Pe măsură ce devenim reproducerea lui Cristos, Îl putem experimenta și savura pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre; El este Păstorul sufletelor noastre, supraveghind starea noastră interioară, îngrijindu-se de situația ființei noastre, mângâindu-ne și restaurându-ne sufletul.
Ce Păstor minunat avem! Apostolul Petru vorbește despre Cristos, Păstorul sufletelor noastre (1 Petru 2:25). Când a murit pe cruce pentru noi, El a fost Mântuitorul nostru; în învierea Sa, El vine la noi ca Păstor al sufletelor noastre.
Unii spun că duhul și sufletul pot fi folosite interschimbabil, dar această porțiune a cuvântului ne arată clar că Cristos a venit să păstorească sufletul nostru, care este diferit de duhul nostru.
Petru însuși a experimentat păstorirea Domnului și, în multe dintre experiențele sale, ne putem identifica cu el, căci el este exact ca noi. De multe ori a spus ceva greșit, imediat după ce a rostit cel mai înalt adevăr din univers, și a fost mustrat și dojenit de Domnul de atâtea ori.
El a văzut o revelație a lui Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu, căci i s-a acordat o viziune a lui Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu. Dar câteva versete mai târziu, după ce a fost lăudat și apreciat de Domnul, Isus i-a spus: „Înapoia Mea, Satano!”
Cum s-a simțit Petru în acel moment? Trebuie să fi fost un cuvânt greu pentru el de spus în fața ucenicilor. Apoi, chiar înainte ca Domnul Isus să fie capturat și dat la moarte, Petru face acea declarație îndrăzneață că, chiar dacă toți ceilalți Îl reneagă pe Domnul, el nu o va face niciodată.
Dar doar câteva ore mai târziu, s-a lepădat de Domnul de trei ori. Și pumnalul a venit în inimă când a cântat cocoșul, iar Domnul s-a întors și s-a uitat la Petru. Petru a văzut acea privire. A ieșit afară și a plâns amarnic. Ultima sa faptă pentru Domnul a fost să se lepede de El de trei ori înainte de moartea Sa. O, Doamne!
Dar apoi, în Ioan 21, după cum știm, Domnul a venit să-i păstorească sufletul. Petru L-a experimentat pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre. Domnul Isus a venit să-i păstorească sufletul lui Petru. El a reaprins dragostea lui Petru pentru Domnul și i-a încredințat misiunea de a păstori oile Domnului și de a hrăni mieii Săi, așa cum Domnul l-a păstorit și l-a hrănit.
Noi, cei care credem în Cristos, avem un Păstor; îl avem pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre. Nu este un lucru mic. Gândurile noastre sunt de multe ori sălbatice, călătoresc peste tot și sunt de neoprit. Emoțiile noastre sunt peste tot și, în funcție de cum ne simțim sau de cum este mediul, suntem în sus sau în jos.
Iar voința noastră este atât de încăpățânată încât nimeni nu-i poate face față. Cât de mult Îi mulțumim Domnului că avem un Păstor – Isus Cristos ca Păstor al sufletelor noastre!
Ca Păstor al sufletelor noastre, Cristosul pneumatic supraveghează starea noastră interioară și are grijă de situația ființei noastre interioare
Ființa noastră interioară este atât de complicată, dar avem un Păstor care are grijă de sufletul nostru. Avem nevoie de un păstor care să aibă grijă de noi în ceea ce privește gândurile noastre. Avem nevoie de un Păstor pentru mintea noastră, cineva care să ne poată călăuzi cu gândurile și conceptele noastre.
Dacă cineva ne spune un anumit lucru cu un anumit ton, o zi grozavă se transformă într-o zi proastă, pentru că mergem de la a fi sus la a fi jos pur și simplu. Un singur cuvânt ne poate ruina întreaga săptămână.
Cât de mult Îi mulțumim Domnului pentru că este Păstorul sufletelor noastre, Cel care este Duhul care supraveghează starea noastră interioară, îngrijindu-se de situația ființei noastre interioare! Și cei necredincioși trec prin multe lucruri, iar sufletul lor are o nevoie profundă de păstorire, dar nu au un Păstor pentru sufletele lor.
Slavă Domnului pentru că a venit la noi ca Păstor al sufletelor noastre pentru a ne conduce și a ne îndruma. El ne conduce la locul potrivit și ne îndrumă spre locul corect pentru ca noi să Îl savurăm și să-L experimentăm.
Un exemplu de păstorire a Domnului este atunci când El a mers împreună cu doi dintre ucenicii Săi la Emaus (Luca 24:13-35). Ei erau tulburați și triști de moartea Domnului și erau nedumeriți să audă că unele dintre femei spuneau că Domnul a înviat, așa că Domnul li s-a alăturat în drum și a început să vorbească cu ei.
Au mers împreună șapte mile, iar Domnul a conversat cu ei; în cele din urmă, El le-a explicat Scripturile de la Moise până la profeți pentru a le arăta lucrurile referitoare la El. Inima lor ardea în ei, dar nu L-au recunoscut.
Apoi, El s-a purtat ca și cum ar fi trebuit să meargă mai departe, dar ei L-au convins să rămână cu ei, iar la masa de cină, când a binecuvântat pâinea, a frânt-o și le-a dat-o, și-au dat seama că era Domnul. Reacția Lui a fost să dispară dintre ei și s-au ridicat imediat și s-au întors la Ierusalim pentru a mărturisi că L-au văzut pe Domnul.
De atâtea ori Domnul umblă cu noi, mergând în jos acolo unde vrem să mergem, departe de viața de biserică sau de Domnul, și El se poartă ca și cum nu știe prin ce trecem sau cu ce ne luptăm. Totuși, El, ca Păstor al sufletelor noastre, are grijă de noi, ne deschide înțelegerea și infuzează ceva din Sine în noi.
Când ne vorbește, când ne păstorește îngrijindu-se de situația ființei noastre interioare, inima noastră este restaurată, suntem umpluți de speranță și ne întoarcem la Domnul și la viața de biserică.
Cu toții putem mărturisi că Domnul nu ne părăsește: El pur și simplu merge împreună cu noi ca Păstor al sufletelor noastre și, chiar dacă ne putem rătăci în mintea noastră, El este acolo cu noi pentru a ne păstori sufletul. Păstorirea organică a lui Cristos are grijă în primul rând de sufletul nostru (Psalmul 23:3).
Dacă El ar veni la noi ca Dumnezeu pentru a avea grijă de noi și a ne păstori, am reacționa la fel ca apostolul Ioan din Apocalipsa 1, căzând cu fața la pământ ca morți, căci ne-ar fi frică de el.
Dar Domnul a trecut printr-un proces, a trăit o viață sub guvernarea lui Dumnezeu și acum El este Păstorul sufletelor noastre. El a devenit omul-Dumnezeu și apoi a devenit Duhul dătător de viață care a venit în duhul nostru și ne-a păstorit din interior. El păstorește sufletul nostru din interiorul nostru, îngrijindu-se de starea interioară a ființei noastre.
Cristos ne păstorește îngrijindu-se de bunăstarea sufletului nostru și exercitându-și supravegherea asupra stării ființei noastre interioare (vezi Evrei 13:17). El știe unde ne aflăm, știe care este nevoia noastră și are grijă de noi ca Păstor al sufletelor noastre. Acest fel de păstorire este o mângâiere interioară, intrinsecă, organică. Este atât de mângâietor să-L avem ca Păstor al nostru!
În Ioan 14, Domnul a spus că Îi va cere Tatălui să ne trimită un alt Mângâietor, iar Duhul a venit; acum Domnul ca Duh, este Păstorul nostru. Cât de mult Îl iubim pe Domnul Isus ca Păstor al sufletelor noastre!
Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în înviere ca să fii Mângâietorul, Păstorul sufletelor noastre! Îți mulțumim, Doamne dragă, că nu ne-ai lăsat orfani, ci ai venit la noi ca să ne fii Păstorul. Avem nevoie de Tine ca Păstorul sufletelor noastre! O, Doamne, numai Tu cunoști situația din mintea, emoția și voința noastră. Îți mulțumim că ai venit în duhul nostru prin regenerare. Ne deschidem Ție. Păstorește-ne din interior. Îți deschidem fiecare parte a ființei noastre. Ne deschidem păstoririi Tale organice, căci Tu știi cum să ai grijă de sufletul nostru. Ne încredem în Tine ca Cristosul pneumatic care supraveghează starea noastră interioară și are grijă de situația ființei noastre interioare! Amin, Doamne Isuse, îți mulțumim că ne păstorești având grijă de bunăstarea sufletului nostru. Tu ne cunoști din interior și vezi care-i situația cu sufletul nostru. Ne deschidem păstoririi Tale interioare, căci Tu exerciți supravegherea stării ființei noastre interioare. Amin, Doamne, Te iubim ca Păstor al sufletelor noastre!
Cât de mult avem nevoie de Cristos ca Duh dătător de viață în duhul nostru ca să ne păstorească în sufletul nostru!
Deoarece sufletul nostru este foarte complicat, avem nevoie de Cristos ca Păstor al sufletelor noastre. Avem nevoie de Cristos, care este Duhul dătător de viață, pentru a ne păstori în sufletul nostru, pentru a avea grijă de mintea, emoțiile și voința noastră, împreună cu toate problemele, nevoile și rănile noastre (Ioan 14:16-17; 1 Corinteni 15:45b; 6:17).
El vrea să Se răspândească în sufletul nostru, să ne ocupe sufletul și să ne satureze sufletul cu Sine Însuși, așa că a devenit Păstorul sufletelor noastre. El vrea să-Și facă domiciliul în sufletul nostru, dar există atât de multe probleme acolo și există multe nevoi și răni în sufletul nostru.
Avem o mulțime de probleme, nevoi și răni în sufletul nostru; avem nevoie de Domnul ca Păstor al nostru. El vine să aibă grijă de problemele și nevoile noastre. El vine să toarne untdelemn și vin pe rănile noastre. El cunoaște situația noastră, ne înțelege pe deplin și El este iubitul Păstor al sufletelor noastre.
Ca Păstor pneumatic, Cristos are grijă de noi din interiorul duhului nostru. Păstorirea Sa începe din duhul nostru și se răspândește în fiecare parte a sufletului nostru. El este în duhul nostru, iar din duhul nostru, Cristos ajunge la toate părțile sufletului nostru pentru a avea grijă de noi într-un mod tandru, organic și atotinclusiv.
Nu vă topește acest lucru inima? El are grijă de ființa noastră interioară. Însuși Dumnezeul Triunic, care vrea să-Și facă domiciliul în noi și să ia în stăpânire fiecare parte a ființei noastre, a venit să fie Păstorul sufletelor pentru a ne îngriji și a ne păstori părțile interioare.
Psalmul 23 ne vorbește despre minunata slujire a Domnului ca Păstor. El ne călăuzește pe căile dreptății, pentru numele Său. El ne restaurează sufletul. El ne înviorează, ne înnoiește, ne transformă și ne restaurează sufletul.
Cum face El asta? În calitate de credincioși în Cristos, învățăm să avem un timp cu Domnul dimineața, un timp de înviorare de dimineață. Ne luptăm foarte mult cu asta, pentru că fiecare dintre noi are propriul set de situații și probleme și există multe întreruperi.
Este o luptă de-o viață ca noi să avem timp cu Domnul. Poate că suntem singuri și poate că studiem, dar suntem atât de ocupați cu studiile noastre, încât ne luptăm cu timpul nostru cu Domnul. Putem lucra și avem un loc de muncă solicitant care începe foarte devreme, așa că ne luptăm și mai mult pentru timpul nostru cu Domnul.
Putem să ne căsătorim și să avem unul sau mai mulți copii, ne luptăm și mai mult. Dar prețuim timpul nostru cu Domnul. Prețuim timpul petrecut cu Păstorul sufletelor noastre. Pe măsură ce venim la Domnul dimineața pentru a-L atinge într-un mod personal, El ne vorbește în cuvântul Său. Vorbirea Lui și strălucirea Lui ne restaurează sufletul.
Avem multe probleme, multe nevoi și multe răni, dar ne putem deschide către El și El ne restaurează; El ne restaurează sufletele. Fie ca noi să luăm inițiativa în fiecare zi de a veni la Domnul și pur și simplu să petrecem timp cu El. Fie ca noi să venim la El cu toate ostenelile și poverile noastre și să primim odihnă de la El.
În ciuda tuturor frustrărilor, a tuturor lucrurilor cu copiii noștri, temele, vasele, micul dejun, serviciul, traficul, colegii noștri de muncă etc. – vrem doar să petrecem timp cu dragul nostru Păstor! El este păstorul sufletelor noastre și, atunci când Îl contactăm în cuvântul Său, El ne restaurează sufletul.
Pe măsură ce trecem prin lucruri în viața noastră de zi cu zi și ne deschidem pur și simplu către El, nu există nicio condamnare sau critică din partea Lui; El pur și simplu ne înțelege, are grijă de noi și ne restaurează.
Trebuie să luptăm pentru ca ființa noastră să fie restaurată în interior, pentru ca Cristos să fie format în noi și pentru ca El să-Și facă domiciliul în inima noastră. Cristos ne restaurează, ne înviorează și ne transformă sufletul (Romani 12:2; Efeseni 4:23), călăuzindu-ne să umblăm după duh pe cărările dreptății, pentru ca să putem împlini cerințele dreptății Sale (Romani 8:4).
Pentru a fi drepți, adică pentru a fi în regulă cu Dumnezeu, cu oamenii, cu situațiile, persoanele și lucrurile, trebuie să fim înviorați și transformați în sufletul nostru, pentru a putea fi corecți și echilibrați în mintea, emoțiile și voința noastră.
Suntem ca niște oi rătăcite. Atât de multe lucruri ne influențează, atât de multe situații ne afectează și atât de mulți oameni ne pot face să fim rătăciți și doborâți.
Dar slavă Domnului, ne-am întors la Păstorul și Supraveghetorul sufletelor noastre! El are grijă de noi, cunoaște situația și starea reală a sufletului nostru și știe că avem multe probleme în noi.
De multe ori, când venim la întâlnirile bisericii, simțim cum Domnul ne mângâie sufletul și ne restaurează. El ne restaurează sufletul. Poate că nu suntem dispuși să ne întoarcem către El sau să-L contactăm, dar El vine și ne păstorește, iar noi pur și simplu ne întoarcem către El și Îl savurăm și mai mult.
Doamne Isuse, vrem să Te savurăm și să Te experimentăm ca Păstor al sufletelor noastre astăzi. Ne întoarcem la Tine, Doamne dragă, ca Păstor și Supraveghetor al sufletului nostru. Ne deschidem Ție. Tu vezi situația noastră și Tu cunoști starea sufletului nostru. Restaurează-ne sufletul. Nu vrem să fim ca niște oi care rătăcesc; ne întoarcem la Tine din nou! O, Doamne, Tu vezi cât de complicat este sufletul nostru! Avem nevoie de Tine ca Duh dătător de viață în duhul nostru, ca să ne păstorești în sufletul nostru! Ne deschidem păstoririi Tale, căci Tu ai grijă de mintea, emoțiile și voința noastră, împreună cu toate problemele, nevoile și rănile noastre. O, Doamne, Te iubim! Ne deschidem păstoririi Tale din interiorul nostru. Ne întoarcem către duhul nostru și ne deschidem Ție. Fie ca păstorirea Ta să ajungă în fiecare parte a sufletului nostru, astfel încât Tu să ne poți restaura sufletul. Da, Doamne, înviorează, transformă și înnoiește sufletul nostru, astfel încât să putem fi restaurați în sufletul nostru astăzi! Ne deschidem grijii Tale interioare, tandre, organice și atotinclusive, ca Păstor al sufletelor noastre!
