rămânem în Cristos

Cristos are preeminența în trăirea noastră omenească atunci când suntem una cu El pentru a-L exprima

11/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristos ar trebui să aibă preeminența în trăirea noastră omenească – trebuie să-L exprimăm pe Cristos în trăirea noastră omenească trăind în uniunea organică cu El.

Cristosul atotinclusiv și vast este preeminent în Dumnezeirea Triunică, în economia lui Dumnezeu, în administrația lui Dumnezeu și în vechea și noua creație; acest Cristos trebuie să devină Cel preeminent în noi.

Când Îl vedem pe Cristos, când vedem prețiozitatea Sa supremă și preeminența Sa, Îi vom permite să ne umple întreaga ființă; El va înlocui apoi fiecare aspect al vieții noastre naturale cu Sine Însuși.

Cheia este să vedem și să permitem; Domnul nu ne forțează, ci mai degrabă, El strălucește asupra noastră, El ne arată cine este El și ce este El în economia lui Dumnezeu și în toate lucrurile și, dacă Îi permitem, El ne infuzează ci Sine Însuși.

Prin urmare, voința noastră este foarte importantă; voința noastră este cheia. Dacă privim la trăirea de om-Dumnezeu a Domnului Isus, vedem că El a fost un om adevărat și real; El Și-a negat propria voință pentru a lua voința divină ca voință a Sa.

Momentul definitoriu al întregii Sale vieți a fost când El a fost în grădina Ghețimani, unde a realizat că voia lui Dumnezeu pentru El este crucea. Rugăciunea Domnului a fost, prin urmare, Nu voia Mea, ci voia Ta va fi făcută.

Acesta este de fapt un rezumat al modului în care El a trăit întreaga Sa viață – nu voia Sa, ci voia lui Dumnezeu. Aceasta arată că voința umană a Domnului nu s-a potrivit cu voința divină în acel moment, dar El Și-a negat în mod conștient voința Sa umană și a luat în mod conștient crucea, care a fost voia Tatălui.

O asemenea persoană, Isus Cristos, omul-Dumnezeu, acum trăiește în noi și El vrea să fie exprimat în noi și prin noi.

Ne putem da seama că dorința lui Dumnezeu este ca Cristos să aibă primul loc în tot ceea ce este legat de noi, și putem să-I dăm preeminența în mod voit; cu toate acestea, pot exista momente în care nu putem fi de acord cu voia Sa și aranjamentul Său…chiar și în asemenea clipe trebuie să-I spunem, Doamne, voia Ta să se facă, nu voia mea.

Cristos și numai Cristos ar trebui să aibă preeminența în ființa noastră tripartită și în toate experiențele noastre spirituale.

Istoria noastră ca credincioși ar trebui să fie o repetare și o reproducere a istoriei Domnului, iar experiența lui Cristos ar trebui să fie istoria noastră ca și credincioși în Cristos.

Aleluia, suntem una în mod organic cu Domnul, pentru că am fost altoiți în El și tot ceea ce El este și are devine al nostru, toate experiențele Sale devin istoria noastră, iar experiența noastră este a lui Cristos și a ceea ce prin care El a trecut!

Cristos ar trebui să aibă preeminența în trăirea noastră omenească: El trebuie să fie exprimat în noi

La sfârșitul cărții Coloseni, în Col. 3:18 – 4:1, Pavel vorbea despre relațiile umane cum ar fi părinții, soțiile, soții, copiii, stăpânii și sclavii.

Astfel de îndemnuri pot fi luate cu ușurință ca fiind sfaturi etice și morale și este posibil să dorim să le practicăm, dar, de fapt, toate acestea sunt o expresie a vieții noastre în unirea organică cu Domnul.

Pentru noi, ca credincioși în Cristos, este crucial să ne dăm seama că suntem într-o uniune organică cu Cristos, iar viața noastră ar trebui să fie viața Sa, pentru că El este viața noastră și El ar trebui să fie exprimat prin noi.

Cristos ar trebui să aibă preeminența în viața noastră umană: El trebuie să fie exprimat în noi și prin noi, în viața noastră umană și prin viața noastră umană.

Aceasta înseamnă că nu ar trebui să dorim sau să aspirăm să trăim „o viață îngerească” sau „să trăim ca făpturile cerești care întotdeauna Îl laudă pe Dumnezeu”; mai degrabă, oriunde ne-a pus Domnul și în orice situație ne aflăm, trebuie să-I dăm lui Cristos preeminența în viața noastră umană, exprimându-L.

Dumnezeu nu dorește să fie exprimat prin îngeri sau alte ființe spirituale; El dorește ca Cristos să fie exprimat prin viața umană (Fil. 1:19-21).

Trăirea noastră ca credincioși în Cristos trebuie să fie în unire cu Cristos; aceasta înseamnă că în viața noastră trebuie să fim una cu El (1 Cor. 6:17; Ioan 15:4-5).

Aleluia, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și acum trăim în El, din cauza Lui, cu El și prin El! Trebuie să fim una cu Domnul Isus la fel cum El este una cu Tatăl (Ioan 10:30; 14:10; 6:57).

Cum L-a trăit Cristos pe Tatăl? Cum L-a exprimat El pe Tatăl tot timpul în lucrarea Sa, trăirea Sa, vorbirea Sa și atitudinea Sa?

Cheia este în Ioan 6:57, unde Domnul a spus că Tatăl cel viu l-a trimis și El a trăit din cauza Tatălui, așa că noi, cei trimiși de El, trebuie să-L mâncăm și să trăim datorită Lui.

Aceasta înseamnă că Tatăl L-a trimis pe Fiul său, iar Fiul a trăit o viață mâncându-L pe Tatăl, primind rezerva de viață din cuvântul lui Dumnezeu, ceea ce L-a adus într-o părtășie continuă cu Tatăl.

Drept urmare, Cristos L-a trăit pe Tatăl și L-a exprimat pe Tatăl. Așa ar trebui să trăim.

Noi și Cristos ar trebui să avem acum o viață și o singură trăire; Cristos ne locuiește pe dinăuntru, viața Sa devine viața noastră, iar trăirea noastră devine trăirea Lui (Galateni 2:20).

Când vedem o viziune a Cristosului atotinclusiv și vast și vom realiza că am fost uniți în mod organic de El, nu vom mai trăi în noi înșine, ci în Cristos, în unirea organică cu Domnul.

Trăirea credincioșilor împreună cu Cristos are ca rezultat exprimarea lui Cristos în trăirea lor omenească; aceasta înseamnă să-I dăm lui Cristos preeminența în trăirea noastră omenească.

Deci ar trebui să facem totul în numele Domnului Isus (Col. 3:17); aceasta înseamnă că ar trebui să facem toate lucrurile în Duhul, prin Duhul și în conformitate cu Duhul.

Numele denotă persoana, iar persoana Domnului este Duhul (2 Cor. 3:17). Ca noi să facem lucruri în numele Domnului Isus înseamnă ca noi să acționăm în Duhul; aceasta înseamnă să-L trăim pe Cristos și să-I dăm preeminența în trăirea noastră omenească.

Doamne Isuse, Îți dăm preeminența în trăirea noastră omenească. Trăiește-Te prin noi, Doamne Isuse, căci Tu ești chiar viața noastră. Mulțumim Doamne că ne-ai adus într-o uniune organică cu Tine, unde viața Ta devine viața noastră și trăirea noastră devine trăirea Ta. Amin Doamne Isuse, vrem să Te mâncăm în cuvântul Tău, să fii aprovizionat în interior într-un mod bogat cu tot ceea Tu ce ești și să trăim datorită Ție! Doamne, fii exprimat prin noi! Fie ca să nu fim noi cei care trăiesc, ci Cristos care trăiește în noi, pentru ca El să fie exprimat prin trăirea noastră omenească!

Trăind viața noastră omenească în unirea organică cu Cristos pentru a-L exprima în trăirea noastră

În Col. 3:12 – 4:16 Pavel vorbește despre problema trăirii sfinților în unirea cu Cristos.

În primul rând, trebuie să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră (3:12-15) și să lăsăm cuvântul lui Cristos să locuiască în noi bogat (vv. 16-17), și apoi, putem trăi în unire cu Cristos.

A trăi în unire cu Cristos înseamnă că în viața noastră nu suntem despărțiți de El; mai degrabă, rămânem în El la fel cum mlădițele rămân în viță, căci despărțiți de El nu putem face nimic (Ioan 15:1-5).

Tot ceea ce facem separați de Cristos nu are valoare în ochii lui Dumnezeu; dacă suntem despărțiți de Cristosul atotinclusiv care este unit cu noi ca un singur duh, nu putem face nimic.

În omul nostru natural putem face multe lucruri și suntem predispuși să facem multe lucruri chiar și pentru Dumnezeu, dar în ochii lui Dumnezeu, ceea ce contează este ceea ce facem în unirea cu Cristos.

Fie ca noi să fim una cu Domnul în trăirea noastră și să avem trăirea noastră omenească în unirea organică cu Cristos, pentru ca noi să-L exprimăm.

Dorința lui Dumnezeu este ca El să fie exprimat prin om, adică El să fie exprimat prin trăirea noastră omenească.

În Col. 3:18 – 4: 1 și Efes. 5:22 – 6:9 vedem relațiile etice ale credincioșilor; acestea nu trebuie să fie realizate ca un act sau ca un lucru pe care ne străduim să facem, ci ar trebui trăite în unirea noastră organică cu Domnul.

În Efeseni, accentul se pune pe nevoia de a avea relații etice pline de duh pentru exprimarea Trupului în viața normală a bisericii.

În Coloseni, accentul este că ar trebui să-L ținem pe Cristos ca Cap și să-L luăm ca viață, având cuvântul Său bogat care să ne locuiască, astfel încât cele mai înalte relații etice să emită din Cristos ca viața noastră pentru a-L exprima.

Fie ca noi să trăim în unire cu Cristos, pentru ca Cristos să fie exprimat prin umanitatea noastră.

Când vom permite păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră și să permite cuvântului lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat, Îl vom exprima în mod spontan pe Cristos în trăirea noastră omenească.

Religii precum hinduismul, budismul și catolicismul estimează trăirea noastră omenească pe un nivel de jos; ele nu pun accent pe viața de căsnici sau viața de familie corespunzătoare, ci mai degrabă încurajează bărbații să rămână necăsătoriți și să dorească la „să trăiască o viață angelică”.

Dar o astfel de viață îngerească nu-L poate exprima pe Cristos; mai degrabă, Cristos trebuie să fie exprimat prin soți, părinți, soții, copii, stăpâni și sclavi.

Dumnezeu este suveran în aranjarea cu cine ar trebui să ne căsătorim și ce copii să avem, iar prin trăirea de către noi a vieții de familie putem învăța multe lecții valoroase de la Domnul.

Cu toate acestea, este mai ușor să-L trăim și să-L exprimăm pe Cristos în întâlniri decât în acasă la noi, în viața noastră de familie; dar cât de minunat este ca un frate sau o soră să-L exprime pe Cristos în viața lor de căsnicie!

Fie ca să învățăm prin numeroasele experiențe din trăirea noastră omenească, din viața de familie, din viața de muncă și din viața de biserică să-L trăim pe Cristos, să-L exprimăm pe Cristos și să-L manifestăm pe Cristos!

Fie ca să facem toate lucrurile în numele Domnului Isus, fiind una cu El, pentru ca în calitate de soții să ne supunem soților noștri, în calitate de soți să ne iubim soțiile noastre și să nu fim amari împotriva lor, în calitate de copii să ne supunem părinților noștri, în calitate de părinți nu-i întărâtăm la mânie pe copii, și în calitate de sclavi să ne sluji stăpânii în timp la fel cum Îl slujim pe Domnul!

Doamne Isuse, vrem să rămânem în unirea organică cu Tine, pentru ca să-L trăim pe Cristos și să-L exprimăm pe Cristos în viața noastră umană. Îi permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră și lăsăm ca cuvântul lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat! Amin, Doamne Isuse, vrem să trăim viața de zi cu zi în unirea organică cu Domnul, astfel încât să fim una cu El ca El să fie exprimat prin noi. Trăiește-te, Doamne Isuse, prin noi, căci Tu ești chiar viața noastră! Vrem să învățăm să rămânem în Tine și să Te trăim în trăirea noastră omenească, în viața noastră de zi cu zi, în viața noastră creștină și în viața noastră de biserică!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ has the Preeminence in our Human Living when we are One with Him to Express Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 3 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

“Comutăm întrerupătorul” legii Duhului vieții și suntem în Cuvântul constant și instantaneu al Domnului

09/11/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Rămânem în Cristos și Cristos rămâne în noi “comutând întrerupătorul” legii Duhului vieții din duhul nostru bucurându-ne mereu, rugându-ne neîncetat și dând mereu mulțumiri; de asemenea, facem acest lucru fiind cuvântul constant din Scripturi și cuvântul actual ca Duh.

În această întreagă săptămână am văzut că trebuie să învățăm secretul de a fi în Cristos ca fiind Cel care ne întărește; Pavel a spus că el poate face toate lucrurile în Acela care l-a întărit, și a învățat secretul de a fi mulțumit.

Când învățăm secretul de a fi în Cristos ca fiind Cel care ne întărește, putem face toate lucrurile în El și, de asemenea, putem fi adevărați, demni, drepți, curați, frumoși și vorbiți de bine.

Care este acest secret de a fi în Cristos ca Cel care ne întărește? Este secretul rămânerii în Domnul, adică să locuim în El, să rămânem în părtășie cu El tot timpul, pentru ca să experimentăm și să savurăm rămânerea Sa în noi.

A rămâne în Cristos înseamnă a trăi în Trinitatea divină; a rămâne în Cristos înseamnă a-L lua pe Cristos ca locuință a noastră. A-L avea pe Cristos rămânând în noi înseamnă a trăi împreună cu Trinitatea divină, adică a avea prezența lui Cristos ca savurarea noastră pentru ca El să fie una cu noi.

Fie ca să învățăm secretul de a rămâne în Domnul, pentru ca El să rămână în noi. Fie ca să rămânem în Cristos ca Îmăărat al nostru, astfel încât El să poată rămâne în noi și să ne facă regina Sa, palatul Său regal, biserica Sa glorioasă.

A-L lua pe Dumnezeu ca locuință a noastră – locuința noastră eternă – este cea mai înaltă și mai deplină experiență a lui Dumnezeu. Când Îl luăm pe El ca locuință, El devine totul pentru noi; El devine nu doar rezerva și protecția noastră, ci tot ceea ce avem nevoie.

A rămâne în Cristos și a-I permite să rămână în noi înseamnă a trăi în realitatea încorporării universale a Dumnezeului Triunic procesat și finalizat cu credincioșii răscumpărați și regenerați.

Este o pre-gustare a Noului Ierusalim – noi suntem în Dumnezeu și Dumnezeu este în noi, noi trăim în Dumnezeu și Dumnezeu trăiește în noi, iar noi, ca persoane, suntem în Dumnezeu și Dumnezeu ca persoană locuiește în noi.

Noi rămânem în Cristos pentru ca El să rămână în noi iubindu-L; când Îl iubim pe Domnul, Tatăl și Fiul vin la noi ca să facă un locaș cu noi, și rămânem în El așa cum și El rămâne în noi.

Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul, cu atât avem prezența Lui și cu atât mai mult savurăm tot ceea ce este El; în același timp, El vine la noi să facă un locaș cu noi și să ne facă locașul Său pe măsură ce devenim locașul Său.

În cele din urmă, a rămâne în Cristos pentru ca El să rămână în noi înseamnă a da atenție învățăturii lăuntrice a ungerii; mai întâi sângele Domnului ne curăță și apoi ungerea Lui ne învață toate lucrurile, ne saturează cu elementul lui Dumnezeu și pur și simplu rămânem în Domnul.

În acest articol vrem să vedem ultimele două moduri sau căi de a rămâne în Domnul pentru ca El să rămână în noi.

Rămânem în Domnul pentru ca El să rămână în noi “comutând întrerupătorul” legii Duhului vieții din duhul nostru

Un mod foarte simplu de a rămâne în Cristos pentru ca El să rămână în noi este “comutând întrerupătorul” legii Duhului vieții din duhul nostru (vezi Rom. 8: 2, 4).

În fiecare zi trebuie să “comutăm întrerupătorul”, mai ales dimineața; Cristos este legea Duhului de viață ca principiu automat instalat în noi, dar trebuie să “comutăm întrerupătorul” prin exersarea duhului nostru.

Ca Domnul să rămână în noi și ca noi să rămânem în El este complet legat de Duhul care dă viață din duhul nostru; noi rămânem în El și El rămâne în noi prin intermediul Duhului din duhul nostru.

Prin intermediul Duhului bogat și incomensurabil din duhul nostru, noi știm cu deplină siguranță că noi și Dumnezeu suntem una și că rămânem unul în celălalt (vezi 1 Corinteni 15:45b; Rom. 8:16; 1 Cor. 6:17 ; Fil. 1:19; Ioan 3:34; 1 Ioan 3:24; 4:13).

Cum “comutîm întrerupătorul” legii Duhului vieții? În 1 Tes. 5:16-18 Pavel ne oferă câteva simple moduri de a face asta: mereu bucurați-vă, rugați-vă neîncetat și mulțumiți în toate lucrurile!

Modul de a rămâne în Cristos ca fiind Cel care ne întărește, pentru ca El să fie activat în noi ca Dumnezeul care operează în interior este bucurându-ne mereu, rugându-ne neîncetat și mulțumind în toate lucrurile.

Mai ales când nu simțim să facem asta, trebuie să ne bucurăm; trebuie să-L lăudăm pe Domnul!

Și trebuie să continuăm să respirăm duhual; la fel cum din punct de vedere fizic trebuie să respirăm în mod constant altfel murim, tot așa duhual trebuie să ne rugăm neîncetat!

Cum ne putem ruga neîncetat? A ne ruga nu înseamnă doar să-i ceri lui Dumnezeu lucruri sau să-i spui lucruri; rugăciunea noastră cea mai simplă este, O, Doamne Isuse… – chemarea numelui Domnului este pentru a ne expira pe noi înșine și a-L inspira pe El.

La fel cum un bec este mereu aprins dacă este conectat în mod corect la fluxul de energie electrică, și noi trebuie să ne rugăm neîncetat și, în orice, trebuie să mulțumim! Când ne rugăm, suntem strălucitori în interior; când mulțumim, suntem înviorați în interior.

Nu trebuie doar ca să ne rugăm, ci și să mulțumim în toate lucrurile; rugăciunea fără mulțumire nu funcționează, de aceea trebuie să ne rugăm și să mulțumim și trebuie să dăm mulțumiri împreună cu rugăciunea.

Activitatea duhului nostru este aceea de a ne ruga Domnului; chiar și fără a deschide gura fizic pentru a spune ceva, duhul nostru „respiră” automat în noi pentru a avea părtășie cu Domnul.

S-ar putea să ne simțim deșelați, dar atunci când chemăm din interior, O Doamne Isuse! – chiar dacă nu scoatem un sunet la exterior, Îl vom inspira pe Domnul.

Cu toții trebuie să practicăm acest tip de rugăciune neîntreruptă, o rugăciune care este inaudibilă, dar constantă, ceva ce are loc mereu în duhul nostru.

Când ne rugăm neîncetat, ne exersăm în mod constant duhul pentru a-L contacta pe Domnul; acest lucru ne va determina să trăim și să umblăm în duhul nostru activat și spontan vom rămâne în Domnul și Îl vom savura ca viața noastră.

Aleluia, știm care este voia lui Dumnezeu în Cristos Isus pentru noi: să ne bucurăm mereu, să ne rugăm neîncetat și, în orice, să mulțumim! În acest fel, “comutăm întrerupătorul” legii Duhului vieții din duhul nostru și rămânem în Domnul. Amin!

Fie ca noi să exersăm acest lucru în viața noastră de zi cu zi și să avem o asemenea rugăciune neîntreruptă.

Fie ca să ne dăm seama că legea Duhului vieții, adică Dumnezeul Triunic întrupat în Cristos și realizat ca Duhul este un principiu spontan și o putere automată, și El nu poate funcționa în noi decât dacă ne bucurăm mereu, ne rugăm neîncetat și în toate lucrurile aducem mulțumiri!

Dacă facem aceste trei lucruri, economia lui Dumnezeu va funcționa în noi, vom activa legea Duhului vieții și vom rămâne în Domnul.

Doamne Isuse, vrem să rămânem în Tine pentru ca Tu să rămâi în noi, “comutând întrerupătorul” legii Duhului vieții din duhul nostru! Mulțumim Doamne că ai venit să fii Duhul care dă viață din duhul nostru, astfel încât să putem rămâne în Tine și Tu în noi. Amin, Doamne, vrem să fim cei care ne bucurăm mereu, ne rugăm neîncetat și dăm mulțumiri în toate pentru ca noi să rămânem în Domnul și Domnul să rămână în noi! Doamne Isuse, vrem să Te respirăm! Vrem să Te lăudăm și să Te savurăm! Vrem să ne rugăm neîncetat și să mulțumim mereu, rugându-ne și mulțumind înaintea Ta!

Rămânem în Domnul pentru ca El să rămână în noi având de-a face cu cuvântul constant și instantaneu al Domnului

Un mod și o practică minunată ca noi să rămânem pe Cristos pentru ca El să rămână în noi este a avea de-a face cuvântul constant din Scripturi – care este în afara noastră – și cu cuvântul prezent ca Duh – care este în noi (Ioan 5:39-40; 6:63; 2 Cor. 3:6; Apocalipsa 2:7).

Când venim la Cuvântul lui Dumnezeu – Cuvântul scris în Biblie, trebuie să ne rugăm, Doamne, vin la Tine în Cuvântul Tău! Altfel, putem fi la fel ca fariseii care, chiar dacă au venit la cuvântul lui Dumnezeu, nu au venit la Domnul, pentru a avea viață (Ioan 5:39-40).

Putem primi viață citind cuvântul lui Dumnezeu numai dacă venim la Domnul și Îl atingem pe El.

Duhul este Cel care dă viață; cuvintele pe care Domnul ni le vorbește sunt duh și sunt viață.

Când venim la cuvântul lui Dumnezeu din Biblie, avem explicația, definiția și expresia Domnului misterios; atunci când Îl contactăm pe Domnul în interior și avem cuvântul Său prezent, avem experiența păstrării Domnului Cristos și avem prezența Domnului în mod practic (Efeseni 5:26; 6:17-18).

Cuvântul scris al lui Dumnezeu este „logosul”; cuvântul prezent, instant, rostit ca Duh este „rhema”.

Trebuie să învățăm să convertim logos-ul în rhema, astfel încât să nu avem doar o cunoaștere mentală a cuvântului lui Dumnezeu ci să primim vorbirea instantanee a Domnului din noi.

Când citim cu rugăciune cuvântul, primim vorbirea instantanee a Domnului în cuvântul Său, iar cuvântul Său rămâne în noi; când cuvântul Său rămâne în noi, noi rămânem în Domnul și El în noi.

Domnul vrea să ne curățească, să ne spele și să ne purifice prin vorbirea Lui în cuvântul Său, pentru ca El să prezinte biserica Lui Însuși fiind glorioasă, neavând nicio pată, nici o rid sau vreun astfel lucru.

Când convertim cuvântul scris al lui Dumnezeu în vorbirea prezentă a Domnului în noi, toate bătrânețea și ridurile noastre sunt înlăturate și devenim tineri, noi și proaspeți cu Domnul.

Dacă rămânem în Cuvântul constant și scris al Domnului, cuvintele Sale instantanee și vii vor rămâne în noi (Ioan 8:31; 15:7; 1 Ioan 2:14).

Rămânem în Domnul și cuvintele Sale rămân în noi pentru ca să vorbim în El și El să vorbească în noi; aceasta este pentru zidirea lui Dumnezeu în om și omul în Dumnezeu. Minunat!

Pe de o parte îi permitem cuvântului lui Dumnezeu să rămână în noi în mod bogat și, în acest fel, rămânem în Dumnezeu, iar pe de altă parte, rămânem în Domnul Însuși și El rămâne în noi. Rezultatul acestui fapt este că vorbim în Cristos și Cristos vorbește în noi pentru zidirea lui Dumnezeu în om și a omului în Dumnezeu. Aleluia!

În 2 Cor. 2:17 Pavel spune că vorbim în Cristos înaintea lui Dumnezeu, iar în 13:3 spune că Cristos vorbește în noi.

Ori de câte ori vorbim, trebuie să ne rugăm ca vorbirea noastră să fie în Cristos și ca Cristos să vorbească în noi; aceasta este o profețire autentică (1 Cor. 14:4) și aceasta zidește biserica. Trebuie să profețim vorbind în Domnul și permițându-I să vorbească în noi.

Doamne Isuse, vrem să rămânem în Tine rămânând în cuvântul Tău; fie ca Cuvântul Tău să fie nu doar cuvinte scrise în Biblie, ci cuvinte vii, instantanee, vorbite de Tine pentru a ne da viață. Amin, Doamne, vrem să ne rugăm peste cuvântul Tău, pentru ca noi să avem Cuvântul Tău instant și prezent care să ne împărtășească viața! Vrem să rămânem în cuvântul Tău constant și scris, astfel încât cuvintele Tale instantanee și vii să rămână în noi! Amin, Doamne, vrem să rămânem în Tine și lăsăm ca cuvintele Tale să rămână în noi, ca să putem vorbi în Tine și să vorbești în noi pentru zidirea lui Dumnezeu în om și a omului în Dumnezeu! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Switch on the Law of the Spirit of Life and be in the Lord’s Constant and Instant Word (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 4 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Îl luăm pe Cristos ca locuința noastră și Îl iubim pentru a rămâne în Cristos și El în noi

07/11/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Ca să rămânem în Cristos și pentru ca Cristos să rămână în noi, trebuie să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră și totul al nostru, trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca mana ascunsă și trebuie să-L iubim pe Domnul Isus.

În Ioan 15, Domnul Isus a spus: “Rămâneți în Mine și Eu în voi”; prin regenerare, am fost altoiți în Cristos și acum trebuie ca doar să rămânem în El. A rămâne nu înseamnă doar să rămânem și să stăm, ci să locuim, să trăim, să ne avem ființa și totul al nostru acolo.

O mlădiță ia vița ca pe totul al ei; o mlădiță din viță nu doar că rămâne sau stă în viță, ci își are sursa, viața, ființa, trăirea și aducerea de rod în viță.

Când rămânem în Domnul, Îl luăm pe El ca pe totul al nostru – El este locuința noastră, sursa noastră, viața noastră, iar noi ne avem ființa și trăirea și totul al nostru în El.

Cuvântul Domnului din Ioan 15 arată că mai întâi noi rămânem în Domnul și apoi El rămâne în noi; când luăm inițiativa să rămânem în Domnul, El va rămâne în noi. Când ne exersăm duhul și ne întoarcem inima către Domnul, vom rămâne în El și El va rămâne în noi.

A rămâne în Domnul înseamnă a trăi în Trinitatea divină, luându-L pe Cristos ca locuința noastră.

Când rămânem în Domnul, rămânem de fapt în Tatăl, în Fiul și în Duhul; rămânem în părtășia vieții divine și umblăm în lumina divină, rămânând în lumina divină.

Când Cristos rămâne în noi ca urmare a rămânerii noastre în El, avem prezența lui Cristos ca savurarea noastră pentru ca El să fie una cu noi. Aceasta înseamnă că El devine una cu noi pentru a fi cu fiecare parte a ființei noastre și El devine savurarea noastră în fiecare aspect al vieții noastre.

Există multe versete în Noul Testament care ne arată că Dumnezeu este în noi, Cristos este în noi și Duhul este cu duhul nostru; întregul Dumnezeu Triunic este în noi și cu noi, iar ca noi să rămânem în Domnul astfel încât El să rămână în noi înseamnă să Îl luăm ca locuința noastră, exersându-ne duhul și inima noastră îndreptată spre El pentru a rămâne în El.

Când rămânem în Domnul și El rămâne în noi, vom aduce mult rod; de fapt, un semn al rămânerii noastre este că există o aducere de rod la nivel corporativ, adică vița aduce rod prin noi, mlădițele care rămân în viță.

Când rămânem în Domnul și El rămâne în noi, avem Duhul realității ca prezență a Dumnezeului Triunic care rămâne în noi.

Să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră și să locuim în El pentru a rămâne în Cristos pentru ca Cristos să rămână în noi

Trebuie să rămânem în Cristos ca Împăratul nostru și ca locuința noastră regală, pentru ca El să rămână în noi pentru a ne face regina și palatul Său regal, biserica Sa glorioasă (vezi Psa. 45:13, 8; Ioan 15:4-5); Efeseni 5:27; Apocalipsa 22:5; Rom. 5:17; vezi 6:4).

Cristos este Împăratul nostru și El vrea să ne facă regina Sa; pur și simplu trebuie să rămânem în El și vom fi produși ca să fim regina Sa, biserica.

Bisericile locale sunt “palatele de fildeș”; aici Îl savurăm pe Cristos ca viața și puterea noastră de înviere, iar de aici cântăm laude melodioase Domnului, căci viața de biserică este plină de laudă adusă Domnului.

Aleluia, Domnul ca Împăratul nostru ne va face regina Sa, biserica în calitate de soția Sa, fără pată și riduri sau orice alt asemenea lucru!

Ca noi să rămânem în Cristos înseamnă să locuim în El, luându-L ca locuința noastră; El este Dumnezeul etern, Domnul nostru, și trebuie să ne avem viața noastră în El și să-L luăm pe El ca pe totul al nostru (Ioan 15:4-5; 1 Ioan 4:15-16; Apocalipsa 21:22; Deut. 33:27a; Psa. 90).

În Psalmul 90 vedem că Dumnezeu a fost locuința noastră de-a lungul generațiilor. Cristos L-a luat pe Dumnezeu ca locuința Sa tot timpul și, în identificarea noastră cu Cristos, noi, de asemenea, trebuie să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră.

Fie ca să învățăm să ne numărăm zilele, astfel încât să dobândim o inimă înțeleaptă; fie ca dimineața să fim satisfăcuți cu bunătatea afectuoasă a Domnului, astfel încât să putem să strigăm de bucurie în toate zilele noastre!

Amin, fie ca lucrarea Domnului să ne fie arătată nouă, slujitorilor Săi, și fie ca splendoarea Sa să fie arătată copiilor noștri; fie ca favoarea Domnului, frumusețea Sa, să fie asupra noastră, pentru ca lucrările mâinilor Sale să fie întemeiate!

Trebuie să locuim în Dumnezeu, trăind în El în fiecare minut, fiindcă în afara lui Dumnezeu există păcate și dureri (Psalmul 90:3-11; Ioan 16:33).

În viața noastră zilnică, trebuie să locuim în Dumnezeu, trăind în El și luându-L pe El ca locuința noastră; oricând nu rămânem în El, întâlnim păcate și suferințe.

A-L lua pe Dumnezeu ca domiciliul nostru, locuința noastră, este cea mai înaltă și deplină experimentare a lui Dumnezeu (vezi Psa. 91). Psalmul 91 este un capitol referitor la Cristos și la unitatea noastră cu El.

Trebuie să locuim în locul secret al Celui Preaînalt și să rămânem în umbra Celui Atotputernic; fie ca să învățăm acest secret, cum să locuim în locul secret al Celui Preaînalt.

Cel Preaînalt este locul nostru secret, iar noi suntem fii ai Celui Preaînalt; de asemenea, duhul nostru este locul secret al Celui Preaînalt, iar atunci când trăim în duh și ne exersăm duhul, locuim în locul secret al Celui Preaînalt.

Când îl luăm pe Cristos ca locuința noastră, Îi spunem, Doamne, fii refugiul nostru astăzi și păzește-ne de orice lucru al inamicului.

Trebuie să Îl facem pe Iehova, care este refugiul nostru, locuința noastră; în identificarea cu Cristos, suntem sub îngrijirea păstrătoare a îngerilor și suntem păziți de Satan și de duhurile rele. Fie ca să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră, ca să rămânem în El și El să rămână în noi!

Doamne Isuse, Te luăm pe Tine ca locuința noastră ca să locuim în Tine, căci în afara lui Cristos există doar păcate și dureri. Amin, Doamne, Tu ai fost locuința noastră de-a lungul generațiilor. Te luăm pe Tine ca pe totul al nostru; vrem să ne avem trăirea în Tine și să rămânem în Tine ca Tu să poți rămâne în noi. Fie ca să locuim în locul secret al Celui Preaînalt și să rămânem în umbra Celui Atotputernic în viața noastră astăzi. Fie ca să trăim în duhul nostru și să ne exersăm duhul, astfel încât să experimentăm luarea lui Cristos ca locuința noastră și să fim sub grija și protecția lui Dumnezeu.

A rămâne în Cristos ca El să rămână în noi înseamnă a trăi în realitatea încorporării divin-umane

A rămâne în Cristos, luându-L pe El ca locuința noastră și permițându-I să rămână în noi pentru ca El să ne ia ca locuința Sa, înseamnă de fapt ca noi să trăim în realitatea încorporării universale a Dumnezeului Triunic procesat și finalizat cu noi, credincioșii Săi răscumpărați și regenerați.

Ca noi să rămânem în Cristos și Cristos să rămână în noi înseamnă că locuim reciproc unul în altul; aceasta se referă nu doar la unire (suntem una cu Domnul în duh, 1 Cor. 6:17) sau la contopire (suntem contopiți cu Domnul, iar natura divină este contopită cu natura noastră), ci la încorporare (El trăiește în noi și noi trăim în El).

Este imposibil să vedem o ilustrare a încorporării în domeniul fizic, deoarece nicăieri nu putem vedea persoane care locuiesc unul în altul; cu toate acestea, în Ioan 14:20 vedem ce este încorporarea.

A trăi în încorporarea divin-umană înseamnă ca Cristos să fie în Tatăl, noi să fim în Cristos și Cristos să fie în noi; noi suntem în Dumnezeul Triunic, iar Dumnezeul Triunic este în noi.

Noul Ierusalim este încorporarea finală a Dumnezeului Triunic procesat și finalizat cu biserica tripartită regenerată, sfințită, reînnoită, transformată, conformată și glorificată.

După cum se vede în Apocalipsa 21:3, Noul Ierusalim este tabernaculul lui Dumnezeu în care El să locuiască – noi suntem casa lui Dumnezeu, domiciliul Său.

După cum se vede în Apocalipsa 21:22, Domnul Dumnezeu Atotputernicul și Mielul sunt templul din Noul Ierusalim în care noi să locuim și să trăim.

Pe de o parte noi suntem locuința lui Dumnezeu, casa Sa, iar pe de altă parte, El este locuința noastră, casa noastră.

Noul Ierusalim este tabernaculul lui Dumnezeu, iar centrul tabernaculului este Cristos ca mana ascunsă. Amin!

Calea de a fi încorporați în această încorporare universală, divin-umană, locuința reciprocă a lui Dumnezeu și a omului, este aceea de a-L mânca pe Cristos ca mana ascunsă (Ex. 16:32-34; Evrei 9:4; Apoc. 2:17).

Mana ascunsă era în vasul de aur, vasul de aur era în chivot, Chivotul era în Sfânta Sfintelor și Sfânta Sfintelor se afla în tabernacul.

În sens spiritual, Cristos ca mana ascunsă este în Tatăl, Tatăl este în Cristos ca întruparea lui Dumnezeu, Cristos este în duhul nostru contopit (realitatea Sfintei Sfintelor), iar duhul nostru este în Cristos și în biserică (realitatea tabernaculului).

Deci, ca noi să trăim în practicitate și realitate în încorporarea divin-umană înseamnă să-L mâncăm pe Cristos ca mana ascunsă; adică trebuie să-L savurăm, să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilăm pe Cristos!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai oferit o cale de a intra și de a trăi în încorporarea divin-umană a lui Dumnezeu cu omul. Ne deschidem Ție, Doamne, și vrem să-L luăm pe Cristos în noi ca mana ascunsă, ca să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilăm pe Cristos și astfel să fim încorporați cu Dumnezeu și să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră astfel încât El să ne ia ca locuința Sa. Aleluia, putem locui în Dumnezeu și Dumnezeu poate locui în noi prin faptul că Îl mâncăm, Îl digerăm și Îl asimilăm pe Cristos!

Să rămânem în Cristos pentru ca El să rămână în noi iubindu-L pe Domnul Isus!

În Ioan 14:21 și 23 vedem un mod foarte simplu și plăcut de a rămâne în Cristos, pentru ca El să rămână în noi: trebuie să-L iubim pe Domnul! Trebuie să ne păstrăm proaspătă dragostea noastră față de El, spunându-I zilnic că Îl iubim.

În viața de biserică trebuie să fim tipul de oameni care spun: “Doamne Isuse, Te iubesc”; trebuie să-L iubim zilnic pe Domnul, să ne exersăm duhul și să ne întoarcem inima către El, fără să ne oprim niciodată din a-L iubi pe El.

Cel ce are cuvântul Domnului, poruncile Sale și le păzește, acela Îl iubește pe Domnul și va fi iubit de către Tatăl, și Cristos Însuși i Se va manifesta.

Când Îl iubim pe Domnul și cuvântul Său, vom fi iubiți de către Tatăl și Cristos Însuși ni se va manifesta.

Faptul de a-L iubi pe Domnul Îl va determina pe El să ne iubească; când Îl iubim pe Domnul, El ne va iubi, Tatăl ne va iubi, iar El va veni și Își va face o locuință reciprocă cu noi.

Fie ca să avem prezența reală și actuală a Domnului, iubindu-L și dându-ne pe noi înșine ca să fim în cuvântul Său.

Când Îl iubim pe Domnul Isus, El Însuși se manifestă față de noi și Tatăl vine împreună cu El pentru a-Și face o locuință împreună cu noi pentru savurarea noastră; această locuință este o locuință reciprocă, în care Dumnezeul Triunic rămâne în noi, iar noi rămânem în El (Ioan 14:23).

Dacă Îl iubim pe Domnul, vom păzi Cuvântul Său și Tatăl ne va iubi, iar Tatăl și Fiul vor veni să-Și facă o locuință împreună cu noi; aceasta este o locuință reciprocă a Tatălui, a Fiului și a credincioșilor iubitori, și în această locuință Tatăl și Fiul locuiesc în noi, așa cum și noi locuim în El.

Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul, cu atât mai mult vom avea prezența Sa și cu cât suntem mai mult în prezența Sa, cu atât mai mult vom savura tot ceea ce este El pentru noi (1 Cor. 2:9-10; Efes. 6:24).

Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit, chiar și lucrurile care nu au ajuns la inima omului, acestea sunt lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei ce Îl iubesc.

Aleluia, Dumnezeu ne-a revelat aceste lucruri prin duhul, căci Duhul cercetează toate lucrurile, chiar și adâncimile lui Dumnezeu.

Când ne exersăm duhul și inima noastră spunând “Doamne Isuse, Te iubesc!” Duhul cercetează adâncimile lui Dumnezeu cu privire la Cristos, făcând o cercetare activă și alimentându-se cu bogățiile Sale.

Când ne întoarcem inima către Domnul și ne exersăm duhul pentru a-L contacta și pentru a-L trăi pe Cristos, Duhul face cercetări active asupra bogățiilor lui Cristos ca adâncimi ale lui Dumnezeu, și El revelează aceste bogății ale lui Cristos pentru noi și în noi pentru savurarea și participarea noastră.

Pentru a rămâne în Cristos pentru ca El să rămână în noi, trebuie să-L iubim pe Domnul Isus!

Doamne Isuse, Te iubim și iubim cuvântul Tău. Ne întoarcem inima către Tine, Doamne și ne exersăm duhul; fă-ne să Te iubim mai mult, astfel încât să avem vizita, prezența, arătarea Ta proaspătă. Ne place să avem manifestarea Ta, Doamne. Ne place să rămânem în Tine pentru ca Tu să rămâi în noi atunci când Te iubim! Doamne Isuse, Te iubim! Îți mulțumim că ne-ai revelat prin Duhul toate bogățiile din adâncimile lui Dumnezeu pentru savurarea noastră. Îți mulțumim că ai venit să-ți faci locuința împreună cu noi ca să locuim în Dumnezeu și Dumnezeu să locuiască în noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We take Christ as our Dwelling Place and Love Him to Abide in Christ and Him in us (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 4 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Rămânem în Cristos și Cristos rămâne în noi pe măsură ce trăim în și împreună cu Trinitatea divină

06/11/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Ca noi să învățăm secretul de a fi în Cristos ca Cel care întărește (Fil. 4:12-13) înseamnă să învățăm secretul de a rămâne în Cristos; a rămâne în Cristos înseamnă ca noi să locuim în El, astfel încât să experimentăm și să savurăm rămânerea Sa în noi.

Pavel a învățat secretul de a fi mulțumit în orice circumstanță; indiferent dacă era o circumstanță bună sau nu atât de bună, fie că era flămând sau sătul, fie că era în lipsă sau abunda, indiferent dacă era primit primit sau respins, L-a învățat pe Cristos ca secretul suficienței sale.

Pentru Pavel a trăi era Cristos, și putea face toate lucrurile în Cel care l-a întărit.

Noi, de asemenea, trebuie să învățăm secretul de a fi în Cristos ca fiind Cel care ne întărește, și practic, aceasta înseamnă că trebuie să învățăm secretul rămânerii în Cristos.

Ce înseamnă a rămâne în Cristos? Așa cum o mlădiță rămâne în viță, tot așa trebuie să rămânem și noi în Cristos. Domnul ne-a spus în Ioan 15:4-5 să rămânem în El și El va rămâne în noi; ca Domnul să rămână în noi, există o condiție: mai întâi noi trebuie să rămânem în El.

Dacă ne exersăm duhul și inima noastră întoarsă către El pentru a rămâne în El, El va rămâne în noi. Mai întâi noi rămânem în Domnul, apoi El rămâne în noi.

Când rămânem în Domnul, trăim în Trinitatea divină, luându-L pe Cristos ca locuință a noastră. Când Cristos rămâne în noi, trăim împreună cu Trinitatea divină, savurând tot ceea are și este Dumnezeul Triunic.

Așa cum o mlădiță nu poate aduce rod nici nu poate exista dacă nu rămâne în viță, tot așa și noi nu putem aduce rod nici nu putem avem trăirea noastră creștină dacă nu rămânem în Domnul.

Nu putem aduce rod din noi înșine; trebuie să rămânem în Cristos și să-I permitem să rămână în noi, și atunci vom aduce mult rod, căci separat de El nu putem face nimic.

Este un lucru minunat să vedem că suntem mlădițe ale lui Cristos; prin regenerare, am fost tăiați din vechea sursă și introduși, conectați și altoiți în mod organic la Cristos.

Acum, noi și Cristos, Trupul și Capul, suntem o măreață viță universală care se răspândește pe tot pământul pentru a aduce rod pentru manifestarea și glorificarea lui Dumnezeu. Împărtășim o singură viață și avem o singură expresie, iar această viață crește în noi, se răspândește în noi și crește și se înmulțește prin noi.

Când aducem rod prin rămânerea în Cristos, acesta nu este “rodul meu”, ci rodul viței, un rod corporativ.

Așa cum vița aduce rod prin mlădițe și rodul este al viței, tot așa Cristos aduce rod în noi și prin noi, și rodul este al lui Cristos, un rod corporativ; aducerea de rod este ceva corporativ.

A rămâne în Cristos înseamnă a trăi în Trinitatea divină, luându-L pe Cristos ca locuință a noastră

Ca noi să rămânem în Cristos înseamnă să trăim în Trinitatea divină, luându-L pe Cristos ca locuință a noastră (vezi 1 Ioan 2:6, 24, 27-28; 3:6, 24; 4:13). A rămâne în Cristos (Ioan 15:4-5) înseamnă să rămânem în Fiul și în Tatăl (1 Ioan 2:24); aceasta înseamnă să rămânem și să locuim în Domnul.

Pentru a rămâne în Cristos ca și Cel care întărește, trebuie să avem în noi o aspirație ca nimic să nu stea între noi și Domnul; nu trebuie să existe nici un obstacol, nici o problemă și nici o izolare între noi și El.

Trebuie să rămânem în Domnul pentru ca El să rămână în noi și, în acest fel, Cristos să Își poată distribui toate bogățiile Sale în noi pentru zidirea Trupului Său.

Cuvântul grecesc pentru “a rămâne” înseamnă nu numai să rămânem sau să stăm, ci și să avem casa noastră, să ne facem casă.

A rămâne în Cristos înseamnă să ne facem casa în Cristos; a trăi în Cristos ca întruparea Dumnezeului Triunic înseamnă că Îl luăm pe Cristos ca locuință pentru viața noastră de zi cu zi.

Așa cum mlădițele iau vița ca locuința lor și ca unica lor sursă și viață, tot așa noi, ca mlădițe în Cristos, Îl luăm pe Cristos ca locuință a noastră zilnic, și Îl avem pe El ca sursa noastră și viața noastră.

A trăi în Dumnezeul Triunic înseamnă a rămâne în Cristos ca organism al lui Dumnezeu. Ce fapt minunat că Îl putem lua pe Dumnezeu ca locuința noastră, putem rămâne în El și Îl putem savura!

A rămâne în Cristos înseamnă a trăi în Trinitatea divină, ceea ce înseamnă a avea o viață zilnică în Cristos ca organism al Dumnezeului Triunic, în Domnul cu calitatea Sa de Cap, cu stăpânirea Sa, în Fiul cu calitatea Sa de Fiu, în Tatăl cu calitatea Sa de Tată și în Dumnezeu cu poruncile Sale de a crede în Fiul Său și de a-i iubi pe toți ceilalți fii ai Săi. Aleluia!

Rămânem în Cristos prin Duhul lui Dumnezeu; când ne exersăm duhul și ne îndreptăm inima către Domnul, noi rămânem în Cristos.

De asemenea, a rămâne în Cristos înseamnă a rămâne în părtășia vieții divine (1 Ioan 1:2-3; 2:10) și a umbla în lumina divină (1:6-7), adică a rămâne în lumina divină.

Părtășia luminii divine este curgerea luminii divine. De exemplu, există curgerea electricității dintr-o cameră și toate lămpile sunt în această curgere, ceea ce le permite să strălucească; dacă sunt deconectate de la această curgere, lămpile nu mai strălucesc.

Dacă rămânem în Cristos, rămânem în viața divină și umblăm în lumina divină; când rămânem în Cristos, strălucim în mod spontan cu Cristos. Mai ales după ce petrecem timp cu Domnul, când ne întâlnim cu sfinții și când mergem la întâlnire, noi strălucim!

Când îl vedem pe Cristos, vom radia cu Cristos (Isaia 60:5); trebuie să fim cei care rămân în curgerea vieții divine și să umblăm în lumina divină și Îl vom radia pe Cristos, strălucindu-L în oameni.

Când rămânem în Cristos, îl vom străluci pe Cristos în oameni, umblând și rămânând în lumina divină.

Doamne Isuse, vrem să rămânem în Tine pentru ca Tu să rămâi în noi. Ne rugăm să nu existe nimic între noi și Tine; fie ca să nu existe izolare sau obstacole în ființa noastră. Vrem să rămânem în Tine și Tu în noi, astfel încât Tu să distribui toate bogățiile Tale întru noi pentru zidirea Trupului, pentru pregătirea Miresei și pentru inaugurarea împărăției Tale. Vrem să rămânem în părtășia vieții divine și să umblăm în lumina divină, adică să rămânem în lumina divină. Fie ca viața noastră zilnică cu toate activitățile ei zilnice să fie în lumina divină, pe măsură ce permitem vieții divine să curgă în noi și prin noi.

Rămânerea lui Cristos în noi înseamnă a trăi împreună cu Trinitatea divină, având prezența lui Cristos ca savurarea noastră

Când rămânem în Cristos, El rămâne în noi; a rămâne în Cristos înseamnă a trăi în Trinitatea divină, luându-L pe Cristos ca locuință a noastră și totul pentru noi, și a avea rămânerea lui Cristos în noi înseamnă a trăi împreună cu Trinitatea divină.

A avea rămânerea lui Cristos în noi înseamnă a trăi împreună cu Trinitatea divină, având prezența lui Cristos ca savurarea noastră pentru ca El să fie una cu noi și să fie cu fiecare parte a ființei noastre și cu fiecare aspect al vieții noastre (vezi Mat. 1:23; 18:20; 28:20; 2 Tim. 4:22; 2 Cor. 2:10; 1 Cor. 7:24).

Tot ce trebuie să facem este să ne asigurăm că rămânem în Cristos și vom savura tot ceea ce este Dumnezeu în toate părțile ființei noastre.

Când avem rămânerea lui Cristos în noi, avem prezența lui Cristos ca savurarea noastră. Prezența lui Cristos cu noi este ceea ce ne face deosebiți de toți ceilalți oameni de pe acest pământ.

Dacă prezența Domnului nu este cu noi, suntem le fel ca ceilalți oameni, dar atunci când avem prezența Sa, El ne va da odihnă și vom savura tot ceea ce este El (vezi Ex. 33:14).

A trăi împreună cu Trinitatea divină înseamnă a savura Trinitatea divină; a trăi împreună cu o persoană înseamnă a savura acea persoană, deci a trăi împreună cu Dumnezeul Triunic înseamnă a-L savura pe Dumnezeul Triunic.

Cea mai mare parte a Noului Testament vorbește despre a-L savura pe Dumnezeul Triunic și, atunci când rămânem în Cristos și Cristos rămâne în noi, Îl avem cu noi pentru savurarea noastră.

Cristos este cu noi; Duhul este în noi și nu ar trebui să întristăm Duhul și nici să stingem Duhul. Nu vrem să-L facem pe Duhul să fie nefericit; vrem să avem zâmbetul Domnului și să nu-l pierdem în această epocă, pentru ca să nu-L pierdem pe El ca răsplata noastră în epoca următoare.

Cristos ne-a dat bucuria Sa; acum bucuria Sa trebuie să fie deplină în noi (Ioan 15:11).

El este cu noi ca Emanuel, Dumnezeu cu noi; Cristos este cu noi până la finalizarea epocii (Mat. 1:23; 28:20).

Aleluia, Domnul este cu duhul nostru (2 Tim. 4:22) și putem face toate lucrurile în indexul ochilor Domnului, în fața Sa, în prezența Sa (2 Corinteni 2:10)!

A avea rămânerea lui Cristos în noi înseamnă să avem rămânerea cuvintelor lui Cristos în noi pentru aducerea de rod care rămâne pentru a-L glorifica pe Tatăl (vezi Ioan 15:7-8, 16).

Rămânerea lui Cristos în noi înseamnă rămânerea cuvintelor Sale în noi; atunci când rămânem în Cristos și cuvintele Sale rămân în noi, putem cere orice vom vrea, și El o va face pentru noi – El ne va da rodul, creșterea! Amin!

Cerea noastră legată de aducerea de rod va fi cu siguranță îndeplinită de către Domnul. Deci noi trebuie să fim cei care au cuvântul viu al lui Dumnezeu ca locuind în ei, cei umpluți cu cuvântul vieții, pentru a putea aduce rod.

A avea rămânerea lui Cristos în noi înseamnă a avea Duhul realității ca prezență a Dumnezeului Triunic care rămâne în noi (Ioan 14:17).

De fapt, cuvintele lui Cristos și Duhul realității sunt una; după cum se vede în Ioan 6:63, cuvintele pe care El ni le vorbește sunt duh și sunt viață.

Când Domnul ne vorbește, El vorbește cuvinte în noi, iar aceste cuvinte sunt suflarea Sa, Duhul Său; când această suflare iese din noi prin vorbirea noastră, ea devine cuvântul. Amin, fie ca să avem rămânerea lui Cristos în noi pe măsură ce trăim împreună cu Trinitatea divină, având prezența lui Cristos ca savurarea noastră!

Doamne, vrem să rămânem în Tine, astfel ca Tu să poți rămâne în noi zi de zi; fie ca să trăim împreună cu Trinitatea divină, astfel încât să avem prezența lui Cristos ca savurarea noastră! Amin, Doamne, fie ca Tu să fii una cu noi și cu fiecare parte a ființei noastre și cu fiecare aspect al vieții noastre. Fie ca prezența Ta să fie cu noi oriunde mergem. Fie ca bucuria Ta să crească în noi și fie ca noi să avem zâmbetul Tău. Doamne, Te iubim și iubim cuvintele Tale; fie ca cuvintele Tale să rămână în noi pentru aducerea de rod care rămâne pentru a-L glorifica pe Tatăl. Fie ca Duhul realității ca prezență a Dumnezeului Triunic să rămână în noi astăzi.