzi pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Ne supunem Ție și ne așezăm sub stăpânirea cerului, ca să-l putem înfrunta pe deplin dușmanul lui Dumnezeu. Aleluia, noi, ca biserică, suntem una cu Capul înălțat la cer, Cristosul victorios, și stăm în victoria lui Cristos! Slavă Domnului, Cristos l-a învins pe diavol și l-a distrus pe cruce! Amin, Doamne, stăm în victoria Ta și continuăm războiul pe care L-ai dus pe pământ! Continuăm lucrarea victorioasă pe care Cristos a dus-o împotriva lui Satan! Slavă Domnului, puterea învierii, puterea înălțării, puterea de a-L întrona pe Cristos mai presus de toate lucrurile și puterea de a supune toate lucrurile sub picioarele Lui este acum înspre biserică! Amin, Capul Trupului a biruit și noi, ca Trup al Capului, stăm în victoria Sa! Amin, Doamne, vie împărăția Ta! Facă-se voia Ta! Suntem una cu Tine, ca biserică, pentru a aduce împărăția Ta pe pământ astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Stand in Christ’s Victory and Submit to God’s Rule: the Church Brings in the Kingdom, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 3 (Împărăția și biserica) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Noi, credincioșii, trăim viața împărăției în biserică, trăind în duhul contopit

14/05/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă, iar noi, credincioșii, trăim viața împărăției în biserică; numai atunci când trăim și umblăm conform duhului, trăim în realitatea împărăției pentru a fi biserică. Amin!

Domnul Isus a predicat evanghelia împărăției, iar când ucenicii au ieșit să predice evanghelia, au predicat împărăția lui Dumnezeu ca evanghelie. Mulți creștini, însă, cred că atunci când Domnul Isus S-a înălțat după învierea Sa, împărăția lui Dumnezeu a fost „suspendată” și acum trebuie să așteptăm venirea împărăției.

Acest lucru nu este în întregime corect, deoarece Romani 14:17, un verset dintr-un capitol care vorbește despre viața practică a bisericii, spune că împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. În acest verset, vedem că împărăția lui Dumnezeu astăzi este în viața de biserică.

Însuși Domnul Isus, când a vorbit despre biserică, promițând că va zidi biserica Sa, a spus și că ne va da cheile împărăției cerurilor, ca să putem lega și dezlega pe pământ ce a fost legat și dezlegat în ceruri. Împărăția este strâns legată de biserică, căci predicarea Evangheliei împărăției produce biserica.

De asemenea, biserica, în realitatea ei, ar trebui să fie împărăția lui Dumnezeu, căci noi astăzi ar trebui să trăim viața împărăției în viața de biserică. Existența bisericii este legată de împărăția lui Dumnezeu, iar zidirea bisericii este, de asemenea, legată de împărăție.

Dacă nu există un grup de oameni pe pământ care trăiesc activ sub domnia cerească, nu există o realitate a bisericii.

Acesta este motivul pentru care astăzi mulți necredincioși privesc la așa-numita „biserică” și sunt foarte dezamăgiți și descurajați, căci ceea ce văd în biserică nu este trăirea împărăției lui Dumnezeu, ci ființe umane care încearcă tot posibilul să-I fie plăcute lui Dumnezeu.

Ori de câte ori sfinții nu trăiesc sub domnia cerească, trăind în duhul lor contopit, ei se pot numi biserică, dar în realitate nu trăiesc viața de biserică. Multă rușine i-a fost adusă numelui lui Dumnezeu de către așa-numiții creștini care au trăit ei înșiși și nu L-au trăit pe Cristos și nici nu au trăit sub domnia cerească. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să fim cei care aleg să trăiască nu după omul nostru natural sau în sine sau în carne, ci în duhul contopit, un singur duh cu Domnul, pentru ca să putem trăi viața împărăției în biserică astăzi!

Biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă – noi, credincioșii, trăim viața împărăției în biserică

Conform revelației divine din Noul Testament, biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu din această epocă; astăzi, noi, credincioșii în Cristos, trăim viața împărăției în biserică (Matei 16:18-19; 18:17-18; 13:44-46; Romani 14:17; 1 Corinteni 4:20; Efeseni 2:19; Coloseni 4:11; Apocalipsa 1:4-6). Amin!

Împărăția lui Dumnezeu este trăirea bisericii. Într-un fel, epoca împărăției va veni și împărăția lui Dumnezeu se va manifesta pe deplin atunci; totuși, în raport cu viața și experiența noastră zilnică, trebuie să trăim în împărăția lui Dumnezeu astăzi în biserică.

În Romani 14:17, Pavel nu a spus că împărăția lui Dumnezeu va fi cutare sau cutare lucru; mai degrabă, spune că împărăția lui Dumnezeu este. Astăzi, biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă. Împărăția lui Dumnezeu este aici astăzi, căci împărăția este realitatea bisericii și trăirea bisericii.

Cum ar trebui să trăim viața de biserică? În aspectul vieții, trebuie să trăim viața de biserică savurându-L pe Cristos, trăindu-L pe Cristos și administrându-L pe Cristos ca viață pentru zidirea bisericii. În același timp, în ceea ce privește împărăția, trebuie să trăim viața împărăției în biserica de astăzi.

De fiecare dată când Domnul Isus a vorbit despre biserică, El a menționat-o în legătură cu împărăția; aceasta arată cât de strâns sunt legate împărăția și biserica (Matei 16:18-19; 18:17-18).

Când apostolii au predicat Evanghelia în cartea Faptele Apostolilor, ei au menționat frecvent împărăția (Faptele Apostolilor 8:12; 14:22; 19:8; 20:25; 28:23, 31). Ei au predicat împărăția lui Dumnezeu ca Evanghelie. Mai mult, Pavel în Romani 14:17 dovedește că biserica din această epocă este împărăția lui Dumnezeu.

Dacă venim la 1 Corinteni 4:20, vedem că împărăția lui Dumnezeu se referă la viața de biserică (v. 17), ceea ce înseamnă că, în sensul autorității, biserica din această epocă este împărăția lui Dumnezeu. Împărăția lui Dumnezeu nu stă în vorbire, ci în putere; Pavel echivalează biserica cu împărăția.

Un alt verset care ne arată că împărăția lui Dumnezeu este biserica autentică de astăzi și că noi facem parte din împărăția lui Dumnezeu este Efeseni 2:19. În acest verset ni se spune că nu mai suntem străini și călători, ci împreună cetățeni cu sfinții. Pe de o parte, suntem membri ai casei lui Dumnezeu; pe de altă parte, suntem împreună cetățeni cu sfinții. Suntem cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu.

Biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu de astăzi, sfera în care Dumnezeu Își exercită autoritatea. Aleluia, nu mai facem parte din împărăția întunericului, împărăția lui Satan, ci am fost transferați în împărăția lui Dumnezeu pentru a fi împreună cetățeni cu sfinții!

Dacă trăim sub domnia Dumnezeului celui viu din noi, adică dacă trăim sub domnia împărăției cerurilor, vom trăi viața de biserică autentică ca împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Dacă trăim sub domnia împărăției cerurilor, vom avea felul de viață consemnat în Matei 5-7, căci Cristos în noi va trăi viața împărăției în biserică. Slavă Domnului, suntem concetățeni cu sfinții și, ca cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu, avem drepturi și responsabilități!

Savurăm drepturile de a fi cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu și învățăm să ne îndeplinim responsabilitățile de a fi în împărăția lui Dumnezeu. Nu suntem doar membri ai casei lui Dumnezeu pentru a face parte din familia lui Dumnezeu, savurându-L în viață și dragoste; suntem și cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu și împreună suntem biserica, trăind viața împărăției în biserică.

În Coloseni 4:11, ceea ce făceau Pavel și colaboratorii săi în lucrarea Evangheliei era pentru întemeierea bisericilor pentru împărăția lui Dumnezeu. Ceea ce facem astăzi în viața de biserică, atât în Evanghelie, cât și în păstorirea și slujirea bisericii, ar trebui să fie pentru întemeierea bisericii pentru împărăția lui Dumnezeu. Amin!

Cuvântul „împărăție” din Apocalipsa 1:6 dezvăluie că unde este biserica, acolo este și împărăția lui Dumnezeu, căci biserica reprezintă împărăția. Realitatea bisericii este tocmai împărăția lui Dumnezeu.

Trebuie să permitem împărăției lui Dumnezeu să-și afirme autoritatea asupra noastră, astfel încât să putem participa la zidirea bisericii. Dacă nu-I permitem Domnului să domnească și să domnească în noi, nu avem nimic de-a face cu zidirea bisericii; doar desfășurăm niște activități exterioare.

Matei 13:44-46 ne arată că biserica este atât comoara, cât și perla; pe măsură ce trăim sub domnia cerească, suntem în același timp atât în împărăție, cât și în biserică. Aleluia!

Doamne Isuse, vrem să vedem că biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă! Aleluia, noi, ca credincioși în Cristos, trăim viața împărăției în biserică! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi pentru a trăi un singur duh cu Tine și pentru a fi sub domnia Ta cerească. Fie ca nu doar să trăim în cadrul bisericii, savurându-L pe Cristos alături de sfinți, ci, mai mult decât atât, să trăim în împărăția lui Dumnezeu în biserică astăzi! Slavă Domnului, suntem concetățeni cu sfinții, căci suntem parte din împărăția lui Dumnezeu. Amin, Doamne, vrem să savurăm drepturile și privilegiile de a fi cetățeni ai împărăției și vrem să învățăm să ne îndeplinim responsabilitățile de a fi astfel de cetățeni astăzi. Fie ca tot ceea ce facem astăzi să fie pentru zidirea bisericii pentru împărăția lui Dumnezeu! Aleluia, unde este biserica, este și împărăția lui Dumnezeu, căci biserica reprezintă împărăția! O, Doamne, fie ca viața noastră de astăzi să fie viața împărăției în biserică!

Suntem în împărăție în realitate doar atunci când trăim, umblăm și ne avem ființa în duhul

Toți credincioșii în Cristos sunt cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu (Efeseni 2:19), dar nu toți credincioșii în Cristos pot trăi în împărăția lui Dumnezeu în realitate astăzi. În biserică în calitate de împărăție a lui Dumnezeu de astăzi, trebuie să ne dăm seama că viața noastră de zi cu zi trebuie să fie sub conducerea, guvernarea, disciplina și exercitarea împărăției (1 Corinteni 6:9-10; Galateni 5:19-21; Efeseni 5:5).

Pe de o parte, Îl avem pe Cristos ca viață a noastră, căci El este Mântuitorul nostru care a devenit viața noastră, împărtășindu-se în noi ca Duh dătător de viață. Pe de altă parte, prin regenerare, am fost aduși în împărăția lui Dumnezeu și acum trebuie să trăim viața împărăției în biserică.

Deși biserica de astăzi este împărăția lui Dumnezeu, noi suntem în împărăție în realitate doar atunci când trăim în duhul nostru, căci numai atunci când trăim, umblăm și avem ființa în duh suntem în realitate în împărăția lui Dumnezeu.

Dacă nu-I permitem Domnului, împreună cu împărăția Sa, să-Și afirme autoritatea asupra noastră, nu vom trăi viața împărăției în viața de biserică de astăzi. Putem fi în domeniul bisericii și putem fi în multe întâlniri, chiar fiind activi în slujirea din biserică și păstorirea sfinților, dar dacă nu trăim în duhul contopit, având întreaga noastră ființă în duh, nu trăim viața împărăției în realitate. O, Doamne Isuse!

Aceasta înseamnă că, ori de câte ori nu suntem în duhul nostru, nu suntem în împărăția lui Dumnezeu în realitate. Acest lucru este foarte serios. Putem fi în duhul nostru, deoarece avem un timp cu Domnul dimineața, dar când mergem la muncă sau ne ocupăm de lucrurile zilnice, rămânem încă în duhul nostru?

Cu toții trebuie să recunoaștem că de atâtea ori pe parcursul zilei, poate chiar de cele mai multe ori, nu trăim în duhul contopit. Fie ca noi să învățăm să ne întoarcem către duhul nostru din nou și din nou, până când devine normal să fim în duh.

Fie ca noi să exersăm să-L contactăm pe Domnul pe parcursul zilei, până când va deveni un obicei ca întreaga noastră ființă să fie în duhul contopit. Când ne comportăm în omul vechi sau trăim în carne sau în sine, într-un mod practic, nu suntem în împărăția lui Dumnezeu în realitate.

Duhul nostru este împărăția lui Dumnezeu, iar împărăția lui Dumnezeu este în duhul nostru. Dacă trăim în carne, vom fi în domeniuul împărăției lui Satan, împărăția întunericului, iar el are o cale de a ne uzurpa. O, Doamne!

În calitate de creștini adevărați, dacă trăim în carne în loc de în duh, trăim în împărăția lui Satan într-un mod practic, nu în împărăția lui Dumnezeu. De aceea, uneori vedem creștini pe care Domnul i-a folosit mult timp eșuând brusc. De aceea, de multe ori în timpul zilei, dacă cineva ne întâlnește și vede ce facem și ce spunem, nu va avea niciodată impresia că suntem cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu. O, Doamne Isuse!

Numai atunci când trăim, umblăm, ne comportăm și ne avem ființa în întregime în duhul nostru și nu în omul nostru natural, suntem în împărăția lui Dumnezeu și, în realitate, suntem împărăția lui Dumnezeu!

Este foarte bine pentru noi să știm că biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă, că suntem concetățeni ai împărăției lui Dumnezeu și că ar trebui să trăim viața împărăției în biserică. Dar trebuie să facem un pas mai departe: în viața noastră de zi cu zi, trebuie să învățăm să trăim prin duh, să umblăm prin duh și să facem toate lucrurile în duhul contopit.

Numai atunci când suntem în duh trăim viața împărăției în biserică. Numai atunci când suntem în duhul nostru suntem în împărăția lui Dumnezeu și chiar suntem împărăția lui Dumnezeu.

Cât de mult trebuie să ne pocăim înaintea Domnului pentru că trăim în carne și în sine, permițând omului nostru natural să se exprime! Cât de mult trebuie să învățăm să ne întoarcem către duhul nostru din nou și din nou, pentru a putea trăi în realitate în împărăția lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să trăim în duhul nostru astăzi, pentru a putea fi în împărăția lui Dumnezeu în realitate. O, Doamne, alegem să ne întoarcem către duhul nostru chiar acum! Refuzăm să trăim în sine, în carne sau în omul natural. Ne exersăm să Te contactăm și să trăim într-un singur duh cu Tine! Fie ca viața și umblarea noastră de astăzi să fie în duh și conform duhului! Amin, Doamne, vrem să Te contactăm pe tot parcursul zilei. Fie ca să avem momente frecvente de rugăciune și să chemăm numele Tău în timpul zilei, ca să putem fi în duhul contopit. Salvează-ne, Doamne dragă, de a fi doar în cadrul bisericii, dar a nu fi în realitate în împărăția lui Dumnezeu! Ne dăm Ție, Doamne Isuse, și îți dăm viața noastră zilnică cu toate activitățile și lucrurile ei. Fă-ne să ne îndreptăm spre duhul nostru. Vrem să trăim viața împărăției în biserică, exersându-ne duhul, trăind în duhul nostru și umblând conform duhului! O, Doamne Isuse, îi permitem împărăției Tale să-și afirme influența și autoritatea în noi astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Believers Live the Kingdom Life in the Church by Living in the Mingled Spirit, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 3 (Împărăția și biserica) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trăim o viață în adâncimi și avem experiențe profunde cu Cristos, fără să ne expunem rădăcinile

09/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să avem o părtășie directă și intimă cu Domnul pentru a trăi o viață în adâncimi, având rădăcini care merg adânc în Dumnezeu și fără să ne arătăm rădăcinile, ci mai degrabă având multe experiențe ascunse, private și intime cu Dumnezeu și cu Dumnezeu.

Trebuie să trăim viața împărăției trăind o viață ascunsă. Așa cum Domnul Isus nu a arătat tot ce a auzit de la Tatăl, nici nu a făcut mai mult decât a trăit înainte și cu Tatăl, tot așa și noi astăzi trebuie să facem la fel. Trebuie să învățăm din modelul Domnului de a trăi o viață ascunsă; zilnic trebuie să ne rezervăm timp pentru a fi cu Domnul în rugăciune.

Putem avea suișuri și coborâșuri, putem avea un succes sau un eșec, dar nu rămânem acolo, nici nu ne lăudăm și nu ne plângem; pur și simplu venim la Domnul și petrecem timp cu El în rugăciune. Trebuie să prețuim timpul nostru cu Domnul, fiind cu El personal în rugăciune.

Principiul poporului împărăției este că trăiesc o viață ascunsă; nu își săvârșesc faptele drepte înaintea oamenilor, ci au o viață ascunsă înaintea Domnului și cu Domnul.

Când vine vorba de faptele noastre drepte, cum ar fi dărnicia, rugăciunea și postul, trăim într-un duh golit și smerit și umblăm într-o inimă curată și curată, iar dorința noastră unică este să fim cu Tatăl în secret, nu să ne lăudăm cu fapte drepte.

Ar trebui să ne rugăm mult, dar să nu-i lăsăm pe alții să știe cât de mult ne rugăm și trebuie să ne facem faptele drepte în secret, înaintea Domnului, nu pentru ca alții să le vadă și să le aprecieze.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care Se ascunde; El face multe lucruri, dar Se ascunde, nefiind vizibil în ceea ce face. Nouă ne place să ne etalăm, dar Lui Dumnezeu Îi place ascunderea; nu putem trăi fără manifestări exterioare și să le apreciem foarte mult, dar Dumnezeu nu dorește astfel de lucruri.

Mai degrabă, El lucrează în secret, El vrea să câștige pe cineva care Îl cunoaște și Îl savurează în secret și El este în partea secretă a ființei noastre, vorbindu-ne cu o voce tandră și liniștită, ungerea.

Dumnezeu are genul de temperament căruia nu-i place ostentația; Îi place să lucreze în secret, mai degrabă decât în mod deschis. Și noi Îl iubim! Vrem să-L cunoaștem ca o asemenea Persoană, nu doar ca Cel care face lucruri pentru noi în exterior și ne mântuiește în viața Sa, ci și mai mult, ca Cel care face lucruri în secret.

Vrem să-L lăsăm să-Și facă domiciliul în inima noastră, chiar să lucreze în adâncul ființei noastre, astfel încât să existe ceva din Dumnezeu în adâncul ființei noastre care să se reverse în afară și în alții pentru a atinge adâncul ființei lor. Doar adâncul cheamă la adânc.

Pe măsură ce petrecem timp cu Domnul în secret pentru a-L absorbi în timpul nostru cu El, va exista ceva din Dumnezeu care este introdus în noi, în adâncul ființei noastre, și nu vom fi dornici să le arătăm altora ceea ce savurăm și experimentăm din El.

Să avem experiențe profunde cu Cristos, precum cele ale apostolului Pavel, și să nu ne expunem rădăcinile

În 2 Corinteni 12:1-4, Pavel ne relatează cum a avut niște experiențe profunde cu Cristos, atât de profunde și prețioase încât nici măcar nu ne-a spus care erau acestea, ci doar că a auzit niște lucruri de nedescris.

Pavel a fost răpit până în al treilea cer și răpit în Paradis, dar nu a dezvăluit această experiență decât paisprezece ani mai târziu. El avea rădăcini adânc îngropate în pământ.

Avem nevoie de experiențe profunde cu Cristos, precum cele ale apostolului Pavel; totuși, nu ar trebui să ne expunem rădăcinile. Vă puteți imagina, Pavel a avut viziuni atât de mărețe, dar nici măcar nu le-a menționat timp de paisprezece ani?

Dacă am avea viziuni atât de mărețe și experiențe atât de profunde cu Cristos, am putea dori ca toată lumea să știe; am putea chiar să organizăm o conferință pentru a le spune tuturor despre asta.

Dar Pavel nu și-a dezvăluit experiența timp de paisprezece ani – biserica nu știa despre ea, apostolii nu au auzit-o și el nu a spus nimănui despre asta. Rădăcinile lui Pavel erau adânc înfipte în pământ.

Este important pentru noi să avem rădăcini adânci în Cristos și să nu le expunem. Dacă vrem să avem lucrarea lui Pavel, atunci trebuie să avem rădăcinile lui, iar dacă vrem să avem conduita exterioară a lui Pavel, atunci trebuie să avem viața lui interioară.

Dacă vrem să avem puterea manifestă a lui Pavel, trebuie să avem experiența lui secretă cu Cristos și cu Domnul.

Dacă nu avem rădăcini în Cristos, dacă nu avem experiențe profunde cu Cristos în timpul nostru privat petrecut cu El, nu avem comoară ascunsă. Aceasta înseamnă că nu avem o viață ascunsă sau experiențe ascunse cu Cristos.

Fie ca toți să-L căutăm pe Domnul în secret, să ne deschidem Lui în secret și să ne trimitem rădăcinile adânc în El în timpul nostru personal, privat și intim cu El. Pe măsură ce avem experiențe profunde cu Cristos în viața noastră de zi cu zi, trebuie să ne asigurăm că nu ne expunem rădăcinile.

Este esențial ca unele dintre experiențele noastre să rămână acoperite, căci dacă descoperim totul, pierdem totul.

În Isaia 39:2-8 vedem povestea lui Ezechia, care era bolnav de moarte, dar Dumnezeu l-a vindecat în îndurarea Sa. Când vestea despre boala și însănătoșirea lui Ezechia a ajuns la curtea babiloniană, au trimis niște mesageri cu scrisori și un dar.

Ezechia a experimentat cu adevărat harul lui Dumnezeu într-un mod profund, dar nu a putut rezista testului harului. A fost atât de bucuros încât le-a arătat mesagerilor tot ce avea, argintul și aurul, mirodeniile și untdelemnul cel mai fin, comoara sa și tot arsenalul său cu tot ce se găsea printre comorile sale.

Nu a învins ispita de a etala totul. Dumnezeu i-a vorbit apoi prin profet că, orice le-ar fi arătat babilonienilor, ar fi luat de ei în captivitate, dar nu în timpul vieții sale.

Ceea ce expunem despre rădăcinile noastre cu Domnul se va pierde. Aceasta nu înseamnă că nu ar trebui să depunem mărturie; mai degrabă, ar trebui să depunem mărturie despre Domnul altora, dar nu ar trebui să savurăm să ne arătăm experiența.

Una este să le depunem mărturie altora despre ceea ce am savurat și am experimentat de la Domnul, dar altceva este să savurăm să ne arătăm în experiența noastră în fața lor. O, Doamne!

Scopul nostru în mărturisirea nu este să arătăm în fața altora ceea ce experimentăm de la Cristos sau să savurăm de experiențele profunde pe care le-am avut cu Domnul. A face asta înseamnă a ne expune rădăcinile și, prin urmare, a le pierde.

Când ne expunem rădăcinile, nu avem rădăcină și nu avem comoară.

Este esențial ca unele dintre experiențele pe care le avem cu Domnul, unele dintre experiențele profunde și ascunse ale lui Cristos, să rămână acoperite, căci a descoperi totul înseamnă a pierde totul. O, Doamne Isuse!

Dacă viața noastră nu are profunzime, lucrarea noastră superficială va afecta alte vieți doar superficial, căci doar adâncul cheamă adâncul.

Fie ca noi să învățăm să-L savurăm și să-L experimentăm pe Domnul, având experiențe ascunse și profunde ale lui Cristos și fie ca noi să rezistăm tentației de a le arăta altora. Fie ca noi să învățăm să mărturisim despre ceea ce face Domnul în noi și în jurul nostru fără a ne expune.

Îl etalăm pe Cristos, nu pe noi înșine. Etalăm ceea ce face El în noi și printre noi, dar nu ne expunem rădăcinile. Trebuie să învățăm să urmăm ungerea interioară.

Secretele pe care le avem cu Domnul trebuie păstrate, căci numai dacă El se mișcă în noi pentru a dezvălui un anume lucru, îndrăznim să-l dezvăluim.

Dacă Domnul vrea să împărtășim o experiență pe care am avut-o cu El înaintea unui anumit frate, nu îndrăznim să o ascundem, dar dacă El din noi nu vrea să facă acest lucru, nu ar trebui să o facem.

Pe de o parte, trebuie să avem părtășie în Trup și să revărsăm viață către alții, împărtășind experiența noastră cu Cristos cu ei. Pe de altă parte, nu ar trebui să ne expunem rădăcinile, căci acest lucru va deschide calea pentru ca inamicul să ne atace și să ne ia ceea ce avem. Nicio rădăcină nu ar trebui expusă.

Doamne Isuse, dorim să avem experiențe profunde cu Cristos, asemenea apostolului Pavel! Amin, Doamne, Te iubim și ne deschidem Ție! Vrem să Te savurăm și să Te experimentăm în secret. Fă-ne să trăim înaintea Ta, chiar să trăim una cu Tine în toate lucrurile. O, Doamne, fie ca noi să avem rădăcini adânci în Cristos, petrecând mult timp intim, privat și ascuns cu Domnul pe parcursul zilei. Vrem să avem viața interioară care este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu, luându-L pe Cristos ca viață și totul al nostru. Ne dăm Ție, Doamne dragă, pentru a avea rădăcini adânc în Cristos. Fie ca noi să-L experimentăm pe Cristos zilnic și să acumulăm experiențele lui Cristos într-un mod profund și ascuns. O, Doamne, salvează-ne de la a ne expune rădăcinile. Salvează-ne de la a ne expune toate experiențele noastre profunde cu Cristos pentru ca alții să le vadă. Salvează-ne de la a ne pierde experiențele cu Cristos, încântându-ne să le expunem înaintea altora. O, Doamne Isuse, vrem să învățăm să funcționăm în Trup într-un mod adecvat, dar fără a ne expune rădăcinile. Fie ca noi să avem experiențe profunde cu Cristos, astfel încât viața noastră să aibă profunzime înaintea lui Dumnezeu, până când adâncul cheamă adâncul!

Trăim o viață în adâncimi, având o părtășie directă și intimă cu Domnul

Putem citi porțiuni din Cuvânt, cum ar fi 2 Corinteni 12:1-4, și ne putem gândi că astfel de experiențe profunde cu Cristos sunt rezervate doar unora dintre creștinii mai maturi și mai experimentați, cum ar fi apostolul Pavel.

Deși poate fi adevărat că s-ar putea să nu avem astfel de experiențe ale Paradisului precum cele pe care le-a avut Pavel, cu toții putem să-L contactăm pe Domnul și să trăim o viață în adâncimi, având o părtășie directă și intimă cu Domnul.

O viață spirituală pură și frumoasă derivă din părtășia interioară, ascunsă și neîntreruptă cu Dumnezeu. Când ne îndreptăm rădăcinile spre Cristos în timpul nostru personal cu El, vom înmuguri ca crinul și ne vom îndrepta rădăcinile ca pomii din Liban (Osea 14:5).

Pe măsură ce trăim o viață în adâncimi, având o părtășie directă și intimă cu Domnul, vom aduce mult rod, căci o astfel de viață este capabilă să aducă mult rod (vv. 5-7). Această porțiune din Osea este foarte interesantă, deoarece se referă la crini care au rădăcini precum copacii din Liban.

Pe de o parte, trăim o viață simplă, încrezându-ne în Dumnezeu, având o inimă curată și singulară pentru El; pe de altă parte, ne adâncim rădăcinile în Cristos, Amin! Pentru a trăi o viață în adâncimi, este necesar să avem părtășie directă și intimă cu Domnul.

Trebuie să ne facem timp să-L privim pe Domnul în secret, având părtășie directă și intimă cu El.

Nu putem avea o cunoaștere directă și intimă a lui Cristos și nici nu ar trebui să avem doar o savurare deschisă a lui Cristos; trebuie să-L savurăm personal pe Cristos în viața noastră de zi cu zi.

Cântarea Cântărilor 4:12 spune: „Ești o grădină închisă, soro mireaso, / un izvor închis, o fântână pecetluită.” În progresul nostru spiritual cu Domnul, noi, ca și căutători iubitori ai Domnului, trebuie să devenim o grădină pentru satisfacția personală a lui Cristos.

Pe măsură ce trăim în înălțare, una cu Cristos, devenim o grădină pentru satisfacția personală și privată a Domnului. În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să ne închidem puțin mai mult și să pecetluim mai strâns, pentru ca lucrarea noastră să devină mai triumfătoare.

De multe ori suntem prea dornici să ne expunem rădăcinile. S-ar putea să savurăm ceva din Cristos și s-ar putea să avem o experiență personală cu Dumnezeu, iar apoi suntem dornici să le spunem și altora despre aceasta.

S-ar putea să avem niște experiențe profunde cu Cristos și, de îndată ce întâlnim alți creștini, suntem gata să vorbim despre acestea. O, Doamne. Trebuie să ne extindem mai adânc și să ne înrădăcinăm în jos, fiind conștienți să nu ne expunem rădăcinile înaintea altora.

Fie ca Domnul să ne dea har și să facă o lucrare mai profundă în noi prin cruce, astfel încât să putem prinde rădăcini adânci și să trăim o viață ascunsă în adâncimi pentru a împlini cerințele lui Dumnezeu și a-I satisface inima.

Trebuie să avem o viață interioară bogată și profundă cu Domnul. Zi de zi trebuie să acumulăm experiența bogățiilor lui Cristos, deschizându-ne Domnului din interior și petrecând mult timp privat și spiritual cu El.

Când Îi permitem Domnului să ne atingă și să infuzeze ceva din Sine în adâncul ființei noastre, ființa noastră interioară este atinsă, iar alții vor primi ajutor și vor fi iluminați.

Indiferent dacă împărtășim sau nu experiența noastră personală interioară cu Domnul, Trupul lui Cristos are mult beneficiu pur și simplu permițându-I Domnului să ne atingă ființa interioară.

Dacă nu avem profunzime, vom face doar o lucrare superficială pentru Domnul, dar dacă ne adâncim rădăcinile în Domnul și trăim o viață în profunzime, având experiențe profunde cu Cristos, vom putea trăi realitatea chemărilor profunde către adâncimi.

Doamne Isuse, dă-ne harul de a petrece timp cu Tine și de a nu ne grăbi contactul personal cu Tine. Vrem să ne adâncim rădăcini în Cristos. Fie ca să trăim o viață pură și frumoasă, derivând din părtășia interioară, ascunsă și neîntreruptă cu Dumnezeu. Vrem să ne adâncim rădăcinile în Tine. Fie ca noi să fim cei care trăiesc o viață în adâncimi, având părtășie directă și intimă cu Domnul. Amin, Doamne, întărește-ne timpul petrecut cu Tine. Vrem să plătim prețul pentru a fi cu Tine în secret, contactându-Te, savurându-Te și având experiențe profunde cu Cristos. O, Doamne, fie ca să ne adâncim rădăcinile în Tine pentru a Te absorbi și a Te savura. Dă-ne harul, Doamne dragă, și fă o lucrare mai profundă în noi prin cruce, ca să putem adânci rădăcini! Dă-ne harul de a trăi o viață ascunsă în adâncimi pentru a împlini cerințele lui Dumnezeu și a-I satisface inima. Amin, Doamne, suntem aici pentru satisfacția Ta. Suntem aici ca Tu să fii satisfăcut! Te iubim, Doamne dragă!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Live a Life in the Depths and have Deep Experiences of Christ, Not Exposing our Roots, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 2 (Să trăim viața împărăției prin faptul că trăim o viață ascunsă) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Adâncul cheamă adâncul: ne facem timp să-L absorbim pe Cristos și să avem o viață ascunsă cu El

08/05/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Adâncul cheamă adâncul și numai ceea ce vine din adâncul ființei noastre poate atinge adâncul ființei altora; trebuie să ne trimitem rădăcini dedesubt și să aducem roade în sus, trimițându-ne rădăcinile adânc în Cristos în timpul nostru personal și privat cu El și fără să ne expunem rădăcinile, ci având experiențe ascunse și secrete cu Cristos.

Trăirea vieții împărăției nu este doar legată de lucrurile pe care le facem în exterior, ci mai mult, este foarte mult legată de părtășia noastră personală, privată, intimă și spirituală cu Domnul. Împărăția lui Dumnezeu este un domeniu al vieții, domeniul vieții divine și cu toții trebuie să-L lăsăm pe Domnul să crească în noi.

Aceasta înseamnă că trebuie să petrecem mult timp personal cu El și să avem rădăcini adânci și solide în El. Ceea ce caută Dumnezeu nu sunt miracole exterioare și manifestări ale puterii; acestea pot avea loc în epoca următoare, dar în această epocă ceea ce El vrea să obțină este inima noastră, părtășia noastră secretă și ascunsă cu El.

În Vechiul Testament, Ilie a fost o persoană care a fost foarte mult folosită de Dumnezeu și a fost martor, împreună cu poporul Israel, la cum Dumnezeu a trimis foc din cer pentru a arăta că El este adevăratul Dumnezeu.

Totuși, chiar și după o minune atât de mare și o lucrare de putere atât de mare, Ilie s-a temut pentru viața sa și a fugit, ascunzându-se într-o peșteră din munți. Acolo Domnul a venit la el și i s-a revelat. Probabil că Ilie se aștepta ca Dumnezeu să-i arate slava Sa, măreția Sa și cât de minunat este, dar Dumnezeu nu era în vântul puternic, în cutremur sau în foc, ci în vocea mică și blândă.

Acesta este un lucru care ar trebui să ne încurajeze ca și credincioși în Noul Testament: omul nostru firesc se poate aștepta ca Dumnezeu să facă lucruri mărețe pentru noi, dar ceea ce face El este să ne vorbească în interior, în liniște și cu blândețe, pentru ca noi să știm cine este El și pentru ca El să se adauge la noi.

Toți avem ungerea de la Cel Sfânt și fiecare dintre noi Îl cunoaște pe Dumnezeu; nu este nevoie ca alții să vină și să ne învețe, căci îl putem cunoaște subiectiv pe Dumnezeu prin intermediul ungerii. Slavă Domnului!

Poate că vrem să manifestăm în exterior ceea ce Dumnezeu face pentru noi în interior, dar însăși natura lui Dumnezeu în noi este ascunsă și lui Dumnezeu nu-i place ostentația.

Pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul și petrecem timp cu El, ne dăm seama că acest Dumnezeu atotputernic care a creat toate lucrurile este acum Duhul cu duhul nostru care ne unge, vorbindu-ne în locul secret al ființei noastre și adăugându-se nouă puțin câte puțin, zi de zi. Aleluia!

Fie ca noi să învățăm să petrecem mult timp secret și ascuns cu Dumnezeu, astfel încât să-L putem cunoaște nu numai după ceea ce face El pentru noi, ci și mai mult, după ceea ce este El pentru noi în timpul nostru secret, personal și intim cu El.

Adâncul cheamă adâncul: trebuie să prindem rădăcini dedesubt și aducem rod deasupra

Psalmul 42:7a spune: „un val cheamă un alt val” [trad. lit, Adâncul cheamă adâncul]. Aceasta înseamnă că trebuie să petrecem timp personal cu Domnul și să avem rădăcini adânci în El zi de zi, astfel încât, atunci când vorbim cu alții, să avem ceva din El de împărțit în ei.

Doar ceea ce este adânc în ființa noastră din Dumnezeu poate atinge ceea ce este adânc în ființa altora. Când vorbim ceva superficial, nu din adâncul ființei noastre, provenit din timpul petrecut cu Dumnezeu, nu putem niciodată atinge ființa altor oameni.

Alții vor răspunde doar la ceea ce vine din adâncul ființei noastre. Dacă ne exprimăm mânia, ceilalți vor atinge mânia și își vor da seama că suntem furioși din adâncul ființei noastre. Dar dacă petrecem timp cu Domnul și ne punem rădăcini adânc în El, vom putea avea o relație profundă cu El și adâncul cheamă adâncul – atunci când vorbim, ceilalți Îl vor atinge pe Domnul, căci El va curge din adâncul ființei noastre.

Orice lucru care nu este din adâncul ființei noastre nu va ajunge niciodată la adâncul ființei altora. Uneori suntem în adunarea bisericii și cineva împărtășește ceva care poate nu este atât de important, dar atinge adâncul ființei noastre, căci vine din experiența lor profundă cu Domnul.

Dacă nu săpăm adânc, nu-i putem niciodată câștiga pe alții; atunci când Îl atingem pe Domnul din adâncul ființei noastre și ne exersăm să vorbim într-un singur duh cu El, vom atinge adâncimile ființei altora. Când rostim ceva din adâncuri, vom atinge adâncimile altora.

Dar dacă suntem superficiali cu Domnul, am putea fi capabili să rostim ceva din Cuvânt, iar alții pot fi atinși în emoțiile lor și pot chiar plânge sau fi fericiți, dar nimic nu este atins în adâncul ființei lor.

În calitate de credincioși în Cristos care trăiesc viața împărăției, trebuie să prindem rădăcini dedesubt și aducem rod deasupra (vezi Isaia 37:31; comp. cu Fapte 6:7; 12:24; 19:20).

Viața noastră creștină ar trebui să fie o viață în adâncuri, o viață care poate prinde rădăcini dedesubt, în Cristos, astfel încât să putem aduce rod în sus pentru exprimarea Lui. Când cuvântul lui Dumnezeu locuiește în noi din belșug (Coloseni 3:16), locuind în inima noastră, vom putea spune ceva din adâncul ființei noastre pentru a atinge adâncul ființei altora.

Fie ca cuvântul lui Dumnezeu să crească în noi și să se înmulțească printre noi, ca să fie puternic și prevalent. Fie ca noi să ne dăm Domnului pentru a ne ruga și a rămâne în Cuvântul lui Dumnezeu zi de zi, rugându-ne în taină înaintea Domnului și cu Domnul pentru a ne înfige rădăcinile adânc în El.

Isaia 37:31 spune că rămășița va prinde rădăcini dedesubt și va aduce rod deasupra. De multe ori avem o manifestare exterioară a ceea savurăm din Domnul, dar nu există rădăcini dedesubt. O, Doamne!

De multe ori, când vorbim cu alții, avem multă cunoștință, putem fi capabili să expunem adevărul și înțelegem doctrinele, dar lipsește profunzimea. Doar adâncul cheamă adâncul. Numai atunci când ne ocupăm de solul inimii noastre, pentru ca sămânța vieții să crească în noi și să se maturizeze în noi, putem spune altora ceva care să atingă profunzimea ființei lor.

Fie ca noi să învățăm ce înseamnă să-ți prinzi rădăcini în Cristos pentru a-L absorbi în timpul nostru personal, intim și privat cu El. Fie ca noi să fim mai întâi atenți la a prinde rădăcini dedesubt și să nu fim nerăbdători să le arătăm altora sau să le arătăm ceea ce am savurat din Domnul.

Fie ca noi să învățăm să avem o viață ascunsă cu Domnul, astfel încât El să poată lucra în profunzimea ființei noastre și să aibă o modalitate de a se revărsa către alții pentru a atinge profunzimea ființei lor.

Doamne Isuse, nu vrem să fim creștini superficiali, care au multe manifestări exterioare ale faptului de a fi creștini, dar cărora le lipsește profunzimea. Vrem să-Ți permitem să crești în noi pe măsură ce petrecem timp personal, intim și privat cu Tine. Amin, Doamne, întărește timpul nostru personal cu Tine zi de zi. Vrem să Te căutăm în secret, să obținem răspunsuri secrete de la Tine și să-Ți deschidem secretele ființei noastre. O, Doamne, fie ca adâncurile să cheme adâncurile! Lucrează în adâncul ființei noastre. Vrem să învățăm să deschidem adâncurile ființei noastre către Tine, astfel încât Tu să te poți introduce în ele. Salvează-ne de la a fi superficiali. Salvează-ne de a avea doar o viață exterioară, fără profunzime. Crești în noi, Doamne. Vrem să prindem rădăcini dedesubt și să aducem rod deasupra. Venim la Tine, dragă Doamne, și vrem să prindem din nou rădăcini dedesubt. Fie ca noi să ne înrădăcinăm adânc în Cristos, astfel încât să putem absorbi bogățiile lui Cristos și să fim constituiți cu Cristos în adâncul ființei noastre. Amin, Doamne, fie ca Tu să ai o cale să curgi în noi și din noi, astfel încât alții să Te poată primi în adâncul ființei lor!

Să me facem timp să-L absorbim pe Cristos având o viață ascunsă cu El pentru a avea creștere

Când unii creștini aud că doar adâncul cheamă adâncul, s-ar putea descuraja, pentru că s-ar putea să nu știe ce înseamnă asta sau s-ar putea să creadă că nu există mult în adâncul ființei lor.

Fiecare creștin autentic este o persoană care a primit sămânța vieții în solul inimii sale, iar acum această sămânță a vieții crește. Cu toate acestea, adâncimea la care coboară rădăcinile în solul inimii depinde de felul de inimă pe care îl avem.

În Matei 13:3-23, Domnul Isus a spus parabola semănătorului; sămânța este aceeași în calitate, dar solul în care cade sămânța și încearcă să crească diferă.

În calitate de credincioși în Cristos care trăiesc viața împărăției, trebuie să avem o viață ascunsă cu Domnul, astfel încât să putem prinde rădăcini adânc în Cristos și să avem o creștere adecvată în viață.

Am fost plantați în Cristos ca realitatea țării bune, iar acum trebuie să ne acordăm timp să-L absorbim. Mai ales în timpul nostru cu Domnul dimineața, trebuie să ne facem timp să-L absorbim pe Domnul având o viață ascunsă cu El pentru a avea creștere în viață.

Rădăcinile sunt viața ascunsă, iar frunzele sunt viața manifestată; problema cu mulți creștini este că există multă viață aparentă, dar există foarte puțină viață secretă. Cu alte cuvinte, pot exista multe lucrări exterioare, dar există o lipsă de viață ascunsă.

Dacă noi, în calitate de credincioși în Cristos, avem toate experiențele noastre cu Domnul manifestate înaintea altora, atunci toată creșterea noastră este ascendentă și nu există creștere în jos.

Trebuie să ne facem timp să-L absorbim pe Cristos zi de zi, astfel încât să putem avea o viață ascunsă cu El și să avem o creștere în jos în El. Dacă suntem doar frunze, dar nu rădăcină, atunci suntem pe un teren superficial.

Creștinul care își etalează sau își expune toate virtuțile înaintea oamenilor și nu are nimic în profunzimea ființei sale nu are rădăcină. O, Doamne! Un astfel de om nu va putea rezista în ziua încercării și a ispitei (Matei 13:20-21; Luca 8:13).

Fie ca Dumnezeu să lucreze în noi, astfel încât să fim cei care prind rădăcini dedesubt pentru a absorbi bogățiile lui Cristos și a avea o viață ascunsă cu El. Trebuie să ne ocupăm de solul inimii noastre. Inima noastră poate fi de patru feluri: sol superficial cu pietre dedesubt, sol cu spini și buruieni, sol lângă drum sau sol bun pentru ca sămânța să crească corespunzător.

Trebuie să avem o viață ascunsă cu Domnul și să ne facem timp să-L absorbim pe Cristos în secret, astfel încât să putem pune rădăcini adânc în El pentru a-L absorbi. Când facem acest lucru, vom avea rădăcini adânci în Cristos și, când va veni încercarea, vom crește și ne vom coace în loc să fim arși de soarele arzător.

Viața în care Dumnezeu se desfătează este o viață care va fi durabilă și neschimbată, o viață care rezistă testului.

Poate că avem o încolțire rapidă a vieții divine în noi, dar când vine persecuția sau când sosesc încercările, în loc să avem o creștere accelerată, aceasta poate deveni o lovitură fatală pentru creștere. O, Doamne!

Dacă nu există adâncime de pământ, dar există pietre sub pământ, cum poate Domnul să crească în noi? Poate că avem multe lucrări și creștere exterioară, dar cum rămâne cu viața noastră ascunsă cu Domnul, în care ne înfigem rădăcinile adânc în El?

Isaia 53:2 spune că Domnul Isus a fost ca o plantă fragedă care crește într-un loc sterp, uscat, dar, așa cum vedem în trăirea Lui din Evanghelii, El Și-a trimis rădăcinile în viața Sa ascunsă cu Tatăl pentru a crește cum se cuvine înaintea Lui. El nu a tras sursa din mediu, deoarece rădăcinile Sale s-au coborât în Tatăl, luându-L pe Tatăl ca sursă a Sa.

În Ieremia 17:7-8 vedem că cei care se încred în Domnul sunt ca niște pomi sădiți lângă apă, ale căror rădăcini ies la pârâu. Ei nu se tem când vine căldura sau în anul secetei, căci au rădăcini adânci.

Fie ca noi să fim astfel de oameni. Fie ca noi să creștem în viață zi de zi, având rădăcini adânci în Cristos și o viață ascunsă cu El, ca să putem avea creșterea lui Dumnezeu.

Uneori, în viața de biserică, vedem sau auzim despre cineva care a fost mult folosit de Domnul și care a căzut brusc sau a părăsit viața de biserică; putem crede că acest lucru s-a întâmplat atât de brusc, dar dacă suntem înaintea Domnului, ne dăm seama de lipsa rădăcinilor.

Nimic nu se întâmplă brusc sau accidental; există o lipsă de rădăcini care în cele din urmă duce la o mare cădere. Fie ca noi să luăm acest lucru în serios și să fim înaintea Domnului cu privire la solul inimii noastre.

Fie ca noi să-I permitem Domnului să strălucească asupra oricăror păcate ascunse, egoism, dorințe personale și autocompătimire. Toate acestea sunt în noi și sufocă creșterea lui Cristos în noi.

Fie ca noi să cooperăm cu Domnul zi de zi, trăind o viață ascunsă cu El, ca să ne putem înfige rădăcini adânc în El.

Domnul a spus că suntem lumina lumii, o cetate așezată pe un munte care nu poate fi ascunsă (Matei 5:14). Aceasta înseamnă să fii creștin deschis, nu în ascuns. Totuși, El a spus și că ar trebui să intrăm în camera noastră și să ne rugăm, căci Tatăl vede în ascuns și ne va răsplăti în ascuns (6:6).

Pe de o parte, trebuie să ieșim direct în lume și să facem o mărturisire publică că suntem creștini care Îl iubesc pe Domnul. Pe de altă parte, nu trebuie să ne etalăm virtuțile creștine și experiențele noastre cu Cristos înaintea oamenilor, ci să trăim o viață ascunsă cu Domnul, pentru a putea avea rădăcini adânci în El.

Dacă toată viața noastră spirituală este expusă, nu avem nicio rădăcină; dacă toate experiențele noastre sunt manifestate, creșterea noastră este doar în sus, fără rădăcină în jos. O, Doamne!

Cât de mult trebuie să fim înaintea Domnului în legătură cu acest lucru și să ne deschidem către El, spunându-I:

Doamne Isuse, vrem să ne facem timp să Te absorbim și să ne trimitem rădăcinile adânc în Tine. Îți mulțumim că ne-ai sădit în Cristos ca realitate a țării bune, pentru ca noi să absorbim toate bogățiile lui Cristos. Amin, Doamne, vrem să avem o viață ascunsă cu Tine, ca să putem avea rădăcini adânci, chiar multe rădăcini, în Tine. Salvează-ne de la a ne etala virtuțile creștine înaintea altora sau de a face o paradă din ceea ce savurăm și experimentăm din Cristos. Fie ca să avem multă viață înaintea Ta în secret, pentru a ne trimite rădăcinile în Cristos. Amin, Doamne, fie ca să existe multă creștere în jos în ființa noastră! Întărește-ne în omul nostru interior, astfel încât Cristos să-Și poată face domiciliul adânc în inima noastră! Amin, Doamne Isuse, introdu-Te în adâncul ființei noastre. Fie ca să prețuim timpul nostru secret, ascuns, personal cu Tine. Strălucește asupra noastră, Doamne, și expune orice pietre din adâncul pământului inimii noastre. Expune orice păcate ascunse, egoism, dorințe personale și autocompătimire. Vrem să ne ocupăm de solul inimii noastre, ca Tu să poți crește în noi. Amin, Doamne, fie ca să trimitem rădăcini dedesubt și să avem creștere în sus!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Deep Calls Unto Deep: take Time to Absorb Christ and have a Hidden Life with Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 2 (Să trăim viața împărăției prin faptul că trăim o viață ascunsă) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca un Dumnezeu care Se ascunde: Îi place să lucreze în secret, nu în mod deschis

07/05/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos și oameni ai împărăției, trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca fiind un Dumnezeu care Se ascunde, căci, deși face nenumărate lucruri atât în exterior, cât și în viața noastră personală, El Se ascunde și face lucruri în secret, astfel încât nici măcar să nu ne dăm seama că face aceste lucruri. Ce Dumnezeu avem!

Mulți credincioși în Cristos Îl cunosc pe Dumnezeu ca fiind Cel Atotputernic și Cel Drept; mulți alți credincioși Îl cunosc pe Dumnezeu ca fiind Cel plin de compasiune și har. Dar cine Îl cunoaște pe Dumnezeu ca fiind Cel care Se ascunde? Cine Îl cunoaște pe Dumnezeu ca fiind Dumnezeul care face lucruri în secret, în culise, fără a fi ostentativ, într-un mod ascuns?

Îl putem cunoaște ca Domn și Mântuitor al nostru, putem savura bunătatea și harul Lui, dar nu-L vedem și nici nu ne putem da seama că Dumnezeu este un Dumnezeu care Se ascunde. În Isaia. 45:15 Isaia a exclamat: „Dar Tu ești un Dumnezeu care Te ascunzi, Tu, Dumnezeul lui Israel, Mântuitorule!”

El nu a spus aceasta pur și simplu dintr-o dată; mai degrabă, a privit faptele și a analizat situația, apoi a tras această concluzie. Isaia nu și-a imaginat doar niște lucruri sau nu a rostit niște cuvinte goale; rostirea lui s-a bazat pe acumularea de fapte.

El a văzut poporul lui Israel, și-a dat seama care este situația lor și a observat ce a făcut Dumnezeu pentru ei și printre ei. Chiar dacă Dumnezeu îi ajuta în mod activ și lucra în ascuns pentru a-i elibera și a-i aduce înapoi la Sine, El era totuși un Dumnezeu care Se ascunde.

Când vedem faptele lui Dumnezeu, când observăm ce se întâmplă în situația mondială, în viața de biserică și în viața noastră personală, nu putem decât să exclamăm: „O, Dumnezeule, Tu ești un Dumnezeu care Te ascunzi!”

Trăim o viață creștină și o viață de biserică sub mâna lui Dumnezeu, experimentăm ceva din Cristos și multe lucruri ni se întâmplă nouă și în jurul nostru; în toate aceste lucruri, deși Dumnezeu este atât de real pentru noi, El este și ascuns.

Dacă avem o perspectivă spirituală atunci când privim la situația lumii, la situația din viața de biserică și la propria noastră situație personală, ne dăm seama că Dumnezeu lucrează neîncetat, totuși El Se ascunde. Chiar dacă Dumnezeu face multe lucruri pentru noi și în jurul nostru, totuși noi nu-L putem vedea și nici nu Se manifestă vizibil.

El a făcut multe lucruri pentru poporul Său Israel, dar ei nu știau cine era făcătorul tuturor acestor lucruri. Fie ca noi să realizăm că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care Se ascunde. Fie ca noi să-L cunoaștem ca atare în viața noastră și în viața de biserică.

Trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca fiind Dumnezeul care Se ascunde: El face multe lucruri, totuși Se ascunde

Dumnezeu face nenumărate lucruri printre noi astăzi, atât în viața noastră personală, cât și în viața sfinților, totuși El Se ascunde. Poate că vrem ca Dumnezeu să Se arate, să manifeste ceea ce face și să vadă ce face și de ce o face, dar lui Dumnezeu îi place ascunderea.

Nouă ne place etalarea, dar Lui Îi place să Se ascundă. Nu putem fi mulțumiți fără manifestări exterioare, dar Dumnezeu nu le dorește. Vedem acest lucru, mai ales în exemplul lui Ilie, care a fost un om cu simțăminte similare cu ale noastre (Iacov 5:17).

Dumnezeu era cu el pe Muntele Carmel când focul s-a coborât peste jertfă și toată lumea și-a dat seama că Iehova este adevăratul Dumnezeu. Dar când Dumnezeu Și-a reținut prezența manifestată, Ilie nu a mai putut suporta; a devenit deprimat și s-a ascuns într-o peșteră din munți.

Istorisirea din 1 Împ. 19:9-18 este foarte interesantă și aplicabilă vieții noastre creștine de astăzi. Dumnezeu știa că Ilie voia ca El să fie un Dumnezeu care să Se manifeste; el nu își dăduse seama că Dumnezeu este un Dumnezeu care se ascunde.

Așa că Dumnezeu l-a întrebat: Ce faci aici, Ilie? Și Ilie I-a spus că toată lumea caută să-i ia viața pentru că el este de partea lui Dumnezeu. Dumnezeu cunoștea dificultatea lui Ilie; el dorea ca Dumnezeu să i se manifeste.

Așa că Dumnezeu i-a dat o demonstrație; s-a stârnit un vânt puternic, apoi a urmat un cutremur și apoi a fost un foc, dar Domnul nu era în vânt, în cutremur sau în foc. În cele din urmă, s-a auzit o voce blândă și liniștită, iar Domnul era în aceasta (v. 12).

Am putea dori ca Dumnezeu să Se manifeste ca un vânt puternic, ca un mare cutremur sau ca un foc mistuitor, dar nu acesta este locul unde se află El; El este un Dumnezeu care Se ascunde și este o voce blândă și liniștită chiar în noi, ca credincioși în Cristos. În acea voce blândă și liniștită, El ne conduce, El este cu noi și El face totul în noi și pentru noi.

Dumnezeu i-a răspuns lui Ilie și i-a spus că a păstrat pentru Sine șapte mii de persoane care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal. Dumnezeu era atât de ascuns încât activitatea Lui nu i-a fost făcută cunoscută lui Ilie decât la momentul potrivit.

Ilie i-a spus lui Dumnezeu că el era singurul credincios rămas, dar Dumnezeu i-a răspuns cu foarte multă blândețe lui Ilie spunând că și-a rezervat șapte mii de oameni care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal (1 Împ. 19:18; comp. cu Rom. 11:2-5).

Ilie calculase situația doar cu ceea ce putea vedea, dar Dumnezeu este un Dumnezeu care se ascunde; El își rezervase în secret șapte mii de biruitori care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal; activitatea lui Dumnezeu era atât de ascunsă încât nici măcar profetul Ilie nu știa nimic despre ea.

Trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca fiind un Dumnezeu care Se ascunde. Astăzi, în epoca Noului Testament, Dumnezeu vorbește poporului Său nu prin tunete sau printr-un foc mistuitor, ci cu blândețe și liniște, prin intermediul ungerii interioare (1 Ioan 2:27).

Așa ne vorbește El; Se ascunde și ne vorbește în interior. Ungerea este atât de slabă, atât de liniștită, încât uneori nu poate fi distinsă de propriile noastre sentimente sau gânduri. De multe ori este prea mult zgomot în jurul nostru și există multă tulburare în noi, iar zgomotul din afară și dinăuntru acoperă vorbirea interioară a Domnului.

Există un potop de gânduri pe care nu le putem controla, există poveri care ne apasă și s-ar putea chiar să fim atât de ocupați cu lucrurile Domnului și cu privire la biserică; în mijlocul tuturor acestora, trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca un Dumnezeu care se ascunde. De multe ori trebuie să lăsăm toate lucrurile la o parte și pur și simplu să-L contactăm pe Domnul pentru a-L cunoaște pe Cel care se ascunde.

Așa cum a spus psalmistul în Psalmul 62, sufletul nostru trebuie să aștepte în tăcere înaintea Domnului; nu doar gura noastră trebuie să tacă, ci sufletul nostru. Trebuie să-I cerem Domnului să ne ajute să ne liniștim sufletul, ca să-L putem cunoaște ca fiind Dumnezeul care se ascunde.

Când ne calmăm și ne liniștim sufletul (Psalmul 131:2), îl putem cunoaște pe Domnul ca fiind Cel care se ascunde. Când suntem liniștiți, putem ști că El este Dumnezeu (Psalmul 46:10). Dumnezeul nostru este Dumnezeu, dar El este un Dumnezeu care Se ascunde.

Poate că vrem ca El să facă una sau alta pentru noi și Îi putem cere să Se manifeste în cutare sau cutare situație, dar El Se ascunde. Fie ca noi să-L cunoaștem ca fiind o asemenea Persoană astăzi.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca un Dumnezeu care Se ascunde. Salvează-ne de la a avea dorința manifestării exterioare a lui Dumnezeu. Fie ca să învățăm să ne liniștim sufletul și să ne calmăm, astfel încât să-L putem cunoaște pe Dumnezeu ca fiind Cel care Se ascunde. Amin, Doamne, ne întoarcem inima către Tine. Fie ca să ne liniștim sufletul și să avem odihnă în inimă, astfel încât să Te putem vedea și să Te cunoaștem. Vrem să urmăm învățătura ungerii interioare, vocea mică și liniștită din duhul nostru care transmite ceea ce este în inima Ta pentru noi. O, Doamne, recunoaștem că Te cunoaștem ca fiind Cel Atotputernic și Cel plin de har și bunătate iubitoare, dar totuși nu Te cunoaștem atât de mult ca fiind Cel care Se ascunde! Fie ca să Te cunoaștem în acest fel. Fie ca să zăbovim înaintea Ta și să fim liniștiți, ca să știm că Tu ești Dumnezeu. Ne deschidem Ție, Doamne dragă: liniștește-ne gândurile, calmează-ne emoțiile și supune-ne voința, ca să Te putem cunoaște ca fiind Dumnezeul care Se ascunde!

Lui Dumnezeu îi place să lucreze în secret, nu pe față: El este un Dumnezeu care Se ascunde

Ceea ce Biblia dezvăluie despre Dumnezeu este că El are genul de temperament care nu-i place ostentația; Lui Dumnezeu îi place să lucreze în secret, nu pe față, căci El este un Dumnezeu care se ascunde (Matei 17:1-9; Ioan 20:14-17; Luca 24:13-37; Ioan 20:24-29; Isaia 39:2-8).

Lui Dumnezeu nu-i place etalarea vizibilă, pretențioasă, pentru ca alții să o vadă și pentru ca toată atenția să fie ațintită asupra Lui; El nu este așa.

De exemplu, după ce Domnul Isus S-a schimbat la față pe munte înaintea a trei dintre ucenicii Săi, El le-a cerut să nu spună altora acest lucru până când nu va învia. Acesta este temperamentul Lui. În ziua învierii Sale, El o vede pe Maria și vine la ea, totuși El este ascuns și ea nu își dă seama că este Domnul decât mai târziu. El părea a fi grădinarul pentru ea.

Domnul este cu noi astăzi, dar suntem complet inconștienți de prezența Lui. El a mers împreună cu cei doi ucenici la Emaus, un drum destul de lung, și li s-a alăturat în călătoria lor. Erau disperați și triști, totuși Domnul li s-a alăturat și le-a deschis Scripturile privitor la Sine. Nu li S-a revelat imediat; pur și simplu a deschis Scripturile și le-a deschis mintea, iar ei și-au dat seama că era Domnul chiar la sfârșit.

De multe ori Domnul ni se alătură călătoriei noastre în jos și departe de sfinți și de viața de biserică și ne vorbește cu blândețe, deschizându-ne Scripturile și chiar deschizându-ne înțelegerea până când ne dăm seama că este Domnul.

Poate că suntem triști și descurajați, dar Domnul se alătură slăbiciunii noastre și merge alături de noi, dezvăluindu-ne în același timp ceva din Sine. Ce Domn minunat este El!

1 Petru 1:8 spune în continuare: „pe care voi Îl iubiți fără să-L fi văzut, credeți în El fără să-L vedeți și vă bucurați cu o bucurie negrăită și strălucită.” Îl iubim, deși nu L-am văzut niciodată și ne bucurăm cu o bucurie negrăită și plină de slavă.

Este cu adevărat o minune și o taină că noi, credincioșii în Cristos, Îl iubim pe Acela pe care nu L-am văzut niciodată!

De la învierea Domnului, disciplina principală pentru noi, urmașii Săi, a venit pe linia cunoașterii lui Dumnezeu ca un Dumnezeu care Se ascunde. El ne învață în fiecare zi să trăim în prezența Sa nevăzută; El ni se poate revela ici și colo, dar de cele mai multe ori El este cu noi fără să ne dăm seama sau să simțim prezența Sa.

Această constituție divină de a fi un Dumnezeu care Se ascunde constituie o adevărată încercare pentru noi, chiar un test pentru noi. Totul din economia lui Dumnezeu, cu Cristos ca centralitate și universalitate, nu se află în domeniul văzut, ci în atmosfera și domeniul nevăzut al credinței (2 Corinteni 4:13, 16-18; 5:7; Evrei 11:1; Efeseni 3:17a; 1 Timotei 1:4b).

Totul despre Dumnezeu este ascuns și tainic, în domeniul credinței din duhul nostru. Dumnezeu este atât de ascuns încât El a creat universul și apoi S-a ascuns în el, iar mulți oameni s-ar putea să nici nu vadă că Dumnezeu a creat toate lucrurile.

Există o carte întreagă în Biblie care nu menționează deloc numele lui Dumnezeu; este cartea Estera. Deși Dumnezeu nu este menționat, această carte arată clar că Dumnezeu lucrează în culise, într-un mod ascuns, pentru a avea grijă de poporul Său.

Însuși Dumnezeul care a ales Israelul ca ales al Său a devenit un Dumnezeu ascuns pentru a avea grijă de ei în secret și pentru a-i salva în mod deschis, în timp ce acționa în secret în timpul captivității lor printre națiunile neamurilor. Fie ca noi să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca fiind un Dumnezeu care Se ascunde.

Fie ca noi să Îl savurăm și să ne împărtășim din El în duhul nostru și fie ca noi să avem încredere în El că El este acolo, în secret, lucrând toate lucrurile spre binele nostru, pentru ca noi să fim conformați chipului lui Cristos.

Dumnezeu este refugiul și puterea noastră și ne putem întoarce către El în necazul nostru pentru a-L găsi (Psalmul 46:1).Chiar dacă apele mării vuiesc și spumează, chiar dacă munții se clatină de umflarea ei, există un râu care înveselește cetatea lui Dumnezeu, locul sfânt al corturilor Celui Preaînalt; Dumnezeu este în mijlocul ei și ea nu se va clătina (v. 3-6).

Dumnezeu ne ajută dimineața, chiar dacă totul în jurul nostru pare să se destrame și ne hrănește pe tot parcursul zilei cu un râu de apă a vieții. Cât de mult Îi mulțumim Domnului că El lucrează în secret și este un Dumnezeu care Se ascunde!

Chiar dacă unii dintre noi au părăsit viața de biserică, chiar și unii care au fost crescuți în viața de biserică de la o vârstă fragedă, noi credem că Dumnezeul care Se ascunde lucrează în secret pentru a-i recâștiga și a-i aduce înapoi la savurarea Sa.

Ne putem ruga pentru ei și se pare că, cu cât ne rugăm mai mult, cu atât situația lor se înrăutățește. Se pare că, cu cât ne rugăm mai mult pentru unii să se întoarcă la Domnul, cu atât aleargă mai departe.

Dar, ani mai târziu, ei se întorc la Domnul; Chiar dacă aleargă încoace și încolo, Domnul este chiar acolo cu ei și îi atrage înapoi (vezi Psalmul 139).

Fie ca noi să trăim înaintea Domnului ca un astfel de Dumnezeu și să-L cunoaștem ca Dumnezeul care Se ascunde.

Doamne Isuse, fie ca să ne dăm seama că Tu ești un Dumnezeu care Se ascunde. Fie ca să ne dăm seama că Îți place să lucrezi în secret, mai degrabă decât în mod deschis. O, Doamne, deși nu Te-am văzut niciodată, Te iubim! Deși nu Te vedem în prezent, credem în Tine și ne bucurăm de o bucurie nespusă și plină de glorie! Ce minune și ce mister este că noi, credincioșii în Cristos, credem în Cineva și Îl iubim pe Cineva pe care nu L-am văzut niciodată! Amin, Doamne, fie ca să Te cunoaștem ca fiind Dumnezeul care Se ascunde și fie ca să avem încredere că Tu lucrezi mereu. Fie ca să nu dorim să vedem mai mult din faptele Tale exterioare, ci mai degrabă să ne încredem în Tine ca fiind Cel care Se ascunde și face lucruri în secret. Aleluia, tot ce ține de economia lui Dumnezeu, cu Cristos ca centralitate și universalitate, nu se află în domeniul văzut, ci în atmosfera și domeniul nevăzut al credinței! Îți mulțumim, Doamne, că ești cu noi acolo unde trebuie să facem toate lucrurile pentru noi și în noi, chiar dacă s-ar putea să nu le vedem! Te iubim ca fiind Cel care Se ascunde! Avem încredere în Tine și ne dăm Ție azi!