Conform Ioan 4:23-24, trebuie să I ne închinăm lui Dumnezeu Tatăl nostru în duh și în veridicitate; a ne închina lui Dumnezeu în veridicitate înseamnă a I ne închina cu Cristosul pe care L-am savurat și experimentat, Cristosul care ne saturează ființa pentru a deveni realitatea noastră personală prin experimentarea și savurarea de către noi a Dumnezeului Triunic ca realitate divină. Amin!
Săptămâna aceasta am savurat faptul de a avea un surplus din produsele țării bune, adică de a avea un surplus din Cristos de adus la adunările bisericii pentru etalarea lui Cristos.
Mai mult decât atât, am savurat faptul de oferi o închinare corporativă lui Dumnezeu Tatăl în duh și în veridicitate.
În ceea ce privește surplusul, așa cum poporul lui Israel a trebuit să pună deoparte o anumită parte din rezultatul ostenelii lor asupra țării bune în scopul de a I se închina lui Dumnezeu, tot așa și noi, ca credincioși, trebuie să avem un surplus de Cristos.
S-ar putea să credem că abia Îl atingem pe Domnul de câteva ori în timpul săptămânii și că abia că avem ceva pentru a continua cu Domnul în viața noastră de zi cu zi, dar trebuie să venim la Domnul și să-I cerem să ne ofere experiențele de care avem nevoie ca să avem acest surplus în experiența noastră.
Trebuie să învățăm să ne ostenim cu credincioșie asupra Cristosului atotinclusiv, astfel încât să putem avea bogățiile lui Cristos ca produs pentru a-L etala pe Cristos în adunările bisericii.
Aceasta este viața creștină potrivită, o viață de osteneală asupra lui Cristos în fiecare zi pentru a obține și a câștiga un surplus bogat din Cristos pe care să îl aducem la adunările bisericii pentru o etalare bogată a lui Cristos.
Când ne întâlnim, nu-l expunem doar pe Cristosul pe care ni l-a dat Dumnezeu, ci și pe Cristosul pe care Lam savurat, Cristosul asupra căruia ne-am ostenit și pe care l-am experimentat.
Aceasta presupune să ne ostenim continuu asupra lui Cristos, astfel încât să avem un surplus bogat din Cristos.
Ori de câte ori ne adunăm, indiferent de ce fel de întâlnire avem, ar trebui să venim cu Cristosul experimentat de noi ca un surplus care trebuie oferit lui Dumnezeu și etalat întregului univers, chiar și vrăjmașului, pentru ca Dumnezeu să obțină închinarea pe care El o dorește, ca Cristos să fie etalat și dușmanul să fie rușinat. Amin!
O astfel de viață de biserică Îl exprimă pe Dumnezeu și Îl manifestă pe Cristos, și există o etalare bogată a lui Cristos în adunările bisericii.
Trebuie să fim foarte mult înaintea Domnului în ceea ce privește osteneala noastră asupra Cristosului atotinclusiv, astfel încât să nu venim cu mâinile goale la adunările bisericii, ci mai degrabă, să avem mâinile pline de Cristos.
Există o luptă cu privire la închinarea autentică a lui Dumnezeu, pentru că Satan vrea să obțină închinare pentru el însuși. Dumnezeu caută închinători, cei care I se închină în duh și veridicitate. Fie ca noi să fim asemenea persoane astăzi!
Să ne închinăm lui Dumnezeu Tatăl nostru în duh și veridicitate, oferindu-I închinarea pe care El o dorește
Ioan 4:23-24 este o porțiune din Scriptură care nu este încă pe deplin împlinită printre noi astăzi; Dumnezeu Tatăl caută încă închinători adevărați, aceia care I se închină în duh și în veridicitate.
Trebuie să I ne închinăm lui Dumnezeu Tatăl nostru în duh și veridicitate.
În primul rând, locul în care I ne închinăm lui Dumnezeu nu este în cutare sau cutare loc, ci în duh; duhul nostru este locul ales de Dumnezeu pentru ca noi să ne închinăm Lui.
Nu ne putem închina lui Dumnezeu pur și simplu gândindu-ne la El sau iubindu-L; ne închinăm Lui exersându-ne duhul și contactându-L în duhul nostru.
Dumnezeu este Duh, iar cei care I se închină trebuie să se închine în duh.
În Vechiul Testament, Dumnezeu cerea poporului Său două lucruri legate de închinarea lor față de El: un loc anume, care era locul ales de El (nu alegerea lor) și cu ofrande speciale, care L-au satisfăcut.
În Noul Testament, locul unic al alegerii lui Dumnezeu este duhul nostru; trebuie să I ne închinăm lui Dumnezeu în duhul nostru.
Ofrandele cu care I ne închinăm lui Dumnezeu sunt Cristos Însuși ca realitate a tuturor ofrandelor.
Cristos a venit să fie ofranda unică, ofranda care înlocuiește toate ofrandele și trebuie să Îl savurăm, să Îl experimentăm și să-L aplicăm ca ofrande în viața noastră creștină de zi cu zi.
Pe măsură ce îl aplicăm pe Cristos ca ofrande, savurându-L ca fiind realitatea tuturor ofrandelor, există o anumită realitate introdusă în noi.
Cristos este realitatea; El este calea, realitatea și viața, iar când El este introdus în noi, El devine realitatea noastră.
Veridicitatea este realitatea divină revelată – Dumnezeul în Triunic distribuit în om în Fiul, Isus Cristos – devenind autenticitatea și sinceritatea noastră, astfel încât să putem trăi o viață care să corespundă cu lumina divină (1 Ioan 1:5) și să I ne închinăm lui Dumnezeu, după cum Dumnezeu caută, conform cu ceea ce este El (2 Ioan 1; 3 Ioan 1).
Dumnezeu îi caută pe cei care I se închină nu numai în duh, ci și în veridicitate.
Ce este veridicitatea? Nu este doar sinceritate; unii credincioși cred că trebuie să fim sinceri în închinarea la Dumnezeu și aceasta este veridicitatea noastră.
Dar sinceritatea este mult mai mult decât atât. Când savurăm realitatea divină, când Îl savurăm pe Cristos ca realitate divină, avem veridicitate umană, sinceritate și autenticitate (Ioan 4:23-24; 1 Ioan 3:18; 2 Ioan 1; 3 Ioan 1).
În viața noastră de zi cu zi, în viața noastră creștină, în viața noastră de biserică și oriunde ne aflăm, trebuie să Îl savurăm pe Domnul pentru ca El, ca realitate divină, să devină realitatea noastră în viața noastră de zi cu zi.
Fără Cristos ca realitate, noi nu suntem reali, nu avem o realitate și nu suntem autentici.
Când întâlnim oameni pe stradă sau vorbim cu colegii noștri de lucru la birou, ne dăm seama că nu există sinceritate în rândul oamenilor din societatea de astăzi.
Veridicitatea este autenticitatea umană, sinceritatea, onestitatea, demnitatea și credincioșia ca o virtute umană și ca un rezultat a realității divine (Ioan 14:6).
Când Îl savurăm pe Cristos ca fiind realitatea tuturor jertfelor, când Îl aplicăm în toate detaliile vieții noastre de zi cu zi, vom deveni autentici, cinstiți, sinceri, demni de încredere și credincioși, deoarece Cel care este realitatea tuturor acestor lucruri Se introduce pe Sine însuși în noi.
Vrem să fim cinstiți, sinceri, autentici și credincioși, dar nu o putem face în noi înșine și prin propriile noastre eforturi; numai savurându-L pe Cristos ca realitate divină putem fi o astfel de persoană.
Acesta este motivul pentru care zi de zi trebuie să ne deschidem către Domnul și să savurăm distribuirea Sa divină.
Trebuie să primim dispensarea Sa și să-I permitem să introducă pe Sine în noi.
Din savurarea lui Cristos ca realitate divină a tot ceea ce este Dumnezeu, vor rezulta veridicitatea, sinceritatea și autenticitatea umană. O astfel de sinceritate este cerută de Dumnezeu în închinarea noastră față de El.
Doamne Isuse, vrem să I ne închinăm lui Dumnezeu Tatăl nostru în duh și în veridicitate. Ne exersăm duhul pentru a veni să I ne închinăm lui Dumnezeu în duh, pentru că Dumnezeu este Duh și noi Îl putem închina numai în duh. Păstrează-ne în duhul nostru astăzi. Vrem să Te contactăm și să Te savurăm. Aleluia, Dumnezeu este Duh și ne putem închina Lui în duhul nostru! Amin, Doamne, venim la Tine așa cum suntem, exersându-ne duhul pentru a Te contacta și a Te primi. Introdu-Te mai mult în noi astăzi. Vrem să fim și să rămânem sub distribuirea divină, avându-l pe Dumnezeul Triunic distribuit în noi pentru a deveni autenticitatea și sinceritatea noastră. Da, Doamne, fie ca realitatea divină revelată să devină autenticitatea și sinceritatea noastră, astfel încât să putem trăi o viață care să corespundă cu lumina divină. Amin, vrem să I ne închinăm lui Dumnezeu în conformitate cu ceea ce este El, realitatea divină introdusă în noi pentru a deveni realitatea noastră, veridicitatea și sinceritatea și onestitatea noastră. Vrem să Te savurăm, Doamne Isuse, ca realitatea a tot ceea ce este Dumnezeu, până când vom avea veridicitatea umană, sinceritatea și autenticitatea pentru închinarea noastră față de Dumnezeu Tatăl în veridicitate!
Să I ne închinăm lui Dumnezeu în veridicitate cu Cristosul care ne-a saturat ființa pentru a fi realitatea noastră
S-ar putea să înțelegem ce înseamnă să I ne închinăm lui Dumnezeu în duh, pentru că singurul mod în care putem veni la Dumnezeu pentru a-I închina Lui este în și prin intermediul duhului nostru, nu în și prin mintea, emoția, voința sau simțurile noastre fizice.
Dar ce înseamnă să ne închinăm lui Dumnezeu în veridicitate? Ce este această veridicitate?
În tot acest univers, numai Dumnezeu este realitate, iar ceea ce este de la Dumnezeu este real.
Omul este aici astăzi și a dispărut mâine, iar realizările și cele mai bune fapte ale omului sunt aici astăzi și mâine uitate.
Numai Dumnezeu este real și doar savurându-L pe Dumnezeu în tot ceea ce El este în Cristos în duhul nostru, putem fi infuzați cu realitatea divină pentru ca să avem această realitate ca realitatea noastră.
Pe de o parte, Cristos este realitatea; pe de altă parte, prin savurarea și experiența noastră cu Cristos, Îl avem pe Cristos ca realitate.
Veridicitatea din Ioan 4:23-24 denotă realitatea divină devenind autenticitatea și sinceritatea noastră pentru adevărata noastră închinare la adresa lui Dumnezeu în veridicitate.
Dacă credem în Cristos, dar trăim viața noastră de zi cu zi fără a-L contacta pe Domnul și fără nicio experiență cu Cristos, deși credem în numele Domnului și suntem etici și morali, nu avem nimic din Cristos de adus la adunările bisericii.
Într-un sens real, nu suntem autentici și nu avem veridicitate, pentru că realitatea divină nu este introdusă în noi.
Când venim la întâlnire, vom sta doar și vom privi pe alții cum funcționează, pentru că nu avem nimic de oferit lui Dumnezeu din savurarea noastră din Cristos.
Acest tip de închinare este respins de Dumnezeu și condamnat de către El.
Dumnezeu dorește să venim la El și să Îl savurăm pe El, să-L experimentăm și să-L contactăm în viața noastră de zi cu zi, astfel încât El să Se poată introduce pe Sine în noi și să devină autenticitatea și sinceritatea noastră pentru adevărata închinare la adresa lui Dumnezeu în veridicitate.
Zi de zi trebuie să venim la Domnul și să-L bem, să ne împărtășim din bogățiile Sale și să fim satisfăcuți de El.
Realitatea divină este Cristos ca fântâna de apă vie împărtășită de noi și băută de noi ca credincioși în Cristos pentru a fi realitatea din noi (Ioan 4:10, 14, 23).
Pe măsură ce bem din Domnul ca izvorul apelor vii, chemând numele Său și contactându-L în rugăciune pe tot parcursul zilei, realitatea divină devine autenticitatea și sinceritatea noastră în care I ne închinăm lui Dumnezeu cu închinarea pe care El o caută.
Nu putem presupune că, atâta timp cât venim la adunări și îi spunem lui Dumnezeu că I ne închinăm, aceasta este închinarea pe care El o dorește.
Trebuie să venim la întâlniri cu mâinile pline de Cristos; trebuie să existe ceva din Cristosul pe care L-am experimentat în viața noastră de zi cu zi.
Savurarea noastră din Dumnezeul Triunic rezultă într-o realitate pe care o putem numi realitatea noastră personală; realitatea divină nu este numai cu Cristos, ci devine a noastră în experiența noastră.
Această realitate personală este ceva ce ține de a-L avea pe Cristos saturând ființa interioară.
Când avem această realitate, Îl avem pe Cristos nu numai în duhul nostru, ci și în inima noastră, în mintea noastră, în emoția noastră și în voința noastră. Cristosul pe care Îl savurăm și prin care trăim devine realitatea noastră și aceasta este veridicitatea noastră pentru închinarea la Dumnezeu în veridicitate.
Aceasta nu este doar realitatea divină pentru a o savura, ci și realitatea noastră umană, realitatea noastră personală, care provine din savurarea de către noi a realității divine.
Apostolul Ioan, de exemplu, nu numai că i-a iubit pe sfinți, ci i-a iubit în veridicitate; realitatea divină a dragostei, Dumnezeu ca dragoste, i-a saturat ființa într-o asemenea măsură încât i-a iubit pe sfinți cu sinceritate.
Trebuie să Îl savurăm și experimentăm pe Domnul încetul cu încetul, zi de zi, până când realitatea divină a tot ceea ce este El ne saturează ființa și devine realitatea noastră.
În viața noastră de zi cu zi, trăim o viață normală făcând tot felul de lucruri care sunt normale și comune în situația și mediul nostru, dar realitatea divină devine realitatea noastră în viața noastră de zi cu zi pe măsură ce Îl savurăm și experimentăm pe Cristos.
A ne închina lui Dumnezeu în sinceritate înseamnă a I ne închina cu Cristosul care ne-a saturat ființa pentru a deveni realitatea noastră personală prin experiența noastră și savurarea noastră din Dumnezeul Triunic ca realitate divină. Amin!
Ne închinăm Tatălui cu sinceritate, oferindu-I pe Cristos care ne-a saturat ființa pentru a deveni realitatea noastră pe măsură ce Îl savurăm zilnic și îl experimentăm. Wow!
Dacă luăm în considerare acest lucru înaintea Domnului, vom vedea cu adevărat că există o luptă în acest univers pentru închinare și vom alege să I ne închinăm lui Dumnezeu în duh și în veridicitate.
Pe de o parte, I ne închinăm lui Dumnezeu în duhul nostru, exersându-ne duhul și tratând orice lucru care ne împiedică.
Pe de altă parte, I ne închinăm lui Dumnezeu în veridicitate, oferindu-I-L pe Cristos pe care L-am experimentat în viața noastră de zi cu zi pentru ca El să fie satisfăcut.
Tată, vrem să ne închinăm Ție în duh și în veridicitate. Amin, Doamne, venim la Tine în duh să Te savurăm și să Te bem ca izvorul apei vii! Ne exersăm duhul pentru a bea apa vie și pentru a fi umpluți cu Cristos ca realitate divină! Doamne, saturează-ne ființa. Umple-ne. Vrem să devii savurarea și experiența noastră zi de zi. Vrem să Te savurăm și să Te experimentăm zi de zi, astfel încât Tu să poți deveni realitatea noastră personală, veridicitatea noastră. O, Doamne Isuse, fie ca Tu să ne saturi toată ființa și să ne umpli cu Tine Însuți ca realitate a tot ceea ce este Dumnezeu. Fie ca realitatea divină să devină realitatea noastră umană, pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos ca realitate. Amin, Tată, vrem să ne închinăm Ție împreună cu Cristosul care ne-a saturat ființa pentru a deveni realitatea noastră personală prin experiența și savurarea noastră din Dumnezeul Triunic ca realitate divină!