ofranda pentru păcat

În părtășie cu Dumnezeu, ne dăm seama că suntem păcătoși și Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat

20/05/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Pentru a rămâne în savurarea părtășiei divine, trebuie să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat, pentru păcatul care locuiește în natura noastră, și ca ofrandă pentru abatere, pentru faptele păcătoase din conduita noastră; ne împărtășim din El ca ofrandă pentru păcat, în sensul de a-L savura ca fiind viața noastră, chiar ca viața care poartă păcatul nostru și păcatele altora.

O, Doamne, vrem să menținem părtășia divină în viața noastră creștină. Te iubim, Doamne, și vrem să avem părtășie cu Tine! Păstrează-ne în părtășie astăzi. Fie ca noi să tratăm orice împiedică această părtășie. Te luăm, Doamne, ca ofrandă pentru păcat, pentru păcatul din natura noastră. Te luăm ca ofrandă pentru abatere, pentru păcatele pe care le săvârșim zilnic. Adu-ne mai departe cu Tine și ține-ne în părtășie cu Tine! Amin!

Slavă Domnului că am fost aduși într-o relație pe viață cu Dumnezeu, căci El este Tatăl nostru și noi suntem copiii Lui. Pe măsură ce avem părtășie cu Domnul, El este credincios să strălucească asupra noastră, căci El este lumină, iar păcatele noastre sunt expuse și luminate (1 Ioan 1:8-9; 3:20-21; Lev. 4:3; 5:6; Ioan 1:29; Romani 8:3; 2 Cor. 5:21; 1 Petru 2:24-25).

Ne dăm seama că trebuie să ne menținem părtășia cu Domnul, astfel încât să putem rămâne în savurarea părtășiei divine. Dacă citim 1 Ioan 1, vom vedea că un lucru care împiedică părtășia noastră cu Dumnezeu este păcatul și, de asemenea, păcatele.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu iubitor și Îl iubim, pentru că dragostea Lui a fost turnată în inimile noastre. El Și-a distribuit viața în noi, iar acum avem părtășie cu El și cu sfinții, pentru că avem viața Lui și în viața Lui suntem una. Este ușor să intri în părtășie cu Dumnezeu, dar să menții această părtășie nu este atât de ușor. Cooperarea noastră este necesară pentru a ne menține părtășia cu Dumnezeu.

Trebuie să înțelegem diferența dintre relația noastră cu Dumnezeu și părtășia noastră cu Dumnezeu. Relația noastră cu Dumnezeu nu este condiționată și nu poate fi ruptă. Odată ce primim viața divină și suntem credincioși în Cristos, o persoană regenerată, Dumnezeu este Tatăl nostru. Suntem născuți din nou și nu putem fi niciodată nenăscuți.

Dar, la fel ca într-o familie, să presupunem că unul dintre copii este obraznic și poate chiar spune: „Nu te iubesc, tati!”. Acest lucru întrerupe părtășia, chiar dacă relația există. Copilul este încă copilul părinților, indiferent de cum se comportă, dar părtășia este întreruptă de diferite lucruri. Este nevoie să ne împăcăm pentru ca părtășia să fie restabilită.

În părtășia noastră cu Dumnezeu, primul lucru care întrerupe părtășia este păcatul. Și păcatul are două aspecte: în primul rând, există păcatul din natura noastră și, în al doilea rând, există păcatele din comportamentul nostru.

Vedem acest lucru în 1 Ioan 1:8-9; Dacă zicem că nu avem păcat, ne înșelăm singuri și adevărul nu este în noi. Acesta este păcatul din natura noastră. Dar dacă ne mărturisim păcatele – acestea sunt la plural, căci acestea sunt păcatele din purtarea noastră – El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.

Aleluia, ne putem mărturisi păcatele, luându-L pe Cristos ca ofrandă pentru abatere și putem lua pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră, astfel încât părtășia noastră cu Dumnezeu să fie menținută!

Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat pentru a trata natura păcătoasă din carnea noastră

Ce este păcatul? Păcatul este natura rea a lui Satan, care s-a injectat în om prin căderea lui Adam și a devenit acum natura păcătoasă a fărădelegii care locuiește, acționează și lucrează ca o lege în noi, oamenii decăzuți (Romani 5:12, 19a, 21a; 6:14; 7:11, 14, 17-23; Psalmul 51:5; 1 Ioan 3:4; comp. cu 2 Tesaloniceni 2:3, 7-8).

Păcatul nu este doar un lucru; păcatul este o persoană, chiar persoana lui Satan, natura malefică a lui Satan, iar acest păcat este în noi astăzi, căci suntem ființe umane decăzute. Suntem păcătoși constituiți pentru că păcatul domnește în noi, ne stăpânește și profită de ocazie pentru a ne înșela și a ne ucide.

De multe ori comitem păcate nu pentru că vrem, ci din cauza păcatului care locuiește în noi; prin urmare, nu mai suntem noi cei care lucrăm, ci păcatul care locuiește în noi, chiar răul care este prezent cu noi. Cu toții avem această conștientizare; avem păcat în ființa noastră.

Chiar și ca cei care Îi slujesc Domnului, ca oameni regenerați care Îl iubesc pe Domnul și Îi slujesc, ne dăm seama, așa cum a făcut Moise, că suntem plini de lepră, că avem carnea și că păcatul este în noi.

Nu putem fugi de noi înșine; avem păcat în însăși natura noastră. Așadar, trebuie să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat. Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat pentru păcatul din natura noastră. Când Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat prin rugăciune, nu mai suntem condamnați, ci trăim o viață de dependență. Depindem de Domnul tot timpul.

Ne dăm seama că putem săvârși păcate în orice moment; avem potențialul de a săvârși păcate, căci păcatul este acolo, așteptând o oportunitate de a rupe părtășia noastră cu Dumnezeu. Părtășia noastră cu Dumnezeu ne va aduce să devenim Noul Ierusalim, căci este însăși realitatea Trupului lui Cristos.

Dacă nu suntem în părtășie, Dumnezeu dispare, dar când suntem în părtășia divină, îl avem pe Dumnezeu și avem tot ce ne trebuie pentru a împlini scopul lui Dumnezeu. Așadar, Satan vrea să distrugă și să întrerupă părtășia noastră cu Dumnezeu prin intermediul păcatului. Nu ar trebui niciodată să credem că păcatele sunt ceva insignificativ.

Putem aplica sângele lui Cristos atunci când ne mărturisim păcatele, faptele rele pe care le săvârșim și putem să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră. A-L lua pe Cristos ca ofrandă pentru păcat înseamnă că omul nostru cel vechi este tratat (Romani 6:6), că păcatul din natura omului căzut este condamnat (8:3), că Satan, ca păcat în sine, este distrus (Evrei 2:14), că lumea este judecată și că stăpânitorul lumii este aruncat afară (Ioan 12:31).

Aceste cinci lucruri negative – omul nostru cel vechi, păcatul, Satan, lumea și stăpânitorul lumii – toate sunt tratate de Cristos ca ofrandă pentru păcat. Stăpânitorul acestei lumi implică autoritate sau putere și lupta pentru putere (vezi Luca 4:5-8; comp. cu Matei 20:20-21, 24; 3 Ioan 9).

Satan este adversarul lui Dumnezeu, dușmanul Său, căci el luptă pentru putere. Și acum întreaga omenire, inclusiv tu și cu mine, ne luptăm pentru putere. Chiar și în slujirea Domnului, de multe ori suntem ca mama fiilor lui Zebedei, încercând să obținem mai multă putere sau poziție pentru noi înșine sau pentru cei apropiați nouă. O, Doamne Isuse!

Trebuie să-I dăm Domnului preeminența în toate lucrurile și să-I acordăm primul loc în toate lucrurile. Atunci când facem lucruri precum cumpărăturile, mersul la serviciu, treburile casnice sau chiar odihna, în toate lucrurile, trebuie să-I dăm lui Cristos preeminența. Trebuie să-I acordăm primul loc.

Lupta pentru putere este rezultatul cărnii, a păcatului, a lui Satan, a lumii și a conducătorului lumii (Galateni 5:16-17, 24-26). Fie ca noi să nu ne provocăm sau invidiem unii pe alții. Uneori, chiar și printre noi, ne putem invidia unii pe alții sau provoca. Când alții apreciază un alt frate sau o soră și se pare că noi nu suntem atât de apreciați, invidia se ridică în noi.

Satan este conducătorul acestei lumi în această epocă și vrea închinare. Dar noi trebuie să ne închinăm doar lui Dumnezeu și să-I dăm doar lui Cristos primul loc. Legea păcatului în carnea noastră este puterea, tăria și energia spontană de a lupta cu Dumnezeu. O, Doamne!

Există o astfel de lege a păcatului în carnea noastră, care ne învinge întotdeauna, căci permite cărnii să se lupte cu Dumnezeu. Legea ofrandei pentru păcat este legea vieții Cristosului pneumatic, pe care-L savurăm, pentru a ne elibera automat și spontan de legea păcatului (Romani 7:23; 8:2; Levitic 6:24-30; comp. cu 7:1-10).

Aleluia pentru legea Duhului vieții în duhul nostru! Fie ca noi să învățăm să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră și ca ofrandă pentru abatere pentru faptele păcătoase pe care le săvârșim în viața noastră!

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să ne menținem părtășia cu Tine zi de zi. Vrem să rămânem în savurarea părtășiei divine. Amin, Doamne, vrem să umblăm în lumină, așa cum Tu ești în lumină, ca să avem părtășie unii cu alții. Te luăm ca ofrandă pentru păcat, pentru păcatul care locuiește în natura noastră. Te luăm ca ofrandă pentru abatere, pentru faptele păcătoase din conduita noastră. O, Doamne, ne dăm seama că avem păcat în natura noastră, căci însăși natura rea a lui Satan a fost injectată în noi pentru a deveni natura păcătoasă a fărădelegii care locuiește, acționează și lucrează ca o lege în fiecare om decăzut. Ne întoarcem la Tine, Doamne, și Te luăm ca ofrandă pentru păcat. Depindem de Tine. Te luăm ca viața noastră și ca totul pentru noi. Tu ești ofranda noastră pentru păcat. Slavă Domnului, atunci când Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat, omul nostru cel vechi este terminat, păcatul din natura omului căzut este condamnat, Satan, ca păcat, este distrus, lumea este judecată și conducătorul lumii este alungat! Slavă Domnului!

Prin părtășia noastră vie cu Dumnezeu, ne dăm seama că suntem păcătoși și Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat și ofrandă pentru abatere

Cum ne împărtășim din Cristos ca ofrandă pentru păcat și ofrandă pentru abatere? De ce trebuie să ne împărtășim din Cristos ca ofrandă pentru păcat? Și cum o facem? Pe măsură ce avem părtășie cu Domnul, care este lumină, suntem expuși de păcatele noastre, faptele nelegiuite din conduita noastră și, de asemenea, ne dăm seama că avem păcat în natura noastră, în carnea noastră.

Prin părtășia noastră autentică, intimă, vie și iubitoare cu Dumnezeu, care este lumină (1 Ioan 1:5; Coloseni 1:12), ne vom da seama că suntem păcătoși și Îl vom lua pe Cristos ca ofrandă pentru păcat și ofrandă pentru abatere.

Nu prin introspecție sau autoanaliză vedem cât de păcătoși suntem și cum însăși natura noastră este păcătoasă; ci sub lumina Domnului, pe măsură ce avem părtășie cu El. Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul și Îl savurăm, cu atât vom ști mai mult cât de răi suntem.

Avem aceasta ca experiență în viața noastră creștină de multe ori. Pe măsură ce ne facem timp să-L contemplăm pe Domnul, petrecând timp cu El în cuvântul Său sau chiar doar să ne mărturisim păcatele Lui, ne dăm seama cât de păcătoși suntem.

Pe de o parte, Îl iubim pe Domnul și Îl savurăm; pe de altă parte, ne dăm seama cât de păcătoși și răi suntem (Isaia 6:5; Luca 5:8; Romani 7:18). Pe de o parte, Dumnezeu este dragoste; pe de altă parte, Dumnezeu este lumină. Faptul că El este lumină înseamnă faptul că El este dragoste, căci atunci când El strălucește asupra noastră în dragostea Sa, nu suntem lăsați în autoamăgire.

Nu ar trebui să luăm strălucirea și expunerea Lui într-un mod negativ; mai degrabă, pe măsură ce El ne atinge și expune păcatele din conduita noastră și chiar păcatul din natura noastră, fie ca noi să rămânem cu El și să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat și ca ofrandă pentru abatere.

Putem aplica sângele Său prețios pentru toate păcatele noastre, pentru a fi spălate și curățite, și putem lua pe Cristos ca ofrandă pentru păcat pentru păcatul din natura noastră. Putem să punem deoparte ceva timp pentru a fi cu Domnul într-un loc retras, unde nu avem distrageri, și pur și simplu să-I permitem să strălucească asupra noastră și în noi pentru a ne expune păcatele.

Sub lumina Lui, ne dăm seama cât de păcătoși suntem. Cu cât ne mărturisim mai mult păcatele, cu atât ne dăm seama că avem mai multe de mărturisit. În timpul nostru singur cu Domnul, chiar și îngenunchind înaintea Lui, ne mărturisim păcatele, iar lumina Lui expune tot mai multe păcate.

Suntem o constituție a păcatului, o fabrică producătoare de păcate, și chiar natura noastră este păcat în carne. O, Doamne Isuse! Pe măsură ce avem părtășie cu Dumnezeu, care este lumină, ne vedem păcatele, ne mărturisim păcatele și ne menținem părtășia cu Dumnezeu luându-L pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră și ca ofrandă pentru abatere pentru faptele păcătoase din comportamentul nostru.

Sub lumina Lui, ne dăm seama că avem păcat în natura noastră și păcate în comportamentul nostru. Realizarea faptului că avem o natură păcătoasă și luarea lui Cristos ca ofrandă pentru păcat ne face să fim judecați și supuși, iar această realizare ne păstrează, căci ne face să nu avem nicio încredere în noi înșine (Filipeni 3:3; Exod 4:6).

Ne dăm seama că suntem păcătoși și nu avem nicio încredere în noi înșine; îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat și, de asemenea, ca ofrandă pentru abatere. O, Doamne!

Ne împărtășim din Cristos ca ofrandă pentru păcat, în sensul de a-L savura ca viața noastră, viața care poartă păcatele altora, pentru a putea purta problemele poporului lui Dumnezeu, administrându-L pe Cristos ca viața care purtă păcatul, pentru ca ei să fie păstrați în unitatea Duhului (vezi 1 Ioan 5:16; Levitic 10:17).

Pe de o parte, Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră; pe de altă parte, putem fi una cu El în aceasta, purtând păcatele altora, administrându-L pe Cristos ca viața care purtă păcatul.

Fie ca noi să avem o astfel de experiență astăzi pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, prin menținerea părtășiei noastre cu Dumnezeu.

Doamne Isuse, venim la Tine așa cum suntem; vrem să Te atingem și să umblăm în lumină, așa cum Tu ești lumină. Vrem să rămânem într-o părtășie intimă, iubitoare, vie și autentică cu Tine zi de zi. Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție. Ne deschidem luminii Tale. Strălucește asupra noastră. Strălucește în noi. Fie ca noi să ne dăm seama că suntem păcătoși și să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră. Amin, Doamne, Te iubim și Te savurăm și, sub lumina Ta, vedem cât de păcătoși suntem. O, cât de răi suntem în natura noastră, căci însăși natura noastră în carne este păcat! Venim la Tine pentru a avea părtășie cu Tine într-un mod intim, viu și iubitor; spunem Amin strălucirii Tale. O, Doamne, cu cât Te iubim mai mult și Te savurăm, cu atât vedem și ne dăm seama cât de păcătoși suntem. Ne dăm Ție astăzi. Te luăm ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră. Te luăm ca ofrandă pentru abatere pentru faptele păcătoase din conduita noastră. Vrem să ne menținem părtășia cu Tine pe tot parcursul zilei! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, In Fellowship with God we Realise we’re Sinful & we take Christ as our Sin Offering, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 35 cu tema: Părtășia vieții eterne — realitatea trăirii în Trupul lui Cristos (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Șarpele și mireasa: să vedem cum noi, ca și creștere a Satan, devenim creșterea lui Cristos

26/02/2020 by Credincios in Cristos 6 Comments

În Ioan 3 vedem șarpele și mireasa; deși am fost mușcați de șarpe și suntem șerpi în natură, Cristos a venit și a fost ridicat ca Substitut al nostru, a purtat judecata lui Dumnezeu pentru noi și acum noi putem crede în El pentru a deveni parte a creșterii Sale, mireasa Sa.

Ce plan extraordinar și ce destin minunat avem! Și totul depinde de realizarea noastră și de a vedea că suntem păcătoși, șerpi în natură și ne pocăim pentru a primi viața divină.

Copiii lui Israel au fost mușcați de șerpi înfocați în Num. 21 și au trebuit să privească la șarpele de bronz ridicat pe stâlp pentru a trăi; noi am fost mușcați de Satan și avem natura sa păcătoasă în noi și trebuie să privim (să credem în) la Isus și să trăim.

Dumnezeu ne-a creat după chipul Său și după asemănarea Lui, pentru ca noi să primim viața Lui și să devenim una cu El, chiar pentru a fi mireasa Sa, soția Sa.

Cu toate acestea, înainte ca viața lui Dumnezeu să poată intra în noi, Satan a intervenit și ne-a înșelat, injectându-și natura lui rea și otrăvitoare. Acum toți oamenii se nasc în păcat – toți oamenii se nasc „șerpești” în natură și nu este nevoie ca părinții să-i învețe pe copii cum să păcătuiască, căci aceștia o fac spontan și automat.

Când lumina Domnului strălucește asupra noastră și ne dăm seama că suntem păcătoși, ne pocăim întorcându-ne de la orice din trecut la El și avem o schimbare de gândire și de scop.

A ne pocăi înseamnă a avea o schimbare a minții rezultând în regret și a avea o schimbare a scopului, întorcându-te de la toate celelalte lucruri către Dumnezeu Însuși.

Ne pocăim nu doar inițial când am crezut în Domnul, ci în fiecare zi trebuie să ne pocăim.

Există atât de multe lucruri care ne distrag de la savurarea și experimentarea lui Cristos, și zi de zi trebuie să ne pocăim și să ne întoarcem către Domnul, pentru a putea primi și savura viața divină și eternă a lui Dumnezeu.

Domnul ne aranjează mediul și circumstanțele pentru ca noi să primim mântuirea Sa și să-L savurăm ca viață, iar din partea noastră trebuie să cooperăm cu El, permițându-I să strălucească asupra noastră și pocăindu-ne atunci când El expune anumite lucruri în noi.

Este o mare binecuvântare ca să știm că Cristos a venit în asemănarea cărnii păcatului, pentru ca El să moară pe cruce ca Substitut al nostru, Substitutul nostru, pentru ca noi să privim la El, crezând în El pentru a primi viața veșnică.

Iar această primire nu este o dată pentru totdeauna – noi primim și savurăm în mod constant viața veșnică, întrucât ne pocăim sub strălucirea Domnului și Îl luăm pe Cristos ca realitatea ofrandei pentru păcat, realitatea șarpelui de bronz. Aceasta ne va constitui ca să fim mireasa lui Cristos.

Cristos ca adevărata ofrandă pentru păcat a purtat pentru noi judecata lui Dumnezeu, pentru ca noi să credem și să avem viața veșnică

Majoritatea credincioșilor cunosc Ioan 3:16 și iubesc foarte mult acest verset, deoarece transmite dragostea lui Dumnezeu față de noi; dar Ioan 3:16 este rezultatul versetelor 14-15, care vorbesc despre faptul că Moise a ridicat șarpele în pustie.

Ioan 3:16 este rezultatul versetelor 14 și 15; primirea vieții divine și veșnice este rezultatul înălțării lui Cristos pe cruce ca șarpele de bronz, adevărata ofrandă pentru păcat.

Așa cum Moise a ridicat șarpele în pustie, pentru ca toți cei mușcați de șerpii înfocați să privească la el și să trăiască, tot astfel, Domnul Isus a fost ridicat ca Substitut al nostru pentru a purta judecata lui Dumnezeu pentru noi, pentru ca noi să privim la El (adică să credem în El) și să avem viață veșnică.

Chiar și un astfel de gentilom ca Nicodim, un învățător al legii cu un înalt standard de moralitate, care a căutat învățături să se perfecționeze în fața lui Dumnezeu, chiar și un astfel de om a trebuit să-și dea seama că el era șerpesc în natură și că trebuia să creadă în Isus ca realitatea șarpelui de bronz.

Când ne dăm seama că suntem șerpești în natură și credem în Domnul Isus ca șarpele de bronz ridicat ca Substitut al nostru, avem viață veșnică; aceasta înseamnă să fim regenerați, și anume a primi viața divină a lui Dumnezeu.

În ochii lui Dumnezeu, Domnul Isus a fost ridicat ca Substitut al nostru pentru a purta judecata lui Dumnezeu pentru noi, astfel încât să putem privi la El și să primim și să savurăm viața veșnică; aceasta este manifestarea reală a iubirii lui Dumnezeu față de lume.

Faptul că Cristos a murit pe cruce ca șarpele de bronz înseamnă că El a murit ca adevărata ofrandă pentru păcat.

În Lev. 10:17 vedem ofranda pentru păcat; preotul s-a împărtășit de ofranda pentru păcat pentru a purta nelegiuirea poporului. Aceasta înseamnă că noi ne împărtășim din Cristos ca ofranda pentru păcat în sensul de a participa în viața lui Cristos, viața care poartă păcatele altora, ca viață a noastră, pentru ca noi să putem purta problemele poporului lui Dumnezeu.

Savurarea bogată din Cristos ca ofranda noastră pentru păcat în viața de biserică ne permite să-L administrăm pe Cristos credincioșilor ca viață care tratează păcatul pentru ca aceștia să trateze păcatele lor și, astfel, să restabilească părtășia cu Dumnezeu.

Când credem întru Cristos noi primim viața Lui, iar această viață este o viață care tratează păcatul; viața care a fost eliberată de Cristos după ce a fost ridicat este o viață care tratează păcatul.

Această viață tratează păcatul dinn ființa noastră, iar când distribuim viață altora, această viață este o viață care tratează păcatul în ei pentru ca ei să-și trateze păcatul.

Trebuie să-L savurăm mai mult pe Domnul ca viață, iar atunci când îi întâlnim pe ceilalți, îi vizităm pe cei noi din biserică, trebuie ca pur și simplu să le administrăm pe Cristos, pentru că acest Cristos ca viață va trata păcatul din ei. El este adevărata ofrandă pentru păcat și viața Sa este o viață care tratează păcatul.

Mulțumim Doamne că ai iubit lumea atât de mult încât ai dat pe singurul Tău Fiu născut, astfel încât oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Ne-am născut în Adam, șerpești în natură, dar Îl putem privi pe Isus crezând în El ca realitatea șarpelui de bronz și putem primi viața veșnică, viața lui Dumnezeu! O, ce fel de iubire este asta! Îți mulțumim Doamne că Tu ești ofranda pentru păcat și Tu ne-ai dat viața Ta care tratează păcatul. Vrem să să venim la Tine în mod continuu ca să Te savurăm, să Te experimentăm și chiar să Te administrăm altora ca viață care tratează păcatul.

Șarpele și mireasa: să vedem cum noi, ca și creștere a Satan, devenim creșterea lui Cristos

Când Satan șarpele ne-a mușcat, el a injectat otrava naturii sale în noi pentru a ne face creșterea lui; prin căderea în păcat, întreaga rasă umană a devenit creșterea lui Satan.

Cu toate acestea, Ioan 3 dezvăluie că, chiar dacă suntem șepri în natură și trebuie să credem în Domnul Isus ca realitate a șarpelui de bronz, prin regenerare noi devenim creșterea lui Cristos, mireasa Lui.

Ioan 3 dezvăluie că regenerarea nu înseamnă doar că viața divină e adusă în noi, credincioșii în Cristos; regenerarea este pentru a ne face mireasa corporativă pentru creșterea lui Cristos (Ioan 3:29-30).

Așa cum Adam a fost crescut / sporit în Eva, mireasa și soția sa, tot așa Cristos este crescut / sporit în biserică, mireasa și soția Sa (Gen. 2:21-22).

Prin faptul că Cristos a fost ridicat pe cruce ca șarpele de bronz, creșterea lui Satan a devenit creșterea lui Cristos, mireasa Sa; noi, care am fost cândva creșterea lui Satan, am devenit creșterea lui Cristos.

Deci Biblia vorbește nu doar despre o minunată poveste de dragoste divină între Dumnezeu și om, ci și despre șarpe și mireasă; Biblia ne arată cum noi, ca și creștere a Satan, devenim creșterea lui Cristos pentru a fi mireasa Lui.

Cristosul nelimitat trebuie să aibă o creștere universală, iar El este în proces de a obține această creștere astăzi.

El dă Duhul fără măsură (Ioan 3:34) pentru a produce și a zidi biserica ca creștere a lui Cristos.

Fiecare dintre milioanele de oameni care cred în Domnul Isus a primit Duhul incomensurabil pentru a face parte din creșterea universală a Cristosului nelimitat. Aleluia!

Chiar dacă Satan și-a injectat natura păcătoasă în noi, crezând în Cristos suntem regenerați și devenim creșterea lui Cristos!

Cristosul nelimitat dă Duhul incomensurabil pentru a produce o creștere universală a Sa, care este biserica în calitate de Trup al lui Cristos finalizat în Noul Ierusalim. Toate persoanele regenerate sunt componentele miresei, care se vor căsători cu Domnul Isus în calitate de Mire.

Regenerarea înseamnă nu numai că primim viața divină în duhul nostru, ci și că ființa noastră șerpescă este anulată și că primim viața divină pentru a deveni o ființă nouă care face parte din mireasa lui Cristos! Aleluia!

Aici vedem șarpele și mireasa – prin regenerare, noi cei care au fost șerpi în natură devenim mireasa lui Cristos pentru a fi creșterea Lui! Amin!

Regenerarea este pentru producerea miresei lui Cristos, căci prin regenerare, ființele șerpești devin fii ai lui Dumnezeu pentru a face parte din creșterea, sporirea lui Cristos în umanitate.

Intenția lui Ioan 3 este de a ne arăta că Cristosul nelimitat trebuie să aibă o creștere universală și că El este în proces de a obține această creștere astăzi; Duhul incomensurabil produce o creștere universală a Cristosului nelimitat (Ioan 3:29-36). Amin!

Putem spune chiar că, considerată ca un întreg, Biblia dezvăluie șarpele și miresa. Ce minunat!

În Biblie vedem povestea de dragoste divină, dar vedem și șarpele și mireasa – șarpele vrea să ne frustreze povestea de dragoste cu Domnul și să ne oprească din a-I spune cât de mult Îl iubim, dar prin regenerare devenim parte a miresei a lui Cristos, iar acum devenim în realitate mireasa lui Cristos! Aleluia!

Mulțumim Doamne Isuse că ai murit pentru a ne regenera cu viața Ta divină și pentru a ne face parte din mireasa lui Cristos! Aleluia, noi, care suntem șerpești în natură, putem fi regenerați și putem anula natura noastră șerpească, pentru a putea deveni parte a creșterii lui Cristos, a bisericii! Amin, Doamne, fie ca Tu să crești și iar noi să scădem; crești în noi pentru mireasa lui Cristos și fă-ne parte din creșterea Ta pe pământ. Vrem să primim și să savurăm Duhul incomensurabil, astfel încât Cristosul nelimitat să obțină o creștere universală pentru Sine!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The serpent and the Bride: how we as Satan’s Increase are Becoming Christ’s Increase (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 6 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să credem în Cristos ca realitatea șarpelui de bronz și să savurăm viața Sa care tratează păcatul

01/08/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

Șarpele de bronz din Numeri 21:4-9 este un tip reprezentativ al Domnului Isus, care a fost crucificat în asemănarea cărnii păcatului ca Substitut și înlocuitor al nostru pentru ca noi, păcătoșii care suntem mușcați de șarpe, să Îl privim (să credem în El) și să avem viață eternă.

În Numeri 21 cei din poporul Israel au devenit nerăbdători pe drum și au murmurat împotriva lui Moise și Aaron, plângându-se că nu este mâncare și apă în pustie, iar sufletul lor detestă mana pe care trebuiau să o mănânce în fiecare zi.

Poporul s-a plâns atât de mult încât Domnul a trimis șerpi înfocați printre ei și i-a mușcat, așa că mulți dintre ei au murit; acest lucru arată că noi, ca oameni decăzuți, am fost mușcați de cel rău, șarpele, și suntem pe moarte.

În Mat. 3:7 Domnul Isus i-a numit pe farisei și pe saduchei pui de vipere, iar în Ioan 8:44 El a spus că: Voi sunteți de la tatăl vostru, diavolul. În 1 Ioan 3:10, Ioan ne spune că există copiii lui Dumnezeu sau copiii diavolului. Dacă oamenii nu sunt regenerați, ei sunt copiii diavolului.

Poporul lui Israel a venit la Moise și a mărturisit că au păcătuit plângându-se și murmurând împotriva lui Iehova, și i-au cerut să meargă la Dumnezeu în numele lor; Dumnezeu i-a spus lui Moise să facă un șarpe de bronz asemănător cu șarpele înfocat care a mușcat poporul, și să îl ridice pe un stâlp.

Toți cei care au fost mușcați de șarpele înfocat și priveau la șarpele de bronz trăiau.

Aceasta este o istorisire unică a cărții Numeri și este foarte semnificativă în viața noastră creștină de astăzi, pentru că Domnul Isus însuși a aplicat tipului șarpelui de bronz la Sine însuși.

În Ioan 3:14-15, în timp ce Domnul Isus vorbea cu acest bărbat în vârstă nobil, drept și respectat, Nicodim, El a spus: Așa cum Moise a ridicat șarpele în pustie, tot astfel trebuie să fie ridicat și Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă.

Știm cu toții că Cristos este realitatea tuturor lucrurilor pozitive din univers, dar aici vedem că Cristos este realitatea unui element negativ, șarpele de bronz. El a venit în asemănarea cărnii păcatului (El “S-a arătat ca un șarpe”, dar nu a avut otrava lui), dar fără păcatul în carne, și a venit să moară și să omoare șarpele și păcatul, astfel încât toți cei care cred în El să nu moară, ci să aibă viață eternă.

Și în conversația Sa cu Nicodim, Domnul S-a referit la El Însuși ca șarpele de bronz, făcând aluzie la faptul că Nicodim, care părea a fi un om bun, onorabil și aparent drept / neprihănit, a fost mușcat de șarpe și era șerpesc în natură.

Trebuie să vedem cum se aplică acest lucru la noi și cum Îl putem savura pe Cristos ca realitatea șarpelui de bronz.

Crezând în Cristos ca realitatea șarpelui de bronz, avem viața eternă

Ca descendenți ai lui Adam, toți oamenii au fost mușcați de șarpele vechi, Satan; Satan ne-a mușcat și ne-a infuzat cu otrava sa atunci când Adam a păcătuit, și toți suntem născuți în păcat. În ochii lui Dumnezeu, toți păcătoșii sunt nu doar mușcați de Satan, șarpele, ci ei sunt șerpești, adică au natura rea și otrăvitoare a lui Satan ca păcat.

Când copiii lui Israel au păcătuit împotriva lui Dumnezeu, au fost mușcați de șerpi; Dumnezeu i-a spus lui Moise să ridice un șarpe de bronz în numele lor, pentru judecata lui Dumnezeu, pentru ca toți cei care privesc la acel șarpe de bronz, să poată trăi.

Domnul Isus a venit în “asemănarea cărnii păcatului” (Rom. 8:3) – a cărui asemănare este cea din forma șarpelui de bronz – și în ceea ce privește păcatul pentru ca El să condamne păcatul în carne.

Șarpele de bronz avea forma șarpelui, dar era fără otrava șarpelui; Domnul Isus a venit în asemănarea cărnii păcatului, dar în nici un caz nu a avut păcatul cărnii.

E adevărat că Cristos a fost făcut “în asemănarea cărnii păcatului” când a devenit om și S-a îmbrăcat cu natura umană, dar El nu a participat în nici un fel în păcatul cărnii (2 Cor. 5:21).

Când a fost ridicat în carne pe cruce, prin moartea Sa, Satan, șarpele vechi, a fost tratat; El a murit ca realitatea șarpelui de bronz, astfel încât Dumnezeu să poată judeca șarpele vechi cu natura sa otrăvitoare.

Prin cruce Cristos, realitatea șarpelui de bronz, a tratat șarpele vechi și, de asemenea, natura șarpelui din omul decăzut (Evrei 2:14; Ioan 1:29).

La fel ca și copiii lui Israel, trebuie să privim la Cristos, realitatea șarpelui de bronz și să trăim; aceasta înseamnă că trebuie să credem în Cristos și să primim viața eternă!

Șarpele de bronz Îl simbolizează mai întâi pe Domnul Isus, apoi pe copiii lui Israel (care au păcătuit și ar fi trebuit să fie atârnați pe stâlp pentru a fi blestemați și judecați), iar în al treilea rând, îl simbolizează pe Satan, șarpele vechi.

Nu este vorba de faptul că copiii lui Israel au vrut și au fost porniți spre păcat, ci mai degrabă, șarpele din ei i-a determinat să păcătuiască. Când Dumnezeu i-a judecat pe copiii lui Israel, El a judecat de fapt șarpele; cel atârnat de stâlp era șarpele, nu copiii lui Israel.

Ca ființe umane noi am fost mușcați de șarpe și am păcătuit, iar acum există o natură șerpească în ființa noastră; prin natură, suntem una cu Satan, șarpele vechi, și suntem șerpești.

Dar slavă Domnului, Cristos a venit ca Substitut al nostru – El a venit ca realitatea șarpelui de bronz, și El a judecat șarpele pe cruce. Ceea ce avem nevoie este un Substitut, cineva care să poată fi judecat în numele nostru, și Dumnezeu L-a judecat pe Cristos ca realitatea șarpelui de bronz, care a venit în asemănarea cărnii păcatului.

Cristos, Substitut al nostru, a fost judecat prin faptul că a fost identificat cu noi, oamenii pe care i-a înlocuit.

De aceea, pe cruce vedem două înlocuiri: noi, ca oamenii care am fost răscumpărați de Cristos, am fost identificați cu Satan, și Cristos S-a identificat cu noi, poporul Său răscumpărat.

Când auzim Evanghelia, ne dăm seama că suntem șerpești în interior, păcătoși în natură și condamnăm pe Satan din noi; atunci, primim crucea lui Cristos și credem întru El și avem viață eternă!

Acesta este principiul regenerării: noi, care am fost identificați cu Satan și chiar suntem o parte din Satan, vedem că Domnul Isus a tratat identificarea noastră cu Satan pe cruce; prin urmare, condamnăm această identificare cu Satan și primim mântuirea Domnului cu urmarea că trăim și avem viață eternă! Aleluia!

Văzând că Domnul Isus ca realitate a șarpelui de bronz l-a tratat pe Satan, șarpele vechi, pe cruce, îl condamnăm pe Satan din noi, primim crucea, credem în Domnul și avem viață eternă prin credință!

Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai venit ca realitatea șarpelui de bronz pentru a trata șarpele vechi și natura noastră șerpească. Doamne, ne dăm seama că am fost mușcați de Satan, șarpele, și că suntem prin natură șerpești, chiar una cu Satan. O, Doamne, privim la Tine și credem în Tine, realitatea șarpelui de bronz, căci Tu ai venit în asemănarea cărnii păcatului, dar fără otrava acestuia, și ai tratat păcatul și pe Satan pe cruce! Aleluia, Isus Cristos l-a terminat pe Satan, păcatul și carnea pe cruce și putem crede în El, să avem viață eternă și să trăim!

Să Îl savurăm, să Îl aplicăm și să Îl distribuim pe Cristos ca viața care tratează păcatul în noi și alții

Cristos ca realitatea șarpelui de bronz se referă la El Însuși ca fiind realitatea ofrandei pentru păcat; s-ar putea să apreciem mai mult ofranda pentru abatere deoarece putem vedea câte păcate comitem, dar ofranda pentru păcat este un lucru mare.

Uneori, însă, am putea crede că luarea lui Cristos ca ofranda noastră pentru păcat este ceva teoretic, pentru că nu avem o înțelegere a ceea ce înseamnă faptul ca Cristos este ofranda pentru păcat. Deoarece Cristos este realitatea șarpelui de bronz, putem să Îl savurăm zi de zi și să Îl aplicăm la ființa noastră ca realitatea ofrandei pentru păcat.

Cristos nu este numai Cel care a tratat natura noastră păcătoasă pe cruce, dar El este și viața care tratează păcatul, viața care tratează natura noastră păcătoasă.

Prin urmare, noi nu doar Îl savurăm pe Cristos inițial ca realitatea șarpelui de bronz, atunci când credem în Domnul și ne dăm seama că Îl avem ca Substitut, dar zilnic Îl putem savura și aplica pe Domnul la ființa noastră ca realitatea ofrandei pentru păcat, viața care tratează păcatul.

Mai mult decât atât, Îl putem administra altora pe Cristos ca viața care tratează păcatul. Dacă știm că un anumit frate sau soră a săvârșit unele păcate, trebuie doar să ne rugăm pentru ei și să învățăm înaintea Domnului cum să Îl administrăm pe Cristos lor ca viața care tratează păcatul, pentru ca să își poată trata păcatele.

Viața lui Cristos este o viață care tratează păcate. În primul rând, noi trebuie să fim tratați prin faptul că savurăm viața lui Cristos care tratează păcatul și, apoi, trebuie să distribuim altora un astfel de Cristos ca viață care tratează păcatul.

A expune păcatele și greșelile altora și a pretinde că “strălucim cu lumina lui Dumnezeu asupra lor” nu înseamnă că aceștia vor primi vreun ajutor; ceea ce îi ajută pe alții este distribuirea lui Cristos de către noi ca viață care tratează păcatul.

În calitate de preoți, trebuie să îndepărtăm nelegiuirea congregației, savurând mai întâi pe Cristos ca viața care tratează păcatul și apoi având capacitatea de a îndepărta nelegiuirea poporului lui Dumnezeu.

Domnul să ne aducă într-o astfel de experiență; să ne dăm seama că mai întâi trebuie să Îl savurăm și să Îl aplicăm pe Domnul la noi înșine ca viața care tratează păcatul, și apoi trebuie să Îl distribuim altora ca viața care tratează păcatul.

Când mergem la alții care au păcătuit, mai întâi trebuie să le înmuiem inima împietrită; o persoană care păcătuiește, de obicei, are inima împietrită (Evrei 3:14) de înșelăciunea păcatului.

Trebuie să avem încredere în Domnul că avem harul cu duhul de a-i înmuia inima împietrită. Și apoi, atunci când inima lui se va înmuia, Cristos ca viață îi va fi distribuit într-un mod real și bogat, iar această viață va opera în el.

Nici măcar nu trebuie să menționăm greșelile sau păcatele sale – Cristosul pe care Îl distribuim altora va lucra în el pentru a expune ceea ce trebuie expus, și pentru a-l vindeca.

Așa cum medicamentul adecvat ajunge la părțile bolnave ale trupului nostru fizic și le vindecă, tot astfel și distribuirea lui Cristos altora ca viață care tratează păcatul va ajuta să îndepărtăm păcatele dintre sfinți.

Fie ca noi toți să învățăm să Îl luăm pe Cristos ca ofranda noastră pentru păcat, astfel încât să Îl putem distribui ca viața care tratează păcatul poporului lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, Te luăm ca ofranda noastră pentru păcat, pentru ca păcatul nostru să fie tratat și pentru ca să Te putem distribui altora ca viața care tratează păcatul. Doamne, Îți mulțumim că ai murit pentru noi pe cruce ca Substitut al nostru, ca realitatea șarpelui de bronz; Tu ai purtat păcatul nostru și ai terminat păcatul din natura noastră. Fie ca zi de zi să Te savurăm și să Te aplicăm ca realitatea ofrandei pentru păcat și să Te distribuim ca viața care tratează păcatul în alții. Amin, Doamne Isuse, Tu ești viața care tratează păcatul, viața care tratează natura noastră păcătoasă; vrem să Te experimentăm, să Te aplicăm și să Te distribuim ca pe o asemenea Persoană!