Noi, cei care credem în Cristos, Îl putem lua pe Cristos ca realitatea ofrandei pentru abatere pentru a-L experimenta ca fiind Cel Răscumpărător, Cel strălucitor și Cel care domnește, pentru a-L savura ca sursă de viață în părtășia vieții; ne putem mărturisi păcatele, iar Dumnezeu este credincios și drept să ne ierte păcatele și îl putem lua pe Cristos ca Avocat al nostru la Tatăl.
Amin, Doamne Isuse, vrem să rămânem în părtășia vieții divine. Îți mulțumim că ai venit în duhul nostru ca părtășia vieții, curgerea vieții. Fie ca noi să rămânem în părtășia vieții divine în toate zilele vieții noastre, ca să putem crește în viață spre maturitate, pentru zidirea Trupului lui Cristos. Te iubim, Doamne, și ne dăm Ție astăzi! Aplicăm sângele Tău prețios și venim la Tine! Amin!
În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, am savurat subiectul părtășiei vieții eterne – realitatea trăirii Trupului lui Cristos. În Epistolele lui Ioan, în special în prima sa epistolă, vedem dezvăluirea misterului părtășiei vieții eterne. Această părtășie este pur și simplu Dumnezeul Triunic care curge, curgerea Dumnezeului Triunic.
Am fost aduși în această părtășie prin primirea cuvântului lui Dumnezeu și ne lăsăm deoparte interesele private și ne unim cu alții pentru ca scopul lui Dumnezeu să fie împlinit. Această părtășie a vieții eterne, curgerea vieții divine în noi, este realitatea trăirii Trupului lui Cristos în unitatea Duhului.
Avem părtășie cu Dumnezeu și avem părtășie unii cu alții pur și simplu exersându-ne duhul omenesc pentru a-L atinge pe Dumnezeu ca Duh și pentru a fi zidiți împreună cu sfinții. Aceasta este o părtășie întrețesută: părtășie orizontală cu sfinții este întrețesută cu părtășie verticală, iar aceasta este contopirea lui Dumnezeu cu omul.
Părtășia divină este totul în viața creștină, căci atunci când părtășia dispare sau se oprește, și Dumnezeu dispare; Dumnezeu vine ca părtășie. Pe măsură ce rămânem în părtășia vieții, suntem uniți cu Dumnezeu și cu sfinții.
Totuși, pentru a rămâne în savurarea părtășiei divine, trebuie să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul nostru, pentru păcatul care locuiește în noi, și ca ofrandă pentru abatere, pentru faptele păcătoase din conduita noastră. El este ofranda noastră pentru păcat și Îl putem lua ca ofrandă pentru păcat în părtășia iubitoare, vie și intimă cu Dumnezeu, care este lumină.
În părtășia noastră cu Dumnezeu, suntem expuși cât de păcătoși suntem și ne pocăim, renunțăm la tot ce este din noi și depindem complet de Dumnezeu. Amin!
Îl luăm pe Cristos ca realitatea ofrandei pentru abatere, pentru a rămâne în părtășia vieții
Pe de o parte, trebuie să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul care locuiește în noi; pe de altă parte, trebuie să-L luăm pe Cristos ca realitatea ofrandei pentru abatere, pentru păcatele noastre, pentru faptele nelegiuite pe care le avem în conduita noastră.
A-L lua pe Cristos ca realitatea ofrandei pentru abatere înseamnă a-L experimenta ca fiind Cel Răscumpărător, Cel strălucitor și Cel care domnește, pentru a-L savura ca rezervă a vieții în părtășia vieții (1 Ioan 1:1—2:2; Apocalipsa 21:21, 23; 22:1-2).
Mielul, Cristos, este pe tron, iar Dumnezeu este în Cristos ca lampa care strălucește în și prin cetatea sfântă, Noul Ierusalim. Din El iese un râu, râul apei vieții, care este părtășie vieții divine. Din Dumnezeul răscumpărător, tronul lui Dumnezeu și al Mielului, curge un râu de apă a vieții.
Pentru a rămâne în părtășia vieții, trebuie să-L luăm pe Cristos ca realitatea ofrandei pentru abatere. Dacă acordăm atenție curgerii vieții din noi, sentimentele noastre interioare vor deveni mai tandre și mai sensibile și vom simți chiar și cel mai mic păcat, cea mai mică izolare și vom veni la Domnul pentru a mărturisi, astfel încât curgerea vieții să fie restabilită.
Când Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru abaterea noastră, trebuie să facem o mărturisire temeinică a tuturor păcatelor și impurităților noastre, pentru a putea avea o conștiință bună și curată (Fapte 24:16; 1 Timotei 1:5, 19; 3:9; 2 Timotei 1:3; Evrei 9:14; 10:22).
Trebuie să ne exersăm pentru a avea o conștiință fără ofensă față de Dumnezeu și față de oameni. În exersarea duhului nostru, prima funcție a duhului nostru este conștiința; nu putem spune că ne exersăm duhul dacă nu ne exersăm conștiința.
Trebuie să iubim dintr-o inimă curată, dintr-o conștiință bună și dintr-o credință neprefăcută. Conștiința noastră este un test și o verificare pentru a ne păstra în credință. Conștiința noastră este partea conducătoare a duhului nostru. Dacă vrem să ne exersăm duhul, dacă acordăm atenție duhului nostru, pentru a putea rămâne în părtășia vieții, trebuie să acordăm atenție simțului conștiinței noastre.
Dacă ne mărturisim păcatele sub lumina Domnului, fiind de acord cu strălucirea Domnului asupra păcatelor noastre, Dumnezeu este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire (1 Ioan 1:7, 9). Slavă Domnului!
Când ne mărturisim păcatele, Dumnezeu este credincios în cuvântul Său ca să ne ierte păcatele și e drept în răscumpărarea Sa ca să ne curețe de orice nelegiuire. Mai mult, Cristos, ca Frate al nostru mai mare, este Avocatul nostru la Tatăl pentru a ne restabili părtășia întreruptă cu Tatăl, astfel încât să putem rămâne în savurarea părtășiei divine (1 Ioan 2:1-2).
Scopul este să rămânem în părtășia vieții; cu toate acestea, păcătuim în continuare, iar Domnul strălucește și ne expune păcatele, așa că ne mărturisim păcatele, suntem spălați și curățiți, iar Avocatul nostru ne restaurează părtășia cu Tatăl.
Cuvântul pentru avocat este parakletos, care este tradus și prin mângâietor în Evanghelia după Ioan. El este Mângâietorul și Avocatul nostru. Cristos este avocatul nostru spiritual care ne pledează cauza. Mai întâi, El Și-a vărsat sângele pentru a ne curăța; apoi, El vine alături de noi pentru a ne pleda cauza la Tatăl.
Avem atât sângele prețios al lui Cristos, cât și persoana prețioasă a lui Cristos ca Avocat al nostru. Faptul că El este Avocatul nostru la Tatăl, nu la Dumnezeu, înseamnă că este o afacere de familie, o treabă de familie. Păcatele noastre sunt împotriva Tatălui nostru, care nu este doar Dumnezeu, ci Dumnezeu Tatăl nostru. Suntem copiii Lui. Locuim în casa Lui. Îl iubim și Îl savurăm.
Dar uneori suntem ca niște copii obraznici, încălcând regulile Lui și păcătuind împotriva Lui. Așadar, El strălucește asupra noastră, ne expune păcatele și noi ne mărturisim păcatele. Pe măsură ce ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne curețe și să ne ierte păcatele.
Mai mult, Domnul Isus este Avocatul nostru la Tatăl, căci El, ca Frate al nostru mai mare, se roagă înaintea lui Dumnezeu în numele nostru pentru a ne restabili părtășia cu El. Curățirea cu sângele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, rezolvă problema separării de Dumnezeu, problema vinovăției din conștiința noastră și problema acuzațiilor din partea lui Satan, permițându-ne astfel să avem o viață zilnică plină de prezența lui Dumnezeu (Psalmul 103:1-4, 12-13; 32:1-2; Apocalipsa 12:10-11).
Îl biruim pe dușman prin sângele Mielului. Când ne mărturisim păcatele sub lumina Domnului, uneori conștiința noastră devine sensibilă și simțim că nu suntem iertați; ne-am mărturisit, dar Satan încă ne acuză. Așadar, trebuie să credem cuvântul lui Dumnezeu și să ne bazăm pe cuvântul Lui, declarând că Domnul ne-a iertat, ne-a curățit și chiar ne-a uitat păcatele.
El ne-a îndepărtat păcatele departe de El și, cât de departe este răsăritul de apus, atât de departe ne-a îndepărtat păcatele și fărădelegile. El chiar aruncă păcatele noastre în adâncurile mării (Mica 7:19) și nu-Și mai aduce aminte de păcatele noastre (Evrei 8:12). Slavă Domnului!
Acum, că suntem iertați și spălați prin faptul că Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru abatere, prin mărturisirea păcatelor noastre în lumina divină, putem veni să-L bem pe Cristos ca apă vie pentru a deveni Noul Ierusalim (Ioan 4:14-18).
Rezultatul faptului că Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru abatere, prin mărturisirea păcatelor noastre, este că suntem aduși înaintea Domnului, ca izvor de apă, ca să bem din El și suntem zidiți împreună în El și cu sfinții pentru a deveni biserica în calitate de Trupul lui Cristos, finalizându-se în Noul Ierusalim! Slavă Domnului!
Faptul de a-L lua pe Cristos ca ofrandă pentru abatere, pentru a primi iertarea păcatelor, rezultă în frica noastră de Dumnezeu și în iubirea lui Dumnezeu de către noi, căci cui i se iartă mult, iubește mult (Psalmul 130:4; Luca 7:47-50).
Nu mai există condamnare. Suntem curățiți. Îl iubim. Ne temem de El, temându-ne să nu-I pierdem prezența. Amin!
Doamne Isuse, Te luăm ca realitate a ofrandei pentru abatere, ca să Te putem experimenta ca fiind Cel Răscumpărător, Cel strălucitor și Cel care domnește! Venim la Tine, Doamne, și vrem să Te savurăm ca sursă de viață în părtășia vieții! Îți mulțumim pentru strălucirea Ta. Suntem de acord cu strălucirea Ta. Ne mărturisim păcatele, fărădelegile, greșelile și neajunsurile sub strălucirea Ta. Amin, Doamne, Îți mulțumim că putem face o mărturisire temeinică a tuturor păcatelor și impurităților noastre, ca să avem o conștiință bună și curată. Aleluia, dacă ne mărturisim păcatele, Dumnezeu este credincios în cuvântul Său pentru a ne ierta păcatele și drept în răscumpărarea Sa pentru a ne curăța de orice nedreptate! Amin, Doamne, Te lăudăm că ești Avocatul nostru la Tatăl pentru a ne restaura părtășia întreruptă cu Tatăl, pentru ca noi să rămânem în savurarea părtășiei divine!
Experimentăm ciclul spiritual al vieții eterne, părtășiei, luminii, și a sângelui pentru a rămâne în părtășia divină și a crește în viață spre maturitate
În 1 Ioan 1:1-9 vedem un ciclu spiritual în viața noastră creștină format din patru lucruri cruciale: viața eternă, părtășia vieții eterne, lumina divină și sângele lui Isus, Fiul lui Dumnezeu. Scrierea apostolului Ioan este misterioasă, însă e atât de organică și încurajatoare; el scrie folosind cuvinte foarte comune, dar conceptul și experiența din spatele acestor lucruri sunt foarte profunde și dulci.
Noi, credincioșii în Cristos, am fost aduși în părtășia vieții divine atunci când am fost regenerați și am început să umblăm în lumină, așa cum Dumnezeu este în lumină. Pe măsură ce trăim în lumina divină, suntem sub strălucirea Domnului și suntem expuși.
Lumina divină expune, conform naturii divine a lui Dumnezeu și prin natura lui Dumnezeu în noi, toate păcatele, eșecurile, greșelile și defectele noastre care contrazic lumina pură a lui Dumnezeu, dragostea Sa perfectă, sfințenia Sa absolută și dreptatea Sa extraordinară.
Suntem pur și simplu expuși, iar conștiința noastră este luminată. Suntem condamnați în conștiința noastră, căci conștiința noastră este luminată. Avem nevoie de curățirea sângelui răscumpărător al Domnului Isus.
Ne mărturisim păcatele sub lumina Domnului, fără a ne justifica păcatele și greșelile, nici a ne lupta cu lumina, iar sângele răscumpărător al Domnului Isus ne curăță în conștiința noastră. Pe măsură ce ne mărturisim păcatele, suntem spălați și curățiți, conștiința noastră este purificată și curățită, iar părtășia noastră cu Dumnezeu și unii cu alții este restaurată.
Pe de o parte, avem o relație neîntreruptă cu Dumnezeu, căci suntem copiii Lui și avem viața și natura Lui. Pe de altă parte, părtășia noastră cu Dumnezeu poate fi întreruptă din cauza păcatului, deci este condiționată. Putem să ne menținem părtășia cu Dumnezeu și să rămânem în părtășia divină prin curățirea constantă a sângelui lui Cristos.
Aici vedem un ciclu spiritual format din patru lucruri principale în experiența noastră creștină. Mai întâi, avem viața eternă, apoi există părtășia vieții eterne, apoi avem lumina divină și, în final, sângele lui Isus, Fiul lui Dumnezeu.
În primul rând, pe măsură ce savurăm viața eternă, avem părtășia vieții, iar această părtășie cu viața eternă ne aduce în lumina divină. În lumina divină, suntem expuși să ne vedem păcatele și greșelile, așa că le mărturisim, iar sângele lui Isus ne curăță de toate păcatele noastre.
Pe măsură ce suntem curățiți de sângele lui Isus, avem mai multă viață eternă, care aduce părtășia vieții, iar lumina divină strălucește asupra noastră și ne mărturisim din nou păcatele, fiind spălați de sângele lui Cristos.
Aceasta este experiența noastră zi de zi; este un ciclu spiritual în viața noastră creștină, care ne duce mai departe în creșterea vieții divine până când ajungem la maturitatea vieții. Slavă Domnului că avem provizia vieții divine, părtășia vieții eterne, lumina divină și sângele lui Cristos pentru ca noi să mergem mai departe cu El!
Suntem în familia lui Dumnezeu și savurăm bogățiile ființei lui Dumnezeu în duhul nostru. Dar când greșim și încălcăm regulile familiei, când păcătuim, Domnul strălucește asupra noastră, mărturisim, El ne iartă, iar Avocatul nostru pledează cazul nostru înaintea Tatălui pentru a ne restabili părtășia cu El.
Trebuie pur și simplu să rămânem în acest ciclu spiritual în viața noastră spirituală, astfel încât să putem merge mai departe cu Domnul în creșterea vieții divine până când ajungem la maturitatea vieții. Amin!
Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Îți mulțumim că ne-ai împărtășit viața Ta eternă, aducându-ne în părtășia vieții eterne. Prețuim curgerea dulce a vieții. Vrem să trăim în părtășia vieții divine astăzi, umblând în lumină. Amin, Doamne, pe măsură ce trăim în lumină, Tu expui toate păcatele, fărădelegile, eșecurile și defectele noastre. O, Doamne, luminează-ne conștiința și expune orice obstacol din calea curgerii vieții. Ne mărturisim păcatele. Suntem de acord cu lumina Ta. Spunem Amin la ceea ce Tu spui că este păcat, fărădelege, impuritate, eșec și defect în noi. Amin, Doamne, curăță-ne cu sângele Tău prețios. Curăță-ne în conștiința noastră de toate păcatele noastre, ca să menținem părtășia noastră cu Dumnezeu și unii cu alții. O, Doamne, vrem să rămânem în acest ciclu spiritual în viața noastră creștină. Vrem să ne menținem părtășia cu Domnul și unii cu alții prin intermediul vieții eterne, al părtășiei vieții, al luminii divine și al sângelui lui Cristos, care contribuie la creșterea noastră în viața divină până când ajungem la maturitatea vieții!
