Îl savurăm pe Cristos

Cristosul atotinclusiv ne-a fost repartizat: să fim înrădăcinați în El și să umblăm în El

02/03/2020 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cristos ca realitatea țării bune le-a fost repartizat tuturor sfinților ca moștenire pentru savurarea lor; am fost înrădăcinați și întemeiați în El și acum trebuie să umblăm conform Duhului pentru a savura țara bună.

Săptămâna aceasta tratăm subiectul „Cristosul atotinclusiv este porţia repartizată a sfinţilor, conform alegerii lui Dumnezeu, ca moştenire divină pentru savurarea lor”, așa cum se vede în Num. 32.

Trebuie să vedem mai întâi că Cristosul atotinclusiv este porțiunea alocată a sfinților; El este posesia divină pe care Dumnezeu ne-a pregătit-o. Apoi, trebuie să vedem ceva referitor la preferințele și alegerea noastră în ceea ce privește aranjamentul de mai dinainte a lui Dumnezeu.

Dumnezeu a dat țara lui Israel; El le-a promis strămoșilor lor, dar întrucât El era un Dumnezeu ordonat și înțelept, El a avut un mod special de a distribui țara bună.

Acest aranjament și situație particulară întruchipează de fapt multe lecții cruciale pentru noi, credincioșii care trăim viața de biserică astăzi; trebuie să învățăm din acest tip reprezentativ care este oarecum negativ, și anume ce să facem în posedarea țării bune.

În Col. 2:6-7 vedem că trebuie să umblăm în Cristos, după ce L-am primit și am fost înrădăcinați și fiind zidiți în El. A fi înrădăcinat în Cristos vorbește despre faptul că noi, ca plante, am fost plantați în pământul țării bune și am fost înrădăcinați în El.

Trebuie să avem o viață de rădăcină, adică trebuie să savurăm bogățiile Cristosului atotinclusiv absorbind aceste bogății pentru a fi zidiți în El. Fiind zidiți în Cristos noi creștem în El și prin creșterea noastră în El, se adaugă la ființa noastră mai mult pentru ca noi să creștem cu creșterea lui Dumnezeu.

Când noi toți creștem în Cristos și suntem zidiți în El, în mod colectiv devenim Trupul lui Cristos și putem zidi Trupul lui Cristos. Pentru a avea această experiență, trebuie să absorbim mult ceea ce este Cristos.

În ceea ce privește traversarea râului Iordan pentru a intra în țara bună, mulți credincioși cred că râul Iordan se referă la moarte și, după ce murim, intrăm în ceruri, unde Îl savurăm pe Cristos pentru totdeauna.

Dar acesta nu este gândul din Biblie; mai degrabă, Biblia vorbește despre traversarea râului Iordan și intrarea în posesia și savurarea țării bune atotinclusiv, care este un tip al lui Cristos.

Cristosul atotinclusiv ne-a fost dat de Dumnezeu; El ne-a fost promis și acordat de Dumnezeu pentru ca să-L stăpânim și să-L savurăm împreună cu toți sfinții.

Cristosul atotinclusiv ne-a fost repartizat pentru a fi porțiunea noastră pentru savurarea noastră

Cristos atotinclusiv este simbolizat în tip de către țara bună din Deut. 8:9; această țară este o țară în care nu vom duce lipsă de nimic.

Pavel explică acest lucru în Col. 1:12, unde el spune că Dumnezeu ne-a calificat pentru a ne împărtăși din porțiunea alocată sfinților în lumină; Cristos ne-a fost repartizat pentru a fi porțiunea noastră pentru savurarea noastră.

Cristos ca porțiune alocată a sfinților se referă la lotul moștenirii, așa cum este ilustrat de alocarea țării bune a Canaanului dată copiilor lui Israel pentru moștenirea lor (Ios. 14:1).

Fiecare dintre ei a primit o porție, un lot din moștenirea lor; țara bună nu a fost dat doar copiilor lui Israel într-un mod general, ci fiecăruia din triburi și din familii, li s-a dat o moștenire prin tragere la sorți.

Copiii lui Israel nu aparțineau în Egipt sau în pustie; ei au fost chemați să posede țara bună pe care Dumnezeu i-a promis-o lui Avraam, Isaac și Iacob, pentru ca ei să o moștenească.

Noi credincioșii în Cristos nu aparținem acestei lumi; noi Îi aparținem lui Dumnezeu și Dumnezeu ni L-a dat pe Cristosul atotinclusiv ca porțiune alocată pentru ca noi să Îl savurăm și să ne împărtășim pentru stăpânirea și savurarea noastră.

Ce facem aici pe pământ și care este viața noastră creștină cu urmărirea ei? Suntem aici pentru a-L câștiga pe Cristos.

Pavel a mărturisit despre aceasta în Fil. 3, pentru că a văzut țara bună în realitate și a socotit toate lucrurile ca fiind pierdere – tot ceea ce el considera în trecut drept câștig, acum l-a socotit ca pierdere. El chiar și a plătit prețul de a suferi pierderea tuturor lucrurilor din cauza lui Cristos.

Lucrurile care i-au fost cândva dragi, realizările sale în religia părinților săi și tot ceea ce considera el câștig, acum el socotea ca pierdere, murdărie, gunoi și refuz.

Singurul mod în care noi putem considera că realizările și câștigurile noastre sunt un gunoi este să vedem și să obținem ceva mai bun, ceva mai valoros.

Pavel L-a văzut pe Cristosul atotinclusiv, iar întreaga sa viață a fost o călătorie pentru a-L câștiga pe acest Cristos în orice fel posibil, chiar pentru a atinge scopul înaltei chemări a lui Dumnezeu – câștigarea și savurarea deplină a lui Cristos.

Noi credincioșii în Cristos am fost chemați să atingem țelul și să obținem premiul înaltei chemări a lui Dumnezeu în Cristos Isus, care este savurarea Cristosului atotinclusiv al lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu ni L-a dat pentru a fi porțiunea noastră pentru savurarea noastră.

Moștenirea noastră, în calitate de credincioși ai Noului Testament, nu este o țară fizică – este Cristos atotinclusiv, căci El este garanția moștenirii noastre (Efeseni 1:14).

Cristos este porțiunea alocată a sfinților ca moștenire divină pentru savurarea noastră (Fapte 26:18). Astăzi savurăm de o garanție, o chezășie, o pregustare a unui anumit gust complet care va veni în mileniu.

Duhul ne-a fost dat ca o mostră, o promisiune a gustului deplin, iar Duhul care ne pecetluiește este o garanție a Cristosului atotinclusiv pe care Îl vom savura deplin într-o zi viitoare.

Intenția lui Dumnezeu este să-i aducă pe toți cei din poporul Său în țara bună, care Îl reprezintă în tip pe Cristos ca țel; în Vechiul Testament vedem cum poporul lui Dumnezeu a călătorit și apoi a ajuns la țel, dar în Noul Testament noi – credincioșii – fiind botezați în Cristos, suntem deja în țel (Rom. 6:3; Gal. 3:27; 1 Cor. 1:30; Col. 2:6).

Aleluia, suntem deja în Cristos, iar țelul nostru și urmărirea noastră pe pământ este să-L savurăm pe Cristosul care ne-a fost repartizat! Am fost uniți și contopiți cu Cristos, suntem una cu El și acum trebuie doar să-L savurăm și să-L câștigăm!

Aleluia, Tatăl ne-a calificat să ne împărtășim din partea alocată a sfinților în lumină, care este Cristos atotinclusiv! Îți mulțumim Doamne pentru intenția Ta de a ne aduce în deplina savurare și posedare a Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune. Îți mulțumim că ne-ai alocat o porțiune pentru moștenirea noastră divină și pentru savurarea noastră. Amin, Doamne, ne dăruim Tine să Te savurăm ca țara bună. Vrem să Te savurăm ca porțiunea noastră alocată, Cristosul atotinclusiv, pentru a putea intra în moștenirea noastră!

Să petrecem timp în Cuvânt pentru a fi adânc înrădăcinați în Cristos și pentru a umbla în El ca țară bună

După ce am văzut că ni s-a repartizat o porțiune a Cristosului atotinclusiv ca moștenire pentru savurarea noastră, trebuie ca zilnic să facem un efort pentru a-L savura pe Domnul și pentru a ne împărtăși din El.

Când Îl contactăm pe Domnul și petrecem timp în Cuvânt cu multă rugăciune, devenim adânc înrădăcinați în Cristos.

Pe de o parte, Dumnezeu ne-a plantat deja în Cristos ca țară bună, atotinclusivă, iar pe de altă parte, trebuie să petrecem zilnic timp în Cuvântul lui Dumnezeu cu multă rugăciune, pentru a putea fi înrădăcinați profund în El.

Când petrecem timp cu Domnul în cuvântul Său cu multă rugăciune, absorbim bogățiile lui Cristos din cuvântul Său și umblăm în El. Ceva se va întâmpla atunci în ființa noastră lăuntrică, ceva ce ne va determina să avem o anumită umblare – vom umbla în Cristos ca țară bună.

Când petrecem timp în Cuvânt cu multă rugăciune, devenim înrădăcinați în Cristos și nu trebuie să ne gândim să facem anumite lucruri – în mod spontan vom umbla în Cristos.

Cu cât Îl contactăm mai mult pe Domnul ca solul bogat în care am fost înrădăcinați, cu atât suntem mai plini de bogățiile Sale; atunci, ceva va avea loc în ființa noastră lăuntrică care să ne schimbe și să ne transforme și vom umbla în Cristos.

Mai întâi trebuie să creștem în jos în Cristos, trimițându-ne rădăcinile zilnic în timpul nostru personal și privat cu El în Cuvânt, iar apoi trebuie să creștem în sus, având o umblare în Cristos.

Suntem deja înrădăcinați în cultura noastră; prin creșterea noastră într-o anumită familie și societate, dobândim o anumită cultură și suntem înrădăcinați în ea; chiar și copiii mici sunt înrădăcinați în cultură.

Dacă petrecem timp să-L savurăm pe Domnul, dacă zilnic ne petrecem timp cu El în cuvântul Său pentru a-L savura și a absorbi bogățiile Sale, vom fi înrădăcinați în El, vom absorbi bogățiile Sale și vom umbla în El.

Este posibil să fi auzit și citit atât de multe despre Cristosul nostru atotinclusiv și este posibil să avem chiar și o vastă cunoaștere a ceea ce El este și a făcut pentru noi; ceea ce trebuie să facem este să petrecem timp pentru a-L absorbi.

Trebuie să petrecem timp în Cuvânt cu multă rugăciune și meditare, astfel încât Cristosul în care suntem înrădăcinați să fie absorbit în noi și să umblăm în El.

Dacă petrecem timp cu Domnul în cuvântul Său, elementele Cristosului bogat vor fi absorbite în noi și vom deveni un alt fel de persoană – devenim o persoană care este înrădăcinată în Cristos, zidită în Cristos și umblând în Cristos.

O, ce Cristos avem! Cât de mult trebuie să petrecem timp cu El în cuvântul Său pentru a absorbi bogățiile Sale!

Doamne Isuse, ne dăm Ție să petrecem timp cu Tine în cuvântul Tău cu multă rugăciune, pentru a putea absorbi bogățiile Tale și a fi adânc înrădăcinați în Tine. Amin, Doamne, nu vrem doar să cunoaștem despre Cristosul atotinclusiv, ci să avem timp adecvat pentru a fi în Cuvânt și pentru a trimite rădăcini adânc în Cristosul bogat! Doamne Isuse, vrem să avem o creștere multă în jos în Cristos, astfel încât să putem crește și noi în El, având o umblare în Cristos. Fie ca noi să fim adânc înrădăcinați în Cristos, pentru ca noi să trăim, să umblăm, să acționăm și să ne avem întreaga noastră ființă în El!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The All-Inclusive Christ has been Allotted to us: be Rooted in Him and Walk in Him! (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 7 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să avem o cunoaștere experimentală a lui Cristos și să plătim prețul pentru a-L câștiga pe Cristos

20/11/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Excelența cunoașterii lui Cristos este prin revelație, iar ca noi să-L cunoaștem pe Cristos este prin experiență – trebuie să avem o cunoaștere experimentală a lui Cristos, adică să cunoaștem și să-L savurăm pe Cristos într-un mod experimental.

La fel ca Pavel, trebuie să dorim să trăim în dreptatea lui Dumnezeu și să fim găsiți în condiția în care să-L exprimăm pe Dumnezeu trăindu-L pe Cristos; pentru a fi găsiți în Cristos, trebuie să fim într-o astfel de condiție.

Dar, de multe ori, trăim în continuare în propria noastră dreptate, adică trăim în continuare propriul nostru comportament bun, chiar comportament spiritual și nu-L trăim pe Cristos.

În multe feluri, suntem la fel ca ca Iov în Vechiul Testament – Îl cunoaștem pe Dumnezeu din auzirea urechii noastre, dar nu avem un contact personal, intim și apropiat cu El, nu trăim în prezența Lui.

Deci, Domnul este credincios, pe de o parte, să ne alimenteze cu Sine Însuși, pentru a putea fi umpluți și constituiți cu Cristos, iar pe de altă parte, pentru a ne dezlipi de toată dreptatea făcută de noi până când Îl vom avea pe Cristos ca dreptatea noastră trăită în afară.

Cu ajutorul crucii, Dumnezeu dezbracă și rupe orice dreptate făcută de sine, terminând-o până nu suntem nimic; atunci El poate intra și să trăiască în noi.

Abia când vedem cât de urât și chiar scârbos suntem în ochii lui Dumnezeu, ne vom lăsa deoparte și îi vom permite crucii să ne termine și să îndepărteze orice lucru legate de sinele nostru cu expresiile lui.

Chiar dacă Îl iubim pe Domnul, rămânem în cuvântul Său și învățăm să urmăm învățătura ungerii, încă putem să trăim după principiul pomului cunoașterii binelui și răului, iar când alții ne întâlnesc, ei ne găsesc nu în Cristos, ci în acest pom.

O, fie ca Domnul Se îndure de noi și să pună toporul la rădăcina acestui pom, astfel încât să putem prețui excelența cunoașterii lui Cristos până la măsura în care socotim toate lucrurile ca pierderi din cauza Lui, suferind pierderea tuturor lucrurile, și să-L câștigăm pe Cristos pentru a fi găsit în El!

Amin, fie ca să plătim prețul pentru a fi găsiți în Cristos, neavând dreptatea proprie, dreptate făcută de sine care este rezultatul eforturilor cărnii, ci dreptatea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus și în credință.

Prin credință și în credință putem avea dreptatea lui Dumnezeu; numai atunci când suntem una în mod organic cu Domnul, Îl putem avea pe Cristos ca dreptatea noastră trăită în exterior, care este plăcută lui Dumnezeu și e plăcut mirositoare înaintea oamenilor.

Să avem o cunoaștere experimentală a lui Cristos, cunoscându-L și savurându-L într-un mod experimental

Apostolul Pavel a trăit într-o condiție de a nu avea propria sa dreptate, ci dreptatea care este din Dumnezeu pentru a-L cunoaște și a-L experimenta pe Cristos și puterea învierii Sale și părtășia suferințelor Sale, fiind conformat morții Lui pentru a ajunge la învierea dintre cei morți (Fil. 3:10-11).

Excelența cunoașterii lui Cristos (Fil. 3: 8) este prin revelația de la Tatăl; pentru aceasta, trebuie să ne exersăm duhul și să ne îndreptăm inima către Domnul.

Pentru a-L cunoaște pe Cristos (Fil. 3:10), trebuie să-L experimentăm, adică trebuie să avem o cunoaștere experimentală a Sa.

Ce înseamnă să-L experimentăm pe Cristos? A experimenta este o participare personală și directă. A experimenta este diferit de simpla cunoaștere – este participarea personală și directă în ceva.

Ca exemplu, în Evrei vedem că Cristos este Marele Preot divin și împărătesc; El este Marele Preot conform ordinului lui Melchisedec. Dar Îl cunoaștem noi pe Cristos în experiență ca Înalt Preot conform cu ordinul lui Melchisedec ?

L-am experimentat noi oare pe Cristos ca fiind Cel care vine la noi cu pâine și vin, administrându-L pe Dumnezeul procesat în noi? Avem oare o participare directă, personală, într-un astfel de Cristos?

El este Păstorul sufletelor noastre; trebuie să cunoaștem acest lucru și apoi să-L experimentăm ca o asemenea persoană. Când vom depune mărturie despre o astfel de experiență, Trupul va cunăaște că aceasta este reală pentru noi.

În Mat. 28 vedem că lui Cristos i s-a dat toată autoritatea în ceruri și pe pământ; oare dar L-am întâlnit noi pe Cristos ca Fiu al Omului? Am experimentat noi să fim smeriți de cître El ca astfel să Îl cunoaștem acum pe Cristos cu autoritatea Sa?

Cu toții trebuie să continuăm să-L căutăm pe Domnul, să înaintăm, să urmărim cu tot ceea ce suntem, pentru a-L câștiga pe Domnul și pentru a-L experimenta, pentru a avea o experiență directă, de primă mână a lui Cristos.

A-L cunoaște pe Cristos înseamnă a-L cunoaște în mod personal prin participare directă și personală; trebuie să avem o cunoaștere experimentală a lui Cristos, cunoscându-l și savurându-L într-un mod experimental (vezi Fil. 2:17-18; 4:4, 10).

A-L cunoaște pe Cristos nu înseamnă doar a avea cunoștința lui Cristos, ci a câștiga persoana Sa (2 Corinteni 2:10). Trebuie să avem o cunoaștere experimentală a lui Cristos, savurându-L, experimentându-L, fiind una cu El și permițându-I să trăiască în noi și să umble împreună cu noi.

În acest fel Îl cunoaștem pe Cristos atât prin revelație, cât și prin experiență; Îl cunoaștem într-un mod experimental și câștigăm bogățiile ființei Sale.

În cele din urmă, pe măsură ce trăim într-un astfel de mod, Cristos devine noi și noi devenim Cristos, căci noi participăm la El iar El participă la noi, noi trăim în El iar El trăiește în noi, și avem o cunoaștere experimentală a lui Cristos în măsura în care că viața noastră este Cristos trăind în noi și chiar și ființa noastră este Cristos Însuși.

Doamne Isuse, vrem să avem o cunoaștere experimentală a lui Cristos, cunoscându-L și savurându-L într-un mod experimental. Fie ca să nu avem doar o cunoaștere mentală a tot ceea ce este Cristos, ci să ne deschidem întreaga noastră ființă către El și să-L savurăm, să-L experimentăm, să fim una cu El și să-L lăsăm să trăiască și să umble împreună cu noi. Amin, Doamne, vrem să avem o participare directă, personală în Cristos, având o experiență de primă mână a lui Cristos conform Cuvântului Său, pentru ca Cristos să fie trăit în noi. O, Doamne, fie ca toți sfinții să-L cunoască și să-L savureze pe Cristos într-un mod experimental!

Plătind prețul pentru a-L câștiga pe Cristos în experiența noastră și să savurăm toate bogățiile Sale de nepătruns

A-L cunoaște pe Cristos nu înseamnă doar a avea cunoașterea Sa, ci a câștiga persoana Sa; aceasta înseamnă că El trebuie să trăiască în noi, să-și facă domiciliul în noi, să ne locuiască în interior și chiar să devină noi înșine. Când Îl experimentăm pe Cristos, Îl și câștigăm și pe Cristos; a câștiga ceva implică plătirea unui preț.

Pentru ca noi să-L câștigăm pe Cristosul pe care-L experimentăm și-L savurăm, trebuie să plătim prețul. Cristos a pus stăpânire pe noi și ne-a câștigat plătind cel mai mare preț – El a plătit prețul vieții Sale; acum noi trebuie să plătim prețul pentru a-L câștiga pe Cristos, pentru a-L cunoaște și pentru a-L savura într-un mod experimental.

După ce primim excelența cunoașterii lui Cristos, vom fi dispuși să suferim pierderea tuturor lucrurilor și chiar să le socotim ca gunoi pentru a-L câștiga pe Cristos și a fi găsit în El; drept urmare, Îl vom cunoaște pe Cristos în mod experimental.

Dar dacă nu avem excelența cunoașterii lui Cristos, nu vom fi găsiți în El, deoarece această excelență a cunoașterii lui Cristos este cea care ne face să fim dispuși să suferim pierderea tuturor lucrurilor și să le socotim ca gunoi ca să-L câștigăm pe Cristos și să fim găsiți în El.

A-L câștiga pe Cristos înseamnă a experimenta, a savura și a pune stăpânire pe toate bogățiile Sale de nepătruns, plătind un preț (Fil. 3:8; Efeseni 3:8). O, bogățiile pe care Cristos Mântuitorul nostru le are pentru noi – cât de de nelimitată este măsura lor, și totuși ele ne devin realitatea noastră pe deplin!

Trebuie să plătim prețul de a socoti toate lucrurile ca pierderi și chiar de a suferi pierderea tuturor lucrurilor, astfel încât să-L câștigăm pe Cristos în experiența noastră și să savurăm bogățiile Sale de nepătruns.

Există însă o diferență între a-L câștiga și a-L experimenta pe Cristos; ca o ilustrație, este un lucru să câștigi alimentele din magazin (după ce ai plătit un preț) și este un alt lucru să le gătești și să le savurezi pe măsură ce mâncarea intră în stomacul tău.

Mai întâi primim excelența cunoașterii lui Cristos, apoi plătim prețul pentru a-L câștiga pe Cristos și pentru a fi găsit în El, iar în sfârșit Îl experimentăm pe Cristos și Îl savurăm pe El.

Când Îl vom câștiga pe Cristos și vom fi găsiți în El, noi Îl vom cunoaște – vom avea o cunoaștere experimentală a Sa – și Îl vom savura și experimenta. Amin!

Fie ca să avem o revelație mai mare a lui Cristos, astfel încât să avem o experiență mai mare a Sa, căci experimentarea lui Cristos de către noi nu poate depăși cunoașterea lui Cristos de către noi.

Când vom plăti prețul pentru a-L câștiga pe Cristos în experiența noastră zi de zi, la întâlnirea de Masa Domnului ne vom deschide ființa și vom elibera laudele și bogățiile lui Cristos constituite în noi.

Apoi, ne vom închina Tatălui împreună cu Cristosul pe care L-am experimentat și L-am câștigat, iar Tatăl Îl cunoaște și Îl savurează pe acest Cristos; aceasta este închinarea în adevăr, aceasta este realitatea.

Aceasta este ceea ce caută Tatăl și acesta este ceea El ce dorește să câștige săptămână de săptămână – El dorește ca mulți sfinți să plătească prețul pentru a-L câștiga pe Cristos și să aibă o cunoaștere experimentală despre Cristos. Dumnezeu vrea ca mulți să-L cunoască pe Cristos experimentându-L, savurându-L fiind una cu El și lăsându-L pe El să trăiască în ei (Fil. 3:10; 1 Cor. 6:17; Gal. 2:20).

Doamne Isuse, vrem să avem o revelație mai înaltă a excelenței cunoașterii lui Cristos, astfel încât să avem o experiență înălțată a lui Cristos. Fie ca noi să fim dispuși să plătim prețul pentru a-L câștiga pe Cristos în experiența noastră și pentru a savura toate bogățiile Sale de nepătruns. Amin, Doamne, vrem să-L cunoaștem pe Cristos experimentându-L, savurându-L, fiind una cu El și având-L pe El trăit în noi. Fie ca Cristos să fie introdus în noi pentru a fi chiar ființa noastră, și fie ca El să trăiască în noi pentru a se manifesta prin noi pentru zidirea bisericii și pentru manifestarea lui Dumnezeu.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Having an Experiential Knowledge of Christ and Paying the Price to Gain Christ (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 6 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Experimentăm o mântuire constantă luându-L pe Cristos ca modelul nostru în viața noastră de zi cu zi

28/10/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

În Fil. 2:12 Pavel ne spune să ne ducem până la capăt propria mântuire; aceasta nu este mântuirea eternă de condamnarea lui Dumnezeu, ci mântuirea zilnică și constantă, care este Cristos ca persoană vie.

După ce am văzut minunatul model al lui Cristos în Fil. 2, Pavel ne spune, ca preaiubiți, să ne ducem până la capăt propria mântuire în frică și cutremur.

Ce este această ducere până la capăt a propriei mântuiri? Mântuirea este un subiect minunat, deseori învățat printre creștini; primim mântuirea lui Dumnezeu prin credință și trebuie să ne ducem până la capăt propria mântuire.

Cu toate acestea, este posibil să înțelegem mântuirea lui Dumnezeu într-un mod slab și superficial, adică să fim mântuiți de la pieire, să scăpăm de judecata lui Dumnezeu, să mergem în cer și să avem viață eternă.

Totuși, aici în Filipeni, Pavel menționează mântuirea într-un mod mai profund, mai înalt și mai bogat decât atât. El vorbește despre o mântuire care este legată de trăirea Cristosului nostru viu, Cristosul nostru mărit.

Mântuirea este menționată de trei ori în cartea Filipeni; mai întâi în Fil. 1:19 Pavel a spus că el crede că toate lucrurile se vor întoarce spre mântuirea sa prin cererile sfinților și prin rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos.

Pavel nu a spus că el credea că va fi salvat din închisoare; mai degrabă, el a spus că chiar și acolo, în închisoare, mântuirea constă în faptul că nu va fi dat de rușine, ci că Cristos va fi mărit în trupul său.

El nu se aștepta la o mântuire doar în mediul exterior ca să fie eliberat din închisoare; mai degrabă, pentru el, mântuirea a fost ca Cristos să fie mărit chiar și în acel mediu restrâns.

Apoi mai încolo în acest capitol, Pavel spune că ar trebui să ne purtăm într-un chip demn de evanghelie, să fim într-un singur duh cu un singur suflet străduindu-ne împreună cu credința evangheliei și să nu ne înspăimântăm de opoziție, ceea ce pentru ei va fi o pierzare, însă pentru noi o dovadă a mântuirii noastre (1:28).

Când ne purtăm într-un chip demn de evanghelie, străduindu-ne împreună cu credincioșii într-un singur duh cu un singur suflet, nu ne înspăimântăm de nici o opoziție, ci mai degrabă, aceasta este mântuirea noastră și, de asemenea, aceasta este o dovadă a pierzării lor.

A treia mențiune a mântuirii este în 2:12; după ce Pavel L-a prezentat pe Cristos ca fiind minunatul nostru model într-un mod interior și exterior, el ne-a însărcinat să exersăm ascultarea și să ne ducem până la capăt propria mântuire cu frică și cutremur, fără cârtiri și raționamente, pentru ca în această generație coruptă și pervertită să strălucim ca niște lumini, ținând sus cuvântul vieții.

În toate aceste trei cazuri, Paul era în închisoare, dar nu a menționat că ar fi vrut să fie eliberat din închisoare; chiar mai mult, el nu era în domeniul mântuirii de păcat, de lume, de carne sau de sine, ci el vorbea despre experimentarea lui Cristos, trăirea lui Cristos și mărirea lui Cristos.

Toate astea ne arată o mântuire constantă și nevoia de a ne duce până la capăt propria mântuire. Cu toții am primit mântuirea; am fost mântuiți de iad, de pierzarea eternă și de judecata eternă a lui Dumnezeu, dar trebuie să fim mântuiți până la cel mai înalt grad. În caz contrar, suntem în pericolul de a trăi o viață goală și s-ar putea să fim și noi în diviziune. O, Doamne Isuse!

Să experimentăm o mântuire constantă luându-L pe Cristos ca modelul nostru interior și exterior

Mântuirea despre care Pavel vorbește în Fil. 2:12 nu este mântuirea eternă de condamnarea lui Dumnezeu și de lacul de foc ci este mântuirea zilnică și constantă care este Cristos ca persoană vie.

Mântuirea nu este un lucru, un eveniment, o chestiune sau doar ceva ce Cristos a îndeplinit pentru noi, astfel încât să nu mergem în lacul de foc; mântuirea este o persoană – Cristos este mântuirea noastră.

Avem nevoie de acest Cristos în mod constant, zilnic și clipă de clipă, ca El să ne fie mântuirea constantă și zilnică. El trăiește în noi, crește în noi și ia formă în noi.

Această mântuire practică, zilnică, clipă de clipă, rezultă din faptul că Îl luăm pe Cristosul pe care Îl trăim, Îl experimentăm și Îl savurăm atât ca modelul nostru interior, cât și exterior.

Putem oare noi spune că acest Cristos este Cel pe care Îl trăim? Putem oare mărturisi că Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos tot timpul? Pe ce anume ne concentrăm în viața noastră creștină și în viața de biserică?

Este posibil ca inamicul să fi câștigat teren în noi și printre noi, luându-ne atenția de la focusul care este Cristos ca centralitate și universalitate a economiei lui Dumnezeu, Cristos ca fiind Cel pe care Îl trăim, Îl experimentăm și Îl savurăm.

Acest Cristos, așa cum este revelat în Filipeni, este atât modelul nostru interior, cât și cel exterior.

Trebuie să vedem cum S-a coborât pe Sine Însuși, cum S-a smerit și S-a golit pe Sine Însuși chiar până la moartea pe cruce, și trebuie să-L luăm ca modelul nostru interior. Pe Acesta Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat un nume care este mai presus de orice nume.

El este modelul nostru atât interior cât și exterior.

Elementele principale ale mântuirii noastre constante sunt Cristos ca viață a crucii (Fil. 2:5-8) și Cristos în înălțarea Sa (v. 9-11). Cristos este mântuirea noastră; mântuirea noastră nu este altceva decât acest minunat Cristos atotinclusiv, cu viața Sa crucificată și înălțarea Sa.

Când acest model devine viața noastră interioară, acest model devine mântuirea noastră. Mântuirea noastră constantă este pur și simplu Cristos ca modelul nostru fiind reprodus în noi (vezi 1 Pet. 2:21).

Ceea ce vedem în Fil. 2:5-11 este realitatea care este în Isus despre care se vorbește în Efeseni 4; aceasta este realitatea Trupului lui Cristos și aceasta trebuie să fie duplicată în noi.

Așa cum a fost Isus când era pe pământ, având acest fel de viață numită realitate, tot astfel trebuie să-L învățăm și noi pe Cristos chiar așa cum este realitatea în Isus, și să-L avem ca modelul nostru reprodus și duplicat în noi pentru a fi realitatea Trupului lui Cristos.

Trebuie să experimentăm o mântuire constantă luându-L pe Cristos ca modelul nostru interior și exterior; aceasta nu este altceva decât Isus care trăiește din nou pe pământ într-un mod corporativ, prin toate mădularele Sale.

El trăiește viața de om-Dumnezeu în toți credincioșii în Cristos, care sunt perfectați de către El pentru a trăi realitatea Trupului.

Trebuie să ducem până la capăt acest model prin ducerea până la capăt a mântuirii noastre.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să lucrăm pentru a obține mântuirea, căci nici o lucrare omenească nu este adecvată și nu poate fi calificată pentru a ne mântui – doar Isus este demn de a duce la bun sfârșit lucrarea de mântuire și de a ne mântui, iar noi primim această mântuire prin credință.

Noi suntem mântuiți prin credință, însă trebuie să lucrăm, să ne purtăm propria mântuire; de partea noastră trebuie să facem ceva – aceasta este mântuirea noastră, puțin câte puțin, de la o zi la alta.

Doamne Isuse, vrem să Te experimentăm și să Te savurăm ca modelul nostru interior și exterior, pentru a ne duce la capăt propria mântuire. Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai mântuit de pierzarea eternă; Aleluia, am fost mântuiți crezând în Domnul Isus! Fie ca acum să experimentăm o mântuire constantă, luându-L pe Cristos ca modelul nostru interior și exterior. Fie ca Cristos ca model să devină viața noastră interioară, pentru ca El să devină mântuirea noastră. Amin, Doamne, fie ca Mântuitorul om-Dumnezeu să fie reprodus în noi și să devină mântuirea noastră subiectivă zi de zi și clipă de clipă!

Să cooperăm cu Dumnezeul care operează în interior pentru a experimenta o mântuire constantă în viața noastră zilnică

În Fil. 1:19 Pavel a menționat experimentarea unei mântuiri constante prin rugăciunea sfinților și prin rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos. Această mântuire a fost o mântuire constantă în care un anumit credincios este mântuit dintr-o anumită împrejurare într-o anumită situație.

Pavel era în închisoare și avea nevoie de o anumită mântuire, o experimentare a lui Cristos într-un anumit mod, care să-l mântuiască chiar în situația în care se afla.

El a vrut să nu fie dat de rușine, să nu fie găsit cârtind și plângându-se, ci să fie găsit în Cristos, pentru ca Cristos să fie mărit în el.

Mântuirea constantă din Fil. 2:12 se referă la mântuirea în care orice credincios este mântuit de lucrurile obișnuite în situații comune din viața de zi cu zi. Avem nevoie de această mântuire constantă; trebuie să ne ducem la capăt mântuirea cu frică și cutremur, căci Dumnezeu este Cel care operează în noi atât voința cât și înfăptuirea.

Nu trebuie să așteptăm până când suntem în închisoare sau să avem un accident pentru a savura mântuirea; în toate lucrurile comune, mondene, zilnice din viața noastră, putem fi mântuiți.

Este posibil să nu trecem prin lucruri traumatice sau prin tragedii, dar în viața noastră de zi cu zi cârtim, ne putem plânge, putem raționa, iar atitudinea și tonul nostru față de membrii familiei noastre pot să nu fie potrivite…

În aceste lucruri zilnice, în vorbirea cu oamenii, în alegerea de a nu vorbi cu anumiți oameni, în faptul de a vorbi într-un anumit fel cu anumite persoane, și în relațiile noastre cu ceilalți, trebuie să experimentăm o mântuire constantă.

Este posibil să fim conștienți de nevoia noastră de mântuire în lucrurile mari, în situații grave, dar este posibil să nu fim conștienți de cât de multă nevoie avem de o mântuire constantă în lucrurile noastre zilnice și obișnuite.

De aceea trebuie să-L vedem pe Cristos ca modelul nostru și să ne dăm seama că acest model a fost introdus în noi; acum Dumnezeu operează în noi pentru a ne mântui și noi trebuie să cooperăm cu El.

În mod obiectiv, Cristos este modelul; în mod subiectiv, El a intrat în noi pentru a opera în noi și El este Dumnezeul care operează.

Când era pe cruce, El era Cristos; când El este în noi, El este Dumnezeul care operează, care introduce acest model în noi. Trebuie să-L experimentăm pe Dumnezeul care operează ca mântuirea noastră practică, prin faptul că cooperăm cu operarea Sa în noi.

Operarea lui Dumnezeu devine mântuirea noastră pe măsură ce cooperăm cu El pentru a ne duce la capăt mântuirea. Această mântuire devine reproducerea modelului, căci Cristos este trăit în noi în timp ce cooperăm cu operarea Sa. Cristos este trăit în noi în timp ce Dumnezeu operează în noi, iar noi cooperăm cu El.

Doamne, Îți mulțumim că nu ești doar modelul nostru exterior, ci că vii în noi pentru a fi Dumnezeul care operează acest model în interior. Aleluia, Dumnezeu operează în noi atât voința, cât și înfăptuirea conform bunei Sale plăceri, iar noi putem coopera cu El pentru a-L avea pe Cristos ca model trăit în noi. Amin, Doamne, vrem să savurăm această mântuire constantă pentru a fi mântuiți în lucruri specifice și, de asemenea, în lucrurile obișnuite din viața noastră zilnică. Fie ca să cooperăm cu Dumnezeul care operează lăuntric, savurând mântuirea Sa zi de zi și clipă de clipă!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Experience a Constant Salvation by taking Christ our Pattern in our Daily Life (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 3 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să plătim prețul pentru a cumpăra Duhul ca ulei în vasul nostru prin Cuvânt și rugăciune

01/10/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

În fiecare zi trebuie să fim veghetori să plătim prețul pentru a cumpăra Duhul reprezentat de uleiul de aur, astfel încât să putem alimenta bisericile cu Duhul pentru mărturia lui Isus și să fim răsplătiți de Domnul pentru a participa la cina de nuntă a Mielului.

Nevoia noastră urgentă de astăzi este să câștigăm mai mult din Duhul; trebuie să trăim o viață de cumpărare a unei porții suplimentare din Duhul pentru a ne satura întreaga ființă.

Zi de zi trebuie să trăim o astfel de viață, o viață de plătire a prețului pentru a câștiga Duhul nu numai în duhul nostru, ci și în sufletul nostru, fiind saturați cu Duhul în vasul nostru. Dacă avem o zi în care nu plătim prețul pentru a câștiga din Duhul care saturează, aceasta este o zi irosită; nu vrem să avem zile irosite!

În Matei 25 vedem că erau cinci fecioare înțelepte și cinci nechibzuite, căci cele nechibzuite nu și-au luat ulei suplimentar în vasul lor și, când a venit mirele, nu aveau suficient ulei pentru a-și aprinde lămpile.

În aspectul vieții, noi credincioșii în Cristos suntem ca o fecioară înaintea Domnului, fiind logodiți cu El prin slujba epocii și învățând să-L iubim și să fim umpluți cu El.

Noi ne-am întors la Păstorul și supraveghetorul sufletelor noastre, Domnul Isus, și El se îngrijește de bunăstarea ființei noastre interioare și de starea persoanei noastre reale (1 Petru 2:24). El supraveghează sufletele noastre și vrea să obținem mai mult din Duhul în sufletul nostru, mai mult ulei în vasul nostru.

Mai mult, cei care sunt una cu Domnul pentru a supraveghea sufletele sfinților sunt, de asemenea, preocupați de această problemă, ca sfinții nu doar să Îl savureze pe Domnul și să participe la întâlniri, ci să obțină o porție suplimentară din Duhul în sufletul lor în fiecare zi.

Pentru a câștiga mai mult din Duhul în sufletul nostru trebuie să plătim un preț; trebuie să plătim prețul renunțării la lume, să tratăm sinele, să-L iubim pe Domnul mai presus de toate lucrurile și să socotim toate lucrurile ca pierdere pentru Cristos.

Zi de zi, trebuie să plătim prețul de a ne pierde viața sufletească și de a renega lucrurile pe care vrem să le facem pentru a ne ruga mai mult, chiar să perseverăm în rugăciune și să veghem în rugăciune, pentru a putea câștiga mai mult din Duhul.

Dacă nu plătim prețul de a cumpăra ulei astăzi, va trebui să îl plătim după ce vom învia; mai devreme sau mai târziu, va trebui să plătim prețul – așa că de ce nu astăzi, de ce nu în această epocă?

Să-L iubim pe Domnul mai presus de toate lucrurile și să socotim toate lucrurile ca pierdere în contul Său pentru a-L câștiga pe El

Fie ca noi să fim cei care zilnic veghem prin faptul că plătim prețul cumpărării Duhului pentru a fi saturați cu Duhul în sufletul nostru.

Biblia ne arată multe moduri în care să cumpărăm Duhul reprezentat de uleiul de aur (uleiul auriu), iar primul mod este să Îl iubim pe Domnul mai presus de toate lucrurile. Mulțumim Domnului că El ne-a poruncit să-L iubim!

Trebuie să-L iubim pe Domnul mai presus de toate lucrurile, având ochii deschiși pentru a vedea prețiozitatea Sa supremă (vezi Mat. 22:37; Fil. 3:8; 1 Pet. 2:4; 6:7; 1:19).

Nu L-am văzut pe Domnul, dar Îl iubim și săltăm de bucurie plină de glorie!

El vrea prima noastră dragoste; această primă dragoste nu este doar dragostea cu care L-am iubit pe Domnul când am fost mântuiți pentru prima dată, ci a da Domnului preeminența în întreaga noastră ființă, în tot ceea ce este legat de noi și făcându-L pe El totul pentru noi.

Când Îi dăm Domnului prima dragoste, vor rezulta câteva lucrări – faptele dintâi. Dar dacă nu ne pocăim și nu ne întoarcem la Domnul ca prima noastră dragoste și să facem faptele dintâi, El va îndepărta lampadarul din mijlocul nostru.

Acest lucru este foarte groaznic, căci dacă nu-L iubim pe Domnul, este posibil să avem o formă exterioară a întâlnirii pe terenul bisericii, dar este posibil să nu avem realitatea interioară a bisericii, care este mărturia Dumnezeului Triunic (Apoc. 3:18).

Trebuie să socotim toate lucrurile ca pierdere în contul lui Cristos pentru a-L câștiga pe El, să fim găsiți în El și să-L cunoaștem pe El (vezi Fil. 3:7-10). Lucrurile din omul nostru natural, capacitatea noastră naturală, chiar și lucrurile și abilitățile bune pe care le putem poseda, totul trebuie pus deoparte pentru a-L putea câștiga pe Cristos.

Chiar și lucrurile care par bune și pot fi o realizare trebuie să fie considerate pierderi în contul lui Cristos, pentru a-L câștiga pe El și pentru a fi găsiți în El. Când Îl iubim pe Domnul cu prima noastră dragoste, iubindu-L mai presus de toate lucrurile, vom socoti toate lucrurile ca pierdere în contul Său, pentru a-L putea câștiga pe El.

Vom suferi de bună voie pierderea tuturor lucrurilor și chiar le vom socoti ca un gunoi, pentru a-L obține pe Cristos, pentru ca să-L câștigăm pe Cristos și să fim găsiți în El.

Aceasta înseamnă să fim atenți la plătirea prețului pentru a cumpăra Duhul reprezentat de uleiul de aur în această epocă astăzi.

În afara lui Cristos, toate celelalte lucruri sunt gunoi, obstacole, mizerie, rebuturi; pentru că Îl prețuim și Îl iubim, suntem dispuși să punem deoparte orice altceva pentru a-L câștiga pe El.

Doamne Isuse, Te iubim; ne întoarcem către Tine de la orice alt lucru și vrem să Te iubim și mai mult, adică să Te iubim cu cea mai bună dragoste, mai presus de toate lucrurile. Tu ești Cel mai prețios. Ne pocăim că am iubit alte lucruri și Îți oferim preeminența în întreaga noastră ființă și în tot ceea ce este legat de noi. O, Doamne, dragostea Ta ne întărește să fim cei care plătesc prețul pentru a cumpăra din Duhul și de a fi saturați cu Duhul. Orice altceva în afară de Tine este gunoi – Tu ești Cel mai de preț!

Să Îl savurăm pe Domnul în fiecare dimineață, tratând păcatele și răscumpărând timpul pentru a fi saturați cu Cuvântul lui Dumnezeu

Pentru ca să plătim prețul de a cumpăra Duhul și de a fi saturați cu Duhul, trebuie să începem de dimineață; trebuie să Îl savurăm pe Domnul în Cuvânt dimineața devreme pentru a avea un nou început în fiecare zi.

La fel ca psalmistul în Psalmul 119:147-148, trebuie să anticipăm zorile, așteptând cu nerăbdare momentul când ne trezim ca să petrecem timp personal cu Domnul.

Iar atunci când Îl contactăm pe Domnul, trebuie să ne gândim la cuvântul Său; trebuie să ne închinăm Domnului cu Cuvântul, să conversăm cu noi înșine și cu Domnul cu Cuvântul, și chiar să-I cântăm Domnului cu Cuvântul.

Trebuie să luăm cuvântul lui Dumnezeu prin tot felul de rugăciuni, și trebuie să rostim cuvântul Său cu voce tare, gustându-l și savurându-l prin luare aminte cu atenție.

Pe măsură ce Domnul strălucește asupra noastră, trebuie să ne tratăm păcatele într-un mod amănunțit; după cum spune 1 Ioan 1:7, 9, sângele lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, ne curăță de orice păcat atunci când îl mărturisim.

Pe măsură ce avem părtășie cu Domnul și Îi dăm primul loc, El strălucește asupra păcatelor noastre, iar noi le mărturisim; Domnul este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate.

Trebuie să rămânem în părtășia cu Domnul zilnic și în fiecare ceas. Părtășia cu Domnul este de fapt curgerea vieții eterne în interiorul nostru. Am primit această curgere la momentul regenerării noastre și trebuie să fim zilnic în curgerea vieții, să nu pierdem curgerea, ci să dăm curgerii preeminența în ființa noastră.

În ceea ce privește timpul nostru, trebuie să răscumpărăm timpul și să ne petrecem energia pentru a fi constituiți și saturați și îmbibați cu Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu.

Faptul că plătim prețul pentru a cumpăra din Duhul pentru a fi saturați cu Duhul înseamnă că plătim prețul de a permite Cuvântului lui Dumnezeu să locuiască în noi din belșug în toată înțelepciunea (Col. 3:16) și facem acest lucru inspirând Cuvântul insuflat al lui Dumnezeu (2 Tim. 3:16-17).

Trebuie să fim oameni ai lui Dumnezeu cu suflarea lui Dumnezeu; în fiecare zi trebuie să “Îl inspirăm pe Dumnezeu în cuvântul Său” rugându-ne asupra Cuvântului lui Dumnezeu, iar când slujim altora, “expirăm” cuvântul pe care l-am inspirat.

În Gen. 2:7 vedem că Dumnezeu a suflat în nările omului suflarea vieții și omul a devenit un suflet viu; suflarea vieții aici este duhul omenesc al omului, iar cuvântul ebraic pentru suflare (neshamah) este același ca în Prov. 20:27 care este tradus ca duh.

Apoi, în Ioan 20:22, Domnul a suflat în ucenicii Săi și a spus: Primiți suflarea sfântă, Duhul Sfânt. În cele din urmă, Scripturile sunt cuvântul insuflat al lui Dumnezeu și trebuie să ne exersăm duhul pentru a primi suflarea lui Dumnezeu.

Fie ca zilnic să plătim prețul de a răscumpăra timpul, dându-ne seama că zilele sunt rele și să Îl savurăm pe Dumnezeu în Cuvântul Său, exersându-ne duhul pentru a primi Duhul întrupat în Scripturile insuflate de Dumnezeu.

Doamne, fie ca să avem un nou început cu Tine în fiecare dimineață, chiar anticipând zorile, astfel încât să putem petrece timp cu Tine în cuvântul Tău ca să Te savurăm. Prețuim timpul cu Tine și vrem să fim infuzați cu Tine prin Cuvântul Tău. Amin, Doamne, strălucește asupra noastră și în noi, și spală-ne toate păcatele și nelegiuirile noastre. Vrem să rămânem în părtășie cu Domnul zilnic, rămânând în dulcea curgere a vieții din duhul nostru. Doamne, fie ca zilnic să răscumpărăm timpul și să ne folosim energia pentru a fi saturați și îmbibați cu Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu. Amin, fie ca Cuvântul să ne satureze și să devină suflarea lui Dumnezeu pentru noi prin exersarea duhului nostru, pentru a putea fi oameni ai lui Dumnezeu cu suflarea lui Dumnezeu.

Să plătim prețul pentru a cumpăra Duhul și să fim saturați cu Duhul prin rugăciune și veghere în rugăciune

Cel mai important mod de a obține Duhul este rugăciunea; trebuie să fim omcare plătesc prețul pentru a cumpăra Duhul și să fim saturați de Duhul fiind veghetori în rugăciune (Efeseni 6:18).

Pe de o parte, trebuie să primim Cuvântul lui Dumnezeu prin tot felul de rugăciuni și cereri, iar pe de altă parte, trebuie să ne rugăm în orice timp în duh, chiar să veghem la aceasta în toată cererea și perseverența cu privire la toți sfinții.

Aceasta înseamnă că trebuie să fim veghetori, în alertă, pentru viața noastră de rugăciune. Nu ar trebui să permitem ca timpul nostru cu Domnul să fie redus sau să fie de slabă calitate; mai degrabă, ar trebui să avem un timp de calitate cu El, un timp în care noi Îl atingem și El ne atinge.

Trebuie să perseverăm în rugăciune, veghind înspre rugăciune cu mulțumire. Începând de dimineață, trebuie să-I spunem Domnului: “Doamne, Te iau ca ofrandă pentru păcat și ofrandă pentru abatere, și cred că sângele Tău mă spală și mă curăță. Doamne, am nevoie să fiu umplut cu Tine; umple-mă cu Duhul atotinclusiv în interior și la exterior! Amin, Doamne, am nevoie de saturarea și îmbibarea cu Tine!”

Trebuie să ne rugăm în acest fel în fiecare dimineață, rugându-L pe Domnul să ne umple și să ne satureze de El Însuși ca Duhul.

Viața noastră creștină nu este o viață conform unor reguli și reglementări; mai degrabă, este o viață de plătire a prețului pentru a cumpăra din Duhul reprezentat de uleiul de aur, pentru a putea fi saturați cu Duhul în sufletul nostru.

Poate că spunem că nu avem timp să cumpărăm uleiul, dar avem timp să ne uităm la televizor, suntem pe YouTube, verificăm Facebook-ul, și ne jucăm pe telefon. Zicem că nu avem timp să ne rugăm, dar avem timp să facem sport, să mergem la sală, să călătorim și să stăm pe telefon în neștire.

S-ar putea să credem că aceste lucruri nu sunt păcătoase… dar ele iau timpul pe care ar trebui să-L petrecem cu Domnul! Există o mulțime de “totuși” în viața noastră cu Domnul; nu avem timp să ne rugăm sau să petrecem timp cu Domnul în Cuvânt, dar totuși avem timp pentru una și alta.

Trebuie să ne dăm seama că am primit Duhul Sfânt în duhul nostru ca lampa noastră, dar dacă vrem să intrăm în sărbătoarea de nuntă a Domnului, trebuie să plătim prețul în tratarea sufletului nostru, și pentru acest lucru trebuie să petrecem timp cu Domnul în rugăciune.

Deci trebuie să luăm în considerare ceea ce facem, ceea ce spunem, unde mergem și cum reacționăm la ceilalți; sunt aceste lucruri favorabile pentru a cumpăra mai mult ulei, adică pentru a fi saturați cu Duhul în sufletul nostru?

Când avem un schimb de cuvinte cu soțul sau soția noastră, oare câștigăm mai mult din Duhul? Când mergem în anumite locuri, spunem anumite cuvinte și vorbim cu anumite persoane în mod uzual, oare câștigăm mai mult din Duhul?

Trebuie să ne pocăim înaintea Domnului de atâtea lucruri pe care le-am spus și le-am făcut, pentru că aceste lucruri ne-au făcut să pierdem timpul și să nu cumpărăm ulei. Fie ca să fim cei care veghează în rugăciune, fiind în alertă pentru viața noastră de rugăciune (Efeseni 6:18).

Fie ca să ne dăm seama că modul în care obținem uleiul în vasul nostru este să petrecem timp în rugăciune cu Domnul; în acest fel plătim prețul pentru a cumpăra din Duhul și de a fi saturați cu Duhul.

Amin, fie ca să răscumpărăm timpul în aceste zile rele pentru a fi umpluți în duh, vorbindu-ne unii altora în psalmi și imnuri și cântece spirituale, mulțumind Domnului în orice moment pentru toate lucrurile și fiind supuși unul altuia în frica de Cristos (Efeseni 5:14-17)!

Doamne Isuse, iartă-ne că nu am vegheat în rugăciune. Iartă-ne că am petrecut timp să facem, să scriem, să citim, să ne jucăm și să pierdem timp cu alte lucruri, dar nu și în viața noastră de rugăciune. O, Doamne, vrem să fim cei care plătesc prețul pentru a cumpăra din Duhul ca ulei de aur în vasul nostru. Vrem să plătim prețul pentru a ne ruga și pentru a veghea înspre viața noastră de rugăciune cu Tine. Fie ca să fim cei care veghează la viața noastră de rugăciune, plătind prețul pentru a ne trata sufletul și învățând să ne oprim din a face alte lucruri ca să ne rugăm! Amin, Doamne Isuse!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Paying the Price to Buy the Spirit as the Oil in our Vessel by the Word and Prayer (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 7 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să continuăm să transferați de sub autoritatea întunericului în împărăția lui Dumnezeu

08/09/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Când am crezut în Domnul Isus, am primit viața divină și am fost transferați de sub autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, acest transfer nu a fost o dată pentru totdeauna; inițial am fost transferați din întuneric la lumină, dar zilnic trebuie să fim transferați în împărăția lui Dumnezeu.

Există multe lucruri din viața noastră de zi cu zi care încă ne țin în domeniul împărăției întunericului; chiar și lucruri bune, cum ar fi religia, filozofia, cultura și etica ne pot ține în întuneric, deoarece Îl înlocuiesc pe Cristos ca lumină în ființa noastră.

Când vorbim despre împărăția lui Dumnezeu, un aspect al acestei împărății este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu; biserica astăzi este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Aceasta înseamnă că în viața de biserică ar trebui să trăim prin viața divină, astfel încât să putem trăi viața împărăției; așa cum Fiul lui Dumnezeu a venit ca noi să avem viață și să o avem din belșug, tot astfel, în împărăția lui Dumnezeu savurăm viața divină, suntem plini de dragostea divină și suntem sub lumina divină.

Aleluia, cine are pe Fiul are viața; noi, cei care L-am primit pe Domnul Isus ca viață, avem viața adevărată!

De asemenea, împărăția în care am fost transferați este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu; acest domeniu al vieții este în dragoste, nu în frică. Nu există frică în această împărăție; noi nu “ne temem de Împăratul atotputernic” și ne supunem Lui din această cauză, ci mai degrabă, Îl iubim, petrecem timp cu El, Îl savurăm și ne supunem Lui în dragoste.

E adevărat că această împărăție are o mulțime de cerințe și reglementări, iar acestea sunt atât de înalte încât nici o ființă umană nu le poate îndeplini, dar atunci când Îl contactăm pe Domnul, suntem umpluți cu El și Îl iubim, El în noi poate îndeplini cerințele împărăției.

Împărăția în care ne regăsim astăzi este un domeniu plin de viață, lumină și dragoste; în acest domeniu Îl savurăm pe Fiul lui Dumnezeu ca viață, suntem iubiți de Dumnezeu Tatăl prin faptul că suntem în Fiul Său Preaiubit și Dumnezeu strălucește în noi și peste noi în Cristos ca lumină divină.

Aleluia pentru biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu! Nu-i așa că vrem să trăim și să ne avem ființa într-un domeniu plin de viață, lumină și dragoste?

Fie ca în fiecare zi să alegem să ne întoarcem către Domnul și să fim transferați din autoritatea întunericului puțin mai mult, în tot mai multe aspecte, până când vom trăi pe deplin în această împărăție!

Am fost transferați în împărăția lui Dumnezeu, unde suntem stăpâniți în dragoste cu viață

Aleluia, Dumnezeu ne-a dat viața eternă și această viață este în Fiul Său (1 Ioan 5:11), deci cel care are pe Fiul lui Dumnezeu are viața (v. 12).

Aceasta înseamnă că, atunci când am crezut în Domnul Isus, am fost transferați în împărăția Fiului dragostei Tatălui, adică în Fiul care este viața noastră. Cristos, Fiul lui Dumnezeu este în înviere (1 Pet. 1:3; Rom. 6:4-5) și El este acum Duhul dătător de viață (1 Cor. 15:45).

El ne stăpânește în învierea Sa cu dragoste. Împărăția Fiului dragostei Tatălui în care am fost transferați este un domeniu al dragostei și al vieții; în acest domeniu, suntem stăpâniți în dragoste cu viață.

De fapt, sub această stăpânire și restricție cerească, avem libertatea autentică, libertatea potrivită în dragoste, cu viață, și sub lumină. În împărăția lui Dumnezeu în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu Îl savurăm pe Cristos și avem viața de biserică.

În acest domeniu în care suntem stăpâniți în dragoste, cu viață, nu există opinii, nu există diviziune, ci avem un lucru: avem viața de biserică cu Cristos ca totul pentru noi; acest lucru este găsit în cartea Coloseni.

Când trăim prin Cristos ca viața noastră în înviere, trăim în împărăția Sa, savurându-L în dragostea Tatălui; aici avem viața de biserică (Col. 3:4; Ioan 6:57).

Când am fost crucificați cu Cristos, am murit împreună cu El, iar când El a înviat, noi am fost înviați împreună cu El; am fost altoiți în Cristos – am fost uniți cu El și creștem împreună cu El în asemănarea morții și învierii Sale.

Aleluia, am fost transferați în împărăția lui Dumnezeu prin faptul că suntem altoiți în Cristos; suntem uniți cu Domnul, suntem în mod organic una cu El, și suntem contopiți cu El.

Acum noi nu încercăm să trăim o viață creștină și o viață de biserică bună, ci mai degrabă, am fost legați, uniți și conectați cu El prin unirea organică în altoire! Aleluia!

Prin faptul că suntem altoiți în Cristos putem experimenta îmbogățirea, întărirea și înălțarea vieții Sale divine și, în același timp, suntem restricționați și limitați. Dar în această unire cu Domnul experimentăm alimentarea, îmbogățirea și întărirea.

Deoarece Tatăl găsește plăcere în Fiul, împărăția Fiului dragostei Tatălui în care am fost transferați este un lucru plăcut, o chestiune de încântare (Mat. 3:17; 17:5).

În biserică, în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, avem realitatea și practicitatea Trupului organic al lui Cristos (Col. 2:19).

În acest domeniu suntem stăpâniți în dragoste cu viață, ca să putem fi singurul om nou; aici, în viața de biserică, avem practicitatea și realitatea omului nou universal (Efes. 2:15; 4:24; Col. 3:10-11).

În omul nou, toate cele vechi s-au dus, și ne-am îmbrăcat cu viața de biserică, împărăția lui Dumnezeu. Când ne îmbrăcăm cu omul cel nou, nu suntem atât de liberi; când suntem stăpâniți în dragoste cu viață, suntem limitați, dar Îl savurăm pe Domnul și suntem alimentați în interior!

Aleluia, am fost transferați din autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, un domeniu al luminii în care suntem stăpâniți în dragoste cu viață! Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ne-ai eliberat de sub puterea întunericului și ne-ai unit, ne-ai legat și ne-ai altoit organic în Tine Însuți, pentru ca să trăim în împărăția lui Dumnezeu. Vrem să rămânem în această unire organică unde putem savura tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi în Cristos. Vrem să trăim în biserică ca împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu pentru a avea realitatea și practicitatea Trupului organic al lui Cristos și al singurului om nou universal!

Nevoia noastră de a continua să fim transferați de sub autoritatea întunericului în împărăția lui Dumnezeu

În cartea Coloseni, autoritatea întunericului la care se face referire în 1:13 nu se referă la păcat, lume sau carne, ci la aspectele bune ale culturii noastre, caracterul nostru, dispoziția noastră și ființa noastră naturală.

Autoritatea întunericului la care se face referire în această porțiune nu este lumea cu sistemul ei, ci mai degrabă virtuțile, religia, filozofia, datinile, ritualurile, principiile și standardele etice.

Când am fost regenerați, Dumnezeu ne-a eliberat de toate acestea și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei Sale! Aleluia!

În această împărăție suntem stăpâniți în dragoste cu viață, și nu simțim că suntem sub dreptate, putere sau autoritate, ci sub Domnul Isus Cel iubitor și afectuos.

Cu cât ne deschidem mai mult către Domnul, ne rugăm și Îi spunem că Îl iubim, cu atât mai mult suntem eliberați de sub autoritatea întunericului pe de o parte și cu atât mai mult suntem mai restricționați și stăpâniți în interior pe de altă parte.

Deoarece Îl iubim pe Domnul, Îl luăm ca persoana și viața noastră și Îl trăim pe Cristos pentru viața de biserică. Chiar dacă inițial am fost transferați de sub autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, trebuie să continuăm să fim transferați în împărăția lui Dumnezeu din multe aspecte ale autorității întunericului.

Există multe lucruri în viața noastră și în mediul nostru care Îl înlocuiesc pe Cristos.

Orice lucru care Îl înlocuiește pe Cristos ne ține în întuneric, indiferent dacă este ceva păcătos sau ceva ce pare pozitiv. Lucruri precum filozofia, religia, caracterul, virtuțile, conceptele și opiniile devin autoritatea întunericului care ne controlează.

Misticismul, rânduielile păgâne (care nu se regăsesc în Biblie, ci “par bune” și “se potrivesc cu Biblia”), ascetismul, și multe lucruri Îl pot înlocui pe Cristos și devin astfel autoritatea întunericului în noi.

În așa de multe situații, medii și feluri în care împărăția întunericului încă exercită control asupra noastră; trebuie să continuăm să fim transferați de sub autoritatea întunericului și în împărăția lui Dumnezeu.

De exemplu, chiar și un lucru atât de bun precum citirea Bibliei, Cuvântul lui Dumnezeu, poate fi ceva făcut în întuneric, dacă nu Îl contactăm pe Domnul.

S-ar putea să credem că acest lucru este prea mult, că atunci când citim Biblia, cu siguranță suntem în împărăția lui Dumnezeu, dar fariseii au citit Biblia, totuși nu au venit la Domnul, care are viață, pentru a primi viața conținută în Biblie, așa că au rămas în întuneric (Ioan 9:38-41; 5:39-40).

Dacă nu venim la Domnul în timp ce citim Biblia, dacă nu suntem în prezența Domnului în timp ce citim Cuvântul lui Dumnezeu, chiar și o asemenea practică bună de a citi Biblia, poate fi în întuneric.

Orice loc în care Domnul Isus nu este prezent este sub autoritatea întunericului; oricând nu Îl contactăm pe Domnul și totuși facem lucruri pentru El, este posibil să fim sub autoritatea întunericului. O, Doamne Isuse!

Cât de mult trebuie să fim eliberați de sub autoritatea întunericului și să fim transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, unde să Îl putem savura pe Cristos și să fim stăpâniți în interior de dragoste în viață!

Dragă Doamne Isuse, venim din nou la Tine pentru a fi transferați din orice aspect al autorității întunericului întru împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu! O, Doamne, fie ca să Te contactăm, să căutăm să fim și să rămânem în prezența Ta și să Te savurăm din ce în ce mai mult, până când întreaga noastră ființă cu toate activitățile și lucrurile ei este transferată din întuneric în lumină, viață și dragoste! Salvează-ne din faptul de a rămâne sub autoritatea întunericului în toate aspectele sale. Te iubim, Doamne, venim la Tine și Îți permitem să stăpânești în noi; stăpânirea Ta este plină de dragoste, viață și lumină și, prin faptul că Tu stăpânești în noi, Îl putem trăi pe Cristos pentru viața de biserică în calitate de împărăția lui Dumnezeu!