in duhul contopit

Noi, credincioșii, trăim viața împărăției în biserică, trăind în duhul contopit

14/05/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă, iar noi, credincioșii, trăim viața împărăției în biserică; numai atunci când trăim și umblăm conform duhului, trăim în realitatea împărăției pentru a fi biserică. Amin!

Domnul Isus a predicat evanghelia împărăției, iar când ucenicii au ieșit să predice evanghelia, au predicat împărăția lui Dumnezeu ca evanghelie. Mulți creștini, însă, cred că atunci când Domnul Isus S-a înălțat după învierea Sa, împărăția lui Dumnezeu a fost „suspendată” și acum trebuie să așteptăm venirea împărăției.

Acest lucru nu este în întregime corect, deoarece Romani 14:17, un verset dintr-un capitol care vorbește despre viața practică a bisericii, spune că împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. În acest verset, vedem că împărăția lui Dumnezeu astăzi este în viața de biserică.

Însuși Domnul Isus, când a vorbit despre biserică, promițând că va zidi biserica Sa, a spus și că ne va da cheile împărăției cerurilor, ca să putem lega și dezlega pe pământ ce a fost legat și dezlegat în ceruri. Împărăția este strâns legată de biserică, căci predicarea Evangheliei împărăției produce biserica.

De asemenea, biserica, în realitatea ei, ar trebui să fie împărăția lui Dumnezeu, căci noi astăzi ar trebui să trăim viața împărăției în viața de biserică. Existența bisericii este legată de împărăția lui Dumnezeu, iar zidirea bisericii este, de asemenea, legată de împărăție.

Dacă nu există un grup de oameni pe pământ care trăiesc activ sub domnia cerească, nu există o realitate a bisericii.

Acesta este motivul pentru care astăzi mulți necredincioși privesc la așa-numita „biserică” și sunt foarte dezamăgiți și descurajați, căci ceea ce văd în biserică nu este trăirea împărăției lui Dumnezeu, ci ființe umane care încearcă tot posibilul să-I fie plăcute lui Dumnezeu.

Ori de câte ori sfinții nu trăiesc sub domnia cerească, trăind în duhul lor contopit, ei se pot numi biserică, dar în realitate nu trăiesc viața de biserică. Multă rușine i-a fost adusă numelui lui Dumnezeu de către așa-numiții creștini care au trăit ei înșiși și nu L-au trăit pe Cristos și nici nu au trăit sub domnia cerească. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să fim cei care aleg să trăiască nu după omul nostru natural sau în sine sau în carne, ci în duhul contopit, un singur duh cu Domnul, pentru ca să putem trăi viața împărăției în biserică astăzi!

Biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă – noi, credincioșii, trăim viața împărăției în biserică

Conform revelației divine din Noul Testament, biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu din această epocă; astăzi, noi, credincioșii în Cristos, trăim viața împărăției în biserică (Matei 16:18-19; 18:17-18; 13:44-46; Romani 14:17; 1 Corinteni 4:20; Efeseni 2:19; Coloseni 4:11; Apocalipsa 1:4-6). Amin!

Împărăția lui Dumnezeu este trăirea bisericii. Într-un fel, epoca împărăției va veni și împărăția lui Dumnezeu se va manifesta pe deplin atunci; totuși, în raport cu viața și experiența noastră zilnică, trebuie să trăim în împărăția lui Dumnezeu astăzi în biserică.

În Romani 14:17, Pavel nu a spus că împărăția lui Dumnezeu va fi cutare sau cutare lucru; mai degrabă, spune că împărăția lui Dumnezeu este. Astăzi, biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă. Împărăția lui Dumnezeu este aici astăzi, căci împărăția este realitatea bisericii și trăirea bisericii.

Cum ar trebui să trăim viața de biserică? În aspectul vieții, trebuie să trăim viața de biserică savurându-L pe Cristos, trăindu-L pe Cristos și administrându-L pe Cristos ca viață pentru zidirea bisericii. În același timp, în ceea ce privește împărăția, trebuie să trăim viața împărăției în biserica de astăzi.

De fiecare dată când Domnul Isus a vorbit despre biserică, El a menționat-o în legătură cu împărăția; aceasta arată cât de strâns sunt legate împărăția și biserica (Matei 16:18-19; 18:17-18).

Când apostolii au predicat Evanghelia în cartea Faptele Apostolilor, ei au menționat frecvent împărăția (Faptele Apostolilor 8:12; 14:22; 19:8; 20:25; 28:23, 31). Ei au predicat împărăția lui Dumnezeu ca Evanghelie. Mai mult, Pavel în Romani 14:17 dovedește că biserica din această epocă este împărăția lui Dumnezeu.

Dacă venim la 1 Corinteni 4:20, vedem că împărăția lui Dumnezeu se referă la viața de biserică (v. 17), ceea ce înseamnă că, în sensul autorității, biserica din această epocă este împărăția lui Dumnezeu. Împărăția lui Dumnezeu nu stă în vorbire, ci în putere; Pavel echivalează biserica cu împărăția.

Un alt verset care ne arată că împărăția lui Dumnezeu este biserica autentică de astăzi și că noi facem parte din împărăția lui Dumnezeu este Efeseni 2:19. În acest verset ni se spune că nu mai suntem străini și călători, ci împreună cetățeni cu sfinții. Pe de o parte, suntem membri ai casei lui Dumnezeu; pe de altă parte, suntem împreună cetățeni cu sfinții. Suntem cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu.

Biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu de astăzi, sfera în care Dumnezeu Își exercită autoritatea. Aleluia, nu mai facem parte din împărăția întunericului, împărăția lui Satan, ci am fost transferați în împărăția lui Dumnezeu pentru a fi împreună cetățeni cu sfinții!

Dacă trăim sub domnia Dumnezeului celui viu din noi, adică dacă trăim sub domnia împărăției cerurilor, vom trăi viața de biserică autentică ca împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Dacă trăim sub domnia împărăției cerurilor, vom avea felul de viață consemnat în Matei 5-7, căci Cristos în noi va trăi viața împărăției în biserică. Slavă Domnului, suntem concetățeni cu sfinții și, ca cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu, avem drepturi și responsabilități!

Savurăm drepturile de a fi cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu și învățăm să ne îndeplinim responsabilitățile de a fi în împărăția lui Dumnezeu. Nu suntem doar membri ai casei lui Dumnezeu pentru a face parte din familia lui Dumnezeu, savurându-L în viață și dragoste; suntem și cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu și împreună suntem biserica, trăind viața împărăției în biserică.

În Coloseni 4:11, ceea ce făceau Pavel și colaboratorii săi în lucrarea Evangheliei era pentru întemeierea bisericilor pentru împărăția lui Dumnezeu. Ceea ce facem astăzi în viața de biserică, atât în Evanghelie, cât și în păstorirea și slujirea bisericii, ar trebui să fie pentru întemeierea bisericii pentru împărăția lui Dumnezeu. Amin!

Cuvântul „împărăție” din Apocalipsa 1:6 dezvăluie că unde este biserica, acolo este și împărăția lui Dumnezeu, căci biserica reprezintă împărăția. Realitatea bisericii este tocmai împărăția lui Dumnezeu.

Trebuie să permitem împărăției lui Dumnezeu să-și afirme autoritatea asupra noastră, astfel încât să putem participa la zidirea bisericii. Dacă nu-I permitem Domnului să domnească și să domnească în noi, nu avem nimic de-a face cu zidirea bisericii; doar desfășurăm niște activități exterioare.

Matei 13:44-46 ne arată că biserica este atât comoara, cât și perla; pe măsură ce trăim sub domnia cerească, suntem în același timp atât în împărăție, cât și în biserică. Aleluia!

Doamne Isuse, vrem să vedem că biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă! Aleluia, noi, ca credincioși în Cristos, trăim viața împărăției în biserică! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi pentru a trăi un singur duh cu Tine și pentru a fi sub domnia Ta cerească. Fie ca nu doar să trăim în cadrul bisericii, savurându-L pe Cristos alături de sfinți, ci, mai mult decât atât, să trăim în împărăția lui Dumnezeu în biserică astăzi! Slavă Domnului, suntem concetățeni cu sfinții, căci suntem parte din împărăția lui Dumnezeu. Amin, Doamne, vrem să savurăm drepturile și privilegiile de a fi cetățeni ai împărăției și vrem să învățăm să ne îndeplinim responsabilitățile de a fi astfel de cetățeni astăzi. Fie ca tot ceea ce facem astăzi să fie pentru zidirea bisericii pentru împărăția lui Dumnezeu! Aleluia, unde este biserica, este și împărăția lui Dumnezeu, căci biserica reprezintă împărăția! O, Doamne, fie ca viața noastră de astăzi să fie viața împărăției în biserică!

Suntem în împărăție în realitate doar atunci când trăim, umblăm și ne avem ființa în duhul

Toți credincioșii în Cristos sunt cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu (Efeseni 2:19), dar nu toți credincioșii în Cristos pot trăi în împărăția lui Dumnezeu în realitate astăzi. În biserică în calitate de împărăție a lui Dumnezeu de astăzi, trebuie să ne dăm seama că viața noastră de zi cu zi trebuie să fie sub conducerea, guvernarea, disciplina și exercitarea împărăției (1 Corinteni 6:9-10; Galateni 5:19-21; Efeseni 5:5).

Pe de o parte, Îl avem pe Cristos ca viață a noastră, căci El este Mântuitorul nostru care a devenit viața noastră, împărtășindu-se în noi ca Duh dătător de viață. Pe de altă parte, prin regenerare, am fost aduși în împărăția lui Dumnezeu și acum trebuie să trăim viața împărăției în biserică.

Deși biserica de astăzi este împărăția lui Dumnezeu, noi suntem în împărăție în realitate doar atunci când trăim în duhul nostru, căci numai atunci când trăim, umblăm și avem ființa în duh suntem în realitate în împărăția lui Dumnezeu.

Dacă nu-I permitem Domnului, împreună cu împărăția Sa, să-Și afirme autoritatea asupra noastră, nu vom trăi viața împărăției în viața de biserică de astăzi. Putem fi în domeniul bisericii și putem fi în multe întâlniri, chiar fiind activi în slujirea din biserică și păstorirea sfinților, dar dacă nu trăim în duhul contopit, având întreaga noastră ființă în duh, nu trăim viața împărăției în realitate. O, Doamne Isuse!

Aceasta înseamnă că, ori de câte ori nu suntem în duhul nostru, nu suntem în împărăția lui Dumnezeu în realitate. Acest lucru este foarte serios. Putem fi în duhul nostru, deoarece avem un timp cu Domnul dimineața, dar când mergem la muncă sau ne ocupăm de lucrurile zilnice, rămânem încă în duhul nostru?

Cu toții trebuie să recunoaștem că de atâtea ori pe parcursul zilei, poate chiar de cele mai multe ori, nu trăim în duhul contopit. Fie ca noi să învățăm să ne întoarcem către duhul nostru din nou și din nou, până când devine normal să fim în duh.

Fie ca noi să exersăm să-L contactăm pe Domnul pe parcursul zilei, până când va deveni un obicei ca întreaga noastră ființă să fie în duhul contopit. Când ne comportăm în omul vechi sau trăim în carne sau în sine, într-un mod practic, nu suntem în împărăția lui Dumnezeu în realitate.

Duhul nostru este împărăția lui Dumnezeu, iar împărăția lui Dumnezeu este în duhul nostru. Dacă trăim în carne, vom fi în domeniuul împărăției lui Satan, împărăția întunericului, iar el are o cale de a ne uzurpa. O, Doamne!

În calitate de creștini adevărați, dacă trăim în carne în loc de în duh, trăim în împărăția lui Satan într-un mod practic, nu în împărăția lui Dumnezeu. De aceea, uneori vedem creștini pe care Domnul i-a folosit mult timp eșuând brusc. De aceea, de multe ori în timpul zilei, dacă cineva ne întâlnește și vede ce facem și ce spunem, nu va avea niciodată impresia că suntem cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu. O, Doamne Isuse!

Numai atunci când trăim, umblăm, ne comportăm și ne avem ființa în întregime în duhul nostru și nu în omul nostru natural, suntem în împărăția lui Dumnezeu și, în realitate, suntem împărăția lui Dumnezeu!

Este foarte bine pentru noi să știm că biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă, că suntem concetățeni ai împărăției lui Dumnezeu și că ar trebui să trăim viața împărăției în biserică. Dar trebuie să facem un pas mai departe: în viața noastră de zi cu zi, trebuie să învățăm să trăim prin duh, să umblăm prin duh și să facem toate lucrurile în duhul contopit.

Numai atunci când suntem în duh trăim viața împărăției în biserică. Numai atunci când suntem în duhul nostru suntem în împărăția lui Dumnezeu și chiar suntem împărăția lui Dumnezeu.

Cât de mult trebuie să ne pocăim înaintea Domnului pentru că trăim în carne și în sine, permițând omului nostru natural să se exprime! Cât de mult trebuie să învățăm să ne întoarcem către duhul nostru din nou și din nou, pentru a putea trăi în realitate în împărăția lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să trăim în duhul nostru astăzi, pentru a putea fi în împărăția lui Dumnezeu în realitate. O, Doamne, alegem să ne întoarcem către duhul nostru chiar acum! Refuzăm să trăim în sine, în carne sau în omul natural. Ne exersăm să Te contactăm și să trăim într-un singur duh cu Tine! Fie ca viața și umblarea noastră de astăzi să fie în duh și conform duhului! Amin, Doamne, vrem să Te contactăm pe tot parcursul zilei. Fie ca să avem momente frecvente de rugăciune și să chemăm numele Tău în timpul zilei, ca să putem fi în duhul contopit. Salvează-ne, Doamne dragă, de a fi doar în cadrul bisericii, dar a nu fi în realitate în împărăția lui Dumnezeu! Ne dăm Ție, Doamne Isuse, și îți dăm viața noastră zilnică cu toate activitățile și lucrurile ei. Fă-ne să ne îndreptăm spre duhul nostru. Vrem să trăim viața împărăției în biserică, exersându-ne duhul, trăind în duhul nostru și umblând conform duhului! O, Doamne Isuse, îi permitem împărăției Tale să-și afirme influența și autoritatea în noi astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Believers Live the Kingdom Life in the Church by Living in the Mingled Spirit, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 3 (Împărăția și biserica) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Păstrăm unitatea cu virtuțile umane transformate, bând Duhul lui Isus

24/12/2024 by Credincios in Cristos 4 Comments

Primul element al unei umblări demne de chemarea lui Dumnezeu este să fim sârguincioși să păstrăm unitatea Duhului cu virtuțile umane transformate întărite de și cu atributele divine; pentru aceasta, trebuie să fim transformați și, de asemenea, trebuie să mâncăm și să bem umanitatea lui Isus în duh. Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, învățăm să trăim viața creștină conform revelației divine din Cuvântul lui Dumnezeu. Un aspect al trăirii vieții creștine este a face toate lucrurile una cu Domnul, chiar a face toate lucrurile în persoana lui Cristos. Viața noastră creștină este o viață intimă, personală și o umblare împreună cu Domnul și în Domnul.

Nu ne străduim sau ne luptăm să facem cutare sau cutare pentru a fi pe plac lui Dumnezeu; trăim un singur duh cu El, trăind chiar în privirea Domnului, privindu-L cu atenție pentru a vedea ce vrea El să facem și să spunem, ca să fim pe deplin una cu El. Aceasta este o experiență profundă și dulce. Alții pot fi liberi să facă cutare sau cutare lucru, să meargă aici și colo, dar noi îl privim față în față pe Domnul și vrem să-I satisfacem în toate lucrurile.

Dragostea Sa ne constrânge, noi Îl iubim și vrem să trăim pentru El, nu pentru noi înșine. Ne dăm seama că cel mai prețios lucru este să privim chipul lui Isus. Când privim la Domnul Isus, când ne întoarcem inima către Domnul și Îl privim față în față, câștigăm mai mult din El.

El ne infuzează cu ceea ce este El, iar rezultatul privirii noastre pe Domnul este că avem mai mult din Cristos ca comoară a noastră. Suntem vase de pământ, dar avem o comoară în noi – Cristosul gloriei, care este infuzat în noi prin faptul că petrecem timp cu Domnul pentru a-L privi.

Fie ca viața noastră zilnică, cu toate detaliile și lucrurile ei, să fie în această părtășie intimă, organică, dulce cu Domnul în duh. Fie ca noi să învățăm să ne întoarcem inima către El din nou și din nou, astfel încât să-L vedem față în față și El să ne infuzeze cu ceea ce este El și să ne facă la fel ca El.

Conform 2 Cor. 3:16-18, rezultatul îndreptării noastre inimii către Domnul pentru a-L privi este că noi Îl reflectăm, pentru că în interiorul nostru are loc un proces de transformare pentru a ne face la fel ca El. Slavă Domnului! Deși vasul nostru este lipsit de valoare și fragil, conținem o comoară neprețuită și suntem conformați zilnic cu această comoară, privind pe Domnul față în față!

Fie ca noi să rămânem aici, în prezența Domnului și chiar în indicele ochilor Săi, pentru ca dorințele Lui să devină dorințele noastre, gândurile Lui să fie gândurile noastre și ființa Sa interioară să fie distribuită în noi pentru ca noi să devenim la fel ca El este în toate felurile posibile.

Să fim sârguincioși să păstrăm unitatea Duhului cu virtuțile umane transformate

Efes. 4:1-4 ne arată cum să trăim viața creștină, adică cum să avem o umblare demnă de chemarea cu care am fost chemați. Pavel a fost prizonier în Domnul; el nu era doar prizonier într-o închisoare romană, ci și mai mult, era prizonier în Domnul, prizonierul lui Cristos Isus.

În exterior, se afla într-o închisoare fizică; în interior, el a fost întemnițat în Cristos, fiind în El și permițându-I să-l limiteze în orice fel posibil. Ca prizonier în Domnul, Pavel ne cere să avem o plimbare demnă de chemarea cu care am fost chemați.

Primul element al unei umblări demne de chemarea lui Dumnezeu este să fim sârguincioși să păstrăm unitatea Duhului ca realitate a Trupului lui Cristos. Facem acest lucru nu în noi înșine, ci cu virtuțile umane transformate întărite de atributele divine și cu ele.

Putem păstra unitatea Duhului cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare, purtându-ne unii pe alții cu dragoste; cu aceste virtuți, suntem sârguincioși să păstrăm unitatea Duhului în legătura unitoare a păcii. Cum putem avea aceste virtuți? În umanitatea noastră naturală, nu există smerenie sau blândețe și nu există îndelungă răbdare.

Aceste virtuți se găsesc în umanitatea noastră transformată, pentru că virtuțile umane transformate se află în umanitatea lui Isus în duhul nostru (Matei 11:29). Domnul este blând și smerit cu inima și îndelung răbdător; o asemenea persoană trăiește în noi.

Blândețea și smerenia noastră nu pot supraviețui testării reale; s-ar putea să fim blânzi și smeriți pentru o vreme, dar la un moment dat blândețea și smerenia noastră se vor epuiza. Dar slavă Domnului, umanitatea lui Isus în viața Sa de înviere poate fi a noastră astăzi!

Cu cât suntem mai transformați, cu atât avem mai multă umanitatea lui Isus și exprimăm virtuțile umane transformate, fiind astfel sârguincioși să păstrăm unitatea Duhului în legătura unitoare a păcii. Când avem umanitatea lui Cristos înviat, avem în mod spontan virtuțile necesare pentru a păstra unitatea Duhului.

Acest lucru este văzut în tip reprezentativ în tabernacul din Vechiul Testament; în această imagine vedem patruzeci și opt de scânduri din lemn de salcâm acoperite cu aur. În ele însele, scândurile nu erau una, dar pentru că erau acoperite cu aur și pentru că era o bară de trecere care le unește, puteau fi una.

În noi înșine, nu suntem una și nici nu putem fi una cu tovarășii „scânduri” din tabernacol – biserica; dar în „aur”, adică în natura divină, suntem una. Când experimentăm transformarea Duhului și suntem acoperiți cu Dumnezeu, saturați cu Dumnezeu și infuzați cu elementul Său, putem fi una.

Drugul de aur care traversează scândurile semnifică Duhul care unește și, de asemenea, crucea, pentru că traversează toate scândurile. Duhul care unește nu este doar Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, ci Duhul Sfânt contopit cu duhul nostru, pentru că este din lemn acoperit cu aur.

Slavă Domnului pentru duhul nostru contopit! În duhul contopit avem virtuțile umane transformate, pentru că umanitatea înălțată a lui Isus este în duhul nostru. Când ne întoarcem către duhul nostru și trăim în duhul nostru, umanitatea transformată a lui Isus este a noastră, cu toate virtuțile smereniei, blândeții și îndelungi răbdări.

Putem încerca să fim blânzi, smeriți și îndelung răbdători în noi înșine, dar fără rezultat; cu cât încercăm mai mult, cu atât eșuăm mai mult. Da, viața de biserică este paradisul lui Dumnezeu și cel mai minunat loc de pe pământ, dar în același timp sfinții din viața de biserică sunt ființe umane și vin ofensele, se manifestă preferințele și vom fi răniți, jigniți de unele lucruri.

Singurul mod în care putem trăi viața de biserică și păstrăm unitatea Duhului este exersându-ne duhul pentru a ne împărtăși din umanitatea lui Isus și a trăi virtuțile umane transformate. Pentru ca noi să păstrăm unitatea Duhului, trebuie să fim transformați. Dacă nu suntem transformați, nu vom avea smerenia și blândețea de a păstra unitatea.

Totuși, cu cât suntem mai transformați, cu atât mai mult moștenim în mod spontan și chiar manifestăm smerenie, blândețe și îndelungă răbdare. Creștinii infantili, creștinii imaturi, nu pot păstra unitatea Duhului. Dar cu cât creștem mai mult în viață și suntem transformați, cu atât avem virtuțile umane transformate ale smereniei, blândeții și îndelungi răbdare și păstrăm în mod spontan unitatea Duhului în legătura unitoare a păcii.

Transformarea este nevoia noastră, chiar să fim zdrobiți mai mult, astfel încât Domnul să se poată introduce pe Sine în noi până când umanitatea Sa înălțată și transformată devine a noastră în viața noastră de zi cu zi. Dacă suntem imaturi în Domnul, nu putem păstra unitatea, pentru că nu există nimic în ființa noastră naturală care să o poată păstra.

Dar dacă îi permitem Domnului să ne transforme (2 Corinteni 3:18; Efeseni 4:2) și să cooperăm cu El, permițând Duhului să ne elimine și să lucreze pe Sine în noi, vom avea virtuțile umane transformate și vom avea va păstra unitatea Duhului. Fie ca noi să aducem acest lucru înaintea Domnului în rugăciune și să ne deschidem către El, permițându-I să facă în noi ceea ce trebuie să facă pentru ca noi să avem o umblare demnă de chemarea Sa.

Doamne Isuse, vrem să umblăm cu vrednicie de chemarea cu care am fost chemați. Fie ca viața noastră de zi cu zi ca creștini să fie o umblare demnă de chemarea lui Dumnezeu. Vrem să fim sârguincioși să păstrăm unitatea Duhului ca realitate a Trupului lui Cristos. Amin, Doamne, vrem să păstrăm unitatea cu virtuțile umane transformate întărite de și cu atributele divine. Ne deschidem Ție. Ne exersăm duhul și vrem să trăim în duhul contopit, astfel încât umanitatea înălțată și transformată a lui Isus să fie porția noastră. Amin, Doamne Isuse, transformă-ne astfel încât să avem blândețea, smerenia și îndelungă răbdare necesare pentru a păstra unitatea Duhului în legătura unitoare a păcii. Slavă Domnului că umanitatea lui Isus în învierea Sa poate fi a noastră astăzi! Amin, Doamne Isuse, vrem să trăim umanitatea Ta exersându-ne duhul pentru a fi un duh cu Tine. Fie ca noi să fim transformați astfel încât să avem umanitatea lui Cristos înviat și să trăim virtuțile umane transformate necesare pentru ca noi să păstrăm unitatea Duhului!

Bem Duhul lui Isus glorificat și ne hrănim cu Domnul pentru a savura și a trăi umanitatea lui Isus

Primul lucru al unei umblări demne de chemarea lui Dumnezeu este să fii sârguincioși pentru a păstra unitatea Duhului cu virtuțile umane transformate. Aceasta nu înseamnă că trebuie să muncim din greu pentru a ne desăvârși sau pentru a cultiva anumite virtuți enumerate în Efes. 4:1-4, și atunci putem păstra unitatea, având o viață deliberată și exprimând anumite virtuți umane desăvârșite.

Domnul ne-a dat tot ce avem nevoie. Umanitatea transformată a lui Isus este în Duhul lui Isus glorificat. Slavă Domnului! Duhul cu duhul nostru este Duhul lui Isus glorificat; acest Duh este finalizarea Dumnezeului Triunic procesat și în acest Duh este umanitatea înălțată a lui Isus.

Tot ce trebuie să facem este să bem Duhul și să curgem Duhul pentru singurul Trup, pentru că atunci când facem aceasta, bem și curgem Duhul Omului Isus (Ioan 7:37-39a; 1 Cor. 12: 13; Fapte 16:7; Efeseni 4:2-3). Am fost botezați într-un singur Duh într-un singur Trup și tuturor ni s-a dat să bem un singur Duh. Acest Duh în care am fost botezați este Duhul Omului Isus, chiar Duhul lui Isus cel slăvit.

Când bem Duhul, savurăm de umanitatea lui Isus cu virtuțile Sale umane îmbogățite în mod divin de smerenie, blândețe și îndelungă răbdare pentru a ne purta unii pe alții în dragoste. Când Domnul Isus a fost pe pământ, divinitatea Sa a fost exprimată prin umanitatea Sa, iar virtuțile Sale umane au fost înălțate, îmbogățite și bogate.

El a exprimat atributele divine prin virtuțile Sale umane aromate, trăind o viață de exprimare a Tatălui în orice fel. Apoi, prin moartea Sa și în învierea Sa, El a adus umanitatea Sa pe care o perfecționase prin trăirea Sa umană în divinitatea Sa, divinizând-o și adăugând-o în Duhul.

Când a înviat, Cristos a adus umanitatea în divinitate, iar acum în Duhul – pe care Cristos a devenit prin învierea Sa – avem umanitatea înălțată și înviată a lui Isus cu virtuțile umane transformate. Aleluia! Acest Isus Cristos ca Duh este acum unit cu duhul nostru și noi am fost botezați în El și am fost dat să-L bem ca Duh.

Umanitatea divinizată, sfințită și glorificată a lui Isus este în Duhul, și noi putem bea și curge Duhul pentru a bea și a revărsa umanitatea lui Isus! Slavă Domnului! Când bem Duhul exersându-ne duhul, bem nu doar Duhul divin, ci și mai mult, bem Duhul Omului Isus!

Ce minunat este că putem bea umanitatea lui Isus exersându-ne duhul! Când ne exersăm duhul și bem Duhul, umanitatea înălțată a lui Isus este distribuită în noi și suntem constituiți cu virtuțile umane transformate pentru ca noi să păstrăm unitatea Duhului în legătura unitoare a păcii.

Dacă chemăm numele Domnului și ne hrănim cu El, Îl vom savura pe Isus ca om și toate virtuțile umanității Sale înălțate vor fi ale noastre în Duhul lui Isus (1 Cor. 1:2; 10:3-). 4, 17; 12:3b, 16:13; Amin! Cu cât chemăm mai mult numele Domnului Isus, savurându-L ca porție a noastră, ne hrănim cu Domnul și-L savurăm pe Isus ca om; toate virtuţile Lui vor fi ale noastre în Duhul lui Isus.

Aceasta este pentru practicarea vieții de bisierică recâștigate în Duhul realității ca realitate a Trupului lui Cristos. Ce rezervă îmbelșugată avem în Duhul lui Isus Cristos, Duhul lui Isus cel glorificat! Fie ca noi toți să continuăm să bem Duhul și să-L revărsăm pentru păstrarea unității Duhului!

Mulțumim, Doamne, că putem bea astăzi Duhul lui Isus cel glorificat! Aleluia, am fost botezați într-un singur Duh și ni s-a dat să bem Duhul pentru Trupul lui Cristos. Ce minunat, în duhul lui Isus cel glorificat există umanitatea transformată a lui Isus! Amin, Doamne, vrem să bem și să curgem unicul Duh pentru unicul Trup al lui Cristos! Chemăm Numele Tău cu exersarea duhului nostru pentru a bea și a revărsa Duhul Omului Isus! Vrem să bem și să revărsăm umanitatea lui Isus cu virtuțile Sale umane îmbogățite în mod divin de smerenie, blândețe și îndelungă răbdare pentru a ne purta unii pe alții în dragoste. Ce rezervă îmbelșugată avem în Duhul lui Isus cel glorificat! Amin, Doamne, chemăm numele Tău și ne hrănim cu Tine pentru a-L savura pe Isus ca om! Fie ca toate virtuțile umanității Tale înălțate să fie ale noastre în Duhul lui Isus pentru practicarea vieții de bisierică recâștigate în Duhul realității ca realitate a Trupului lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Keep the Oneness with the Transformed Human Virtues by Drinking the Spirit of Jesus, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Viața Creștină (2024 MDC) – săptămâna 1 (Semnificația intrinsecă a vieții creștine) ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să-L savurăm pe Cristos zi de zi ca realitate a tuturor nevoilor noastre în duhul nostru

13/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristosul nostru atotinclusiv este realitatea a tot ceea ce este pozitiv în univers; trebuie să-L savurăm pe Cristos zi de zi ca realitate a tuturor nevoilor noastre, căci Cristos este respirația noastră, băutura noastră, mâncarea, lumina noastră, îmbrăcămintea și locul nostru de locuit.

Tot ceea ce avem nevoie, El este.

Evanghelia după Ioan ne arată că Cristos este realitatea tuturor nevoilor noastre; în plus, această carte vorbește despre credință și dragoste, deoarece ea începe cu credința (Ioan 1:19, să credem în Domnul pentru a-L primi) și se termină în cap. 21 cu dragoste.

Evanghelia după Ioan ne arată cum putem experimenta atât credința în unirea noastră cu Domnul în duhul contopit cât și dragostea în savurarea noastră cu El acolo.

Pe măsură ce creștem în viață, creștem în credință și în dragoste. Pe măsură ce Îl luăm pe Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive, primul lucru pe care îl vedem este că tot ceea ce ne înconjoară în mediul nostru este o amintire a Celui pe care Îl iubim.

Toate lucrurile pozitive pe care Domnul le-a pus în jurul nostru și în noi sunt un arhetip, un memento, un simbol, al Cristosului atotinclusiv și sunt o încurajare pentru noi să-L savurăm pe Cristos ca fiind Cel atotinclusiv și vast.

El locuiește în duhul nostru contopit și El este realitatea tuturor nevoilor noastre; Cristos este respirația, băutura noastră, mâncarea, viața, îmbrăcămintea și locuința noastră.

Așadar, orice am face și orice lucru de care avem nevoie zi de zi ar trebui să ne amintească despre Cristos ca realitate a acelui lucru.

Dacă practicăm zilnic să-L luăm pe Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor materiale din viața noastră de zi cu zi, vom fi revoluționați și transformați în umblarea noastră zilnică și vom fi plini de Cristos!

Cristos este premiul nostru; El este savurarea noastră și El este realitatea tuturor umbrelor. Nimeni să nu ne înșele cu privire la premiul nostru, considerându-ne nevrednici să-L savurăm pe Cristos.

Nimeni și nimic să nu ne înșele de la savurarea subiectivă și experimentarea lui Cristos.

De exemplu, dacă cineva ne fură geanta cu toate documentele și laptopul nostru, suntem înșelați și nici măcar nu știm acest lucru.

Dacă nu-L savurăm pe Cristos ca realitate a fiecărui lucru pozitiv din univers, suntem înșelați și nici măcar nu știm știm asta. Nu ar trebui să fim înșelați; s-ar putea să fim înșelați o dată de la a-L savura pe Cristos, dar nu ar trebui să lăsăm asta să se întâmple din nou și din nou.

El este răsplata noastră extrem de mare (Gen. 15:1) pe măsură ce venim la El pentru a-L savura. Și când ajungem să-L cunoaștem, avem excelența cunoașterii lui Isus Cristos, Domnul nostru (Fil. 3:8).

El este realitatea fiecărui lucru pozitiv și, pe măsură ce Îl urmărim, Îl savurăm ca realitatea tuturor necesităților noastre și a tuturor lucrurilor pozitive.

Trebuie ca zi de zi să-L savurăm pe Cristos ca realitate a tuturor nevoilor noastre: El răspunde tuturor nevoilor noastre!

În Evanghelia după Ioan există șase elemente majore ale savurării lui Cristos în duh, adică există șase elemente majore ale lui Cristos ca fiind realitatea tuturor necesităților noastre.

Cristos este viața noastră (Ioan 1:4; 10:10), care este primul lucru și lucrul cel mai esențial; Cristos este pâinea noastră și hrana noastră (6:35); Cristos este apa vie ca noi să-L bem (4:14; 7:37); Cristos este suflarea vieții (20:22); Cristos este lumina vieții (8:12); iar Cristos este locuința noastră (15:4-5).

Pentru ca noi ca ființe umane să existăm, adică pentru ca viața noastră umană să fie întreținută, avem nevoie de aer, hrană, apă și lumină.

Fără lumina soarelui de pe pământ, toate viețuitoarele vor muri. Dacă nu respirăm constant aer, vom muri. Dacă nu mâncăm și nu bem în mod potrivit, viața noastră va scădea și va muri în cele din urmă.

Cristos a venit și a spus că El este realitatea tuturor nevoilor noastre, și tot ceea ce avem nevoie este El.

Cu toate acestea, este posibil să avem cunoștința, doctrina și învățătura că Cristos este viața noastră, hrana noastră, apa noastră, aerul nostru, lumina noastră și locuința noastră, dar oare știm noi calea de a-L savura ca atare în viața noastră de zi cu zi?

Trebuie să cunoaștem modalitatea practică pentru ca noi să-L savurăm pe Cristos ca hrană pentru a-L mânca, apa noastră vie de băut, aerul nostru proaspăt de respirat, lumina noastră pentru umblarea noastră și locașul nostru în care trebuie să locuim.

Cum putem să-L savurăm pe Cristos ca realitate a tuturor nevoilor noastre? Doar prin exersarea duhului nostru, pentru că Duhul divin (care este realizarea Cristosului atotinclusiv) este contopit cu duhul nostru uman (Rom. 8:16; 1 Cor. 6:17).

Domnul Isus Și-a îndeplinit lucrarea de răscumpărare pe cruce, a trecut prin moarte și a intrat în înviere, unde a devenit Duhul dătător-de-viață (1 Corinteni 15:45).

Acum, ca Duhul El locuiește în duhul nostru și este amestecat cu duhul nostru (2 Cor. 3:17; 2 Tim. 4:22); Aleluia, Domnul este cu duhul nostru!

Prin urmare, atunci când venim la Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să ne exersăm duhul, pentru a-L putea savura pe Cristos ca realitatea tuturor nevoilor noastre; pe măsură ce ne exersăm duhul, noi Îl mâncăm, Îl bem, Îl respirăm, suntem acoperiți de El și locuim în El.

Cu toate acestea, dacă nu ne exersăm duhul, viața noastră spirituală nu va fi întreținută în mod corespunzător, pentru că vom fi subnutriți spiritual.

Deci tot ceea ce vedem în jurul nostru, în special lucrurile de care avem nevoie pentru susținerea vieții noastre omenești, pentru ca viața noastră umană să existe, ar trebui să ne amintească de Cristos și trebuie să-L luăm pe Cristos ca realitate a acelui lucru.

Simplul fapt de a cunoaște că Cristos este lumina noastră, mâncarea noastră, aerul nostru, băutura, îmbrăcămintea noastră și locuința noastră nu este destul; trebuie să ne exersăm duhul și să-L aplicăm practic pe Cristos și să-L luăm ca realitate a tuturor nevoilor noastre.

Orice avem nevoie, El este! Orice am avea nevoie pentru noi pentru a exista omenește, psihologic și spiritual, El este!

Pentru a avea o viață umană, viață de familie, viață de biserică, viață de muncă și viață personală potrivită, trebuie să-L luăm pe Cristos ca realitatea tuturor necesităților noastre, pentru că numai El ne poate alimenta să trăim și să existăm.

Doamne Isuse, Te luăm ca realitate a tuturor nevoilor noastre în viața noastră de zi cu zi, căci tot ce avem nevoie, Tu ești! Amin, Doamne Isuse, Tu ești adevărata noastră hrană ca noi să Te mâncăm și să fim hrăniți. Tu ești adevărata noastră apă vie pentru a ne potoli setea. Tu ești adevăratul nostru aer proaspăt, aerul viu, care ne dă viață. Tu ești adevărata îmbrăcăminte și suntem îmbrăcați în Tine. Doamne, Tu ești adevărata noastră locuință și noi devenim locuința Ta. Vrem să ne exersăm zilnic să Te luăm ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive și ca realitate a tuturor necesităților noastre, astfel încât viața noastră de zi cu zi să fie plină de Cristos!

Să-L savurăm pe Cristos ca respirație, băutură, mâncare, lumină, îmbrăcăminte și locuință

Când Domnul a venit la ucenicii Săi în seara zilei învierii Sale, El a suflat în ei și a spus: Primiți Duhul Sfânt (Ioan 20:22).

Când primim Evanghelia și credem în Domnul, El Se suflă pe Sine întru noi și primim viață; apoi începem viața noastră spirituală cu Domnul, iar primul și mai important lucru pe care trebuie să-l facem este să-l respirăm pe Cristos ca aerul nostru spiritual, proaspăt și viu.

Cum putem să-L inspirăm pe Cristos?

Trebuie să chemăm numele Domnului; chemarea numelui Domnului este respirația noastră, iar rugăciunea este de asemenea respirația noastră. Aceasta înseamnă că, cu cât mai mult chemăm numele Domnului – fie că este audibil sau lăuntric – inspirăm Duhul ca aer spiritual.

Respirația este ceva spontan, ceva la care nici măcar nu trebuie să ne gândim – este natural, normal și nu intenționat, ci în mod automat și spontan. Rugăciunea și chemarea numelui Domnului ar trebui să devină atât de normale pentru noi!

Cristos este și băutura noastră; El a fost procesat și finalizat pentru a deveni Duhul viu, Duhul care dă viață, care este apa vie ca noi să bem (Ioan 4:10, 14; 7:37-39).

Când venim la Domnul, nu trebuie să căutăm doar să avem mai multe cunoștințe, ci ar trebui să bem din El! El curge ca un râu de apă de viață pentru a-i alimenta pe toți răscumpărații Săi, și ar trebui pur și simplu să ne dăm silința să bem din El!

Cristos este și hrana noastră; Îl putem mânca în cuvântul Său, căci cuvintele Sale sunt duh și sunt viață (Ioan 6:35, 57).

Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos, trăim datorită Lui, căci devenim ceea ce mâncăm; pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos, El ne constituie cu Sine Însuși și El devine persoana care trăiește în noi și este exprimată prin noi.

Cristos este lumina noastră; în El era viață și viața era lumina oamenilor (Ioan 1:4) și El a venit ca o lumină strălucind astfel încât să nu mai rămânem în întuneric (8:12).

Ori de câte ori nu suntem una cu Domnul, adică ori de câte ori nu suntem în duh, suntem în întuneric.

Indiferent de cât de mult citim Biblia sau avem cunoștințe biblice, atâta timp cât suntem în afara duhului, suntem în întuneric, căci locul luminii este în duhul nostru omenesc, care este regenerat și locuit pe dinăuntru de Duhul Sfânt (Prov. 20:27).

Când nu suntem în duhul nostru, suntem fie în carne (care este plin de păcat și este întuneric), fie în sine (care este independent de Dumnezeu, la fel și în întuneric).

Oricât am încerca să căutăm îndrumare de la Domnul în sufletul nostru, suntem încă în întuneric dacă nu ne exersăm duhul.

Deci, ori de câte ori avem o problemă, în loc să încercăm să o rezolvăm, ar trebui pur și simplu să venim la lumină; ar trebui să ne exersăm duhul pentru a contacta Domnul, să ne întoarcem spre duhul nostru și totul va fi clar!

Cristos este adevărata noastră îmbrăcăminte; am fost botezați în Cristos și ne-am îmbrăcat cu Cristos (Gal. 3:27), iar acum suntem acoperiți în Cristos.

Așadar, trebuie să ne dezbrăcăm de omul vechi și să ne îmbrăcăm cu omul nou, Cristos Însuși, pentru ca în viața noastră de zi cu zi El să fie Cel care trăiește.

Cristos este locuința noastră; El ne-a altoit în El însuși, și trebuie pur și simplu să rămânem în El așa cum rămâne în noi (Ioan 15:5, 7).

Când rămânem în El și El rămâne în noi, savurăm toate bogățiile Sale și El devine realitatea tuturor necesităților noastre.

Doamne Isuse, vrem să învățăm să Te savurăm zilnic și să Te aplicăm ca realitate a tuturor nevoilor noastre. Ne exersăm duhul, Domnul, pentru a Te contacta și pentru a Te lua ca viața, mâncarea, băutura, aerul nostru, îmbrăcămintea și locuința noastră. Tu ești adevărata hrană pentru noi să mâncăm, adevărata apă vie pentru a ne potoli setea, aerul proaspăt pentru noi să respirăm, lumina vie pentru noi să umblăm, îmbrăcămintea și acoperirea noastră și locuința noastră reală! Amin, Doamne Isuse, Tu ești realitatea a tot ceea ce avem nevoie, iar Tu locuiești în noi pentru a ne alimenta în mod constant!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoying Christ day by day as the Reality of all our Necessities in our Spirit, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 4 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Trebuie să primim revelația cu privire la Dumnezeu și la economia lui Dumnezeu pentru zidirea lui Dumnezeu

24/01/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Chiar dacă cuvântul economie nu este folosit în cărțile Vechiului Testament, totuși, tipologia din Exod, Levitic și Numeri descoperă economia lui Dumnezeu; trebuie să primim revelația cu privire la Dumnezeu și economia lui Dumnezeu.

În aceste cărți vedem economia lui Dumnezeu în figuri reprezentative, în timp ce în Noul Testament o vedem în definiție și învățătură. De fapt, încărcătura întregii Biblii este economia lui Dumnezeu; singurul lucru pe care noi, ca credincioși, îl putem găsi în Biblie este economia lui Dumnezeu și aceasta este încărcătura sau marfa noastră unică.

Pe lângă economia lui Dumnezeu, nu avem altceva de învățat. În și conform economiei lui Dumnezeu, am fost aleși, răscumpărați și mântuiți de robia căderii și am fost eliberați în Cristos de uzurparea lumii și de robia lui Satan.

Noi eram morți în păcate și ofense, fără Dumnezeu în lume și neavând nici o speranță și nici o viață; dar slavă Domnului, Dumnezeu ne-a ales, Cristos ne-a răscumpărat și ne-a mântuit, și noi am fost mântuiți de uzurparea și robia lui Satan în lume!

Acum, fiind mântuiți, Îl savurăm pe Cristos; am primit revelația divină de la Dumnezeu și acum suntem zidiți cu Dumnezeul Triunic procesat.

În și conform economiei lui Dumnezeu, noi suntem reconstituiți, reformați, remodelați și rezidiți cu Dumnezeul Triunic, Cel care a fost procesat și finalizat pentru a deveni Duhul dătător de viață atotinclusiv.

De asemenea, suntem formați într-o armată preoțească; suntem transformați nu doar metabolic în natura noastră, ci și maturizați prin viața divină care ne saturează și crește în noi.

Domnul ne pregătește și ne formează pentru a fi armata Sa preoțească, armata care luptă pentru Dumnezeu și interesele Sale pe pământ și armata care călătorește împreună cu Dumnezeu pe pământ.

În cele din urmă, suntem pregătiți de Dumnezeu în toate felurile, astfel încât să-L putem poseda pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună; Dumnezeu ne pregătește și ne echipează ca noi să-L posedăm pe Cristosul atotinclusiv. Slavă Domnului!

Astăzi vrem să vedem mai multe despre modul în care Vechiul Testament – în special Exodul, Leviticul și Numeri – vorbește despre și dezvăluie economia lui Dumnezeu și despre cum o putem experimenta în viața noastră de astăzi.

De asemenea, vrem să vedem cum noi, ca popor lui Dumnezeu, trebuie să primim revelația divină cu privire la Dumnezeu Însuși și la economia Sa pentru pregătirea și zidirea noastră ca mărturie a Sa! Amin!

Să vedem cum tipologia din Exod, Levitic și Numeri descoperă economia lui Dumnezeu

Expresia “economia lui Dumnezeu” nu se găsește nicăieri în Vechiul Testament, dar în tipologie, cărțile Exod, Levitic și Numeri descoperă economia lui Dumnezeu.

Întreaga Biblie vorbește despre acest lucru: economia lui Dumnezeu; în afară de aceasta, nu avem altceva de învățat, nimic altceva de vorbit și nimic altceva pe care să ne concentrăm.

Economia lui Dumnezeu nu este ceva “prea înalt” de prezentat atât credincioșilor noi, cât și necredincioșilor, nici nu este ceva complicat și de neatins, deoarece ea este centrul întregii Biblii.

Care este economia lui Dumnezeu? Conform Bibliei, economia lui Dumnezeu este administrarea casei Sale de a-și îndeplini planul pentru îndeplinirea dorinței inimii Sale.

Ceea ce este în inima lui Dumnezeu este să aibă un grup de oameni care nu doar că sunt creați de El în imaginea Sa, ci care de asemenea sunt regenerați, sfințiți, transformați și conformați cu imaginea lui Cristos ca întruparea Dumnezeului Triunic procesat.

Un astfel de popor este în cele din urmă adus în glorie, și anume în expresia corporativă a Dumnezeului Triunic (1 Tim. 1:3-4, 18; 6:3; cf. 1 Cor. 4:17; 2 Tim. 1:6-9; 4:7).

În 1 Tim. 1:3-4 Pavel l-a îndemnat pe Timotei să le poruncească unora să nu învețe alte lucruri decât economia lui Dumnezeu, care este în credință; acest lucru arată că învățătura economiei lui Dumnezeu este învățătura unică din Noul și din Vechiul Testament și că nu ar trebui să învățăm nimic altceva.

Mai mult, atunci când învățăm economia lui Dumnezeu, noi ducem războiul cel bun, luptând împotriva diferitelor învățături ale dizidenților pentru a duce la îndeplinire economia lui Dumnezeu.

Așadar, trebuie să ne ventilăm duhul până la flacără și să nu ne fie rușine de mărturia Domnului și a slujitorilor Săi; ne ventilăm duhul până la flacără, învățăm doar economia lui Dumnezeu și nu ne este rușine de mărturia Domnului!

În Vechiul Testament avem o imagine a economiei lui Dumnezeu, iar în Noul Testament avem o vorbire clară în ce privește economia lui Dumnezeu. Istoria copiilor lui Israel, așa cum este consemnată în Vechiul Testament, este un tip al istoriei credincioșilor din Noul Testament (vezi 1 Cor. 10:6, 11; Rom. 15:4).

Deci trebuie să fim atenți la vorbirea noastră, în special la murmurele noastre, pentru a putea face toate lucrurile fără murmur și raționamente; când murmurăm așa cum a făcut poporul lui Israel, Domnul poate veni să ne disciplineze.

Fie ca să învățăm din exemplul și istoria poporului Israel, dându-ne seama că Dumnezeu are o economie și că El aranjează toate lucrurile din mediul nostru pentru transformarea noastră.

Fie ca să vedem cum tipologia din Exod, Levitic și Numeri descoperă economia lui Dumnezeu și fie ca noi să fim una în duh cu Domnul ca să vorbim și să trăim în economia lui Dumnezeu astăzi.

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai descoperit să vedem o viziune a economiei Tale, a administrației casei Tale pentru îndeplinirea planului pentru împlinirea dorinței inimii Tale. Fie ca să fim nu doar cei creați după imaginea Ta, ci și cei regenerați cu viața Ta, transformați în natura Ta și conformați cu imaginea lui Cristos ca întrupare a lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca economia lui Dumnezeu să devină unicul lucru pe care ne concentrăm, învățăm, vorbim și le spunem altora. Vrem să fim cei care, în cele din urmă, suntem aduși în glorie, în expresia corporativă a Dumnezeului Triunic!

Ca popor al lui Dumnezeu, trebuie să primim revelația cu privire la Dumnezeu și economia lui Dumnezeu pentru instruirea și zidirea noastră ca mărturie a Sa

În cartea Geneza vedem cum poporul lui Dumnezeu a fost ales de Dumnezeu, iar în Exod ei au primit revelația divină cu privire la Dumnezeu și locuința Sa.

Poporul ales și răscumpărat al lui Dumnezeu trebuie să primească revelația divină cu privire la Dumnezeu Însuși și economia Sa pentru instruirea și zidirea lor ca mărturie a Sa.

După ce poporul Israel a participat la mântuirea inițială a lui Dumnezeu – așa cum a fost îndeplinită în Paște – ei au primit revelația divină.

Dumnezeu i-a scos din Egipt și i-a adus la muntele lui Dumnezeu, Muntele Sinai, iar acolo El le-a dat o revelație deplină cu privire la El Însuși și la locuința Sa. Putem spune că revelația pe care poporul Israel a primit-o pe Muntele Sinai conținea “modelul” pentru zidirea locuinței lui Dumnezeu.

Revelația divină a fost prin savurarea proviziei divine; poporul lui Israel a gustat resursa manei cerești și a apei vii care curgea din stânca lovită (Exod 16:1—17:7; 1 Cor. 10:3-4).

De asemenea, revelația divină a fost prin experimentarea faptului de a fi o armată care s-a împărtășit din lupta lui Dumnezeu împotriva inamicilor Săi, precum în lupta lor împotriva egiptenilor și a amaleciților (Exod 14; 17:8-16; Gal. 5:16-17; cf. 1 Pet. 2:11).

Încă de la început, când Dumnezeu a eliberat pe poporul Său din Egipt, El i-a numit “oștirile Sale”; poate că ei nu considerau că erau oștirile Domnului, dar de fapt erau oștirile lui Dumnezeu. În viziunea lui Dumnezeu, când au ieșit din Egipt, poporul lui Israel era oștirile lui Dumnezeu.

Apoi, în Exod 17, ei s-au luptat cu Amalec, cu Moise care mijlocea pe munte și Iosua care lupta în vale. Cristos mijlocește pentru noi, iar Duhul cu duhul nostru luptă împotriva cărnii; pe de o parte, Cristos este Mijlocitorul care mijlocește în duhul nostru, iar pe de altă parte, El este Duhul care luptă în duhul nostru.

Putem primi revelația cu privire la Dumnezeu și economia lui Dumnezeu, intrând în Sfânta Sfintelor reală și practică, duhul nostru contopit, și astfel să intrăm în rugăciunea reală și adevărată, luându-L pe Cristos ca Împăratul, Conducătorul, Capul și autoritatea noastră.

În acest fel, Îi oferim preeminența în ființa noastră în toate lucrurile și putem vedea o revelație a lui Dumnezeu și a economiei Sale.

În cele din urmă, în Exod 19, poporul ales și răscumpărat al lui Dumnezeu a ajuns la muntele lui Dumnezeu; când Dumnezeu l-a trimis pe Moise să salveze pe copiii lui Israel din mâna lui Faraon, El i-a spus lui Moise că după ce va fi scos pe popor din Egipt, ei vor sluji Domnului pe acest munte (Exod 3:12), iar acest lucru s-a împlinit.

Pe acest munte, poporul lui Dumnezeu a primit revelația cu privire la Dumnezeu Însuși – legea – pentru a putea fi separat întru Dumnezeu. Legea nu este un set de porunci, un set de ceea ce să faci și ce să nu faci; mai degrabă, este o imagine al lui Dumnezeu, un portret al lui Dumnezeu.

Legea este un portret al lui Dumnezeu, o revelație a lui Dumnezeu Însuși; legea descoperă faptul că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al dragostei, al luminii, al sfințeniei și al dreptății (vezi Exod 20-24). Aceste cuvinte – dragoste, lumină, sfințenie și dreptate – sunt cruciale în descrierea caracteristicilor Dumnezeului Triunic atotputernic al nostru.

Dumnezeul nostru este însăși dragostea; El este însăși lumina, El este întru totul drept și El este sfânt. Fie ca să vedem o astfel de revelație a lui Dumnezeu și a economiei Sale!

Doamne, dă-ne revelația divină cu privire la Dumnezeu Însuși și cu privire la economia lui Dumnezeu pentru instruirea și zidirea noastră ca mărturie a Sa! Amin, Doamne, fie ca să ne dăm seama că nu doar că suntem aleși de Dumnezeu, ci că suntem aduși într-un loc în care putem vedea economia lui Dumnezeu și pe Dumnezeu Însuși. Îți mulțumim că ne-ai eliberat de lume, că ne-ai adus la Tine Însuți. Mulțumim că ne-ai dat proviziile divine ale lui Cristos ca mană cerească și ca apă vie care curge pentru a ne potoli setea. Amin, Doamne, fie ca să vedem revelația cu privire la Dumnezeu Însuși, pentru a putea fi separați întru El!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Need to receive the Revelation concerning God and God’s Economy for God’s Building (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 1 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Nazireii de astăzi biruiesc afecțiunea naturală și sunt separați de moarte

28/06/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În calitate de nazireii de astăzi, trebuie să rămânem în separarea noastră pentru a fi sfinți înspre Dumnezeu, pentru a birui afecțiunea naturală și pentru a fi separați de moarte în oricare dintre formele ei.

În Numeri 6 vedem că Dumnezeu a făcut o provizie pentru tot poporul Său care vroia să-L slujească ca ei să se consacreze Lui și să fie nazireii care cooperează cu El pentru mișcarea Sa pe pământ.

Dumnezeu dorește ca întregul Său popor să fie nazirei separați în mod absolut și ultim înspre El, trăind o viață pentru nimeni altcineva decât pentru Dumnezeu și satisfacția Sa.

Pentru a fi asemenea persoane, trebuie să ne abținem de la orice fel de savurare și plăcere pământească; noi nu suntem aici pentru savurarea din trup sau din suflet prin lucrurile și activitățile din sistemul lumesc, ci pentru ca Dumnezeu să fie satisfăcut.

De aceea, trebuie să Îl savurăm pe Dumnezeu și să-L luăm ca satisfacție unică, trăind o viață pentru satisfacția Sa pe pământ. Mai mult, trebuie să fim absolut supuși calității de Cap a lui Cristos, precum și tuturor autorităților pe care Dumnezeu le-a desemnat peste noi.

Nazireul trebuia să-și lase părul să crească lung, să-l aibă ca un acoperământ înaintea lui Dumnezeu, luându-L pe Dumnezeu în calitate de Cap și autoritate supremă. Cristos trebuie să devină centrul universului nostru personal și trebuie să aibă primul loc în toate lucrurile.

El nu numai că ține împreună universul fizic, fiind centrul acestuia, ci trebuie să țină și universul nostru personal cu toată ființa noastră și cu viața noastră de zi cu zi.

Trebuie să învățăm să Îi dăm primul loc în toate lucrurile, oferindu-I dragostea noastră cea mai bună. Acest lucru înseamnă să ținem de El ca și Capul, pentru că de la Cap să putem fi bogat aprovizionați și legați împreună prin articulații și încheieturi.

Fie ca noi să Îl luăm zilnic pe Cristos ca și Capul nostru, spunându-I pur și simplu să ne conducă întreaga ființă, ziua noastră, viața noastră și totul al nostru. Aceasta este cooperarea interioară pe care o putem da Lui ca să fie Capul nostru.

Mai mult, trebuie să ne dăm seama că în noi înșine suntem plini de răzvrătire, așa că oricând nu suntem în duhul nostru contopit ca să rămânem în Domnul, suntem răzvrătiți față de El. De aceea, trebuie să fim plini de Cristos; El este Cel supus și El a luat voia Tatălui și a îndeplinit-o până la sfârșit.

A fi umpluți cu Cristos înseamnă să fim umpluți cu supunerea Sa; când suntem umpluți cu Cristos, avem un duh, o stare, o atmosferă și o intenție supusă și suntem foarte binecuvântați de Domnul.

Nazireii biruiesc afecțiunea și relațiile naturale și trăiesc prin duhul

Nazireul nu trebuia să fie pângărit de moartea rudelor sale de sânge, ci trebuia să rămână în separarea sa pentru a fi sfânt înspre Dumnezeu (Numeri 6:7); acest lucru înseamnă că un nazireu trebuie să biruie afecțiunea naturală.

Dumnezeu nu vrea ca noi să iubim cu dragostea noastră naturală, ci cu El ca dragostea noastră (vezi Matei 12:48-50; Fil. 2:21; 1 Corinteni 13:4-8, 13; 2 Timotei 1:7). Aceasta înseamnă că trebuie să-L luăm pe Cristos ca viața și persoana noastră și trebuie să-i iubim pe alții cu El ca dragostea noastră.

Pavel a făcut acest lucru în 1 Corinteni 16:24 unde a spus: Dragostea mea în Cristos Isus să fie cu voi toți. Nu era numai dragostea sa, ci dragostea sa în Cristos Isus, adică Cristos ca dragoste a sa.

Mai mult, chiar și în tânjirea după sfinți, trebuie să facem acest lucru în părțile interioare ale lui Cristos Isus; nu ar trebui doar să ne fie dor de sfinți sau de a fi cu sfinții, ci să tânjim după ei în părțile interioare ale lui Cristos Isus (Filipeni 1:8).

Trebuie să permitem părților interioare ale lui Cristos Isus să devină părțile noastre interioare, iar dragostea noastră va fi dragostea Sa.

Domnul Isus Însuși a biruit afecțiunea Sa naturală pentru membrii familiei Sale; când ei au venit să încerce să intervină în ceea ce făcea, El a spus în mod clar că frații, surorile și mama Lui sunt cei care fac voia tatălui Său (Matei 12:48-50).

Cu toate acestea, mulți își caută astăzi propriile lucruri, nu lucrurile lui Cristos Isus; de aceea, trebuie să fim cei care caută lucrurile lui Cristos Isus, fixându-ne mintea pe duhul nostru contopit (Filipeni 2:21).

Lucrurile lui Cristos Isus sunt lucrurile legate de biserica cu toți sfinții. Dragostea noastră nu trebuie să fie o dragoste naturală, ci Cristos ca dragoste; o astfel de dragoste suferă îndelung, este bună, nu este geloasă, nu se laudă, nu este îngâmfată, nu piere niciodată, ci supraviețuiește în toate lucrurile (vezi 1 Corinteni 13).

Slavă Domnului, Dumnezeu nu ne-a dat un duh de lașitate, ci de putere, de iubire și de minte trează (2 Timotei 1:7); atunci când ne exersăm duhul, vom iubi pe sfinți cu Cristos ca dragoste a noastră, pentru că dragostea față de ceilalți este în duhul nostru contopit!

În Fapte 15:35-39 vedem cum problema dintre Pavel și Barnaba a fost cauzată de viața naturală cu relațiile naturale.

Pavel i-a propus lui Barnaba să viziteze pe frații din fiecare localitate în care au vestit cuvântul Domnului, iar Barnaba a vrut să îl ia pe Ioan Marcu, însă Pavel a considerat că nu este potrivit ca acesta să vină cu ei, deoarece ultima dată când a făcut-o, el i-a părăsit.

Biblia nu spune care dintre ei avea dreptate; Barnaba l-a luat pe Marcu și a navigat spre Cipru, în timp ce Pavel l-a ales pe Sila și a fost trimis cu binecuvântarea fraților.

Ioan Marcu era vărul lui Barnaba, iar după acest incident, Barnaba nu mai este menționat în cartea Faptele Apostolilor, în timp ce Ioan Marcu este recuperat mai târziu în lucrarea lui Pavel.

Aceasta arată că disputele care apar între lucrătorii Domnului din cauza afecțiunii naturale sunt teribile.

Trebuie să ne separăm de tot ceea ce este omul nostru natural cu entuziasmul lui natural, afecțiunea naturală, tăria naturală și abilitatea naturală, pentru ca să trăim prin Duhul, să umblăm prin Duhul și să slujim prin Duhul, făcând totul prin Duhul din duhul nostru pentru mărturia unică a lui Dumnezeu (Levitic 10:1-11; Galateni 5:25; Fil. 3:3; Rom. 1:9; 8:4; Zaharia 4:6).

Tot ceea ce facem în omul nostru natural cu entuziasmul și afecțiunea noastră naturală este un foc străin în ochii Domnului; trebuie să trăim în duh și să facem totul în Duhul pentru zidirea bisericii!

Doamne Isuse, Te iubim și iubim pe sfinți. Purifică dragostea noastră, Doamne, ca dragostea noastră să fie Cristos ca dragoste a noastră. Fie ca să avem mai mult din Cristos infuzat în noi până când părțile Sale interioare devin părțile noastre interioare și îi iubim pe alții în Cristos Isus. Amin, Doamne, mântuiește-ne din a iubi pe alții într-un mod natural. Fie ca să ne separăm de tot ceea ce este omul nostru natural, cu entuziasmul natural și afecțiunea naturală. Nu vrem să facem nimic prin puterea sau capacitatea noastră naturală, ci să trăim prin Duhul, să umblăm prin Duhul și să slujim prin Duhul, făcând totul prin Duhul din duhul nostru pentru mărturia unică a lui Dumnezeu!

Nazireii sunt separați de moarte prin faptul că sunt umpluți cu Cristos ca Duhul dătător de viață

Nazireii nu aveau voie să se apropie de o persoană moartă și nici să fie pângăriți de moartea subită a vreunuia de lângă ei (vezi Numeri 6:6-9); acest lucru înseamnă că un nazireu este separat de moarte.

Principiul nazireilor este că ei sunt separați de moartea spirituală și de starea spirituală de moarte. Ori de câte ori simțim sau mirosim duhoarea morții spirituale, trebuie să fugim.

Așa cum nu ne place să ne uităm la propriul coș de gunoi sau la coșul de gunoi al altora, tot astfel nu ar trebui să privim la moarte sau să încercăm să înțelegem lucrurile care sunt răspândite pentru a provoca moartea.

Fie ca noi să ne exersăm să savurăm lucrurile bune ale economiei lui Dumnezeu și să refuzăm să ne hrănim sau să ascultăm chestiunile de bârfă, de critică și de cârtire, care în cele din urmă duc la moarte și la lipsa de viață.

Dacă contactăm aceste lucruri negative, nu ne vom putea ruga; s-ar putea să avem o sută de motive ca să ascultăm bârfe sau critici, dar rezultatul va fi că vom fi aduși într-o stare de moarte spirituale.

Trebuie să fim separați de moarte. Este mai bine să nu știm nimic și să nu încercăm să aflăm ce s-a întâmplat și cine a făcut cutare lucru, pentru că cu cât știm mai mult, cu atât mai mult vom fi aduși în starea de moarte spirituală .

Majoritatea discuțiilor din viața de biserică nu sunt legate de lucruri păcătoase, ci legate de moarte; vorbirea noastră poate răspândi moarte. Uneori, chiar și în cadrul întâlnirii, ne putem simți sufocați, neputând să ne rugăm.

În calitate denazireii de astăzi, noi trebuie să învățăm lecția de a fi în viață și de a fi separați de moarte și de lipsa de viață.

Când ajungem la întâlnire și simțim moartea – nu dinadins, ca și cum că am inspecta să vedem dacă există moarte, ci ori de câte ori simțim moartea în întâlnire – trebuie să fim primii care să ne exersăm duhul și să ne rugăm.

“Doamne Isuse, acoperă această întâlnire cu sângele tău victorios! Doamne, sub sângele Tău, participăm în viața Ta divină! Ne exersăm duhul împotriva oricărei morți, Doamne, și luptăm împotriva morții în toate formele ei! Amin, Doamne Isuse, vrem să fim plini de Cristos ca Duhul dătător de viață și vrem ca întâlnirea noastră să fie umplută cu viața și slujba vieții!”

Cel mai detestabil lucru în ochii lui Dumnezeu este moartea (vezi Apoc. 3:4, Levitic 11:31); El urăște atunci când poporul Său are numele că trăiește, dar este mort. Dumnezeul nostru este viu și trebuie să ne potrivim cu El prin faptul că suntem plini de viața Sa și astfel să fim oameni vii.

Trebuie să fim plini de Cristos ca Duhul dătător de viață ca să fim umpluți cu viață și trebuie să fim separați de moarte.

Diverse tipuri de moarte spirituală se pot răspândi printre poporul lui Dumnezeu în viața de biserică: moartea sălbatică (cadavrele fiarelor), moartea blândă (cadavrele vitelor) sau moartea subtilă (cadavrele târâtoarelor) (Levitic 5:2; cf. 1 Ioan 5:16a).

Trebuie să fim separați și mântuiți de toate aceste feluri de moarte. Cum putem fi mântuiți de moarte în toate formele ei? Pentru a fi mântuiți de moarte, trebuie să ne dăm seama că fixarea minții noastre pe carne este moarte, dar ațintirea minții noastre pe duh este viață și pace (Romani 8:6). Aleluia!

Trebuie să învățăm să ne fixăm mintea pe duhul nostru, pentru ca să fim plini de Cristos ca Duhul dătător de viață; El este anti-moarte, El ne poate mântui de moarte, iar viața Sa ne va însufleți și ne va umple de viață!

Pentru ca să fim mântuiți de moarte, trebuie să fim umpluți cu “anti-moarte”, adică trebuie să fim plini de Cristos ca Duh dătător de viață prin exersarea duhului nostru în rugăciune (Rom. 8:11; Efeseni 6:18).

Și dacă suntem pângăriți de o moarte neașteptată (nu putem controla sau prezice momentul când cei din jurul nostru brusc răspândesc moarte), trebuie să avem un nou început, cu o nouă consacrare, separându-ne din nou înspre Domnul (vezi Numeri 6:9-14a; cf. 1 Sam. 1:11; 2:11).

Fie ca noi să fim vigilenți, plini de simțământul de război împotriva morții, având un simț al morții, ca să putem lupta împotriva ei.

Doamne Isuse, ne separăm de orice ține de moarte înspre Tine, Dumnezeul nostru viu! Vrem să ne fixăm mintea pe duhul nostru, să fim atenți la duhul nostru, să ne îngrijim de duhul nostru și să ne folosim duhul nostru, pentru ca să fim plini de anti-moarte – plini de Cristos ca Duh dătător de viață! Amin, Doamne Isuse, alegem să fim separați de moarte, să stăm departe de moarte, să nu ascultăm nici o bârfă, critică sau cârteală, ci pur și simplu să Te savurăm pe Tine ca viață și să fim umpluți de viață! Umple-ne cu Tine ca viață și revarsă-Te din noi ca viață!