trăim în duhul contopit

Noi, credincioșii, trăim viața împărăției în biserică, trăind în duhul contopit

14/05/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă, iar noi, credincioșii, trăim viața împărăției în biserică; numai atunci când trăim și umblăm conform duhului, trăim în realitatea împărăției pentru a fi biserică. Amin!

Domnul Isus a predicat evanghelia împărăției, iar când ucenicii au ieșit să predice evanghelia, au predicat împărăția lui Dumnezeu ca evanghelie. Mulți creștini, însă, cred că atunci când Domnul Isus S-a înălțat după învierea Sa, împărăția lui Dumnezeu a fost „suspendată” și acum trebuie să așteptăm venirea împărăției.

Acest lucru nu este în întregime corect, deoarece Romani 14:17, un verset dintr-un capitol care vorbește despre viața practică a bisericii, spune că împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. În acest verset, vedem că împărăția lui Dumnezeu astăzi este în viața de biserică.

Însuși Domnul Isus, când a vorbit despre biserică, promițând că va zidi biserica Sa, a spus și că ne va da cheile împărăției cerurilor, ca să putem lega și dezlega pe pământ ce a fost legat și dezlegat în ceruri. Împărăția este strâns legată de biserică, căci predicarea Evangheliei împărăției produce biserica.

De asemenea, biserica, în realitatea ei, ar trebui să fie împărăția lui Dumnezeu, căci noi astăzi ar trebui să trăim viața împărăției în viața de biserică. Existența bisericii este legată de împărăția lui Dumnezeu, iar zidirea bisericii este, de asemenea, legată de împărăție.

Dacă nu există un grup de oameni pe pământ care trăiesc activ sub domnia cerească, nu există o realitate a bisericii.

Acesta este motivul pentru care astăzi mulți necredincioși privesc la așa-numita „biserică” și sunt foarte dezamăgiți și descurajați, căci ceea ce văd în biserică nu este trăirea împărăției lui Dumnezeu, ci ființe umane care încearcă tot posibilul să-I fie plăcute lui Dumnezeu.

Ori de câte ori sfinții nu trăiesc sub domnia cerească, trăind în duhul lor contopit, ei se pot numi biserică, dar în realitate nu trăiesc viața de biserică. Multă rușine i-a fost adusă numelui lui Dumnezeu de către așa-numiții creștini care au trăit ei înșiși și nu L-au trăit pe Cristos și nici nu au trăit sub domnia cerească. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să fim cei care aleg să trăiască nu după omul nostru natural sau în sine sau în carne, ci în duhul contopit, un singur duh cu Domnul, pentru ca să putem trăi viața împărăției în biserică astăzi!

Biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă – noi, credincioșii, trăim viața împărăției în biserică

Conform revelației divine din Noul Testament, biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu din această epocă; astăzi, noi, credincioșii în Cristos, trăim viața împărăției în biserică (Matei 16:18-19; 18:17-18; 13:44-46; Romani 14:17; 1 Corinteni 4:20; Efeseni 2:19; Coloseni 4:11; Apocalipsa 1:4-6). Amin!

Împărăția lui Dumnezeu este trăirea bisericii. Într-un fel, epoca împărăției va veni și împărăția lui Dumnezeu se va manifesta pe deplin atunci; totuși, în raport cu viața și experiența noastră zilnică, trebuie să trăim în împărăția lui Dumnezeu astăzi în biserică.

În Romani 14:17, Pavel nu a spus că împărăția lui Dumnezeu va fi cutare sau cutare lucru; mai degrabă, spune că împărăția lui Dumnezeu este. Astăzi, biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă. Împărăția lui Dumnezeu este aici astăzi, căci împărăția este realitatea bisericii și trăirea bisericii.

Cum ar trebui să trăim viața de biserică? În aspectul vieții, trebuie să trăim viața de biserică savurându-L pe Cristos, trăindu-L pe Cristos și administrându-L pe Cristos ca viață pentru zidirea bisericii. În același timp, în ceea ce privește împărăția, trebuie să trăim viața împărăției în biserica de astăzi.

De fiecare dată când Domnul Isus a vorbit despre biserică, El a menționat-o în legătură cu împărăția; aceasta arată cât de strâns sunt legate împărăția și biserica (Matei 16:18-19; 18:17-18).

Când apostolii au predicat Evanghelia în cartea Faptele Apostolilor, ei au menționat frecvent împărăția (Faptele Apostolilor 8:12; 14:22; 19:8; 20:25; 28:23, 31). Ei au predicat împărăția lui Dumnezeu ca Evanghelie. Mai mult, Pavel în Romani 14:17 dovedește că biserica din această epocă este împărăția lui Dumnezeu.

Dacă venim la 1 Corinteni 4:20, vedem că împărăția lui Dumnezeu se referă la viața de biserică (v. 17), ceea ce înseamnă că, în sensul autorității, biserica din această epocă este împărăția lui Dumnezeu. Împărăția lui Dumnezeu nu stă în vorbire, ci în putere; Pavel echivalează biserica cu împărăția.

Un alt verset care ne arată că împărăția lui Dumnezeu este biserica autentică de astăzi și că noi facem parte din împărăția lui Dumnezeu este Efeseni 2:19. În acest verset ni se spune că nu mai suntem străini și călători, ci împreună cetățeni cu sfinții. Pe de o parte, suntem membri ai casei lui Dumnezeu; pe de altă parte, suntem împreună cetățeni cu sfinții. Suntem cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu.

Biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu de astăzi, sfera în care Dumnezeu Își exercită autoritatea. Aleluia, nu mai facem parte din împărăția întunericului, împărăția lui Satan, ci am fost transferați în împărăția lui Dumnezeu pentru a fi împreună cetățeni cu sfinții!

Dacă trăim sub domnia Dumnezeului celui viu din noi, adică dacă trăim sub domnia împărăției cerurilor, vom trăi viața de biserică autentică ca împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Dacă trăim sub domnia împărăției cerurilor, vom avea felul de viață consemnat în Matei 5-7, căci Cristos în noi va trăi viața împărăției în biserică. Slavă Domnului, suntem concetățeni cu sfinții și, ca cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu, avem drepturi și responsabilități!

Savurăm drepturile de a fi cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu și învățăm să ne îndeplinim responsabilitățile de a fi în împărăția lui Dumnezeu. Nu suntem doar membri ai casei lui Dumnezeu pentru a face parte din familia lui Dumnezeu, savurându-L în viață și dragoste; suntem și cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu și împreună suntem biserica, trăind viața împărăției în biserică.

În Coloseni 4:11, ceea ce făceau Pavel și colaboratorii săi în lucrarea Evangheliei era pentru întemeierea bisericilor pentru împărăția lui Dumnezeu. Ceea ce facem astăzi în viața de biserică, atât în Evanghelie, cât și în păstorirea și slujirea bisericii, ar trebui să fie pentru întemeierea bisericii pentru împărăția lui Dumnezeu. Amin!

Cuvântul „împărăție” din Apocalipsa 1:6 dezvăluie că unde este biserica, acolo este și împărăția lui Dumnezeu, căci biserica reprezintă împărăția. Realitatea bisericii este tocmai împărăția lui Dumnezeu.

Trebuie să permitem împărăției lui Dumnezeu să-și afirme autoritatea asupra noastră, astfel încât să putem participa la zidirea bisericii. Dacă nu-I permitem Domnului să domnească și să domnească în noi, nu avem nimic de-a face cu zidirea bisericii; doar desfășurăm niște activități exterioare.

Matei 13:44-46 ne arată că biserica este atât comoara, cât și perla; pe măsură ce trăim sub domnia cerească, suntem în același timp atât în împărăție, cât și în biserică. Aleluia!

Doamne Isuse, vrem să vedem că biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă! Aleluia, noi, ca credincioși în Cristos, trăim viața împărăției în biserică! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi pentru a trăi un singur duh cu Tine și pentru a fi sub domnia Ta cerească. Fie ca nu doar să trăim în cadrul bisericii, savurându-L pe Cristos alături de sfinți, ci, mai mult decât atât, să trăim în împărăția lui Dumnezeu în biserică astăzi! Slavă Domnului, suntem concetățeni cu sfinții, căci suntem parte din împărăția lui Dumnezeu. Amin, Doamne, vrem să savurăm drepturile și privilegiile de a fi cetățeni ai împărăției și vrem să învățăm să ne îndeplinim responsabilitățile de a fi astfel de cetățeni astăzi. Fie ca tot ceea ce facem astăzi să fie pentru zidirea bisericii pentru împărăția lui Dumnezeu! Aleluia, unde este biserica, este și împărăția lui Dumnezeu, căci biserica reprezintă împărăția! O, Doamne, fie ca viața noastră de astăzi să fie viața împărăției în biserică!

Suntem în împărăție în realitate doar atunci când trăim, umblăm și ne avem ființa în duhul

Toți credincioșii în Cristos sunt cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu (Efeseni 2:19), dar nu toți credincioșii în Cristos pot trăi în împărăția lui Dumnezeu în realitate astăzi. În biserică în calitate de împărăție a lui Dumnezeu de astăzi, trebuie să ne dăm seama că viața noastră de zi cu zi trebuie să fie sub conducerea, guvernarea, disciplina și exercitarea împărăției (1 Corinteni 6:9-10; Galateni 5:19-21; Efeseni 5:5).

Pe de o parte, Îl avem pe Cristos ca viață a noastră, căci El este Mântuitorul nostru care a devenit viața noastră, împărtășindu-se în noi ca Duh dătător de viață. Pe de altă parte, prin regenerare, am fost aduși în împărăția lui Dumnezeu și acum trebuie să trăim viața împărăției în biserică.

Deși biserica de astăzi este împărăția lui Dumnezeu, noi suntem în împărăție în realitate doar atunci când trăim în duhul nostru, căci numai atunci când trăim, umblăm și avem ființa în duh suntem în realitate în împărăția lui Dumnezeu.

Dacă nu-I permitem Domnului, împreună cu împărăția Sa, să-Și afirme autoritatea asupra noastră, nu vom trăi viața împărăției în viața de biserică de astăzi. Putem fi în domeniul bisericii și putem fi în multe întâlniri, chiar fiind activi în slujirea din biserică și păstorirea sfinților, dar dacă nu trăim în duhul contopit, având întreaga noastră ființă în duh, nu trăim viața împărăției în realitate. O, Doamne Isuse!

Aceasta înseamnă că, ori de câte ori nu suntem în duhul nostru, nu suntem în împărăția lui Dumnezeu în realitate. Acest lucru este foarte serios. Putem fi în duhul nostru, deoarece avem un timp cu Domnul dimineața, dar când mergem la muncă sau ne ocupăm de lucrurile zilnice, rămânem încă în duhul nostru?

Cu toții trebuie să recunoaștem că de atâtea ori pe parcursul zilei, poate chiar de cele mai multe ori, nu trăim în duhul contopit. Fie ca noi să învățăm să ne întoarcem către duhul nostru din nou și din nou, până când devine normal să fim în duh.

Fie ca noi să exersăm să-L contactăm pe Domnul pe parcursul zilei, până când va deveni un obicei ca întreaga noastră ființă să fie în duhul contopit. Când ne comportăm în omul vechi sau trăim în carne sau în sine, într-un mod practic, nu suntem în împărăția lui Dumnezeu în realitate.

Duhul nostru este împărăția lui Dumnezeu, iar împărăția lui Dumnezeu este în duhul nostru. Dacă trăim în carne, vom fi în domeniuul împărăției lui Satan, împărăția întunericului, iar el are o cale de a ne uzurpa. O, Doamne!

În calitate de creștini adevărați, dacă trăim în carne în loc de în duh, trăim în împărăția lui Satan într-un mod practic, nu în împărăția lui Dumnezeu. De aceea, uneori vedem creștini pe care Domnul i-a folosit mult timp eșuând brusc. De aceea, de multe ori în timpul zilei, dacă cineva ne întâlnește și vede ce facem și ce spunem, nu va avea niciodată impresia că suntem cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu. O, Doamne Isuse!

Numai atunci când trăim, umblăm, ne comportăm și ne avem ființa în întregime în duhul nostru și nu în omul nostru natural, suntem în împărăția lui Dumnezeu și, în realitate, suntem împărăția lui Dumnezeu!

Este foarte bine pentru noi să știm că biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă, că suntem concetățeni ai împărăției lui Dumnezeu și că ar trebui să trăim viața împărăției în biserică. Dar trebuie să facem un pas mai departe: în viața noastră de zi cu zi, trebuie să învățăm să trăim prin duh, să umblăm prin duh și să facem toate lucrurile în duhul contopit.

Numai atunci când suntem în duh trăim viața împărăției în biserică. Numai atunci când suntem în duhul nostru suntem în împărăția lui Dumnezeu și chiar suntem împărăția lui Dumnezeu.

Cât de mult trebuie să ne pocăim înaintea Domnului pentru că trăim în carne și în sine, permițând omului nostru natural să se exprime! Cât de mult trebuie să învățăm să ne întoarcem către duhul nostru din nou și din nou, pentru a putea trăi în realitate în împărăția lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să trăim în duhul nostru astăzi, pentru a putea fi în împărăția lui Dumnezeu în realitate. O, Doamne, alegem să ne întoarcem către duhul nostru chiar acum! Refuzăm să trăim în sine, în carne sau în omul natural. Ne exersăm să Te contactăm și să trăim într-un singur duh cu Tine! Fie ca viața și umblarea noastră de astăzi să fie în duh și conform duhului! Amin, Doamne, vrem să Te contactăm pe tot parcursul zilei. Fie ca să avem momente frecvente de rugăciune și să chemăm numele Tău în timpul zilei, ca să putem fi în duhul contopit. Salvează-ne, Doamne dragă, de a fi doar în cadrul bisericii, dar a nu fi în realitate în împărăția lui Dumnezeu! Ne dăm Ție, Doamne Isuse, și îți dăm viața noastră zilnică cu toate activitățile și lucrurile ei. Fă-ne să ne îndreptăm spre duhul nostru. Vrem să trăim viața împărăției în biserică, exersându-ne duhul, trăind în duhul nostru și umblând conform duhului! O, Doamne Isuse, îi permitem împărăției Tale să-și afirme influența și autoritatea în noi astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Believers Live the Kingdom Life in the Church by Living in the Mingled Spirit, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 3 (Împărăția și biserica) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să nu ne pierdem simțirea, ci să trăim prin simțul vieții și al morții din duhul nostru

29/04/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Ca și cei regenerați de Domnul cu viața Sa divină, noi, credincioșii în Cristos, avem un simț al vieții, simțul vieții divine în noi, care este atât sentimentul morții, cât și simțul vieții; fie ca noi să fim mântuiți de a pierde simțământul și să trăim conform conștiinței vieții divine din noi. Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, am fost născuți din Dumnezeu prin credința în Cristos. Acesta este un fapt uimitor, dar este atât de normal și dulce. Nu am aderat doar la un anumit set de doctrine sau am semnat undeva să urmăm regulile lui Dumnezeu din Biblie pentru a fi creștini; mai degrabă, creștinii adevărați sunt cei născuți din Dumnezeu.

Ce minunat: omul se poate naște din Dumnezeu! Dacă citim Biblia, ne dăm seama că unele dintre cele mai uimitoare lucruri care s-au întâmplat în istoria omenirii sunt Dumnezeu devenind om prin încarnare, apoi acest Om murind pentru noi pe cruce și, în învierea Sa, a devenit un Duh dătător de viață pentru a Se împărți în noi. Aleluia!

Un alt fapt uimitor pe care Noul Testament îl dezvăluie este că noi, ființele umane, ne putem naște din Dumnezeu. Singura modalitate prin care putem vedea, cunoaște și intra în împărăția lui Dumnezeu este prin a ne naște în această împărăție.

Niciun câine nu poate fi naturalizat în împărăția umană, indiferent cât de mult își dorește proprietarul câinelui; trebuie să te naști în împărăția umană pentru a putea fi om. În mod similar, indiferent cât de mult simpatizează cineva cu Cristos și este de acord cu învățăturile Sale, dacă nu se pocăiește de păcatele sale și nu crede în Domnul Isus, el este totuși în afara împărăției lui Dumnezeu.

Există mulți învățători astăzi care par să predea lucruri care sunt conform Bibliei, citând multe versete biblice și dând sens la ceea ce spun; cu toate acestea, ei nu sunt în împărăția lui Dumnezeu, căci nu au fost regenerați cu viața lui Dumnezeu.

Un lucru atât de simplu, faptul de a fi născut din Dumnezeu, este atât de uimitoare, dar totuși atât de normală. Când cineva primește strălucirea Domnului și se pocăiește, își mărturisește păcatele și crede în Domnul Isus, el este regenerat în duhul său.

Când credem în Domnul Isus, fie că simțim sau nu, viața divină a lui Dumnezeu vine în noi pentru a ne face să ne naștem din nou, să ne naștem din Dumnezeu, pentru a face parte din împărăția lui Dumnezeu. Aleluia!

Desigur, acesta este doar începutul vieții noastre creștine; de acum înainte trebuie să creștem în viață, să ne dezvoltăm în Domnul și să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu, astfel încât să putem trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu astăzi.

Fie ca noi să fim astfel de oameni care trăiesc prin viața divină din noi, astfel încât să putem trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu astăzi.

Avem simțul vieții: simțământul, conștiența vieții divine din duhul nostru

Expresia „simțul vieții” nu se găsește în Noul Testament, dar există câteva versete care indică faptul că fiecare credincios în Cristos are un simț al vieții, simțul vieții divine în el. În Romani. 8:2 ni se spune că legea Duhului vieții ne-a eliberat în Cristos Isus de legea păcatului și a morții.

Duhul vieții are o lege, iar această lege este mai puternică decât legea păcatului și a morții; când suntem în Cristos, fiind în duhul nostru, suntem eliberați spontan de legea păcatului și a morții! Slavă Domnului!

Romani 8:6 vorbește despre a ne fixa mintea pe duhul nostru; când ne îndreptăm mintea spre carne, avem moarte, dar când ne îndreptăm mintea spre duhul nostru, avem viață și pace.

Aceasta este ceva ce ține de simț; există un simț în viața divină din noi, simțul vieții divine, care este fie moarte, fie viață, depinde de locul în care este îndreptată mintea noastră. Dacă ne îndreptăm mintea spre duhul nostru, conștiența vieții divine din noi este viață și pace; savurăm viață și pace.

Dar dacă ne îndreptăm mintea spre carne și spre lucrurile cărnii, simțim moartea, căci simțul vieții divine din noi este moarte. Romani 8:11 vorbește despre Duhul care locuiește în noi; dacă avem pe Cristos, suntem ai Lui, și avem Duhul în noi.

Efeseni 4:18 vorbește despre faptul că eram înstrăinați de viața lui Dumnezeu când eram necredincioși, dar acum avem viața lui Dumnezeu. În noi există o viață pe lângă viața noastră umană – viața divină, viața lui Dumnezeu în duhul nostru.

Versetul 19 spune în continuare că necredincioșii sunt lipsiți de simțire; noi credincioșii în Cristos, învățăm astăzi să trăim conform simțului vieții din duhul nostru. Amin!

Evrei 8:10 vorbește despre cum Dumnezeu, în noul legământ, își scrie legile în credincioși; noi, credincioșii în Cristos, avem nu numai Biblia în mână, ci, mai mult decât atât, legile și principiile lui Dumnezeu scrise în noi. Slavă Domnului!

Când citim Biblia și Îl contactăm pe Domnul în duh, Domnul nu numai că ne atinge cu ceva în cuvântul Său, ci, mai mult decât atât, El își scrie legile în inima noastră.

Apoi, 1 Ioan 2:27 spune că avem o ungere de la Cel Sfânt și fiecare dintre noi știe; nu avem nevoie de nimeni să ne învețe, căci ungerea ne învață despre toate lucrurile. Slavă Domnului, ungerea este în noi și ne învață toate lucrurile!

Pe măsură ce Dumnezeu își scrie legile în inima noastră, infuzându-ne cu ceea ce este El în însăși ființa Sa, există ceva în noi, o ungere, care ne învață toate lucrurile într-un mod subiectiv. Pe măsură ce ungerea ne învață despre toate lucrurile, noi rămânem în Domnul. În fiecare credincios în Cristos, există ungerea care ne învață despre toate lucrurile.

Există un simț al vieții divine, simțul vieții divine din noi, care ne învață, ne călăuzește, ne vorbește și ne limitează în toate lucrurile.

În Ioan 15:4-5 ni se spune să rămânem în Domnul, pentru ca El să rămână în noi, iar în Filipeni 2:13 Pavel ne spune că Dumnezeu lucrează în noi toate lucrurile, atât voința, cât și lucrarea. Pe măsură ce rămânem în Domnul și El rămâne în noi, Dumnezeu lucrează în noi atât voința, cât și lucrarea.

Dacă citim toate versetele de mai sus și ne rugăm asupra lor, ne dăm seama că există o altă viață în noi, viața lui Dumnezeu, iar această viață are un simț – simțul vieții, conștiența vieții divine din duhul nostru.

Când umblăm și trăim prin simțul vieții, prin simțul vieții divine din noi, Dumnezeu face în noi toate lucrurile – El face voința și lucrarea și ne învață subiectiv despre Sine Însuși. Fie ca noi să fim cei care trăiesc și umblă prin simțul vieții în duhul nostru în toate lucrurile!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în noi ca viață pentru a ne regenera cu viața lui Dumnezeu! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, avem viața lui Dumnezeu în duhul nostru, iar această viață are un simțământ, o conștiență! Slavă Domnului, legea Duhului vieții ne-a eliberat în Cristos Isus de legea păcatului și a morții! Aleluia, avem viața lui Dumnezeu în duhul nostru și putem trăi conform simțului vieții astăzi. Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău. Scrie legile Tale în noi. Înscrie pe tabla inimii noastre ceea ce ești Tu și infuzează-ne cu toate elementele ființei Tale. Amin, Doamne, vrem să ascultăm de ungere, de mișcarea și lucrarea interioară a Duhului, ca să-L putem cunoaște pe Dumnezeu și să rămânem în Domnul. Îți mulțumim pentru ungerea de la Cel Sfânt! Lucrează în noi și învață-ne în toate lucrurile, ca să putem rămâne în Domnul și să umblăm conform Duhului. Amin, Doamne, vrem să rămânem în Tine astăzi. Lucrează în noi atât voința, cât și lucrarea, după bunăvoința Ta!

Să nu ne pierdem orice pic de simțire, ci să trăim prin simțul vieții și al morții din duhul nostru

În viața noastră umană, avem un simț al vieții; ne dezvoltăm, creștem, ne mișcăm, acționăm, facem lucruri, vorbim și ne comportăm conform simțului vieții umane, pe care fiecare dintre noi îl are. În mod similar, în viața divină există un simț al vieții.

Înainte de a fi mântuiți, eram lipsiți de simțire; făceam lucrurile într-un mod nechibzuit, fără a acorda atenție simțului interior (Efeseni 4:19). Unii necredincioși pot fi puțin mai morali și etici, având grijă de conștiința lor și netrecând peste simțul interior în ceea ce fac.

Cei mai nepăsători oameni din lume sunt cei cărora nu le pasă de conștiința lor; fac lucruri fără să ia în considerare simțul interior. Apoi, există cei care se străduiesc să fie oameni buni și au grijă de simțul din conștiința lor. Ei nu sunt guvernați doar de legea exterioară, de poliție sau de regulile țării respective; sunt guvernați de conștiința lor.

Chiar și în cazul necredincioșilor, cel mai înalt standard moral pe care îl au este conform sentimentului conștiinței lor. Dar noi, ca și credincioși în Cristos, nu trăim doar conform conștiinței noastre, ci, mai mult, trăim conform simțului vieții din duhul nostru.

După cum se vede în Romani 8:6, simțul vieții este dublu: pe de o parte, este un simț al vieții, iar pe de altă parte, este un simț al morții.

La fel este și în viața umană cu simțul pe care îl avem ca oameni. Când simțim pericolul, deși nu-l putem explica, pur și simplu ne ferim de el. Când simțim că ceva este amar, întunecat sau ascuțit, ne ferim de el; nimeni nu trebuie să ne spună, căci există un sentiment în noi despre asta.

Simțul vieții din duhul nostru, pe partea negativă, este sentimentul morții; este un sentiment negativ. Există o senzație în duhul nostru că anumite lucruri pe care le citim sau le urmărim aduc moartea în ființa noastră, așa că ne ferim de ele.

Poate că vorbim cu cineva și suntem pe cale să spunem ceva, când simțim moartea în noi, așa că nu spunem ceea ce urma să spunem. Nu este vorba doar despre bine și rău, ci despre simțul vieții și al morții în duhul nostru.

Simțul morții din noi este un sentiment interior de slăbiciune, gol, neliniște, neliniște, depresie, uscăciune, întuneric și durere. Acesta este pe partea negativă. Ori de câte ori avem un astfel de sentiment în ființa noastră, trebuie să ne dăm seama că mintea noastră este concentrată pe carne și trebuie să o concentrăm pe duhul nostru contopit!

Când simțim că suntem slabi, goi, neliniștiți, neliniștiți, deprimați, uscați, întunecați și suferinți în interior, trebuie să ne dăm seama că suntem în moarte și trebuie să ne întoarcem către Domnul. Viața divină din noi ne dă un sentiment al morții, astfel încât să putem fugi de acolo și să ne îndreptăm atenția către duhul nostru contopit.

A ne îndrepta atenția către carne înseamnă pur și simplu să deschidem poarta cărnii și să umblăm pe calea cărnii; când facem asta, simțim moartea. Este bine să avem simțul morții, căci ne păstrează pe calea Domnului, făcându-ne să ne întoarcem din nou către El.

Funcția negativă a simțului vieții este că ne dă un simț al morții. Când avem un astfel de simț, trebuie să ne dăm seama că trăim în carne și umblarea noastră este în carne, așa că trebuie să ne întoarcem imediat către Domnul.

Pe partea pozitivă, simțul vieții ne dă o conștiență a vieții cu multe lucruri pozitive. Când ne concentrăm atenția asupra duhului nostru, simțim putere, satisfacție, pace, odihnă, eliberare, vioiciune, udare, strălucire și confort.

Acesta este sentimentul pe care vrem să-l avem în duhul nostru. În loc să fim slabi, suntem puternici, iar în loc să fim goi, suntem satisfăcuți. În loc să avem un sentiment de neliniște și neliniște, avem pace și odihnă. În loc să ne simțim deprimați, avem eliberare și vioiciune.

Sursa simțului vieții este viața divină, legea vieții, Duhul Sfânt, Cristos care locuiește în noi și Dumnezeu care lucrează în noi (Romani 8:2, 10-11; Filipeni 2:13). Simțul vieții implică atât sentimentul morții, cât și simțul vieții și al păcii (Romani 8:6; Isaia 26:3).

Fie ca noi să fim atenți la simțul vieții și al morții din duhul nostru și să nu fim lipsiți de sentimente, așa cum sunt cei din lume. Fie ca noi să nu ne neglijăm duhul și nici să nu neglijăm simțământul din duhul nostru.

Toți, ca și credincioși în Cristos, suntem în și în afara duhului nostru; atunci când nu suntem în duhul nostru, sentimentul de viață din noi dă un sentiment de moarte pentru a indica faptul că atingem moartea și trebuie să ne întoarcem la duhul nostru.

Domnul nu ne judecă și nu ne critică: El vrea pur și simplu să ne întoarcem la duhul nostru și să ne concentrăm asupra duhului nostru. Slavă Domnului pentru funcția simțului vieții care ne face conștienți atunci când atingem moartea și când suntem în viață!

Doamne Isuse, mulțumim pentru simțul vieții în viața divină din duhul nostru. Aleluia, în simțul vieții avem simțul de a atinge moartea sau de a fi în viață. Amin, Doamne, alegem să ne concentrăm asupra duhului nostru. Alegem să avem viață și pace și să trăim în acest simț al vieții. Fie ca noi să ne amintim iar și iar să ne întoarcem la duhul nostru. Amin, Doamne, fie ca sentimentul de a fi slabi, goi și neliniștiți să ne amintească să ne întoarcem la duhul nostru. O, Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru funcția simțului vieții din duhul nostru, care ne face conștienți atunci când atingem moartea și când suntem în viață! Fie ca să fim atenți la simțul vieții și al morții din duhul nostru. Fie ca să nu pierdem simțirea, ci să trăim conform simțului vieții din duhul nostru. Lucrează în noi, Doamne, ca să ne faci să știm când trebuie să ne întoarcem la Tine. Salvează-ne de la a ne fixa mintea pe carne. Salvează-ne de la a deschide poarta către carne și a umbla în carne. Fie ca să ne amintim să ne întoarcem la duhul nostru, să trăim în duhul nostru și să rămânem în duhul nostru unit!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Not being Past Feeling but Living by the Sense of Life and Death in our Spirit, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 1 (Împărăția lui Dumnezeu — domeniul vieții divine și al speciei divine) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos vorbește pentru Dumnezeu, fiind scara care Îl unește pe Dumnezeu cu omul pentru clădirea lui Dumnezeu

15/03/2025 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristos vorbește pentru Dumnezeu fiind scara care unește Dumnezeu și om pentru clădirea lui Dumnezeu; El este scara cerească instalată în duhul nostru pentru a ne face una cu Dumnezeu pentru clădirea lui Dumnezeu astăzi.

Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu, vorbește pentru Dumnezeu prin faptul că a devenit scara care aduce cerul (Dumnezeu) pe pământ (om) și unește pământul (omul) cu cerul (Dumnezeu) ca unul singur pentru clădirea lui Dumnezeu; astăzi Dumnezeu introduce pentru a câștiga clădirea Sa, biserica Sa zidită, pentru ca Domnul să se întoarcă curând. Amin!

Săptămâna aceasta am savurat faptul că Cristos este Cuvântul Dumnezeu, așa cum se vede în Ioan capitolul 1. Dacă citim primul capitol al Evangheliei după Ioan și avem lumina Domnului strălucind asupra noastră, punând ochelarii economiei lui Dumnezeu în timp ce o citim, ne vom da seama că există cinci evenimente majore care au avut loc în univers și toate acestea sunt menționate sau implicate în acest capitol.

Ca prolog la Evanghelia după Ioan, Ioan 1 este un rezumat al istoriei Dumnezeului Triunic călător ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu în eternitatea trecută, pe puntea timpului și, în cele din urmă, ieșind din timp în eternitate. Aleluia!

În primul rând, îl avem pe Dumnezeu Însuși creând toate lucrurile; în Ioan 1 ni se spune că toate lucrurile au fost create prin Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu și El este Cel care ține și susține toate lucrurile. Aleluia!

Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu a creat toate lucrurile și chiar mai mult, în al doilea eveniment major din univers, Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu s-a făcut carne. Încarnea este al doilea mare eveniment; Cuvântul S-a făcut carne (Ioan 1:14) și a locuit printre noi, plin de har și realitate.

Cât de uimitor este să vezi că Dumnezeu Însuși, în calitate de Cuvânt, S-a făcut carne și El a locuit printre noi pentru a-L exprima pe Dumnezeu într-un fel minunat, chiar pentru a da har peste har omului. Amin!

Apoi, al treilea eveniment major este răscumpărarea; la sfârșitul vieții Sale umane pe pământ, Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu a vorbit pentru Dumnezeu murind pe cruce pentru a realiza o răscumpărare atotinclusivă.

El a fost Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii, așa cum este menționat de Ioan Botezătorul în Ioan 1:29. Aleluia, crezând în Cristos ca Miel al lui Dumnezeu, suntem răscumpărați prin credință și suntem mântuiți! Slavă Domnului!

Mai mult, al patrulea eveniment major din istoria universului este acela că Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu, care S-a făcut carne și a murit pe cruce, a înviat pentru a fi un Duh dătător de viață, chiar și pentru a fi Duhul care unge, menționat în v. 32.

Duhul care se coboară asupra lui Cristos ca un porumbel este un tip reprezentativ al Duhului pe care Cristos trebuia să devină (7:39), Duh care este Duhul realității (15:16), chiar Duhul care dă viață (1 Cor. 15:45). Acesta este Duhul ungător pentru a unge poporul lui Dumnezeu pentru regenerarea, transformarea și clădirea lor. Aleluia!

În acest articol, dorim să vedem ultimul eveniment major care va avea loc în univers în curând, și anume zidirea poporului lui Dumnezeu în Cristos pentru ca El să obțină o biserică zidită care se finalizează în Noul Ierusalim, așa cum este indicat de Ioan 1:51.

Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu vorbește pentru Dumnezeu prin faptul că a devenit scara care aduce pe Dumnezeu la om și îl unește pe om cu Dumnezeu ca unul singur pentru clădirea lui Dumnezeu

În Ioan 1:51, Domnul Isus i-a spus lui Natanael: „Adevărat, adevărat îți spun că vei vedea cerul deschis și îngerii lui Dumnezeu urcând și coborând asupra Fiului Omului. Aleluia! Nu știm care a fost contextul, adică ce făcea Natanael sub smochin, dar Domnul i-a spus că este un om fără viclenie, iar apoi Natanael a exclamat: Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu. Tu ești regele lui Israel!

La aceasta, Domnul a răspuns: Vei vedea cerul deschis și îngerii lui Dumnezeu urcând și coborând asupra Fiului Omului. La ce se referă asta? Trebuie să se refere la visul lui Iacov din Gen. 28; când fugea de fratele său, a ajuns într-un loc oarecare unde a luat o piatră și a făcut din ea pernă, iar noaptea a avut un vis.

El a visat că pe pământ era o scară care ajungea la cer, iar pe scară, îngerii lui Dumnezeu urcau și coborau. Când s-a trezit, a spus: Acesta este un loc minunat, acesta este casa lui Dumnezeu; așa că a pus numele acelui loc, Betel, și a luat perna de piatră și a făcut un stâlp de piatră, turnând ulei peste el.

Care este înțelesul acestui lucru, care este legătura cu Cristos și cum putem noi ca creștini să experimentăm acest lucru? Ioan 1:51 este împlinirea lui Geneza 28:11-22 și ne arată pe Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu care vorbește pentru Dumnezeu prin faptul că a devenit scara care aduce cerul pe pământ și unește pământul cu cerul ca unul singur pentru clădirea lui Dumnezeu.

Cristos este scara cerească stabilită pe pământ pentru a-L aduce pe Dumnezeu la om și pentru a-l uni pe om cu Dumnezeu ca unul singur pentru clădirea lui Dumnezeu. Aleluia!

Acesta este un vis pe care l-a avut Iacov, care s-a împlinit în Domnul Isus, iar noi suntem în împlinirea acelui vis. Principiul unui vis este că ți se întâmplă ceva imposibil; când te trezești, ești fie fericit, fie trist că visul s-a încheiat, căci un vis este ceva imposibil, dar ți se întâmplă.

De exemplu, când am fost mântuiți, am fost ca într-un vis, pentru că am crezut că este imposibil să fim mântuiți, iar când am intrat în viața de biserică, din nou, am simțit că a fost ca un vis, căci aici îl avem pe Dumnezeu contopit cu omul și pe Dumnezeu savurat de om!

Piatra care a fost o pernă și a devenit un stâlp Îl semnifică pe Cristos care a fost introdus în noi și pe care ne sprijinim devenind materialul și suportul pentru clădirea lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu. Amin!

Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu, vorbește pentru Dumnezeu prin faptul că a devenit scara care Îl aduce pe Dumnezeu la om și îl unește pe om cu Dumnezeu ca unul singur pentru clădirea lui Dumnezeu. Aleluia!

Când L-am primit pe Cristos ca viață și totul, El a devenit scara cerească stabilită în duhul nostru pentru a-L aduce pe Dumnezeu la om și pe om la Dumnezeu pentru clădirea lui Dumnezeu. Aleluia!

Cristos, fiind scara cerească la Betel, ne vorbește despre cum dorește Dumnezeu să aibă o casă pe pământ. Dumnezeu dorește să câștige nu doar un grup de oameni care au viața și natura Sa, ci și mai mult, o casă, o persoană corporativă zidită.

El vrea să dobândească o casă constituită cu aleșii Săi răscumpărați și transformați, astfel încât El să poată aduce cerul pe pământ și să unească pământul cu cerul, pentru a-i face pe cei doi să fie unul pentru eternitate!

Aleluia, ori de câte ori suntem în duhul nostru, suntem în casa lui Dumnezeu și suntem în clădirea lui Dumnezeu cu omul!

Trebuie să vedem că, în primul rând, Cristos ca fiind Cuvântul Dumnezeu vorbește pentru Dumnezeu în crearea tuturor lucrurilor, în încarnarea Sa, în răscumpărarea Sa și în faptul că a devenit Duhul ungător. Ca Duh care unge, El vine în noi pentru a ne regenera și a ne transforma și, de asemenea, ne zidește împreună cu alți credincioși transformați în Cristos.

Putem fi într-una din aceste trei situații: putem fi un om creat care trebuie regenerat, un om regenerat, care este destul de natural și trebuie transformat, sau un om transformat, care este încă separat și individualist, care trebuie să fie unit cu ceilalți, zidit împreună.

În primul rând, trebuie să fim regenerați, apoi trebuie să fim transformați și, în sfârșit, trebuie să fim uniți pentru clădirea lui Dumnezeu. Mulțumim Domnului că El este în noi ca Duhul care face o lucrare de transformare și zidire în noi. Amin!

Zi de zi Cristos, ca Duh, este Duhul dătător de viață, care vorbește în noi, ne mustră, atinge inima și conștiința noastră și Îl introduce pe Dumnezeu în noi. Pe măsură ce rămânem în proces de transformare, suntem, de asemenea, zidiți împreună în clădirea lui Dumnezeu pentru a fi casa lui Dumnezeu.

Fie ca noi toți să ne întoarcem zi de zi către duhul nostru, astfel încât să fim zidiți împreună ca fiind biserica, locașul lui Dumnezeu, pentru a fi locuința lui Dumnezeu pe pământ!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în noi ca scară cerească pentru a-L aduce pe Dumnezeu la om și pe om la Dumnezeu pentru clădirea lui Dumnezeu! Aleluia, Cristos este scara stabilită în duhul nostru pentru a uni cerul cu pământul și pământul cu cerul, pentru a aduce cerul pe pământ și pentru a ne face să trăim o viață cerească pe pământ! Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi. Ne exersăm duhul pentru a trăi un singur duh cu Tine. Mulțumim că ești Cuvântul lui Dumnezeu care vorbește pentru Dumnezeu, prin faptul că ai devenit scara care aduce cerul pe pământ și unește pământul cu cerul ca unul singur pentru clădirea lui Dumnezeu! Aleluia, în duhul nostru suntem una cu Dumnezeu, uniți cu El în Cristos ca scară cerească, pentru a fi clădirea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne exersăm duhul și vrem să rămânem în procesul de transformare și de zidire pentru ca astăzi să fim locuința Ta zidită în duh! Vrem să trăim o viață pentru dorința inimii Tale, pentru biserică în calitate de casă a lui Dumnezeu pe pământ!

Ne întoarcem spre duhul nostru și trăim în duh pentru a-L experimenta pe Cristos ca scară cerească pentru clădirea lui Dumnezeu, Biserica, finalizat în Noul Ierusalim

Visul lui Iacov din Geneza 28:12 este o revelație a lui Cristos, pentru că Cristos este realitatea scării pe care Iacov a văzut-o la Betel, casa lui Dumnezeu (Ioan 1:51). Iar astăzi Cristos este în duhul nostru; Domnul este cu duhul nostru (2 Tim. 4:22), iar când ne întoarcem către duhul nostru, îl atingem pe Cristos ca scară cerească pentru ca Dumnezeu să fie adus în om și omul să fie adus în Dumnezeu ca unul pentru clădirea lui Dumnezeu.

La Betel, casa lui Dumnezeu, locuința lui Dumnezeu, care este poarta cerului, Cristos este scara care unește pământul cu cerul și aduce cerul pe pământ. Cheia este duhul nostru; ori de câte ori ne întoarcem către duhul nostru, îl trăim pe Cristos ca fiind scara care îl aduce pe Dumnezeu la noi și pe noi la Dumnezeu. Amin!

Duhul nostru regenerat de astăzi este locuința lui Dumnezeu pe pământ (Efeseni 2:22). Duhul nostru este baza de pe pământ unde a fost așezat Cristos ca scară cerească. Dacă vedem asta, ne vom da seama că ceea ce a visat Iacov în Geneza 28 și ceea ce a spus Domnul în Ioan 1:51 poate fi experimentat de noi astăzi într-un mod simplu, prin faptul că ne întoarcem către duhul nostru.

Când ne întoarcem către duhul nostru chemând numele Domnului, îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos ca pe scara cerească și Îl savurăm pe Dumnezeu, iar Dumnezeu ne infuzează mai mult cu Sine Însuși.

Cât de uimitor este că noi, credincioșii în Cristos, Îl avem pe Cristos ca scară cerească așezată în duhul nostru pentru a-L aduce pe Dumnezeu în om și pe om în Dumnezeu pentru clădirea lui Dumnezeu! Amin!

Nu numai că am fost creați de Dumnezeu, răscumpărați de Cristos și regenerați de Duhul, ci chiar mai mult, suntem în proces de a fi transformați și zidiți împreună pentru a fi casa lui Dumnezeu, locuința lui Dumnezeu pe pământ!

Pe măsură ce ne întoarcem către duhul nostru și trăim în duhul nostru, îl experimentăm pe Cristos ca scara cerească pentru clădirea lui Dumnezeu, biserica în calitate de Trupul lui Cristos astăzi care se finalizează în Noul Ierusalim. Amin!

Fie ca noi să exersăm zilnic să ne fixăm mintea asupra duhului nostru (Romani 8:6) și să umblăm după Duhul (Rom. 8:4; Gal. 5:16, 25), astfel încât să-L putem experimenta pe Cristos ca scara cerească!

Pe măsură ce ne întoarcem către duhul nostru și trăim în duhul nostru, savurăm faptul de a fi uniți cu Domnul ca un singur duh, iar Dumnezeu Se introduce pe Sine în noi încetul cu încetul, făcându-ne să trăim o viață cerească pe pământ pentru clădirea lui Dumnezeu. Amin!

Rezultatul lui Cristos ca scară cerească este clădirea lui Dumnezeu – Betel, biserica, Trupul lui Cristos în acest veac. Pentru eternitate, finalizarea lui Cristos ca scară cerească este Noul Ierusalim.

Astăzi, în epoca bisericii, trebuie să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos ca scara cerească, divină și mistică în duhul nostru care ne unește cu Dumnezeu, scara care Îl aduce pe Dumnezeu în Dumnezeu și ne aduce în Dumnezeu.

Pe măsură ce-L savurăm și experimentăm pe Cristos ca scară cerească, Dumnezeu este adus în noi și suntem aduși în Dumnezeu și devenim la fel ca Dumnezeu în viață și în natură, dar nu în Dumnezeire. Amin! Aceasta este Betel, casa lui Dumnezeu.

Rezultatul experienței noastre despre Cristos ca scară cerească este că devenim clădirea lui Dumnezeu, casa Lui pe pământ, biserica în calitate de Trup al lui Cristos, care se finalizează în Noul Ierusalim pentru eternitate. Slavă Domnului!

Mai ales că trăim la sfârșitul acestui veac, ceea ce are nevoie Domnul este o zidire solidă a căutătorilor Săi; când El își câștigă clădirea, El se poate întoarce. Când Domnul câștigă o clădire solidă a celor care-L caută, El va avea o o piatră de pus piciorul, un cap de pod, pentru ca El să vină și să ia pământul, pentru că El are o locuință reciprocă atât pentru Dumnezeu, cât și pentru om.

El vrea să câștige aceasta, contopirea divinității cu umanitatea și a umanității cu divinitatea pentru veșnicie! Amin! Clădirea lui Dumnezeu va fi împlinirea supremă a visului lui Iacov și, de asemenea, a planului etern al lui Dumnezeu.

Când Dumnezeu va dobândi zidirea Sa pe pământ, puntea timpului va fi încheiată și veșnicia binecuvântată va fi introdusă înăuntru. Astăzi vrem să trăim pentru acea clădire și chiar să fim acea clădire, astfel încât să putem grăbi întoarcerea Domnului.

Doamne Isuse, alegem să ne întoarcem la duhul nostru pentru a-L experimenta pe Cristos ca scara cerească stabilită în duhul nostru, care îl aduce pe Dumnezeu la noi și pe noi la Dumnezeu! Amin, Doamne, ne întoarcem către duhul nostru și vrem să trăim în duhul nostru astăzi. Ne fixăm mintea pe duhul nostru contopit. Saturează-ne și pătrunde-ne mai mult cu Tine însuți pentru clădirea lui Dumnezeu. Zidește-te pe Tine însuți în noi și zidește-ne pe noi în Dumnezeu. Amin, Doamne Isuse, vrem să Te experimentăm și să Te savurăm ca scara cerească așezată în duhul nostru, astfel încât să putem fi parte din clădirea lui Dumnezeu, biserica în calitate de Trup al lui Cristos care se finalizează în Noul Ierusalim! Amin, Doamne Isuse, câștigă o clădire solidă a căutărilor Tăi! Câștigă o o piatră de pus piciorul, un cap de pod, pentru ca Tu să iei pământul! Câștigă locuința reciprocă atât pentru Dumnezeu, cât și pentru om! Contopește-Te mai mult cu noi astăzi! Vrem să trăim un singur duh cu Tine pentru clădirea Ta astăzi. Vrem să fim clădirea ta astăzi! Amin, Doamne Isuse, zidește-Te pe Tine însuți în noi și zidește-ne pe noi în Tine astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ Speaks for God by being the Ladder joining God and Man for God’s Building, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 6 (Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Rămânem în Domnul și cuvintele Sale rămân în noi: cunoaștem și ne rugăm dorința lui Dumnezeu

17/01/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Când rămânem în Domnul și cuvintele Lui rămân în noi, vom cunoaște dorința inimii Sale și ne vom ruga una cu Domnul, rostind rugăciunile pe care El dorește să le rostim, pentru că El Se roagă în noi; când rămânem în Cristos și Cristos rămâne în noi, putem avea viața de biserică.

Săptămâna aceasta am savurat subiectul rămânerii în Cristos ca viță adevărată – ce înseamnă aceasta, cum putem rămâne în viță și cum putem participa zilnic la bogățiile lui Cristos, așa cum ramurile participă la bogățiile viței de vie. Amin!

Adevărata viță din univers este Cristos Însuși; El a spus că El este adevărata viță. Noi, ca credincioși în Cristos, am fost altoiți în El și pur și simplu trebuie să rămânem în El. A rămâne în Domnul este o ceva ce ține de unire; am fost uniți cu Domnul ca un singur duh și pur și simplu trebuie să rămânem în El. Avem o relație de viață cu Domnul și acum trebuie să ne menținem părtășia cu El.

Un mod practic prin care putem rămâne în Domnul pentru ca El să rămână în noi este să ne îngrijim de învățătura interioară a ungerii atotinclusive. Avem ungerea, care este Duhul atotinclusiv compus cu duhul nostru; pe măsură ce ținem seama de ungere, nu numai că avem conducerea lui Dumnezeu, ci și mai mult, suntem unși cu Dumnezeu.

Mișcarea și lucrarea Duhului compus din noi este ungerea; ungerea ne unge cu Dumnezeu Însuși pentru ca noi să fim plini de Dumnezeu și să înțelegem mintea lui Dumnezeu. Amin! Cum putem cunoaște mintea lui Dumnezeu? Dând atenție ungerii. Cum putem fi învățați de Dumnezeu? Exersându-ne duhul pentru a savura ungerea Duhului compus.

Un alt mod practic de a rămâne în Domnul este să fim un duh cu El, adică să trăim în duhul contopit. Trebuie să ne dăm seama că suntem un singur duh cu Domnul; duhul nostru și Domnul ca Duhul sunt conopiți ca unul și avem un duh contopit. A rămâne în Domnul înseamnă a rămâne în duhul nostru contopit și a face toate lucrurile în duhul contopit.

Toate experiențele noastre spirituale sunt în duhul nostru contopit. Focalizarea economiei lui Dumnezeu și a tot ceea ce El este și are pentru noi se află în duhul nostru. Pe măsură ce trăim în duhul contopit, suntem una cu Domnul și El este una cu noi, iar noi și El avem o singură viață și o singură viață. Pe măsură ce rămânem în Domnul, rostim rugăciuni eficiente; rugăciunile eficiente sunt rezultatul rămânerii noastre în Domnul și a cuvintelor Lui care rămân în noi.

Rugăciunea nu înseamnă doar noi să îi cerem lui Dumnezeu să facă cutare lucru pentru noi sau pentru alții; noi Îl contactăm pe Dumnezeu și Dumnezeu ne contactează, noi suntem una cu Dumnezeu și Dumnezeu fiind una cu noi și ne rugăm, așa cum Dumnezeu se roagă în noi și prin noi. Acest lucru este foarte misterios, dar atât de minunat.

Rămânem în Domnul, cuvintele Sale rămân în noi, cunoaștem dorința lui Dumnezeu și ne rugăm această dorință Domnului

Ioan 15:7 spune: Dacă rămâneți în Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți orice veți, și vi se va da. Amin! În primul rând, trebuie să rămânem în Domnul. Apoi, cuvintele Lui trebuie să rămână în noi. Pe măsură ce rămânem în Domnul și cuvintele Lui rămân în noi, va exista ceva în noi – avem ceva de ce să-I cerem Domnului și orice vom cere din rămânerea noastră în El, El va face, pentru că cerem conform Lui și pentru scopul Său.

Acest lucru este cu adevărat minunat. Este un secret să avem răspuns la rugăciunile noastre de către Dumnezeu. Rugăciunile care izbândesc, rugăciunile care sunt eficiente înaintea lui Dumnezeu, rezultă din rămânerea noastră în Domnul și din cuvintele Sale rămânând în noi.

Când rămânem în Domnul, exersându-ne duhul pentru a fi un duh cu El, în mod spontan atingem sentimentul lui Dumnezeu și înțelegem dorința lui Dumnezeu. Pe măsură ce rămânem în Domnul, permitem cuvintelor Lui să rămână în noi și există ceva în noi de la Domnul: vedem ce este în inima Lui și ce vrea El să facă.

Avraam era o astfel de persoană; el a rămas continuu înaintea lui Dumnezeu, așa că Dumnezeu nu S-a putut abține să-i spună lui Avraam intenția Lui; rezultatul a fost că Avraam s-a rugat înaintea lui Dumnezeu să mijlocească pentru Lot și familia lui, pentru că aceasta era dorința lui Dumnezeu. Amin!

Psalmul 32:8 spune că Dumnezeu ne călăuzește cu ochii Săi; când rămânem în Domnul și Îl privim față în față (2 Cor. 3:16-18), suntem infuzați cu dorința Sa și ochii Lui ne călăuzesc. Când trăim în părtășie în Domnul, Domnul are o cale de a ne infuza cu ceea ce este El și vom cunoaște intenția Lui, dorința inimii Sale și lucrurile pe care El vrea să le facă.

Pe măsură ce ne apropiem de Domnul, El se apropie de noi; pe măsură ce ne deschidem către El și rămânem în prezența Sa, vom putea înțelege temperamentul Sa, dispoziția Sa și principiile faptelor Sale. Când rămânem în Domnul și cuvintele Lui rămân în noi, va exista în noi o dorință care va rezulta din cuvintele Sale (Ioan 15:7; 1 Ioan 5:14-15).

Vom atinge sentimentele Domnului și vom înțelege intenția Lui și, în mod spontan, vom avea dorința Lui în noi. Amin, dorința Lui va deveni dorința noastră, ceea ce dorește El devine ceea ce dorim noi și ne vom ruga conform acestei dorințe. Amin! Orice cerem în timp ce rămânem în Domnul și lăsăm ca cuvintele Sale să rămână în noi, El va face, pentru că nu vom cere după dorința sau plăcerea noastră, ci după dorința Lui care devine dorința noastră. Amin!

Rugăciunea noastră care iese din rămânerea în Domnul nu este ceea ce vrem sau dorim în carnea nostru, ci este o expresie a ceea ce dorește Domnul, pentru că El își exprimă rugăciunea prin rugăciunea noastră. Domnul va răspunde cu siguranță la acest fel de rugăciune, pentru că aceasta provine din rămânerea noastră în Domnul și din cuvintele Sale care locuiesc în noi.

Unii noi credincioși citesc Ioan 15:7 și cred că, acum că sunt creștini, pot cere orice vor, iar Domnul doar le va da. Dar cu cât ei cer lucrurile pe care le doresc sau le poftesc, cu atât mai mult își dau seama că Domnul nu le dă aceste lucruri.

Această promisiune de a răspunde rugăciunii noastre și de a ne oferi ceea ce cerem nu este lipsită de o cerință; condiția prealabilă este că trebuie să rămânem în Domnul și să-I permitem să rămână în noi.

Putem să-I cerem lui Dumnezeu o promovare la locul de muncă sau putem dori să avem o mașină mai bună sau o casă mai bună și putem să-L cerem Domnului să ni le dea. Totuși, El s-ar putea să nu ne dea ceea ce Îi cerem, pur și simplu pentru că nu cerem să rămânem în Domnul. În primul rând, trebuie să îndeplinim cerința de a rămâne în Domnul și de a lăsa cuvintele Lui să rămână în noi, iar apoi putem cere, rămânând în El, iar El ne va răspunde rugăciunii.

Domnul așteaptă acest fel de rugăciune. El vrea să facă multe lucruri, să aibă grijă de multe nevoi și să avanseze în multe zone de pe pământ, dar El așteaptă ca mulți credincioși în Cristos să rămână în viță și să I se roage înapoi dorința lui Dumnezeu. A rosti o astfel de rugăciune înseamnă a împlini voia lui Dumnezeu; El își va împlini voia atâta timp cât va avea pe pământ pe om să rămână în El și să-și elibereze rugăciunile pe pământ.

Vedem asta în Apocalipsa, unde un alt Înger a venit și a turnat tămâie peste rugăciunile sfinților; odată ce sfinții s-au alăturat Domnului și se roagă ceea ce este în inima Lui, El are o modalitate de a elibera împlinirea voinței Sale pe pământ. Trâmbițele vor suna, judecata finală va fi eliberată pe pământ și administrarea lui Dumnezeu va fi îndeplinită, pentru că rugăciunile eficiente au fost eliberate de cei care cooperează cu Dumnezeu.

Cristos poate adăuga tămâie la rugăciunea noastră și Se poate amesteca cu rugăciunea noastră, iar Domnul va elibera pe pământ voința Sa perfectă. Fie ca noi să fim cei care eliberăm voința lui Dumnezeu pe pământ astăzi. Fie ca noi să rămânem în Domnul și să permitem cuvintelor Sale să rămână în noi, astfel încât să înțelegem intenția lui Dumnezeu, să avem dorința Sa infuzată în noi și să eliberăm rugăciunile de care are nevoie pentru ca El să-și îndeplinească voia pe pământ.

Doamne Isuse, vrem să rămânem în Tine și să lăsăm cuvintele Tale să rămână în noi, ca să cerem după voia Ta și să faci ceea ce îți cerem! Amin, Doamne, venim la Tine, Te contactăm și suntem una cu Tine. Pur și simplu rămânem în Tine; noi suntem în Tine și Tu ești în noi și pur și simplu vrem să rămânem în Tine. Infuzează-ne cu dorinta inimii Tale. Fă ca dorința inimii Tale să devină dorința inimii noastre. Impresionează-ne cu intențiile tale. Fă din inima noastră un duplicat a inimii Tale. Amin, Doamne, vrem să rămânem în Domnul și să lăsăm cuvintele Domnului să rămână în noi, pentru ca în rugăciunea noastră să facem ecou dorinței Tale. Fie ca noi să înțelegem care este intenția Ta și să eliberăm dorința inimii Tale prin rugăciunea noastră. Amin, Doamne, noi credem că Tu ne vei răspunde rugăciunii, căci cerem în stăruitor și cerem după voia Ta! Doamne Isuse, câștigă rugăciuni atât de eficiente astăzi! Câștigă pe cei care se roagă după voia Ta, rămânând în Domnul și lăsând Cuvântul Domnului să rămână în ei!

Când rămânem în Cristos și Cristos rămâne în noi, putem avea viața de biserică

Viața de biserică nu este doar trăirea creștinilor într-un mod corporativ; viața de biserică este o viață corporativă a oamenilor-Dumnezeu perfecționați care trăiesc și umblă în duhul contopit. Putem avea viața de biserică numai atunci când rămânem în Domnul și El rămâne în noi. Când rămânem în Cristos și Cristos rămâne în noi, putem avea o viață de biserică potrivită (Ioan 15:4-5; 1 Cor. 1:2, 9, 30; 12:27). Amin!

Fie ca Domnul să ne salveze de la o viață de biserică de rutină. Fie ca noi să fim mântuiți doar de a merge la întruniri sau de a participa în mod obișnuit la adunările bisericii fără a avea baza rămânerii noastre zilnice în Domnul. Fie ca noi să fim cei care se întorc zilnic către duhul nostru, să trăim în duhul nostru și să facem toate lucrurile în duhul nostru contopit.

Putem avea o adevărată viață de biserică doar trăind în duhul contopit; ar trebui să rămânem în acest duh contopit pentru viața de biserică. Viața de biserică este o viață în duhul contopit. Când suntem în duhul nostru contopit și facem toate lucrurile în duh, trăim viața de biserică într-un mod autentic.

Viața noastră creștină este o viață de a rămâne în Domnul, iar viața noastră de biserică provine din rămânerea noastră în Domnul. Domnul în care rămânem nu este doar Cristos; El este via, iar noi suntem mlădițele. Rămânerea noastră în Cristos este corporativă; fiecare credincios în Cristos este o mlădiță în Cristos, vița. Amin!

Nu suntem doar o ramură care atârnă aici de viță; sunt multe ramuri, iar noi suntem una dintre multele ramuri care locuiesc în viță. Amin! Rom. 12:5 spune că suntem membre unii altora; suntem ramuri în viță și împreună suntem o singură viță cu multe mlădițe, un singur Trup cu multe membre. Amin!

Savurarea și experiența noastră din Cristos nu este doar pentru noi înșine; este pentru Trup şi în Trup. Trăirea noastră în duhul contopit nu este doar în și prin noi înșine; este în Trup şi pentru Trup. Amin! Fiecare dintre noi trebuie să-și exerseze duhul, să rămână în Domnul și pur și simplu să trăiască o viață altoită; apoi, împreună suntem membri unii altora, iar Domnul poate fi exprimat și curge prin multe ramuri. Amin!

Viața de biserică este o viață de a ne iubi unii pe alții (Ioan 15:12, 17). Așa cum Domnul ne iubește și își revarsă dragostea în inima noastră, tot așa și noi îl iubim pe Domnul și ne iubim unii pe alții, căci dragostea Domnului curge în noi. În viața de biserică, ne iubim unii pe alții nu pentru că ne placem unul pe altul în exterior sau pentru că Domnul ne poruncește să ne iubim unii pe alții, ci pentru că viața Domnului în noi este o viață de a-i iubi pe alții.

Când rămânem în Domnul, îi iubim pe sfinți. Când rămânem în Domnul, trăim viața de biserică potrivită și trăim o viață în care ne iubim unii pe alții. Amin!

Când rămânem în Cristos ca viță de vie, participăm la minunata părtășie dintre ramuri (1 Ioan 1:3-7). Pe de o parte, savurăm curgerea vieții din viță, Cristos, și Îi permitem să curgă în noi și să fie exprimat prin noi. Pe de altă parte, pe măsură ce rămânem în Domnul, participăm la minunata părtășie dintre sfinți, co-ramurile noastre în Domnul. Amin! Aleluia, suntem co-ramuri cu sfinții în Cristos ca vița!

Pe măsură ce ne adunăm împreună, avem părtășie unii cu alții în Domnul și participăm la curgerea vieții din Cristos și al lui Cristos. Pe măsură ce rămânem în Cristos, rămânem nu doar în viță, ci și împreună cu mlădițele. Rămânem în Domnul și rămânem unii în alții; unirea noastră organică este atât cu Domnul, cât și cu sfinții, căci viața Domnului curge în noi, ne face una, ne zidește și se exprimă prin noi și printre noi.

Doamne Isuse, vrem să rămânem în Cristos, ca să putem trăi o viață de biserică potrivită. Aleluia, noi rămânem în Domnul și El rămâne în noi și putem trăi viața de biserică împreună cu sfinții! Amin, Doamne, păstrează-ne astăzi să rămânem în Tine. Ține-ne în viță. Păstrează-ne în duhul nostru. Vrem să trăim în duhul nostru, să acționăm în duhul nostru și să facem toate lucrurile în duhul nostru contopit, astfel încât să putem rămâne în Domnul și să trăim viața de biserică. Cât de minunat este să rămânem în Domnul și să fii una cu toți sfinții, căci viața și dragostea Domnului sunt printre noi! Amin, Doamne, ne place să rămânem în Tine, căci viața Ta din noi curge din noi către toți sfinții. Cât de plăcut este să rămânem în Domnul și să trăim viața de biserică, iubindu-te unii pe alții în Domnul. Amin, Doamne, vrem să rămânem în Cristos ca viță și să participăm la minunata părtășie dintre co-ramuri, mulții credincioși în Cristos. Aleluia, suntem mlădițe în Cristos, vița, și rămânem în Cristos și savurăm părtășia cu Cristos (via) și sfinții (la co-ramuri)!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Abide in the Lord and let His Words abide in us to Know and Pray God’s Desire, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Viața Creștină (2024 MDC) – săptămâna 4 (Să rămânem în Cristos ca adevărata viță) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

A rămâne în Domnul înseamnă a rămâne în duhul nostru contopit și a umbla în duhul contopit

15/01/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Pentru a rămâne în Domnul, trebuie să fim un singur duh cu El, adică să rămânem în duhul nostru contopit și să umblăm conform duhului nostru contopit, pentru că în duhul nostru putem trăi viața creștină de astăzi. Amin!

Cum putem să rămânem în Cristos și El să rămână în noi? Dacă nu știm și nu realizăm că Cristos este Duhul dătător de viață cu și în duhul nostru pentru a fi una cu noi, nu putem înțelege cum putem rămâne în Cristos. Rămânem în Cristos nu gândindu-ne la El sau fiind de acord cu cuvântul Său; rămânem în El prin intermediul duhului nostru contopit.

Rămânem în Cristos, fiind în duhul nostru și făcând toate lucrurile în duhul nostru. Rămânerea reciprocă a lui Dumnezeu și a omului nu este în mintea, emoția sau voința noastră și nici în inima noastră; este în duhul nostru contopit. Duhul nostru este locuit pe dinăuntru de Duhul divin, iar Domnul ca Duh este cu duhul nostru. Chiar mai mult, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh.

Există două duhuri – duhul uman prin care Îl putem contacta, primi și savura pe Dumnezeu și Duhul divin al lui Dumnezeu; acestea două au fost contopite împreună pentru a deveni un singur duh. Aleluia, suntem un singur duh cu Domnul!

Pe de o parte, Domnul este în ceruri, așezat deasupra tuturor lucrurilor, înălțat și tronat. Pe de altă parte, același Domn este acum Duhul în duhul nostru și cu duhul nostru. El este Duhul divin contopit cu duhul nostru și noi suntem contopiți cu El ca un singur duh. Slavă Domnului! În ceea ce privește rămânerea, trebuie să ne dăm seama că suntem deja un duh cu Domnul și pur și simplu trebuie să rămânem în El. A rămâne în Domnul este normal și spontan și ar trebui să fie ceva obișnuit.

În domeniul fizic, avem o senzație în stomac fie când ne este foame, fie când mâncăm ceva greșit; altfel, nu avem nicio senzație, pentru că mâncarea intră, este digerată și totul este făcut cum trebuie. În mod similar, în domeniul spiritual, este posibil să nu știm când rămânem în Domnul; totuși, știm cu siguranță când nu rămânem în El.

Când există o separare, izolare sau limitare între noi și Domnul, simțim că ceva nu este în regulă. Acesta este secretul aspectului negativ al rămânerii în Cristos. De exemplu, putem reacționa într-un anume fel la cineva care ne face probleme; după ce facem asta, avem un sentiment de neliniște, o „durere spirituală de stomac” care vine din duhul nostru. O, Doamne!

Fie ca noi să ne dăm seama că ne-am născut din Dumnezeu și că în duhul nostru Îl putem contacta pe Dumnezeu, să ne închinăm lui Dumnezeu, să-L savurăm pe Dumnezeu și să rămânem în Domnul! Fie ca astăzi să rămânem în duhul nostru și să ne pocăim de fiecare dată când simțim că suntem în afara duhului nostru, ne întoarcem la Domnul și Îl savurăm în duhul nostru contopit!

A rămâne în Domnul înseamnă a rămâne în duhul nostru contopit pentru a trăi viața unui om-Dumnezeu

1 Cor. 6:17 este un verset crucial pentru viața noastră creștină; suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și în duhul nostru suntem uniți cu Domnul. Astăzi, Duhul lui Dumnezeu și duhul nostru uman sunt contopite ca unul singur în noi, astfel încât să putem trăi o viață de om-Dumnezeu.

A rămâne în Domnul înseamnă a rămâne în duhul nostru contopit, astfel încât să putem trăi viața unui om-Dumnezeu, o viață care este Dumnezeu, totuși om și om, totuși Dumnezeu. Amin! Viața noastră creștină este o viață în duhul nostru contopit, o viață de om-Dumnezeu; este o trăire a celor două duhuri unite ca unul singur.

Aceasta înseamnă că în viața noastră de zi cu zi, trebuie să rămânem în Domnul, adică să rămânem în duhul nostru contopit, astfel încât Duhul lui Dumnezeu unit cu duhul nostru și contopit cu duhul nostru să fie exprimat prin noi. Duhul contopit este un duh care este una cu Dumnezeu și care este la fel ca Dumnezeu în viața și natura Sa, dar nu în Dumnezeirea Sa (1 Ioan 5:11; 2 Pet. 1:5).

Duhul divin și duhul uman sunt contopite ca unul singur în noi; astăzi putem trăi viața unui om-Dumnezeu, o viață care este Dumnezeu, totuși om și om, totuși Dumnezeu (Gal. 2:20; Fil. 1:19-21). Aceasta este viața creștină. Viața creștină nu este doar o viață sfântă, o viață religioasă sau doar o viață spirituală. Viața creștină este o viață de om-Dumnezeu, viața unui om-Dumnezeu prin rămânerea în Domnul zi de zi.

Viața noastră creștină este trăirea lui Cristos din interiorul nostru prin rămânerea în duhul nostru contopit. Când rămânem în duhul nostru contopit, Domnul ca Duh are o cale de a se răspândi în mintea, emoția și voința noastră și El se va exprima prin noi. Viața noastră va fi Dumnezeu exprimat – va fi om, totuși Dumnezeu, Dumnezeu și om; vom trăi o viață a lui Dumnezeu și a omului contopite împreună.

Viața de om-Dumnezeu este trăirea celor două duhuri unite și contopite ca unul singur. Viața divină a lui Dumnezeu în duhul nostru este viața dominantă, dar această viață are nevoie de o cale de a se exprima; viața noastră umană este atât recipientul, cât și calea prin care se exprimă viața divină. Slavă Domnului!

Pe măsură ce suntem contopiți cu Domnul și rămânem în duhul nostru contopit, nu avem doar natura umană, ci și mai mult natura divină saturând și pătrunzând natura umană, pentru a fi exprimată prin natura umană. În acest fel, Dumnezeu poate trăi în noi și noi putem trăi pe Cristos, iar viața noastră va fi viața unui om-Dumnezeu. Fie ca noi să vedem că duhul nostru și Duhul divin sunt contopite ca unul și să rămânem în duhul nostru contopit astăzi.

Când rămânem în duhul nostru contopit, putem trăi viața unui om-Dumnezeu, pentru că Domnul are o cale de a trăi în noi și suntem făcuți la fel ca El în viață și natură, dar nu în Dumnezeire. Amin! Suntem un singur duh cu Domnul și El este un singur duh cu noi! Aceasta înseamnă că suntem în El și El este în noi și suntem una cu El în toate felurile posibile (Ioan 3:16; 1 Ioan 5:12). Amin!

Pentru ca noi să fim creștini cu adevărat care Îl exprimăm pe Dumnezeu astăzi, trebuie să știm că Domnul Isus astăzi, ca întrupare a Dumnezeului Triunic, este Duhul care locuiește în duhul nostru și se contopește cu duhul nostru (2 Cor. 3:17; 1 Cor. 15: 45; 6:17). Amin!

Ceea ce trebuie să știm mai întâi nu este doar că ar trebui să citim Biblia sau să mergem la întruniri; este că Duhul locuiește în noi pentru a fi un singur duh cu noi. Aceasta este cheia vieții noastre creștine.

Primul lucru pe care trebuie să-i învățăm pe cei noi imediat după ce sunt mântuiți este că ei au un duh și că Domnul Isus, ca Duh, a venit în ei pentru a locui în ei și a fi una cu ei în duhul lor. Cea mai de bază în viața noastră creștină este nu numai să știm că Isus este Mântuitorul nostru și că El ne iartă păcatele; este că suntem un duh cu Domnul, pentru că El și noi suntem una în duh. Amin!

Domnul este Duhul dătător de viață în duhul nostru și noi și El suntem uniți ca un singur duh. Slavă Domnului! Când vedem această unire organică, când vedem că suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi duh (Ioan 3:6) și ne putem închina lui Dumnezeu și Îl putem contacta numai prin intermediul duhului nostru (Ioan 4:24), vom alege să rămânem în duhul nostru contopit, fiind astfel un duh cu Domnul.

Nașterea noastră divină a avut loc în duhul nostru și I ne putem închina lui Dumnezeu numai în duhul nostru. Să vedem asta. Fie ca noi să vedem că suntem un singur duh cu Domnul și, când rămânem în duhul nostru contopit, avem sfințenie autentică, spiritualitate și biruință asupra a tot ceea ce este negativ.

Rămânând în Domnul, suntem membre ale Trupului lui Cristos într-un mod practic și putem trăi viața creștină normală și viața de biserică. Când rămânem în Domnul, rămânând în duhul nostru contopit, nu avem probleme, pentru că suntem una cu Cel care a învins orice dușman și a tratat orice lucru negativ! Aleluia!

Fie ca noi să rămânem în duhul nostru contopit rugându-ne neîncetat, astfel încât să avem o încredere constantă și neîncetată în această persoană vie care este un singur duh cu noi!

Doamne Isuse, alegem să rămânem în duhul nostru contopit, astfel încât să putem rămâne în Domnul și să trăim o viață de om-Dumnezeu astăzi! Aleluia, Duhul divin și duhul nostru uman sunt unite și contopite împreună pentru a fi un singur duh, iar noi astăzi suntem un singur duh cu Domnul! Amin, Doamne, vrem să rămânem în Tine astăzi, fiind în duhul nostru contopit. Vrem să rămânem în Tine în toate lucrurile, rămânând în duhul nostru contopit. Aleluia, Domnul Isus, ca întrupare a Dumnezeului Triunic, este Duhul care locuiește în duhul nostru și este contopit cu duhul nostru! Amin, Doamne, vrem să trăim în această unire a celor două duhuri, în duhul contopit, ca să trăim viața unui om-Dumnezeu! Nu vrem doar să trăim o viață religioasă sau o viață victorioasă; vrem să trăim o viață de om-Dumnezeu, rămânând în Domnul! Aleluia, duhul nostru contopit este un duh care este un duh cu Dumnezeu și care este același cu Dumnezeu în viața și natura Sa, dar nu în Dumnezeirea Sa! Amin, Doamne, pur și simplu rămânem în duhul nostru pentru a trăi astăzi viața unui om-Dumnezeu!

Practicăm să fim un singur duh cu Domnul, umblând conform duhului contopit

Mulți creștini caută sfințenie, binecuvântare, spiritualitate și o viață biruitoare; s-ar putea să cumpere multe cărți creștine despre aceste subiecte și să încerce să exerseze ceea ce spun acele cărți. Din păcate, toate aceste metode și modalități nu funcționează; viaţa creştină nu este după o metodă sau o rânduială.

Viața noastră creștină nu este în primul rând o viață biruitoare sau o viață spirituală, ci o viață în unirea organică cu Domnul. Noi și Domnul suntem un singur duh și pur și simplu trebuie să rămânem în Domnul, adică să rămânem în duhul nostru contopit.

Biblia ne cere să umblăm după duhul contopit (Romani 8:4). Toate cerințele drepte ale lui Dumnezeu sunt împlinite în noi atunci când umblăm conform duhului contopit. Când rămânem în duhul nostru contopit și umblăm conform duhului contopit, nu avem probleme, ci mai degrabă savurăm tot ceea ce este El și Îl exprimăm fără efort.

Dumnezeu nu vrea să încercăm să-L exprimăm sau să facem tot posibilul pentru a arăta ce este Dumnezeu; El vrea pur și simplu să rămânem în Domnul și, pe măsură ce rămânem în duhul nostru contopit, Domnul poate trăi în noi și Se poate exprima prin noi. Când rămânem în Domnul zi de zi, exersând să fim un duh cu Domnul, Îl trăim spontan pe Cristos, iar El este exprimat prin noi.

Când exersăm să fim un duh cu Domnul, umblând conform duhului contopit, nu ne lipsește nimic și nu trebuie să facem altceva decât să-L savurăm pe ceea ce Domnul a realizat. Domnul a împlinit totul, iar acum El este Duhul cu duhul nostru; suntem uniți cu El ca un singur duh. Când exersăm să fim un duh cu Domnul, vom descoperi că secretul este să rămânem în duhul contopit și să umblăm conform duhului contopit.

Motivul pentru care există multă moarte spirituală în biserică astăzi este pentru că sfinții nu rămân în duhul contopit și nu umblă după duhul contopit. Când rămânem în duhul contopit și umblăm conform duhului contopit, I ne închinăm lui Dumnezeu, primim cuvântul Său instantaneu și locuim cu El și El locuiește cu noi. Tot ceea ce este El devine al nostru prin credință și El ia asupra Sa toate slăbiciunile, neajunsurile, păcatele și problemele noastre.

Fie ca noi să învățăm cheia tuturor lucrurilor din viața noastră creștină: Duhul minunat din duhul nostru regenerat, care a devenit un duh cu duhul nostru! Amin! Fie ca noi să trăim în duh și să-L lăsăm pe Cristos să ne umple și să ne satureze până când El pătrunde în toată ființa noastră și, prin urmare, este exprimat prin noi (Efeseni 3:17).

Când trăim în duhul contopit și umblăm conform duhului contopit, Domnul are o cale de a ne umple ființa interioară cu Sine și El ne saturează și ne pătrunde cu tot ceea ce este El. El își face domiciliul în adâncul inimii noastre, rearanjează ființa noastră interioară și reconstituie cu ceea ce este El.

Amin, pe măsură ce exersăm să fim un duh cu Domnul, rămânem în El și El rămâne în noi (Ioan 15:4-5). Suntem în El, El este în noi și Îl trăim, în timp ce El trăiește în noi! Amin! Acesta nu este un „how to” – un manual a cum să trăiți viața creștină; aceasta este calea organică prin care noi să rămânem în Domnul și să trăim viața unui om-Dumnezeu exersând să fim un duh cu El!

Fie ca noi să practicăm asta zilnic. Să venim la Domnul din nou și din nou și să trăim un duh cu El în toate lucrurile.

Doamne Isuse, noi vrem să rămânem în duhul contopit și să umblăm conform duhului contopit astăzi. Aleluia pentru cheia tuturor lucrurilor din viața noastră creștină – duhul nostru contopit! Amin, Doamne, fie ca să ne dăm seama că Duhul minunat ca finalizare a Dumnezeului Triunic procesat, locuiește în duhul nostru regenerat și este un singur duh cu duhul nostru! Aleluia, suntem un singur duh cu Domnul! Amin, Doamne, vrem să trăim în duh și să Te lăsăm să ne umpli și să ne saturezi până ce ne pătrunzi toată ființa și Te vei exprima prin noi! Ne deschidem Ție, Doamne Isuse. Vrem să rămânem în duhul nostru pentru a ne închina lui Dumnezeu, a primi cuvântul Său instantaneu și a locui împreună cu El. Salvează-ne de la a încerca să facem cutare sau cutare lucru pentru Dumnezeu, separat de rămânerea în Domnul. O, Doamne, vrem să exersăm să fim un duh cu Domnul în toate detaliile vieții noastre de zi cu zi. Vrem să rămânem în Tine pentru ca Tu să rămâi în noi. Păstrează-ne astăzi în duhul nostru contopit!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, To Abide in the Lord is to Abide in our Mingled Spirit and Walk in the Mingled Spirit, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Viața Creștină (2024 MDC) – săptămâna 4 (Să rămânem în Cristos ca adevărata viță) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.