mâncăm cuvintele Domnului

Cristos ca și Cuvântul viu este în gura noastră și în inima noastră pentru a-L respira

12/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristos este Cuvântul viu al lui Dumnezeu care, ca respirație care iese din gura lui Dumnezeu, este în inima noastră și în gura noastră pentru a-L inspira și pentru a fi alimentați și întăriți în timp ce chemăm numele Domnului. Aleluia!

În Deut. 30:11-14 Moise vorbește despre poruncă, iar Pavel ia această porție și o interpretează în Rom. 10:6-9, aplicând-o lui Cristos ca și Cuvânt al lui Dumnezeu, arătându-ne cum Cristos a trecut printr-un proces pentru a deveni Cuvântul lui Dumnezeu în gura noastră și în inima noastră.

Dumnezeu a trecut printr-un lung proces pentru ca El să nu devină numai viața noastră, ci chiar suflarea noastră; El s-a suflat în cuvântul Său (toată Scriptura este insuflată – adică suflată – de Dumnezeu, 2 Tim. 3:16) și Îl putem inspira și trăi datorită Lui (Mat. 4:4, omul va trăi prin fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu).

Când punem Deut. 30:11-14 împreună cu Rom. 10:6-9 avem o imagine completă cu privire la Cristos; aceasta este baza pe care stăm când spunem că Cristos este dezvăluit în toată cartea Deuteronomului.

Moise a fost împovărat să re-vorbească legea, poruncile și rânduielile către noua generație, pentru ca ei să fie perfecționați pentru a intra în țara bună și a o lua în stăpânire.

Aceasta ne arată că re-vorbirea cuvântului lui Dumnezeu este pentru noi să o luăm în considerare, să o respirăm și să fim perfecționați și pregătiți pentru a intra în posesia și savurarea Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune.

Aleluia, Cristos S-a coborât din ceruri pe pământ pentru a deveni om, iar El a murit pe cruce pentru păcatele noastre, a fost îngropat și a mers în Hades și a fost înviat pentru a deveni un Duh dătător de viață care, ca suflare, poate intra in noi și poate fi chiar suflarea noastră!

Slavă Domnului, atunci când ne exersăm duhul pentru a chema numele Domnului și ne rugăm peste cuvântul Său, noi inspirăm cuvântul lui Dumnezeu care a fost suflat de El, și suntem aprovizionați și putem trăi prin fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu!

Fie ca să avem o astfel de viziune a întregii Scripturi, realizând că acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu care au ieșit din gura lui Dumnezeu, iar noi, care avem un duh uman, ne putem exersa duhul pentru a inspira ceea ce Dumnezeu a suflat în afară!

Fie că este în Vechiul Testament sau în Noul Testament, fie că este un cuvânt pe care îl savurăm sau nu, fie că este o porțiune a cuvântului pe care o înțelegem sau nu, întreaga Biblie este cuvântul lui Dumnezeu, ceea ce are ieșit din gura lui Dumnezeu și, atunci când ne exersăm duhul, Îl putem inspira pe Dumnezeu prin cuvântul Său!

Cristos a fost întrupat, crucificat, îngropat și înviat pentru a deveni Cuvântul viu al lui Dumnezeu în gura noastră și în inima noastră

În Romani 10:6-9 Pavel aplică cuvântul rostit de Moise în Deuteronom 30:11-14 lui Cristos; el indică faptul că porunca – care este cuvântul lui Dumnezeu (v. 11, 14) – este Cristos ca Cuvânt (Ioan 1:1; Apocalipsa 19:13).

Cristos ca Cuvânt al lui Dumnezeu este suflarea lui Dumnezeu care iese din gura lui Dumnezeu (cf. Deut. 8:3; 2 Tim. 3:16), iar El este în inima noastră și în gura noastră.

În Deut. 30:12 „ea” se referă la porunca din v. 11; nu ar trebui să spunem: Cine se va urca la cer pentru noi și o va aduce pentru a ne face să auzim și să o facem? Aceasta se referă la Cristos, iar Pavel a aplicat porunca lui Cristos, pentru că Cristos a coborât din cer pentru a fi întrupat ca și Cuvânt al lui Dumnezeu.

Cristos este Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 1:1) care a fost întrupat pentru a fi om, făcându-și cortul printre noi, plin de har și realitate (v. 14).

Aparent această porțiune din Deuteronom vorbește despre porunca lui Dumnezeu, dar de fapt vorbește despre Cuvântul lui Dumnezeu, care este Cristos.

Cristos este cuvântul unic în întregul univers, iar vorbirea oricărui alt cuvânt este o minciună; El este adevăratul cuvânt. A aduce cuvântul jos înseamnă a-L aduce pe Cristos din ceruri; acest lucru a avut loc prin încarnare și a fost realizat de Însuși Cristos.

În Deut. 30 Moise continuă să spună: Nu este nici peste mare ca să spui: Cine va trece peste mare pentru noi și o va aduce la noi ca să ne facă să auzim și să o facem? Pavel aplică acest cuvânt lui Cristos spunând: Sau, Cine se va coborî în abis? adică să-L scoată pe Cristos din morți (Rom. 10:7).

Aceasta indică moartea și îngroparea lui Cristos; El a murit și a intrat în Hades, unde este locuința morților. El a predicat Evanghelia celor ținuți acolo și le-a declarat victoria lui Dumnezeu asupra morții!

În Apocalipsa 9 vedem că Antihrist iese din abis, iar în Apocalipsa 13 vedem că iese din mare; marea este gura abisului.

În învierea Sa, Cristos a venit din abis – El a ieșit dintre morți.

Slavă Domnului, Cristos a murit pe cruce, S-a dus în abis, în regiunea morții și a puterii satanice a întunericului și El a ieșit în înviere!

Chiar mai mult, Deut. 30:14 spune: Dar cuvântul este foarte aproape de tine, chiar în gura ta și în inima ta, ca să îl poți face; Pavel aplică acest lucru în Rom. 10:8 spunând: „și anume cuvântul credinței pe care îl proclamăm”.

Deci Cristos ca și Cuvântul lui Dumnezeu S-a coborât prin încarnare, a intrat în abis și a ieșit din abis prin învierea Sa, iar acum El este chiar cuvântul care este aproape de noi – El este în gura noastră și în inima noastră!

În învierea Sa, Cristos a devenit Duhul dătător de viață (1 Corinteni 15:45) pentru a fi suflarea din gura noastră și cuvântul din inima noastră.

Când punem împreună Deuteronom 30:11-14 și Romani 10:6-9, avem o imagine completă cu privire la Cristos; în această imagine vedem că Cristos S-a întrupat, că a fost crucificat și îngropat, că S-a dus în abis, că S-a ridicat dintre morți și că în învierea Sa a devenit suflarea, Duhul dătător de viață; aceasta este baza pentru a spune că Cristos este dezvăluit în toată cartea Deuteronomului (Ioan 20:22; 1 Corinteni 15:45b).

Aleluia!

Te lăudăm Doamne căci ai coborât ca și Cuvânt al lui Dumnezeu pentru a fi încarnat, pentru a muri pentru noi, a fi îngropat și a fi scos din abis în înviere pentru a fi Duhul dătător de viață! Aleluia, Cuvântul lui Dumnezeu nu este departe de noi – El, ca Duh dătător de viață, a devenit suflarea noastră în gura noastră și El este cuvântul din inima noastră! Îți mulțumim Doamne că ai devenit atât de disponibil pentru noi; Tu nu ești departe de noi, ci mai degrabă, ești ca aerul, gata să fii inspirat și savurat de către noi. Amin, Doamne, Te inspirăm prin cuvântul Tău prin exersarea duhului nostru chemând numele Tău!

Cristos ca și Cuvânt viu este în gura noastră și în inima noastră pentru a-L inspira chemând numele Său

Cristos a devenit Cuvântul viu, Duhul; El, ca și Cuvânt al lui Dumnezeu, a trecut printr-un lung proces de încarnare, de trăire umană, de crucificare, de moarte, de îngropare și de înviere pentru a deveni cuvântul respirabil al lui Dumnezeu.

Acum El nu este departe de noi, ci mai degrabă, El este în gura noastră și în inima noastră, la fel ca aerul, respirația, care pot fi primite în ființa noastră.

Domnul nu mai este departe sau inaccesibil – El este disponibil ca noi să-L primim și să-L respirăm pentru a fi rezerva noastră de viață, puterea noastră, bogățiile noastre și totul al nostru prin chemarea numelui Său (Rom. 10:12-13).

În Deut. 8:3 se spune că putem trăi prin tot ceea ce se iese prin gura lui Dumnezeu, iar Domnul însuși a citat acest lucru în Mat. 4:4.

Domnul Isus, când a fost ispitit în pustie de diavol, a citat mai ales din cartea Deuteronomului; acest lucru arată că El savura această carte și că Îl respira pe Dumnezeu în timp ce Se ruga peste această carte, deci ceea ce a ieșit din El a fost cuvântul lui Dumnezeu, căci El a trăit prin cuvântul lui Dumnezeu.

Trăim nu numai prin pâine sau mâncare, ci prin fiecare cuvânt care iese prin gura lui Dumnezeu, pentru că toată Scriptura este suflată de Dumnezeu (2 Tim. 3:16).

Așadar, trebuie să primim sabia Duhului, care Duh este Cuvântul lui Dumnezeu, prin intermediul tuturor rugăciunii și cererilor (Efeseni 6:17), rugându-ne de fiecare dată în duh.

Cuvintele pe care Domnul ni le-a spus sunt duh și sunt viață; carnea nu profită nimic, iar îmbunătățirea cărnii n-are nici o valoare, dar cuvintele pe care Dumnezeu ni le vorbește într-un mod viu sunt duh și sunt viață.

După ce Pavel vorbește despre procesul prin care Cristos a trecut – încarnarea (coborârea Lui), moartea, îngroparea și învierea (fiind înviat din abis), el a vorbit despre chemarea numelui Domnului!

Cum putem să-L savurăm pe Dumnezeu, să-L primim pe Dumnezeu și să-L respirăm pe Dumnezeu? Doar prin chemarea numelui Domnului. Cristos ca și Cuvânt viu este în gura noastră și în inima noastră ca noi să-L inspirăm chemând numele Lui.

Când chemăm numele Său și ne exersăm duhul pentru a ne ruga peste cuvântul lui Dumnezeu, primim duh și viață, suntem alimentați și hrăniți, suntem întăriți și îmbogățiți.

Ca și Cuvânt al lui Dumnezeu, Cristosul încarnat, crucificat și înviat – care a devenit Duhul dătător de viață ca respirația răsuflată de Dumnezeu vorbitor – este acum cuvântul legii, inclusiv poruncile, statutele și rânduielile, dat de Moise în Deuteronom.

În cartea Deuteronomului expresii precum lege, porunci, decrete, rânduieli și judecăți sunt sinonime pentru Cristos, iar căutătorii iubitori ai Domnului în Vechiul Testament au primit cuvântul lui Dumnezeu într-un mod viu și au fost infuzați cu Dumnezeu când veneau la cuvânt.

Fie ca noi să fim cei care venim la Domnul și la cuvântul Lui din nou și din nou, cu exersarea duhului nostru, să-L primim pe Cristos ca cuvânt viu, chemând numele Domnului și citind cu rugăciune cuvântul Său!

Îți mulțumim Doamne Isuse că ai devenit Cuvântul lui Dumnezeu, Duhul viu, pentru a fi în gura noastră și în inima noastră! Aleluia, Dumnezeul nostru este aproape – El este disponibil ca noi să-L primim ca rezerva de viață, puterea noastră și tot ceea avem nevoie atunci când chemăm numele Domnului! Amin, Doamne, chemăm numele Tău să fim umpluți cu Tine și să savurăm toate bogățiile Tale! Ne rugăm peste cuvântul Tău pentru a primi duh și viață. Te lăudăm Doamne pentru că ești Cristosul încarnat, crucificat și înviat, care a devenit Duhul dătător de viață pentru a fi suflarea Dumnezeului vorbitor în inima noastră și în gura noastră!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ as the Living Word is in our Mouth and in our Heart for us to Breathe Him in, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 1 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Îl savurăm pe Cristos ca țara ce curge cu lapte și miere ca să fim constituiți cu El și să-L distribuim altora

26/04/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Un mod minunat de a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună în aspectele Sale răscumpărătoare și generatoare, este să mâncăm cuvintele lui Dumnezeu, căci Cuvântul lui Dumnezeu este lapte ca noi să bem și miere să mâncăm.

Țara bună la care Vechiul Testament face referire din nou și din nou este o țară care curge cu lapte și miere; de ce este atât de important aceste „lapte și miere” și cum se poate aplica acest lucru experienței noastre spirituale de astăzi?

Ei bine, atât laptele, cât și mierea sunt rezultatul contopirii atât a vieții animale, cât și a vieții vegetale și reprezintă două aspecte ale vieții lui Cristos – aspectul răscumpărător și cel generator.

Laptele este produs de vacile care mănâncă iarbă, o digeră și apoi iese lapte. Mierea este produsă de albinele care preiau nectarul din flori.

Laptele și mierea – care sunt contopirea atât a vieții animale, cât și a vieții vegetale – indică aspectul răscumpărător și aspectul generator al vieții lui Cristos, adică răscumpărarea juridică a lui Dumnezeu și mântuirea Sa organică.

Cristos a venit ca Mielul lui Dumnezeu pentru a îndepărta păcatul lumii; El a fost sacrificat pe cruce ca realitate a vieții animale în numele nostru și El a realizat răscumpărarea pentru noi.

El a făcut asta ca noi să putem intra în mântuirea deplină a lui Dumnezeu pentru a savura mântuirea Sa organică, mântuirea Sa în viață.

Cristos este, de asemenea, pâinea noastră a vieții, realitatea bobului de grâu care a fost măcinat în pulbere și a fost făcut în făină fină amestecată cu ulei, a fost copt, pentru a deveni rezerva noastră.

Vedem aceste două simboluri – aspectul răscumpărător și generator al vieții lui Cristos pentru mântuirea completă a lui Dumnezeu – la Masa Domnului cu simbolurile sale.

Cristos a trecut printr-un proces pentru a deveni realitatea țării bune, iar El este acum masa noastră, ospățul nostru pentru savurarea noastră. Aleluia!

Iar noi putem să-L savurăm în lumină; atunci când umblăm în lumină, tratând tot ceea ce lumina expune prin strălucire, astfel încât să fim copii ai luminii, savurăm porțiunea noastră din Cristosul atotinclusiv ca țară bună.

Slavă Domnului, Tatăl ne-a calificat pentru o parte din porțiunea repartizată sfinților în lumină! Suntem calificați de Tatăl ca, atunci când suntem în lumină și umblăm în lumină, Îl vom savura pe Cristosul atotinclusiv ca porțiune pentru savurarea noastră!

Să mâncăm cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună – cuvintele Sale sunt lapte și miere

Conform Bibliei, cuvântul lui Dumnezeu este lapte și miere pentru noi să bem și să mâncăm; trebuie să mâncăm cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țara bună!

Întrucât laptele și mierea reprezintă aspectele răscumpărătoare și generatoare ale vieții lui Cristos, atunci când ne exersăm duhul asupra Cuvântului lui Dumnezeu, noi mâncăm cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună în aspectele Sale răscumpărătoare și generatoare.

În Ioan 6:9 vedem cele cinci pâini de orz și cei doi pești; aceștia Îl indică pe Cristos ca viață a noastră în aspectele răscumpărătoare și generatoare ale vieții Sale.

Pâinile sunt din viața vegetală și semnifică aspectul generator al vieții Sale, în timp ce peștii sunt din viața animală și semnifică aspectul răscumpărător al vieții Sale.

Pe de o parte, Cristos crește în țară (viața generatoare), iar pe de altă parte, El trăiește în mare, fără să fie afectat de ea.

La fel cum peștii trăiesc în apa sărată, dar nu sunt sărați, tot așa Cristos a trăit în lumea coruptă de Satan și nu a fost afectat de ea.

El nu era păcătos; El nu a fost afectat de lume, la fel cum peștii trăiesc în apă sărată, dar nu sunt sărați.

Cristos a trecut printr-un proces pentru a deveni suficient de mic pentru ca noi să-L mâncăm, pentru ca noi să-L luăm ca rezerva vieții noastre. Este posibil să căutăm minuni și lucruri mărețe de la El, dar El vrea să fie hrana noastră ca noi să-L mâncăm.

În Ioan 6:57 Domnul a spus că El a trăit datorită Tatălui, așa că noi, cei care Îl mâncăm pe El, trebuie să trăim și noi datorită Lui. Ceea ce mâncăm nu este carnea Sa fizică (care nu este profitabilă la nimic), ci cuvintele Sale, care sunt duh și sunt viață (v. 63).

Petru ne încurajează în 1 Pet. 2:2 ca să bem laptele fără viclenie (laptele neprefăcut) al Cuvântului, ca prin acesta să creștem înspre mântuire; indiferent dacă suntem noi credincioși sau suntem maturi, trebuie să bem zilnic laptele Cuvântului lui Dumnezeu pentru ca noi să creștem în viață.

Laptele Cuvântului nu este lapte pentru trup, ci lapte pentru suflet, ființa interioară; acest lapte ne este transmis în cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne hrăni omul interior prin înțelegerea minții noastre raționale și este asimilat de facultățile noastre naturale.

Pe măsură ce bem laptele Cuvântului, creștem până la mântuire; creștem în viață, căci suntem hrăniți cu laptele transmis în cuvântul lui Dumnezeu.

Mai mult, așa cum se vede în Psa. 119:103 și Ezechiel 3:3, cuvintele lui Dumnezeu sunt dulci pe gustul nostru ca mierea și Îl putem savura pe Dumnezeu în cuvântul Său ca fiind cel mai dulce.

Aleluia! Când găsim cuvintele lui Dumnezeu, când mâncăm cuvântul lui Dumnezeu – nu doar citindu-l, ci iubindu-L pe Domnul, întorcându-ne inima către El, exersându-ne duhul și contactându-L pe Domnul în timp ce citim cuvântul Său, cuvântul lui Dumnezeu devine dulce la gust, chiar la fel de dulce ca mierea în gura noastră.

Când mâncăm cuvintele lui Dumnezeu, noi Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună, căci Cuvântul lui Dumnezeu este lapte ca noi să-L bem și miere ca noi să-L mâncăm.

Doamne Isuse, tânjim după laptele neprefăcut al cuvântului, ca prin el să creștem înspre mântuire! Venim la cuvântul Tău cu un duh exersat și cu o inimă întoarsă către Tine: hrănește-ne, dă-ne să bem și fă-ne să creștem în viață mult mai mult! O, Doamne, cuvintele Tale sunt dulci pentru gustul nostru, chiar mai dulci decât mierea în gura noastră. Ne place să Te mâncăm și să Te bem în cuvântul Tău, luându-Te întru noi ca Cristosul atotinclusiv, realitatea țării bune. Amin, Doamne Isuse, Cuvântul Tău este lapte ca noi să Te bem și miere ca noi să Te mâncăm.

Să-L savurăm pe Cristos ca țara în care curge lapte și miere ca să fim constituiți cu de El și să-L distribuim și altora

În Cântarea Cântărilor, pe măsură ce Domnul o aprecia pe iubitoarea Sa, El a spus despre ea: Buzele tale picură miere proaspătă, mireasa mea, mierea și laptele sunt sub limba ta (Cântarea Cântărilor 4:11).

Domnul ne privește, iubita Sa, și El vede că buzele noastre picură miere proaspătă, iar mierea și laptele sunt sub limba noastră; ce înseamnă asta?

Mierea este dulce și îi restabilește pe cei loviți; dacă ești obosit și ostenit, mierea te va întări și te va restabili.

O astfel de dulceață, însă, nu se produce peste noapte; mai degrabă, ea provine dintr-o perioadă lungă de adunare, activitate interioară și depozitare atentă – doar uitați-vă la albine cum produc miere.

Când mâncăm cuvintele lui Dumnezeu ca lapte și miere, ceea ce iese din noi nu sunt bârfe, glume sau cuvinte pripite, ci cuvinte dulci și răcoritoare.

Și cuvintele noastre nu sunt izbucniri de torente, ci picături de miere, căci picurăm miere pentru ca alții să fie împrospătați și întăriți.

Unora le place să vorbească mult și chiar vorbind despre lucruri spirituale, vorbirea lor arată că nu au trecut prin lucrarea mai profundă a harului.

Dar dacă Îi permitem Domnului să Se introducă pe Sine Însuși în noi pe măsură ce mâncăm cuvintele lui Dumnezeu ca lapte și miere, mierea și laptele vor fi sub limba noastră, căci suntem constituiți cu Cristos ca lapte și miere pentru a-L împărți pe El altora.

Când Îi vom permite Domnului să Se introducă pe Sine Însuși prin cuvântul Său dulce și hrănitor întru noi, bogățiile Sale vor fi păstrate în ființa noastră; vom avea mai mult decât avem nevoie pentru a mânca, vom fi umpluți cu bogățiile Sale și chiar vom administra aceste bogății celor nevoiași în orice moment.

Acest lucru înseamnă că Îl mâncăm pe Domnul ca țară bună în cuvântul Său și că purtăm țara bună cu noi oriunde mergem, gata să Îl distribuim altora în funcție de nevoie.

Există atât de multă savurare a Cristosului atotinclusiv ca țară bună, încât nu doar că picurăm miere, dar mierea și laptele sunt păstrate sub limba noastră.

Mierea îi reface pe cei loviți și laptele îi hrănește pe cei noi; trebuie să avem o depozitare bogată a lui Cristos în noi, în așa fel încât mâncarea să fie sub limba noastră și suntem pregătiți să distribuim în orice moment bogățiile lui Cristos celor nevoiași (vezi Isaia 50:4; Mat. 12:35-36; Luca 4:22; Efes. 4:29-30).

Cristos a fost o asemenea persoană: El a știut să-i susțină pe cei obosiți cu un cuvânt și El este porțiunea noastră; pe măsură ce Îl savurăm și Îl mâncăm în cuvântul Său, El poate trăi în noi același fel de viață astăzi.

Cu toții putem depune mărturie din experiența noastră în viața de biserică de faptul că uneori chiar și un salut din partea unui frate sau soră ne administrează laptele pentru a ne hrăni și mierea pentru a ne restaura.

Uneori un simplu salut saturat cu lapte și miere, un salut autentic din inimă, ne poate zidi; nu trebuie să fie o predică lungă, un mesaj sau un verset din Biblie, ci pur și simplu salutul cu lapte și miere.

Aceasta este ceea ce avem nevoie în viața de biserică de azi; trebuie să-L savurăm pe Cristos ca țară bună care curge cu lapte și miere, trebuie să fim constituiți cu El și, pe măsură ce ne întâlnim, trebuie să-L administrăm pur și simplu pe Acesta ca lapte și miere altora pentru hrănirea și restaurarea lor.

Această dulceață nu se produce însă peste noapte; trebuie să avem o perioadă lungă de adunare a cuvântului lui Dumnezeu în inima noastră, o activitate lăuntrică pentru a ne deschide Domnului și a-L lăsa să trateze cu părțile noastre lăuntrice și e nevoie de depozitarea atentă prin cooperarea cu Domnul pentru a digera cuvântul Său (2 Cor. 12:7-9).

Vedem acest lucru în Cântarea Cântărilor, către sfârșit, și anume cum căutătoarea este atât de constituită cu aceste bogății ale lui Cristos, încât nu se teme să spună: Trezește-te, vânt din nord și vino vânt din sud, suflă asupra grădinii mele, fie ca să curgă mirodeniile.

Devenim o grădină plină de mirodenii chiar dacă vântul este rece și aspru din nord sau este cald și ușor dinspre sud, căci vântul eliberează parfumul pentru Iubitul nostru. Cu toții putem să-L savurăm pe Cristos în cuvântul Său într-un mod detaliat și într-o asemenea măsură încât cu toții avem această realitate!

Fie ca să nu ne mai rugăm pentru o schimbare a vremii noastre, astfel încât vântul ușor și cald să sufle, ci fie ca să-L savurăm pe Cristos ca țară bună care curge cu lapte și miere, până atunci când avem lapte și miere sub limba noastră și putem da har altora, vorbind ce este profitabil pentru a-i zidi pe alții!

Doamne Isuse, vrem să Te savurăm ca țara care curge cu lapte și miere până când vom fi constituiți cu Tine ca lapte și miere și suntem pregătiți să Te distribuim altora pentru restaurarea celor loviți și hrănirea celor noi. Amin, Doamne, distribuie-Te în noi ca lapte hrănitor și ca mierea de restaurare și revitalizare atunci când venim la cuvântul Tău. Vrem să mâncăm cuvintele lui Dumnezeu ca lapte și miere, să adunăm aceste cuvinte în inima noastră, să cooperăm cu Tine în interior pentru a trata cu orice Tu dorești să tratezi, și să păstrăm cu atenție bogățiile Tale în ființa noastră! O, Doamne, fă acest lucru în toți sfinții de pe tot pământul – fie ca noi toți să-L savurăm pe Cristos ca țara bună care curge cu lapte și miere, până când vom da har altora și vom vorbi ce este profitabil pentru a zidi, dăruind har conform cu nevoia actuală!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy Christ as the Land of Milk and Honey to be Constituted with Him and Minister Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 2 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Îl mâncăm pe Domnul Isus mâncând cuvintele Sale ale Duhului și vieții ca să trăim datorită Lui

03/02/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristos este realitatea manei cerești trimisă de Dumnezeu pentru a fi resursa de viață zilnică a poporului Său ales, iar noi putem să-L mâncăm pe Domnul Isus și să trăim datorită Lui prin faptul că mâncăm cuvintele Sale și-L digerăm în ființa noastră interioară.

În această săptămână, în studiul nostru aprofundat al cărții Numeri, ajungem la subiectul “Schimbarea alimentației noastre la Cristosul ceresc ca realitate a manei cerești, ca să fim reconstituiți cu Cristos pentru a deveni locuința lui Dumnezeu.”

Mana este introdusă și prezentată în cartea Exod, iar în Numeri este menționată din nou.

Copiii lui Israel au mâncat Paștele, au traversat Marea Roșie și, în timp ce călătoreau prin pustiu, au flămânzit și au murmurat după mâncare; așa că Dumnezeu le-a dat mana în fiecare zi.

Apoi, la Sinai au văzut finalizarea tabernaculului, înființarea preoției și au primit instrucțiunile cu toate rânduielile și sărbătorile; ei au fost rânduiți să fie poporul lui Dumnezeu, erau pregătiți să meargă înainte nu doar ca o mulțime mare, ci ca un popor numărat și rânduit.

Apoi, la doar puțin mai mult de un an după ce au părăsit Egiptul, după ce au avut deja experiența manei, în Numeri 11 se spune că poporul a murmurat din nou în privința problemei hranei.

La suprafață, se părea că au progresat și că au avansat, totuși, dintr-o dată, o mare parte dintre ei au poftit excesiv și au stârnit pofta în copiii lui Israel, amintindu-le de mâncarea pe care au mâncat-o în Egipt, usturoiul, peștele, prazul, ceapa și toate celelalte lucruri pe care le-au mâncat cu ușurință acolo.

În murmurul lor împotriva lui Moise, chiar au spus că le-a pierit apetitul, căci nu era nimic de mâncat, în afară de această mană la care să se uite; nu mai aveau nici un gust pentru ea, nu mai doreau să mănânce mană.

Așa că Dumnezeu a răspuns, El le-a dat prepelițe și era o judecată în răspunsul Său; iar apoi, copiii lui Israel au continuat din nou călătoria pentru încă o perioadă de timp.

Apoi, în Numeri 21:5, ei au murmurat din nou; în acest moment erau deja numărați și gata să avanseze și chiar au dus prima lor luptă cu împăratul Aradului și au câștigat-o – și totuși au murmurat.

În murmurul lor, l-au întrebat pe Moise de ce i-a scos din Egipt ca să moară în pustiu, căci li s-a scârbit sufletul de această pâine ușoară, această hrană proastă.

Mana este cel mai mare miracol pe care Dumnezeu l-a dat poporului Său, totuși poporul Său a considerat-o ca fiind o hrană proastă, și sufletul li se plictisise și săturase de ea.
Pe acest fundal dorim să ajungem la problema manei și la nevoia de schimbare a alimentației.

Mana este calea în care Dumnezeu intenționează să-Și hrănească poporul; de asemenea, este modul în care Dumnezeu expune natura poporului Său pentru a le arăta că ei încă sunt carne și că trebuie să fie reconstituiți în interior.

La exterior, poporul Său a experimentat foarte multe lucruri, au mers mai departe, au văzut lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu pentru ei și chiar au dus prima lor luptă, dar carnea lor nu s-a schimbat, ci ei au murmurat în continuare.

Cu toții trebuie ca nu doar să-L experimentăm pe Cristos și să trecem prin multe experiențe cu El, ci și să fim reconstituiți în interior cu El, mâncându-L pe Cristos ca realitate a manei cerești zi de zi.

Cristos este realitatea manei cerești trimisă de Dumnezeu pentru a fi resursa noastră zilnică

Realitatea manei cerești trimisă de Dumnezeu pentru a fi hrana zilnică a poporului Său ales este Cristosul ceresc; în Ioan 6 vedem acest lucru destul de clar când Domnul a menționat că El era pâinea vieții (vezi Ioan 6:31-35, 48-51, 57-58, 63).

În acest capitol, Domnul a făcut referire la mană pe larg; mana a fost modul în care Dumnezeu i-a hrănit pe copiii lui Israel în pustiu, iar în Ioan 6 Domnul s-a referit la aceasta și a aplicat-o la Sine însuși, spunând că El este realitatea manei cerești trimisă de Dumnezeu pentru a fi hrana noastră zilnică.

În călătoria noastră zilnică cu Domnul nu putem merge mai departe fără să primim resursa de viață; Cristos este mana noastră zilnică și trebuie să-L mâncăm și să ne hrănim cu El, pentru ca în fiecare zi – nu doar o dată pe an sau din când în când – să fim alimentați în mod bogat.

Cristos este pâinea cerească în calitate de pâinea care a coborât din ceruri; sursa Lui este cerească, totuși El, ca mana cerească, ne satisface nevoia!

Cristos este pâinea cerească care Se coboară din cer pentru a ne face pe noi, oamenii pământești, cerești la fel ca El; El satisface nevoia noastră, și El Însuși este sursa noastră de viață.

Cristos este pâinea lui Dumnezeu ca Cel ce este de la Dumnezeu, care a fost trimis de Dumnezeu și care a fost cu Dumnezeu (Ioan 6:33). Cristos este pâinea lui Dumnezeu; această pâine în elementul și esența ei este Dumnezeu Însuși dat omului ca să mănânce.

Îl putem mânca pe Domnul Isus ca o astfel de pâine pentru a fi constituiți cu Dumnezeu. Cristos este pâinea vieții ca pâine cu viața eternă, viața “zoe”; pâinea vieții se referă la natura pâinii, care este viață (Ioan 6:35, 48).

Cristos este realitatea manei cerești pentru a fi pomul vieții pentru noi, care este resursa de viață “bună de mâncat” (Gen. 2:9).

Când ne exersăm duhul și Îl luăm pe Cristos în noi, Îl primim ca resursa noastră de viață și astfel primim viață; această pâine este organică, ușor de primit și de digerat în ființa noastră. Cristos este pâinea vie; acest lucru se referă la condiția pâinii, care este vie (Ioan 6:51).

Cu cât Îl mâncăm pe Cristos ca pâine vie, cu atât mai vii devenim, căci pe măsură ce Îl mâncăm, natura acestei pâini – care este vie – ne va face vii, la fel ca El.

Cel mai bun mod de a combate orice moarte este mâncând pâinea vie, Cristos ca realitate a manei cerești, care este vie în natură.

Cristos este adevărata hrană; toate celelalte feluri de mâncare sunt doar umbre ale Sale ca hrană adevărată. Micul dejun, prânzul, cina și gustările sunt toate tipuri reprezentative ale lui Cristos; El este adevărata hrană, hrana vie, iar când Îl mâncăm pe El, primim viața eternă.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit la noi pentru a fi realitatea manei cerești trimisă de Dumnezeu pentru a fi resursa de viață zilnică în viața noastră creștină. Îți mulțumim că ai coborât din cer ca pâine cerească pentru a satisface nevoia omului pământesc; mâncându-Te pe Tine putem trăi o viață cerească pe pământ. Îți mulțumim că ai venit la noi ca pâinea lui Dumnezeu pentru a fi Dumnezeu ca viață pentru noi. Amin, Doamne, Tu ești pâinea vieții bună de mâncat, iar când Te mâncăm pe Tine, Îl luăm pe Dumnezeu ca viață ca să primim viață și să trăim! Doamne, venim să Te mâncăm ca adevărata pâine și, de fiecare dată când mâncăm hrana fizică, ne amintim de Tine ca adevărata noastră hrană!

Îl mâncăm pe Domnul Isus mâncând cuvintele Sale ale Duhului și vieții ca să trăim datorită Lui

În Ioan 6 există două versete cheie care ne arată nu numai faptul că Cristos este realitatea manei cerești, ci și cum putem să-L mâncăm și să trăim datorită Lui.

Versetul 57 spune: “După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi și el prin Mine”, iar versetul 63 spune: “Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și sunt viață.”

Dumnezeu ne-a creat ca pe un vas de mâncare și El ne-a dat o gură ca prin ea să primim hrana întru noi. Noi nu suntem o mașină perpetuă care funcționează permanent; suntem un vas de mâncare și mâncăm de cel puțin trei ori pe zi, pentru că nu putem supraviețui fără să mâncăm.

Dumnezeu ni se prezintă ca pomul vieții pentru ca oamenii să mănânce și să se împărtășească din El, astfel încât El să poată fi primit în noi. Încă de la începutul Bibliei vedem pomul vieții, iar în cartea Apocalipsei, pomul vieții este încă acolo.

A mânca înseamnă a lua în noi hrană ca ea să fie asimilată în mod organic în trupul nostru; a-L mânca pe Domnul Isus înseamnă a-L primi în noi ca El să fie asimilat de omul nou regenerat în calea vieții.

Mâncatul este un proces prin care ceva organic care era în afara noastră este acum luat în interiorul nostru; Cristos este realitatea manei cerești și El a intrat în noi prin faptul că L-am mâncat pentru a deveni parte a noastră.

După ce Îl mâncăm pe Domnul, El este digerat și “descompus” în ființa noastră pentru a fi primit în fluxul nostru de sânge și pentru a fi asimilat în fibra ființei noastre.

Noi nu trăim prin Cristos luându-L doar ca pe un suport de sprijin al nostru; din contră, trăim datorită lui Cristos ca elementul nostru energizant și ca factorul nostru alimentator (Gal. 2:20; Fil. 1:19-21).

Așa cum Cristos S-a hrănit din Tatăl și a trăit datorită Tatălui, tot așa și noi Îl mâncăm pe Cristos și trăim datorită lui Cristos, și Îl trăim pe Cristos în învierea Sa.

Dacă avem o gleznă întoarsă, folosim un baston, un instrument care să ne ajute în mersul nostru; bastonul ne ajută să umblăm când avem nevoie de ajutor, dar bastonul nu poate deveni o parte a ființei noastre.

Cristos trebuie să fie primit în noi pentru a deveni elementul energizant în noi. Hrana pe care o primim în noi devine elementul energizant prin care trăim, iar noi trăim nu prin hrana pe care o consumăm, ci datorită hranei pe care o luăm în noi.

Dorința supremă a Domnului nu este ca noi, ca poporul Său, să trăim prin El sau pentru El; El vrea ca noi să trăim datorită Lui, adică El vrea ca noi să-L mâncăm pe Cristos ca să trăim datorită Lui.

Noi Îl mâncăm pe Domnul Isus ca hrana noastră spirituală, primindu-L pe El ca Duhul care dă viață, prin faptul că mâncăm cuvintele Sale ale duhului și vieții, primind cuvintele Sale prin intermediul oricărei rugăciuni (vezi Ier. 15:16; Efeseni 6:17-18).

Într-un mod practic, noi Îl mâncăm pe Cristos prin faptul că mâncăm cuvintele Sale; carnea nu folosește la nimic, dar cuvintele Sale sunt duh și viață.

Cuvintele rostite de Domnul sunt întruparea Duhului vieții; El este acum Duhul dătător de viață în înviere, iar Duhul este întrupat în cuvintele Sale. Deci, atunci când primim cuvintele Domnului prin exersarea duhului nostru asupra cuvântului Său, obținem Duhul care dă viață!

Domnul le-a spus celor din jurul său că trupul Său este adevărata hrană și sângele Său este adevărata băutură, astfel că trebuie să-L mănânce și să-L bea pentru a se împărtăși din El; datorită acestui cuvânt, mulți au fost tulburați și ofensați, și mulți L-au părăsit.

El nu se referea la trupul și sângele fizic, ci la cuvintele Sale, care sunt duh și viață. Când venim la cuvintele Sale din Biblie, nu trebuie să citim literal, ci să ne rugăm și să ne exersăm duhul pentru a atinge Duhul în cuvânt și pentru a primi viață!

A citi Cuvântul lui Dumnezeu cu ochii și cu mintea noastră nu înseamnă că Îl mâncăm pe Domnul; este posibil să obținem ceva cunoștințe și informații, dar pentru a mânca trebuie să ne exersăm duhul pentru a atinge și a primi Duhul în Cuvânt.

În fiecare zi trebuie să-L mâncăm pe Domnul Isus în mod practic, exersându-ne duhul asupra Cuvântului lui Dumnezeu pentru a-L contacta pe Domnul și pentru a mânca mana cerească, mâncându-L pe Isus într-un mod practic.

Doamne Isuse, venim la cuvântul Tău ca să Te mâncăm și să trăim datorită Ție. Ne exersăm duhul și ne îndreptăm inima către Tine în timp ce ne rugăm cu cuvintele Tale, și Te primim în noi prin credință, astfel ca Cristos să fie elementul energizant și factorul alimentator al vieții noastre creștine. Aleluia, Cristos ca hrana noastră spirituală este în cuvântul Său, iar noi putem primi cuvintele Sale prin intermediul oricăror rugăciunii pentru a primi duh și viață! Amin, Doamne, vrem să ne exersăm duhul asupra cuvântului Tău în fiecare zi, astfel încât să Te primim ca duh și viață, să fim hrăniți în interior, să fim constituiți cu Tine și să trăim datorită Ție!