să-L savurăm pe Cristos

Îl savurăm pe Cristos ca Duh ca har – harul ni se multiplică în suferințele noastre

20/07/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Harul este Cristos ca Duh care se dăruiește liber nouă pentru a fi totul pentru noi și a face totul în noi, prin noi și pentru noi; multiplicarea harului este harul care se multiplică în viața noastră de zi cu zi, în deplina cunoaștere a lui Dumnezeu și a lui Isus, Domnul nostru.

Săptămâna aceasta venim la subiectul harului în epistolele lui Petru. Trebuie să ne dăm seama că, deși subiectul primei și celei de-a doua epistole a lui Petru este guvernarea lui Dumnezeu, tot ceea ce privește guvernarea lui Dumnezeu ar trebui să ne aducă înapoi la accentul central și structura de bază a acestor Epistole.

Acest accent central și această structură de bază este Dumnezeul Triunic ca savurare deplină pentru a duce la îndeplinire economia lui Dumnezeu. Epistolele lui Petru, în special, sunt foarte prețioase, deoarece ele combină guvernarea lui Dumnezeu și viața creștină, dezvăluind că viața creștină și guvernarea lui Dumnezeu merg împreună ca o pereche. Amin!

Dacă citim Epistolele lui Petru, vom observa că ambele încep și se termină cu har, iar harul este revelat în Epistolele lui Petru într-un mod foarte special. Fie ca Domnul să Se îndure de noi, ca să fim vase deschise pentru a vedea mai mult și a primi mai mult din El ca har.

Dumnezeul oricărui har, care ne-a chemat pe noi, credincioșii în Cristos, la gloria Sa eternă, ne desăvârșește, ne stabilește, ne întărește și ne întemeiază prin suferințele noastre. Acest har total este adevăratul har al lui Dumnezeu în care noi, credincioșii, ar trebui să intrăm și în care ne aflăm astăzi. Amin!

Petru menționează harul de multe ori în epistolele sale. De exemplu, când a spus că trebuie să ne smerim sub mâna puternică a lui Dumnezeu, un lucru foarte serios; apoi el adaugă și: căci Dumnezeu dă har celor umili, dar li Se împotrivește celor mândri.

Există o sursă pentru noi să trăim viața creștină și viața de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu, pentru economia lui Dumnezeu; această sursă este harul. Harul este din belșug, harul este felurit, harul este centrul și harul este totul pentru noi; harul este al vieții și harul se multiplică pentru noi, cei care credem în Cristos.

Fie ca noi să ne dăm seama că, pe măsură ce trăim viața creștină și viața de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu, trebuie să ne concentrăm nu pe disciplina lui Dumnezeu sau pe guvernarea Lui, ci pe a-L savura pe Domnul ca har, pentru a-L putea trăi pe Cristos, a-L exprima pe Cristos și a fi zidiți în Cristos pentru a fi expresia Lui corporativă.

Dumnezeul oricărui har, care ne-a chemat la gloria Sa eternă în Cristos, după ce vom suferi puțină vreme, El Însuși ne va desăvârși, ne va întări și ne va întemeia (1 Petru 5:10). Amin!

Harul este Cristos ca Duh care ni se dăruiește în mod liber pentru savurarea noastră de a fi totul și de a face totul în noi, prin noi și pentru noi!

Ce este harul? Fie ca să nu luăm cuvântul har de la sine înțeles și să nu luăm definiția harului ca pe ceva obișnuit. Harul este Cristos Însuși ca savurare a noastră.

Harul este Cristosul înviat ca Duh dătător de viață care se dăruiește liber nouă, fiind totul pentru noi și făcând totul în noi, prin noi și pentru noi (Ioan 1:14, 16-17; Isaia 55:1; 2 Corinteni 1:8-9, 12; Galateni 2:20; comp. cu 1 Corinteni 15:10).

Putem memora sau citi versete despre har, realizând că suntem mântuiți prin har, prin credință, nu prin fapte, dar trebuie să știm ce este harul. Printre creștinii de astăzi, harul este înțeles ca fiind favoarea nemeritată a lui Dumnezeu; da, harul este acesta, dar harul este mult mai mult.

Dumnezeu nu ne dă doar ceva numit har; El ni se dă pe Sine Însuși, chiar însăși ființa Sa. De multe ori, creștinii cred că harul este binecuvântarea lui Dumnezeu, mai ales când se referă la succesul nostru la școală, la locul de muncă, în viață etc.

Mulți cred că sunt binecuvântați cu copii buni, un loc de muncă bun, un soț bun sau o casă bună și o mașină bună, așa că spun că Dumnezeu este plin de har. Însă harul nu este o casă bună sau o mașină bună. Harul nu este o binecuvântare materială.

În Ioan 1:14, 16-17 ni se spune că Cuvântul, care era la început cu Dumnezeu și care era Dumnezeu, a devenit carne și a venit la noi plin de har și realitate. Dacă harul ar fi case, mașini și binecuvântări materiale, Biblia ar spune că Cuvântul a devenit carne și a venit la noi plin de case, mașini, prosperitate și binecuvântări materiale.

În versetul 17 ni se spune că legea a fost dată prin Moise, dar harul a venit prin Isus Cristos. Când a venit Cristos, El a venit ca har și ne-a adus har. Putem citi acest text și putem încerca în continuare să ne trăim viața creștină pe cont propriu și cu propria noastră energie.

Dacă ne lipsește perspectiva corectă asupra harului, vom trăi în continuare viața noastră creștină și viața de biserică conform legii, conform acțiunilor și conform regulilor și regulamentelor, nu conform harului. Fie ca Domnul să ne lumineze să vedem că harul este Cristos ca Duh care se dăruiește liber nouă pentru savurarea noastră, pentru a fi totul pentru noi și a face totul în noi și prin noi.

Dumnezeu a devenit om, iar acest om, Isus, a fost întruparea lui Dumnezeu, plin de har și realitate; acum, Isus este Duhul dătător de viață care ne-a împărtășit pe Dumnezeu ca har pentru savurarea noastră. Cristos este în noi ca Duh pentru a fi har pentru noi și a face totul în noi.

De exemplu, în viața noastră creștină, ne poate fi greu să iertăm pe cineva; cu cât încercăm mai mult să iertăm, cu atât ne amintim mai mult și chiar putem păstra cu drag ofensa, nevrând să o uităm. Acest lucru ne împiedică să Îl savurăm pe Cristos și nu putem merge mai departe cu El.

Dar dacă doar ne exersăm duhul și Îl savurăm pe Cristos ca har, iertarea pur și simplu va curge! Domnul din noi va ierta cealaltă persoană din noi prin faptul că Îl savurăm pe El ca har. Harul poate face ceea ce noi nu putem face.

Harul poate fi, harul poate face și harul poate face. Pavel a mărturisit că a muncit mai mult decât ceilalți, totuși nu el, ci harul lui Dumnezeu care era cu el (1 Corinteni 15:10). El și-a dat seama că era ceea ce era prin harul lui Dumnezeu și, pe măsură ce lucra, putea lucra mai din belșug datorită harului lui Dumnezeu, căci harul lucra în el.

Pavel obișnuia să fie o persoană care îi ura pe creștini, chiar vorbind amenințări împotriva lor și voia să-i omoare. El și-a propus ca scop personal să distrugă acest grup de eretici, dar Domnul l-a întâmpinat ca har și a devenit cel mai important dintre apostoli și cel mai umil dintre sfinți, administrând harul lui Dumnezeu altora.

Dacă punem 1 Corinteni 15:10 împreună cu Galateni 2:20, ne dăm seama că: Nu eu, ci Cristos, egal cu, Nu eu, ci harul. În viața noastră creștină nu ar trebui să fim noi, ci harul. Amin! În 1 Timotei 1:13-14, el a mărturisit că i s-a arătat îndurare, pentru că harul Domnului s-a multiplicat cu credință și dragoste în Cristos Isus. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit la noi ca Duh ca să fii har pentru noi pentru savurarea noastră. Aleluia, Dumnezeu S-a încarnat în Cristos și a venit la noi ca Duh pentru a fi savurarea noastră și totul pentru noi! Ne deschidem Ție astăzi, Doamne Isuse! Vrem să Te savurăm ca har. Ne exersăm duhul pentru a savura Duhul dătător de viață care ni-L dăruiește pe Cristos în mod liber pentru a fi totul pentru noi și a face totul în noi, prin noi și pentru noi. Amin, Doamne, fie ca să nu mai fim noi, ci Cristos – fie ca să nu mai fim noi, ci harul lui Dumnezeu să facă totul în noi! Vrem să Te savurăm astăzi. Fie ca harul Domnului nostru să ne abunde cu credință și dragoste în Cristos Isus. Fie ca harul lui Dumnezeu să ne alimenteze, să ne hrănească și să ne facă capabili să lucrăm pentru Domnul – dar nu noi, ci harul lui Dumnezeu care este cu noi! Da, Doamne Isuse, revarsă-Te ca har în noi mai mult astăzi! Fie ca harul să facă totul în noi astăzi. Fie ca harul să facă totul prin noi și pentru noi astăzi, în timp ce trăim pentru împlinirea scopului etern al lui Dumnezeu!

Multiplicarea harului: harul ni se multiplică în suferințele noastre, pe măsură ce Îl iubim pe Domnul

În 1 Petru 1:2 și 2 Petru 1:2, Petru spune: „harul și pacea să vă fie multiplicate!” Aleluia pentru multiplicarea harului! Multiplicarea harului este harul care se multiplică în viața noastră de zi cu zi, în deplina cunoaștere a lui Dumnezeu și a lui Isus, Domnul nostru (1 Petru 1:2b; 2 Petru 1:2; Ioan 1:16; Efeseni 1:6-8; 2:7; Romani 5:17, 21; 1 Timotei 1:14; Apocalipsa 22:21).

Harul lui Dumnezeu în economia Sa este bogat, se multiplică și este din belșug. Petru nu-i binecuvântează doar pe sfinți cu har; îi binecuvântează cu har multiplicat. Ce minunat, harul poate fi multiplicat!

În 2 Petru 1:2 Petru spune că harul și pacea să ne fie multiplicate în deplina cunoaștere a lui Dumnezeu și a lui Isus, Domnul nostru. Aceasta înseamnă că, pe măsură ce avem deplina cunoaștere a lui Isus și a lui Dumnezeu, harul se multiplică!

Pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul în cuvântul Său, harul se multiplică. Trebuie să luăm cuvântul lui Dumnezeu, să-l citim, să ne rugăm pentru el și să-l aplicăm. Putem citi un verset precum Ioan 1:16 despre a primi har după har căci Domnul a venit, și îl putem transforma în rugăciunea noastră, cerându-I Domnului să ne dea porția de har de care avem nevoie pentru astăzi.

Zilnic trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne acorde porția de har de astăzi. Și dacă ne trezim puțin târziu și nu putem petrece mult timp cu Domnul în cuvântul Său, putem aplica sângele Său prețios și Îl putem savura.

1 Ioan 1:9 este o porțiune bună pentru care să ne rugăm, căci putem să-I mulțumim Domnului pentru curățirea Sa și putem savura părtășia cu El. Fie ca noi să venim la tronul harului în duhul nostru ca să primim îndurare și să găsim har pentru ajutor la timp. Fie ca noi să-I spunem Domnului, Doamne Isuse, vrem să avem har peste har! Dă-ne mai mult har astăzi!

Efeseni 2:7 spune că Domnul arată în veacurile viitoare nemărginita bogăție a harului Său în noi. Putem să-I spunem, Doamne, vrem nemărginita bogăție a harului Tău astăzi! Pe măsură ce citim Biblia, putem transforma versetele în rugăciunea noastră și harul ni se multiplică!

Un alt verset bun este Romani 5:17, primirea abundenței harului. Putem să-I spunem Domnului: O, Doamne, vrem abundența harului; dă-ne har din belșug! Harul Lui ni se multiplică!

Harul ni se multiplică prin suferințele, limitările și slăbiciunile noastre (2 Corinteni 12:7-9; 1:12, 15). Harul este Cristos Însuși ca purtător al poverilor noastre; cu cât avem mai multe poveri, cu atât avem mai multe oportunități să-L experimentăm pe Cristos ca har.

Cu toții avem suferințe, limitări și slăbiciuni; cu cât îmbătrânim în viața noastră umană, cu atât experimentăm mai multe limitări și suferințe. Dar harul lui Dumnezeu se poate înmulți față de noi – harul poate fi din belșug, căci Cristos ca har, este Cel care ne poartă povara!

El știe că purtăm o povară anume, El cunoaște durerea pe care o trăim și înțelege acea suferință continuă. El este cu noi ca har pentru a ne purta poverile, problemele și suferințele.

A făcut asta cu Pavel; el avea un fel de problemă de sănătate, un spin în carne și L-a rugat pe Domnul de trei ori să-l îndepărteze, dar Domnul a spus: „Harul Meu îți este de ajuns”. Amin, harul Domnului ne este de ajuns.

Nu ar trebui să privim la situația noastră și nici să credem că situația noastră este mai mare decât harul Domnului; mai degrabă, ar trebui să luăm cuvântul lui Dumnezeu, să credem în cuvânt, să stăm pe cuvânt și să aplicăm cuvântul exersându-ne duhul credinței.

Totul în viața umană este o povară; viața noastră de zi cu zi este o povară, grija pentru familia noastră este o povară și, chiar dacă viața de familie este dulce, este și ea o povară. Există multe responsabilități de care trebuie să ne ocupăm cu copiii, iar îndeplinirea treburilor zilnice, inclusiv munca la birou, este o povară. Dar Domnul este aici ca să ne poarte povara, căci El este har pentru noi.

Faptele Apostolilor 15:40 ne spune că, în timp ce Pavel și Sila erau pe cale să pornească în călătoria lor de slujire, frații i-au încredințat harului lui Dumnezeu, cuvântului harului Său. Aveau multe lucruri de făcut, multă muncă de îndeplinit și multe persecuții îi așteptau, dar harul lui Dumnezeu putea să-i călăuzească și să fie purtătorul poverii în ei. Amin!

Savurarea Domnului ca har este cu cei ce-L iubesc (Efeseni 6:24; Ioan 21:15-17; 1 Petru 1:8). Dacă vrem să savurăm harul multiplicat pentru noi, trebuie să-L iubim pe Domnul. Harul este cu toți cei ce-L iubesc pe Domnul Isus Cristos în incoruptibilitate. Răspunsul nostru este pur și simplu: Doamne Isuse, Te iubim!

Pe măsură ce Îl iubim pe Domnul, pe măsură ce ne întoarcem inima către El și pur și simplu Îl iubim, harul vine. Fie ca nu doar să știm și să înțelegem acest lucru, ci, mai mult decât atât, să-l cerem de la Domnul și să-l aplicăm. Spuneți-I Domnului că Îl iubim și harul vi se va înmulți!

Savurarea Domnului ca har cu natura Sa divină este prin primirea și rămânerea noastră în cuvântul harului Său, care include toate promisiunile Sale prețioase și nespus de mari (Faptele Apostolilor 20:32; 2 Petru 1:4; Efeseni 6:17-18). Cuvântul lui Dumnezeu este cuvântul harului Său.

Cum poate cuvântul lui Dumnezeu din Biblie să devină cuvântul harului lui Dumnezeu, chiar har multiplicat pentru noi? Prin luarea cuvântului lui Dumnezeu în noi prin intermediul oricărei rugăciuni și cereri. Trebuie să combinăm Cuvântul lui Dumnezeu cu exersarea duhului nostru de credință și să aplicăm Cuvântul lui Dumnezeu în viața și experiența noastră; atunci, harul va veni la noi.

Dumnezeu ne-a dat har, dar El vrea ca acest har să fie multiplicat; același har trebuie să crească și să fie multiplicat în noi și în noi. Pe măsură ce savurăm multiplicarea harului lui Dumnezeu, vom fi buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu (1 Petru 4:10).

Dumnezeul nostru este Dumnezeul oricărui har (5:10) și El ne dă harul vieții, care se multiplică pentru a deveni harul multiplicat, pentru ca noi să devenim slujitori ai harului felurit al lui Dumnezeu și să savurăm tot harul. Slavă Domnului!

Harul vieții se multiplică în noi, devenind har felurit și, în cele din urmă, har atotputernic! Avem har din toate direcțiile: de la Dumnezeu, de la om, din situațiile noastre, de la copiii noștri. Aleluia, chiar dacă avem limitări și suferințe, putem avea har multiplicat pentru noi!

Doamne Isuse, fie ca să existe o multiplicare a harului în experiența noastră creștină de astăzi! Amin, harul este multiplicat pentru noi în viața noastră de zi cu zi, în deplina cunoaștere a lui Dumnezeu și a lui Isus Cristos! Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău, ne rugăm peste cuvântul Tău și aplicăm cuvântul Tău prin exersarea duhului nostru. Vrem să avem har multiplicat pentru noi astăzi. Fie ca noi să savurăm și să experimentăm harul lui Dumnezeu în economia Sa, care este bogat, abundent și înmulțit! Dă-ne har peste har astăzi. Fie ca harul să abunde în noi în experiența noastră. Amin, Doamne, umple-ne cu Tine însuți ca har astăzi! Fie ca harul să ni se înmulțească prin suferințele, limitările și slăbiciunile noastre. Ne deschidem Ție, Doamne, pentru ca Tu, ca har, să fii Cel care ne poartă poverile. Îți dăm toate poverile și problemele noastre; vrem să Te experimentăm și să Te savurăm ca har! Aleluia, cu cât avem mai multe poveri, cu atât avem mai multe ocazii să-L experimentăm pe Cristos ca har! Te iubim, Doamne Isuse, și savurăm harul Tău! Ne exersăm duhul astăzi pentru a primi și a rămâne în cuvântul harului Tău!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy Christ as the Spirit as Grace – Grace is Multiplied to us in our Sufferings, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 5 cu tema: harul în epistolele lui Petru, ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să I ne închinăm lui Dumnezeu în veridicitate cu Cristosul care ne-a saturat ființa pentru a fi realitatea noastră

13/09/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Conform Ioan 4:23-24, trebuie să I ne închinăm lui Dumnezeu Tatăl nostru în duh și în veridicitate; a ne închina lui Dumnezeu în veridicitate înseamnă a I ne închina cu Cristosul pe care L-am savurat și experimentat, Cristosul care ne saturează ființa pentru a deveni realitatea noastră personală prin experimentarea și savurarea de către noi a Dumnezeului Triunic ca realitate divină. Amin!

Săptămâna aceasta am savurat faptul de a avea un surplus din produsele țării bune, adică de a avea un surplus din Cristos de adus la adunările bisericii pentru etalarea lui Cristos.

Mai mult decât atât, am savurat faptul de oferi o închinare corporativă lui Dumnezeu Tatăl în duh și în veridicitate.

În ceea ce privește surplusul, așa cum poporul lui Israel a trebuit să pună deoparte o anumită parte din rezultatul ostenelii lor asupra țării bune în scopul de a I se închina lui Dumnezeu, tot așa și noi, ca credincioși, trebuie să avem un surplus de Cristos.

S-ar putea să credem că abia Îl atingem pe Domnul de câteva ori în timpul săptămânii și că abia că avem ceva pentru a continua cu Domnul în viața noastră de zi cu zi, dar trebuie să venim la Domnul și să-I cerem să ne ofere experiențele de care avem nevoie ca să avem acest surplus în experiența noastră.

Trebuie să învățăm să ne ostenim cu credincioșie asupra Cristosului atotinclusiv, astfel încât să putem avea bogățiile lui Cristos ca produs pentru a-L etala pe Cristos în adunările bisericii.

Aceasta este viața creștină potrivită, o viață de osteneală asupra lui Cristos în fiecare zi pentru a obține și a câștiga un surplus bogat din Cristos pe care să îl aducem la adunările bisericii pentru o etalare bogată a lui Cristos.

Când ne întâlnim, nu-l expunem doar pe Cristosul pe care ni l-a dat Dumnezeu, ci și pe Cristosul pe care Lam savurat, Cristosul asupra căruia ne-am ostenit și pe care l-am experimentat.

Aceasta presupune să ne ostenim continuu asupra lui Cristos, astfel încât să avem un surplus bogat din Cristos.

Ori de câte ori ne adunăm, indiferent de ce fel de întâlnire avem, ar trebui să venim cu Cristosul experimentat de noi ca un surplus care trebuie oferit lui Dumnezeu și etalat întregului univers, chiar și vrăjmașului, pentru ca Dumnezeu să obțină închinarea pe care El o dorește, ca Cristos să fie etalat și dușmanul să fie rușinat. Amin!

O astfel de viață de biserică Îl exprimă pe Dumnezeu și Îl manifestă pe Cristos, și există o etalare bogată a lui Cristos în adunările bisericii.

Trebuie să fim foarte mult înaintea Domnului în ceea ce privește osteneala noastră asupra Cristosului atotinclusiv, astfel încât să nu venim cu mâinile goale la adunările bisericii, ci mai degrabă, să avem mâinile pline de Cristos.

Există o luptă cu privire la închinarea autentică a lui Dumnezeu, pentru că Satan vrea să obțină închinare pentru el însuși. Dumnezeu caută închinători, cei care I se închină în duh și veridicitate. Fie ca noi să fim asemenea persoane astăzi!

Să ne închinăm lui Dumnezeu Tatăl nostru în duh și veridicitate, oferindu-I închinarea pe care El o dorește

Ioan 4:23-24 este o porțiune din Scriptură care nu este încă pe deplin împlinită printre noi astăzi; Dumnezeu Tatăl caută încă închinători adevărați, aceia care I se închină în duh și în veridicitate.

Trebuie să I ne închinăm lui Dumnezeu Tatăl nostru în duh și veridicitate.

În primul rând, locul în care I ne închinăm lui Dumnezeu nu este în cutare sau cutare loc, ci în duh; duhul nostru este locul ales de Dumnezeu pentru ca noi să ne închinăm Lui.

Nu ne putem închina lui Dumnezeu pur și simplu gândindu-ne la El sau iubindu-L; ne închinăm Lui exersându-ne duhul și contactându-L în duhul nostru.

Dumnezeu este Duh, iar cei care I se închină trebuie să se închine în duh.

În Vechiul Testament, Dumnezeu cerea poporului Său două lucruri legate de închinarea lor față de El: un loc anume, care era locul ales de El (nu alegerea lor) și cu ofrande speciale, care L-au satisfăcut.

În Noul Testament, locul unic al alegerii lui Dumnezeu este duhul nostru; trebuie să I ne închinăm lui Dumnezeu în duhul nostru.

Ofrandele cu care I ne închinăm lui Dumnezeu sunt Cristos Însuși ca realitate a tuturor ofrandelor.

Cristos a venit să fie ofranda unică, ofranda care înlocuiește toate ofrandele și trebuie să Îl savurăm, să Îl experimentăm și să-L aplicăm ca ofrande în viața noastră creștină de zi cu zi.

Pe măsură ce îl aplicăm pe Cristos ca ofrande, savurându-L ca fiind realitatea tuturor ofrandelor, există o anumită realitate introdusă în noi.

Cristos este realitatea; El este calea, realitatea și viața, iar când El este introdus în noi, El devine realitatea noastră.

Veridicitatea este realitatea divină revelată – Dumnezeul în Triunic distribuit în om în Fiul, Isus Cristos – devenind autenticitatea și sinceritatea noastră, astfel încât să putem trăi o viață care să corespundă cu lumina divină (1 Ioan 1:5) și să I ne închinăm lui Dumnezeu, după cum Dumnezeu caută, conform cu ceea ce este El (2 Ioan 1; 3 Ioan 1).

Dumnezeu îi caută pe cei care I se închină nu numai în duh, ci și în veridicitate.

Ce este veridicitatea? Nu este doar sinceritate; unii credincioși cred că trebuie să fim sinceri în închinarea la Dumnezeu și aceasta este veridicitatea noastră.

Dar sinceritatea este mult mai mult decât atât. Când savurăm realitatea divină, când Îl savurăm pe Cristos ca realitate divină, avem veridicitate umană, sinceritate și autenticitate (Ioan 4:23-24; 1 Ioan 3:18; 2 Ioan 1; 3 Ioan 1).

În viața noastră de zi cu zi, în viața noastră creștină, în viața noastră de biserică și oriunde ne aflăm, trebuie să Îl savurăm pe Domnul pentru ca El, ca realitate divină, să devină realitatea noastră în viața noastră de zi cu zi.

Fără Cristos ca realitate, noi nu suntem reali, nu avem o realitate și nu suntem autentici.

Când întâlnim oameni pe stradă sau vorbim cu colegii noștri de lucru la birou, ne dăm seama că nu există sinceritate în rândul oamenilor din societatea de astăzi.

Veridicitatea este autenticitatea umană, sinceritatea, onestitatea, demnitatea și credincioșia ca o virtute umană și ca un rezultat a realității divine (Ioan 14:6).

Când Îl savurăm pe Cristos ca fiind realitatea tuturor jertfelor, când Îl aplicăm în toate detaliile vieții noastre de zi cu zi, vom deveni autentici, cinstiți, sinceri, demni de încredere și credincioși, deoarece Cel care este realitatea tuturor acestor lucruri Se introduce pe Sine însuși în noi.

Vrem să fim cinstiți, sinceri, autentici și credincioși, dar nu o putem face în noi înșine și prin propriile noastre eforturi; numai savurându-L pe Cristos ca realitate divină putem fi o astfel de persoană.

Acesta este motivul pentru care zi de zi trebuie să ne deschidem către Domnul și să savurăm distribuirea Sa divină.

Trebuie să primim dispensarea Sa și să-I permitem să introducă pe Sine în noi.

Din savurarea lui Cristos ca realitate divină a tot ceea ce este Dumnezeu, vor rezulta veridicitatea, sinceritatea și autenticitatea umană. O astfel de sinceritate este cerută de Dumnezeu în închinarea noastră față de El.

Doamne Isuse, vrem să I ne închinăm lui Dumnezeu Tatăl nostru în duh și în veridicitate. Ne exersăm duhul pentru a veni să I ne închinăm lui Dumnezeu în duh, pentru că Dumnezeu este Duh și noi Îl putem închina numai în duh. Păstrează-ne în duhul nostru astăzi. Vrem să Te contactăm și să Te savurăm. Aleluia, Dumnezeu este Duh și ne putem închina Lui în duhul nostru! Amin, Doamne, venim la Tine așa cum suntem, exersându-ne duhul pentru a Te contacta și a Te primi. Introdu-Te mai mult în noi astăzi. Vrem să fim și să rămânem sub distribuirea divină, avându-l pe Dumnezeul Triunic distribuit în noi pentru a deveni autenticitatea și sinceritatea noastră. Da, Doamne, fie ca realitatea divină revelată să devină autenticitatea și sinceritatea noastră, astfel încât să putem trăi o viață care să corespundă cu lumina divină. Amin, vrem să I ne închinăm lui Dumnezeu în conformitate cu ceea ce este El, realitatea divină introdusă în noi pentru a deveni realitatea noastră, veridicitatea și sinceritatea și onestitatea noastră. Vrem să Te savurăm, Doamne Isuse, ca realitatea a tot ceea ce este Dumnezeu, până când vom avea veridicitatea umană, sinceritatea și autenticitatea pentru închinarea noastră față de Dumnezeu Tatăl în veridicitate!

Să I ne închinăm lui Dumnezeu în veridicitate cu Cristosul care ne-a saturat ființa pentru a fi realitatea noastră

S-ar putea să înțelegem ce înseamnă să I ne închinăm lui Dumnezeu în duh, pentru că singurul mod în care putem veni la Dumnezeu pentru a-I închina Lui este în și prin intermediul duhului nostru, nu în și prin mintea, emoția, voința sau simțurile noastre fizice.

Dar ce înseamnă să ne închinăm lui Dumnezeu în veridicitate? Ce este această veridicitate?

În tot acest univers, numai Dumnezeu este realitate, iar ceea ce este de la Dumnezeu este real.

Omul este aici astăzi și a dispărut mâine, iar realizările și cele mai bune fapte ale omului sunt aici astăzi și mâine uitate.

Numai Dumnezeu este real și doar savurându-L pe Dumnezeu în tot ceea ce El este în Cristos în duhul nostru, putem fi infuzați cu realitatea divină pentru ca să avem această realitate ca realitatea noastră.

Pe de o parte, Cristos este realitatea; pe de altă parte, prin savurarea și experiența noastră cu Cristos, Îl avem pe Cristos ca realitate.

Veridicitatea din Ioan 4:23-24 denotă realitatea divină devenind autenticitatea și sinceritatea noastră pentru adevărata noastră închinare la adresa lui Dumnezeu în veridicitate.

Dacă credem în Cristos, dar trăim viața noastră de zi cu zi fără a-L contacta pe Domnul și fără nicio experiență cu Cristos, deși credem în numele Domnului și suntem etici și morali, nu avem nimic din Cristos de adus la adunările bisericii.

Într-un sens real, nu suntem autentici și nu avem veridicitate, pentru că realitatea divină nu este introdusă în noi.

Când venim la întâlnire, vom sta doar și vom privi pe alții cum funcționează, pentru că nu avem nimic de oferit lui Dumnezeu din savurarea noastră din Cristos.

Acest tip de închinare este respins de Dumnezeu și condamnat de către El.

Dumnezeu dorește să venim la El și să Îl savurăm pe El, să-L experimentăm și să-L contactăm în viața noastră de zi cu zi, astfel încât El să Se poată introduce pe Sine în noi și să devină autenticitatea și sinceritatea noastră pentru adevărata închinare la adresa lui Dumnezeu în veridicitate.

Zi de zi trebuie să venim la Domnul și să-L bem, să ne împărtășim din bogățiile Sale și să fim satisfăcuți de El.

Realitatea divină este Cristos ca fântâna de apă vie împărtășită de noi și băută de noi ca credincioși în Cristos pentru a fi realitatea din noi (Ioan 4:10, 14, 23).

Pe măsură ce bem din Domnul ca izvorul apelor vii, chemând numele Său și contactându-L în rugăciune pe tot parcursul zilei, realitatea divină devine autenticitatea și sinceritatea noastră în care I ne închinăm lui Dumnezeu cu închinarea pe care El o caută.

Nu putem presupune că, atâta timp cât venim la adunări și îi spunem lui Dumnezeu că I ne închinăm, aceasta este închinarea pe care El o dorește.

Trebuie să venim la întâlniri cu mâinile pline de Cristos; trebuie să existe ceva din Cristosul pe care L-am experimentat în viața noastră de zi cu zi.

Savurarea noastră din Dumnezeul Triunic rezultă într-o realitate pe care o putem numi realitatea noastră personală; realitatea divină nu este numai cu Cristos, ci devine a noastră în experiența noastră.

Această realitate personală este ceva ce ține de a-L avea pe Cristos saturând ființa interioară.

Când avem această realitate, Îl avem pe Cristos nu numai în duhul nostru, ci și în inima noastră, în mintea noastră, în emoția noastră și în voința noastră. Cristosul pe care Îl savurăm și prin care trăim devine realitatea noastră și aceasta este veridicitatea noastră pentru închinarea la Dumnezeu în veridicitate.

Aceasta nu este doar realitatea divină pentru a o savura, ci și realitatea noastră umană, realitatea noastră personală, care provine din savurarea de către noi a realității divine.

Apostolul Ioan, de exemplu, nu numai că i-a iubit pe sfinți, ci i-a iubit în veridicitate; realitatea divină a dragostei, Dumnezeu ca dragoste, i-a saturat ființa într-o asemenea măsură încât i-a iubit pe sfinți cu sinceritate.

Trebuie să Îl savurăm și experimentăm pe Domnul încetul cu încetul, zi de zi, până când realitatea divină a tot ceea ce este El ne saturează ființa și devine realitatea noastră.

În viața noastră de zi cu zi, trăim o viață normală făcând tot felul de lucruri care sunt normale și comune în situația și mediul nostru, dar realitatea divină devine realitatea noastră în viața noastră de zi cu zi pe măsură ce Îl savurăm și experimentăm pe Cristos.

A ne închina lui Dumnezeu în sinceritate înseamnă a I ne închina cu Cristosul care ne-a saturat ființa pentru a deveni realitatea noastră personală prin experiența noastră și savurarea noastră din Dumnezeul Triunic ca realitate divină. Amin!

Ne închinăm Tatălui cu sinceritate, oferindu-I pe Cristos care ne-a saturat ființa pentru a deveni realitatea noastră pe măsură ce Îl savurăm zilnic și îl experimentăm. Wow!

Dacă luăm în considerare acest lucru înaintea Domnului, vom vedea cu adevărat că există o luptă în acest univers pentru închinare și vom alege să I ne închinăm lui Dumnezeu în duh și în veridicitate.

Pe de o parte, I ne închinăm lui Dumnezeu în duhul nostru, exersându-ne duhul și tratând orice lucru care ne împiedică.

Pe de altă parte, I ne închinăm lui Dumnezeu în veridicitate, oferindu-I-L pe Cristos pe care L-am experimentat în viața noastră de zi cu zi pentru ca El să fie satisfăcut.

Tată, vrem să ne închinăm Ție în duh și în veridicitate. Amin, Doamne, venim la Tine în duh să Te savurăm și să Te bem ca izvorul apei vii! Ne exersăm duhul pentru a bea apa vie și pentru a fi umpluți cu Cristos ca realitate divină! Doamne, saturează-ne ființa. Umple-ne. Vrem să devii savurarea și experiența noastră zi de zi. Vrem să Te savurăm și să Te experimentăm zi de zi, astfel încât Tu să poți deveni realitatea noastră personală, veridicitatea noastră. O, Doamne Isuse, fie ca Tu să ne saturi toată ființa și să ne umpli cu Tine Însuți ca realitate a tot ceea ce este Dumnezeu. Fie ca realitatea divină să devină realitatea noastră umană, pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos ca realitate. Amin, Tată, vrem să ne închinăm Ție împreună cu Cristosul care ne-a saturat ființa pentru a deveni realitatea noastră personală prin experiența și savurarea noastră din Dumnezeul Triunic ca realitate divină!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Worship God in Truthfulness with the Christ who Saturated our being to be our Reality, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să ne ostenim asupra Cristosului atotinclusive reprezentat de țara bună pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, pentru realitatea și manifestarea împărăției, și pentru ca mireasa să se pregătească pentru venirea Domnului – săptămâna 11 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ținem pe Cristos ca și Cap savurându-L ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive

17/05/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Cristos – care este realitatea tuturor lucrurilor pozitive – este Capul Trupului; când Îl savurăm, suntem conștienți de Trup și ținem Capul (vezi Col. 2:19).

Aleluia pentru Cristosul nostru cu bogățiile Sale de nepătruns, care este realitatea tuturor lucrurilor pozitive din univers! Tot ceea ce este pozitiv în Biblie și în jurul nostru este un tip reprezentativ al lui Cristos.

Cu toate acestea, noi nu „ne închinăm la lucrurile din jurul nostru ca fiind Cristos”; mai degrabă, pe măsură ce vedem toți oamenii, tipurile reprezentative și lucrurile pozitive, ni se amintește de Cristos, ne întoarcem la Cristos, Îl savurăm pe Cristos și Îl luăm pe Cristos ca realitatea tuturor lucrurilor pozitive.

De fapt, ceea ce face ca acest Cristos bogat să fie real pentru noi este Duhul realității; Cristos a devenit Duhul și acest Duh ne îndrumă spre realitatea a tot ceea ce este Cristos.

Cristos este Duhul realității pentru a face bogățiile de nepătruns a tot ceea ce El este reale pentru noi, călăuzindu-ne în El însuși ca realitate divină.

Deci, când citim Biblia și ne rugăm cu cuvintele din Biblie, savurăm tot ceea ce este Cristos, căci prin exersarea duhului nostru contactăm Duhul și primim duh și viață din cuvânt (Ioan 5:39-40).

Ca Duhul realității, Cristos ne aduce în Sine Însuși și ne conduce în toată realitatea, chiar în domeniul expansiv al realității. Și pe măsură ce intrăm în El și Îl savurăm ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive, ne dăm seama că El este atotinclusiv și vast, și Îl aplicăm și Îl experimentăm.

Experimentarea lui Cristos de către noi – pe măsură ce Îl implicăm și-L aplicăm ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive – generează o experiență nouă, atât în domeniul a ceea ce este El, cât și în domeniul ființei noastre.

În primul rând, El ne călăuzește în El însuși ca fiind Duhul dătător-de-viață vast și atotinclusiv, astfel încât să avem ființa noastră în El.

Apoi, El are acces la ființa noastră prin cuvintele Sale, iar El ne vorbește; această vorbire ne ține în El și adaugă mai mult din El în ființa noastră, făcând o lucrare îmbogățitoare și transformatoare.

Aleluia, Cristos este atât calea către Dumnezeu, cât și realitatea a ceea ce este Dumnezeu (Ioan 14:6); El este realitatea (1 Ioan 5:6) și El este Duhul realității (Ioan 16:13) care ne călăuzește în El însuși ca realitate.

Fie ca noi să rămânem deschiși față de El în timp ce venim la cuvântul Său și în timp ce-L contactăm; putem învăța să ne exersăm duhul ori de câte ori ceva pozitiv ne amintește de Cristos, astfel încât El, ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive, să fie introdus în noi și să intrăm în experiența acestui Cristos atotinclusiv și mereu în expansiune pentru zidire-a bisericii ca Trup al lui Cristos!

Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos – Capul Trupului – cu atât suntem mai conștienți de Trup

În Col. 2:19 Pavel ne spune să ținem Capul; apostolul a face o schimbare de la Cristos (menționat în v. 17) la Cap.

Aceasta ne arată că, cu cât mai mult Îl savurăm și experimentăm pe Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive, acesta este Capul Trupului, iar savurarea Sa de către noi ne determină să devenim conștienți de Trup.

Dacă-L savurăm pe Cristos continuu și într-un mod autentic, nu vom rămâne individualiști; mai degrabă, cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos, cu atât suntem mai conștienți de Trupul lui Cristos.

Nu este normal ca noi să-L savurăm pe Domnul în timpul zilei și apoi să neglijăm întâlnirile bisericii, care biserică este Trupul Său, pentru că Cristosul atotinclusiv și vast pe care-L savurăm și pe care Îl ținem este Capul Trupului și El întotdeauna ne amintește de Trup.

Chiar dacă mediul nostru nu ne permite să participăm la toate întâlnirile, în interior avem sentimentul că întreaga noastră ființă interioară este împreună cu sfinții în strângerea bisericii, căci Cristosul pe care-L savurăm este Capul iar noi suntem Trupul Său.

Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos și Îl luăm ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive, cu atât avem dorința de a ne întâlni cu sfinții ca Trup al lui Cristos.

Dar când nu-L contactăm pe Domnul pentru o perioadă, vom neglija automat viața de biserică și ne vom pierde interesul pentru întâlnirile bisericii.

Când neglijăm savurarea lui Cristos de către noi, când nu-L contactăm pe Domnul în mod regulat, deschidem o ușă pentru ca inamicul să intre și să ne determine să-i ignorăm pe sfinți și chiar să devenim critici față ceilalți membri ai Trupului.

Dar când vom începe să-L savurăm pe Domnul, această ușă pe care am deschis-o inamicului se va închide treptat; dacă suntem constanți în savurarea lui Cristos de către noi, ușa va fi complet închisă.

Când Îl savurăm pe Domnul și Îl ținem ca și Cap, în loc să-i criticăm pe sfinți și biserica, Îl vom lăuda pe Domnul pentru viața de biserică și vom mărturisi cât de mult iubim biserica.

Aleluia, prețiosul Cristos pe care Îl savurăm ca realitate a mâncării noastre, a băuturii, a respirației noastre, a acoperirii noastre, a vieții, a luminii noastre și a locuinței noastre este Capul Trupului!

Savurarea și experimentarea lui Cristos de către noi nu este ceva individualist; mai degrabă, este pentru Trup, în Trup și pentru zidirea Trupului.

Să nu căutăm să-L savurăm pe Cristos separat sau despărțiți de Trup, ci să ne dăm seama că savurarea și experimentarea lui Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive este în Trup și pentru Trup, căci suntem membre ale Trupului și Cel pe care Îl savurăm este Capul Trupului!

Cu cât Îl savurăm cu adevărat de Cristos, cu atât mai mult iubim pe celelalte membre ale Trupului.

Dar dacă Îl savurăm pe Domnul și neglijăm întâlnirile bisericii sau devenim critici față de sfinți, savurarea lui Cristos de către noi nu este autentică; acest lucru arată că trebuie să ne tratăm inima și să ne exersăm duhul, pentru a-L putea savura pe Cristos și pentru a-L ține ca și Cap.

Savurarea lui Cristos ne determină să-i iubim pe toți cei din viața de biserică – chiar și pe cei cărora ne este greu să-i iubim, chiar și ei devin demni de dragoste, dragi și prețioși pentru noi atunci când Îl savurăm pe Cristos și Îl ținem ca și Cap!

De fapt, biserica și sfinții rămân la fel – doar atitudinea noastră se schimbă; atunci când nu-L savurăm continuu pe Cristos, putem disprețui anumite persoane din biserică, dar atunci când suntem alimentați cu Cristos și astfel Îl ținem ca și Cap, Îl iubim și îi iubim toate membrele Trupului!

Doamne Isuse, Te ținem ca și Cap și Te savurăm ca realitatea tuturor lucrurilor pozitive. Mulțumim Doamne că ne-ai pus în Trup; noi suntem membre ale Trupului și împreună Te ținem ca și Cap și primim bogata alimentare care vine de la Tine. O, Doamne, suntem deschiși să Te savurăm ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive și Te ținem ca și Cap! Te lăudăm Doamne pentru toți sfinții ca membre ale Trupului lui Cristos! Cât de mult Te iubim, Doamne și cât de mult iubim să ne întâlnim cu sfinții, co-părtașii noștri din Cristos, cei care Îl au pe Cristos trăind în ei!

Să ținem Capul savurându-L pe Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive

În Col. 2:19 există o legătură cu versetele anterioare; este incredibil ce Cristos vast și extins putem experimenta prin luarea lui Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive realizate pentru noi și pentru economia lui Dumnezeu.

Cristos este trupul tuturor umbrelor (Col. 2:17) și El este Capul (v. 19). Luându-L pe Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive, Îl ținem ca și Cap în experiența noastră.

Totuși, dacă nu facem acest lucru, El nu este preeminent în universul nostru personal, nu-L ținem ca și Cap și El nu este Cap în practică pentru noi, pentru că nu-L ținem ca și Cap.

A ține Capul înseamnă a-L lua pe Cristos și a-L savura ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive.

Fie ca toți să învățăm să ținem Capul savurându-L continuu pe Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive.

Când Îl ținem pe Cristos ca și Cap, primim alimentarea de la El; fiind Trupul lui Cristos care primește aprovizionarea de la Cap – ținându-L ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive – începem să avem un simțământ nu doar pentru noi înșine, ci și pentru semenii noștri din Trup, și ei devin frumoși pentru noi.

Pe măsură ce Îl ținem pe Cristos ca și Cap, suntem preocupați pentru Trup, avem compasiune și îi iubim pe sfinți și suntem conștienți de Trup.

A deveni conștient de Trupul lui Cristos nu este doar un simplu lucru pe care trebuie să-L facem; acest lucru derivă din alimentarea care vine de la Cap, luându-L pe Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive.

În Efes. 3:8 vedem că evanghelia bogățiilor lui Cristos ne-a fost dată nouă pentru alții; aceasta înseamnă că, pe măsură ce Îl ținem pe Cristos ca și Cap, vom primi bogata alimentare de la El, iar această aprovizionare este pentru noi pentru Trup.

Aprovizionarea care vine de la Cristos, Capul, este bogățiile de nepătruns ale lui Cristos, accesate de noi atunci când Îl luăm ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive.

Pe măsură ce ne ținem adevărul în dragoste, creștem în El în toate lucrurile, care este Capul, Cristos (Efeseni 4:15-16); aceasta înseamnă că zidirea Trupului rezultă, de asemenea, din ținerea Capului de către noi, și anume din savurarea lui Cristos de către nou ca fiind realitatea tuturor lucrurilor pozitive.

Deci, Trupul este zidit ca urmare a faptului că noi toți Îl luăm pe Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive, lucru care este ținerea lui Cristos ca și Cap, din Care avem alimentarea bogată, funcționăm în Trup și zidim Trupul.

Deoarece calitatea de Cap a lui Cristos este în înviere (Col. 2:18), savurarea lui Cristos ne aduce în mod spontan în înviere și ne mântuiește de ființa noastră naturală.

În experiența noastră învățăm că, deși avem opinii, atunci când Îl savurăm pe Cristos, părerile noastre nu contează atât de mult, pentru că suntem prea ocupați să Îl savurăm pe Cristos și să-L luăm ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive, așa că nu ne exprimăm părerea.

Pe măsură ce ținem Capul savurându-L pe Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive, suntem aduși prin moarte întru înviere și suntem zidiți ca Trupul lui Cristos.

Doamne Isuse, Te luăm ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive, astfel încât să putem ține Capul, să primim aprovizionarea de la Cap și să fim zidiți ca Trupul lui Cristos în realitate. Îți mulțumim Doamne pentru acest privilegiu de a Te ține ca și Cap, pentru a putea fi furnizați bogățiile de nepătruns ale lui Cristos și pentru a zidi Trupul lui Cristos. Aleluia, suntem membre ale Trupului, Îl ținem pe Cristos ca și Cap, iar El devine pentru noi realitatea tuturor lucrurilor pozitive din experiența noastră, astfel încât să-L putem administra pe Cristos altora pentru zidirea lor! Amin, Doamne, dă-ne să avem o astfel de conștiență a Trupului, pe măsură ce Te savurăm și Te experimentăm zilnic!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Holding the Head, Christ, by Enjoying Him as the Reality of all the Positive Things, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 4 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să-L savurăm și să-L absorbim pe Cristos ca țară bună atotinclusivă în care suntem înrădăcinați

03/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Dacă vedem faptul că am fost înrădăcinați în Cristos, trebuie să petrecem timp pentru a-L savura pe Domnul ca țară atotinclusivă, pentru ca elementele lui Cristos ca sol bogat să fie absorbite în noi – pe măsură ce Îl absorbim pe Cristos – pentru a fi făcuți plini în experiența noastră. Amin!

Totul începe cu și totul depinde de viziunea nostru; dacă vedem că am fost înrădăcinați în Cristos ca solul bogat, țara atotinclusivă, vom alege să petrecem timp cu Domnul din nou și din nou, pentru a putea trimite în El rădăcini fragede, proaspete și noi, ca să-L absorbim.

Coloseni capitolul doi este un capitol uimitor, începând cu lupta lui Pavel pentru toți sfinții ca inima lor să fie mângâiată, fiind legați împreună în dragoste și cu toate bogățiile asigurării depline a înțelegerii, până la cunoașterea deplină a misterului lui Dumnezeu, Cristos.

Pavel era îngrijorat de faptul că sfinții vor fi înșelați de unii care au o vorbire convingătoare, căci el voia ca ei să stea pe temelia solidă a credinței lor în Cristos. Cu toții trebuie să fim atenți și să ne dăm seama că noi, cei care L-am primit pe Cristos Isus ca Domn, putem umbla în El, fiind înrădăcinați și fiind zidiți în El (Col. 2:6-7).

Pe de o parte L-am primit pe Cristos, Isus Domnul, ca să putem umbla în El, iar pe de altă parte am fost înrădăcinați în El, deci trebuie să absorbim din El toate substanțele nutritive bogate pentru ca noi să fim zidiți în El, fiind întemeiați în credință așa cum am fost învățați, abundând în mulțumiri.

Amin, frați și surori, fie ca nimeni să nu ne ia ca pradă prin filosofia sa și înșelăciunea goală, după tradiția oamenilor, după elementele lumii și nu după Cristos (v. 8).

Mai ales astăzi cu lumea din jurul nostru și cu „supermarketul de biserici” disponibile în creștinătate, cu tot felul de filozofii care sună bine (dar nu se regăsesc cu adevărat în Cuvânt) și sunt tradiționale (dar nu sunt bazate pe cuvântul lui Dumnezeu) și sunt în conformitate cu elementele lumii (dar nu în conformitate cu Cristos), trebuie să fim atenți!

Trebuie să fim atenți că nimeni nu ne ia ca pradă, adică nimeni să nu ne dezrădăcineze din pământul bogat, din Cristos ca țara noastră atotinclusivă!

Vrăjmașul vrea să folosească tot felul de lucruri pentru a ne dezrădăcina din Cristos; el poate folosi filozofiile, cultura, elementele lumii și tradiția oamenilor, astfel încât să nu trimitem rădăcini adânc în Cristos, ci să fim distrași de la El…

Dar oh, ce Cristos bogat avem ca țară atotinclusivă în care suntem înrădăcinați!

Să-L vedem, să-L apreciem, și să-L absorbim pe Cristosul bogat în care suntem înrădăcinați, precum în Col. 2:8-15

În Col. 2:8-15 vedem atât de multe aspecte bogate, practice și minunate ale Cristosului atotinclusiv, care este rezerva noastră pe măsură ce trimitem rădăcini adânci în El!

Cristosul în care suntem înrădăcinați este Cel în care locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii. În El locuiește toată plinătatea Dumnezeirii (v. 9) și am fost făcuți plini în El (v. 10).

Când trimitem rădăcini adânc în acest Cristos bogat în timpul nostru împreună cu El și spunând pur și simplu Amin vorbirii Sale interioare, absorbim în ființa noastră ceva din plinătatea Lui, iar în El suntem făcuți plini!

Cel pe care Îl absorbim este Capul oricărei stăpâniri și autorități; în El este atât autoritatea, cât și supunerea adecvată la autoritate, așa că atunci când petrecem timp cu El, amândoi avem autoritatea Sa și ne supunem autorității Sale.

Am fost înrădăcinați în Cristos și în El am fost tăiați împrejur cu o tăiere împrejur care nu a fost făcută cu mână omenească, în îndepărtarea trupului cărnii, în circumcizia lui Cristos (v. 11).

Când suntem în Cristos, absorbind bogățiile Sale, noi absorbim moartea Lui; suntem tăiați împrejur în duh, carnea este pusă deoparte, omul vechi este terminat și sinele este lepădat. Aleluia, adevărata omorâre a crucii este în Cristos, solul bogat în care suntem înrădăcinați!

Chiar mai mult, atunci când Îl absorbim pe Cristos, suntem îngropați împreună cu El și suntem înviați împreună cu El prin credința lucrării lui Dumnezeu (v. 12).

Pe de o parte suntem morți și îngropați și tot ce este din omul vechi și din carne este în mormânt; pe de altă parte am fi fost ridicați împreună cu El și chiar am fi fost înviați împreună cu El (v. 13), căci acum trăim în noutatea vieții și-L slujim în noutatea duhului!

Aleluia, atunci când ne exersăm duhul și avem o inimă întoarsă către Domnul când Îl atingem în mod personal, orice lucru negativ în noi este pus la moarte, iar ființa noastră interioară este înviată și umplută de viață!

Chiar mai mult, pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos, toate rânduielile pe care le avem sau pe care ni le facem, toate lucrurile pe care le stabilim ca anumite practici și ne despart de ceilalți, toate acestea sunt șterse, pironite pe cruce, iar noi suntem făcuți una în Cristos (v. 14)! Aleluia!

Ce Cristos bogat și atotinclusiv avem – El este atât atotinclusiv cât și vast, iar noi suntem înrădăcinați și întemeiați în El pentru a absorbi bogățiile Sale și pentru a deveni expresia Sa corporativă!

În acest sol bogat în care suntem înrădăcinați, avem dezbrăcarea conducătorilor și a autorităților, asupra cărora Cristos a triumfat prin cruce și i-a dat de rușine în mod public (v. 15). Minunat!

Există un element în solul bogat care este victorios peste duhurile rele din atmosferă.

De multe ori ne dăm seama că, deși vrem să facem binele, există ceva care ne copleșește să facem răul și chiar mai mult, există ceva rău care ne înconjoară, ceva întunecat în atmosferă, ceva ce nu putem învinge, ci mai degrabă ne învinge.

Dar slavă Domnului, pe măsură ce petrecem timp cu Domnul și Îl savurăm, există un element pe care îl absorbim în ființa noastră care ne determină să învingem spontan puterile întunericului!

Atât credincioșii, cât și cei necredincioși experimentează ceva asupritor, o atmosferă malefică … dar prin absorbția lui Cristos, în El există ceva bogății care ne energizează și ne echipează pentru a-i dezbrăca pe toți acești conducători și autorități și pentru a avea un trai zilnic normal, care stă pentru Domnul!

Aleluia, victoria este în sol! Iar noi putem fi cei care Îl putem absorbi pe Cristos ca atare!

Doamne Isuse, vrem să-L vedem, să-L apreciem și să petrecem timp pentru a-L absorbi pe Cristos ca pământul bogat în care suntem înrădăcinați. Aleluia, am fost înrădăcinați în Cristosul atotinclusiv ca realitate a țării bune și putem absorbi toate bogățiile Sale! În acest pământ în care suntem înrădăcinați este toată plinătatea Dumnezeirii, Capul oricărei stăpâniri și autorități, puterea omorâtoare care dă carnea la moarte, elementul care ne determină să fim îngropați și ridicați, elementul de viață care ne umple de viață, ștergerea zapisului în rânduieli și victoria asupra duhurilor rele din atmosferă! Amin, aleluia, tot ce avem nevoie este în Cristosul bogat ca pământ în care suntem înrădăcinați!

Să-L savurăm și să-L absorbim pe Cristos ca țară bună atotinclusivă și să fim făcuți deplini în experiență

Când Domnul ni-L arată pe Cristosul bogat, atotinclusiv, vast, ca pământ în care suntem înrădăcinați, vom realiza că trebuie să petrecem timp pentru a-L savura ca o asemenea țară atotinclusivă.

Trebuie să petrecem timp pentru a-L savura, pentru ca toate elementele lui Cristos ca sol bogat să fie absorbite în noi, pentru ca noi să fim deplini în experiența noastră (Col. 2:10; 4:2).

Cum Îl putem absorbi pe Cristos? Dacă am absorbi bogăția lui Cristos ca sol bogat, trebuie să avem rădăcini fragede și noi (vezi 2 Corinteni 4:16); aceste rădăcini fragede și noi sunt cele care absorb toate bogățiile.

Fie ca să rugăm ca Domnul să nu lase ca rădăcinile noastre să fie vechi. Rădăcinile subțiri ca un păr ale unui copac sau ale unei plante fac absorbția; în mod similar, trebuie să petrecem mult timp cu Domnul pentru a-L absorbi într-un mod fin, delicat și tandru.

De multe ori este posibil să avem un timp cu Domnul dimineața, dar ne lipsește experiența de a fi făcuți plini; de ce pare că, chiar dacă petrecem timp cu Domnul, nu-L absorbim pe Cristos?

O problemă poate fi aceea că timpul nostru cu Domnul este grăbit sau scurt; putem deschide cuvântul sau citim înviorarea de dimineață și nu ne concentrăm asupra Domnului, ci pe „a avea timp în Cuvânt” și astfel ne grăbim timpul dimineața.

Uneori, dimineața Domnul ne poate da un imn sau o cântare, dar noi Îl ignorăm și „ne facem propriul nostru lucru”, adică urmăm o practică de citire a Bibliei de exemplu.

De multe ori Domnul ne cheamă la părtășie cu El și rămânem în prezența Lui, dar suntem constrânși de timp și ne grăbim timpul cu El.

Absorbția reală durează timp; de multe ori în timpul nostru cu Domnul suntem atât de aglomerați de lucruri încât în 10-15 minute abia reușim să ne descărcăm toate lucrurile și să ne deschidem către El … pentru că mintea noastră este atât de plină de alte lucruri legate de situația noastră, de starea noastră, de oamenii din jurul nostru…

Astăzi societatea merge în această direcție, în special cu avansarea tehnologiei și cu atât de mult stimulenți – direcția de a căuta mereu un stimulent și de a nu putea să ne concentrăm pentru o perioadă de timp, chiar de a fi liniștit.

De multe ori trebuie să învățăm să fim liniștiți în fața Domnului, pentru ca El să ne vorbească; aceasta nu înseamnă că suntem pasivi sau că nu-L chemăm, ci că ne deschidem către El, chemând numele Său, fiind disponibil pentru El și nu ne grăbim timpul cu El până când El ne vorbește.

Avem nevoie de timp pentru a-L asimila pe Domnul, avem nevoie să rămânem în prezența Sa.

Fie ca toți să avem harul să ne luăm timpul necesar pentru a fi cu Domnul și a persista în prezența Lui; este posibil să avem nevoie să ne ajustăm programul astfel încât să nu fim presați de timp, pentru că doar atunci când suntem în cuvântul Său în prezența Sa, Îl absorbim de fapt …

Trebuie să ne exersăm atât inima, cât și duhul, asigurându-ne că inima noastră este dezvelită și întoarsă către Domnul, iar duhul nostru este curat, deschis și ajustat pentru a primi hrana pentru acea zi.

Fie că învățăm chiar să uităm de situația și starea noastră, de eșecurile și slăbiciunile noastre, și pur și simplu să ne luăm timp pentru a-L absorbi pe Domnul!

Pe măsură ce plătim prețul pentru a fi cei care Îl absorb pe Cristos, noi creștem cu creșterea lui Dumnezeu în noi pentru zidirea Trupului lui Cristos (Luca 8:13; Mat. 14:22-23; 6:6; Col. 2:7, 19).

Doamne Isuse, vrem să uităm de situația noastră, de starea noastră, de eșecurile noastre și de slăbiciunile noastre, și pur și simplu să petrecem timp pentru a-L absorbi pe Domnul! Vrem ca consacrarea noastră să fie proaspătă. Ne deschidem din nou Ție. Vrem ca rădăcinile noastre să fie fragede și noi, astfel încât să putem absorbi bogățiile Tale. Doamne, nu lăsa ca rădăcinile noastre să îmbătrânească și să fie vechi. Vrem să rămânem în prezența Ta și nu ne grăbim timpul nostru cu Tine. Amin, Doamne, căutăm chipul Tău și ne străduim să fim în prezența Ta. Ne întoarcem inima către Tine și ne exersăm duhul pentru a fi în prezența Ta, să Te ascultăm și să-L absorbim pe Cristos cu toate bogățiile Sale, astfel încât să putem crește cu creșterea lui Dumnezeu în noi pentru zidirea Trupului lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoying and Absorbing Christ as the All-inclusive Good Land in whom we’re Rooted, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 2 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Voia lui Dumnezeu este să-L cunoaștem și să-L savurăm pe Cristos, estimând totul conform Lui

19/04/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Voia lui Dumnezeu este ca Cristosul atotinclusiv și vast să fie porțiunea noastră, viața noastră, constituentul nostru și pacea noastră; ar trebui să estimăm și să evaluăm totul în conformitate cu acest Cristos atotinclusiv și vast.

Chiar mai mult, trebuie să fim infuzați, saturați și îmbibați cu Cristosul atotinclusiv și vast până când, în experiența noastră, El este totul pentru noi. Amin!

Dacă citim cartea Coloseni cu ochelarii economiei lui Dumnezeu, vom vedea că voia lui Dumnezeu în economia Sa este să Îl introducă pe Cristosul minunat, atotinclusiv și vast, în ființa noastră, pentru a fi viața noastră și totul al nostru, astfel încât noi să putem deveni expresia corporativă a Dumnezeului Triunic (Col. 1:27; 3:4, 10-11).

El știe unde suntem, prin ce trecem, cum ne simțim și de ce avem cu adevărat nevoie, așa că în economia Sa, El aranjează toate lucrurile pentru ca Cristos să fie introdus în ființa noastră pentru zidirea bisericii.

Așa că facem bine ca nu doar să înțelegem și să știm acest lucru, ci chiar mai mult să ne rugăm rugăciuni scurte din nou și din nou, pentru a coopera cu El.

Când am fost regenerați, am fost conectați la El în mod organic; am fost altoiți ca mlădițe în viță, iar Cristos ca vița știe de ce avem nevoie, El ne aprovizionează cu ceea ce avem nevoie și pur și simplu trebuie să fim deschiși pentru El și să primim distribuirea Sa divină.

Centrul economiei lui Dumnezeu este Cristosul atotinclusiv și vast, iar distribuirea lui Dumnezeu este în totalitate legată de Cristos și concentrată pe El.

Dumnezeu vrea să distribuie tot ceea ce El este în Cristos întru noi; pentru aceasta, El a intrat în noi și așteaptă cooperarea noastră în rugăciune, disponibilitatea noastră de a-I permite să introducă pe Sine întru noi. Amin!

Cristosul lui Dumnezeu, așa cum este dezvăluit în cartea Coloseni, este atât atotinclusiv cât și vast; El este centralitatea și universalitatea economiei lui Dumnezeu, deoarece El este și centrul și circumferința economiei lui Dumnezeu.

Acum Dumnezeu vrea să-L introducă pe Cristos în noi, pentru ca El să ne fie totul. El vrea să-L introducă pe Cristos în fiecare parte a ființei noastre, pentru ca noi să fim să fie umpluți cu Cristos, saturați cu Cristos și constituiți cu Cristos pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Fie ca noi să cooperăm cu Dumnezeu în rugăciune zi de zi și chiar clipă de clipă pentru ca să-L putem avea pe acest Cristos atotinclusiv și vast ca porțiunea noastră, viața noastră și constituentul nostru, și fie ca să evaluăm și să estimăm totul conform cu El!

Voia lui Dumnezeu pentru noi este să Îl cunoaștem pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos și să-L avem pe Cristos ca viața și persoana noastră

Voia lui Dumnezeu – marea și veșnica voie a lui Dumnezeu – este ca Cristosul atotinclusiv și vast să fie porțiunea noastră, viața noastră, constituentul nostru și pacea noastră (vezi Col 1:9, 12; 3:4, 10-11, 15).

În Col. 1:19, voia lui Dumnezeu se referă la Cristos; voia lui Dumnezeu este profundă în legătură cu cunoașterea, experimentarea și trăirea de către noi a Cristosului atotinclusiv și vast.

Totul începe cu cunoașterea noastră despre Cristos prin faptul că avem o revelație despre cine este El. Trebuie să-L cunoaștem pe Cristos și chiar mai mult, trebuie să respingem să rămânem doar cu o cunoaștere învechită a lui Cristos, adică să nu ne bazăm pe nicio cunoaștere trecută, ci să fim deschiși pentru El pentru a avea o nouă revelație a lui Cristos.

Trebuie să fim săraci în duh pentru a vedea Împărăția lui Dumnezeu, pentru a-L vedea pe Cristos; pe măsură ce ne apropiem de Cristosul atotinclusiv și vast descoperit în Coloseni, trebuie să fim săraci cu duh, umili și goliți.

Fie să dorim chiar și niște firimituri din acest Cristos, o porțiune a Cristosului atotinclusiv și vast ca hrană a noastră, dorind să-L experimentăm, să-L savurăm și să ne împărtășim din El pentru viața Trupului, pentru biserica în calitate de Trup al lui Cristos.

Voia lui Dumnezeu pentru noi este să-L cunoaștem pe Cristos, să-L experimentăm pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos, să fim saturați cu Cristos și să-L facem pe Cristos să devină viața și persoana noastră (Col. 3:4, 10-11; Efes. 3:16-17).

Dumnezeu vrea ca Cristosul său atotinclusiv și vast să fie descoperit în noi, astfel încât să-L cunoaștem în mod subiectiv; când vom avea o revelație a lui Cristos, vom intra în experimentarea și savurarea lui Cristos.

Cu cât ne deschidem mai mult Domnului în viața noastră de zi cu zi și Îi permitem să ne satureze și să Se contopească cu noi, cu atât îl avem pe Cristos ca viață și persoană.

Voia lui Dumnezeu este ca noi, credincioșii în Cristos, care Îl avem pe Cristosul atotinclusiv și vast trăind în noi, să și umblăm în El (Col. 2:6-7).

A umbla în Cristos înseamnă a trăi, a acționa, a ne purta și a avea ființa noastră cu toate activitățile noastre în El. Dacă încercăm să facem acest lucru în noi înșine, dacă încercăm să ne îmbunătățim comportamentul și să acționăm într-un anumit fel, vom cădea în capcana îmbunătățirii de sine.

Dar când Îl vedem pe Cristos și Îl experimentăm, Îl vom savura, Îl vom câștiga și vom fi saturați cu El, și vom începe să umblăm și să trăim acest lucru; apoi, vom trăi, vom acționa, ne vom comporta în El și vom avea ființa noastră în El.

Pe măsură ce umblăm în Cristos, vom fi înrădăcinați în El pentru a avea o creștere în jos în El și suntem zidiți pentru a avea o creștere în sus în El; mai întâi trebuie să trimitem rădăcini adânc în Cristos și să-L absorbim, apoi va avea loc o creștere în sus în El.

Creșterea noastră ar trebui să fie mai întâi în jos – rădăcinile noastre trebuie să coboare adânc, astfel încât oricât de dificil ar fi mediul, rădăcinile noastre sunt atât de adânci încât ajung la râul apei vieții pentru a absorbi apa vie!

Când ne vom trimite rădăcinile adânc în Cristos, nimic nu ne va zdruncina și nu ne va usca, pentru că avem o creștere puternică în jos în Cristos.

Nu ar trebui să ne grăbim să avem rezultate și o creștere măsurabilă; nu trebuie să căutăm să avem o creștere rapidă și exterioară, ci mai degrabă să avem o viața ascunsă, rădăcini adânci în Cristos ca pământul bun.

Trebuie să avem un timp personal, ascuns și spiritual cu Tatăl, având experiențe profunde despre care Domnul poate nici nu vrea să vorbim altora, pentru a avea o creștere în sus corespunzătoare, cu o creștere puternică, de neclintit, solidă, stabilă în adâncime.

Doamne Isuse, vrem să Te vedem, să Te câștigăm, să Te savurăm și să Te experimentăm! Vrem să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristosul atotinclusiv și vast pentru Trup, pentru omul nou și pentru mireasa lui Cristos! Saturează-ne mai mult astăzi pentru biserică, Trupul lui Cristos. Fie ca rădăcinile noastre să coboare adânc în sol în timpul nostru personal, ascuns și spiritual cu Domnul, pentru a avea o creștere solidă în jos, care va avea ca rezultat o creștere exterioară adecvată! Amin, Doamne Isuse, voia Ta să se facă, ca noi să-L cunoaștem pe Cristos, să-L experimentăm pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos, să fim saturați cu Cristos și să-L avem pe Cristos ca viața și persoana noastră!

Să apreciem și să evaluăm totul în conformitate cu Cristosul atotinclusiv și vast

Pe măsură ce petrecem timp cu Domnul, Îl savurăm, avem o revelație a ceea ce El este și Îl experimentăm, sistemul nostru de valori se va schimba; atunci vom estima și vom evalua totul conform acestui Cristos.

Când vom auzi știrile, când vom auzi ce se întâmplă cu liderii noștri și deciziile lor, când vom auzi ce spune media și când vom vedea ce se întâmplă în societate astăzi, vom evalua acest lucru nu în conformitate cu principiul de corect sau greșit, ci potrivit lui Cristos.

Trebuie considerăm toate lucrurile în conformitate cu Cristos și să ne rugăm ca Domnul să creeze o situație în concordanță cu voia lui Dumnezeu și cu scopul Său cu privire la Cristos.

Aceasta implică o schimbare radicală în ființa noastră, căci acum avem doi pomi care cresc în noi – pomul cunoașterii binelui și răului și pomul vieții.

Când trăim conform pomului cunoașterii, măsurăm lucrurile conform principiului de corect sau greșit, bine sau rău, da sau nu; când trăim conform pomului vieții, măsurăm lucrurile după Cristos și viața Sa.

Domnul trebuie să aplice toporul la rădăcina pomului cunoașterii în ființa noastră, pentru a putea discerne toate lucrurile prin Cristos ca viață și nu conform principiului de corect sau greșit.

S-ar putea să auzim despre o anumită situație sau cineva ne poate spune ceva și putem discerne că există moarte, așa că ne exersăm duhul pentru a o elimina.

Să ne rugăm ca Domnul să ne dea experiențele și lumina de care avem nevoie pentru ca toporul să fie înfipt la rădăcina pomului cunoașterii binelui și răului, pentru ca acest pom să fie dezrădăcinat pe măsură ce Cristos devine totul. Apoi, vom estima și evalua totul în funcție de Cristosul atotinclusiv și vast – El va fi criteriul nostru unic.

Cristos este principiul conducător al oricărei înțelepciuni și cunoștințe autentice, realitatea oricărei învățături autentice și singura măsură a tuturor conceptelor acceptabile lui Dumnezeu.

În Cristos sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și cunoașterii; toată înțelepciunea și cunoștința sunt în Cristos și trebuie să-L lăsăm să fie centrul nostru.

În momentul de față, mintea, conceptele noastre, dispoziția, înclinația și prejudecata noastră sunt standardul nostru, dar Cristos trebuie să devină standardul nostru, căci în El sunt înțelepciunea și cunoaștere autentică.

Doar atunci când vom avea o viziune clară a locului pe care Cristosul atotinclusiv și vast îl are în economia lui Dumnezeu, vom putea vedea prin orice amăgire și înșelăciune.

Când vom avea o viziune clară a Cristosului atotinclusiv și vast vom discerne toate lucrurile și vom estima și evalua totul în funcție de El.

Vom aduce toate lucrurile la Dumnezeu cel drept și vom alege să-L savurăm pe Domnul. Acest lucru va revoluționa modul în care ne raportăm la oameni și modul în care privim situația lumii.

Îl vom lua pe Cristos ca etalon, pentru că El știe toate lucrurile, iar înțelepciunea și cunoașterea sunt în El și nu în noi. Amin!

Fie ca să-I îngăduim Cristosului atotinclusiv și vast, să ne infuzeze, să se satureze și să ne îmbibe cu Sine însuși, până când în experiența noastră, El este totul pentru noi; atunci, putem spune sincer că El nu este doar o doctrină pentru noi, ci că El este totul în experiența noastră.

Cristosul atotinclusiv și vast este în noi, dar trebuie să-L vedem, să-L cunoaștem, să fim umpluți cu El, să fim saturați cu El și să fim absolut una cu El.

Ar trebui să-I permitem Cristosului atotinclusiv și vast să ne umple întreaga ființă și să înlocuiască cultura noastră cu Sine Însuși.

Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos și Îi permitem să înlocuiască viața și cultura noastră naturală cu Sine Însuși, cu atât vom putea să spunem că pentru noi a trăi este Cristos!

Pentru noi a trăi va fi Cristosul care va pune stăpânire deplină pe noi, ne ocupă și ne umple cu Sine Însuși.

Cristosul atotinclusiv și vast dorește să înlocuiască fiecare element al vieții și culturii noastre naturale cu Sine Însuși, astfel încât să putem fi singurul om nou ca expresia Sa corporativă; acesta este mesajul cărții Coloseni (Col. 3:10-11).

Doamne Isuse, Te luăm ca unic standard conform cu care să estimăm și evaluăm toate lucrurile. În Tine este principiul conducător al întregii înțelepciuni și cunoștințe autentice, realitatea oricărei învățături autentice și singura măsură a tuturor conceptelor acceptabile lui Dumnezeu! Fie ca toporul să fie înfipt la rădăcina pomului cunoașterii din noi pentru ca acesta să fie dezrădăcinat din ființa noastră. Dă-ne o perspectivă clară asupra locului Cristosului atotinclusiv și vast în economia lui Dumnezeu, pentru a putea vedea prin orice amăgire și înșelăciune! Amin, Doamne Isuse, ne deschidem Ție pentru a fi infuzați, saturați și pătrunși cu Cristosul atotinclusiv și vast până când, în experiența noastră, El este totul pentru noi!