savurăm bogățiile lui Cristos

Viața creștină este o viață de rămânere în Domnul fără izolare sau limitare

12/01/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Cristos este adevărata vie și noi suntem mlădițele din viță; viața noastră creștină este o viață de rămânere în Domnul, pentru că separat de El nu putem face nimic, iar când rămânem în El, El rămâne în noi și El este totul pentru noi. Amin! Săptămâna aceasta venim la un alt aspect al vieții creștine; titlul pentru această săptămână este, Să rămânem în separat de El ca adevărata viță.

Am văzut că avem o viață altoită, pentru că am fost altoiți în Cristos pentru a avea o unire organică cu El. Viața noastră umană poate fi unită cu viața divină prin altoire, iar noi, credincioșii în Cristos, am fost altoiți în Cristos pentru a fi multele mlădițe care rămân în Cristos, vița.

Mai mult, am văzut că, atunci când rămânem în uniunea organică cu Domnul, savurăm Duhul compus, atotinclusiv și dătător de viață cu duhul nostru. Acesta este Duhul care Dumnezeu este astăzi și El este în noi – chiar unit cu noi ca un singur duh. Acum trebuie să învățăm să rămânem în Cristos ca viță de vie adevărată, realizând că am fost altoiți în El și că Duhul ne-a fost dat pentru a fi rezerva noastră îmbelșugată.

Viața creștină este o viață de rămânere în Domnul. În Ioan 15, Domnul a vorbit despre El ca fiind vița și noi, mlădițele, și El a spus că trebuie să rămânem în El pentru ca El să rămână în noi. Mulți credincioși de-a lungul anilor și de-a lungul secolelor au considerat aspectul rămânerii în Domnul. Astăzi, pe măsură ce Îl căutăm pe Domnul și Îl iubim, trebuie să prețuim cuvântul Domnului cu privire la nevoia noastră de a rămâne în El.

Ce înseamnă a rămâne în Domnul? Andrew Murray are o carte intitulată, Rămânem în Cristos (Abiding in Christ, titlul în engleză); dacă citim această carte, vedem în principal nevoia ca noi să ne consacram viețile Domnului, dar este posibil să nu vedem aspectul rămânerii în El și cum putem rămâne în El.

Mulțumim Domnului pentru slujba epocii care a deschis aspectul rămânerii în Domnul în experiența noastră. Domnul Isus este adevărata vie și noi suntem mlădițele. Aceasta nu este doar o ilustrație sau o figură de stil referitoare la relația noastră cu Domnul; aceasta este realitatea noastră. Între viță de vie și mlădițe se întâmplă ceva misterios, profund și minunat. Mlădițele rămân în viță, iar via crește în mlădițe.

În Biblie, Dumnezeu folosește multe ilustrații și relații pentru a descrie felul de relație pe care El o are cu noi. De exemplu, Cristos este Răscumpărătorul nostru, iar noi suntem poporul Său răscumpărat. Cristos este Stăpânul nostru, iar noi suntem sclavii Lui. El este soțul și noi suntem soția Lui.

Dintre atâtea relații, cea mai organică, intimă și subiectivă relație dintre noi și Domnul, pe lângă Capul cu Trupul, este vița și mlădițele. Relația noastră dintre noi și Cristos este atât de intimă, atât de subiectivă și atât de organică, la fel cum este relația dintre viță de vie și mlădițe.

Domnul Isus este Adevărata Viță, organismul Dumnezeului Triunic în economia Sa

În Ioan 15:1 Domnul Isus a spus: Eu sunt vița adevărată. Aleluia, Cristos este vița! Mai mult, El este adevărata viță de vie. S-ar putea să existe alte vițe, dar El este adevărata viță de vie. De fapt, conform cu Apocalipsa 14:18, mai este o viță, vița pământului. Există și alte vițe contrafăcute, dar Domnul Isus Cristos este vița adevărată.

În lume este o viță de vie, vița pământului; strugurii acestei vii sunt din ce în ce mai copți, iar această viță nu este plină de Dumnezeu, ci de tot felul de lucruri rele. Vița pământului este plină de rău și de păcate și crește până în ziua judecății, așteptând ca mânia lui Dumnezeu să fie turnată asupra ei. Am fost odată parte din acea viță, vița falsă plină de răutate, dar Domnul, în minunata Sa mântuire, ne-a eliberat din acea viță!

Slavă Domnului pentru mântuirea Sa! Prin pocăință și credință în Cristos, am fost tăiați din acea viță rea, pomul necultivat, și am fost altoiți în Cristos ca viță adevărată. Cristos este adevărata vie, iar noi suntem mlădițele. Această viță adevărată (Cristos, Fiul lui Dumnezeu) cu mlădițele ei (noi, credincioșii în Fiul) este organismul Dumnezeului Triunic în economia lui Dumnezeu.

Dumnezeu are o economie, care este planul Său de a Se distribui pe Sine în poporul Său ales pentru a fi viața lor și totul, astfel încât El să se poată exprima prin ei. El vrea să exprime atributele Sale divine prin virtuțile lor umane; aceasta este economia lui Dumnezeu. O astfel de economie, un plan atât de mare al lui Dumnezeu, se realizează în acest univers în acest organism al Dumnezeului Triunic – Cristos ca viță adevărată. Amin!

Când vorbim despre distribuirea lui Dumnezeu, când vorbim despre El distribuie tot ceea ce este El în noi, putem crede că Dumnezeu este în cer și noi suntem aici pe pământ și El cumva distribuie sau împărtășește ceva din Sine în noi. Nu este chiar așa, deoarece Dumnezeul din ceruri a devenit om, iar apoi El a devenit un Duh dătător de viață, care este acum unit cu duhul nostru.

Dumnezeul Triunic cultivă un organism numit pomul de viță în Ioan 15; Tatăl este agricultorul, fermierul și El cultivă o vie la ferma Sa. Această viță, adevărata viță a Fiului, este calea prin care El să-Și ducă la îndeplinire economia. În afară de a rămâne în Domnul, pentru ca El să poată rămâne în noi, nu avem nicio cale de a lua parte la economia lui Dumnezeu.

Economia lui Dumnezeu nu este ceva care poate fi dus la îndeplinire în exterior într-un mod organizațional; Distribuirea Lui se realizează în organismul Său, Cristos ca viță cu credincioșii ca multe mlădițe din viță. Ceea ce îl interesează pe Tatăl ca fermier este să cultive acest pom de viță, care este cea mai mare viță, răspândită pe tot pământul oriunde sunt credincioși adevărați în Cristos.

Pe măsură ce participăm zilnic în distribuirea lui Dumnezeu, creștem în viață și Îl exprimăm. Acest organism al Dumnezeului Triunic, adevărata viță a Fiului, crește cu bogăția lui Cristos și exprimă viața Sa divină. Amin! Noi, credincioșii în Cristos, suntem mlădițele din viță, pentru că am fost altoiți în El și acum savurăm distribuirea lui Dumnezeu zi de zi pentru ca noi să creștem cu bogățiile lui Cristos (Efeseni 3:8; 1 Ioan 2:24, 28) și să-L exprimăm.

Cu cât creștem mai mult în Cristos savurând distribuirea Sa divină, cu atât mai mult exprimăm viața Sa divină. Exprimarea de către noi a Dumnezeului Triunic nu se face prin comportamentul nostru sau conduita exterioară, ci prin primirea noastră a distribuirii bogățiilor Dumnezeului Triunic pentru a fi organismul Său pentru a-L exprima. Amin!

Doamne Isuse, Tu ești adevărata vie și noi suntem cele multe mlădițe din viță! Îți mulțumim că ne-ai mântuit și ne-ai scăpat din vița pământului și ne-ai altoit în Tine însuți ca viță adevărată! Amin, Doamne, suntem atât de fericiți să fim aici în Tine, rămânând în Domnul pentru a savura toate bogățiile Dumnezeului Triunic! Slavă Domnului, adevărata viță cu mlădițele ei este organismul Dumnezeului Triunic în economia Sa! Aleluia, Dumnezeu Tatăl este un fermier care cultivă o viță de vie, o viță de vie universal de mare, care este Cristos Însuși cu toți credincioșii ca multe mlădițe care rămân în viță! Amin, Doamne, vrem să rămânem în Tine astăzi. Îți deschidem pentru a primi și a savura toate bogățiile Tale. Distribuie-Te mai mult din tine în noi. Dorim să savurăm dispensarea Ta divină zi de zi, astfel încât să putem crește cu bogățiile Tale și să putem exprima viața Ta divină. Crești în noi astăzi. Fii exprimat prin noi. Amin, Doamne, noi vrem doar să rămânem în Tine!

Viața creștină este o viață de rămânere în Domnul, tratând orice izolare și limitare

În Ioan 15:4-5 vedem că nu numai Cristos este vița, ci și noi, ca mulți credincioși în Cristos, suntem mlădițele din viță și trebuie să rămânem în Domnul zi de zi. Viața creștină este o viață de rămânere în Domnul. A rămâne în Domnul înseamnă a rămâne și a locui în Domnul; este cuvântul grecesc meno, care este diferit de kataoikeo din Efes. 3:17.

Dumnezeu ne-a pus în Cristos; suntem deja în El și trebuie doar să rămânem în El. A fi în Domnul este ceva ce ține de unire; a rămâne în Domnul este ceva ce ține de părtășie (1 Cor. 1:9, 30).

Suntem în Cristos. Am fost o dată în Adam, dar când am fost mântuiți, am fost transferați din acea veche poziție într-una nouă; acum suntem în Cristos. Aceasta este poziția noastră și aceasta este permanentă. Suntem în Cristos și suntem pentru totdeauna în El! Slavă Domnului!

Tot ce avem nevoie este în Cristos. Toate experiențele spirituale pe care le putem avea cu Domnul încep aici, văzând că suntem în Cristos. Totuși, a rămâne în Cristos este ceva ce ține de părtășie. Din experiența noastră, putem rămâne în Domnul menținându-ne părtășia cu El.

Este de la Dumnezeu faptul că suntem în Cristos Isus, dar viața noastră creștină este o viață de rămânere în Domnul. Rămânerea noastră în Cristos ca viță depinde de faptul că vedem o viziune clară că suntem mlădițe în viță (Ioan 15:2). Odată ce vedem că suntem mlădițe în Cristos, vița, trebuie să ne menținem părtășia dintre noi și Domnul. Suntem mlădițe în Cristos, vița; acesta este un fapt.

În experiența noastră, s-ar putea să existe o oarecare izolare între noi și El, de care trebuie să ne confruntăm, dar adevărul este că suntem mlădițe în Cristos. Dumnezeu ne-a pus aici. Indiferent cum ne simțim sau dacă simțim ceva sau nu, suntem în Cristos. Indiferent dacă simțim că suntem în Cristos sau că El este aproape de noi, adevărul este că suntem uniți cu Domnul.

Suntem deja uniți cu El. Trebuie doar să rămânem în El. Nu trebuie să încercăm să intrăm în El; suntem în El, El este în noi și ne oprim toate încercările noastre – doar rămânem în El! Rămânerea noastră în Cristos ca viță depinde de faptul că vedem că suntem mlădițe în Cristos ca viță.

Nu ar trebui să fim creștini care se luptă, cei care încearcă să intre în Cristos cumva; mai degrabă, trebuie să vedem că suntem în Cristos și trebuie să menținem această poziție rămânând în Domnul. Aceasta implică faptul că trebuie să-I mărturisim atunci când păcătuim, când iubim lumea, când suntem distrași de la El și când facem atâtea lucruri care nu-I plac.

Unirea noastră cu Domnul este permanentă, dar părtășia noastră cu El este condiționată. Poate exista o izolare între noi și El. Da, suntem în Cristos, dar părtășia dintre noi poate fi împiedicată de ceva și există o deconectare între noi și El. Trebuie să înlăturăm orice izolare, mărturisind-o înaintea Domnului, pe măsură ce El strălucește asupra noastră.

Poate exista, de asemenea, o anumită limitare; Domnul vrea să se răspândească în noi și să crească în noi, dar noi putem să-L limităm. Poate că vrea să crească încă un centimetru în emoția noastră, să ne supune puțin mai mult voința și să ne sature mintea cu cuvântul Său, dar noi Îl limităm.

Poate că nu există nimic rău ca izolare între noi și El, dar putem să-L limităm. Rămânerea noastră în Domnul este ceva foarte delicat și tandru; El nu Se va forța asupra noastră și nici nu ne va constrânge să facem lucruri pe care nu vrem să le facem. El strălucește asupra noastră, El dezvăluie lucrurile care ne separă de El și, de asemenea, ne arată că Îl putem limita în răspândirea Sa în noi.

El este în noi, este răbdător și bun și nu ne va părăsi niciodată; El așteaptă pur și simplu și, cel mult, Își va întoarce fața de la noi. Dar El este încă aici. El vrea să crească în noi și să se răspândească în fiecare cale a gândurilor noastre, în fiecare dorință și sentiment și în fiecare decizie și parte a voinței noastre.

Fie ca să nu existe izolare și nicio limitare a răspândirii și creșterii Domnului în ființa noastră.

De exemplu, vineri seara, după serviciu, știm că are loc întâlnirea acasă, dar ne putem simți atât de obosiți, așa că putem decide să nu mergem la întâlnire. În exterior, s-ar putea să avem dreptate în toate motivele, dar în interior, pentru că nu ne deschidem Domnului despre asta, El nu poate crește în noi și Îl limităm.

A nu merge la întâlnire nu este ceva păcătos; totuși, decizia noastră de a nu merge și de a nu ne deschide față de El este o limitare a răspândirii și creșterii Domnului în noi. Fie ca noi să ne mărturisim păcatele, neajunsurile și greșelile în fața Domnului pentru a face față oricărui obstacol dintre noi și El (1 Ioan 1:7, 9). Fie ca, de asemenea, să înlăturăm orice limitare pe care o punem în ceea ce privește răspândirea și saturarea Domnului, astfel încât să putem trăi o viață în care rămânem în Domnul.

Viața creștină este o viață de rămânere în Domnul (1 Ioan 2:6, 27-28; 3:24; 4:13, 15). Apostolul Ioan a vorbit foarte multe despre aceasta; el a pomenit de mai mult de douăzeci de ori în scrierile sale cuvântul a rămâne. Trebuie să trăim o viață de rămânere în Domnul, pentru ca El să poată rămâne în noi. Rămânerea noastră în Cristos este condiția rămânerii Lui în noi (Ioan 15:5).

Dacă nu rămânem mai întâi în El, dacă nu luăm inițiativa de a rămâne în El, El nu poate rămâne în noi. Mai întâi trebuie să ne deschidem Lui, să-I deschidem ușa și apoi El ne poate deschide. Mica noastră deschidere față de El este rămânerea noastră în El și aceasta îi va permite să rămână în noi.

Nu trebuie să ne încredem în sentimentele noastre, ci mai degrabă să ne întoarcem inima către El, pentru că ori de câte ori inima noastră se întoarce către El, Îl privim și suntem infuzați cu El (2 Cor. 3:16-18). Separat de Cristos ca viță, nu suntem nimic, nu avem nimic și nu putem face nimic.

Poate credem că suntem capabili și putem face multe lucruri, dar toate realizările noastre, în afară de a rămâne în Domnul, nu înseamnă nimic. Numai când noi, ca mlădițe, rămânem în Cristos ca viță de vie, vița poate fi totul pentru noi. Fie ca noi să trăim zilnic o viață în care rămânem în Domnul, tratând cu orice izolare și limitare a rămânerii Lui în noi și să savurăm bogățiile Sale bogate în timp ce rămânem în El pentru a aduce rod pentru glorificarea Lui!

Doamne Isuse, noi vrem să trăim o viață de rămânere în Domnul astăzi. Ne deschidem Ție. Ne îndreptăm inima către Tine. Vrem să rămânem în Tine pentru ca Tu să poţi rămâne în noi. Strălucește asupra noastră, Doamne, și dezvăluie orice ne împiedică să rămânem în Tine și ca Tu să rămâi în noi. Expune orice păcat, greșeală, eșec sau lucru negativ. Ne mărturisim păcatele înaintea Ta și admitem că Te limităm în atâtea feluri. Pătrunde în noi și are o cale liberă de a curge în ființa noastră. O, Doamne Isuse, fie ca Tu să nu ai nicio limitare în ființa noastră. Vrem să nu existe izolare și nicio limitare pentru viața Ta care crește în noi. Ai tu o cale liberă de a Te răspândi în mintea, emoția, voința și inima noastră. Vrem să înlăturăm orice izolare și orice limitare. Amin, Doamne, vrem să ne menținem părtășia cu Tine și să trăim o viață de rămânere în Domnul, căci separat de Tine nu suntem nimic, nu avem nimic și nu putem face nimic. Păstrează-ne astăzi în Tine, rămânând în Tine, pentru ca Tu să poți rămâne în noi. Vrem să rămânem în Tine, astfel încât putem savura toate bogățiile Tale și să creștem cu creșterea lui Dumnezeu pentru a aduce rod pentru ca Dumnezeu să fie glorificat!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Christian Life is a Life of Abiding in the Lord with no Insulation or Limitation, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Viața Creștină (2024 MDC) – săptămâna 4 (Să rămânem în Cristos ca adevărata viță) ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Adevărații căutători ai lui Dumnezeu cheamă numele Domnului pentru a fi mântuiți și a savura bogățiile Sale

05/12/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Trebuie să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristos împreună cu cei care cheamă numele Domnului dintr-o inimă pură; toți ar trebui să fim cei care chemăm astăzi numele Domnului dintr-o inimă pură. Amin!

În calitate de credincioși în Cristos, vrem să fim un vas al onoarei, un vas util Domnului pentru scopul Său de astăzi. Pentru aceasta, trebuie să căutăm dreptatea, credința, dragostea și pacea; trebuie să-L urmărim pe Cristos ca realitate a dreptății, credinței, dragostei și păcii.

În viața noastră creștină, trebuie să urmărim experimentarea lui Cristos și savurarea lui Cristos. În primul rând, Îl urmărim pe Cristos ca dreptate, realizând că Experimentarea lui Cristos de către noi se bazează pe temelia dreptății lui Dumnezeu. Experimentarea lui Cristos de către noi nu se bazează pe meritul nostru sau pe propria noastră dreptate; se sprijină complet pe Cristos ca dreptate a noastră.

Trebuie să-L urmărim pe Cristos ca credință; credința își are originea în El și El generează credința în noi. Zi de zi trebuie să venim la Domnul în Cuvântul Său pentru a fi împreună cu El, a-L primi, a fi infuzați cu El și a avea o capacitate de credință. Prin credință ne naștem din Dumnezeu pentru a fi fii Săi și prin credință ne putem împărtăși din viața și natura lui Cristos pentru a-L exprima.

Trebuie să-L urmărim pe Cristos ca dragoste; El este Dumnezeu Însuși exprimat, iar Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu a fost manifestată prin venirea Domnului să moară pentru noi. Când vedem dragostea Lui când a murit pentru noi, pur și simplu Îi răspundem cu dragoste. Suntem atinși de dragostea Lui, ne deschidem către El și Dumnezeu revarsă dragostea Sa în inimile noastre pentru ca noi să-L iubim și, de asemenea, să-i iubim pe alții.

Pe măsură ce rămânem sub distribuirea divină a lui Dumnezeu ca dragoste în noi, vom deveni la fel ca Dumnezeu în dragostea Sa și îi vom iubi nu numai pe cei care sunt demn de iubit, ci pe toți oamenii, așa cum Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii. Fie ca noi să rămânem în Domnul ca dragoste, astfel încât să putem trăi o viață în care să-i iubim pe alții în mod obișnuit cu dragostea care este Dumnezeu Însuși! Amin!

Trebuie să-L urmărim pe Cristos ca pace; El este pacea noastră, El ne dă pace și El a devenit pace în noi și în jurul nostru. În lumea de astăzi avem probleme, încercări și necazuri, dar în Domnul avem pace. El ne-a lăsat pacea Sa, care este El Însuși ca pacea noastră. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al păcii și în curând va zdrobi pe Satana sub picioarele noastre. Ce Dumnezeu avem!

Pacea Sa păzește inimile noastre, chiar patrulând înaintea inimilor și gândurilor noastre în Cristos Isus. Mai mult, El a făcut pace între noi și Dumnezeu și între noi și ceilalți! Acum este pace în Trupul lui Cristos și există pace între noi și Dumnezeu. Aleluia!

Toți căutătorii adevărați ai Domnului cheamă numele Domnului atât în Vechiul, cât și în Noul Testament

Îi mulțumim Domnului că ne-a dezvăluit să vedem că putem chema numele Domnului astăzi pentru a savura toate bogățiile Sale. Această practică de a-L chema pe Domnul nu este o practică nouă în Noul Testament; mai degrabă, a început cu a doua generație a omenirii, cu Enos în Geneza 4:26. Enosh înseamnă fragil și muritor; trebuie să fi realizat că este slab și muritor, așa că a chemat numele lui Iehova.

Iov a chemat de asemenea pe Domnul (Iov 12:4; 27:10), la fel și Avraam (Geneza 12:8; 13:4; 21:33), Isaac (26:25), Moise și copiii lui Israel (Deut. 4:7), Samson (Judec. 15:18; 16:28), Samuel (1 Sam. 12:18; Psa. 99:6), David (2 Sam. 22:4, 7), psalmistul Asaf (Psalmistul 80:18), psalmistul Heman (88:9), Ilie (1 Împ. 18:24), Isaia (Isaia 12:4), Ieremia (Lam. 3:55, 57) și alții (Psalmul 99:6).

Toți acești căutători autentici ai Domnului au chemat numele Domnului, fiecare în timpul vieții lor, și au savurat prezența Domnului cu ei. Unii erau în suferință, în timp ce alții aveau multe greutăți, așa că au chemat numele Domnului.

În cartea sa, Isaia le spune celor care-L caută Domnul să-L cheme (Isaia 55:6). Chiar și neamurile știau că profeții lui Israel aveau obiceiul de a chema numele Domnului (Iona 1:6; 2 Împ. 5:11). A chema numele Domnului este porunca lui Dumnezeu (Psal. 50:15; Ieremia 29:12) și este, de asemenea, dorința Sa (Psal. 91:15; Sof. 3:9; Zah. 13:9).

Când chemăm numele Domnului, ne desfătăm în Dumnezeu (Iov 27:10) și bem cu bucurie din izvorul mântuirii lui Dumnezeu (Isaia 12:3-4). Trebuie să chemăm numele Domnului în fiecare zi (Psalmul 88:9). Profetul Ioel a vorbit despre această practică jubilatoare în Ioel 2:32, iar noi intrăm în jubileul Noului Testament chemând numele Domnului. Amin!

În Noul Testament, vedem chemarea Numelui Domnului, începând cu Fapte 2:21, unde Petru a menționat profeția lui Ioel și a spus că aceasta s-a împlinit în acele zile. Aleluia! Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit! În ziua Cincizecimii, a avut loc împlinirea profeției lui Ioel, căci oricine a chemat Numele Domnului a fost mântuit.

Domnul Isus a venit ca Dumnezeu întrupat și a devenit Duhul dătător de viață și, ca Duh, El a fost suflat și turnat asupra poporului Său; tot ce trebuie să facă ei este doar să cheme numele Domnului. Astăzi noi, credincioșii în Cristos, putem chema numele Domnului pentru a savura toate bogățiile Sale. Suntem cei care chemăm Numele Domnului în orice loc (1 Cor. 1:2) pentru a savura Dumnezeul Triunic procesat și a savura mântuirea Sa deplină (Romani 10:10-13).

Primii credincioși, primii ucenici ai lui Isus, au exersat să cheme numele Domnului Isus atât de mult încât a devenit un lucru distinct legat de ei. Necredincioșii, cei din jurul creștinilor, mai ales persecutorii, știau că urmașii lui Isus chemau numele Domnului. Înainte să se convertească și să devină Pavel, Saul a știut să-i distingă și să-i închidă pe ucenicii lui Isus: ei chemau numele lui Isus (Fapte 9:14, 21).

Când Ștefan a fost persecutat și chiar ucis cu pietre, el a chemat numele Domnului Isus (7:59) și acest lucru l-a impresionat cu adevărat pe Saul, unul dintre cei care l-au persecutat (v. 58-60; 22:20). Mai târziu, necredinciosul Saul i-a persecutat pe cei care chemau numele lui Isus (9:14, 21), pentru că știa că ei Îl urmau pe Isus.

Dar slavă Domnului, Saul a fost prins de Domnul și s-a convertit la Cristos și a fost botezat, chemând numele Domnului – el însuși a devenit un astfel de chemător! El a continuat să cheme numele Domnului și, de asemenea, l-a însărcinat pe Timotei să cheme numele Domnului și să-L urmărească pe Cristos împreună cu cei care cheamă numele Lui (2 Tim. 2:22).

Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament vedem că cei care căutau pe Dumnezeu, cei care L-au iubit pe Dumnezeu și L-au căutat în dragoste, chemau numele Domnului. Fie ca și noi să fim asemenea persoane azi.

Doamne Isuse, Te iubim. Ne place să chemăm numele Tău. Doamne Isuse! Vrem să chem numele Tău pentru a savura toate bogățiile Tale! Vrem să fim mântuiți continuu, chemând numele Tău! Doamne, amin, mântuiește-ne! Vrem să bem din izvoarele mântuirii cu bucurie, chemând numele Domnului! Amin, Doamne, vrem să chemăm numele Tău în orice loc și în orice moment! Recâștigă practica minunată de a chema numele Domnului printre noi. Fie ca noi să fim cei care Te iubim, să Te urmărim și să Te căutăm chemând astăzi numele Domnului! Aleluia, Domnul este aproape de noi ori de câte ori Îl chemăm! Slavă Domnului, suntem mântuiți când chemăm numele Domnului! Amin, Doamne, trebuie să fim mântuiți! Mântuiește-ne mult mai mult în viața Ta pe măsură ce chemăm numele Tău. Salvează-ne de la a nu chema Numele Tău în orice loc și în orice moment! O, Doamne Isuse, fă-ne cei care cheamă Numele Tău în toate detaliile vieții noastre zilnice! Te iubim, Doamne, și ne place să chemăm numele Tău!

Să fim cei care cheamă Numele Domnului pentru a fi mântuiți și a savura zilnic bogățiile Sale

Atât Vechiul, cât și Noul Testament dezvăluie că aceia care L-au căutat în mod iubitor pe Dumnezeu au chemat numele Său. În Vechiul Testament, căutătorii iubitori ai lui Dumnezeu chemau numele lui Iehova și au savurat prezența Sa. În Noul Testament, primii credincioși chemau numele Domnului și L-au urmărit pe Cristos împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură.

Această practică jubilantă și plăcută, însă, a fost pierdută și e chiar criticată astăzi. Toți credincioșii în Cristos ar trebui să fie cei care cheamă numele Domnului. Când predicăm Evanghelia, trebuie să-i ajutăm pe alții să cheme numele Domnului. Trebuie să-i încurajăm pe cei care ascultă să spună: Doamne Isuse!

De fapt, cu cât cineva cheamă numele Domnului mai puternic și mai profund, cu atât mai mult va fi mântuit. Cu cât chemăm mai mult numele Domnului, cu atât mai mult experimentăm mântuirea Sa. Fie ca Domnul să recâștige între noi aspectul chemării Numelui Domnului.

Deși unii credincioși ar putea să neglijeze acest lucru sau să-l critice și să i se opună, trebuie să chemăm numele Domnului Isus în orice moment. Unii credincioși cred că este un fel de mantră, cum ar fi incantarea în alte religii; totuși, dacă cineva cheamă numele Domnului Isus, el primește persoana cu acel nume!

Acest nume este cel mai înalt nume. Numele Lui merită chemat, pentru că numele Lui este un nume dătător de viață. Este privilegiul și responsabilitatea noastră astăzi să Îl savurăm pe Domnul chemând numele Lui. Nu doar la început, atunci când am crezut în Domnul, ci chiar și pe tot parcursul zilei, pe măsură ce facem asta și asta, trebuie să continuăm să chem numele Domnului.

Când suntem în jos, trebuie să chemăm numele Lui, pentru că El este bogat pentru toți cei care cheamă numele Lui (Romani 10:13). Când suntem în regulă și lucrurile merg bine, mai trebuie să chemăm numele Lui pentru a savura bogățiile Sale. Putem scoate apă vie din izvoarele mântuirii chemând numele Domnului.

Noi untem cei care cheamă numele Domnului în orice loc și Îl urmărim pe Cristos împreună cu cei care cheamă numele Domnului dintr-o inimă pură. A chema numele Domnului nu este doar ceva ce facem ca o rutină sau practică; acesta este modul nostru de a-L savura pe Domnul și de a absorbi mai mult din bogățiile Sale.

Când Biblia spune că trebuie să ne rugăm neîncetat, trebuie să ne dăm seama că cel mai bun mod de a face acest lucru este să chemăm numele Domnului. Când suntem la lucru, putem chema numele Lui în interior; chiar dacă ne ocupăm de multe lucruri la locul nostru de muncă, tot putem chema numele Domnului. Când călătorim undeva sau suntem pe drum, putem invoca numele Domnului.

S-ar putea să fim destul de stresați din cauza unui proiect la care lucrăm; putem chema numele Domnului pentru a avea prezența Sa cu noi. Când chemăm numele lui Isus, obținem persoana cu acest nume. Când chemăm numele Domnului, El, ca persoană vie, este cu noi și ne asigură tot ce avem nevoie.

Niciun alt nume nu este la fel de dătător de viață și de puternic ca numele Domnului. Când suntem în jos, când ne simțim învinși, putem invoca numele Domnului, iar El va fi cu noi, ne va înălța și ne va aduce la biruința Sa. Când suntem asupriți și deprimați, putem invoca numele Domnului și El va fi cu noi acolo unde suntem, El ne va alimenta și în El, vom obține biruința.

Chiar și atunci când suntem în cea mai de jos groapă, într-un loc în care credem că nimeni nu ne poate ajuta și suntem pe cale să pierim, trebuie să chemăm numele Domnului, iar Domnul ne va asculta respirația și strigătul nostru (Lam. 3:55, 57).

Când suntem pe cale să împărtășim ceva într-o întâlnire și nu știm sigur cum să începem când suntem pe cale să împărtășim ceva despre Domnul altora și nu știm ce să spunem, putem invoca numele Domnului iar El va avea o cale să ne umple și să curgă prin noi.

Fie ca noi toți să savurăm beneficiile minunate ale chemării Numelui Domnului. Putem chema numele Lui când suntem la duș și când ne spălăm pe dinți. Putem chema numele Domnului atunci când folosim toaleta pentru a lua o mică pauză din ziua stresantă de la birou.

Oriunde ne-am afla, orice am face și oricare ar fi starea noastră, putem și trebuie să invocăm numele Domnului. Și trebuie să facem asta nu doar personal, ci și corporativ, împreună cu sfinții. Sfinții din viața de biserică sunt cei care cheamă numele Domnului în orice loc. Să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristos împreună cu sfinții care cheamă numele Domnului din inimă pură!

Doamne Isuse, vrem să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristos împreună cu sfinții care cheamă numele Domnului dintr-o inimă pură! Amin, Doamne, fugim de orice poftă și Te urmărim împreună cu cei ce cheamă numele Tău! Vrem să chemăm numele Tău pe tot parcursul zilei. Amintește-ne să Te chemăm oriunde ne aflăm și orice facem. Doamne Isuse, vrem să fim cei care cheamă numele Tău minunat în orice loc. Vrem să chemăm numele Tău și să Te urmărim alături de cei care cheamă numele Tău! Aleluia, numele Domnului este bogat, minunat și dătător de viață! Slavă Domnului, putem chema numele Domnului și putem fi mântuiți! O, ce nume – numele lui Isus! Numele dătător de viață – numele lui Isus! Amin, Doamne, vrem să chemăm numele Tău astăzi. Vrem să chemăm numele Tău atunci când suntem singuri și când suntem cu alții. Vrem să Te inspirăm și să ne expirăm pe noi înșine în timp ce chemăm numele Tău din nou și din nou! O, Doamne Isuse, ne place să chemăm numele Tău!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Genuine Seekers of God Call on the Name of the Lord to be Saved and Enjoy His Riches, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 6 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ne ostenim asupra lui Cristos pentru a-I aduce bogățiile la adunări pentru o etalare a lui Cristos

09/09/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Dacă noi, credincioșii în Cristos, ne ostenim cu credincioșie asupra Cristosului atotinclusiv, vom avea bogățiile lui Cristos ca produs pentru a-L prezenta pe Cristos în adunările bisericii; întâlnirile noastre vor fi atunci o etalare bogată a lui Cristos, o închinare corporativă la adresa lui Dumnezeu și o mare provizie pentru toți sfinții. Amin!

Suntem oameni foarte privilegiați, pentru că ni s-a alocat o porțiune din Cristosul atotinclusiv pentru a ne bucura, a lua parte, a ne osteni asupra Sa, a obține produse bogate și a crește în viață pentru a fi zidiți ca biserică, Trupul lui Cristos.

Zi de zi, trebuie să ne ostenim asupra Cristosului atotinclusiv pentru a obține un produs bogat al lui Cristos.

Ce înseamnă să ne ostenim asupra lui Cristos?

Nu este să faci o lucrare sau ceva de genul ăsta; este să Îl savurăm pe Cristos, să-L contactăm pe Cristos și să ne împărtășim cu Cristos, exersându-ne duhul în toate situațiile și în toate lucrurile.

S-ar putea să credem că vrem ca Dumnezeu să ne elibereze de anumite lucruri, anumite situații și anumite medii, iar apoi ne putem închina lui Dumnezeu și să Îl savurăm pe Dumnezeu.

Dar, de fapt, este în mijlocul situațiilor în care ne aflăm, chiar acolo, în mediul în care Domnul ne-a plasat, acolo trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Dumnezeu, ane ostenim asupra lui Dumnezeu și a absorbi bogățiile lui Cristos.

Cu toții trebuie să facem asta.

Cu toții trebuie să ne ostenim asupra lui Cristos, exersându-ne duhul pentru a-L savura pe Domnul și a ne împărtăși din bogățiile Sale, astfel încât să avem o parte bogată din Cristos, chiar și un surplus din Cristos, de adus la adunările bisericii.

În Vechiul Testament, poporul Israel era însărcinat să vină de trei ori pe an în locul pe care Dumnezeu l-a ales pentru ei și să se închine lui Dumnezeu în mod colectiv.

Cu toate acestea, ei nu trebuiau să vină cu mâinile goale; mai degrabă, ei trebuiau să aducă o parte din bogățiile țării bune pe care au obținut-o prin osteneala lor asupra țării.

Zilnic, ei trebuiau să lucreze pământul, să se ostenească asupra țării, să obțină roadele bogate, iar o parte din aceste produse trebuia adusă lui Dumnezeu și împreună cu ceilalți, să le savureze împreună cu Dumnezeu, să-l ofere lui Dumnezeu și să se închine lui Dumnezeu în mod colectiv.

Pentru aceasta, însă, trebuie să aibă un surplus. Când venim la adunările bisericii, nu trebuie să venim cu mâinile goale; mai degrabă, trebuie să aducem surplusul lui Cristos, surplusul savurării și experimentării lui Cristos de către noi, să i-L oferim lui Dumnezeu pentru închinarea noastră corporativă lui Dumnezeu și să-l aducem sfinților pentru aprovizionarea lor bogată.

După cum a spus Pavel în 1 Cor. 14, de câte ori ne adunăm, fiecare are câte ceva; unul poate avea un psalm, altul poate avea un cuvânt de încurajare, în timp ce alții pot avea o experiență din Cristos pe care să o împărtășească cu alții.

Toate lucrurile trebuie făcute pentru a zidi.

Să ne ostenim cu credincioșie asupra lui Cristos pentru a avea bogățiile lui Cristos pentru a-L etala pe Cristos în adunările bisericii

Evanghelia pe care am primit-o și în care am crezut este bogățiile de nepătruns a lui Cristos ca Evanghelie; când am văzut și am auzit despre aceste bogății de nepătruns, am fost atrași și am crezut în Domnul Isus (Efes. 3:8).

Odată ce primim aceste bogății, însă, devenim ispravnici ai bogățiilor lui Cristos, ispravnici ai harului bogat al lui Cristos, iar acum le anunțăm altora bogățiile de nepătruns ale lui Cristos ca Evanghelie.

Pentru ca noi să avem bogățiile lui Cristos și, de asemenea, să dăm altora asemenea bogății, trebuie să ne ostenim asupra lui Cristos.

Trebuie să fim cei care se ostenesc cu credincioșie asupra lui Cristos pentru a avea bogățiile lui Cristos nu numai pentru a fi alimentați în interior, ci și mai mult, pentru a avea un surplus de oferit altora și de a aduce la adunările bisericii pentru a ne închina lui Dumnezeu.

Viața potrivită a creștinilor este să se ostenească asupra lui Cristos în fiecare zi și astfel să aibă surplusul bogat al lui Cristos pe care să-l aducă la întâlniri pentru o etalare bogată a lui Cristos (1 Cor. 14:26).

Nu venim la întâlniri pentru a arăta ceva legat de noi înșine sau de constituția noastră naturală; suntem aici pentru a-L etala pe Cristos.

Dumnezeu Tatăl așteaptă acest lucru și vrăjmașul urăște acest lucru și se opune acestui lucru, luptând împotriva acestui lucru cu toată puterea lui.

Așadar, să-l facem de rușine pe vrăjmaș ostenindu-ne cu credincioșie asupra lui Cristos pentru a obține bogățiile Sale și pentru a avea un produs bogat din Cristos pe care să-l aducem la adunările bisericii pentru a-l oferi lui Dumnezeu și pentru a-L etala pe Cristos.

Când venim la întâlniri, trebuie să pregătim o anumită porțiune din Cristos pentru a o împărtăși cu sfinții; trebuie să ne adunî, împreună și să-L etalăm pe Cristos întregului univers.

Ne adunăm la adunările bisericii pentru a avea o etalare a lui Cristos (Col. 1:18, 27).

În lumea fizică, uneori, există o adunare de oameni care aduc bogățiile unei anumite culturi sau grup etnic pentru a etala bogățiile acelui grup.

Uneori există o expoziție bogată a bogățiilor poporului chinez, inclusiv mâncarea lor, lucruri făcute manual, bijuterii și multe alte lucruri.

Când mergi acolo, ai o impresie bogată despre cât de bogată și profundă este acea cultură și poți gusta ceva.

Aceasta este ceea ce ar trebui să facem când venim împreună cu sfinții. Trebuie să fim zilnic credincioșii care se ostenesc asupra lui Cristos, contactându-L în duh pentru a-L experimenta și a-L savura pe El, iar apoi trebuie să aducem bogățiile lui Cristos la adunările bisericii pentru a avea o etalare bogată a lui Cristos în adunările bisericii.

Ne întâlnim împreună pentru a avea o etalare bogată a lui Cristos – nu numai a Cristosului pe care Îl vedem în Biblie sau a lui Cristos pe care Îl prezintă slijba, ci și a Cristosului asupra Căruia ne-am ostenit, a Cristosului pe care l-am produs și a lui Cristos pe care l-am avut introdus în ființa noastră. Amin!

Ce întâlnire bogată vom avea atunci!

Când toți sfinții își aduc porțiunea lor din Cristos, când toți vor vedea că bogățiile lui Cristos sunt etalate prin sfinți nu într-un mod doctrinar, ci pe calea savurării și a experienței, oamenii vor cădea cu fața la pământ și vor spune: Cu adevărat Dumnezeu este printre voi.

Întâlnirile noastre ar trebui să fie o etalare, în care să fie etalate tot felul de produse ale lui Cristos.

Așa cum copiii lui Israel s-au adunat în timpul Sărbătorii Corturilor cu surplusul lor bogat pentru a-I oferi lui Dumnezeu și pentru a se bucura unii cu alții, tot așa trebuie să ne adunăm în mod regulat la întâlnirile bisericii cu surplusul bogat al lui Cristos, Cristosul asupra căruiea ne-am ostenit și pe care l-am câștigat, pentru a avea o etalare bogată a lui Cristos.

Când punem laolaltă savurarea noastră din Cristos și când bogățiile lui Cristos sunt etalate în întâlnire, Tatăl este mulțumit, vrăjmașul este rușinat și Domnul Isus este arătat. Aleluia!

Doamne Isuse, noi vrem să fim cei care se ostenesc cu credincioșie asupra lui Cristos pentru a obține un produs bogat al lui Cristos și să avem bogățiile lui Cristos de adus la adunările bisericii pentru a-L etala pe Cristos. Amin, Doamne, venim la Tine din nou și din nou pe parcursul zilei pentru a Te contacta, a Te savura, a Te experimenta și a ne împărtăși din bogățiile Tale. Vrem să avem o viață creștină adecvată, o viață de osteneală asupra lui Cristos zi de zi pentru a avea surplusul bogat al lui Cristos pe care să îl aducem la întâlniri pentru o etalare bogată a lui Cristos. Amin, Doamne, recâștigă acest lucru între noi și în noi. Recâștigă-ne să Îl savurăm pe Domnul, să ne împărtășim din bogățiile lui Cristos și să obținem un surplus bogat din Cristos în viața noastră de zi cu zi. Vrem să fim plini de Tine și să avem mai multe din bogățiile Tale aduse în noi, astfel încât să avem un surplus bogat de adus la adunările bisericii pentru etalarea lui Cristos de către noi!

Viața de biserică este plină de sfinți care Îl savurează pe Cristos, se ostenesc asupra lui Cristos și Îl etalează pe Cristos!

Viața de biserică ar trebui să fie o viață de zi cu zi în care se se ostenesc asupra lui Cristos, savurându-L și experimentându-L pe Cristos, astfel încât să putem obține bogățiile lui Cristos pe care să le aducem la adunările bisericii pentru o etalare bogată a lui Cristos. Amin!

Prin experiențele noastre zilnice a lui Cristos cu bogățiile Sale, bogățiile lui Cristos vor fi constituite în ființa noastră și, când ne vom întâlni, vom avea multe bogății ale lui Cristos pe care să le etalăm pentru etalarea produselor bogate ale lui Cristos (Efes. 3:8, 17-18 Col. 2:6, 9-10, 17).

Dacă Îi permitem Domnului să-Și facă domiciliul în inima noastră în fiecare zi, Îl vom savura și experimenta, iar aceste experiențe ale lui Cristos ne constituie cu bogățiile lui Cristos.

Apoi, când ne vom întâlni la timpul hotărât de Dumnezeu, adică la adunările bisericii, vom avea ceva din bogățiile lui Cristos de scos la iveală pentru etalarea lui Cristos.

Ne vom bucura de abundența recoltei noastre și de toate bogățiile lui Cristos pe care le-am cules din țara bună în care trăim!

Dacă lucrăm cu credincioșie asupra lui Cristos zi de zi, nu vom veni la întâlnire cu mâinile goale și nici nu vom avea fețe posomorâte și fără zâmbet.

Mai degrabă, vom fi plini de bogățiile lui Cristos și va exista o revărsare a acestor bogății pentru a le împărtăși și altora.

Nu ne vom exprima pe noi înșine și nici nu ne vom arăta elocvența și cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu; pur și simplu îl vom etala pe Cristos.

Astăzi, creștinismul este plin de mulți profesori și predicatori elocvenți și puternici care vorbesc ceva din Cuvântul lui Dumnezeu, dar ceea ce exprimă este ceva legat de ei înșiși.

Există multe superstaruri creștine și ceea ce iese din astfel de oameni nu este Cristos și numai Cristos, ci mai degrabă Cristos împreună cu ceva din ei înșiși, iar ceea ce oamenii își amintesc este persoana care vorbește, nu Domnul Isus. O, Doamne Isuse!

Trebuie să fim purificați în inima și intențiile noastre atunci când venim la adunările bisericii, astfel încât să nu ne etalăm pe noi înșine sau chiar inima noastră bună pentru Domnul, ci mai degrabă, să-L etalăm pe Cristos.

Trebuie să învățăm să-L administrăm pe Cristos și să-L etalăm pe Cristos fără să ne slăvim sau să atragem atenția asupra noastră.

Întâlnirile noastre ar trebui să fie întotdeauna o etalare pentru a etala ce este Cristos, ce are Cristos și ce face Cristos (Evrei 1:3; 2:9, 14; 1 Ioan 3:8; 4:9, 15; Fapte 2: 24, 32-33; Apoc. 1:17b-18).

Ne întâlnim pentru a-L etala nu numai Cristosul dat nouă de Dumnezeu, ci și Cristosul pe care L-am produs, Cristosul asupra căruia ne-am ostenit și pe care L-am experimentat; acesta este Cristosul pe care ne adunăm să-L etalăm (Col. 1:12-13; Fil. 3:10).

Trebuie să fim continuu cei credincios care se ostenesc asupra lui Cristos pentru a fi alimentați din belșug cu El și pentru a obține bogățiile Lui și trebuie să aducem bogățiile lui Cristos pe care le-am câștigat la adunările bisericii pentru a avea o etalare a lui Cristos în mod colectiv.

Nu Îl putem „produce pe Cristos”, dar putem veni la El, să Îl savurăm pe El și să ne împărtășim cu El, iar El Se va produce pe Sine în noi, astfel încât vom avea ceva din bogățiile lui Cristos de adus pentru o etalare bogată a lui Cristos.

De exemplu, o soră poate depune mărturie cum L-a experimentat pe Cristos ca fiind răbdarea și bunătatea ei acasă cu copiii și soțul ei.

Un frate poate depune mărturie că Domnul a fost atât de bogat și de abundent pentru el într-o anumită situație, iar aceasta va fi o parte din bogățiile lui Cristos pe care o împărtășește.

Când toți sfinții Îl vor etala pe Cristos, când toți sfinții îl vor etala pe Cristosul asupra căruia s-au ostenit și pe care l-au câștigat, va exista o etalare bogată a lui Cristos, Tatăl va fi proslăvit și vrăjmașul va fi rușinat!

Nu ar trebui să credem că nu avem o porțiune din Cristos de împărtășit sau că partea noastră este nesemnificativă.

Fiecare dintre noi are o porțiune unică și vitală a lui Cristos; ni s-a alocat o porțiune din Cristos și, ca rezultat al muncii noastre asupra lui Cristos zi de zi, va exista ceva din bogăția lui Cristos pe care doar noi trebuie să o împărtășim pentru etalarea lui Cristos.

Dacă ne ostenim continuu asupra lui Cristos, vom avea surplusul bogat al lui Cristos de adus la adunările bisericii pentru o etalare bogată a lui Cristos (1 Cor. 1:24, 30; 10:3-4; 14:26).

Fie ca toți să realizăm că Cristosul nostru bogat are nevoie de osteneala noastră zi de zi – exersarea duhului nostru pentru a-L contacta pe Dumnezeu, a lua parte din bogățiile Lui și a-L experimenta pe El în mijlocul tuturor situațiilor în care ne aflăm, astfel încât să putem obține bogățiile lui Cristos și să avem bogățiile Lui constituite în noi pentru ca noi să aducem aceste bogății la adunările bisericii!

Fie ca noi să ne deschidem Domnului în fiecare zi și să-I cerem să ne dea porțiunea de har de care avem nevoie pentru ca noi nu numai să-L trăim pe Cristos, ci și să ne ostenim asupra lui Cristos, să obținem bogățiile lui Cristos și să putem administra ceva din bogăția lui Cristos și în altii!

Doamne Isuse, lucrează în noi și fă-ți domiciliul în noi. Vrem să Te savurăm și să Te experimentăm zi de zi, astfel încât să avem bogățiile lui Cristos introduse în noi. Amin, Doamne, vrem să ne întoarcem la Tine astăzi. Ne deschidem Ție. Vrem să Te contactăm în toate lucrurile. Introdu-Te în noi. Condu-ne în experimentarea lui Cristos de care avem nevoie zi de zi. Arată-ne cum să Te savurăm și să Te experimentăm. O, Doamne, chiar și în situațiile în care ne-ai pus, vrem să ne exersăm duhul pentru a Te contacta și a Te savura. Vrem să ne ostenim cu credincioșie asupra lui Cristos pentru a obține un produs bogat al lui Cristos și pentru a aduce bogățiile abundente ale lui Cristos la adunările bisericii pentru o etalare a lui Cristos! Amin, Doamne, câștigă Tu o etalare bogată a lui Cristos în adunările bisericii pentru gloria Ta, mulțumirea Tatălui și rușinea vrăjmașului Tău! Slavă Domnului! Fie ca toți sfinții să se ostenească asupra lui Cristos zi de zi și să fie credincioși pentru a aduce bogățiile lui Cristos la adunările bisericii pentru satisfacția lui Dumnezeu, etalarea lui Cristos și rușinea vrăjmașului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Labouring on Christ to Bring His Riches to the Meetings for an Exhibition of Christ, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să ne ostenim asupra Cristosului atotinclusive reprezentat de țara bună pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, pentru realitatea și manifestarea împărăției, și pentru ca mireasa să se pregătească pentru venirea Domnului – săptămâna 11 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să savurăm porțiunea alocată din Cristosul atotinclusiv pentru a fi zidiți ca biserică

20/04/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristos în calitate de Cel preeminent și atotinclusiv este porțiunea alocată a sfinților în lumină (Col. 1:12); Tatăl ne-a calificat pentru o parte din porțiunea alocată a sfinților.

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, ajungem la subiectul „Să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca țară bună – porțiunea noastră alocată”.

Ce priveliște uimitoare a Cristosului atotinclusiv și vast putem vedea în Coloseni!

În special vedem că este prezentată o revelație obiectivă, iar apoi există slujba subiectivă care Îl distribuie acest Cristos în noi și, în cele din urmă, există o cale de a-L experimenta practic pe acest Cristos.

Mai întâi avem nevoie de revelația obiectivă, apoi de slujba subiectivă pentru a-L distribui pe Cristos în noi, iar în final avem experimentarea practică a unui asemenea Cristos.

După ce Pavel a prezentat în Col. 1 această revelație obiectivă a Cristosului atotinclusiv ca porțiune a noastră, el începe să ne arate isprăvnicia care Îl distribuie pe Cristos în noi.

Apoi la sfârșitul cap. 1 și începutul cap. 2 Pavel ne arată că se luptă ca inima sfinților să fie mângâiată, să fie legați împreună în dragoste și cu bogățiile asigurării depline a înțelegerii, astfel încât să ajungă la cunoașterea deplină a misterului lui Dumnezeu, Cristos.

Mai întâi Pavel s-a luptat ca sfinții să-l vadă pe acest Cristos, apoi ca inima lor să fie mângâiată și, în cele din urmă, ca fiecare om să fie prezentat pe deplin în Cristos, având experimentarea acestui Cristos descoperit.

Pentru a primi revelația spirituală, avem nevoie atât de duhul nostru, cât și de inima noastră pentru a fi adecvați; avem nevoie atât de înțelepciune spirituală, cât și de înțelegere – înțelepciunea este în duhul nostru și înțelegerea este în mintea noastră, în inima noastră.

A vedea scena spirituală a revelației depinde foarte mult de starea inimii noastre. Dacă inima noastră nu este în locul potrivit, dacă nu avem o inimă deschisă și moale către Domnul, dacă inima noastră este rece față de El, nu-L putem vedea pe Cristosul atotinclusiv.

Pavel știa că credincioșii coloseni au permis ca unele lucruri să intre în viața de biserică, și anume unele filozofii și vorbe, iar acest lucru a avut un efect asupra inimii lor, răcindu-le inima către Domnul și astfel nu puteau vedea viziunea în mod potrivit.

Oricât de mare ar fi revelația, odată ce inima noastră nu este captivată ci este călduță, chiar rece, nu putem vedea revelația, ci mai degrabă, mintea noastră poate fi chiar atacată de inamic.

Atunci când mintea noastră este preocupată de atâtea alte lucruri, avem nevoie ca inima noastră să ne fie mângâiată, astfel încât inima și mintea noastră să fie clare și disponibile ca să vedem revelația Cristosului atotinclusiv.

Fie ca inimile noastre să fie mângâiate, ajustate, deschise și înmuiate pentru a fi gata să primim o revelație suplimentară a Cristosului atotinclusiv și preeminent ca porțiunea noastră alocată de la Dumnezeu.

Fie să facem eforturi pentru a ne întoarce inima de oriunde am fi, să ne deschidem inima către Domnul și să-I cerem să-și facă domiciliul în inima noastră. Fie ca Domnul să aibă milă de noi și să ne descarce, chiar să ne descurce inima, pentru ca noi să avem mai mult loc în ființa noastră pentru El.

Cristosul preeminent și atotinclusiv este porțiunea noastră alocată ca sfinți în lumină

Când citim Coloseni, vedem în exemplu după exemplu că Pavel a avut în fața lui o viziune a Vechiului Testament, iar el a aplicat tipurile reprezentative din Vechiul Testament la Cristos.

El avea viziunea asupra țării bune și a realizat că toate lucrurile pozitive din Vechiul Testament erau un tip reprezentativ al lui Cristos, care este realitatea. Mulțumim Tatălui care ne-a calificat să ne împărtășim din porțiunea alocată a sfinților în lumină!

Această expresie, porțiunea alocată, face referire la țara bună din Vechiul Testament, care a fost împărțită între copiii lui Israel.

În Col. 2:6 Pavel mai spune că, din moment ce L-am primit pe Cristos, Isus Domnul, ar trebui să umblăm în El, fiind înrădăcinați și fiind zidiți în El. Aceasta implică faptul că Cristos este pământul în care am fost înrădăcinați și El este țara spațios și atotinclusiv, în care noi să umblăm și să-l luăm în stăpânire.

Ni s-a oferit o porțiune alocată lui Cristos ca țară bună, am fost înrădăcinai în Cristos ca tară bună și trebuie să umblăm în Cristos ca țară bună.

Cristosul preeminent și atotinclusiv este porțiunea alocată a tuturor sfinților!

Țara bună este un tip atotinclusiv al lui Cristos ca fiind totul pentru noi; țara bună din Vechiul Testament ne arată că Cristos este atât atotinclusiv cât și vast pentru savurarea noastră, iar rezultatul savurării de către noi a lui Cristos ca țară bună, noi zidim biserica în calitate de templul lui Dumnezeu și împărăție a lui Dumnezeu.

Porțiunea alocată se referă la lotul moștenirii, așa cum este ilustrat de repartizarea țării bune a Canaanului dată copiilor Israelului pentru moștenirea lor (Ios. 14:1).

Nouă, credincioșii din Noul Testament, nu ni s-a atribuit o porțiune fizică a țării bune; mai degrabă, porțiunea care ni s-a atribuit este Cristosul atotinclusiv ca Duh dătător-de-viață (Galateni 3:14).

Și în cartea Galateni Pavel a avut o vedere asupra țării bune și a vorbit despre binecuvântarea lui Avraam – sămânța (Isaac) și țara (țara Canaanului).

Dumnezeu i-a promis lui Avraam că îl va binecuvânta și îl va face roditor și îl va înmulți (sămânța) și că El îi va da lui Avraam țara bună.

Acum Pavel ne spune că binecuvântarea lui Avraam poate veni la neamuri în Cristos Isus, pentru a putea primi promisiunea Duhului prin credință. Acest lucru ne arată că țara bună de astăzi este Duhul, finalizarea Dumnezeului Triunic procesat și finalizat.

Bogățiile țării bune simbolizează bogățiile de nepătruns ale lui Cristos sub diferite aspecte, ca rezerva îmbelșugată pentru credincioșii Săi în Cristos (Deut. 8:7-10; Efeseni 3:8; Fil. 1:19).

Din închisoare, Pavel a scris că putem primi și putem savura rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos.

Pavel nu ne-a spus doar despre un concept sau o doctrină bună numită rezerva Duhului; mai degrabă, el însuși a experimentat această rezervă îmbelșugată în închisoare și în greutăți, iar acum ne aduce și pe noi în același fel de experiență.

Atunci când savurăm bogățiile țării – Cristos atotinclusiv și preeminent ca țară bună – noi credincioșii în Cristos suntem zidiți pentru a fi Trupul Său în calitate de casa lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu (Efeseni 1:22-23; 2:21-22; 1 Tim. 3:15; Mat. 16:18-19; Rom. 14:17).

Pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos în toate bogățiile Sale, pe măsură ce suntem înrădăcinați în El pentru a absorbi bogățiile Sale și pe măsură ce umblăm în El ca țară bună, suntem zidiți ca locuința lui Dumnezeu (templul lui Dumnezeu) și împărăția a lui Dumnezeu (cetatea).

Mulțumim Tată că ne-ai calificat să savurăm porțiunea alocată a sfinților în lumină! Aleluia, ni s-a atribuit o porțiune din Cristosul atotinclusiv și preeminent pentru savurarea și experimentarea noastră, pentru a putea fi zidiți să fim biserica, Trupul lui Cristos! Doamne, avem dreptul să venim la Tine cu îndrăzneală, pe baza sângelui prețios al lui Cristos, pentru a Te savura, pentru a ne împărtăși din Tine, pentru a fi umpluți cu Tine și pentru a primi bogățiile Tale în noi, și pentru a putea fi zidiți ca locuința lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu!

Să savurăm bogățiile lui Cristos ca țară bună pentru a fi zidiți ca și casa și împărăția lui Dumnezeu

Problema țării bune este crucială în Vechiul Testament, căci Dumnezeu a dorit să ofere poporului Său o bucată din țară – țara bună – unde ei să-și aibă existența, să muncească, să se bucure și să fie zidiți ca poporul Său.

Pe acest pământ ei vor zidi templul lui Dumnezeu și cetatea lui Dumnezeu.

În Exo. 3:8 Dumnezeu i-a spus lui Moise că El vrea ca poporul Său să iasă din Egipt și să fie adus în țara bună. Țara este un tip reprezentativ al lui Cristos ca fiind Cel atotinclusiv.

Dumnezeu l-a creat pe om și l-a pus pe pământ. De fapt, chiar înainte ca Dumnezeu să-l creeze pe om, vrăjmașul a intrat și s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, iar țara a fost îngropată sub apele judecății; astfel, Dumnezeu a venit să restaureze pământul și să facă o lucrare de creație ulterioară în Geneza 1.

În cele din urmă, Dumnezeu a avut un om pe pământ cu chipul și asemănarea Sa, dar din nou inamicul a venit să-l despartă de om de țară, de pământ; pe vremea lui Noe, nimeni nu putea fi pe pământ atunci, dar arca l-a readus pe om la pământ. Mântuirea lui Dumnezeu l-a readus pe om la savurarea țării.

Apoi, Dumnezeu l-a chemat pe Avraam și l-a adus de departe într-o zonă specifică a acestui pământ, țara Canaanului, iar de la Gen. 12 până la sfârșitul Vechiului Testament, există o luptă pentru țară.

Dumnezeu vrea ca poporul Său să-i construiască casa și împărăția Sa pe acest pământ, iar dușmanul vine în tot acest timp pentru a-i îndepărta de această țară.

În experiența noastră spirituală, așa cum spunea Pavel în Col. 2, trebuie să fim atenți ca nimeni să nu ne ia ca pradă; noi suntem înrădăcinați și întemeiați în țara bună, dar trebuie să fim atenți, pentru că există o forță care încearcă să ne îndepărteze de această țară.

Dumnezeu l-a chemat pe Avraam, iar a venit la țara arătată de El; apoi cel puțin de câteva ori el s-a dus în Egipt, departe de țară. La fel a fost mai apoi cu Isaac și în cele din urmă cu Iacov, amândoi s-au dus în Egipt și, în cele din urmă, Iacov și toată casa lui s-au mutat în Egipt.

Deci Geneza se încheie cu poporul lui Dumnezeu fiind în Egipt – nu în țara promisă, iar Exod începe cu dorința lui Dumnezeu de a-și recâștiga poporul Său înapoi în țară.

În cele din urmă, prin Moise și Iosua Dumnezeu i-a adus pe poporul Său înapoi în țară, dar inamicul era tot acolo încercând să-i scoată din țară.

Datorită falimentelor copiilor lui Israel și a închinării lor la idoli, Dumnezeu le-a permis dușmanilor să vină – din nord, din Egipt și, în cele din urmă din Babilon, până când majoritatea poporului Israel a fost dus în robie în Babilon.

Aceasta este strategia inamicului de a ne îndepărta ca prinși de război din țara bună – Cristos atotinclusiv și preeminent – pentru a nu zidi casa și împărăția lui Dumnezeu.

Satan încearcă tot timpul să ne îndepărteze de Cristosul atotinclusiv și vast; primul lucru pe care îl face este să ne orbească ca să nu vedem, căci el știe că, odată ce Îl vedem pe acest Cristos, vom intra în experimentarea lui Cristos.

A vedea viziunea nu este un exercițiu mental, ci o viziune spirituală cu mintea noastră reînnoită.

Este posibil să avem un timp cu Domnul dimineața și să-L savurăm, iar imediat după aceea vrăjmașul vine printr-un cuvânt din partea celorlalți, prin atitudinea soțului nostru, prin slujba noastră, printr-un un apel telefonic, un mesaj text, condusul la muncă etc. pentru a ne îndepărta de savurarea lui Cristos.

Intenția lui Satan este tot timpul să ne îndepărteze de savurarea Cristosului atotinclusiv și preeminent, dar dorința lui Dumnezeu este să ne recâștige și să ne readucă la savurarea lui Cristos.

Slavă Domnului, atunci când ne luptăm și ne întoarcem să-L savurăm pe Cristos, când savurăm bogățiile Cristosului atotinclusiv și preeminent, suntem zidiți pentru a fi Trupul Său în calitate de casa lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu.

Deci trebuie să fim în alertă, nepermițând inamicului să ne scoată din savurarea acestui Cristos atotinclusiv și vast, ci zilnic să fim aprovizionați din belșug cu Duhul! Noi vrem să-L savurăm pe Cristos pentru biserică în calitate de casa lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu!

Indiferent dacă ne aflăm într-un mediu bun sau într-o „închisoare”, trebuie să absorbim bogățiile acestei rezerve îmbelșugate a Duhului, realitatea țării bune!

Doamne Isuse, recâștigă-ne și readu-ne la savurarea Cristosului atotinclusiv și vast ca realitate a țării bune, pentru ca noi să fim zidiți ca fiind casa lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Amin, Doamne, vrem să vedem tactica vrăjmașului de a ne orbi din a primi revelația Cristosului atotinclusiv și preeminent. Vrem să luptăm pentru a rămâne în savurarea lui Cristos pentru biserică! Doamne, este dorința voastră ca să fim în savurarea și experimentarea Cristosului atotinclusiv, așa că Te rugăm să faci acest lucru în noi!