Noi, ființele umane, am fost creați de Dumnezeu cu scopul de a-L exprima și reprezenta pe Dumnezeu, dar din cauza căderii omului, acum avem păcatul, căci ne exprimăm pe noi înșine și nu pe Dumnezeu, căutând propria noastră glorie și nu gloria Sa; trebuie să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat și să învățăm să renunțăm la tot ce vine din sine și să depindem complet de Dumnezeu.
O, Doamne Isuse, strălucește asupra noastră! Arată-ne că suntem o constituție a păcatului. Arată-ne cât de păcătoși suntem în însăși natura noastră. Te luăm pe Tine, Doamne Isuse, ca ofrandă pentru păcat. Te luăm ca viața noastră. Depindem de Tine. Nu vrem să facem nimic separat de Tine. Tu ești totul pentru noi. Trăiește în noi astăzi. Exprimă-te prin noi! Amin!
Cât de mult Îl mulțumim Domnului și-L lăudăm pentru că ne-a regenerat cu viața Lui și ne-a adus în împărăția Lui. Acum suntem credincioși în Cristos, cei care Îl iubesc pe Domnul, Îl savurează și Îl urmăresc; de asemenea, ne întâlnim cu sfinții în biserica locală din localitatea unde El ne-a pus și suntem zidiți împreună în Trupul lui Cristos. Cât de minunat!
Însă chiar dacă am crezut în Domnul Isus și avem viața și natura divină în noi, trebuie să ne dăm seama că natura păcătoasă a lui Satan este încă în noi; atâta timp cât suntem în carne, avem păcatul în însăși natura noastră.
Da, Cristos, ca viață, este în duhul nostru și El caută să se răspândească, să infiltreze și să crească în mintea, emoțiile, voința și toate părțile interioare ale ființei noastre. Însă Satan este încă în carnea noastră, iar păcatul așteaptă cu nerăbdare condiția potrivită pentru a ne face să eșuăm. Uneori păcătuim chiar fără să știm, iar alteori păcătuim și apoi ne dăm seama că a fost un păcat.
În Galateni 5:24-26, în timp ce Pavel le scria sfinților din Galatia, le-a spus să nu fie glorie deșartă, să nu se provoace unii pe alții și să nu se pizmuiască unii pe alții; aceasta a fost scrisă sfinților, nu necredincioșilor.
Aceasta înseamnă că, în calitate de cei care Îl iubesc pe Domnul și Îl urmăm alături de sfinți, putem fi în continuare căutători de glorie personală, putem invidia alți sfinți și putem încă să ne certăm unii cu alții și să ne provocăm unii pe alții.
Ori de câte ori trăim în carne, când nu trăim în duhul contopit, ceea ce iese din noi este păcat, fie că ne dăm seama de acest lucru, fie că nu. O, Doamne Isuse! Avem nevoie cu adevărat de strălucirea Domnului în această privință.
Trebuie să vedem că suntem o constituție a păcatului, că suntem păcătoși prin natura noastră și că tot ceea ce iese din noi înșine este doar păcat, căci numai atunci când suntem în duhul nostru nu suntem păcătoși, ci mai degrabă îndeplinim cerința dreaptă a Domnului și Îl exprimăm pe Dumnezeu. O, Doamne, duhul nostru!
Păcatul înseamnă a fi pentru sine, a fi lipsiți de gloria lui Dumnezeu; avem nevoie de lumina Domnului pentru a expune cât de păcătoși suntem!
Geneza 1:26 ne arată clar că omul a fost creat de Dumnezeu cu scopul de a-L exprima pe Dumnezeu și de a-L reprezenta pe Dumnezeu, căci omul este după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, iar omului i s-a dat stăpânire peste toate lucrurile pentru Dumnezeu. Ce scop măreț și glorios!
Mai mult, așa cum ne spune Isaia 43:7, suntem chemați după numele lui Dumnezeu, căci El ne-a creat, ne-a format și chiar ne-a făcut pentru gloria Lui. De aceea suntem creați; suntem creați de Dumnezeu după chipul și asemănarea Lui, ca să-L putem exprima pe Dumnezeu în gloria Lui și să-L reprezentăm cu stăpânirea Lui.
Fiind cei creați de Dumnezeu cu scopul de a-L exprima și reprezenta pe Dumnezeu, nu ar trebui să fim pentru nimic altceva decât pentru Dumnezeu și ar trebui să fim absolut pentru Dumnezeu! Amin!
Însă din cauza decăderii omului, toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu (Romani 3:23). A păcătui nu înseamnă doar a face ceva rău; a păcătui înseamnă a fi lipsit de gloria lui Dumnezeu.
În loc să-L exprimăm pe Dumnezeu, acum ne exprimăm pe noi înșine. Păcatul înseamnă să fii pentru tine însuți, să-ți exprimi propria ființă, să cauți gloria pentru tine însuți și să faci toate lucrurile pentru tine însuți.
Societatea de astăzi încurajează dragostea de sine, grija de sine și răsfățul de sine; Biblia, însă, numește acest lucru păcat. Nu numai că ne iubim pe noi înșine și facem lucruri pentru noi înșine; chiar și lucrurile bune pe care le facem nu sunt pentru Dumnezeu, ci totuși pentru noi înșine.
Ori de câte ori facem ceva separat de Cristos, ori de câte ori spunem sau facem ceva separat de a fi una cu Domnul, suntem independenți de Dumnezeu și păcătuim.
Dragostea noastră pentru ceilalți și ura noastră pentru ceilalți sunt în noi înșine, deci ambele sunt păcat; nu numai că ura noastră este un păcat, dar chiar și dragostea noastră pentru ceilalți separat de Dumnezeu este un păcat. O, Doamne!
Dacă nu suntem în duhul nostru atunci când iubim sau urâm ceva, păcătuim, căci vine din același pom: pomul cunoștinței binelui și răului, care îl simbolizează pe Satan. Nu doar răul este de la Satan, ci chiar și binele este de la Satan, dacă facem binele în afară de a fi în duhul nostru, una cu Domnul.
Păcatul implică o luptă pentru putere: sinele vrea să fie pe tron, detronându-L pe Dumnezeu, așa că sinele va face chiar și lucruri bune, fapte drepte și lucruri spirituale, dar acestea sunt pentru sine, nu pentru Dumnezeu. O, Doamne!
A-i iubi pe ceilalți pare a fi bine, dar sinele îi poate iubi și pe ceilalți, iar această dragoste nu este pură, căci îi iubim pe ceilalți pentru binele nostru, poziția noastră, numele nostru, beneficiul nostru și mândria noastră.
Acest fel de dragoste este o luptă pentru putere cu Dumnezeu. Trebuie cu adevărat să-L lăsăm pe Domnul să strălucească asupra noastră în această privință pentru a vedea că păcatul înseamnă a fi pentru sine și a face lucruri pentru sine, nu pentru Dumnezeu și gloria Lui.
Dragostea noastră pentru copiii noștri poate fi în carne, iar creșterea copiilor noștri poate fi pentru sine și, prin urmare, poate fi un păcat. Da, trebuie să ne creștem copiii în Domnul și trebuie să-i ajutăm să fie în frica Domnului pe măsură ce cresc; totuși, dacă ne creștem copiii pentru noi înșine și pentru viitorul nostru, acesta este un păcat (Luca 14:12-14; 1 Corinteni 7:14).
Numai atunci când Domnul strălucește asupra noastră în această privință, când avem lumina Lui în această privință, putem vedea cu adevărat cât de mult trăim în păcat, căci ne exprimăm, trăim pentru noi înșine, facem lucruri în noi înșine și ne căutăm propria glorie chiar și în lucrurile bune pe care le facem.
Chiar și a-L sluji pe Domnul pentru noi înșine este păcat; a ne predica pe noi înșine este păcat (Numeri 28:2; 2 Împ. 5:20-27; Matei 7:22-23; 2 Corinteni 4:5). Putem predica Evanghelia sau învăța adevărul, dar facem asta în noi înșine, prin noi înșine și pentru noi înșine, și chiar și acesta este un păcat.
Putem sluji Domnului, putem sluji cu zel și din toată inima noastră, dar slujirea noastră poate să nu fie în duhul nostru, ci în sine, căci vrem ca alții să ne vadă și să ne aprecieze. O, Doamne!
Sinele este atât de subtil, atât de dăunător și atât de rău; avem nevoie de strălucirea Domnului în această privință. Pe măsură ce ne întâlnim cu sfinții în viața de biserică și facem lucruri cu ei, participăm la întâlniri și slujim în moduri diferite, putem face asta în noi înșine, pentru noi înșine și prin noi înșine și, prin urmare, păcătuim.
Putem împărtăși ceva în întâlnire, dar intenția noastră ascunsă poate să nu fie ca sfinții să primească rezerva de viață, ci mai degrabă ca noi să fim apreciați și să primim mult Amin de la sfinți. Putem oferi o rugăciune spirituală, dar scopul nostru în a face acest lucru poate fi nu ca Domnul să câștige gloria, ci pentru Aminul sfinților. O, Doamne!
Chiar și atunci când Îl slujim pe Domnul, când facem lucruri pentru Domnul și participăm la întâlniri, putem avea o luptă cu Dumnezeu.
Domnul Isus a vorbit pe larg despre acest lucru în Matei 6:1-6, unde a spus că a face faptele noastre drepte, cum ar fi a da milostenie, a ne ruga și a posti, pentru noi înșine, pentru a ne exprima și a ne arăta, este păcat.
A face lucruri bune și fapte drepte, chiar și a ne ruga, a posti și a da milostenie, toate acestea par a fi atât de bune și spirituale, dacă sunt pentru noi înșine, pentru a ne exprima și a ne arăta, toate acestea sunt păcat. O, Doamne!
Când ne rugăm, vrem oare noi ca alții să ne vadă și să ne aprecieze sau căutăm cu adevărat să-L atingem pe Domnul și să fim una cu El? Când îi ajutăm pe alții sau le dăm ceva, facem oare acest lucru în duh, una cu Domnul, sau căutăm noi o apreciere, laudă și glorie de la alții?
Nu cunoaștem intenția ascunsă a inimii noastre, scopul subtil al sinelui nostru, în a face lucruri bune, lucruri drepte și chiar lucruri spirituale; dacă sinele este exprimat, dacă facem lucruri în și pentru sine, păcătuim.
Avem cu adevărat nevoie de strălucirea Domnului în această privință; aceasta nu este pentru autoanaliza sau introspecția noastră, ci pentru a aduce toate acestea Domnului în rugăciune, deschizându-ne către El și spunându-I:
Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem strălucirii Tale. Îți mulțumim că ne-ai creat după chipul lui Dumnezeu și după asemănarea Lui, cu scopul de a-L exprima și reprezenta pe Dumnezeu. Amin, Doamne, vrem să trăim o viață pentru împlinirea scopului Tău. Vrem să Te exprimăm și să Te reprezentăm astăzi. Păstrează-ne în duhul nostru. Fie ca trăirea, vorbirea și lucrarea noastră să nu fie pentru noi înșine sau în noi înșine, ci pentru Dumnezeu și în Dumnezeu! Strălucește asupra noastră, dragă Doamne, și arată-ne cât de mult încă trăim în sine și pentru sine. Strălucește asupra slujirii Domnului de către noi; salvează-ne de a-L sluji pe Domnul pentru noi înșine. Salvează-ne de a ne predica pe noi înșine; fie ca să ne renegăm sinele și să fim una cu Tine pentru a-L predica pe Cristos ca Evanghelie și pe noi înșine ca sclavi ai sfinților, de dragul Domnului. Amin, Doamne, ce zici Tu de faptele noastre drepte, rugăciunile noastre, postul nostru și ajutorul pe care îl aducem altora? Fie ca să facem toate lucrurile în Tine, pentru Tine și în unitate cu Tine. Salvează-ne de la a-i iubi pe ceilalți pentru noi înșine. Salvează-ne de la a ne crește copiii pentru noi înșine sau pentru viitorul nostru. Strălucește asupra noastră, Doamne, și expune-ne viața noastră în păcat. Salvează-ne de la a face orice pentru mândria noastră, pentru numele nostru, pentru promovarea noastră, pentru beneficiul nostru sau pentru interesul nostru!
Domnul folosește eșecurile noastre pentru a expune sinele și natura noastră păcătoasă, făcându-ne să părăsim tot ce este din sine și să depindem complet de Dumnezeu
Slavă Domnului pentru îndurarea Lui față de noi, în timp ce strălucește asupra noastră pentru a expune sinele și natura noastră păcătoasă. Este cu adevărat îndurarea Lui că putem vedea cât de groaznici, cât de urâți și cât de abominabili suntem în sine.
Domnul este credincios în a folosi eșecurile noastre pentru a expune sinele și natura noastră păcătoasă. El ne arată cine suntem, ce suntem și ce facem în sine și ne dăm seama că suntem doar păcat; suntem o constituție a păcatului și tot ce iese din noi atunci când trăim despărțiți de Cristos este doar păcat. O, Doamne!
Când vedem asta, când ne dăm seama cât de groaznici, urâți și abominabili suntem, vom părăsi pur și simplu tot ce este din sine și vom depinde complet de Dumnezeu (Psalmul 51; Luca 22:31-32; Romani 8:28).
Vom fi ca psalmistul din Psalmul 51, cerându-I lui Dumnezeu să fie îndurător cu noi și să ne șteargă fărădelegile. Avem nevoie de spălarea și curățirea Lui de păcatele și nelegiuirile noastre.
Ne dăm seama că am păcătuit împotriva lui Dumnezeu și numai împotriva lui Dumnezeu și am făcut ce este rău în ochii Lui, iar El este drept să ne judece. Am fost născuți în nelegiuire și în păcat mama noastră ne-a zămislit, dar Domnul a venit în noi, chiar și în adâncul nostru, ca să trăiască în noi și să fie viața noastră.
Pe măsură ce Domnul strălucește asupra noastră și expune sinele și natura noastră păcătoasă, în principal prin eșecurile noastre, ne vom pocăi înaintea Domnului, ne vom preda Lui și vom părăsi tot ce este din sine și vom depinde complet de Dumnezeu.
Îi vom cere să creeze o inimă curată în noi și să înnoiască un duh statornic în noi. Vom dori și vom tânji după prezența Lui și vom prețui Duhul Său al sfințeniei în noi. Îi vom cere Domnului să nu ne lepede de la prezența Lui, ci mai degrabă să ne redea bucuria mântuirii Sale și să ne susțină cu un duh binevoitor.
Domnul ne expune sinele și natura noastră păcătoasă, iar noi pur și simplu ne pocăim; vom fi zdrobiți și cu inima smerită, iar Domnul va fi porțiunea noastră, căci El va veni să facă totul în noi și prin noi.
Slavă Domnului că știe prin ce trecem. El i-a spus lui Petru că Satan ceruse să-i cearnă ca grâul, dar Domnul făcuse o cerere cu privire la ei, pentru ca credința lor să nu falimenteze.
Frați și surori, chiar dacă vedem cât de păcătoși suntem în însăși natura noastră, sub strălucirea Domnului, Domnul totuși mijlocește pentru noi să ne întoarcem la El, să-L savurăm și să depindem complet de Dumnezeu.
Dumnezeu este suveran în toate lucrurile, căci El folosește toate lucrurile pentru a lucra împreună spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu, spre binele celor ce sunt chemați după scopul Său (Romani 8:28).
Îl iubim pe Dumnezeu. Suntem chemați după scopul Său. Ne dăm Lui. Vrem să fim una cu El. Însă eșuăm. Păcătuim. Domnul ne expune prin eșecurile noastre. El ne arată cât de groaznici, urâți și abominabili suntem în noi înșine și renunțăm la tot ce vine din sine și depindem complet de Dumnezeu.
Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat pentru natura noastră păcătoasă; acest lucru este foarte profund. În primul rând, Îl luăm ca ofrandă arsă, căci noi nu suntem absoluți pentru Dumnezeu, ci Cristos este, și ne punem mâinile peste El pentru a fi una cu El.
Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul, cu atât Îl savurăm mai mult, cu atât ne dăm seama cât de răi suntem; asemenea lui Pavel, ne dăm seama că nu există nimic bun care să locuiască în noi, adică în carne și în sine (Romani 7:18). Așadar, ne dăm Domnului, părăsim tot ce este din sine și depindem complet de Dumnezeu.
Doamne Isuse, Te iubim cu adevărat! Ne dăm Ție. Îți mulțumim pentru îndurarea Ta față de noi. Îți mulțumim că strălucești asupra noastră. Îndură-Te de noi, Doamne, după bunătatea Ta iubitoare și șterge fărădelegile noastre. Spală-ne complet de nelegiuirea noastră și curăță-ne de păcatele noastre. O, Doamne, ne cunoaștem fărădelegile, căci Tu ești credincios să strălucești asupra noastră și să ne expui natura păcătoasă. Am păcătuit împotriva Ta și am făcut ce este rău în ochii Tăi, căci trăim în sine și pentru sine. Venim la Tine, Doamne, și aplicăm sângele Tău prețios; curăță-ne și spală-ne de păcatele noastre. Creează în noi o inimă curată, Dumnezeule, și înnoiește un duh statornic în noi. Ne place să fim aici, în prezența Ta, având Duhul sfințeniei Tale locuind în noi. Amin, Doamne, Îți mulțumim pentru suveranitatea Ta în toate lucrurile. Îți mulțumim că folosești eșecurile noastre pentru a ne arăta cât de groaznici, urâți și abominabili suntem. Doamne, urâm sinele și urâm natura noastră păcătoasă. Părăsim tot ce este din sinele nostru și venim la Tine pentru a depinde complet de Tine! Te luăm ca ofrandă pentru păcat și ca ofrandă arsă astăzi!
