Îl savurăm pe Cristos

Cristos poate Trăi în noi ca Duh finalizat și noi putem rămâne în El

27/03/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

După ce a trecut prin procesele de încarnare, de viață umană, de răstignire, de moarte și de înviere, Cristos a devenit un Duh dătător de viață și a venit să Se sufle pe Sine însuși ca Duh finalizat, suflare sfântă, în ucenici; ca Duh, El poate trăi în noi, iar noi putem trăi prin El și face toate lucrurile în El. Aleluia!

Dorința lui Dumnezeu de la începutul până la sfârșitul Bibliei este de a fi savurat de om pe calea vieții, astfel încât omul să primească viața lui Dumnezeu, să crească în viața Sa și să devină la fel ca Cristos în viața lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să câștige o expresie corporativă pe pământ.

Iată de ce, imediat după ce Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său și conform asemănării Sake, El l-a pus pe om în fața pomului vieții. Acesta este la începutul Bibliei. Apoi, la sfârșitul Bibliei, vedem din nou pomul vieții în Noul Ierusalim și întreaga Biblie se termină cu Duhul și mireasa în unitate, chemându-i pe toți cei însetați să vină și să bea.

Dumnezeu vrea să fie savurat de om, astfel încât omul să ia parte din viața și natura Sa și să devină una cu Dumnezeu în toate felurile posibile.

Dar cum poate Dumnezeu, care locuiește într-o lumină inaccesabilă, să se alăture omului? Cum putem noi ca ființe umane să primim sau să avem viața lui Dumnezeu, când El este atotputernic, infinit și mare, în timp ce suntem păcătoși, căzuți și plini de probleme?

Dumnezeu trebuia să facă ceva; El trebuia să devină om. În esența Sa, Dumnezeu nu se poate schimba niciodată; El este dragoste, lumină, sfințenie și dreptate și El este Tatăl, Fiul și Duhul. Dar în economia Sa Dumnezeu a făcut pasul de a se încarna; Ioan 1:1 și 14 ne spune că Dumnezeu s-a făcut om, adică Cuvântul (care este Dumnezeu) s-a făcut carne. Ce minunat!

Prin încarnare, Dumnezeu s-a făcut om, iar apoi a trăit o viață umană normală și finalizată, la sfârșitul căreia a murit pe cruce pentru a ne mântui și apoi, după trei zile, a înviat pentru a deveni un Duh dătător de viață. Prin acești doi pași de încarnare și înviere, Dumnezeu a avut două deveniri; El a devenit om și apoi a devenit un Duh dătător de viață.

Dumnezeu în esența Sa nu poate deveni niciodată ceva și nici nu are nevoie să se perfecționeze sau să devină mai bun sau perfect. Dar în economia Sa, pentru ca El să-și împlinească dorința inimii, El a devenit om și apoi a devenit Duhul dătător de viață, pentru ca, ca Duh, să vină în om și să fie viața omului și toate. Extraordinar!

1 Cor. 15:45 ne spune clar că, așa cum primul om, Adam, a devenit un suflet viu, tot așa și Cristos, ca ultimul Adam, a devenit un Duh dătător de viață. Slavă Domnului, astăzi Cristos este Duhul dătător de viață!

Cristos S-a suflat pe Sine însuși ca Duh finalizat, suflarea sfântă, întru noi în învierea Sa

Dacă citim Biblia având ochelarii economiei lui Dumnezeu, având în vedere clar că Dumnezeu are o economie eternă și tot ceea ce face El este să-și împlinească dorința inimii Sale, vom vedea că, în economia Sa, Dumnezeu a devenit om și apoi a devenit Duhul care dă viață.

1 Cor. 15:45 spune că Cristos, ultimul Adam, a devenit un Duh dătător de viață. Mintea noastră umană este prea limitată și îngustă pentru a înțelege cum a putut Dumnezeul infinit să devină carne ca noi și nu putem înțelege niciodată cum un om a devenit Duhul care dă viață. Extraordinar!

Domnul Isus a fost transfigurat în învierea Sa; El a fost un om în carne, dar prin înviere, El a devenit un Duh dătător de viață, care include umanitatea Sa, dar acum este compus și umplut cu multe bogății! Acest Duh poate fi acum primit și savurat de om.

În seara zilei învierii Sale, Cristos a venit la ucenicii Săi și a suflat în ei și le-a spus: Primiți Duhul Sfânt (Ioan 20:22). Acest Om, Isus Cristos, nu mai este acum numai în carne – El este acum un Duh care suflă viață, Duhul Sfânt care dă viață și care este suflat în noi, ucenicii Săi!

Cristos a venit în învierea Sa și S-a suflat pe Sine ca Duh finalizat, suflarea sfântă, în noi! Duhul finalizat a fost suflat ca suflare sfântă în ucenici de către Fiul în înviere. El a vrut să facă asta de când a devenit om, de fapt, chiar înainte de crearea lumii; El a vrut să Se sufle în om, să Se distribuie în om, iar acum, în învierea Sa, El o poate face! Aleluia!

El a profețit despre aceasta în Vechiul Testament prin profeți, El a promis că acest lucru se va întâmpla în Ioan 14-17 când a spus că nu-și va lăsa ucenicii orfani, ci se va întoarce la ei ca un alt Mângâietor pentru a fi nu doar cu ei, ci și în ei.

El a spus că în acea zi – referindu-se la ziua învierii Sale – ucenicii cunosc subiectiv și intim că Fiul este în Tatăl, Fiul așa cum este Duhul în noi, iar noi suntem în Fiul (Ioan 17:20-21). Ce minunat! Acum, în învierea Sa, Cristos a făcut exact asta: El S-a suflat ca Duh finalizat în ucenicii Săi pentru a se împărți pe Sine însuși întru ei ca viața lor și totul.

Evanghelia după Ioan dezvăluie că Cristos S-a făcut carne pentru a fi Mielul lui Dumnezeu (Ioan 1:29) și apoi, în înviere, El a devenit Duhul dătător de viață (20:22). Aleluia! Acum, în învierea Sa, Cristos S-a suflat pe Sine însuși ca Duh finalizat întru noi, ucenicii Săi.

Ori de câte ori chemăm numele Domnului, primim suflarea sfântă. Când l-am primit inițial pe Domnul, suflarea sfântă a intrat în noi, pentru că Cristos ca Duhul finalizat a fost suflat în noi. Uimitor!

Cristos ca Cuvânt etern al lui Dumnezeu este Dumnezeul etern (Ioan 1:1); ca atare, el a trecut printr-un proces lung și, în cele din urmă, a devenit suflarea, pneuma cerească, pentru ca El să intre în credincioșii Săi. Cum poate Cristos să intre în noi? Da, prin credința noastră în El, dar prin faptul că El este Duhul dătător de viață, suflarea sfântă, El poate veni în duhul nostru!

Pentru ca El să împlinească scopul lui Dumnezeu, Cristos a făcut doi pași. În primul rând, El S-a încarnat pentru a fi un om în carne (Ioan 1:14), astfel încât să poată fi Mielul lui Dumnezeu pentru a realiza răscumpărarea pentru om (v. 29), pentru a-L declara omului pe Dumnezeu (v. 18) și pentru a-L arăta pe Tatăl credincioșilor Săi (14:9-11).

În al doilea rând, Cristos a făcut pasul morții și al învierii pentru a fi transfigurat în Duhul, astfel încât El să se poată împărtăși nouă, credincioșilor Săi, pentru a fi viața noastră și totul. Aleluia!

Prin acești doi pași, Cristos a îndeplinit scopul lui Dumnezeu în răscumpărarea și împărțirea vieții întru om, iar acum El, ca Cuvânt etern, este Duhul dătător de viață pentru a împărtăși toate bogățiile ființei Sale în noi.

Doamne Isuse, mulțumim că ai devenit Duhul dătător de viață ca să vii și să Te sufli în noi ca Duh finalizat, suflarea sfântă! Ce minunat, Dumnezeu Însuși a devenit om și El a devenit Duhul care dă viață, astfel încât să se poată distribui ca viață întru noi! Amin, Doamne, ne deschidem astăzi distribuirii Tale divine. Ne întoarcem la Tine și credem în Tine. Te inspirăm ca suflarea sfântă. Aleluia, Dumnezeul nostru de astăzi este Duhul finalizat, suflarea sfântă pe care să o inspirăm și cu care să fim plini! Da, Doamne, vrem să fim umpluți cu Tine! Umple-ne de viață! Aplicăm sângele Tău prețios, sângele Mielului curat și fără pată al lui Dumnezeu, și venim înainte să Te savurăm și să ne împărtășim din Tine! Vrem să Te respirăm astăzi. Tu ești însăși respirația noastră. Ne dăm Ție și ne deschidem Ție. Păstrează-ne toată ființa deschisă pentru Tine astăzi, pentru ca noi să fim un vas deschis care să fie umplut cu Tine ca viața noastră și totul! Slavă Domnului Isus Cristos, care a devenit Duhul dătător de viață, care vine să locuiască în duhul nostru!

Cristos poate să trăiască în noi, ca Duh, și să ne permită să trăim prin El și să rămânem în El.

Viața noastră creștină este destul de mizerabilă și tristă dacă nu cunoaștem și experimentăm faptul că Cristos a devenit Duhul dătător de viață. Noi, creștinii, nu suntem oameni care doar credem în ceea ce spune Biblia și facem tot posibilul să facem ceea ce Biblia ne spune să facem.

Mai degrabă, suntem ființe umane care au fost mântuite de Domnul și care L-am primit pe Cristos ca Duh dătător de viață în duhul nostru, iar acum trăim o viață sub distribuirea divină a lui Dumnezeu în Cristos ca Duh.

Noi creștinii credem că Cristos a venit în carne – Dumnezeu s-a încarnat și apoi a trecut prin moarte și înviere pentru a deveni un Duh dătător de viață. Cristos, ca ultimul Adam în carne, a trecut prin procesul morții și al învierii pentru a deveni un Duh dătător de viață (1 Cor. 15:45).

Când Cristos a fost pe pământ, El a fost încarnarea lui Dumnezeu, pentru că plinătatea Dumnezeirii i-a plăcut să locuiască în El. Când alții L-au văzut pe Cristos, l-au văzut pe Dumnezeu. Cu toate acestea, Cristos nu a rămas în carne: El a continuat să treacă prin procesele morții și învierii pentru a deveni un Duh dătător de viață.

Credem în Cristosul încarnat și primim Duhul finalizat, care Cristos a devenit după învierea Sa. Cristos poate trăi în noi ca Duh; dacă El nu ar fi Duhul, nu-L putem trăi pe Cristos sau să-L exprimăm.

Ca Duh, Îl putem primi pe Cristos ca ape vii care să curgă în interiorul și să iasă din ființa noastră cea mai lăuntrică (Ioan 7:38-39). Ca Duh, Cristos S-a întors la ucenicii Săi pentru a intra în ei ca Mângâietorul lor și a început să rămână în ei (Ioan 14:16-17).

Acesta este începutul vieții noastre creștine: să-L primim pe Cristos ca Duh în duhul nostru, pentru ca noi să fim regenerați prin Duhul finalizat, suflarea sfântă. Cristos poate trăi astăzi în noi ca Duh și ne poate face să-L trăim mâncându-L pentru a trăi datorită Lui (Ioan 14:19).

Cum poate Cristos să trăiască în noi și cum îl putem trăi pe Cristos? Datorită faptului că Cristos este Duhul care dă viață și El trăiește și locuiește în duhul nostru. Cristos poate să rămână în noi, ucenicii Săi, ca Duh, și ne poate face să rămânem în El (v. 20; 15:4-5).

Cum putem rămâne în Domnul? Este prin faptul că El este Duhul în duhul nostru; când suntem în duhul nostru contopit, rămânem în Domnul. Ca Duh, Cristos poate veni cu Tatăl la noi, iubitorii Săi, și poate să-și facă domiciliul cu noi (14:23).

Când venim la Domnul în cuvântul Său și ne exersăm duhul pentru a ne împărtăși din bogățiile Sale și ne exersăm inima să-L iubim, Tatăl și Fiul vin să-și facă domiciliul cu noi prin intermediul Duhului care dă viață în duhul nostru. Aleluia!

Ca Duh, Cristos poate face ca tot ceea ce este și are să fie pe deplin realizat și savurat de noi, ucenicii Săi (16:13-16). Cristos nu mai este cu noi fizic, în carne, ci El este cu noi spiritual, ca Duh, și ca Duh, El ne călăuzește în realitatea, savurarea și experiența a tot ceea ce El este, a tot ceea ce El are și a tot ceea ce El a realizat și atins.

El este Duhul realității care ne călăuzește în toată realitatea a ceea ce El este și are. Ca Duh, Cristos vine astăzi să ne întâlnească pe noi, frații Săi, ca biserică, și El ne declară numele Tatălui și Îl laudă pe Dumnezeu în mijlocul nostru (Evr. 2:11-12). Aleluia, când ne întâlnim împreună ca biserică, Cristos este printre noi ca Duh, declarându-ne numele lui Dumnezeu și făcând ca prezența Sa să se manifeste printre noi.

Cristos ne poate trimite pe noi, ucenicii Săi, cu însărcinarea Sa, ca Duh, și ne trimite cu Sine ca viața noastră și totul în același mod în care L-a trimis Tatăl (Ioan 20:21). Slavă Domnului pentru Cristos ca Duh – Cristos ca Duh finalizat în duhul nostru și printre noi astăzi!

Astăzi suntem calificați să-L reprezentăm cu autoritatea Sa în părtășia cu Trupul Său (v. 23) pentru îndeplinirea misiunii Sale! Totul în viața și experiența noastră creștină și totul în viața de biserică depinde de faptul că Cristos este Duhul care dă viață.

În afară de faptul că Cristos este Duhul finalizat, suflarea sfântă, nu putem trăi viața creștină, nu putem să-L savurăm pe Cristos, nu putem rămâne în Dumnezeu și nu putem ieși cu misiunea Sa de a face discipoli din toate națiunile.

Fie ca să exersăm să fim în duhul nostru contopit pentru a-L savura pe Cristos ca Duh finalizat cu duhul nostru, astfel încât să-L putem trăi pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos, să-L exprimăm pe Cristos, să rămânem în Cristos, să-L cunoaștem pe Cristos, să-L vorbim pe Cristos, să-L vedem pe Cristos și să devenim Cristos!

Doamne Isuse, vrem să Te savurăm ca Duhul finalizat astăzi în viața noastră creștină. Aleluia, Cristos, ca Duh finalizat, a fost suflat în noi, și ca Duh, El poate trăi în noi și ne poate face să trăim prin El și cu El! Slavă Domnului pentru Cristos ca Duh dătător de viață cu duhul nostru și în duhul nostru! Ne exersăm duhul astăzi, dragă Doamne, să savurăm și să ne împărtășim din tot ceea ce ești Tu în duh. Călăuzește-ne ca Duh în toată realitatea a ceea ce este, a făcut și a realizat Dumnezeu în Cristos. Ne exersăm duhul pentru a putea rămâne în Cristos și pentru a-L avea pe Cristos să rămână în noi. Aleluia, Cristos ca Duh poate să locuiască în noi, să-Și facă domiciliul cu noi, să se întâlnească cu noi, să ni-L declare pe Tatăl și să ne încredințeze cu marea Sa misiune! Doamne, Te iubim ca fiind Duhul! Ce Duh minunat avem în duhul nostru! Aleluia, Dumnezeul Triunic a venit să locuiască în noi ca Duh minunat, dătător de viață, în noi! Amin, Doamne, vrem să ne întoarcem către duhul nostru, ca să Te putem savura ca Duhul finalizat astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, It is as the Consummated Spirit that Christ can Live in us and we can Abide in Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 8 (Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor și ca fiind Duhul care curge din credincioși ca râuri de apă vie) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Viața creștină este o viață de ospătare: de la Paște până la Sărbătoarea Corturilor

23/03/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, Îl putem savura pe Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor, pentru că întreaga noastră viață creștină este o viață de ospătare cu Domnul, în Domnul și cu sfinții; chiar și în prezența vrăjmașilor noștri, pe măsură ce suferim, încă ne ospătăm, căci Domnul întinde o masă înaintea noastră! Amin!

Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră de dimineață, venim la Ioan 7 pentru a vedea câteva detalii minunate legate de minunatul nostru Domn Isus. În această săptămână, ne concentrăm asupra subiectului, Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor și ca fiind Duhul care curge din credincioși ca râuri de apă vie.

O, ce Cristos avem! El are nevoie nu doar de o biografie, ci de patru pentru a ni se prezenta, iar în Evanghelia după Ioan, în special, îl vedem pe Cristos ca Mântuitorul-Dumnezeu care vine să fie viața noastră.

El a venit ca să avem viață, El Însuși este viață, El ne dă viață din belșug, El ne altoiește în Sine și El vine în înviere pentru a Se sufla în noi ca Duh dătător de viață. El vrea ca noi să avem viață și să o avem din belșug (Ioan 10:10).

În special, Cristos dorește să ne ospătăm cu El; El vrea ca întreaga noastră viață creștină să fie o viață de ospătare. Viața și experiența noastră creștină sunt reprezentate de experiența copiilor lui Israel și de relația lor cu Dumnezeu.

Dumnezeu a rânduit șapte sărbători pentru poporul Său, pe tot parcursul anului, pentru ca ei să mănânce, să se ospăteze și să se bucure; de trei ori pe an trebuiau să se adună împreună și să ospăteze cu Domnul și unul cu altul.

Dumnezeul nostru nu este doar un Dumnezeu care ne mântuiește și ne scapă de sclavia sub păcat și de judecată; El vrea să ne ospătăm și noi cu El. El rânduiește sărbători pentru ca noi să ne adunăm și să Îl savurăm.

În viața de biserică de astăzi avem multe sărbători – avem cel puțin cele șapte sărbători pe care le adunăm împreună pentru a ne bucura de Domnul, a fi instruiți, a ne închina lui Dumnezeu și a mâncă Domnului cu sfinții, fiind omogenizați în Trupul în Domnul.

Chiar dacă, omenește vorbind, trebuie să plătim un preț mare pentru a merge la o întâlnire de sărbătoare, plătind pentru călătoria, cazarea, mâncarea și toate acele lucruri, totuși în interior câștigăm mult mai mult din Dumnezeu și, dacă suntem deschiși către Domnul, El are o modalitate de a ne vorbi și de a ne uni.

Pur și simplu avem un sentiment de ospătare ori de câte ori ne întâlnim în conferințe, timpuri de omogenizare și sărbătorile anuale.

Nu este un lucru mic faptul ca poporul lui Dumnezeu să se adune într-un mod al ospătării; nu ne adunăm pentru a fi învățați sau pentru a afla mai multe învățături, ci mai degrabă, venim să ospătăm din Domnul și să ne ospătăm cu sfinții! Aleluia!

Viața creștină este o viață de ospătare din Cristos: de la Cristos ca Paștele nostru până la Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor pentru noi

În Ioan 7:2 vedem Sărbătoarea Corturilor, care a fost ultima dintre sărbătorile rânduite de Dumnezeu în timpul anului pentru ca poporul Său să se adună și să ospăteze cu Dumnezeu și unul cu altul. Astăzi Îl putem savura pe Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor (Lev. 23:39-43).

Ne adunăm împreună în întâlnirile noastre creștine și în vremurile noastre de omogenizare nu doar ca o practică exterioară sau ca un ritual, ci pentru a putea ospăta cu Domnul și unii cu alții. Viața noastră creștină este o ospătare, de la început până la sfârșit, și pentru eternitate ne vom ospăta cu Domnul și cu sfinții Domnului.

Realitatea tuturor sărbătorilor este Cristos; El este ospățul dat nouă de Dumnezeu pentru ca noi să-L savurăm și să ne împărtășim din El. Sărbătoarea Paștelui, prima ospătare a anului rânduită de Dumnezeu pentru ca poporul Său să o țină, îl semnifică pe Cristos ca inițiere judiciară a mântuirii lui Dumnezeu (Lev. 23:5).

Începutul vieții noastre creștine este ospătarea noastră din Cristos ca ospățul Paștelui, pentru că El este Mielul lui Dumnezeu înjunghiat pentru noi pe cruce, Cel care și-a vărsat sângele pentru mântuirea noastră și a dat trupul Său ca să mâncăm (Ioan 1:29; 6:30-55).

Cristos, ca realitate a Sărbătorii Paștilor, este începutul savurării noastre din El, care dă naștere vieții noastre spirituale. Întreaga noastră viață creștină este o viață de ospătare; întreaga noastră viață creștină ar trebui să fie o ospătare.

În primul rând, ne ospăta cu Cristos ca răscumpărarea noastră și ca Mielul dat ca să mâncăm și să trăim datorită Lui. Apoi, ne împărtășim cu Cristos ca azime, astfel încât să avem o viață fără păcat (Exod 12:5-8).

Îl mâncăm ca pe o viață fără păcat și ne împărtășim cu El în duh, iar acum trăim o viață fără păcat. Sângele lui Cristos ne-a răscumpărat pe în mod juridic și trupul Lui este pentru noi să mâncăm, pentru ca noi să fim hrăniți și întăriți să ieșim din lume și să-I slujim Domnului, așa cum poporul Israel a mâncat mielul și a ieșit din Egipt.

Putem fi eliberați din lume mâncându-L pe Isus ca realitate a Paștelui și putem fi capabili să trăim o viață fără păcat în această lume păcătoasă, mâncându-L pe Cristos ca viață fără păcat și resursă de viață.

Zi de zi trebuie să-L savurăm pe Cristos mâncând trupul Său și bând sângele Lui, astfel încât să putem avea viața Sa eternă (Ioan 6:54). Trebuie să-L mâncăm ca pâinea cerească, ca să putem trăi veșnic (v. 58) prin cuvântul Său, care este duh și viață pentru noi (v. 63).

Întreaga noastră viață creștină este o viață de ospătare; ne ospătăm în Domnul, cu Domnul și cu Domnul. Sărbătoarea Corturilor este ultimul ospăț al anului, semnificând finalizarea mântuirii depline a lui Dumnezeu în mod organic.

După ce copiii lui Israel și-au recoltat recoltele din țara bună, bărbații urmau să se adună la Ierusalim și să se închine lui Dumnezeu și să savureze ceea ce seceraseră la Sărbătoarea Corturilor (Deut. 16:13-15).

Ne ostenim zilnic asupra lui Cristos, exersându-ne duhul pentru a ne deschide spre El și a-L savura, a-L experimenta și a-L produce, apoi ne adunăm împreună cu sfinții pentru a prezenta bogățiile lui Cristos lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa și le împărtășim sfinților pentru savurarea lor. Amin!

De la începutul vieții noastre creștine până la sfârșit, suntem cei care trăim o viață de ospătare, având un ospăț continuu! De multe ori avem suferință, căci viața omului este plină de suferință; suferința este partea noastră atâta timp cât suntem ființe umane.

Cu toate acestea, chiar dacă trăim o viață de suferință, trebuie să ne dăm seama că suferim pentru a ne putea ospăta mai mult. Suferința noastră ne ajută să-L savurăm mai mult pe Domnul. Domnul permite și chiar aranjează o anumită măsură a suferinței mediului; suferim la serviciu, acasă cu familia, în sănătatea noastră și în multe feluri.

Suferințele noastre, însă, ar trebui să ne ajute să-L savurăm și mai mult pe Cristos. Acesta este motivul pentru care Psalmul 23:5 menționează că Domnul a pregătit o masă înaintea noastră în prezența vrăjmașilor noștri. Pe măsură ce avem suferință, pe măsură ce vrăjmașii ne atacă și ne provoacă probleme, ne ospătăm din Domnul, căci viața noastră creștină este o viață de ospătare.

Domnul face din lupta noastră o ospătare și El face din suferința noastră o masă din care să ne ospătăm. Amin, noi suntem cei care ospătăm pe Domnul zi de zi, având o viață de ospăț, oricât de multă suferință am avea! De la începutul până la sfârșitul vieții noastre creștine, avem o viață de ospătare!

Doamne Isuse, vrem să trăim o viață de ospătare astăzi! Amin, Isus este ospățul nostru! Aleluia, putem să ne exersăm duhul astăzi și să ne împărtășim cu Cristos ca ospățul nostru bogat. Îți mulțumim, dragă Doamne, că ești realitatea sărbătorii Paștelor ca să Te putem savura. Tu ai devenit Mielul lui Dumnezeu care a murit pentru noi pe cruce pentru a ne îndepărta toate păcatele. Ai fost ucis pe cruce și Ți-ai dat viața pentru noi, iar acum putem aplica sângele Tău prețios și Te putem mânca ca să fim eliberați din lume. Ne ospătăm din Tine ca hrană și Te luăm ca fiind azimele, pentru ca astăzi să trăim o viață fără păcat. Amin, Doamne Isuse, vrem să ne ospătăm din Tine în fiecare zi și să aducem la întruniri produsele bogate ale lui Cristos, ca să ne putem ospăta mai mult împreună cu sfinții! O, ce Cristos bogat avem! Chiar și în suferințele noastre, El este o ospătare pentru noi. Amin, Doamne, noi vrem să ne ospătăm din Tine astăzi. Vrem să ne ospătăm din Tine împreună cu toți sfinții! Tu ne pregătești o masă chiar și în fața vrăjmașilor noștri: ne ospătăm din Cristos și îl distrugem pe vrăjmaș!

Îl savurăm pe Cristos ca sărbătoarea corturilor, având o amintire adecvată a Sa și savurând omogenizarea

Dumnezeu a rânduit Sărbătoarea Corturilor, astfel încât copiii lui Israel să-și amintească cum au trăit părinții lor în corturi (corturi) în rătăcirea lor în pustie (Deut. 16:13-15). Cuvântul Corturilor din titlul Sărbătoarei Corturilor implică gândul de amintire. Copiii lui Israel, după ce au fost eliberați din Egipt și în timp ce rătăceau în pustie, au locuit în corturi.

Domnul a vrut ca descendenții lor să-și amintească că ei obișnuiau să locuiască în corturi și, de asemenea, a vrut să-L savureze pe El și să se ospăteze împreună cu ei.

Viața noastră creștină este o viață de ospătare; fie că trăim într-o casă sau într-un cort, trebuie să ne ospătăm din Domnul. Trebuie să ne amintim că suntem străini și călători; pământul nu este casa noastră, căci casa noastră este în Domnul și orașul nostru este Noul Ierusalim, orașul care are temelii.

Trebuie să ne amintim ce a făcut Domnul pentru noi și, de asemenea, trebuie să ne amintim de istoria noastră și istoria celor care au mers înaintea noastră și să urmăm modelul părinților noștri spirituali.

Nu suntem aici dintr-o dată fără nicio istorie sau antecedente în fața Domnului; El a rânduit pe mulți dintre cei care au mers înaintea noastră și astăzi trebuie să ne amintim de cei de la care am învățat practicile vieții.

În Deuteronom cuvântul amintiți-vă a fost folosit de multe ori; nu trebuie să uităm niciodată ce a făcut Domnul pentru noi, cine sunt părinții noștri, care este istoria noastră spirituală și cum ar trebui să trăim o viață de ospăț cu Domnul.

Pe măsură ce îi considerăm pe părinții noștri spirituali și îi suntem recunoscători Domnului pentru experiența lor în viață, urmăm modelul lor în Domnul. Nu ne amintim de cei care au mers înaintea noastră doar pentru a ne aminti și a fi nostalgici; mai degrabă, ne amintim de ei în Domnul, le urmăm modelul și continuăm să trăim o viață de ospătare.

Domnul și-a adus recâștigarea în epoca prezentă cel puțin prin acești ultimi 102 ani și El a lucrat mult printre noi, ne-a vorbit mult și are multe modele printre noi. Trebuie să ne amintim multele lucruri pe care le-a făcut Domnul în noi și printre noi și să savurăm depozitul bogat pe care ni l-a dat.

Adevărata noastră amintire este a Domnului și a ceea ce El a făcut pentru noi, ce face El în noi și ce va face El pentru noi. Ne amintim de El ospătându-ne din El, căci viața noastră creștină este o viață de ospătare.

Acest lucru este similar cu ceea ce a spus Domnul cu privire la masa Sa din Luca 22:19-20; El a spus că trebuie să mâncăm pâinea și să bem vinul în amintirea Sa. Cum ne amintim de Domnul și de ceea ce El a făcut pentru noi? Mâncându-L și ospătându-L din El. Ne amintim de El trăind astăzi o viață de ospăț în viața noastră creștină de zi cu zi și ospătându-ne din Domnul și împreună cu sfinții pe măsură ce ne adunăm la întâlnirile bisericii. Aleluia!

Când copiii lui Israel s-au adunat pentru a ține Sărbătoarea Corturilor, ei au fost omogenizați împreună; niciunul dintre ei nu avea prea mult și chiar și cei săraci aveau hrană, căci toți împărțeau bogăția țării bune, aducându-i lui Dumnezeu surplusul și împărtășindu-și unii cu alții ceea ce i-a binecuvântat Dumnezeu.

Întrucât Sărbătoarea Corturilor era imediat după seceriș, fiecare avea un surplus și chiar și cei săraci puteau savura ceva, pentru că fiecare își împărțea bogăția cu ei. Când ne adunăm și ne omogenizăm cu sfinții, trebuie să aducem bogățiile lui Cristos și surplusul lui Cristos în viața noastră de ospătare.

Trebuie să plătim prețul pentru a ieși din noi înșine, din casa noastră, din orașul nostru natal și chiar să ieșim din țara noastră pentru a merge și a ne omogeniza împreună cu sfinții la ospețele hotărâte, continuându-ne viața de ospătare într-un mod corporativ, astfel încât să putem fi omogenizați împreună.

Nu ne adunăm doar ca o adunare socială; suntem îmbinați împreună în Trup și ca Trup, iar Domnul are un mod de a îmbina trupul împreună în timp ce ne ospătăm din Domnul!

Doamne Isuse, vrem să-ți oferim adevărata amintire mâncându-Te și bând din Tine! Fie ca viața noastră creștină de zi cu zi să fie o viață de ospătare. Vrem să ne ospătăm din Tine și să ne ospătăm împreună cu Tine. Tu ești ospățul nostru. Ne amintim de Tine în dragoste și ne amintim de cei care au mers înaintea noastră. Îți mulțumim pentru toate modelele din viața de biserică, pentru toți sfinții care au mers înaintea noastră și și-au pus viața ca un model pe care să-l urmăm noi în ospătarea din Cristos. Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care ne ostenim asupra lui Cristos zi de zi, astfel încât să putem obține un produs bogat al lui Cristos pe care să îl aducem la adunările bisericii pentru a le împărtăși tuturor sfinților. Fie ca noi să avem ceva din bogățiile lui Cristos de împărtășit cu sfinții, pentru ca și ei să poată fi aduși într-o viață de ospătare! O, Doamne Isuse, fă-ne cei care plătim prețul să fim omogenizați cu sfinții în timp ce venim la adunările de omogenizare pentru ca Tu să omogenizezi Trupul! Ne dăruim Ție pentru omogenizare. Omogenizează-ne, Doamne, omogenizează-ne mai mult de fiecare dată când ne întâlnim cu sfinții!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christian Life is a Life of Feasting: from the Passover to the Feast of Tabernacles, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 8 (Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor și ca fiind Duhul care curge din credincioși ca râuri de apă vie) ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl savurăm zilnic pe Duhul dătător de viață în Cuvânt pentru a-L mânca pe Cristos ca pâine a vieții

21/03/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Domnul Isus a venit ca pâinea vieții și noi Îl putem mânca în cuvântul Său; mijlocul prin care noi îl primim pe Domnul ca pâinea vieții este cuvântul vieții – trebuie să ne exersăm duhul pentru a ne ruga asupra Cuvântului lui Dumnezeu și a digera cuvântul, astfel încât să savurăm Duhul dătător de viață și să trăim datorită Cristosului pe care îl mâncăm.

Dacă citim cu atenție capitolul 6 din Evanghelia după Ioan, vom avea o impresie profundă că Domnul Isus este nu numai Domnul și Mântuitorul nostru, ci chiar mai mult, hrana noastră – El este pâinea vieții. În acest capitol, vedem că Domnul Isus este pâinea vieții, pâinea care a coborât din cer, pâinea vie, pâinea adevărată și pâinea lui Dumnezeu.

El este Dumnezeu încarnat pentru a fi hrana noastră. Și El este pâinea vieții pe care să o mâncăm; El ne dă carnea Sa ca s-o mâncăm și sângele Său ca să-l bem.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să mâncăm fizic ceva din carnea și sângele Domnului, ci, în duh, trebuie să credem în Domnul și să primim ceea ce El a făcut pentru noi pe cruce. Credem în lucrarea Sa răscumpărătoare de pe cruce și El vine în noi ca pâinea vieții.

Faptul că El își dă carnea și sângele pentru mâncarea și băutura noastră arată că Domnul a trebuit să treacă prin moarte și înviere. Prin moarte, El a realizat răscumpărarea și, în învierea Sa, El a devenit un Duh dătător de viață pentru a distribui tot ceea ce El este în ființa noastră ca viața și resursa noastră de viață.

Acum Cristos nu este doar Cel răstignit, ci și mai mult, El este Cristosul înviat, Cristosul care este Duhul dătător de viață. Carnea nu folosește nimic; cuvântul pe care ni-l spune El este duh și este viață. Amin!

Nu trebuie să mâncăm carnea fizică a Domnului sau să bem sângele Său fizic; trebuie să mâncăm cuvintele Lui, căci cuvintele Lui sunt duh și sunt viață. Astăzi Domnul este Duhul, iar Duhul este întrupat în Cuvânt; când venim la Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L mânca fiind Domnul în Cuvântul Său.

Când îl mâncăm pe Cristos ca fiind pâinea vieții mâncând cuvintele Sale, trăim datorită Lui. Suntem hrăniți cu El, El devine însăși constituția noastră și trăim din ceea ce mâncăm.

Fie ca noi să fim cei care zi de zi își exersează duhul pentru a-L savura pe Domnul în Cuvânt, atingându-L pe Domnul ca Duh dătător de viață în Cuvântul Său, astfel încât El să poată împărți viață în fiecare porțiune a ființei noastre și să fim hrăniți, hrăniți și capabili să trăim pe Cristos pentru mărirea Sa pe pământ.

Așa cum Tatăl cel viu L-a trimis pe Fiul și Fiul a mâncat cuvintele Tatălui și a trăit datorită Tatălui, tot așa și noi, credincioșii în Cristos, trebuie să mâncăm cuvintele Domnului și să fim constituiți cu El, pentru ca astăzi să trăim datorită Lui. Amin!

Îl atingem și-L savurăm pe Duhul dătător de viață din Cuvânt pentru a-L primi și a-L savura pe Cristos ca pâine a vieții

Dacă am fi fost ucenicii Domnului din preajma Lui și am auzi cuvintele Domnului din Ioan 6, în special cele referitoare la nevoia noastră de a mânca carnea Sa și de a bea sângele Lui, sau altfel nu avem nicio porțiune cu El, am fi, de asemenea, destul de nedumeriți și chiar destul de supărați.

Dar slavă Domnului pentru Ioan 6:63, care spune clar: „Duhul este cel care dă viață, trupul nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și viață. Aceasta arată că Domnul Isus este astăzi Duhul care dă viață și noi Îl putem mânca ca fiind pâinea vieții (v. 48) mâncând cuvintele Lui pentru a atinge și a savura Duhul dătător de viață.

Dacă nu atingem Duhul în Cuvântul lui Dumnezeu, nu putem primi viață. Biblia nu este doar o carte cu litere albe și negre, și nici nu este doar o compilație a multor cărți și scrisori scrise de oameni spirituali care au fost inspirați de Duhul Sfânt. Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, iar esența Bibliei este Duhul.

Dumnezeu este întrupat în Cristos și Cristos este realizat ca Duh; Duhul este esența Bibliei și, când venim la Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să atingem și să savurăm Duhul dătător de viață. Cristosul încarnat, răstignit, înviat și înălțat este Duhul dătător de viață astăzi, iar acest Duh dătător de viață este întrupat în Cuvânt.

Trebuie să-L mâncăm zilnic și să ne împărtășim din bogățiile Sale în duh, venind la Cuvântul lui Dumnezeu pentru a atinge și a savura Duhul dătător de viață ca esență și duh al Cuvântului. Când facem aceasta, ne vom hrăni cu Cristos ca pâine a vieții.

Cum îl putem mânca pe Cristos ca pâine a vieții? Care este cel mai bun mod de a-L mânca pe Cristos ca pâine vie? Nu este doar citirea Bibliei sau memorarea principalelor versete din Biblie; este prin atingerea și savurarea Duhului dătător de viață din Cuvântul lui Dumnezeu.

Duhul este minunat, dar El este tainic; cu toate acestea, Duhul este întrupat în Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul este substanțial; cuvântul este în mâinile noastre ca să-l citim și să-l savurăm.

Dacă astăzi venim la Cuvântul lui Dumnezeu și contactăm Duhul în Cuvânt, îl vom mânca pe Cristos ca pâine a vieții. Trebuie să-i cerem Domnului să ne învețe să-L mâncăm ca pâinea vieții.

Efes. 6:17 spune că trebuie să luăm cuvântul prin intermediul oricărei rugăciuni și cereri, și Mat. 4:4 spune că trăim nu numai cu pâine, ci din orice cuvânt care iese prin gura lui Dumnezeu. Trebuie să venim la Biblie în modul de a veni să-L contactăm pe Domnul, chiar cerându-I să ne învețe cum să-L mâncăm în Cuvânt.

Poate că am citit o porțiune din Cuvântul lui Dumnezeu de multe ori, dar dacă nu ne exersăm duhul pentru a-l contacta pe Domnul în timp ce citim acea porțiune, nu suntem hrăniți în interior.

Cuvântul logos (cuvântul scris, cuvântul constant al lui Dumnezeu) din Biblie trebuie să fie convertit în cuvântul rhema – cuvântul instantaneu, prezent, rostit al lui Dumnezeu. În Ioan 1:1 Cuvântul este „logos”, cuvântul constant al lui Dumnezeu; în 6:63 „cuvintele” sunt „rhema”, cuvintele prezente, instantanee, rostite ale lui Dumnezeu.

Văzând că astăzi Cristos este Duhul dătător de viață și că Duhul este în Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să-L contactăm pe Domnul când venim la Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a ne putea atinge și a savura Duhul dătător de viață din Cuvântul lui Dumnezeu.

Când facem aceasta, când atingem Duhul în Cuvânt cu duhul nostru uman, suntem hrăniți în interior, pentru că ne împărtășim cu Cristos ca pâine a vieții. Dacă nu atingem Duhul în Cuvânt, nu putem primi viață. Cât de mult avem nevoie să venim zilnic la Domnul și să-L atingem ca Duh în Cuvânt, pentru a ne hrăni cu Cristos ca pâine a vieții (v. 35)!

Fie ca noi să venim zilnic la Domnul într-un mod personal, în timpul petrecut cu El, pentru a atinge și a savura Duhul dătător de viață din Cuvânt, astfel încât să-L putem mânca pe Cristos ca pâine a vieții!

Doamne Isuse, ne exersăm duhul pentru a veni la cuvântul Tău și a Te savura. Aleluia, Cristos este pâinea vieții din care să ne împărtășim, să mâncăm și să ne hrănim. Amin, Doamne, vrem să atingem și să savurăm Duhul dătător de viață din Cuvânt, ca să-L mâncăm pe Cristos ca fiind pâinea vieții. Îți mulțumim că ești nu doar Duhul într-un mod abstract, ci și mai mult ești Cuvântul vieții, Cuvântul lui Dumnezeu în mâinile noastre. Ne exersăm duhul pentru a Te mânca în cuvânt. Venim la cuvântul Tău și dorim să obținem duh și viață. Vorbește-ne. Iluminează-ne. Distribuie mai mult din viața Ta în noi. Amin, Doamne Isuse, vrem să Te atingem, să Te savurăm și să ne împărtășim din Duhul Tău dătător de viață când venim la Cuvântul Tău. Vrem să ne hrănim cu Cristos ca pâine a vieții! Amin, Doamne, nu vrem doar să citim Biblia, ci și mai mult, să atingem Duhul vieții întrupat în Cuvânt! Aleluia, putem să-L mâncăm pe Cristos ca fiind pâinea vieții, exersându-ne duhul pentru a contacta și a savura Duhul dătător de viață din Cuvântul lui Dumnezeu!

Să-L contactăm zilnic pe Cristos ca Duh dătător de viață întrupat în Cuvântul vieții pentru a-L mânca pe Cristos

Cât de mult Îi mulțumim Domnului și-L lăudăm pentru că a strălucit asupra noastră și a îndepărtat vălurile conceptelor noastre religioase cu privire la Cristos, care nu este doar Domnul nostru, ci și pâinea vieții! Asemenea lui Petru în Ioan 6:68, ne dăm seama că nu mai există unde să mergem, pentru că Cristos are cuvintele vieții eterne!

Deși s-ar putea să nu înțelegem pe deplin sau să fim de acord cu tot ceea ce spune Domnul, rămânem cu El, pentru că El are cuvântul vieții. Capitolul 6 din Ioan se încheie cu cuvântul vieții, care este mijlocul prin care noi îl primim pe Domnul ca fiind pâinea vieții (v. 63).

Dacă primim Cuvântul, vom avea Duhul, iar dacă avem Duhul în noi, îl vom avea pe Cristos ca sursă interioară a vieții. Amin! Cuvântul lui Dumnezeu este în afara noastră; când ne exersăm duhul pentru a lua Cuvântul în noi, imediat Cuvântul devine Duh.

Apoi, când vorbim cuvântul, Duhul devine din nou cuvânt, iar ceea ce primesc alții nu este doar cuvântul, ci Duhul. Acest lucru este foarte interesant. Prin auzirea Cuvântului, primim Duhul; apoi, când vorbim cuvântul, alții primesc nu doar cuvântul, ci și Duhul.

Credem în cuvântul lui Dumnezeu și primim Duhul; Duhul dă viață, iar noi suntem însuflețiți în interior și devenim vii. Când credem în Cuvântul lui Dumnezeu, primim Duhul; Cuvântul din afara noastră devine Duhul din interiorul nostru.

Apoi, când ne exersăm duhul și le spunem altora ceea ce savurăm din Cristos, cuvântul devine în ei Duh, iar Duhul dă viață. Amin! Nevoia noastră este să-L contactăm zilnic pe Cristos ca Duh dătător de viață întrupat în cuvântul vieții, astfel încât să-L putem mânca pe Cristos ca pâine a vieții.

Pe măsură ce-L mâncăm pe Cristos, El ne vorbește, El ne atinge cu privire la anumite chestiuni și El operează în noi ca cuvânt al vieții. Pe partea pozitivă, Duhul operează în noi pentru a împărtăși viața divină în fiecare porțiune a ființei noastre interioare. Pe partea negativă, Duhul lucrează prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu pentru a despărți sufletul de duh și pentru a ne aduce la lumina lui Dumnezeu cu privire la atâtea lucruri.

Fie ca toți să realizăm că nevoia noastră este Cristos ca sursă de viață și să-L contactăm zilnic ca Duh dătător de viață întrupat în Cuvânt. Cu cât Îl contactăm și-L savurăm mai mult pe Duhul dătător de viață întrupat în cuvântul vieții, cu atât mai mult suntem hrăniți în interior cu Cristos ca pâine a vieții.

Apoi, după ce mâncăm Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să deschidem Domnului toate camerele interioare ale inimii noastre. Trebuie să-I spunem că Îi permitem Lui și cuvântului Său să pătrundă în ființa noastră interioară.

Mai ales astăzi, deoarece trăim într-o epocă în care există o mulțime de lucruri care sunt aduse în noi, trebuie să luptăm pentru a-L savura pe Domnul și a-I permite să opereze în ființa noastră. Trebuie nu doar să-L mâncăm, ci și să-l digerăm și să-L asimilam pe Domnul în Cuvântul Său.

Suntem atât de obișnuiți să verificăm cele mai recente lucruri pe rețelele sociale; ne verificăm telefoanele atât de multe ori, vizualizăm atât de multe lucruri și savurăm fluxurile de pe diferite rețele de socializare. Satan vrea să ne hrănească prin intermediul feed-urilor TikTok, Facebook, Twitter, YouTube, Instagram și tot felul de alte „feed-uri”. O, Doamne!

De multe ori realizăm că ne hrănim cu ceea ce ne oferă platformele de socializare timp de multe ore în șir, apoi simțim că nu avem foame de Domnul. O, Doamne Isuse! Fie ca noi să stăm împotriva înșelăciunii dușmanului și să refuzăm hrana lui, și fie ca să venim pur și simplu la Cuvântul Domnului pentru a ne hrăni cu El ca Duh dătător de viață.

Fie ca noi să cerem promisiunea Domnului din Amos 8:11 și să-I cerem să ne trimită foame de a auzi cuvintele lui Iehova în noi și să nu-l jignim în niciun fel pe Domnul. Dacă îi dăm Domnului cea mai bună cooperare, El va continua să ne vorbească și Îl vom mânca ca pâinea vieții.

Fie ca noi să fim poporul Său care să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilăm în cuvântul Său, pentru a-L exprima. Pe măsură ce-L trăim și-L savurăm pe Cristos ca pâine a vieții zi de zi, Îl vom exprima pe El.

Mulțumim Domnului că El a fost procesat și finalizat pentru a fi Duhul dătător de viață și că Duhul este astăzi în Cuvântul lui Dumnezeu! El este Duhul și Cuvântul, iar când primim Cuvântul, avem Duhul ca savurare a lui Cristos!

Amin, fie ca noi toți să ne hrănim cu Cristos ca pâine a vieții contactând zilnic Duhul dătător de viață din Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât să-L putem experimenta, savura și exprima pe Cristos ca pâine a vieții!

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să rămânem cu Tine, căci Tu ai cuvintele vieții! Amin, Doamne, vrem să Te primim ca fiind pâinea vieții mâncându-Te în cuvântul vieții! Ne deschidem Ție și primim Cuvântul pentru a primi Duhul care dă viață! Aleluia Cristos ca Duh dătător de viață este întrupat în Cuvântul lui Dumnezeu și îl putem mânca pe Cristos contactând Duhul dătător de viață din Cuvânt! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi. Ne exersăm să Te mâncăm în cuvântul Tău. Avem nevoie de Tine ca resursă de viață astăzi. Dorim să Te contactăm zilnic ca Duh dătător de viață întrupat în Cuvânt. Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău ca să Te contactăm și să fim plini de Tine! Aleluia, Duhul este în Cuvânt, iar când ne rugăm pentru Cuvânt, primim Duhul și-L mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții! Amin, Doamne, vrem să Te mâncăm, să digerăm și să Te asimilăm ca pâine a vieții pentru ca Tu să fii constituit în ființa noastră și să trăim datorită Ție! Amin, vrem să fim cei care experimentează, savurează și-L exprimă pe Cristos ca pâine a vieții de astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Daily Enjoy the Life-giving Spirit in the Word to Eat Christ as the Bread of Life, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 7 (Pâinea vieții) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Domnul este pâinea vieții pe care să o mâncăm și să o digerăm pentru a fi constituiți cu El

16/03/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Scopul principal pentru care Domnul Isus S-a coborât din cer pe pământ a fost să ni Se dea pe Sine însuși ca hrană, pâinea vieții, pentru ca noi să-L mâncăm ca hrană spirituală și să-L digerăm pentru a deveni constituția noastră. Aleluia!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, venim la Ioan 6 și la articolul minunat pe care-l vedem în acest capitol, pâinea vieții. Astăzi trebuie să fim cei care Îl experimentează, savurează și îl exprimă pe Cristos.

Trebuie să luăm în considerare situația noastră actuală nu în sensul introspecției sau al autoanalizei, ci să fim în fața Domnului și să vedem unde ne aflăm în realitate în ceea ce privește experimentarea, savurarea și exprimarea lui Cristos. Cât de mult Îl savurăm pe Cristos? Cât de mult îl trăim pe Cristos? Cât de mult îl exprimăm pe Cristos?

S-ar putea să știm multe despre Domnul și slujba poate fi atât de mult constituită în ființa noastră; dar cât de mult trăim în jubileu zi de zi, savurându-L, trăindu-L și exprimându-L pe Cristos? Când trăim în jubileu, nu avem nicio îngrijorare sau anxietate, nici îngrijorare sau grijă, nici lipsă, nici boală, calamitate sau probleme.

În jubileu, savurăm toate beneficiile, căci Cristos Însuși este jubileul nostru și toate celelalte lucruri sunt plăcute și satisfăcătoare pentru inima noastră. Când trăim în jubileu, suntem în largul nostru, entuziasmați și exultant, iar Cristos este adevăratul nostru jubileu.

Totuși, în viața noastră de zi cu zi, cât de mult trăim în realitatea jubileului? Când se întâmplă ceva și pur și simplu reacționăm, suntem noi în jubileu? Ducem mare lipsă în experiența noastră. Săptămâna aceasta, când venim la subiectul pâinii vieții, putem crede că știm asta, pentru că este ceva despre care vorbim de mult timp și știm că Cristos este pâinea vieții. O, Doamne Isuse!

Fie ca Domnul să aibă o cale de a ne vorbi într-un mod proaspăt zi de zi, astfel încât să-L luăm ca pâinea noastră zilnică, chiar ca pâinea vieții, într-un mod proaspăt, nou și viu. În capitolul 6 din Ioan, Domnul Isus a spus din nou și din nou că El este pâinea vieții, pâinea vie, pâinea lui Dumnezeu și pâinea care a coborât din cer.

Ce facem cu pâinea? O admirăm și ne uităm la ea? Nu, mâncăm pâinea. Domnul Isus este pâinea vieții pe care să o mâncăm. Așa îl putem trăi pe Cristos: mâncându-L. Îl mâncăm pe Domnul ca pe pâinea vieții și trăim datorită Lui.

Ceea ce vrea Dumnezeu de la noi nu este că ne străduim mai mult să-I plăcem și să facem ceea ce Domnul Isus ne-a spus să facem, nici nu vrea ca noi să facem mai multe lucrări pentru El în exterior. El vrea să-L mâncăm pe Cristos ca fiind pâinea vieții, astfel încât să putem trăi datorită a ceea ce mâncăm din El și a fost digerat și asimilat în ființa noastră interioară. Amin!

Domnul este pâinea vieții, dată nouă să o mâncăm – Cuvintele Sale sunt Duh și viață, iar noi Îl mâncăm mâncând Cuvântul Său

Dacă citim cu atenție Ioan capitolul 6, vom avea o impresie profundă despre acest capitol, pentru că vom vedea că Domnul este pâinea vieții, dată nouă să mâncăm. Putem spune că există șapte puncte cruciale în acest capitol care se referă la Cristos ca fiind pâinea vieții.

În primul rând, Domnul este pâinea vieții (Ioan 6:35, 48), El ne dă pâinea Sa a vieții pentru ca noi s-o mâncăm (v. 51), El ne dă sângele Său să-l bem (v. 53), El nu numai că a murit, ci și a înviat (v. 56), El trăiește în noi și noi trăim datorită Lui (v. 57), ne dă viața și ne dă viața Lui (v. 57), iar cuvintele Lui sunt duh și viață (v. 63).

Cristos vine la noi nu ca o doctrină, ci ca pâine a vieții; Domnul este pâinea vieții nu pentru studiul nostru doctrinar, ci ca hrană. Dumnezeu nu este în primul rând pentru studiul teologic și înțelegerea doctrinară; Dumnezeu a fost încarnat în Cristos pentru a veni la noi ca pâinea vieții pe care să o mâncăm.

Domnul ne dă pâinea Sa a vieții ca să mâncăm (v. 51). Pâinea vieții se referă la carnea Sa; El își dă carnea ca să-l mâncăm. Când au auzit evreii din vremea aceea, chiar și când au auzit unii dintre ucenici, au fost deranjați de ideea de a mânca carnea Sa, iar unii dintre ucenici L-au părăsit.

Dar carnea nu folosește la nimic – cuvintele pe care ni le spune Cristos sunt duh și viață. Domnul ne dă și sângele Său ca noi să-l bem (v. 53). Faptul că există o separare între carne și sânge indică moartea Domnului; El a fost ucis și Și-a dat viața pentru viața lumii.

El nu numai că a murit, ci și a înviat (v. 56). Moartea nu L-a putut ține; El a înviat din morți pentru că dorința Lui era să rămână în noi și să putem rămâne în El. Dacă mâncăm carnea Sa și bem sângele Său, rămânem în El și El rămâne în noi. Rămânerea reciprocă este posibilă numai mâncându-L pe Domnul.

A mânca ceva înseamnă a-l lua și a-l ingera; ceva care este în afara noastră vine în noi prin masticație și inghițire pentru a fi digerat și asimilat în ființa noastră. Deoarece Cristos a devenit Duhul în învierea Sa, El poate veni în noi. Pentru că Cristos trăiește în noi, noi trăim datorită Lui și trăim înaintea Lui (v. 57).

Acum, după cum Tatăl cel viu L-a trimis și El a trăit datorită Tatălui, tot așa și noi, cei care Îl mâncăm, vom trăi datorită Lui. Amin!

Pentru ca noi să trăim viața creștină, trebuie să-L mâncăm pe Domnul. Nu este ceva ce ține de comportament sau de auto-îmbunătățire; viața creștină nu este o ceva ce ține de corectare și de îmbunătățire, ci ceva ce ține de a-L mânca pe Isus. Duhul Său, nu carnea Sa fizică, ne dă viață și resursa de viață (v. 63).

Duhul astăzi este în cuvintele rostite ale Domnului; când venim la cuvântul Său și ne exersăm duhul pentru a primi cuvântul Său, cuvintele Sale devin duh și viață pentru noi.

Cristos a trecut printr-un proces de încarnare, moarte, înviere și înălțare, nu numai pentru a îndeplini lucrarea mântuirii, ci și mai mult, pentru a deveni Duhul dătător de viață și a fi încarnat în cuvintele Sale pentru ca noi să mâncăm. Acum, astăzi, Domnul este pâinea vieții și trebuie să-L mâncăm.

Ultimul Adam – Cristos în trup – a devenit un Duh dătător de viață și, ca Duh, El este încarnat în cuvintele Sale pentru ca noi să-L mâncăm. Pe măsură ce Îl mâncăm, suntem capabili să trăim viața creștină, chiar și să trăim datorită Lui, pentru că trăim prin ceea ce mâncăm.

Fie ca noi toți să fim la fel ca Ieremia în Ier. 15:16, găsind cuvintele Domnului și mâncându-le, ca să fim plini de El și să trăim datorită Lui. Fie ca noi să avem o nouă apreciere pentru cuvintele Domnului și să venim la El zi de zi în cuvântul Său pentru a-L mânca.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit la noi ca pâinea vieții pe care să o mâncăm astăzi! Aleluia, Domnul este pâinea vieții și Îl putem mânca astăzi! Amin, Doamne, mulțumim că ne-ai dat pâinea Ta a vieții ca s-o mâncăm și sângele Tău ca să-l bem. Îți mulțumim că ai trecut prin moarte și înviere pentru a deveni un Duh dătător de viață pe care să-l primim și să-l savurăm. Aleluia, acum Cristos trăiește în noi ca Duh, iar noi trăim datorită Lui și trăim înaintea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, venim la Tine ca să Te mâncăm și să trăim din cauza Ta astăzi. Îți mulțumim că Ți-ai dat carnea Ta ca s-o mâncăm, iar acum ne putem împărtăși din Duhul în Cuvântul Tău ca viața noastră. Amin, Doamne Isuse, mulțumim că ești încarnat în cuvântul Tău ca Duh care dă viață; venim la cuvântul Tău să Te mâncăm! Aleluia, Domnul ca pâinea vieții este în cuvântul lui Dumnezeu pentru ca noi să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilam, astfel încât să putem trăi datorită Lui și să-L trăim pentru exprimarea lui Dumnezeu!

Cristos a venit să ni Se dăruiască ca hrană, pâinea vieții, pentru ca noi să-L mâncăm și să-L digerăm pentru a fi constituiți cu El

Dacă suntem deschiși Domnului și dezveliți înaintea Sa în timp ce citim capitolul 6 al Evangheliei după Ioan, conceptul nostru despre Cristos va fi revoluționat. Acest capitol ne arată că scopul principal pentru care Domnul Isus a coborât din cer pe pământ a fost acela de a realiza un lucru central – să se dăruiască nouă ca hrană, ca pâine a vieții.

Ioan 6:50-51, în special, ne arată că Domnul este pâinea vieții, astfel încât El să poată fi mâncat de noi ca hrană spirituală și să fie digerat de noi pentru a deveni constituția noastră. Pe de o parte, El este pâinea vieții pe care să o mâncăm; pe de altă parte, El are nevoie să fie digerat și asimilat în constituția noastră organică.

De ce S-a coborât Domnul din cer pe pământ? El nu a venit doar pentru a ne răscumpăra, chiar dacă aceasta a fost o parte din ceea ce El a coborât. El S-a coborât prin încarnare pentru ca El să fie pâinea vieții pe care să o mâncăm.

Domnul este pâinea vieții pe care să o mâncăm, să o digerăm și să o asimilăm, pentru a putea trăi datorită Lui. Acesta nu este un cuvânt superficial; mai degrabă, acesta este foarte profund. Ceea ce vrea Dumnezeu nu este ca noi să venim la El să ne închinăm înaintea Lui și să-I aducem jertfe; El vrea ca noi să-L primim și să-L luăm ca pe viață.

Când El a venit, El nu a venit ca rege sau arhanghel; mai degrabă, El a venit ca un om și El a spus că El este pâinea vieții. Acest lucru este cu adevărat uimitor! Lucrarea Domnului pe pământ este ca El să fie mâncat de om pentru a fi viața omului.

Pe de o parte, Cristos s-a încarnat și a făcut multe lucruri pe pământ pentru a face voia lui Dumnezeu și a împlini planul Său. Pe de altă parte, Cristos a venit pe pământ pentru a realiza un lucru centra: să Se dea omului ca hrană, astfel încât să poată fi mâncat de om ca hrană spirituală pentru a deveni constituția omului. Amin!

Dumnezeu a rânduit, chiar înainte de întemeierea lumii, ca destinul nostru să fie să-L mâncăm zilnic pe Domnul. Acesta este motivul pentru care vedem pomul vieții în Geneza la început și în Apocalipsa la sfârșit; destinul și viitorul nostru este să-l mâncăm continuu pe Domnul.

Noi, ca creștini, trebuie să-L mâncăm pe Domnul. Suntem creștini care-L mâncăm pe Domnul. Ce fel de creștin ești? Ești un creștin care încearcă din răsputeri să facă asta sau asta pentru Domnul, străduindu-se să-L imite pe Cristos și trăind conform standardului moralității pe care el știe că este cel mai bun?

Ar trebui să fim creștini care îl mâncăm pe Domnul. Viața noastră de biserică ar trebui să fie o viață de mâncare a Domnului. Suntem creștini care mâncăm pe Domnul. Astăzi, Domnul ne recâștigă de la concentrarea asupra lucrurilor exterioare la concentrarea asupra mâncării Domnului.

Nu ar trebui să luăm problema mâncării într-un mod superficial; mai degrabă, trebuie să exersăm zilnic să mâncăm pe Domnul ca pe pâinea vieții. Pe măsură ce0L mâncăm pe Domnul, ceva se întâmplă în ființa noastră; Îl digerăm și Îl asimilăm, iar El devine parte din ființa noastră interioară, chiar din constituția noastră.

Trebuie să mâncăm, să digerăm și să-L asimilam pe Cristos ca pâine a vieții. Putem merge la întâlniri, să participăm la conferințe sau chiar să mergem la instruirea cu timp integrap de doi ani; toate acestea sunt foarte bune, dar în viața noastră de zi cu zi trebuie să exersăm să-L mâncăm pe Domnul ca pe pâinea vieții.

Fără să-L mâncăm pe Cristos ca pâine a vieții, nu-L putem trăi pe Cristos și nici nu putem trăi datorită lui Cristos. Trebuie să dezvoltăm practica de a petrece timp cu Domnul.

Trebuie să avem de-a face cu Domnul în ceea ce privește cuvântul Său, permițându-i să ne infuzeze cu ceea ce este El și să lucreze pe Sine în noi. El vrea ca noi să-L savurăm ca pâinea vieții zi de zi, astfel încât să fim plini de viața Sa, să creștem în viața Sa și să putem exprima viața Sa.

Când Îl digerăm și Îl asimilăm pe Cristos în ființa noastră interioară, El devine însăși constituția noastră și Îl exprimăm în viața noastră de zi cu zi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit la noi nu ca rege sau ca arhanghel, ci ca pâinea vieții pe care s-o mâncăm, s-o digerăm și s-o asimilam. Aleluia, Dumnezeu S-a făcut om pentru ca El să devină hrana noastră spirituală pe care s-o mâncăm și s-o digerăm pentru a fi constituiți cu El! Amin, Doamne, schimbă-ne conceptul referitor la relația noastră cu Tine. Fie ca noi să ne oprim acțiunile noastre, străduința și lupta noastră de a-ți face plăcere și pur și simplu să venim să Te savurăm. Fie ca să vedem că scopul principal pentru care Domnul Isus S-a coborât din cer pe pământ este ca El să ni se dea pe Sine însuși ca hrană, ca pâinea vieții! Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu această lucru central mâncându-Te ca pâinea vieții! Te luăm ca hrana noastră spirituală. Vrem să Te digerăm și să Te asimilăm în ființa noastră interioară, astfel încât Tu să poți deveni constituția noastră astăzi. Amin, Doamne Isuse, menține-ne să Te mâncăm astăzi! Te luăm ca pâinea vieții. Vrem să Te mâncăm în cuvântul Tău. Vrem să Te mâncăm zi de zi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Lord is the Bread of Life for us to Eat and Digest to be Constituted with Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 7 (Pâinea vieții) ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Avem trăirea jubileului și-L proclamăm pe Cristos ca jubileu

07/03/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să vedem că trăirea jubileului este a trăi în savurarea lui Cristos, o viață de a-L savura pe Dumnezeu ca moștenirea și libertatea noastră reală în viața noastră de zi cu zi, pentru că învățăm să-L luăm pe Dumnezeu ca factor principal și centru al vieții noastre. Amin!

Săptămâna aceasta ne-am savurat de faptul că Cristos este realitatea jubileului Noului Testament și de modul în care Îl putem savura pe Cristos ca jubileu astăzi.

În Lev. 25 Dumnezeu a rânduit ca poporul Său să aibă un an jubiliar la fiecare cincizeci de ani, un an în care se proclamă libertatea și fiecare este înapoiat în posesiunea lor și în casa lui. Anul jubileului a adus două binecuvântări principale: întoarcerea fiecărui om la posesiunea lui pierdută și eliberarea din sclavie. Jubileul a durat un an în Vechiul Testament.

Când a venit Domnul Isus, El a venit să aducă jubileul, căci El Însuși este jubileul. Întreaga epocă a harului este epoca jubileului, căci astăzi îl putem primi și savura pe Cristos ca jubileul nostru adevărat și putem fi eliberați din robia păcatului și putem reveni la posesiunea noastră, Dumnezeu Însuși, pentru a-L savura pe El în familia noastră divină, biserica.

Fie ca noi toți să ne dăm seama că epoca harului este anul jubileului și să venim zilnic la Domnul pentru a-L savura pe El în cuvântul Său. Epoca în care trăim este epoca jubileului, chiar o epocă a extazului pentru mântuirea noastră.

Cristos nu a venit să ne judece, să ne condamne sau să ne expună păcatele și eșecurile; El a venit să ne mântuiască și El rostește cuvintele Sale de har în noi pentru a ne aduce la savurarea de Sine ca jubileu.

Ne-am născut în păcat și comitem păcate în mod obișnuit, neavând speranță în lume și neputând înceta să păcătuim. Însă Domnul Isus a venit să ne mântuiască de păcatele noastre și de felul nostru de viață anterioară, iar când Îl primim, suntem eliberați de sclavia păcatului.

Când Îl primim pe Domnul Isus prin pocăință și crezând în El, intrăm în jubileu. În jubileu, totul este satisfăcător pentru noi, pentru că ne mulțumim să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv cu bogățiile Sale.

Indiferent de lucrurile care ni se întâmplă, indiferent în ce situație ne aflăm și indiferent de modul în care ne tratează alții, suntem mulțumiți și satisfăcuți pentru că suntem în jubileu, iar pentru noi, Cristos cu bogățiile Sale este suficient.

Evanghelia după Luca în special este guvernată de proclamarea jubileului, iar Domnul a dat pilda fiului risipitor și pilda bunului samaritean pentru a ne arăta că El Însuși este jubileul și El a venit să fie jubileul nostru. Indiferent cât de jos am fi, indiferent cât de mult am căzut și oricât de departe am fi de Dumnezeu, dragostea Domnului încă ajunge la noi.

Să-L savurăm astăzi pe Cristos ca realitate a libertăților și binecuvântărilor jubileului Noului Testament și să trăim în jubileu în viața noastră de zi cu zi.

Să-L luăm pe Dumnezeu Însuși ca factor și centru primar al vieții noastre pentru a-L savura pe Cristos în toate lucrurile pentru a avea trăirea jubileului

În calitate de credincioși în Cristos, am intrat în jubileu; însă trebuie să trăim zilnic în jubileu. Ce este trăirea în jubileu? Cum arata trairea jubileului in viața noastră de zi cu zi? Trăirea jubileului este o trăire în savurarea lui Cristos.

Trăirea jubileului este o viață de a-L savura pe Dumnezeu ca moștenire și libertate reală (Fapte 26:18; Ioan 8:36). Trăirea jubileului este o viață în care Îl luăm pe Dumnezeu Însuși ca factor principal și centru în noi pentru a birui toate necazurile vieții noastre umane (Ioan 6:16-21; Col 1:17b, 18b; Filip. 4:6-7, 11-12).

Este un lucru este să fii mântuit și este cu totul altceva să ai trăirea jubileului. Trăirea jubileului este a trăi în savurarea lui Cristos; zi de zi trebuie să-L savurăm numai pe Dumnezeu Însuși în fiecare situație.

Acest lucru nu înseamnă că acum trebuie să renunțăm la studii, să renunțăm la serviciu și să nu ne căsătorim sau să avem copii, pentru că tot ce facem este să-L savurăm pe Dumnezeu.

Mai degrabă, ar trebui să studiem și să facem tot ce putem în studiile noastre, dar în același timp factorul principal și centrul vieții noastre este Dumnezeu Însuși, căci chiar și în studiile noastre vrem să-L savurăm pe Dumnezeu.

Trebuie să avem o slujbă și trebuie să ne facem treaba cu onoare și sârguință înaintea lui Dumnezeu, nu numai înaintea omului; cu toate acestea, pe măsură ce ne facem treaba, Îl savurăm în interior pe Cristos.

Trebuie să ne căsătorim și, de asemenea, trebuie să avem copii, dar pe măsură ce trăim viața de familie și viața de căsătorie, factorul și centrul principal din noi este Dumnezeu Însuși. Pe măsură ce ne îndeplinim responsabilitățile ca părinți, lucrători, studenți și oameni în societatea umană, dorim să trăim jubileul savurându-L pe Cristos în toate lucrurile.

Trebuie să învățăm să-L avem pe Dumnezeu Însuși ca factor principal în noi. Când El este factorul nostru principal, când ne concentrăm pe a-L savura pe Domnul în toate lucrurile, vom ști să studiem, vom avea grijă de viața noastră de familie și ne vom onora în mod corespunzător părinții și ne vom face treaba la locul de muncă.

Cristos trebuie să fie factorul principal în noi și trebuie să ne concentrăm pe a-L savura pe Cristos în toate lucrurile. Dacă nu ne concentrăm asupra lui Cristos, totul va fi o dificultate și o povară pentru noi; slujba ne va epuiza, viața de familie va fi dificilă pentru noi, iar relația noastră cu părinții noștri și cu cei din jurul nostru nu va fi potrivită.

Să ne concentrăm doar pe a-L savura pe Cristos, astfel încât să putem avea azi trăirea jubileului. Când trăim prin a-L savura pe Dumnezeu ca moștenire și libertate reală, vom avea trăirea jubileului.

Viața noastră creștină trebuie să fie o viață de jubileu, o viață de savurare deplină a Domnului.

Aceasta înseamnă că avem nevoie zilnic să ne rugăm neîncetat, să-L savurăm mereu și să mulțumim în toate (1 Tes. 5:16-18). Cum putem fi recunoscători în toate lucrurile? Cum putem să-L savurăm mereu și să ne rugăm neîncetat? Este doar savurându-L pe Domnul în toate lucrurile.

Fie că avem succes în ceea ce facem sau dacă suferim pierderi, fie că eșuăm sau suntem biruitori, în toate lucrurile trebuie să-L savurăm pe Domnul. Inima noastră trebuie să fie fixată pe El, concentrarea noastră ar trebui să fie Domnul Însuși și în toate lucrurile trebuie să căutăm să-L mărim.

În viața noastră de căsnicie, soțul nostru sau soția noastră nu este punctul nostru de interes; mai degrabă, Cristos este concentrarea noastră și Îl savurăm de El în toate lucrurile, astfel încât să putem avea o viață de căsnicie adecvată.

Când ne facem treaba cu respect și sârguință, a ne face treaba nu este concentrarea noastră – Cristos este punctul nostru de interes și învățăm să-L savurăm pe El în interior pentru a-L lua ca factor principal și centru în interior.

Pe măsură ce Îl savurăm de Cristos și ne împărtășim din bogățiile Sale chemând Numele Lui și rugându-ne asupra Cuvântului Său, Îl savurăm ca libertate reală, iar viața noastră va fi trăirea jubileului.

Dar dacă inima noastră este îndreptată spre alte lucruri, persoane sau chestiuni, vom avea doar dezamăgire și suferință. Când ne fixăm inima pe o persoană, o problemă sau un lucru care nu este Domnul, sfârșitul este suferința și nenorocirea. O, Doamne!

Oamenii din lume, cei necredincioși, au o viață de suferință și nenorocire, pentru că își fixează inima pe lucruri, lucruri și persoane și nu-L au pe Domnul. Dar noi, în calitate de credincioși în Cristos, Îl avem pe Cristos ca factor principal în interior, iar El trece peste toate necazurile vieții umane. Fie ca noi să învățăm să-L luăm pe Cristos ca centru în toate lucrurile.

Fie ca să ne fixăm mintea asupra duhului nostru (Romani 8:6) și să ne fixăm inima cu toată ființa asupra Lui, astfel încât să putem trăi astăzi jubileul. Când ne concentrăm asupra Domnului, El ne perfecționează în toate lucrurile pentru a-L savura pe El.

Toate lucrurile sunt aranjate în mod suveran de către Domnul pentru ca noi să-L savurăm pe Domnul și să trăim în jubileu.

Doamne Isuse, Te iubim și ne concentrăm întreaga ființă asupra Ta. Vrem să trăim astăzi jubileul trăind în savurarea lui Cristos. Amin, Doamne, vrem să trăim prin a-L savura pe Dumnezeu ca moștenire și libertate reală! Ne fixăm inima pe Tine. Refuzăm sa ne concentrăm pe alte lucruri, persoane sau chestiuni in afara Ta. Îl luăm pe Dumnezeu în fiecare situație ca factor principal și centru în noi. Amin, Doamne, vrem să ne trăim viața de zi cu zi în savurarea lui Cristos! Fie ca Tu în noi să birui toate necazurile vieții umane. Fie ca Tu să ne dai să trăim un singur duh cu Tine și să ne facem datoria de oameni, oriunde ne-ai așezat. Amin, Doamne, Tu ne mântuiești de toate suferințele vieții omenești. Perfecționează-ne, dragă Doamne, să trăim zilnic în savurarea lui Cristos. Fie ca să realizăm că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru ca noi să-L savurăm pe Domnul, să ne împărtășim din bogățiile Sale și să savurăm libertatea reală, fiind în duhul nostru! Te iubim, Doamne Isuse, și ne concentrăm întreaga ființă asupra Tine!

Trăim în jubileu invitându-L pe Domnul în barca noastră și-L proclamăm pe Cristos ca jubileu

Viața umană este plină de suferințe, încercări și lucruri care nu sunt atât de plăcute. S-ar putea să-L savurăm pe Domnul astăzi, dar mâine se poate întâmpla ceva și s-ar putea să nu trăim în jubileu. Astăzi poate că suntem fericiți și totul poate merge bine, dar a doua zi poate veni o furtună. O, Doamne Isuse!

În Ioan 6:16-21 vedem cum Domnul i-a trimis pe ucenicii Săi peste mare, în timp ce El a trimis mulțimile și, în timp ce ei vâslau, a venit o furtună. După ce i-a hrănit pe cei cinci mii de oameni, Domnul nu a rămas în succesul slujbei Sale, ci, mai degrabă, a trimis mulțimile acasă și i-a trimis pe ucenicii Săi să treacă marea.

Iar apoi El Însuși a trecut marea, arătându-se ucenicilor Săi în timp ce mergea pe apă. Mai întâi, El s-a urcat pe munte să se roage, un tip reprezentativ al Domnului înălțându-se și apoi arătându-se poporului Său pe măsură ce erau în călătorie în epoca bisericii.

Astăzi suntem într-o călătorie peste mare, iar vânturile bat, marea se zbârnește și valurile lovesc barca. Există duhuri rele în aer și demoni în mare care stârnesc tot felul de furtuni care să ne tulbure în timp ce călătorim peste mare pentru a ajunge de cealaltă parte.

Dar Domnul li S-a arătat ucenicilor Săi, mergând pe mare și apropiindu-se de barcă; ei s-au înspăimântat, dar El le-a zis: Eu sunt, nu vă temeţi. Apoi, ei au fost dispuși să-L ia în barcă și îndată barca a ajuns la țara în care mergeau.

De multe ori suntem la fel ca ucenicii; pe măsură ce trecem prin furtuni și trăim probleme, suferințe și necazuri în viața noastră creștină, Îl vedem pe Domnul mergând pe apă și apropiindu-se de noi, dar ne este frică și nu suntem dispuși să-L luăm în barca noastră.

S-ar putea să ne fie frică să ne deschidem situația în fața Domnului și să-L invităm înăuntru și s-ar putea să ne fie frică să ne deschidem situația către părtășia cu sfinții. Nu doar tinerii, ci toți sfinții s-ar putea să aibă gândul că, dacă ne deschidem Domnului despre acest lucru anume pe care vrem să-l facem sau acel loc în care vrem să mergem, Domnul ne poate spune Nu.

S-ar putea să simțim că, dacă ne deschidem situația în părtășie sfinților mai maturi, știm ce vor spune: doar savurează-L pe Domnul! Sau și mai rău, Domnul poate să ia ceea ce iubim, pentru că s-ar putea ca El să nu fie de acord ca noi să mergem într-un anumit loc, să cumpărăm ceva sau să facem ceva.

De atâtea ori nu Îl invităm pe Domnul în barca noastră; suntem într-o furtună și avem probleme și dificultăți, dar tot nu Îl invităm în barca noastră. O, Doamne Isuse! Fie ca noi să învățăm să ne deschidem către Domnul și să-L invităm să intre. S-ar putea să ne surprindă.

El poate merge alături de noi în timp ce facem cutare lucru, sau El ne poate permite să facem anumite lucruri; ceea ce contează este prezența Lui cu noi. Să-L includem pe Domnul în toate. Fie ca noi să trăim în jubileu trăind în savurarea lui Cristos zi de zi și să-L invităm să intre.

Totul din viața noastră este sub suveranitatea Domnului; prin urmare, putem pur și simplu să ne deschidem către El și să-I cerem să intre și să ne umple, să ne stăpânească și să ne ajute să-L savurăm pe El în toate lucrurile.

Pe măsură ce trăim în jubileu, având trăirea jubileului, vom putea să proclamăm jubileul și altora, iar ei vor fi atrași nu numai de Cristosul pe care îl predicăm, ci și mai mult de trăirea noastră în jubileu.

Nu este posibil să proclamăm jubileul dacă noi înșine nu trăim mai întâi în jubileu, având trăirea jubileului.

Când îl invităm pe Domnul în barca noastră și suntem perfecționați să-L savurăm pe Cristos în toate lucrurile, indiferent de circumstanță și situație, vom fi slujitorii și martorii de astăzi care trăiesc în jubileu și proclamăm jubileul (Fapte 26:16-19). Îl vom mări pe Cristos, căci pentru noi a trăi este Cristos (Filipeni 1:19-21) și vom proclama Evanghelia – Cristos ca jubileul harului – pentru realizarea economiei eterne a lui Dumnezeu.

Fie ca toți să-L savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului, petrecând timp cu Domnul pentru a ne împărtăși din bogățiile Sale în Cuvântul Său. Fie ca noi toți să ne facem timp să-L privim, să-L ascultăm și să ne liniștim ființa, astfel încât să putem fi infuzați cu El în timp ce avem părtășie cu El.

Și în toate situațiile, toată ziua, să-L invităm pe Domnul și să-I dăm primul loc, astfel încât să putem avem trăirea jubileului.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Vrem să petrecem timp cu Tine și să Te privim. Infuzează-ne cu tot ceea ce ești Tu. Ne deschidem toată ființa Ție. Doamne, vrem să Te invităm în barca noastră. Intră în situația noastră. Nu ne este frică să Te invităm în barca noastră în orice situație și în toate lucrurile. Amin, Doamne Isuse, umple-ne! Câștigă-ne! Ia-ne în stăpânire! Indiferent care este situația noastră exterioară, vrem doar să Te savurăm! Păstrează-ne în savurarea Ta în toate lucrurile astăzi. Avem încredere în Tine că Tu aranjezi în mod suveran toate lucrurile pentru ca noi să fim perfecționați pentru a-L savura doar pe Domnul și pentru a avea trăirea jubileului. O, Doamne Isuse, avem încredere că nu greșești în ceea ce aranjezi în viața noastră și în cine aranjezi să fie cu noi. Tu ești Domnul. Ne oprim din lupta și eforturile noastre și ne concentrăm doar să Te savurăm pe Tine! Fie ca trăirea noastră de astăzi să fie în savurarea lui Cristos în toate lucrurile, pentru ca Cristos să fie mărit prin noi! Amin, Doamne, fă-ne slujitorii și martorii Tăi de astăzi, trăind și proclamând evanghelia pentru a realiza economia eternî a lui Dumnezeu! Vrem să avem trăirea jubileului și să proclamăm jubileul astăzi!