Credincios in Cristos

Ar trebui să luptăm cu seriozitate pentru credința dată sfinților – credința comună

10/10/2024 by Credincios in Cristos 1 Comment

În epistola sa, Iuda a spus: „m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința care a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna”; trebuie să fim cei care luptă pentru credință, pentru credința obiectivă și să nu luptăm pentru vreo doctrină sau învățătură. Amin!

Pe de o parte, trebuie să păstrăm credința, să păzim credința și să păstrăm taina credinței cu o conștiință curată; pe de altă parte, trebuie să luptăm pentru credință. Care este taina credinței? Taina credinței de care trebuie să ne ținem cu conștiința curată nu este acțiunea noastră de a crede, ci credința noastră obiectivă. Taina credinței este în principal Cristos ca taină a lui Dumnezeu și biserica în calitate de taină a lui Cristos.

Pe de o parte, trebuie să-L cunoaștem și să Îl savurăm pe Cristos ca taina lui Dumnezeu; Cristos este întruparea Dumnezeului invizibil, făcându-ne de cunoscut pe Dumnezeul etern, invizibil, intangibil și infinit. Pe de altă parte, trebuie să cunoaștem taina lui Cristos, care este biserica; biserica este Trupul lui Cristos, lărgirea lui Cristos, expresia lui Cristos.

Pavel le-a cerut credincioșilor din Efes să se roage pentru el ca să fie îndrăzneț să vorbească taina Evangheliei. Taina Evangheliei este Cristos ca taină a lui Dumnezeu și biserica în calitate de taină a lui Cristos. Credința în care credem, credința obiectivă dată tuturor sfinților, este ceva foarte misterios. Este cuprinsă în Noul Testament și, când vedem persoana și lucrarea lui Cristos, reacționăm crezând.

Evanghelia lui Dumnezeu se referă la Cristos și la biserică. Evanghelia lui Pavel, evanghelia încredințată apostolului Pavel, este Evanghelia lui Dumnezeu, care Îl include pe Cristos ca taină a lui Dumnezeu și biserica în calitate de taină a lui Cristos. Când vorbim despre Evanghelia lui Dumnezeu cu privire la Cristos, ne dăm seama că Dumnezeu este misterios și nu poate fi văzut, dar, în același timp, toată plinătatea Dumnezeirii locuiește trupește în Cristos. Acesta este Cristos ca taina lui Dumnezeu.

Acest Cristos este atotinclusiv și vast; El vrea să ne câștige și să câștige biserica în calitate de Trup al Său, grupul de oameni răscumpărați care trec prin procesele mântuirii organice a lui Dumnezeu pentru a fi pe deplin conformați cu Fiul întâi născut al lui Dumnezeu și pentru a fi zidiți împreună ca biserică, Trupul lui Cristos, taina lui Cristos.

Când venim la adunările bisericii, trebuie să ne dăm seama că biserica este taina lui Cristos și toți sfinții se împărtășesc din bogățiile lui Cristos, pentru ca împreună să devenim plinătatea lui Cristos. Eram cu toții în Adam, firești, păcătoși și căzuți; dar după ce am auzit Evanghelia, am fost infuzați cu televiziunea cerească a ceea ce este Dumnezeu și am fost regenerați cu viața lui Dumnezeu.

Acum suntem biserica, expresia corporativă a lui Cristos, chiar taina lui Cristos. Pe măsură ce slujim în biserică, trebuie să slujim păstrând și păzind taina credinței într-o conștiință curată. Tratăm cu conștiința noastră și mărturisim orice ne dezvăluie lumina divină. Într-o conștiință curată, avându-L pe Dumnezeu ca unic țel, ținem taina credinței. Amin!

Noi credincioșii în Cristos avem credință subiectivă pentru a crede în Dumnezeu și ne luptăm pentru credința obiectivă

Noul Testament vorbește despre credință în mod repetat, dar credința are două aspecte principale: unul este credința obiectivă, conținutul credinței în care credem și suntem mântuiți, iar celălalt este credința subiectivă, acțiunea noastră de a crede. În Iuda 3, apostolul a spus că trebuie să luptăm în mod serios pentru credința dată pentru totdeauna sfinților.

Credința din acest verset nu se referă la acțiunea de a crede, ci la credința, la credința obiectivă, la conținutul Noului Testament ca fiind credința noastră (Fapte 6:7; 1 Tim. 1:19; 3:9; 4:1; 5:8; 2 Tim 2:18). Noul Testament dezvăluie anumite lucruri în care trebuie să credem pentru a fi mântuiți.

Noul Testament nu spune că dacă credem în acoperirea corectă a capului sau în darurile Duhului Sfânt, suntem mântuiți. Nici nu spune că, dacă credem în darurile miraculoase făcute de Dumnezeu prin om, suntem mântuiți. Există un lucru în Biblie numit mântuirea comună, credința care a fost dată tuturor sfinților.

Un alt verset care vorbește despre credință este 1 Tim. 1:19; aici Pavel a spus că trebuie să păstrăm credința (credința subiectivă) și o conștiință bună, despre care unii, respingându-le, au naufragiat în privința credinței. Trebuie să ne păstrăm capacitatea de a crede exersându-ne duhul pentru a veni la Domnul și la Cuvântul Său, astfel încât să nu naufragiem în privința credinței.

Credința despre care putem naufragia este credința obiectivă, obiectul credinței noastre. 2 Pet. 1:1 ne spune că o credință la fel de prețioasă ne-a fost încredințată; aceasta este credința subiectivă, credința care este în noi.

La momentul regenerării, fiecărui credincios în Cristos i-a fost repartizată o credință la fel de prețioasă, capacitatea de a crede. Credința noastră subiectivă, capacitatea noastră de a crede, este foarte prețioasă și fiecare creștin autentic are această credință subiectivă la fel de prețioasă. Aleluia!

Trebuie să ne exersăm duhul de credință (2 Cor. 4:13) și să păstrăm credința, chiar să luptăm pentru credința dată sfinților odată pentru totdeauna. Trebuie să facem distincția între credința subiectivă și credința obiectivă. Nu luptăm pentru credința subiectivă, pentru acțiunea de a crede și nici nu păstrăm credința subiectivă; avem credința subiectivă și o prețuim ca pe o credință prețioasă alocată tuturor sfinților și luptăm pentru credința obiectivă și luptăm pentru credință.

Există multe învățături în Biblie, dar nu toate fac parte din credință. Există multe lucruri în Noul Testament pe care le putem lua ca o rânduială sau o practică, dar ele nu fac parte din credință. Credința, credința comună transmisă tuturor sfinților, trebuie să fie lucrul pentru care ne luptăm; credința subiectivă, acțiunea noastră de a crede, trebuie să fie ceea ce noi ținem.

Pe măsură ce trăim în epoca degradării bisericii, pe măsură ce biserica este în declin și se îndepărtează din ce în ce mai mult de intenția inițială a lui Dumnezeu, trebuie să ținem credința subiectivă și să nu fim naufragiați în ceea ce privește credința obiectivă.

Pe măsură ce epoca devine mai întunecată și degradarea bisericii devine mai profundă, trebuie să ne prețuim credința prețioasă și acțiunea noastră de a crede și trebuie să luptăm pentru credința obiectivă, credința comună care le-a fost dată odată pentru totdeauna sfintilor.

Doamne Isuse, vrem să ținem credința subiectivă pentru a nu fi naufragiați în ceea ce privește credința obiectivă. Amin, Doamne, credem în Tine și în lucrarea pe care ai făcut-o pentru noi și credem în conținutul economiei noutestamentare a lui Dumnezeu. Vrem să păstrăm credința într-o conștiință curată. Aleluia, avem credința la fel de prețioasă alocată nouă, pentru că noi, credincioșii în Cristos, avem credința prețioasă, capacitatea de a crede, implantată în noi. Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău pentru a fi infuzați cu mai multă credință și ținem credință. Mulțumim că ne-ai dat credință o dată pentru totdeauna. Vrem să luptăm cu seriozitate pentru credința dată sfinților odată pentru totdeauna. Nu vrem să luptăm pentru vreo doctrină sau învățătură; pur și simplu vrem să luptăm lupta bună a credinței, luptând pentru credință. Slavă Domnului pentru credința comună dată sfinților, după care suntem mântuiți. Amin, Doamne, păstrăm credința și ne luptăm pentru credință!

Luptăm cu seriozitate pentru credința dată sfinților o dată pentru totdeauna, credința comună

Iuda a vrut să le scrie sfinților cu privire la mântuirea noastră comună, dar a considerat necesar să le scrie și să-i îndemne să lupte în mod serios pentru credința dată pentru totdeauna sfinților (Iuda 3). Ce este această credință pentru care trebuie să luptăm cu seriozitate? Ce conține credința, din ce este compusă și care este conținutul credinței?

Mulți creștini de astăzi luptă pentru doctrine și învățături și, dacă nu crezi cu tărie cutare sau cutare doctrină sau învățătură, ei nu vor să aibă părtășie cu tine. Credința dată nouă de Dumnezeu, credința comună (Tit 1:4), este conținutul testamentului lui Dumnezeu care ni s-a dat în Noul Testament.

Acest testament nu include ca elemente majore lucruri precum spălarea picioarelor, acoperirea capului, darurile Duhului Sfânt, săvârșirea de minuni, vindecarea și învierea morților sau metodele de botez. Nici nu include practici precum chemarea Numelui Domnului, citirea cu rugăciune a Cuvântului, declararea imnurilor, profeția în adunări sau rugăciunea împreună cu sfinții.

Toate acestea sunt învățături și practici, dar nu fac parte din credința comună, credința pentru care trebuie să luptăm cu seriozitate. Conform revelației divine din Cuvântul lui Dumnezeu, iată o declarație cuprinzătoare a credinței.

Susţinând Biblia ca revelație divină completă și unică, credem cu tărie faptul că Dumnezeu este în mod etern unul singur și de asemenea în mod etern Tatăl, Fiul și Duhul, cei trei fiind distincți, dar nu separați. Susţinem că Cristos este atât Dumnezeul complet, cât și omul perfect. Fără a-Şi abandona divinitatea, El a fost conceput în uterul unei fecioare umane, a trăit o viață umană autentică pe pământ și a murit de o moarte înlocuitoare și atotinclusivă pe cruce. După trei zile El a înviat trupește și S-a înălțat la ceruri. Acum El este în glorie, pe deplin Dumnezeu, dar încă pe deplin om. Privim spre revenirea Sa iminentă cu împărăția lui Dumnezeu prin care El va domni peste pământ în mileniu și în eternitate. Mărturisim faptul că al treilea din Trinitate, Duhul, este în mod egal Dumnezeu. Tot ceea ce este și are Tatăl, este exprimat în Fiul, iar tot ceea ce este și are Fiul, este făcut real ca Duhul. De asemenea, credem că omenirea are nevoie de mântuirea lui Dumnezeu. Deși noi eram absolut incapabili să împlinim cerințele grele ale dreptății, sfințeniei și gloriei lui Dumnezeu, Cristos a îndeplinit toate exigenţele prin moartea Sa de pe cruce. Datorită morții lui Cristos, Dumnezeu ne-a iertat de păcatele noastre, ne-a justificat făcându-L pe Cristos dreptatea noastră și ne-a împăcat cu Sine Însuşi. Pe baza răscumpărării lui Cristos, Dumnezeu îi regenerează pe cei răscumpărați cu Duhul Său pentru a-Şi finaliza mântuirea, astfel încât ei să poată deveni copiii Săi. Acum, posedând viața și natura lui Dumnezeu, credinciosul se bucură de o mântuire zilnică în Trupul Său în această epocă și de mântuirea eternă în epoca viitoare și în eternitate. În eternitate, noi vom locui împreună cu Dumnezeu în Noul Ierusalim, finalizarea mântuirii de către Dumnezeu a aleșilor Săi.

Credința noastră este constituită din anumite adevăruri de bază. În primul rând, credem că Dumnezeu este unul și totuși Triunic – El este Tatăl, Fiul și Duhul. În al doilea rând, credem că Dumnezeul nostru S-a încarnat în Fiul, Domnul Isus Cristos. În al treilea rând, credem că Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu încarnat ca om, a trăit pe pământ și a murit pe cruce pentru păcatele noastre, asigurându-ne astfel răscumpărarea.

În al patrulea rând, credem că în a treia zi, El a înviat din morți atât fizic, cât și spiritual, iar astăzi El este Mântuitorul nostru, Domnul nostru în înviere și viața noastră. Pentru că credem în El și în lucrarea Sa, păcatele noastre sunt iertate, El vine în noi ca viața noastră și suntem regenerați pentru a fi copii ai lui Dumnezeu și membri ai Trupului lui Cristos.

Împreună, credem că suntem biserica în calitate de Trup al lui Cristos, care este una atât în mod universal cât și local. În plus, credem că într-o zi Domnul Isus Se va întoarce să ne primească pe noi, credincioșii Săi, la Sine.

Acestea sunt adevărurile de bază la care aderăm și pentru care luptăm. Trebuie să luptăm cu seriozitate pentru credința dată odată pentru totdeauna sfinților. Toți credincioșii autentici și sănătoși dețin aceste adevăruri de bază, pentru că ele sunt credința noastră comună.

Indiferent de practica exterioară, de zilele în care ne întâlnim, de celelalte doctrine cărora le ținem cudrag și de învățăturile pe care le prețuim, cu toții trebuie să păstrăm credința și să luptăm cu seriozitate pentru credință. Nu ne luptăm pentru doctrine sau pentru învățături.

Multe denominațiuni, mega-biserici și grupuri libere de astăzi subliniază doctrine sau practici diferite și sunt deosebiți de alții deoarece țin aceste lucruri. Nu ar trebui să luptăm pentru doctrină, ci să fim dispuși să luptăm pentru credință. Aceasta este ceea ce Pavel i-a spus lui Timotei în 1 Tim. 6:12, să lupte lupta cea bună a credinței.

În ceea ce privește credința, trebuie să fim puternici, îndrăzneți și hotărâți, fiind gata să luptăm cu seriozitate pentru credința dată sfinților. Însă, în ceea ce privește doctrinele și practicile, trebuie să fim liberali cu ceilalți. Fie ca noi să-i aducem Domnului aceste lucruri în rugăciune și să fim cu adevărat în fața Sa cu privire la credința noastră, acțiunea noastră de a crede și credința comună în care credem.

Doamne Isuse, credem în Tine și Te iubim! Te iubim și iubim Cuvântul lui Dumnezeu. Vrem să luptăm cu seriozitate pentru credința dată odată pentru totdeauna sfinților. Îți mulțumim că ne-ai dat credința comună, conținutul testamentului lui Dumnezeu revelat nouă în Noul Testament. Amin, Doamne, noi credem că Dumnezeu este unul și totuși trei – Tatăl, Fiul și Duhul. Noi credem că Dumnezeu s-a încarnat în Fiul, Domnul Isus Cristos. Credem că Isus Cristos a trăit pe pământ și a murit pe cruce pentru păcatele noastre pentru a ne asigura mântuirea. Noi credem că Isus Cristos a înviat a treia zi din morți, atât din punct de vedere spiritual, cât și fizic! Credem că Isus Cristos este acum în înviere și înălțare pentru a fi Mântuitorul nostru, Domnul nostru și viața noastră! Amin, Doamne, credem că, având credință în Tine, păcatele ni s-au iertat, Tu ai intrat în noi ca viață și am fost regenerați! Credem că suntem membre ale Trupului lui Cristos, biserica, și credem, de asemenea, că într-o zi Te vei întoarce pentru a ne primi pe toți la Tine. Aleluia! Amin, Doamne, vrem să luptăm pentru credință și să nu luptăm pentru vreo doctrină, învățătură sau practică creștină.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We should Earnestly Contend for the Faith Delivered to the Saints – the Common Faith, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 3 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Păstrăm credința pentru a savura bogățiile lui Dumnezeu și păstrăm taina credinței într-o conștiință pură

09/10/2024 by Credincios in Cristos 1 Comment

O viață creștină adecvată implică păstrarea credinței pentru a ne împărtăși din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu; pentru aceasta, trebuie să păstrăm taina credinței într-o conștiință curată, astfel încât să putem savura toate bogățiile a ceea ce este Dumnezeu și să-L slujim într-un mod adecvat. Amin!

Trebuie să păstrăm credința. Credința are atât un aspect subiectiv, cât și unul obiectiv; credința pe care trebuie să o păstrăm este credința obiectivă și o păstrăm apucând viața eternă. Economia lui Dumnezeu, planul și scopul Său de a îndeplini ceea ce este în inima Lui, este în credință (1 Tim. 1:4).

Dacă vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să ne rugăm lui Dumnezeu, să ne apropiem de Dumnezeu și să Îl savurăm pe Dumnezeu, trebuie să avem credință. Fără credință este imposibil să-I fii bineplăcut lui Dumnezeu. Dar cum putem avea credință? Putem oare decide să credem și apoi să continuăm să credem?

Credința vine prin auzire, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu. Când auzim evanghelia, avem auzirea credinței. Evanghelia ne transmite o Persoană minunată, Isus Cristos, care este infuzat în noi prin auzirea credinței, iar El în noi devine credința noastră. Când auzim adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu, când ni se prezintă o viziune a economiei lui Dumnezeu, suntem pur și simplu captivați de Domnul și ceva se ridică în noi – aceasta este credința.

Pentru ca noi să primim credință, trebuie să cunoaștem adevărul. Pentru ca noi să fim stabiliți în credință, trebuie să rămânem în adevăr și să fim constituiți cu adevărul. Chiar și după ce am crezut în Domnul, trebuie să ne plasăm din nou și din nou sub auzirea credinței. Trebuie să ajungem la cunoașterea deplină a adevărului împărtășindu-ne din învățătura sănătoasă a economiei noutestamentare a lui Dumnezeu.

Când suntem în adevăr, citim și ne rugăm Cuvântul lui Dumnezeu, suntem infuzați cu credință și credința crește în noi. Prin primirea Evangheliei, primim o persoană, Isus Cristos, care este viață; El este viața eternă și prin regenerare suntem născuți din nou, născuți din Dumnezeu.

Aleluia, acum avem viața eternă a lui Dumnezeu în duhul nostru și putem apuca viața eternă la care am fost chemați! Pe măsură ce apucăm viața eternă, nu trăim prin viața noastră naturală, ci prin viața divină și nu ne încredem în viața noastră naturală umană. Prin această viață trebuie să trăim, să acționăm și să ne comportăm, și conform acestei vieți ar trebui să ne avem ființa noastră.

Când apucăm viața eternă, putem lupta lupta cea bună a credinței, adică să păstrăm credința. Viața noastră Îl va exprima pe Dumnezeu, pentru că va fi o viață de evlavie, expresia lui Dumnezeu ca realitate în viața noastră umană. Fie ca noi să fim cei care trăim și umblăm prin credință zi de zi.

Să apucăm viața eternă și să trăim prin această viață, pentru ca Domnul ca credință să crească în noi! Vren să fim cei care păstrăm credința și ținem taina credinței într-o conștiință curată!

O viață creștină adecvată implică păstrarea credinței pentru a ne împărtăși din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu

Credința este conținutul economiei lui Dumnezeu; păstrăm credința prin împărtășirea din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu. O viață creștină adecvată implică păstrarea credinței pentru a ne împărtăși din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu (1 Tim. 1:19; 3:9; 4:1; 6:12; Tit 1:4; Iuda 3). Credința este o evanghelie completă și o mântuire comună.

În primul rând, trebuie să vedem economia lui Dumnezeu; economia lui Dumnezeu nu este altceva decât Însuși Dumnezeul Triunic care trece prin toate procesele pentru a Se distribuie în noi, astfel încât să putem avea viața și natura Sa și să devenim expresia Lui corporativă. Bogățiile divine sunt întrupate în cuvântul lui Dumnezeu.

Când primim Evanghelia, primim distribuirea divină a Trinității Divine și suntem infuzați cu elementul lui Dumnezeu pentru ca noi să devenim expresia corporativă a lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea să se distribuie pe Sine în noi. El vrea să distribuie în ființa noastră bogățiile ființei Sale, tot ceea ce este și a făcut El. El nu vrea doar să facă lucruri pentru noi, ci să se distribuie pe Sine în noi.

Cu cât El se distribuie mai mult în noi, cu atât credința noastră crește, pentru că credința noastră nu este altceva decât Dumnezeu în Cristos care vine în noi pentru a fi capacitatea noastră de a crede, credința noastră. Credem și trăim prin credința Fiului lui Dumnezeu care ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi (Gal. 2:20).

Evanghelia ne dă o mântuire comună nu numai o dată pentru totdeauna când am primit credința, ci suntem în proces de creștere – creștem în unitatea credinței. Unitatea credinței este legată de cunoașterea deplină a Fiului lui Dumnezeu. Economia lui Dumnezeu este ceva ce ține de credință, ceva ce este inițiat și dezvoltat în sfera și elementul credinței (1 Tim. 1:4).

Dacă nu avem credință, nu putem vedea economia lui Dumnezeu. Economia lui Dumnezeu este să se distribuie pe Sine în poporul Său ales; această economie nu este ceva ce ține de domeniul natural și nici în lucrarea legii, ci în sfera spirituală a noii creații prin regenerare prin credința în Cristos (2 Cor. 5:17; Gal. 3:23-26).

Când suntem în vechea creație, lucrurile lui Dumnezeu nu au sens; trebuie să fim în domeniul potrivit, domeniul credinței în duhul nostru, pentru a savura și a ne împărtăși din bogățiile divine din economia lui Dumnezeu. Bogăția divină a economiei lui Dumnezeu este mai întâi Dumnezeu Însuși.

Primim acest Dumnezeu minunat, bogat, abundent, autoexistent și veșnic întrupat în Cristos, care este Cel atotinclusiv și vast pentru savurarea noastră. Toate bogățiile lui Dumnezeu sunt în Cristos. Toate bogățiile din economia lui Dumnezeu sunt întrupate în Cristos și realizate ca Duh atotinclusiv și îmbelșugat.

Trebuie să ieșim din domeniul natural și să intrăm în domeniul divin și spiritual prin exersarea duhului nostru de credință. O viață creștină adecvată implică păstrarea credinței, astfel încât să putem ne împărtășim din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu.

Suntem în Cristos, deci suntem o creație nouă; toate lucrurile din trecut au dispărut – acum totul este nou! Nu suntem aici pentru a ne îmbunătăți acțiunile sau pentru a ne îmbunătăți pe noi înșine; suntem aici pentru a trăi prin credință, pentru a-L savura pe Cristos și pentru a ne împărtăși din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu, păstrând credința.

Cu toții suntem fii ai lui Dumnezeu prin credința în Isus Cristos; am fost transferați din domeniul natural pe domeniul noii creații, domeniul spiritual. Prin credința în Dumnezeu, suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi fii Săi, împărtășindu-ne din viața și natura Lui pentru a-L exprima (Ioan 1:12-13).

Prin credință suntem puși în Cristos pentru a deveni membre ale Trupului Său, împărtășindu-ne din tot ceea ce este El pentru exprimarea Sa (Romani 12:4-5). Totul este prin credință. Acesta este planul lui Dumnezeu, care se realizează în credință, conform economiei lui Dumnezeu din Noul Testament.

Trebuie să savurăm zilnic de bogățiile divine în economia lui Dumnezeu. Aceste bogății ne fac să fim regenerați și să primim viața lui Dumnezeu și, de asemenea, să ne împărtășim din natura Sa divină. Suntem părtași naturii divine; savurăm însăși natura lui Dumnezeu. Prin credință suntem uniți împreună cu Cristos pentru a fi una cu El, astfel încât să putem ne împărtășim din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu.

Zi de zi trebuie să păstrăm credința, astfel încât să-L putem savura pe Cristos, să ne împărtășim din bogățiile Sale și să devenim plinătatea lui Cristos, biserica în calitate de Trup al lui Cristos. Tot ceea ce este Dumnezeu în Cristos este pentru savurarea noastră; savurăm zilnic de ființa Sa divină pentru ca El să Se poată exprima prin noi.

Doamne Isuse, dorim să trăim o viață creștină adecvată, păstrând credința, astfel încât să putem să ne împărtășim din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu. Aleluia, economia lui Dumnezeu este ceva în credință! Amin, Doamne, astăzi ne exersăm duhul de credință. Ne exersăm să fim un singur duh cu Tine. Păstrează-ne în domeniul credinței, astfel încât să putem savura și să participăm la bogățiile divine a tot ceea ce Dumnezeu este și a făcut pentru noi. Doamne Isuse, distribuie-Te în noi astăzi. Vrem să trăim în domeniul noii creații, exersându-ne duhul de credință pentru a savura și a ne împărtăși din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu. Aleluia, suntem născuți din Dumnezeu prin credință pentru a fi fii Săi, iar acum ne împărtășim din viața și natura Sa pentru a-L exprima! Slavă Domnului, prin credință suntem puși în Cristos pentru a deveni membre ale Trupului Său și ne putem împărtăși cu tot ceea ce este El, pentru a putea fi expresia Sa corporativă! Amin, Doamne, vrem să păstrăm credința pentru ca astăzi să putem ne împărtășim din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu!

Trebuie să păstrăm taina credinței într-o conștiință pură

1 Tim. 3:9 Pavel vorbește despre păstrarea misterului credinței într-o conștiință curată. Ce este taina credinței? taina credinței este evanghelia lui Dumnezeu care ne-a fost încredințată, întregul conținut al economiei noutestamentare a lui Dumnezeu.

Credința se referă la lucrurile în care credem, la lucrurile care constituie evanghelia (Rom. 1:1, 3-4). Evanghelia lui Dumnezeu nu este numai ca oamenii să primească iertarea păcatelor și să nu meargă în iad, ci să meargă în rai. Evanghelia lui Dumnezeu, taina credinței, se referă la Fiul Său, care a ieșit din sămânța lui David conform cărnii, care a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu cu putere, după Duhul sfințeniei, din învierea dintre morți, Isus Cristos, Domnul nostru. Amin!

Acesta a fost profețit lui David de Domnul prin profetul Natan, că El îi va ridica o sămânță, și el va fi Fiul lui Dumnezeu (2 Sam. 7). Cristos este Sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu. El a devenit om, a trecut prin viața umană, a trecut prin moartea pe cruce și a înviat a treia zi.

În învierea după Duhul sfințeniei, Cristos a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu în putere. Un om, Isus Cristos, a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu în înviere. Aleluia! Dumnezeu s-a făcut om pentru a-l face pe om Dumnezeu în viață și în natură, dar nu în Dumnezeire; aceasta este cea mai înaltă evanghelie, vârful înalt al revelației divine din Cuvântul lui Dumnezeu.

Și când credem în Evanghelie, devenim fii ai lui Dumnezeu pentru a deveni oameni-Dumnezeu, pentru a fi deificați, pentru ca noi să devenim la fel ca Cristos în orice fel posibil. Cristos a adus divinitatea în umanitate prin întrupare și El a adus umanitatea în divinitate prin moarte și înviere. Prin credința în Isus Cristos, suntem mântuiți și intrăm în procesul mântuirii organice a lui Dumnezeu, astfel încât să fim reînnoiți, sfințiți, transformați și, în cele din urmă, glorificați.

Aceasta este o parte a Evangheliei, o parte a misterului credinței. Ținem taina credinței într-o conștiință curată. Această credință pe care o păstrăm este obiectivă, referindu-ne la lucrurile în care credem, la lucrurile care constituie Evanghelia. Taina credinței este în principal Cristos ca mister a lui Dumnezeu (Col. 2:2) și biserica în calitate de mister a lui Cristos (Efeseni 3:4).

Trebuie să trăim și să slujim în viața de biserică păstrând taina credinței, având o înțelegere deplină a economiei lui Dumnezeu într-o conștiință curată pentru mărturia Domnului. Ce înseamnă pentru noi să avem o conștiință curată? Înseamnă să avem o conștiință purificată de orice amestec.

Nu putem păstra taina credinței dacă nu avem o conștiință curată. Pentru ca noi să păstrăm taina credinței pentru mărturia Domnului, trebuie să ne curățăm conștiința. Trebuie să tratăm orice lucru pe care lumina Domnului îl expune și pe care strălucește în conștiința noastră.

Trebuie să venim la Domnul din nou și din nou și să tratăm cu conștiința noastră, astfel încât să putem avea o conștiință curată în timp ce păstrăm taina credinței. Pavel a mărturisit în 2 Tim. 1:3 că L-a slujit pe Dumnezeu într-o conștiință curată. Îi slujim lui Dumnezeu în închinarea noastră (Fapte 24:13; Filip. 3:3) într-o conștiință curată.

În zilele acestea, în zilele degradării bisericii, avem nevoie să avem o conștiință curată, o conștiință curată de orice amestec, ca să putem sluji lui Dumnezeu. După ce ne-am tratat conștiința și am mărturisit toate lucrurile asupra cărora Domnul strălucește, trebuie să credem că avem o conștiință curată.

Nu trebuie să acceptăm îndoielile dușmanului în această privință, ci să-i declarăm că suntem pentru Domnul și pentru biserică și că suntem aici pentru nimic altceva decât pentru interesele lui Dumnezeu. Satan ne pune îndoieli în mintea noastră, dar sângele Domnului îl învinge. Trebuie să stăm împotriva lui în Domnul și pe baza sângelui învingător al Domnului și nu ar trebui să-i permitem lui Satan să ne mai rețină. Putem chiar să-i spunem,

Satan, ne-ai înșelat destul de mult; nu te vom mai crede! Nu îți mai permitem să ne reții. Suntem pentru Domnul și avem o conștiință curată. Satan, pleacă de la noi! Nu suntem aici pentru tine și pentru planul tău rău; suntem aici pentru Domnul, pentru recâștigarea Sa, pentru biserica Sa și pentru interesele Sale!

Când ne exersăm duhul credinței în acest fel, ținem taina credinței într-o conștiință curată. Îl ținem pe Cristosul atotinclusiv ca porțiunea noastră alocată de Dumnezeu și ținem biserica în calitate de misterul lui Cristos, plinătatea lui Cristos.

Dumnezeu este o mister, dar El este întrupat în Cristos; Cristos este tainic, dar Îl putem vedea exprimat în cuvântul Său și, de asemenea, în Trupul lui Cristos. Fie ca noi să avem o conștiință curată în timp ce păstrăm astăzi taina credinței. Fie ca să aplicăm sângele lui Cristos pentru a îndepărta orice condamnare din conștiința noastră.

Doamne Isuse, vrem să păstrăm taina credinței într-o conștiință curată. Venim la Tine și vrem să fim sub strălucirea Ta. Expune orice amestec și impuritate din noi. Aplicăm sângele Tău prețios. Curăță-ne și înlătură tot ce este impur din conștiința noastră. Amin, Doamne, ne exersăm duhul credinței pentru a păstra taina credinței într-o conștiință curată. Ne ținem de Cristos și de biserică. Venim la Tine, Doamne, în duhul nostru, ca să savurăm toate bogățiile Tale. Aleluia, Cristosul atotinclusiv ne-a fost repartizat pentru a fi porțiunea noastră bogată împreună cu sfinții. Slavă Domnului, biserica este Trupul lui Cristos, plinătatea lui Cristos, pentru a-L exprima pe pământ. Amin, Doamne, ne exersăm astăzi duhul credinței pentru a păstra taina credinței într-o conștiință curată. Suntem aici pentru Tine și pentru interesul Tău. Nu suntem aici pentru slujba sau cariera noastră; suntem aici pentru Domnul și pentru biserică! O, ce mister, că Dumnezeu și omul pot fi uniți împreună, contopiți împreună, chiar încorporați împreună pentru expresia corporativă a lui Dumnezeu în om! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Keep the Faith to enjoy God’s Riches & Hold the Mystery of Faith in a Pure Conscience, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 3 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să păstrăm credința, să fim stabiliți în credință și să luptăm pentru credință

07/10/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În ceea ce privește credința ca obiect al credinței noastre, trebuie să păstrăm credința, să luptăm pentru credință, să vorbim credința și să predicăm credința, chiar să ne ținem de credință, pentru că credința este cel mai special lucru pe care îl avem în calitate de creștini, credincioși în Cristos.

Trebuie să vedem ce este credința și trebuie să realizăm diferența dintre credința obiectivă și credința subiectivă. În Noul Testament credința este menționată de multe ori, dar uneori credința este menționată în aspectul ei obiectiv, în timp ce alteori se referă la aspectul subiectiv.

Aspectul obiectiv al credinței se referă la conținutul credinței, credința în care credem pentru a fi mântuiți. Conform Noului Testament, credința în aspectul ei obiectiv include întreaga economie a Noului Testament a lui Dumnezeu cu privire la Cristos și biserică.

Există multe alte aspecte, puncte auxiliare și doctrine, care nu fac parte din credință. De exemplu, modul în care botezăm oamenii nu face parte din credință și nici primirea și practicarea darurilor Duhului Sfânt.

Însă încarnarea lui Cristos ca primul om-Dumnezeu face parte din credință. Deci, dacă cineva spune că nu crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului, nu este un creștin adevărat.

Vrăjmașul a lucrat neobosit de-a lungul veacurilor pentru a-i diviza pe credincioșii în Cristos pe baza lucrurilor mărunte din Biblie pe care le-a făcut lucruri mari pentru ei. Unii se adună în jurul modului în care boteză oamenii, în timp ce alții pun accentul pe lucruri precum darurile Duhului Sfânt, vindecarea, un mod special de laudă și închinare și predicarea evangheliei.

În sine, niciuna dintre acestea nu este greșită, dar atunci când acestea sunt făcute parte din credința pe care o susțin credincioșii, ele creează dezbinare. Trebuie să știm ce este credința în aspectul ei obiectiv și trebuie să păstrăm credința, să luptăm pentru credință, să păzim credința și să dăm ca învățătură și să predicăm credința.

Nu învățăm și nu predicăm botezul prin scufundare și nici nu predicăm evanghelia darurilor Duhului Sfânt. Mai degrabă, Îl predicăm și Îl dăm ca învățătură pe Cristos ca Evanghelie și Îl accentuăm pe Cristos ca întrupare a lui Dumnezeu și biserica în calitate de Trup al lui Cristos.

Pe partea subiectivă, credința este acțiunea noastră de a crede; prin credință credem în Domnul și suntem una cu El în mod organic. Credința este acțiunea noastră de a crede, chiar reacția noastră, de a-L vedea pe Domnul Isus și lucrarea Lui pentru noi.

Când Îl vedem pe Domnul Isus, când auzim credința obiectivă cu privire la Cristos și biserică, pur și simplu reacționăm prin faptul că credem. Acesta este motivul pentru care nu putem judeca sau critica pe alții care nu au credință, căci dacă ei ar fi sub auzirea credinței așa cum suntem noi, ar crede și ei. Aleluia pentru credință!

Să păstrăm credința: păstrăm întreaga economie a lui Dumnezeu din Noul Testament ca credință

Conform 2 Tim. 4:7, o viață creștină adecvată are trei aspecte: luptarea luptei bune, terminarea cursei (alergarea cursei) și păstrarea credinței. În calitate de credincioși în Cristos, noi luptăm lupta bună, adică luptăm lupta bună împotriva lui Satan și a împărăției lui de întuneric pentru interesele împărăției lui Dumnezeu (1 Tim. 6:12).

De asemenea, alergăm cursa creștină pentru ducerea la îndeplinire a economiei lui Dumnezeu conform scopului Său etern (Evrei 12:1). În cele din urmă, noi, ca credincioși în Cristos, păstrăm credința pentru participarea la bogățiile divine în economia lui Dumnezeu (1 Tim. 3:9).

Pavel a stabilit un model în acest sens, iar noi îl urmăm. El a început să alerge cursa cerească după ce Domnul l-a luat în stăpânire și a alergat continuu cursa ca să o poată termina (1 Cor. 9:24-25; Fil. 3:12-14; Fapte 20:24).

Spre sfârșitul vieții sale, el a putut proclama triumfător că și-a încheiat alergarea (2 Tim. 4:7), fiind asigurat că va primi de la Domnul o răsplată – cununa dreptății. De asemenea, Pavel a păstrat credința; a păstra credința înseamnă a păstra întreaga economie noutestamentară a lui Dumnezeu.

A păstra credința înseamnă a păstra credința cu privire la Cristos ca întrupare a lui Dumnezeu și misterul lui Dumnezeu și biserica în calitate de Trup al lui Cristos și taina lui Cristos. Nu păstrăm doctrine și învățături, nici reguli și principii spirituale. Ceea ce păstrăm este credința; păstrăm credința până la capăt. Ar trebui să fim capabili să tolerăm anumite practici și să nu insistăm pe anumite doctrine, deși sunt foarte plăcute și de ajutor, dar nu putem renunța la credință de dragul altor lucruri.

Credința despre care vorbim este credința obiectivă. Cuvântul credință implică credința noastră în Cristos, luând persoana Sa și lucrarea Sa răscumpărătoare ca obiect al credinței noastre (1 Tim. 1:19; Gal. 1:23). Credința nu este doar învățăturile și doctrinele Bibliei. Credința se referă la persoana și lucrarea lui Cristos.

A păstra credința înseamnă a păstra întreaga economie a lui Dumnezeu din Noul Testament, credința referitoare la Cristos ca întrupare a lui Dumnezeu și biserica în calitate de Trup al lui Cristos (1 Tim. 1:4). A păstra credința înseamnă a nu ne pierde credința. Unii părăsesc credința din cutare sau cutare motiv, dar noi păstrăm credința (1 Tim. 6:10).

Unii se îndepărtează de la credință, fiind induși în eroare de la credință. Dar trebuie să fim stabiliți în credință. Trebuie să cunoaștem credința și să păstrăm credința. Trebuie să ne rugăm cu credință și să păstrăm credința, nu să pierdem credința. Trebuie să luăm credința ca material pentru fundamentul vieții noastre creștine. Ne rugăm în Duhul Sfânt și ne întărim în credința sfântă.

Credința este inclusă în cuvântul lui Dumnezeu; dacă vrem să avem credință, trebuie să venim la cuvântul lui Dumnezeu. Pe măsură ce citim Biblia și ne exersăm duhul pentru a primi cuvântul lui Dumnezeu, ceva din Dumnezeu este infuzat în noi. În Cuvântul lui Dumnezeu, există adevărul, care este distribuit în noi prin auzirea noastră a Cuvântului.

În distribuirea și învățătura corespunzătoare, realitatea credinței este transmisă în noi. Pe măsură ce auzim cuvântul, credința se ridică în noi și o primim.

Suntem ca o cameră foto care, când este deschisă și e gata să privească peisajul, are clic după clic pe măsură ce declanșatorul este apăsat, astfel încât imaginea din afara camerei să fie imprimată pe filmul sau pe memoria internă a aparatului foto.

Păstrăm credința nu numai stând departe de diferitele învățături, ci și mai mult venind la Cuvântul lui Dumnezeu și la adunările bisericii pentru a primi ascultarea credinței, pentru ca credința să crească în noi. Pe măsură ce citim Biblia și auzim vorbirea Domnului în cadrul întâlnirilor, primim în ființa noastră peisajul divin din economia eternă a lui Dumnezeu.

Pe măsură ce citim Biblia versiunea Recâștigării (Recovery Version Bible) cu notele ei excelente de subsol și pe măsură ce citim studiile de viață ale Bibliei, având un duh de rugăciune, credința crește în noi, suntem întăriți în credință și păstrăm credința.

Vrem să putem depune mărturie împreună cu Pavel că ne-am păstrat credința la sfârșitul cursului nostru. Putem suferi o boală, respingere, persecuție și chiar închisoare, dar vrem să păstrăm credința.

Păstrăm credința nu prin puterea noastră, ci venind la Domnul în Cuvântul Său pentru a fi proaspăt infuzați cu El ca credință. Citim cu sârguință și ne rugăm Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât să putem coopera cu Domnul și să avem credință produsă în noi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai infuzat cu Tine însuți ca credință, capacitatea noastră de credință. Aleluia, acum avem credință și putem fi sub auzirea credinței pentru a ne stabili în credință! Amin, Doamne, vrem să păstrăm credința care ne-a fost încredințată. Vrem să fim în conținutul economiei noutestamentare a lui Dumnezeu și să păstrăm credința transmisă sfinților. Ne punem sub auzirea credinței pentru ca credința să crească în noi. Nu ținem doctrine sau de învățături, ci păstrăm credința. Amin, Doamne, ne rugăm în Duhul Sfânt și păstrăm credința sfântă! Venim la Tine în cuvântul Tău și venim la adunările bisericii, deschizându-ne ființa față de Tine și exersându-ne duhul să Te contactăm, să fim infuzați cu credință, să fim întăriți în credință și să păstrăm credința. Fie ca Tu să strălucești asupra noastră de fiecare dată când venim la cuvântul Tău. Infuzează-ne cu adevărul și sporește-ne credința. Amin, Doamne, vrem să fim ca apostolul Pavel, putând să declarăm la sfârșitul vieții noastre că ne-am păstrat credința!

Să fim stabiliți în credință și să luptăm lupta bună a credinței împotriva diferitelor învățături

Ceea ce ținem, luptăm și păstrăm nu este vreo doctrină, învățătură sau practică, ci credința. Păstrăm credința. Mai mult, luptăm lupta bună a credinței, așa cum i-a poruncit Pavel lui Timotei în 1 Tim. 6:12.

Deoarece credința obiectivă pe care o deținem și o păstrăm este conținutul economiei noutestamentare a lui Dumnezeu, a lupta pentru credință înseamnă a lupta pentru economia noutestamentară a lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, luptăm lupta bună a credinței luptând pentru conținutul evangheliei complete, conform economiei noutestamentare a lui Dumnezeu (Efeseni 1:9-10; 1 Tim. 1:4).

De ce trebuie să luptăm pentru credință? Pe de o parte, trebuie să păstrăm credința; pe de altă parte, trebuie să luptăm pentru credință. Luptăm pentru credință datorită diferitelor învățături care s-au strecurat în biserică de-a lungul epocilor.

Din cauza acestor învățături diferite, biserica s-a degradat și a deviat de la credință. Când mergi astăzi la niște așa-zise biserici, nu auzi cuvântul lui Dumnezeu, ci o învățătură anume. Și mai rău, de multe ori învățătura pe care o auziți în aceste „biserici” este ceva care vă gâdilă urechile, nu ceva din credință.

Uneori, cuvântul lui Dumnezeu nici măcar nu este menționat în aceste așa-zise predici. O, Doamne Isuse! Așa după cum Timotei a fost însărcinat să lupte împotriva abaterii de la credință, adică să lupte lupta bună a credinței (1 Tim. 6:12), tot așa trebuie să luptăm și astăzi lupta bună a credinței.

Astăzi oamenii nu știu care este învățătura sănătoasă a economiei eterne a lui Dumnezeu. Unii au adus vorbe în zadar și cuvintele lor s-au răspândit ca o cangrenă, iar mulți au părăsit credința și au ratat ținta (2 Tim. 2:16).

Mulți astăzi adună învățători care vorbesc ceea ce vor să audă și renunță la adevăr pentru a urma lucruri goale și zadarnice (2 Tim. 2:14, 18). Ceea ce trebuie să facem este să proclamăm Cuvântul și să fim gata la timp și nelatimp (2 Tim. 4:2).

Indiferent dacă este timpul potrivit sau nu, trebuie să fim pregătiți să luptăm pentru credință și să păstrăm credința vorbind adevărul.

Acest lucru nu înseamnă că trebuie să mergem la biserica cutare sau cutare și să începem să ne certăm despre credință și nici nu înseamnă că ar trebui să ieșim și să începem să dezbatem cu necredincioșii despre adevăr.

Trebuie să păstrăm credința savurând și fiind constituiți cu adevărul economiei eterne a lui Dumnezeu și pur și simplu trebuie să luptăm pentru credință prin predicarea și darea ca învățătură a economiei eterne a lui Dumnezeu.

Pe de o parte, trebuie să ne stabilim în credința sfântă prin învățătura sănătoasă, astfel încât să putem fi constituiți cu adevărul economiei lui Dumnezeu. Pe de altă parte, trebuie să predicăm, să dăm ca învățătură și să vorbim adevărul.

Creștinismul în principal s-a abătut de la adevăr, deoarece mulți dintre ei vorbesc lucruri diferite și nimeni nu spune adevărul conform economiei noutestamentare a lui Dumnezeu. Trebuie să ne ridicăm, să fim echipați cu adevărul și să vorbim adevărul.

Pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi, trebuie să fim cei care luptă pentru credință vorbind altora adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu pentru a-i infuza cu Cristos ca credință. Pe măsură ce venim la întâlnirile de acasă, la întâlnirile de grup, la întâlnirile de rugăciune și la alte întâlniri ale bisericii, trebuie să spunem adevărul.

Nu ar trebui să subliniem o anume doctrină sau un anumit mod de a face lucrurile, deși par a fi utile și spirituale. Ar trebui pur și simplu să subliniem adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu, învățătura sănătoasă a economiei noutestamentare a lui Dumnezeu.

Pentru ca noi să luptăm lupta bună a credinței în viața creștină, trebuie să apucăm această viață – viața eternă, viața divină – și să nu ne încredem în viața umană (1 Tim. 6:12). Luptăm lupta bună a credinței nu numai în mod obiectiv, ci și subiectiv, punând stăpânire pe viața eternă.

Trebuie să apucăm viața eternă; atunci vom putea duce lupta bună a credinței. Am fost regenerați de Dumnezeu cu viața Sa divină și nu ar trebui să mai trăim vechea viață a lui Adam, ci viața divină. Viața pe care o trăim este în credință, în credința Fiului lui Dumnezeu, pentru că Îl trăim pe Cristos (Gal. 2:20).

Fie ca noi să urmărim dreptatea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea și blândețea cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. Și fie ca să luptăm lupta bună fără să ne punem mintea sau să sperăm în incertitudinea bogățiilor.

S-ar putea să fim sfinți lucrători care câștigă bani și suntem credincioși să dăruim Domnului, dar să nu ne putem pune nădejdea în aceste lucruri, bogățiile din această lume. Oferim noi cu credincioșie bisericii și sfinților care au nevoie? Suntem oare preocupați doar de propriile noastre nevoi, de propria noastră comoară și de confortul nostru? Oh, Doamne.

Fie ca să apucăm viața eternă, să nu ne încredem în bogățiile din această lume și să luptăm lupta bună a credinței apucând viața eternă.

Doamne Isuse, vrem să luptăm astăzi lupta bună a credinței. Vrem să apucăm viața eternă la care am fost chemați și să luptăm pentru credință. Nu avem încredere în noi înșine. Nu avem încredere în bogățiile materiale. Nu avem încredere în tăria noastră și nici în zelul sau puterea noastră de a Te urmări. Avem încredere în Tine. Avem încredere că Tu ne vei duce până la capăt. Ne tinem de Tine, Doamne drag, pentru ca Tu ești credinta noastra. Infuzează-ne mai mult cu Tine Însuți. Constituie-ne mai mult cu adevărul. Ne fixăm mintea asupra lucrurilor de sus, nu asupra celor de pe pământ. Vrem să luptăm lupta bună a credinței nu doar în mod obiectiv, ci și subiectiv, apucând viața eternă. Amin, Doamne, vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi, vorbind adevărul și fiind una cu Tine pentru a-L infuza pe Cristos ca credință în alții! Apucăm viața eternă, păstrăm credința și luptăm astăzi lupta bună a credinței!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Keep the Faith, be Established in the Faith, and Fight for the Faith, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta cea bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 3 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Credința obiectivă și credința subiectivă: credem în Cristos și suntem uniți ca unul singur

06/10/2024 by Credincios in Cristos 1 Comment

Când vorbim despre credință, trebuie să ne dăm seama că în Noul Testament credința este atât obiectivă, cât și subiectivă; credința obiectivă se referă la subiectul credinței noastre, în timp ce credința subiectivă are de-a face cu acțiunea noastră de a crede. Amin!

Săptămâna aceasta venim la subiectul „Să păstrăm credința”.

Ne centrăm zilele acestea pe subiectul general al Să luptăm lupta cea bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății.

Vrem să fim cei care ne pregătim pentru venirea Domnului, pregătindu-ne pentru întoarcerea Lui.

Dacă ne pregătim în aceste patru aspecte, Îl vom câștiga pe Cristos pentru a primi răsplata lui Cristos ca coroana dreptății.

Promisiunea venirii Domnului este cea mai mare consemnare din Biblie; atât în Vechiul cât și în Noul Testament sunt menționate prima și a doua venire a Domnului.

Viața și slujirea noastră creștină și viața noastră de biserică trebuie să fie în perspectiva venirii Domnului; trebuie să ne ațintim vederea pe venirea Domnului.

Când Pavel le-a scris tesalonicenilor, o biserică foarte tânără pe care a ridicat-o și acum dorea să o păstorească, el a menționat de multe ori venirea Domnului.

Fiecare capitol din 1 Tesaloniceni se încheie cu venirea Domnului.

Chiar și noii credincioși trebuie să fie infuzați cu dorința pentru venirea Domnului, pentru ca toți să avem un anumit fel de viață în lumina întoarcerii Domnului și să ne pregătim pentru venirea Lui.

În fiecare săptămână, când avem Masa Domnului, ne amintim de Domnul și mâncăm pâinea și bem paharul pentru a vesti moartea Domnului până când El va veni.

Săptămână de săptămână ne amintim de Domnul pe care Îl iubim și credem că El se va întoarce pentru a-și stabili împărăția pe pământ.

Trebuie să trăim, să lucrăm și să facem multe lucruri, dar speranța din noi este că Domnul Se va întoarce și trăim o viață în așteptarea venirii Domnului.

Mulți oameni studiază și vorbesc despre venirea Domnului și o persoană anume în special iese în evidență.

Sora M. E. Barber a fost o persoană care a așteptat cu adevărat venirea Domnului; toată viața ei a fost petrecută așteptând și pregătindu-se pentru a-L întâlni pe Domnul.

Într-o zi, la sfârșitul anului, chiar și în ultima zi a anului, ea s-a rugat Domnului să nu mai aștepte un an, ci să vină acum.

Trebuie să avem o inimă plină de așteptare pentru venirea Domnului.

Trebuie să privim spre venirea Lui și să ne pregătim pentru întoarcerea Sa, trăind un anumit tip de viață care grăbește întoarcerea Lui și ne pregătește să-L întâlnim la întoarcerea Sa secretă.

Trebuie să avem un duh care să cunoască venirea Domnului și să trăim o trăire care așteaptă venirea Sa.

Credem în credința obiectivă și suntem mântuiți; credem în Persoana și lucrarea lui Cristos

Dacă studiem Noul Testament în mod rugativ vom vedea că credința are cel puțin două aspecte principale: credința este obiectivă și subiectivă.

Există aspectul obiectiv al credinței – credința obiectivă și aspectul subiectiv – credința subiectivă.

Credința obiectivă se referă la subiectul credinței noastre, adică la lucrurile în care credem (Efeseni 4:13; 2 Tim. 4:7).

Credința obiectivă include conținutul economiei noutestamentare a lui Dumnezeu, lucrurile care sunt în Noul Testament în care credem și suntem mântuiți.

În Efes. 4:13 spune că toți trebuie să ajungem la unitatea credinței; această credință nu este acțiunea de a crede a credinței, ci mai degrabă, credința obiectivă.

Credința obiectivă este ceea ce credem, întregul conținut al economiei noutestamentare a lui Dumnezeu cu privire la Cristos și biserică.

În Iuda 3 ni se spune că trebuie să luptăm stăruitor pentru credința dată pentru totdeauna sfinților.

Aceasta nu este credința subiectivă, acțiunea noastră de a crede, ci credința dată nouă de Dumnezeu în Cristos și prin apostolii din Noul Testament, conținutul economiei lui Dumnezeu din Noul Testament, în care credem.

2 Tim. 4:7 avem mărturia lui Pavel la sfârșitul vieții sale; el a spus că a păstrat credința; a păstrat credința obiectivă și este gata să primească răsplata.

Elementele credinței sunt doar elementele care se referă la mântuirea noastră, adică elementele care se referă la persoana și lucrarea lui Cristos.

Când evanghelia ne este predicată, pur și simplu credem în Domnul Isus.

Elementele credinței includ Cristos ca Fiul lui Dumnezeu, nașterea Sa dintr-o fecioară umană, moartea Sa ca o moarte răscumpărătoare pentru noi, învierea Sa în a treia zi, înălțarea Sa și coborârea Sa ca Duh.

Dacă credem în acestea, suntem mântuiți. Conținutul credinței nu include lucruri precum botezul prin scufundare, răpirea după necaz, darurile Duhului Sfânt sau orice astfel de lucruri; credința obiectivă include în principal elementele legate de persoana și lucrarea lui Cristos.

Dacă citim Evangheliile, vedem această persoană minunată, Isus Cristos, care a fost Dumnezeu întrupat pentru a fi om.

S-a născut într-o fecioară umană, a trăit o viață umană perfectă pe pământ și a murit pe cruce pentru a ne mântui.

Apoi, după trei zile în mormânt, El a înviat și a devenit un Duh dătător de viață, și a venit să locuiască în toți cei care cred în El ca să fie viața lor și totul.

Toți creștinii adevărați cred în aceasta, pentru că aceasta este ceea ce ne salvează și ne face credincioși în Cristos. Amin!

Elementele credinței obiective sunt doar acele elemente care au legătură cu mântuirea noastră – cu alte cuvinte, doar acele elemente care se referă la persoana și lucrarea lui Cristos (Ioan 3:16; 1:18; 1 Ioan 4:9).

Există multe alte învățături în Biblie, dar ele nu sunt neapărat legate de mântuirea noastră; cu toate acestea, lucrurile legate de persoana și lucrarea lui Cristos sunt legate de mântuirea noastră.

Conținutul credinței include pe Cristos, Fiul lui Dumnezeu și întruparea Sa. El S-a născut dintr-o fecioară pentru a fi un om autentic în viața Sa umană și a murit pe cruce ca înlocuitor al nostru.

El și-a vărsat sângele și a realizat răscumpărarea pentru a ne spăla păcatele.

În a treia zi, Cristos a înviat trupește și S-a înălțat la ceruri.

Astăzi El stă la dreapta lui Dumnezeu. Și într-o zi El se va întoarce pentru a primi la Sine pe toți credincioșii Săi. Aceasta este credința noastră.

Această credință nu este altceva decât Cristosul atotinclusiv și vast.

Credem în Cristos și dorim să ajungem la cunoașterea și experimentarea deplină a lui Cristos.

Vrem să ajungem la cunoașterea deplină a lui Cristos ca credință pentru a-L experimenta mai mult.

Doamne Isuse, credem în Tine! Tu ești Fiul lui Dumnezeu care a devenit Fiul Omului. Îți mulțumim că Te-ai întrupat pentru a Te naște dintr-o fecioară umană și a fi un om autentic. Tu ești Dumnezeu și Tu ești om – Tu ești omul-Dumnezeu! Credem că ai trăit o viață umană perfectă pe pământ și ai murit o moarte răscumpărătoare pe cruce. Mulțumim Doamne, că ai murit pentru noi pe cruce. Tu ești înlocuitorul nostru; ai murit pentru noi, în locul nostru, pentru a ne răscumpăra. Credem în moartea Ta răscumpărătoare. Amin, Doamne, credem că, după trei zile în Hades, ai înviat și ai devenit un Duh dătător de viață! Credem că Te-ai înălțat la ceruri și apoi ai coborât să vii în noi să locuiești în noi! Aleluia, credem în conținutul economiei noutestamentare a lui Dumnezeu și suntem mântuiți! Credem cu tărie în persoana și lucrarea lui Cristos și toate elementele legate de aceasta fac parte din credința noastră obiectivă. Amin, Doamne, vrem să ne păstrăm credința și o conștiință bună, să luptăm pentru credință și să ajungem la unitatea credinței!

Credința subiectivă are de-a face cu acțiunea noastră de a crede: prin credință, suntem uniți cu Dumnezeu în Duh!

Pe de o parte, avem credință obiectivă, conținutul economiei noutestamentare a lui Dumnezeu cu privire la persoana și lucrarea lui Cristos, în care credem și suntem mântuiți.

Pe de altă parte, există credința subiectivă, acțiunea de a crede.

Ioan 3:15-16 vorbește despre a crede în Cristos și a fi mântuit; aceasta este acțiunea de a crede în Domnul și de a fi mântuit.

Conform acestui sens, a avea credință în Domnul înseamnă a crede în El. Toți credincioșii adevărați în Cristos sunt una prin faptul că ei cred în Cristos.

Când primim credința obiectivă care este conținutul economiei lui Dumnezeu, credința subiectivă se va ridica și va fi produsă din interiorul nostru.

De fapt, credința subiectivă este o reacție la credința obiectivă.

Credința subiectivă nu este o dată pentru totdeauna; ea trebuie să fie experimentată continuu de noi din ziua în care începem să credem în Domnul.

Când Îl vedem pe Domnul Isus, persoana Lui și lucrarea Lui, reacționăm crezând în El; această acțiune de a crede este credința noastră subiectivă.

Această reacție de a-L vedea pe Domnul Isus trebuie cultivată și încurajată și trebuie să fim sub auzirea credinței obiective, astfel încât credința noastră subiectivă să crească și să trăim prin credință, nu prin aparență.

Cristos este în noi ca speranță a glorie (Col. 1:27); când auzim aceasta, credem în Domnul și sperăm că într-o zi El va veni și Se va ridica din interiorul nostru pentru a ne glorifica.

Mulți oameni care nu cred în Dumnezeu simt că noi credem în fabule, în povești, pe care nu le pot înțelege.

Ei se uită la noi, credincioșii în Cristos, și se întreabă de ce plătim un preț atât de mare în timp și bani pentru a fi cu sfinții, a ne vizita unii pe alții, a merge la conferințe și adunări.

Creștinii nu trăiesc după ceea ce văd sau ceea ce ne apare înaintea noastră; trăim prin credință.

Credința este structura majoră a vieții noastre creștine, a vieții noastre sfinte.

Totuși, trebuie să ne păstrăm credința și o conștiință bună (1 Tim. 1:19) despre care unii, după ce le-au pierdut, au naufragiat în privința credinței. O, Doamne!

Această credință pe care o păstrăm este actul nostru de a crede, credința noastră subiectivă.

Trebuie să venim la Cuvântul lui Dumnezeu din nou și din nou și să fim infuzați cu Dumnezeu prin Cuvânt și prin Duhul.

Când ne întoarcem inimile către Domnul și ne exersăm duhul să ne rugăm peste Cuvântul Său, credința se va ridica în noi.

Această credință subiectivă care se mișcă în noi ne aduce într-o unire organică cu Dumnezeul Triunic.

Credința nu înseamnă doar a fi de acord și a crede într-un anumit set de doctrine din Cuvântul lui Dumnezeu; credința este o unire organică cu Dumnezeul Triunic.

În această unire, primim viața și natura divină și devenim mulți fii ai lui Dumnezeu și numeroasele membre ale Trupului lui Cristos, noul om, pentru a fi expresia Sa corporativă astăzi și pentru eternitate.

Luptăm războiul bun prin acest tip de credință, nu încercând să păstrăm legea sau unele doctrine din Biblie.

Trebuie să ne păstrăm credința și o conștiință bună; o conștiință bună este una fără ofensă (Fapte 24:16).

A avea o conștiință bună este o protecție a credinței și a vieții creștine. Acestea două merg împreună: credința și o conștiință bună.

O conștiință bună însoțește credința pentru ca noi să luptăm războiul bun împotriva diferitelor învățături dintr-o biserică locală.

Totuși, dacă respingem credința și o conștiință bună, am putea naufragia în privința credinței. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să ne păstrăm credința și o conștiință bună, astfel încât să fim protejați ăn credința și viața noastră creștină.

Viața noastră creștină și viața de biserică sunt ca o corabie care navighează pe o mare furtunoasă; suntem protejați în călătoria noastră prin credință și o conștiință bună.

Fie ca noi să ne ținem de credința subiectivă și să ne tratăm conștiința pentru a avea o conștiință bună, pentru a nu naufragia în privința credinței, ci mai degrabă să luptăm bunul război cu Domnul și în Trup.

Cele două aspecte ale credinței – credința obiectivă și credința subiectivă – se implică reciproc.

Credința noastră (credința noastră subiectivă) este din lucrurile pe care le credem și prin intermediul lucrurilor pe care le credem (credința noastră obiectivă).

În 1 Tesaloniceni 3:2 credința este nu numai subiectivă, referindu-se la sfinții care cred, ca în versetele 5, 6 și 10, ci și obiectivă, referindu-se la ceea ce credem noi, ca în 1 Timotei 3:9; 4:1; și 2 Timotei 4:7.

Mulțumim Domnului pentru credința obiectivă și credința subiectivă!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dezvăluit să Te vedem în persoana și lucrarea Ta; pur și simplu credem în Tine. Amin, Doamne, reacția noastră la a vedea persoana Ta minunată și lucrarea Ta atotinclusivă este că credem în Tine, având o credință subiectivă. Credem în Tine, Doamne, și Te iubim. Suntem una cu Tine. Prin credință, suntem uniți cu Tine ca un singur duh. Tu ești în noi și noi suntem în Tine, căci suntem uniți în duh ca una! Amin, Doamne Isuse, vrem să ne păstrăm credința și o conștiință bună în viața noastră creștină de astăzi. Ne ținem de credință, de credința noastră subiectivă și ne tratăm conștiința noastră pentru a avea o conștiință bună. Vrem să avem o conștiință fără ofense și să păstrăm credința pentru a putea fi protejați în viața noastră creștină. Amin, Doamne, ține-ne zi de zi sub auzirea cuvântului credinței, pentru ca credința noastră subiectivă să crească și să fie desăvârșită. Păstrează-ne să ținem de Tine ca fiind credința noastră și de o conștiință bună, astfel încât să putem lupta războiul bun și să rămânem pe calea credinței în viața noastră creștină și în viața de biserică!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Objective Faith and Subjective Faith: we Believe in Christ and we’re Joined as One, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta cea bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 3 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să plătim prețul pentru a merge din toată inima pe călătoria rânduită de Dumnezeu pentru noi până la sfârșit

04/10/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Ultima parte a călătoriei rânduită de Dumnezeu pentru fiecare dintre noi este cea mai dificilă parte a călătoriei, căci ceea ce contează nu este doar cum alergăm, ci și cum terminăm cursa; nu ar trebui să ne obosim, ci să alergăm cursa până la capăt. Amin!

În 1 Cor. 10:1-13 vedem că copiii lui Israel sunt un tip reprezentativ al bisericii; istoria și experiența lor sunt un avertisment și o încurajare pentru noi în viața noastră creștină.

Trebuie să fim încurajați și avertizați de tipul reprezentativ copiilor lui Israel, a căror călătorie către țara bună simbolizează cursa creștină către scopul nostru, Cristosul atotinclusiv.

Această porțiune din 1 Cor. 10 este o continuare a capitolului 9:24-25, unde Pavel spune că el aleargă cursa pentru a câștiga nu o coroană pieritoare, ci una nepieritoare.

Prin urmare, chiar s-a purtat aspru cu trupul ca să-l facă sclavul să ca nu cumva, după ce le-a predicat altora, să fie dezaprobat.

Trebuie să ne purtăm aspru cu trupul nostru și să-l facem sclavul nostru, supunându-l, astfel încât să putem alerga cursa cu răbdare și să terminăm cursa în mod glorios.

Când cineva aleargă o cursă, trebuie să nu acorde atenție lucrurilor din jurul său și nici dorințelor tripului său, ci cursei și cum să alerge mai repede.

Poate vrea să mănânce ceva sau poate vrea să doarmă mai mult, dar își limitează somnul și mâncatul, pentru că este un alergător în cursă.

Oamenii din această lume se poartă aspru cu trupul lor și sunt stricți cu ei înșiși pentru a obține o coroană coruptibilă, dar noi suntem aici pentru a obține o coroană necoruptibilă.

Copiii lui Israel călătoreau prin pustie și aceasta era călătoria lor stabilită de Domnul.

Cu toate acestea, ei nu au trăit pentru Domnul, nu L-au urmat absolut pe Domnul și au neglijat țelul lui Dumnezeu, așa că au fost disciplinați de Domnul. O, Doamne Isuse!

Noi, credincioșii în Cristos, am fost răscumpărați prin Cristos, eliberați din robia lui Satan și aduși să vedem revelația economiei lui Dumnezeu.

Totuși, s-ar putea să nu reușim să atingem țelul chemării lui Dumnezeu, adică să nu reușim să intrăm în stăpânirea țării noastre bune, Cristos, și să savurăm bogățiile Sale pentru împărăția lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi expresia Sa în acest epoca prezentă și participa la cea mai deplină savurare a lui Cristos în epoca împărăției (Filipeni 3:12-14; Mat. 25:21, 23). O, Doamne!

Dumnezeu are un scop și un țel; El vrea să ne conducă spre savurarea deplină a Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune.

Așa că trebuie să acordăm atenție acestui țel pentru a alerga în cursă.

Nu trebuie să ne complacem în ceea ce ne dorim și nici să zăbovim în experiențele trecute și în lucrile pozitive din trecut; ar trebui să uităm lucrurile care sunt în urmă și să ne întindem înainte spre ceea ce este înainte, pentru a-l câștiga pe Cristosul lui Dumnezeu!

Să plătim prețul pentru a merge din toată inima în călătoria rânduită de Dumnezeu pentru noi până la sfârșit

În Marcu 6:45-51 vedem cum Domnul i-a silit pe ucenicii Săi să urce în corabie și să meargă înainte pe partea cealaltă, spre Betsaida, în timp ce El a trimis mulțimile departe și El a rămas înapoi să se roage.

În timp ce vâsleau pe mare, a fost o furtună, iar vântul le era împotriva lor.

Domnul era singur pe țărm, în timp ce ei vâslau pe mare.

Apoi, la a patra strajă a nopții, Domnul Isus a venit la ei și a vrut să treacă pe lângă ei, dar ei L-au văzut și au strigat către El.

Când El a intrat cu ei în corabie, vântul a încetat și ei au ajuns pe malul celălalt.

Când Domnul nu era cu ei pe corabie, vânturile erau împotriva lor, iar ei erau aproape de sfârșitul călătoriei lor, dar nu știau asta, până când a venit Domnul.

Ultima parte a călătoriei rânduită de Dumnezeu pentru noi este cea mai dificilă parte. Fiecare dintre noi are o călătorie rânduită de Dumnezeu.

Domnul chiar ne obligă să mergem pe călătoria rânduită de Dumnezeu, așa cum Domnul Isus i-a silit pe ucenicii Săi să urce în barcă și să meargă pe partea cealaltă.

Suntem constrânși din toate părțile să mergem pe călătoria rânduită de Dumnezeu, pentru că dragostea lui Dumnezeu ne constrânge (2 Cor. 5:14).

Ceea ce este cel mai important în viața noastră creștină este să căutăm călătoria pe care Domnul ne-a rânduit-o și să o parcurgem cu credincioșie.

S-ar putea să știm care este această călătorie, dar s-ar putea să nu mergem pe ea; prin urmare, viața noastră poate fi plină de multă moarte duhuală, întuneric și restricție. O, Doamne!

Acesta este motivul pentru care de multe ori există dispute și conflicte în lucrarea lui Dumnezeu, pentru că nu mergem pe drumul rânduit de Dumnezeu pentru noi.

Trebuie să ne punem în mâna lui Dumnezeu într-un mod liniștit, răbdător, rugător, consacrat și ascultător și să căutăm din toată inima călăuzirea Sa.

Trebuie să fim dispuși să-L ascultăm și să acționăm numai în conformitate cu voia Sa.

Ar trebui să ne rugăm ca Domnul să ne descopere care este călătoria pe care El a desemnat-o pentru noi; apoi, ar trebui să plătim orice preț pentru a merge din toată inima pe ea. Amin!

Astăzi suntem în ultima parte a călătoriei rânduită de Dumnezeu pentru noi; suntem în cea de-a patra veghe a nopții, chiar înainte de venirea Domnului.

Vântul ne este contrar, marea este învolburată și se pare că avem furtună după furtună.

Nu trebuie să fim necăjiți sau dezamăgiți, pentru că Domnul Isus Se roagă pentru noi și în curând ni Se va arăta.

Nu ar trebui să ne oprim din vâslit și să lăsăm barca în derivă în funcție de vânt și valuri, pentru că acest lucru ne va duce din ce în ce mai departe de Dumnezeu și de țelul Lui.

Domnul va veni la noi în ceasul cel mai întunecat, în ultima veghe a nopții, în ultima parte a călătoriei pe care Dumnezeu ne-a rânduit-o.

Chiar dacă este dificil, trebuie să plătim prețul pentru a merge din toată inima pe cale.

Trebuie să fim dispuși să mergem pe călătoria pe care El ne-a desemnat-o până la sfârșit, consacrându-ne Domnului.

Când furtuna este grea și marea este împotriva noastră, putem să privim la Domnul și să-I permitem să vină în barca noastră. El este cu noi chiar acolo, în mijlocul furtunii.

El este pe munte, Se roagă și mijlocește pentru ca noi să ne terminăm cu succes cursa și El este și împreună cu noi, în mijlocul furtunilor, așteaptând să-L invităm în barca noastră.

Odată ce Domnul vine în barca noastră în mijlocul furtunii, furtuna s-a terminat și ajungem la destinație.

Un lucru important în viața creștină este să căutăm călătoria pe care Domnul a rânduit-o și să o parcurgem cu credincioșie.

Trebuie să găsim calea și să o umblăm cu credincioșie, chiar și din toată inima să-L urmăm pe Domnul pe această cale.

Fie ca noi să venim la Domnul din nou și din nou cu privire la acest lucru, deschizându-ne față de El și întrebându-L,

Doamne Isuse, vrem să căutăm călătoria pe care Dumnezeu ne-a rânduit-o și să mergem pe ea cu credincioșie. Dezvăluie-ne, Doamne, să vedem care este călătoria pe care ne-ai rânduit-o. Ne punem în mâinile lui Dumnezeu într-un mod liniștit, răbdător, rugător, consacrat și ascultător. Nu vrem să facem propria nostru cale sau să facem ceea ce credem că ar trebui să facem; pur și simplu vrem să căutăm din toată inima conducerea Ta și să urmăm calea pe care Tu ai rânduit-o pentru noi. Amin, Doamne, dezvăluie-ne călătoria pe care ne-ai desemnat-o și întărește-ne să plătim orice preț pentru a merge pe ea din toată inima! Slavă Domnului, Îl avem pe Cristos în ceruri mijlocind pentru noi, chiar și atunci când suntem în furtună! Îți mulțumim, Doamne, că mijlocești ca noi să ne terminăm cursa și să obținem premiul. Vrem să continuăm să vâslim prin furtună și Îți permitem să intri în barca noastră. Intră, Doamne, și fii împreună cu noi în furtună. Adu-ne până la capăt. Vrem să ne terminăm cursa și să obținem premiul!

Să nu devenim obosiți, ci să alergăm cursa până la capăt pentru a obține premiul

E îndurarea și harul Domnului că El ne-a arătat care este calea pe care Dumnezeu a rânduit ca noi să umblăm, cursa pe care El ne-a desemant-o.

Suntem încântați că suntem pe drumul corect, dar cum vom alerga la final rămâne de văzut.

Nu trebuie să presupunem că, dacă alergăm astăzi, vom alerga și atunci când Domnul Se va întoarce.

Prin îndurarea și harul Său, alergăm astăzi cursa și trebuie să continuăm să ne smerim în fața Domnului și să căutăm călătoria pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru ca noi să o parcurgem din toată inima.

În cazul ucenicilor din Marcu 6, se pare că Domnul a vrut să treacă pe lângă ei (v. 48), iar ei L-au rugat să intre în barca lor.

Se pare că Domnul n-ar fi avut nicio intenție să meargă la ucenici.

El le-a poruncit să meargă pe cealaltă parte, la Betsaida, și era pe cale să-i întâlnească acolo. Dacă nu ar urma călătoria rânduită de Dumnezeu, ei nu L-ar fi întâlnit.

Dacă au luat o întorsătură greșită și au mers pe o cale greșită, Domnul nu i-ar fi întâlnit când a venit.

Acest lucru este foarte serios. Dacă Domnul ne cheamă să facem ceva și alegem să facem altceva, s-ar putea ca Domnul să nu ne mai întâlnească înainte de vremea răpirii; s-ar putea să nu facă un ocol doar pentru a ne întâlni în călătoria greșită pe care noi alegem să o luăm.

Răpirea are loc de-a lungul căii pe care Domnul a rânduit-o. Dacă nu suntem acolo, vom rata răpirea.

Fiecare dintre noi trebuie să-și asume responsabilitatea în ce direcție ar trebui să mergem.

Pe măsură ce alergăm cursa, trebuie să nu obosim, leșinând în sufletul nostru din orice motiv (Evrei 12:3); mai degrabă, ar trebui să fim cei care alergăm cursa până la capăt.

Este ușor să oboseim, căci vântul ne este contrar, suntem în mijlocul furtunii și este ultima veghe al nopții; este întuneric, periculos și furtunos.

A fi obosit înseamnă a fi fără putere în suflet; totul pare a fi în zadar. Unii frați și surori au alergat cinci sau zece ani, apoi au simțit că nu pot continua.

Se pare că totul a fost în zadar, pentru că ei își văd foștii colegi de facultate devenind prosperi în lume, părând că se bucură de viața lor, în timp ce sfintii Îl urmăresc pe Domnul în viața de biserică.

Poate că am fost la instruirea cu timp integral, apoi ne uităm la foștii noștri colegi și vedem cum par să se bucure de viața în lume în timp ce noi suntem ca un predicator sărac; la un moment dat, s-ar putea să devenim obosiți și s-ar putea să nu avem putere, chiar gândindu-ne că totul este în zadar.

În astfel de situații trebuie să citim și să ne rugăm Mica 7:8, “Nu te bucura de mine, vrăjmașă, căci, chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăși; chiar dacă stau în întuneric, totuși Domnul este Lumina mea!”

Amin, deși cădem – și e adevărat, noi cădem, ne vom ridica și, deși suntem în întuneric – și ne găsim în întuneric, Dumnezeu este o lumină pentru noi.

Trebuie să avem un astfel de duh. Trebuie să ne îndreptăm privirea către Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre și trebuie să mergem pe călătoria rânduită de Dumnezeu pentru noi.

Chiar dacă suntem în ultima parte a călătoriei rânduită de Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, pe măsură ce ajungem la cea mai dificilă parte a călătoriei, trebuie să alergăm cursa cu perseverență până la capăt.

Cu toții avem nevoie de îndurarea Domnului în această privință și trebuie să ne încurajăm unii pe alții să alergăm la cursă.

Pe de o parte, ne adunăm împreună cu sfinții și ne încurajăm unii pe alții.

Pe de altă parte, fiecare dintre noi trebuie să caute călătoria pe care Domnul a rânduit-o și să o parcurgă cu credincioșie.

Și să nu obosim, leșinând în sufletele noastre; mai degrabă, ar trebui să fim cei care alergăm cursa până la capăt.

Nu trebuie să renunțăm sau să obosim.

Nu ar trebui să leșinăm în sufletul nostru, ci să ne întoarcem privirea către Isus și să alergăm cursa pusă înaintea noastră, astfel încât să putem termina cursa și să primim premiul!

Doamne Isuse, vrem să alergăm cursa cu răbdare, privind în țintă la Isus. Te căutăm, dragă Doamne, și căutăm să cunoaștem călătoria pe care Dumnezeu ne-a rânduit-o, ca să putem merge cu credincioșie în ea. Amin, Doamne, suntem atât de fericiți să fim aici în această călătorie către premiu, alergând cursa cu răbdare. Ne deschidem Ție. Salvează-ne de la a fi obosiți în timp ce alergăm cursa. Salvează-ne de a leșina în sufletul nostru din orice motiv. Să fim noi cei care alergăm cursa până la capăt! O, Doamne, vrem să privim țintă la Isus, așa cum ne aflăm în ultima parte a călătoriei. Amin, Doamne, chiar dacă epoca se întunecă și furtuna este mai puternică, vrem să ne întoarcem privirea către Isus și să alergăm cursa pusă înaintea noastră! Ne încredem în Tine, Doamne, și privim la Tine. Infuzează-ne cu Tine însuți ca să devuu credinta noastra. n, Doamne, chiar și atunci când falimentăm, vrem să ne ridicăm și să continuăm cursa! Chiar și atunci când suntem în întuneric, venim la Tine ca să Te avem ca lumină și să continuăm cursa cu credincioșie până la sfârșit! Da, Doamne, du-ne până la capăt în cursă, ca să putem declara ca și Pavel, mi-am terminat cursa!