experimentăm pe Cristos

De ce fel de Duh suntem călăuziți? Duhul lui Isus este realitatea lui Isus!

23/04/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Duhul lui Isus este realitatea lui Isus, iar acest Duh ar trebui să devină constituția noastră, astfel încât lucrarea noastră să fie expresia acestui Duh; Duhul lui Isus trebuie să fie real pentru noi, chemând numele Domnului Isus! Amin!

Slavă Domnului! Dacă ne uităm la cartea Faptele Apostolilor, vedem multe lucruri acolo, inclusiv numeroasele călătorii pentru predicarea evangheliei făcute de Pavel pentru a aduce Evanghelia în multe locuri din lume, în special printre neamuri.

Sunt multe lucruri exterioare care s-au întâmplat, au fost multe miracole care au avut loc și multe evenimente uimitoare au fost consemnate. Cu toate acestea, una dintre principalele pepite sau cristale din cartea Faptele Apostolilor este Trinitatea Divină care este văzută peste tot, iar a doua se găsește în Fapte 16:7, Duhul lui Isus.

Această expresie, Duhul lui Isus, este foarte particulară și se găsește doar aici. Biblia nu folosește termeni în mod interschimbabil sau așa, aleatoriu; Duhul lui Isus a fost folosit într-un mod specific în acest caz pentru a arăta un aspect particular al Duhului care a operat în ucenici.

Apostolul Pavel și colaboratorii săi au predicat evanghelia, dar nu au fost conduși de nevoia din mediul exterior sau de preferințele lor naturale. Ei nu aveau un program pentru a atinge un număr de orașe și pentru a merge în anumite țări, așa cum era planificat în prealabil.

Mai degrabă, ei erau în programul lui Dumnezeu, urmând conducerea lui Dumnezeu și făcând voia lui Dumnezeu la timpul Său. Chiar mai precis, ei au fost contopiți cu Duhul, iar Duhul i-a condus unde ar trebui să meargă, unde nu ar trebui să meargă și în ce direcție ar trebui să ia.

Acest lucru este foarte diferit de ceea ce vedem ceea ce se întâmplă în creștinism și în lucrarea creștină de astăzi. Pot exista consilii, misiuni și planuri, și există strângerea de fonduri, publicitate și tot felul de astfel de lucruri, dar unde este conducerea Duhului?

Unde vine Duhul Sfânt pentru a-i pune deoparte pentru lucrare, iar apoi biserica îi trimite pe aceştia pentru lucrarea la care Duhul i-a ales? Cine astăzi este limitat și interzis de Duhul lui Isus, chiar fiind interzis de Duhul, să meargă undeva și să facă o lucrare pentru Dumnezeu?

Trebuie să ne întoarcem la revelația divină din Cuvântul lui Dumnezeu, revelația pură din Noul Testament, pentru a fi una cu Domnul în ceea ce facem pentru El și pentru a fi în părtășia Trupului, având Duhul Sfânt care ne trimite și Duhul lui Isus care operează în noi pentru lucrarea noastră pentru Domnul.

De ce fel de Duh suntem călăuziți? Duhul lui Isus este realitatea lui Isus!

Felul de lucrare pe care o facem astăzi pentru Domnul nu depinde în principal de capacitatea noastră de a face ceva sau de zelul nostru; depinde de felul de Duh de care suntem călăuziți. De ce fel de Duh suntem îndrumați astăzi? Ce fel de Duh ne îndrumă, ne instruiește și ne constituie?

Apostolul Pavel nu a fost călăuzit doar de Duhul lui Iehova sau de Duhul lui Dumnezeu, ci de Duhul Sfânt și Duhul lui Isus (Fapte 16:6-7). Aceasta înseamnă că Pavel nu a fost doar motivat și condus de Duhul lui Dumnezeu în exterior, ci și mai mult, el a fost umplut în interior de Duhul lui Isus.

Pavel a fost pe deplin constituit din Duhul Sfânt și din Duhul lui Isus. El a fost umplut cu Duhul Sfânt, care a fost implicat cu încarnarea și nașterea Domnului, și cu Duhul lui Isus, care a fost implicat cu umanitatea Domnului, viața umană, moartea atotinclusivă, învierea care dă viață și înălțarea.

Un astfel de Duh atotinclusiv l-a constituit pe Pavel, iar când a mers să predice, el a putut cu adevărat să-L predice numai pe Isus Cristos.

Dar noi, care este constituția noastră? Ce fel de Duh ne conduce, ne călăuzește și ne constituie? Dacă suntem constituiți de Duhul lui Isus, lucrarea noastră va fi expresia acestui Duh.

Nu suntem ca Ilie în Vechiul Testament, care a fost condus de Duhul puternic al lui Dumnezeu și a făcut lucrări mari pentru Dumnezeu, dar care nu a fost constituit cu Duhul lui Isus. El nu a putut niciodată să facă lucrarea de a-L sluji pe Isus ca Cel atotinclusiv și nici nu L-a putut transmite pe Cristos altora; cel mult, ar putea face o mare lucrare exterioară pentru Dumnezeu.

Trebuie să realizăm că Duhul lui Isus este realitatea lui Isus, la fel cum Duhul lui Cristos este realitatea lui Cristos (Romani 8:9). Dacă avem Duhul lui Cristos, îl avem pe Cristos, pentru că Duhul lui Cristos este realitatea lui Cristos.

În mod similar, trebuie să cunoaștem Duhul lui Isus și să avem Duhul lui Isus, astfel încât să putem avea realitatea lui Isus.

Cine a fost Isus? El a fost un om care a suferit continuu pe pământ; El a fost persecutat, maltratat, judecat și vorbit de rău de mulți, și totuși El a depins de Tatăl în toate lucrurile și a căutat slava Tatălui. Domnul Isus a trăit o viață de suferință de la iesle până la cruce. Duhul lui Isus este realitatea lui Isus, făcându-l pe Isus real pentru noi.

Duhul lui Cristos este realitatea lui Cristos, făcându-ne real ceea ce este Cristosul atotinclusiv, mai ales în învierea și înălțarea Sa, fiind Cel uns de Dumnezeu pentru a-și îndeplini lucrarea. Duhul lui Isus este realitatea lui Isus și pentru a vedea cine este Isus, trebuie să citim Evangheliile.

În Evanghelii vedem că El a fost plin de compasiune față de cei din jur și El a fost dispus să ocolească doar pentru a ajunge la un samaritean păcătos. Când a văzut un cortegiu funerar al singurului fiu al unei văduve, El a fost mișcat de compasiune și l-a înviat pe acel tânăr. El era atât Dumnezeu, cât și om și L-a exprimat pe Dumnezeu în umanitatea Sa.

Când citim Evangheliile, suntem mișcați de felul de persoană a fost Domnul Isus, pentru că, deși suferea atât de mult, El încă a trăit o viață pentru a-L exprima pe Dumnezeu în umanitatea Sa.

Acest Isus care a suferit și a fost persecutat ne este făcut acum real de către Duhul lui Isus care locuiește în noi. Când trecem prin lucruri și ceilalți din jurul nostru au nevoie de atenția, compasiunea, grija și dragostea noastră, Duhul lui Isus din noi ne poate face la fel ca Isus să fim plini de bunătate, compasiune, grijă și dragoste.

Dacă nu cunoaştem Duhul lui Isus, Isus nu va fi real pentru noi. Dar dacă avem Duhul lui Isus, dacă Îl savurăm pe Isus în cuvântul Său și îl contactăm în duhul nostru, El poate trăi în noi, El poate rezista persecuției în noi și El poate suporta suferința în noi.

Mai mult decât atât, El poate fi bun, plin de compasiune, grijă și dragoste față de ceilalți, fiind dispus să cheltuiască și să fie cheltuit cu totul pentru ei (2 Cor. 12:15).

Pe de o parte, Duhul lui Isus ne face în stare să facem față opoziției și persecuției cu care ne confruntăm în lucrarea de predicare a Evangheliei; pe de altă parte, Duhul lui Isus ne face capabili să-L exprimăm pe Isus în umanitatea Sa cu virtuțile Sale umane.

Duhul lui Isus nu este doar Duhul lui Dumnezeu cu divinitate în El, astfel încât să putem trăi viața divină; El este, de asemenea, Duhul omului Isus cu umanitate în El, pentru ca noi să trăim viața umană potrivită și să înduram suferințele ei.

Acest Duh este acum cu duhul nostru și trebuie să fim constituiți cu acest Duh și să-L cunoaștem pentru a-L putea cunoaște pe Isus într-un mod subiectiv.

Doamne Isuse, mulțumim că ai venit în noi ca Duhul lui Isus pentru a fi realitatea lui Isus. Aleluia, Duhul lui Isus este cu duhul nostru și Îl putem cunoaște pe Isus într-un mod subiectiv astăzi în viața noastră de zi cu zi! O, Doamne, vrem să fim conduși, îndrumați, călăuziți și instruiți de Duhul lui Isus în lucrarea noastră pentru Domnul. Fie ca Duhul lui Isus să ne constituie și să ne umple. Venim la Tine în cuvântul Tău, Doamne, și vrem să Te cunoaștem așa cum ai trăit viața om-Dumnezeu. Ne deschidem Ție când citim Evangheliile; infuzează-ne cu umanitatea Ta si umple-ne cu tot ce ești Tu. Amin, Doamne, fii atât de real pentru noi în viața noastră de zi cu zi. Fie ca noi să fim constituiți cu Duhul lui Isus, astfel încât să putem trăi umanitatea Lui și să avem o viață umană adecvată, fiind pe deplin capabili să-i îndurăm suferințele. O, Doamne Isuse, numai Tu poți trăi viața umană și numai Tu în noi poți să-L exprimi pe Dumnezeu și să faci o lucrare pentru Dumnezeu! Vrem să Te cunoaștem, să fim plini de Tine și să fim călăuziți de Tine ca Duhul lui Isus!

Chemăm numele lui Isus pentru a savura Duhul lui Isus ca realitate a lui Isus

Cum îl putem cunoaște pe Isus și să avem realitatea lui Isus în viața noastră de zi cu zi? Cum poate Isus să fie real pentru noi? Realitatea lui Isus este în Duhul lui Isus; cum putem să obținem, să savurăm și să fim constituiți cu Duhul lui Isus?

Una dintre cele mai simple moduri este să chemăm numele Domnului Isus. Când chemăm numele Domnului Isus, obținem persoana cu acest nume. Domnul este bogat cu toți cei care Îl cheamă (Rom. 10:12).

Calea de a savura Duhul lui Isus ca realitate a lui Isus este să chemăm numele Domnului Isus. Când chemăm numele unei persoane reale, o persoană care trăiește, acea persoană ne poate răspunde și ne poate vorbi și vom avea prezența lor alături de noi pur și simplu chemând numele Lui.

În mod similar, calea de a-L cunoaște pe Isus și de a-L avea pe Isus este să chemăm numele Domnului Isus. Domnul este bogat cu toți cei care cheamă numele Lui. El este real pentru noi ori de câte ori Îl chemăm. El este acum Duhul și, ca Duh, El este viu, real și bogat pentru toți cei care cheamă Numele Domnului.

Cristos este Duhul dătător de viață, care dă viață tuturor celor care cheamă Numele Domnului (v. 8). Ca Duh, Cristos este omniprezent; El este peste tot tot timpul. În numele lui Isus avem tot ce ne trebuie. Putem chema numele Domnului Isus în orice loc și în orice moment.

Dacă invocăm numele oricărei alte persoane din istoria omenirii, oricât de mare a fost acea persoană, nu vom primi nimic, căci nimeni nu ne poate da viață în afară de Isus Cristos. Numai Isus Cristos ne poate da viață, pentru că El ni se dăruiește pe Sine însuși când Îi chemăm numele.

În cartea 1 Corinteni, vedem că singura cale pe care ar trebui să o luăm în viața de biserică, mai ales că vedem că au loc atâtea probleme, este să Îl savurăm pe Domnul. În 1 Cor. 12:3 și 13 ni se spune că cel mai bun mod de a-L savura pe Domnul este să chemăm numele Lui.

Când chemăm numele Domnului Isus, îl bem pe El ca Duhul dătător de viață. Am fost botezați în Cristos și ni s-a dat să-L bem ca Duh. Acum putem chema pur și simplu numele Domnului Isus și El devine real pentru noi.

Când citim Biblia, mai ales când citim Evangheliile, trebuie să chemăm numele Domnului. Când chemăm numele Domnului și citim cuvântul Lui, obținem Persoana cu acest nume. Apoi, pe tot parcursul zilei, putem continua să chemăm numele Domnului în timp ce facem toate lucrurile legate de viața umană și de viața de biserică.

În toate lucrurile, în orice moment, putem chema numele Domnului și Îl putem urmări împreună cu cei care cheamă numele Lui dintr-o inimă curată (2 Tim. 2:22). Când chemăm numele lui Isus, Isus devine real pentru noi.

Trebuie să-I cerem Domnului să Se facă real pentru noi. Trebuie să-I cerem să facă tot ceea ce El este și a făcut real pentru noi în Duhul lui Isus. Duhul lui Isus este realitatea lui Isus și atunci când chemăm numele minunat, glorios și dătător de viață al lui Isus, primim viața Lui, suntem constituiți cu El și Duhul lui Isus îl face pe Isus real pentru noi în toate lucrurile.

Fie ca noi să fim cei care Îl chemăm în orice moment, atât în bucurie cât și în durere! Fie ca să chemăm numele minunatului Isus Cristos care este și Dumnezeu și om!

Doamne Isuse, vrem să chemăm numele Tău pentru a Te savura și pentru ca Tu să fii real pentru noi în Duhul lui Isus! Doamne Isuse, ne place să chemăm numele Tău! Vrem să Te bem ca Duhul lui Isus cu umanitatea lui Isus și capacitatea de a îndura suferința. Vrem doar să Te bem chemând numele Tău! Amin, Doamne, Tu ești o persoană reală și vie. Chemăm numele Tău și Te primim în noi! Vrem să chemăm numele Tău astăzi, indiferent ce s-ar întâmpla. Vrem să Te savurăm ca Duh dătător de viață în duhul nostru și cu duhul nostru. Doamne, fă Duhul lui Isus atât de real pentru noi, astfel încât să putem trăi în realitatea lui Isus. Fie ca Isus să fie real pentru noi și în noi, pentru ca noi să trăim așa cum a trăit El, o viață pentru gloria lui Dumnezeu Tatăl. Amin, Doamne Isuse, vrem să Te cunoaștem personal și intim în viața noastră de zi cu zi, chemând Numele Tău tot timpul! O, Doamne Isuse!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, What Kind of Spirit are we Guided by? The Spirit of Jesus is the Reality of Jesus, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 12 (Trinitatea divină, Duhul lui Isus și împărăția lui Dumnezeu) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trăim în realitatea Sărbătorii Corturilor până când vom intra în odihna Noului Ierusalim

24/03/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Realitatea Sărbătorii Corturilor este un timp de savurare în amintirea modului în care l-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi, iar acest ospăț se finalizează în Noul Ierusalim, tabernacolul lui Dumnezeu cu omul, unde Îl savurăm pe Dumnezeu pentru eternitate! Aleluia!

Viața noastră creștină este o viață de ospăț cu Domnul și cu Domnul și, atunci când venim împreună cu sfinții, continuăm să ne ospătăm din Domnul în mod colectiv. Amin!

Așa cum copiii lui Israel aveau trei sărbători principale rânduite de Dumnezeu când toți bărbații trebuiau să meargă la Ierusalim și să aibă o sărbătoare lui Dumnezeu, tot așa și noi, credincioșii în Cristos, avem sărbători rânduite de Dumnezeu când trebuie să ne adunăm și să Îl savurăm pe Dumnezeu cu sfinții și cu Dumnezeu. Aleluia!

Prima dintre sărbătorile rânduite de Dumnezeu a fost sărbătoarea Paștelui, care a fost o amintire a modului în care Dumnezeu i-a eliberat din Egipt prin intermediul Paștelui. Ei au trebuit să omoare mielul, să împrăștie sângele pe stâlpii ușii și să mănânce mielul împreună cu azime și ierburi amare.

Cristos este Mielul lui Dumnezeu și S-a dat pe Sine însuși pentru răscumpărarea noastră; credința noastră în lucrarea răscumpărătoare a lui Cristos este inițierea vieții noastre creștine. Când credem inițial în Domnul Isus, Îl primim și Îl mâncăm ca Paște și intrăm într-o viață de ospăț cu Domnul.

Acum, zi de zi, putem aplica sângele prețios al Domnului în timp ce ne mărturisim păcatele, iar El este credincios și drept să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate. Aleluia! Îl putem savura pe Cristos ca fiind realitatea sărbătorii Paștilor zi de zi în experiența noastră.

Ultima sărbătoare a anului din calendarul evreiesc este Sărbătoarea Corturilor, în care toți bărbații trebuiau să se adună și să locuiască în corturi, tabernacule, timp de o săptămână, și să sărbătorească împreună cu Domnul și unii cu alții. Fiecare trebuia să-și aducă surplusul ostenelii asupra țării și să-l savureze, să-l împartă cu Dumnezeu și cu cei care erau săraci și să se ospăteze împreună. Amin!

Pe măsură ce ne adunăm la conferințe, întâlniri de omogenizare, instruiri și alte adunări mai mari, trebuie să avem atitudinea de a veni la o sărbătoare. Suntem omogenizați împreună de Domnul în Trup, așa cum israeliții au fost omogenizați la sărbătoare și noi sărbătorim împreună cu Domnul și cu sfinții. Aleluia!

Întreaga noastră viață creștină este un ospăț și trebuie să ținem ospățul zi de zi atât personal cât și corporativ. Trăim mâncându-L pe Domnul și împărtășindu-ne din bogățiile Lui și ne ospătăm cu El și cu sfinții împreună când ne adunăm împreună.

Realitatea Sărbătorii Corturilor: Savurăm și ne amintim cum L-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi

Realitatea Sărbătorii Corturilor este un timp de savurare în amintirea modului în care l-am experimentat pe Dumnezeu și a modului în care a trăit Dumnezeu în noi. Când ne adunăm să ne ospătăm din Domnul, ne amintim cum L-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi.

Copiii lui Israel au trebuit să-și amintească cum i-a salvat Dumnezeu din Egipt, cum a despărțit Marea Roșie pentru ca ei să o traverseze, cum Dumnezeu a transformat apele amare în ape dulci, cum a avut grijă de ei în timpul călătoriei lor în pustie și cum i-a adus până la țara bună.

Au trebuit să-și amintească de multele lucruri minunate pe care le-a făcut Dumnezeu pentru ei și, de asemenea, să-și amintească vremurile în care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și cum a venit El să facă față răzvrătirii lui Miriam, răzvrătirii lui Core și a poporului său și răzvrătirii întregului popor care au fost înșelați de raportul rău al celor zece iscoade.

Copiii lui Israel au avut o istorie bogată din care au putut învăța foarte multe și care le-a arătat ce fel de Dumnezeu au avut și cum au experimentat strămoșii lor grija, dragostea, pedeapsa și iertarea lui Dumnezeu.

Ei și-au amintit, de asemenea, cum a locuit Dumnezeu într-un tabernacul, pentru că El l-a instruit pe Moise să construiască un tabernacul pentru ca El să aibă o casă pe pământ cu poporul Său (Exod. 40:18-38). Dumnezeu locuia în Sfânta Sfintelor, iar omul putea să se apropie de Dumnezeu prin intrarea marelui preot în Sfânta Sfintelor. Acolo, în Sfânta Sfintelor, Dumnezeu s-a întâlnit cu poporul Său și le-a vorbit, dezvăluindu-le dorința inimii Sale și intenția Sa.

Trebuie să ne amintim și să Îl savurăm pe Dumnezeu și trebuie să avem o amintire bogată a modului în care l-am experimentat pe Dumnezeu și a trăit Dumnezeu în noi și cu noi. Dumnezeu ne-a mântuit din lume cu o mână puternică și ne-a răscumpărat din felul nostru de viață anterior (Efeseni 4:22; 1 Petru 1:18).

Dumnezeu a împărțit viața Sa divină în noi și ne-a dus prin apele botezului pentru ca noi să fim o creație nouă și să trăim în înviere. Chiar dacă ne-am răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și am cârtit înaintea Sa, El încă era cu noi, hrănindu-ne și ducându-ne tot drumul prin pustie, pentru ca El să ne aducă la savurarea lui Cristos atotinclusiv ca țară bună.

Trebuie să ne amintim cum Domnul transformă apele amare în dulci când îl aplicăm pe Cristosul crucificat în situația noastră. Cât de minunat este când nu mai suntem amărâți în ființa noastră, deși apele din mediul nostru pot fi încă amare, pentru că avem pe Cristos crucificat aplicat ființei noastre pentru a ne schimba în însăși constituția noastră!

Zilnic Îl putem mânca pe Cristos și să ne împărtășim cu El ca mana noastră, hrana noastră, pentru ca noi să continuăm călătoria noastră creștină. El este pâinea vieții pentru noi, chiar și pâinea adevărată care s-a coborât din cer, pâinea pe care Dumnezeu ne-o dă ca să mâncăm, să ne împărtășim și cu care să fim săturați, ca să trăim datorită Lui (Ioan 6:48-51, 57).

Trebuie să ne amintim că astăzi Dumnezeu locuiește în noi și, de asemenea, locuiește în biserică, pentru că astăzi Dumnezeu este într-un tabernacul printre noi, în viața mobilă a bisericii, pentru ca El să fie dus în fiecare parte a pământului și stabilit acolo (Efeseni 2:21-22). Aleluia!

Trebuie să ne amintim cum l-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi. De asemenea, trebuie să ni se reamintească cum ne-am răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și El a venit să ne trateze; El se comportă cu noi conform dreptății Sale și ne iartă când ne pocăim și ne întoarcem la El (Prov. 3:11-12; Evr. 12:4-11).

O, ce Cristos avem! Ce Dumnezeu avem! Trebuie să avem o amintire atât de bogată despre cum l-am experimentat pe Dumnezeu și L-am savurat pe Cristos și cum a trăit Dumnezeu în noi zi de zi!

Avem această amintire bogată nu pentru a ne lăuda sau a ne înălța pe noi înșine sau pe oricine altcineva, ci pentru a-L lăuda pe Domnul și pentru a aduce bisericii bogățiile lui Cristos experimentate de noi pentru zidirea bisericii!

Când toți aducem experiența noastră bogată a lui Cristos la adunările bisericii și avem realitatea Sărbătoarei Corturilor printre noi, biserica este zidită și Cristos este etalat și manifestat din belșug printre noi! O, ce ospăț este acesta!

Doamne Isuse, vrem să avem realitatea Sărbătorii Corturilor, având un timp de savurare în amintirea felului în care l-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi! Slavă Ție, dragă Doamne, că ne-ai răscumpărat devenind Mielul lui Dumnezeu pentru ca noi să fim stropiți cu sângele Tău, să Te mâncăm și să ne întărim ca să ieșim din lume! Aleluia, Cristosul nostru ne-a dus pe tot drumul prin apele botezului pentru ca noi să fim salvați din lume și să trăim în noutatea vieții. Mulțumim, dragă Doamne, că ai venit în situația noastră ca să transformi apele amare în ape dulci, aplicându-Te ca fiind Cristosul crucificat la situația noastră. Ne amintim de Tine, dragă Doamne, căci Tu ești hrana noastră zilnică; Tu ești mana noastră, hrana care se coboară din cer pentru ca noi să Te mâncăm și să ne împărtășim din Tine și să trăim datorită Ție! Ce Cristos bogat avem! Cât de privilegiați suntem să-L savurăm pe Cristos și să-L experimentăm pe Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi! Slavă Domnului, Dumnezeul nostru locuiește printre noi într-un tabernacul și putem să venim la Sfânta Sfintelor cu îndrăzneală pentru a atinge tronul harului! Slavă Domnului!

Ne amintim că suntem încă în pustie și trebuie să intrăm în odihna Noului Ierusalim, în tabernaculul etern și în împlinirea Sărbătorii Corturilor

Evr. 11:9-10 ne spune cum Avraam a locuit ca străin în țara făgăduinței ca într-o țară străină, făcându-și casa în corturi cu Isaac și cu Iacov, moștenitorii p romisiunii. Avraam a așteptat cu nerăbdare orașul care are temelia, al cărui Arhitect și Ziditor este Dumnezeu.

Astăzi, când ținem Sărbătoarea Corturilor, trebuie să ne amintim că suntem încă într-un tabernacul, într-un tabernacul și că Dumnezeu este, de asemenea, într-un tabernacul, în viața de biserică, dar așteptăm cu nerăbdare tabernaculul etern, Noul Ierusalim! Amin!

Savurarea noastră din Cristos astăzi ca Sărbătoarea Corturilor, în adunarea noastră corporativă pentru a ne omogeniza pentru a savura bogățiile lui Cristos ca produse ale țării bune, ne amintește că suntem încă în pustie și trebuie să intrăm în odihna Noului Ierusalim, care este tabernaculul etern (Apoc. 21:2-3). Amin!

Noul Ierusalim este cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc (Evr. 12:22), Ierusalimul de sus (Gal. 4:26), cetatea sfântă (Apoc. 21:2; 3:12), pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru poporul Său (Evr. 11:16) și tabernaculul lui Dumnezeu, în care Dumnezeu va locui cu omul pentru eternitate (Rev. 3).

Pe măsură ce ținem Sărbătoarea Corturilor, ni se reamintește că încă trăim într-un tabernacul și astăzi și Dumnezeu încă locuiește într-un tabernacul, dar așteptăm cu nerăbdare orașul care are temeliile, al cărui Arhitect și Ziditor este Dumnezeu. Aleluia!

Chiar și în epoca viitoare, epoca împărăției, biruitorii vor trăi în corturi, nefiind încă așezați, până când Noul Ierusalim va fi pe deplin pregătit ca mireasă. Aleluia! Iar Noul Ierusalim, deși este orașul lui Dumnezeu, este numit și tabernaculul lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu va locui împreună cu oamenii.

Chiar și atunci când intrăm în Noul Ierusalim devenind Noul Ierusalim, vom avea încă o amintire eternă a felului în care L-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi și cum obișnuiam să trăim într-un tabernacul pe pământ, fiind străini și călători pe pământ, trăind pentru Dumnezeu și Dumnezeu trăind în noi. Aleluia!

Sărbătoarea Corturilor va fi savurarea Noului Ierusalim în noul cer și noul pământ; aceasta va fi adevărata finalizare a întregii recolte din experiența noastră cu Dumnezeu. Astăzi Îl experimentăm pe Dumnezeu aici și colo, dincolo și dincolo, dar în acea zi vom fi pe deplin în El și El va fi pe deplin în noi!

Astăzi suntem pe pământ, trăim de-a lungul vieții umane ca locuitori ai pământului, cei care locuiesc în corturi și care locuiesc pe acest pământ. În timp ce ne facem cortul, trăind pe pământ, Dumnezeu vrea să ne amintim că suntem aici tocmai în trecere; ne îndreptăm către un țel, la fel ca Avraam.

Așteptăm cu nerăbdare orașul care are fundații, al cărui Arhitect și Constructor este Dumnezeu. Noul Ierusalim va fi locuința noastră eternă, cetatea sfântă și acea cetate va fi numită și tabernaculul lui Dumnezeu. Astăzi, în timp ce călătorim prin pustie, totul este uscat în jurul nostru, așteptăm cu nerăbdare Noul Ierusalim, orașul apei și al rezervei bogate.

Trecem temporar prin călătoria noastră pământească prin această sălbăticie și ne căutăm destinația – orașul cu temelia! Fie ca noi să nu ne punem speranța în lucrurile de pe acest pământ și nici să nu prindem rădăcini aici, ci să fim gata să ne mișcăm una cu Domnul pentru interesul Său pe pământ astăzi.

Noul Ierusalim este numit Tabernaculul lui Dumnezeu, deoarece biruitorii din prima etapă a Noului Ierusalim își amintesc cum au locuit și ei în corturi. Ei trăiau pe pământ ca străini și călători și așteptau cu nerăbdare tabernaculul etern, orașul zidit de Dumnezeu, locuința reciprocă a lui Dumnezeu și a omului.

Slavă Domnului, când locuim astăzi pe pământ, locuim în tabernaculul lui Dumnezeu și așteptăm cu nerăbdare Noul Ierusalim, locuința eternă a lui Dumnezeu și a omului, pentru ca noi să Îl savurăm pe Dumnezeu și să-L experimentăm și să locuim cu El pentru eternitate!

În Noul Ierusalim vom ține Sărbătoarea Corturilor pentru eternitate cu deplină savurare și satisfacție. Pentru eternitate ne vom aminti cum trăiam în corturi și cum trăia Dumnezeu într-un tabernacul și cum eram străini și străini. Amin!

Noul Ierusalim va fi finalizat mai întâi pentru a fi primele roade în împărăția milenară ca o răsplată pentru biruitori și apoi va fi finalizat în cele din urmă pentru a fi în noul cer și noul pământ ca savurare deplină a mântuirii depline a lui Dumnezeu pentru toți credincioșii desăvârșiți!

Aleluia, pentru eternitate vom ține Sărbătoarea Corturilor în și ca Noul Ierusalim, savurându-L pe Dumnezeu și amintindu-ne cum l-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi!

Doamne Isuse, Te lăudăm și vrem să Te savurăm astăzi în timp ce locuim aici pe pământ. Ne dăm seama că astăzi ne aflăm într-un tabernacul temporar, pentru că locuința noastră eternă este în Dumnezeu, Noul Ierusalim! Amin, Doamne, chiar dacă locuim astăzi pe pământ și ne întâlnim cu sfinții pentru a ține în duh Sărbătoarea Corturilor, ni se reamintește că astăzi locuim doar în corturi și Noul Ierusalim este casa noastră! Aleluia, în timp ce călătorim prin pustia pământului astăzi, așteptăm cu nerăbdare ca Noul Ierusalim să intrăm în odihna lui, pentru că cetatea sfântă va fi tabernaculul nostru etern! Da, Doamne, așteptăm cu nerăbdare cetatea care are temelia, al cărui Arhitect și Ziditor este Dumnezeu! Vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi. Vrem să Te savurămși să Te experimentăm, luându-Te ca viața noastră, ca sursă de viață și ca domiciliul nostru. Amin, Doamne, când trăim pe pământ ca străini și străini, așteptăm cu nerăbdare tabernacolul etern, cetatea zidită de Dumnezeu, Noul Ierusalim! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Live in the Reality of the Feast of Tabernacles until we enter the Rest of New Jerusalem, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 8 (Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor și ca fiind Duhul care curge din credincioși ca râuri de apă vie) ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl putem experimenta și savura pe Cristos ca fiind marea lumină până când strălucim ca soarele

02/02/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, Îl putem experimenta și savura pe Cristos ca fiind marea lumină care strălucește în întuneric până când vom străluci ca soarele în împărăția Tatălui nostru! Amin!

Cristos este marea lumină care strălucește asupra celor care stau în întuneric și Se ridică asupra celor care stau în regiunea și umbra morții; trebuie să-l experimentăm și să Îl savurăm pe Cristos ca lumina mare care strălucește în noi și asupra noastră, astfel încât să putem merge mai departe cu El și ca drumul nostru să fie ca lumina zorilor, strălucind din ce în ce mai strălucitor până în ziua plină. Amin!

Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră de dimineață, venim la o nouă carte inspirată din instruirea de vară din 2024 (instruirea semestrială din iulie 2024) pe tema „Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos” (partea 1). Multe dintre aceste puncte sunt inspirate din cele 436 de mesaje pe această temă din Concluzia mesajelor Noului Testament ale fratelui Lee.

Acestea ne duc prin întregul Noul Testament pentru a savura și a scoate câteva pepite și pietre prețioase spirituale și divine din fiecare carte, de la Matei până la Apocalipsa. În primul volum sau primul set, venim la minunatele pepite și pietre prețioase din Matei, Marcu, Luca, Ioan și Fapte.

Trebuie să ne exersăm duhul și să ne îndreptăm inimile către Domnul pentru a avea o minte trează, astfel încât nu numai să înțelegem cine este Cristos, ci și mai mult să-L experimentăm, să îl savurăm și să-L exprimăm pe Cristos în viața noastră de zi cu zi, în conformitate cu revelația divină din Cuvântul lui Dumnezeu.

Gândul central al economiei eterne a lui Dumnezeu, inima revelației divine, este legat de experimentarea și savurarea noastră din Cristos pentru exprimarea corporativă a lui Cristos ca Trup organic al lui Cristos care se finalizează în Noul Ierusalim ca expresie corporativă supremă a lui Cristos.

Aceste trei lucruri: experimentarea lui Cristos, savurarea lui Cristos și exprimarea lui Cristos, sunt în mod intrinsec legate și intrinsec una. În Fil. 2:2 Pavel spune că ar trebui să ne gândim la un singur lucru; acest lucru este experimentarea subiectivă a lui Cristos ca savurare, care ne conduce să-L exprimăm pe Cristos.

Zi de zi trebuie să ne concentrăm asupra acestui singur lucru: experimentarea subiectivă a lui Cristos pentru a-L savura, astfel încât El să poată fi exprimat prin noi nu numai individual, ci și mai mult, în mod colectiv.

Pe de o parte, trebuie să-l experimentăm pe Cristos; acest lucru este în principal în duhul nostru. Pe de altă parte, trebuie să Îl savurăm pe Cristos; asta se află în principal în sufletul nostru.

În scrierile lui Pavel, vedem cum el ne-a încurajat să îl savurăm pe Domnul și să ne bucurăm în El. De asemenea, vedem cum Pavel a vrut să-L cunoască subiectiv pe Cristos, să fie conform cu moartea Lui și să cunoască puterea învierii Sale.

Pe de o parte, Pavel dorea să Îl savureze pe Cristos și să fie plin de savurare în Domnul; deși era în temniță, el savura împreună cu toți sfinții.

Pe de altă parte, Pavel L-a experimentat pe Cristos, având nu doar o experiență superficială a Domnului ca răbdare, ci chiar mai mult, fiind conform cu moartea lui Cristos și lăsând ca moartea Lui să opereze în el, pentru ca sfinții să savureze viață.

Toate acestea l-au făcut pe Pavel să-L mărească pe Cristos, fie prin viață, fie prin moarte, pentru ca Cristos să fie lărgit și făcut vizibil într-un mod mărit, celor din jur. Aleluia!

Fie ca această minte să fie în noi astăzi și acest tip de gândire să ne ghideze în viața noastră de zi cu zi, astfel încât să putem căuta experimentarea subiectivă a lui Cristos pentru a-L savura pentru a-L exprima pe Cristos în toate lucrurile pe care le facem și a fi expresia Lui corporativă. in viata bisericeasca. Amin!

Îl experimentăm și savurăm pe Cristos ca fiind marea lumină care strălucește asupra celor care stau în întuneric

În Mat. 4:16 vedem că oamenii care stăteau în întuneric au văzut o lumină mare, iar celor care stăteau în regiunea și umbra morții le-a răsărit lumină. Putem să-L experimentăm și să-L savurăm pe Cristos ca fiind marea lumină care se ridică către cei care stau în regiune și umbra morții și strălucește peste oamenii care stau în întuneric.

Cristos a venit ca lumina vieții; El este lumina lumii și, dacă Îl urmăm, nu vom umbla în întuneric, ci vom avea lumina vieții (Ioan 8:12). Când Domnul Isus a venit și și-a început slujba, El nu a făcut o etalare exterioară a măreției, divinității sau gloriei Sale; mai degrabă, El a mers pe malul mării ca o persoană obișnuită.

Și când a contactat oamenii de lângă marea Galileii, El a strălucit asupra lor ca o mare lumină care strălucește în întuneric. Când Cristos vine la noi, El strălucește asupra noastră; El este marea lumină care strălucește asupra celor care stau în întuneric.

Stăteam cu toții în regiunea și umbra morții, umblând și trăind în întuneric; această umbră a morții și a întunericului este a lui Satan. La noi, Domnul a venit ca o mare lumină; El a venit nu numai ca lumină, ci ca o mare lumină!

Când am chemat numele Domnului și L-am primit în noi, lumina divină a venit în ființa noastră. Am fost atinși de El, am văzut Persoana Sa minunată și pur și simplu am crezut în El; simultan, o mare lumină a strălucit în noi și am primit lumina divină.

Această strălucire a lui Cristos ca o mare lumină în noi este o confirmare puternică că ne-am născut din Dumnezeu pentru a fi copiii Săi. Amin!

Cristos este marea lumină care strălucește asupra celor care stau în întuneric și se ridică asupra celor care stau în regiunea și umbra morții (Matei 4:16; Ioan 1:4-5; 12:36; Efes. 5:8; Col. 1:12-13; 2 Cor. 4:6-7).

În El era viața și viața era lumina oamenilor; această lumină strălucește în întuneric și întunericul nu a biruit-o și nici nu o poate birui. Acum avem lumina divină și, în timp ce o avem, trebuie să credem în lumină, ca să putem deveni fii ai luminii.

Tatăl nostru este lumină; suntem fii ai luminii. Dumnezeu este lumină și în El nu există deloc întuneric. Noi, în calitate de credincioși în Cristos, Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos ca lumina mare care strălucește asupra noastră și suntem copii ai luminii.

Acum umblăm ca niște copii ai luminii și Cristos este partea noastră împreună cu toți sfinții în lumină. Slavă Domnului, noi suntem lumina lumii.

Ce este lumina? Lumina nu este altceva decât prezența lui Dumnezeu; unde este Dumnezeu, există lumină, dar când Dumnezeu nu este acolo, întunericul rămâne.

Dumnezeul care a spus: Din întuneric, lumina va străluci! El strălucește în inimile noastre. El luminează slava lui Dumnezeu în fața lui Isus Cristos, pentru ca noi să vedem strălucirea lui Dumnezeu și să ne împărtășim din bogățiile Sale în lumină.

Cu toții putem mărturisi că Domnul vine iar și iar la noi ca o mare lumină care să strălucească asupra noastră. De multe ori, însă, se pare că ne rătăcim departe de Domnul. La fel ca și Petru și Andrei, am fost chemați de Dumnezeu, Cristos a venit chiar să ne schimbe numele și să ne facă copii ai lui Dumnezeu, materiale pentru clădirea lui Dumnezeu.

Totuși, în experimentarea noastră, de multe ori ne îndepărtăm de Dumnezeu, la fel cum Petru și Andrei, care au fost chemați la râul Iordan, au luat barca și au aruncat mrejele în marea Galileii.

Dar mulțumim Domnului, El continuă să vină la noi acolo unde suntem pentru a străluci asupra noastră; El vine ca lumina mare care strălucește asupra celor aflați în întuneric. El a venit la Petru și Andrei în timp ce ei își aruncau mrejele și lumina mare a strălucit asupra lor.

S-ar putea să Îl savurăm pe Domnul dimineața sau s-ar putea să savurăm cu adevărat bogățiile Lui alături de sfinți la lumină în adunările bisericii, dar apoi mergem la muncă sau ne ocupăm de atâtea lucruri și descoperim că ne îndepărtăm de Domnul, chiar fiind în întuneric.

În multe astfel de situații, Domnul vine la noi ca fiind marea lumină care să strălucească asupra noastră. El dezvăluie întunericul, El strălucește lumina vieții în noi și El ne aduce înapoi la Sine pentru ca noi să Îl savurăm pe El în lumină.

El chiar ne amintește cum ne-a mântuit și cât de bun a fost cu noi, cât de bogat este pentru noi în lumina cu toți sfinții. Cât de mult avem nevoie de strălucirea Domnului ca mare lumină din nou și din nou!

Doamne Isuse, mulțumim că ai venit ca o mare lumină care strălucește asupra celor care stau în întuneric. Aleluia, Cristos este marea lumină care strălucește asupra noastră pentru a ne elibera de orice întuneric și pentru a ne aduce îm savurarea tuturor bogățiilor Sale împreună cu sfinții în lumină! Amin, Doamne, ne deschidem Ție. Vrem să fim sub strălucirea Ta. Vino la noi iar și iar, oriunde ne-am afla, pentru a străluci asupra noastră. Salvează-ne de la a rămâne în întuneric. Prețuim strălucirea Ta. Fie ca Dumnezeul care a spus: Din întuneric va străluci lumina, să strălucească în inimile noastre pentru a ilumina cunoașterea gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Cristos. Amin, Doamne Isuse, credem în lumină și vrem să umblăm în lumină ca niște copii ai luminii. Slavă Domnului, noi suntem lumina lumii, căci suntem fii ai Tatălui nostru ceresc, care este lumină! Ține-ne în lumină. Strălucește asupra noastră. Îndepărtează tot întunericul. Adu-ne pe deplin în lumină. Vrem să Te urmăm ca lumina mare care strălucește în întuneric, pentru ca noi să avem lumina vieții!

Să fim sub strălucirea lui Dumnezeu până când calea noastră strălucește mai tare și noi strălucim ca soarele în împărăția Tatălui nostru

În calitate de credincioși în Cristos, este privilegiul și responsabilitatea noastră să Îl experimentăm și să Îl savurăm pe Cristos ca lumina mare care strălucește în întuneric, până când vom deveni lumină în Domnul și până când vom străluci ca soarele în împărăția Tatălui nostru. Aleluia!

Luca 1:78-79 spune că Domnul este soarele răsărit care ne vizitează de sus ca să strălucească peste noi, cei care stăm în întuneric și în umbra morții, ca să ne călăuzească picioarele pe calea păcii. Aceasta nu este doar o experiență inițială pe care o avem în momentul mântuirii noastre; acesta este ceva ce experimentăm și savurăm zilnic.

Datorită îndurări pline de bunătate ale Dumnezeului nostru, Cristos a venit ca fiind marea lumină să strălucească asupra noastră și să ne aducă în împărăția Sa de lumină. Zi de zi trebuie să savurăm strălucirea lui Dumnezeu în noi și asupra noastră, pentru a putea fi aduși cu El în lumină.

Este bunătatea iubitoare a lui Iehova că noi nu suntem mistuiți; îndurările și compasiunile Lui sunt noi în fiecare dimineață (Lam. 3:22-23). Fie ca să savurăm îndurările și compasiunile Sale în fiecare dimineață și să-I permitem să strălucească asupra noastră cu lumina vieții.

Când Domnul strălucește asupra noastră, când suntem cei care ne temem de Numele Lui și avem strălucirea Sa, El este soarele dreptății cu vindecare în aripile Lui și vom merge înainte și vom sări ca niște viței bine hrăniți (Mal. 4:2; Ps. 84:11)

El strălucește asupra noastră ca fiind marea lumină și există vindecare în strălucirea Sa; El ne vindecă și noi sărim și mergem înainte. Când tot întunericul din ființa noastră este risipit, suntem vindecați și toată nedreptatea din ființa noastră este anulată.

Psalmul 22 este „după cerul zorilor” (vezi titlul). Când savurăm strălucirea Domnului zi de zi, când Îl avem pe Cristos ca fiind marea lumină care strălucește asupra celor care stau în întuneric, vom sălta în interior plini de savurare, vom sări, vom fi vii și activi și vom fi proaspeți spiritual. Aleluia!

Cei care îl iubesc pe Dumnezeu vor fi ca soarele când răsare în puterea lui (Judecători 5:31b; Isaia 60:1, 5). Amin, vrem să fim cei care Îl iubim pe Dumnezeu pentru ca Cristos ca lumină mare să strălucească asupra noastră și chiar să ne facă la fel ca El, ca soarele care răsare în puterea lui!

Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul, cu atât ne deschidem mai mult către El și cu atât îl experimentăm și îl savurăm mai mult pe Cristos ca lumina mare care strălucește asupra celor care stau în întuneric.

Orice întuneric este risipit. Orice parte întunecată din ființa noastră este adusă sub strălucirea Sa. Și Domnul ne face lumină în Domnul, așa cum este El în strălucirea Lui. Slavă Domnului!

Fie ca noi să fim cei drepți a cărui cale este ca lumina zorilor, care strălucește din ce în ce mai tare până în ziua plină (Prov. 4:18; Fil. 2:15-16).

Fie ca calea noastră să nu fie din ce în ce mai întunecată pe măsură ce ne închidem ființa către Domnul ca lumina cea mare care strălucește în întuneric. Mai degrabă, să deschidem zilnic toate camerele ființei noastre către Domnul ca lumină mare, astfel încât calea noastră să fie ca lumina zorilor, strălucind din ce în ce mai strălucitor până în ziua plină!

Să nu fim din ce în ce mai slabi, ci din ce în ce mai strălucitori. Fie ca noi să fim înnoiți zilnic, având un început proaspăt și nou cu Domnul în fiecare dimineață. Când trăim și Îl savurăm pe Cristos ca mare lumină, vom străluci ca niște lumini în întuneric, ținând sus cuvântul vieții.

Aplicăm cuvântul vieții, prezentăm cuvântul vieții și oferim lumii cuvântul vieții trăind pe Cristos. Aleluia! Mat. 13:43 mai spune că cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor. Ce minunat! Nu numai că Îl savurăm pe strălucirea lui Dumnezeu astăzi, dar vom deveni la fel ca El – vom străluci ca soarele în împărăția Tatălui nostru!

Dumnezeu este lumină; lumina este natura expresiei lui Dumnezeu. Devenim la fel ca Dumnezeu nu numai în viață și natură, ci și în expresia Sa, pentru a-L străluci, chiar și pentru a străluci cu Dumnezeu ca lumină.

Doamne Isuse, mulțumim pentru îndurările pline de bunătate ale Dumnezeului nostru. Venim la Tine dimineață de dimineață pentru a savura compasiunile Tale proaspete și strălucirea Ta. Să avem vizitarea Ta de sus în mod proaspăt în fiecare dimineață, pentru a ne călăuzi picioarele pe calea păcii. Amin, Doamne Isuse, fie ca Tu să te ridici în noi ca soarele dreptății cu vindecare în aripile Tale! Risipește tot întunericul din noi. Îndepărtează orice parte întunecată. Vindecă-ne. Fă-ne să ieșim și să sărim ca niște viței bine hrăniți! Venim la Tine dimineața să savurăm strălucirea Ta. Ridică-te în inima noastră ca lumina mare care strălucește în întuneric. Te iubim, Doamne Isuse! Ești ca soarele pentru noi când răsare în puterea lui. Ne place să fim sub strălucirea Ta. Fie ca drumul nostru să fie ca lumina zorilor care strălucește din ce în ce mai puternic până în ziua plină. Amin, Doamne, strălucește în noi și strălucește prin noi. Fie ca noi să fim cei drepți care strălucim ca soarele în împărăția Tatălui nostru! Slavă Domnului, devenim la fel ca Dumnezeu în viață, natură și expresie pentru a-L străluci!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We can Experience and Enjoy Christ as the Great Light until we Shine like the Sun, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 1 (Cristos ca fiind marea lumină, Cel care are autoritate, Medicul, Mirele, postavul nou și vinul nou) ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să-L savurăm și experimentăm pe Cristos ca dreptatea noastră obiectivă și subiectivă

22/10/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Pentru ca noi, credincioșii în Cristos, să fim răsplătiți cu Cristos ca și cunună a dreptății noastre în epoca următoare, trebuie să-L experimentăm și Îl savurăm pe El ca dreptatea noastră subiectivă, ca dreptatea noastră trăită în această epocă. Trebuie să-L avem nu numai pe Cristos ca dreptate obiectivă pentru îndreptățirea noastră înaintea lui Dumnezeu, ci și mai mult pe Cristos ca dreptate subiectivă, dreptatea noastră trăită astăzi. Amin!

Principiul din Noul Testament este că suntem răsplătiți cu o măsură mai deplină a ceea ce avem deja. Dacă astăzi Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos ca dreptate subiectivă, vom fi răsplătiți cu El ca cununa noastră a dreptății în epoca următoare. Dar dacă noi astăzi nu Îl trăim pe Cristos, dacă nu Îl exprimăm pe Cristos și dacă ne construim propria dreptate, nu vom primi cununa dreptății în epoca viitoare.

Răsplata noastră este Cristos Însuși într-un grad mai deplin, chiar și cel mai deplin grad al savurării lui Cristos în epoca milenară și pentru eternitate. Prin urmare, astăzi trebuie Îl savurăm pe Cristos, să-L mâncăm pe Cristos, să bem pe Cristos și să-l experimentăm pe Cristos, astfel încât El să devină răsplata noastră în epoca viitoare și porțiunea noastră eternă ca Noul Ierusalim. Amin!

Noul Testament este clar atunci când spune că nu este suficient ca noi doar să fim mântuiți; este foarte bine, chiar vital necesar, să fim mântuiți, pentru că aceasta ne va asigura că nu vom merge în lacul de foc, ci vom fi cu Domnul pentru eternitate. Dar există epoca următoare, epoca împărăției de o mie de ani, iar intrarea noastră în acea împărăție pentru a domni și a stăpâni împreună cu Domnul depinde de trăirea noastră de astăzi.

Pe de o parte, slavă Domnului, suntem mântuiți de Domnul și mântuirea noastră este eternă sigură; suntem mântuiți prin har prin credință și nu putem face nimic pentru a schimba acest lucru. Atâta timp cât credem în Domnul Isus ca Fiul lui Dumnezeu, ne pocăim și Îl mărturisim ca Domnul nostru, suntem mântuiți. Dar cum rămâne cu viața noastră după mântuirea noastră? Mulți creștini cred că pot trăi cât pot de bine, încercând să-L slăvească pe Dumnezeu prin talentele sau abilitățile lor și cred că acest lucru le va aduce o răsplată în ceruri.

Unii creștini de astăzi cred că trebuie să predice evanghelia pe întregul pământ pentru a-i mântui pe toți oamenii, iar acest lucru îi face să primească răsplata. Însă alți creștini cred că trebuie să dezbată pe alții și să-i convingă de păcatul lor și de cât de greșit sunt, pentru că numai Biblia este standardul unic al moralității și eticii. Ceea ce ne arată Noul Testament, totuși, este că trebuie să alergăm cursa creștină cu răbdare, astfel încât să putem termina în mod triumfător și să primim cununa dreptății la venirea Domnului.

Poate că Domnul nu vrea să facem o lucrare măreață în exterior pentru El sau să schimbăm societatea pentru a-i aduce înapoi pe oameni la moralitatea prezentată în Biblie, dar El dorește cu siguranță Îl savurăm pe El și să-L experimentăm subiectiv, astfel încât El să devină viața noastră, persoana noastră și trăirea noastră pentru manifestarea lui Dumnezeu în carne.

Într-un fel, nu este atât de greu să faci cutare sau cutare lucru pentru Domnul în exterior, dar este mult mai greu să I te deschizi în interior, să verifici cu El despre toate lucrurile, să fii în cuvântul Său într-un mod rugativ și să-i îngădui Domnului să trateze diferitele probleme din noi, astfel încât El să se poată exprima prin noi.

Fie ca noi să fim cei care cooperăm cu Domnul astăzi pentru lucrarea Sa interioară, astfel încât să putem alerga cursa creștină cu răbdare și să încheiem triumfător cursul pentru a primi cununa dreptății la întoarcerea Sa. Amin!

Cristos este dreptatea noastră obiectivă pentru ca noi să fim îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu în atunci când ne pocăim și credem în Cristos

Cât de mult Îi mulțumim și Îl lăudăm pe Domnul că ne-a mântuit! Prin îndurarea și harul Lui am auzit Evanghelia, ne-am întors inima către Domnul, ne-am pocăit de păcatele noastre și am crezut în Domnul Isus! Aceasta nu a avut nimic de-a face cu eforturile noastre, cu zelul nostru pentru Dumnezeu sau cu dorința noastră de a fi mai buni, astfel încât să-i plăcem lui Dumnezeu; aceasta avea totul de-a face cu harul și îndurarea Sa.

I-a făcut plăcere lui Dumnezeu să-L descopere pe Fiul Său în noi, iar acum suntem credincioși în Cristos (Gal. 1:16). Noi nu ne-am născut din trup sau din voia omului, ci din Dumnezeu pentru a fi copii ai lui Dumnezeu, cei care sunt născuți din Dumnezeu (Ioan 1:12-13). Înainte de a fi mântuiți, eram păcătoși, trăim în păcat, lipsiți de gloria lui Dumnezeu și înstrăinați de promisiunile lui Dumnezeu (Romani 3:25). Dar la un moment dat, am crezut în Domnul și ne-am pocăit de păcatele noastre și am devenit copii ai lui Dumnezeu.

Ceea ce s-a întâmplat în momentul regenerării noastre a fost cu adevărat minunat, atât din punct de vedere obiectiv, cât și din punct de vedere subiectiv. În mod subiectiv, L-am primit pe Dumnezeu în Cristos ca Duh, pentru a fi viața noastră nouă, viața divină în duhul nostru. Dumnezeu a venit în noi ca Duh pentru a fi unit cu noi ca un singur duh (1 Cor. 6:17), iar noi am fost născuți din Duhul pentru a fi duh (Ioan 3:6). Acest lucru este cu adevărat uimitor, pentru că acum Cristos nu este doar în ceruri, ci și în noi – Cristos în noi, nădejdea slavei (Col. 1:27).

Din punct de vedere obiectiv, de îndată ce am crezut în Domnul și ne-am pocăit de păcatele noastre, Dumnezeu L-a făcut pe Cristos dreptatea noastră. Am fost îndreptăţiţi fără plată prin harul Său prin răscumpărarea care este în Cristos Isus (Romani 3:24). Înainte să fim mântuiți, eram nedrepți și nu ne puteam apropia de Dumnezeu, pentru că El este drept, sfânt și glorios. Dar când am crezut în Cristos, El a devenit dreptatea noastră obiectivă pentru ca noi să fim îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a făcut pe Cristos dreptatea noastră (2 Cor. 5:21).

Acest lucru este arătat în pilda fiului risipitor din Luca 15; el a plecat de la tatăl său, și-a risipit bunurile și a trăit în păcat, dar când s-a întors cu inima pocăită, primul lucru pe care l-a făcut tatăl a fost să-l acopere cu cea mai bună haină. Această haină cea mai bună este Cristos ca dreptate obiectivă. Cristos este dreptatea noastră obiectivă pentru ca noi să fim îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu în momentul în care ne pocăim față de Dumnezeu și credem în Cristos (Romani 3:24-26; Fapte 13:39; Gal. 3:24b, 27).

Acest lucru s-a întâmplat în domeniul spiritual și, din nou, nu are nimic de-a face cu meritele noastre, cu eforturile noastre de a-i plăcea lui Dumnezeu sau cu munca noastră; totul este al lui Dumnezeu și al lui Cristos. Așa după cum Avraam L-a crezut pe Dumnezeu și acest lucru i-a fost considerat ca fiind dreptate, tot așa în momentul în care credem în Cristos, întrucât recunoaștem că suntem păcătoși și avem nevoie de Domnul ca Mântuitor al nostru, Dumnezeu L-a făcut pe Cristos dreptatea noastră în mod obiectiv.

Acum putem avea părtășie cu Dumnezeu în Cristos și datorită lui Cristos, pentru că Dumnezeu ne vede în Cristos. Pentru că credem în Cristos, suntem acoperiți de Cristos ca dreptatea noastră. Cristosul lui Dumnezeu este dreptatea noastră – El este haina noastră frumoasă și glorioasă, care ne califică să stăm în fața lui Dumnezeu și să avem părtășie cu El. Toate acestea sunt prin harul lui Dumnezeu și prin credința în Cristos. Deși acest lucru s-a întâmplat inițial în viața noastră creștină, când am crezut în Domnul Isus, astăzi Îl putem experimenta pe Cristos ca dreptatea noastră în mod obiectiv ori de câte ori ne pocăim și aplicăm sângele lui Cristos.

Zi de zi păcătuim și săvârșim greșeli, căci încă nu trăim neîncetat în duhul nostru, una cu Domnul. Așa că ne întoarcem la Domnul sub strălucirea Lui și ne pocăim de păcatele noastre, crezând că sângele Său prețios ne curăță de orice păcat (1 Ioan 1:7, 9). Prin credință, Cristos devine dreptatea noastră înaintea lui Dumnezeu și putem merge mai departe cu Domnul. Acesta este primul aspect al lui Cristos ca dreptate a noastră – Cristos este dreptatea noastră obiectivă înaintea lui Dumnezeu pentru a ne justifica și a ne acoperi ca îmbrăcămintea noastră glorioasă.

Doamne Isuse, Te lăudăm pentru că ai devenit dreptatea noastră în mod obiectiv înaintea lui Dumnezeu în momentul în care ne pocăim față de Dumnezeu și credem în Cristos. Aleluia, Cristosul lui Dumnezeu este dreptatea noastră, haina noastră glorioasă și frumoasă care ne acoperă înaintea lui Dumnezeu! Amin, Doamne Isuse, credem în Tine și Te luăm ca dreptatea noastră astăzi. Recunoaștem că încă păcătuim și comit greșeli; o, Doamne, curăță-ne cu sângele Tău prețios. Aplică sângele la ființa noastră din nou și din nou și fii Tu dreptatea noastră înaintea lui Dumnezeu. Cât de mult avem nevoie de Tine ca dreptatea noastră obiectivă, care ne acoperă înaintea lui Dumnezeu, ca fiind cea mai bună haină care ne califică să venim înaintea lui Dumnezeu și să savurăm bogățiile Lui! Amin, Doamne Isuse, nu vrem să ne perfecţionăm sau să facem multe fapte bune ca să-Ți fim plăcuți; pur și simplu Te luăm ca dreptatea noastră înaintea lui Dumnezeu și vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi. Ce îmbrăcăminte glorioasă avem: Cristos ca dreptatea noastră obiectivă pentru îndreptățirea noastră înaintea lui Dumnezeu!

Cristos este dreptatea noastră subiectivă ca trăirea lui Cristos în noi pentru manifestarea lui Dumnezeu

Să-L avem pe Cristos ca dreptate obiectivă este minunat, dar trebuie să ne dăm seama că mai există o haină, Cristos ca dreptate subiectivă, pe care trebuie să o avem. Pentru ca noi să fim răsplătiți cu Cristos ca și cunună a dreptății noastre în epoca următoare, trebuie să-L experimentăm și savurăm pe Cristos ca dreptate subiectivă în acest epocă; El trebuie să fie dreptatea noastră trăită astăzi.

Există două aspecte ale dreptății, ambele fiind Cristos în diferite aspecte. Îl avem deja pe Cristos ca dreptate obiectivă înaintea lui Dumnezeu prin credința în Cristos, dar trebuie să-L avem și pe Cristos ca dreptate subiectivă, ca trăire din Cristos în noi pentru manifestarea lui Dumnezeu. Vedem acest al doilea aspect la Fil. 3:9, unde Pavel a spus că el vrea să fie găsit în Cristos, neavând propria sa dreptate care este în afara legii, ci cea care este prin credința în Cristos, dreptatea care este din Dumnezeu și bazată pe credință.

Pavel obișnuia să fie găsit de alții în religia iudaică, având dreptatea dată lui prin ascultarea legii. Dar acum și-a dat seama că acest lucru nu are valoare, pentru că doar dreptatea dată lui de Dumnezeu contează și aceasta este prin credința în Cristos. Așa că voia să fie găsit în Cristos, nu în lege, și să trăiască prin credință, nu prin păzirea legii. Pavel nu a vrut să i se dea dreptatea prin faptele sale conform Legii, ci dreptatea care este din credință, Cristos trăind în el pentru manifestarea lui Dumnezeu.

Nu trebuie să încercăm să împlinim ceea ce spune legea, astfel încât să ne construim propria dreptate; trebuie ca pur și simplu să-L trăim pe Cristos ca dreptate subiectivă pentru a avea această a doua haină să ne acopere. Este prin credința în Cristos. Credința provine din cunoașterea și aprecierea lui Cristos de către noi; credința este pur și simplu Cristos Însuși infuzat în noi prin aprecierea noastră față de El. El devine credința noastră și prin credință suntem aduși într-o unire organică cu Cristos.

Dreptatea care este din Dumnezeu și bazată pe credință este dreptatea care este Dumnezeu Însuși trăit din noi pentru a fi dreptatea noastră prin credința noastră în Cristos. Cu alte cuvinte, Cristos este dreptatea noastră subiectivă pe măsură ce Îl trăim pe Cristos pentru a-L manifestat pe Dumnezeu. Baza este credința; nu încercăm să-L trăim pe Cristos sau să-L exprimăm, ci rămânem într-o unire organică cu El, pentru ca El să trăiască în noi și să trăim prin credință (Gal. 2:20).

Prin credință primim și posedăm dreptatea de la Dumnezeu, dreptatea cea mai înaltă, care este Cristos (1 Cor. 1:30). Când Îl avem pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă, putem depune mărturie împreună cu Pavel: Pentru mine, a trăi este Cristos (Filipeni 1:21). Zi de zi trebuie să-L luăm pe Cristos ca dreptatea noastră obiectivă înaintea lui Dumnezeu prin credința în Cristos și, de asemenea, trebuie să rămânem în uniunea organică cu Domnul, astfel încât să-L putem trăi pe Cristos ca dreptate subiectivă.

Trebuie nu doar să fim îndreptățiți prin credința în Cristos, ci și mai mult, să-L experimentăm pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă zilnic, chiar și pentru a deveni dreptatea lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că devenim la fel ca Dumnezeu în natura Sa dreaptă și în viața Sa dreaptă. Există o contopire aici, o încorporare și o lucrare constitutivă care se desfășoară în fiecare dintre noi care Îl iubim pe Domnul și Îl experimentăm zi de zi. Nu mai vrem să fim găsiți în propria noastră dreptate dată prin elaborarea legii – fie legea lui Dumnezeu, fie o lege făcută de noi înșine conform Bibliei; dorim să fim găsiți în Cristos, având dreptatea care este a lui Dumnezeu și bazată pe credință.

Vrem să fim îndreptățiți nu numai în exterior înaintea lui Dumnezeu prin credința în Cristos, ci și prin trăirea lui Cristos pentru manifestarea lui Dumnezeu, astfel încât să-L putem avea pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă. Ne îmbrăcăm cu Cristos ca dreptatea noastră obiectivă, îmbrăcămintea noastră glorioasă pentru a ne acoperi și suntem acceptați de Dumnezeu în mod drept, în exterior.

De asemenea, Îl luăm ca viață și persoană, trăindu-L și fiind un duh cu El în viața noastră de zi cu zi, pentru ca El să fie trăit din noi ca dreptate subiectivă. Aceasta este ceva ce ține de trăirea noastre de zi cu zi. Zilnic trebuie nu numai să-L luăm pe Cristos ca dreptatea noastră obiectivă prin credința în El, ci și mai mult, să trăim un singur duh cu Domnul, astfel încât Cristos să trăiască în noi și să-L manifestăm pe Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi.

Doamne Isuse, vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi. Te luăm ca dreptatea noastră obiectivă care ne acoperă înaintea lui Dumnezeu, astfel încât să fim îndreptățiți înaintea Lui prin credință. Vrem să trăim în duhul nostru astăzi, pentru ca Cristos să trăiască în noi ca dreptate subiectivă. Amin, Doamne Isuse, vrem să fim găsiți de alții în Cristos, nu în dreptatea dată de lege, ci în dreptatea care este a lui Dumnezeu și bazată pe credință! Aleluia, putem trăi prin credință astăzi pentru ca Dumnezeu să Se manifeste prin noi! Da, Doamne, trăiește în noi astăzi și fii manifestat în carne pentru a deveni dreptatea noastră subiectivă. Nu vrem să avem propria noastră dreptate care este din lege, ci cea care este prin credința în Cristos, dreptatea care este din Dumnezeu și bazată pe credință. Amin! Fie ca Dumnezeu Însuși să fie trăit din noi pentru a fi dreptatea noastră prin credința noastră în Cristos! Amin, Doamne, fie ca Tu să fii exprimat prin noi pe măsură ce trăim prin credință.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy and Experience Christ as our Objective and Subjective Righteousness Today, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 5 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să acumulăm experiențele lui Cristos și să-L aducem pe Cristosul pe care-L savurăm la întâlniri

19/09/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Trebuie să Îl savurăm pe Cristos zi de zi pentru a acumula experiențele lui Cristos și pentru a păstra un depozit bogat al Cuvântului Domnului în ființa noastră, iar atunci când ne adunăm, trebuie să avem o etalare a Cristosului asupra căruia ne-am ostenit, Cristosul pe care L-am savurat și experimentat. Amin!

Din punct de vedere personal, trebuie să petrecem timp cu Domnul în Cuvântul Său în mod regulat, căutând să Îl savurăm pe El și să fim sub strălucirea Sa.

Pe partea corporativă, trebuie să ne întâlnim cu sfinții pe terenul unității pentru a-L etala pe Cristos pe care L-am savurat și experimentat. Amin!

Viața noastră de zi cu zi ca credincioși în Cristos ar trebui să fie în prezența Domnului, chiar și în indicele ochilor Domnului.

Asemenea apostolului Pavel, nu ar trebui să facem nimic fără să ne verificăm mai întâi cu Domnul, să ne odihnim în duhul nostru și fără să avem ochii ațintiți asupra Lui.

Domnul Isus este o persoană vie minunată care este în noi, în duhul nostru; când ochii inimii noastre sunt luminați, Îl putem privi față în față și El ne infuzează cu ceea ce este El, ce intenționează să facă și care sunt sentimentele și gândurile Sale.

Cu toate acestea, de-a lungul zilei, există multe lucruri care ne distrage atenția de la a-L savura pe Cristos.

Există lucruri, persoane și situații care sunt în jurul nostru și care pot fi folosite de dușman pentru a ne distrage atenția de la privirea la chipul minunat al Domnului.

Fie ca noi să rămânem fixați asupra Sa, având ochii ațintiți asupra Sa și inima noastră îndreptată către El.

Fie ca să continuăm să ne întoarcem la duhul nostru, din nou și din nou, pentru a-L savura pe El și a ne deschide Lui cu privire la toate lucrurile.

Fie ca să savurăm o părtășie atât de dulce cu Domnul, trăind în sentimentele tandre ale lui Cristos și fiind infuzați cu gândurile lui Cristos în uniunea noastră organică cu El.

Când facem asta, când aceasta este experiența noastră – deși nu în mod constant, ci cel puțin instantaneu din când în când – vom avea un depozit bogat din Cristos, un depozit bogat a Cuvântului lui Dumnezeu, pe care o putem aduce la întâlnirile bisericii pentru zidirea sfinţilor şi satisfacerea Tatălui. Amin!

Chiar și când îi iertăm pe alții, ar trebui să fim în persoana lui Cristos, în indicele ochilor Săi, în fața Sa.

Trebuie să ne comportăm, să avem ființa noastră și să facem toate lucrurile în uniunea noastră organică cu Domnul.

Frați și surori, când gustăm cât de bine este să fim una cu Domnul în duhul nostru în viața noastră de zi cu zi, ne vom întoarce mereu la El și vom refuza să fim îndepărtați de El!

Când Îl luăm ca persoană și El devine viața noastră într-un mod practic, vom căuta întotdeauna să ne întoarcem către El, să tratăm orice lucru ne dezvăluie lumina Lui și să continuăm cu El zi de zi.

Să acumulăm experiențele lui Cristos și să păstrăm un deposit bogat a Cuvântului Său pentru a avea ceva de vorbit în adunări pentru satisfacția lui Dumnezeu și edificarea sfinților

În calitate de cei care Îl iubesc pe Domnul și Îl urmăresc, trebuie să acumulăm experiențele lui Cristos zi de zi.

Asemenea apostolului Pavel, nu trebuie să ne mulțumim cu locul în care ne aflăm și cu ce am obținut; trebuie să-L urmăm pe Cristos pentru a-L câștiga mai mult pe zi ce trece (Fil. 3:8-10, 12-14).

Poate că am avut o experiență atât de bună din Cristos ieri, dar astăzi avem o nouă zi.

Vrem să uităm lucrurile care sunt în urmă și să ne întindem înainte către Cristosul care se află în fața noastră pentru a-L experimenta.

Aceasta nu înseamnă că renunțăm la experiențele lui Cristos pe care le-am avut în trecut; mai degrabă, nu suntem mulțumiți sau satisfăcuți cu faptul că L-am experimentat pe Cristos ieri, ci mai degrabă, suntem înfometați să-L experimentăm și mai mult astăzi.

Trebuie să-L urmărim pe Cristos și să-L căutăm pentru a acumula experiențele lui Cristos în mod continuu.

În timp ce călătorim la serviciu sau ne ocupăm de treburile casei, indiferent ce facem și unde ne aflăm, vrem să savurăm și să experimentăm mai mult din Cristos în toate situațiile noastre. A

cest lucru ne va face să avem o acumulare a experiențelor lui Cristos, iar Cristos va fi constituit în ființa noastră. Apoi, când vom veni la adunările bisericii, vom avea ceva din Cristos de împărtășit altora.

Nu vom fi lipsiți de experiență, ci mai degrabă vom rosti cuvântul lui Dumnezeu și acest cuvânt va avea sprijinul experienței noastre reale din Cristos. De asta avem cu toții nevoie astăzi în viața de biserică.

De asemenea, trebuie să păstrăm un depozit bogat a Cuvântului Domnului, permițând Cuvântului Domnului să locuiască din belșug în noi în toată înțelepciunea (Col. 3:16; Ioan 15:7; 1 Ioan 2:14).

Trebuie nu numai să acumulăm experiențele lui Cristos, ci și să avem un depozit bogat al Cuvântului Său în ființa noastră.

Poate că credem că Biblia este o carte atât de mare, cu atât de multe cărți, epistole, psalmi și cuvinte, așa că nu este ușor să o citești sau să o ții minte.

Ceea ce trebuie să facem, totuși, este doar să exersăm să luăm două sau trei versete în fiecare dimineață pentru a ne ruga asupra lor și a le mesteca, astfel încât să Îl savurăm pe Domnul și să-L mâncăm în cuvântul Său.

Trebuie să luăm zilnic câteva versete din Cuvântul lui Dumnezeu pentru a le citi cu rugăciune, iar ele vor deveni un depozit bogat al Cuvântului Său în noi pentru hrana noastră.

Dacă practicăm acest lucru, dacă luăm zilnic câteva versete pentru a le citi cu rugăciune și apoi le masticam de-a lungul zilei, vom câștiga un depozit bogat al cuvântului viu al lui Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu nu va fi doar în memoria noastră; cuvântul va fi depozitat în mod bogat în noi.

Apoi, când vom veni la adunările bisericii, vom avea un depozit bogat al cuvântului viu al Domnului și vom putea împărtăși ceva cu sfinții.

Bogățiile lui Cristos sunt întrupate în Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu și prin venirea noastră la Cuvânt cu un duh exersat și o inimă întoarsă, putem săpa aceste bogății, să le savurăm și să fim constituiți cu ele.

Cu toții putem depune mărturie că de multe ori venim la Cuvântul lui Dumnezeu și, deși poate că am citit acea parte înainte, primim lumină nouă, hrană proaspătă și o înțelegere și aplicare dulce a Cuvântului, deoarece ne exersăm duhul pentru a citi cu rugăciune cuvântul și lumina Domnului strălucește asupra noastră. Amin!

Când practicăm acest lucru zi de zi, vom avea un depozit bogat al Cuvântului lui Dumnezeu în ființa noastră, iar când vom veni la întâlniri, vom avea o jertfă de bunăvoie lui Dumnezeu și audienței.

Nimeni nu trebuie să ne încurajeze sau să ne spună să vorbim; pur și simplu vom revărsa, pentru că avem o acumulare a experienței lui Cristos și un depozit bogat a cuvântului Său în ființa noastră.

Vorbirea noastră va fi o jertfă de voință liberă către Dumnezeu pentru slava și satisfacția Sa și către sfinți pentru iluminarea, hrănirea și edificarea lor. Amin!

Doamne Isuse, Te iubim și Te urmărim astăzi pentru a putea acumula experiențele din Cristos în mod continuu. Ne deschidem Ție. Vrem să Te savurăm și experimentăm astăzi. Te căutăm cu o inimă curată, ca să Te putem experimenta astăzi în toate situațiile noastre. Vrem să existe o acumulare a experienței lui Cristos în ființa noastră, astfel încât să avem ceva de împărtășit cu sfinții și să oferim lui Dumnezeu în adunările bisericii. Doamne Isuse, vrem să lăsăm ca cuvântul Tău să locuiască în noi din belșug în toată înțelepciunea. Venim la Tine în cuvântul Tău zi de zi ca să citim cu rugăciune cuvântul Tău și să fim hrăniți și alimentați din belșug cu cuvântul Tău. Vrem să găsim bogățiile Tale în cuvântul Tău și să fim plini de bogățiile Tale. Amin, Doamne, vrem să câștigăm un depozit bogat a Cuvântului lui Dumnezeu în ființa noastră, astfel încât să fim plini de bogățiile Tale și să avem ceva de vorbit în adunările bisericii! Fie ca întâlnirile noastre să fie pline de jertfe de voință liberă de la sfinții care împărtășesc ceva din experiența lor cu Cristos și savurarea Domnului de către ei în Cuvânt pentru satisfacția și slava lui Dumnezeu și pentru edificarea, iluminarea și edificarea sfinților!

Ne întâlnim împreună pentru a avea o etalare a Cristosului pe care L-am savurat și experimentat

După cum vedem în Deut. 14:22-23, ori de câte ori poporul lui Dumnezeu se adună, ei ar trebui să aducă ceva din bogățiile țării pe care s-au ostenit.

Nu trebuie să venim la adunările bisericii cu mâinile goale; mai degrabă, trebuie să ne întâlnim împreună pentru a avea o etalare a lui Cristos pe care L-am savurat și am experimentat.

Aceasta înseamnă că zilnic, în viața noastră personală cu Domnul, când nimeni altcineva nu ne vede, ar trebui să Îl savurăm pe Cristos și să-L experimentăm pe Cristos în toate detaliile vieții noastre.

Când Îl savurăm în mod personal de Cristos în viața noastră de zi cu zi, vom avea ceva din bogățiile Sale de împărtășit sfinților pentru a-L savura colectiv de El în cadrul întâlnirilor.

Apoi, când alții dintre noi vor vedea această etalare bogată a lui Cristos, ei își vor da seama că Dumnezeu este printre noi, iar noi suntem locuința și împărăția Sa.

1 Cor. 14:26 indică faptul că, ori de câte ori venim la adunările bisericii, toți ar trebui să avem câte ceva.

Nu doar cei care sunt mai elocvenți sau care-L slujesc pe Dumnezeu cu timp integral ar trebui să fie pregătiți să împărtășească ceva; noi toți putem aduce ceva din bogăția lui Cristos.

Cu toții trebuie să acumulăm experiențe din Cristos și să avem un depozit bogat al Cuvântului Său în ființa noastră și trebuie să venim la adunările bisericii pentru a-L împărtăși altora pe acest minunat Cristos. C

ând venim împreună, putem împărtăși un psalm pentru a-L lăuda pe Domnul, o învățătură pentru a administra bogățiile lui Cristos pentru a-i hrăni și a zidi pe alții sau o revelație pentru a oferi viziuni despre scopul etern al lui Dumnezeu cu privire la Cristos ca mister al lui Dumnezeu și biserica în calitate de mister al lui Dumnezeu.

De asemenea, putem oferi o limbă ca semn necredincioșilor (v. 22) pentru ca aceștia să-L cunoască și să-L accepte pe Cristos, sau o interpretare.

Toate lucrurile trebuie făcute pentru zidire.

Totuși, nu ar trebui să ne gândim că trebuie să așteptăm o inspirație înainte de a vorbi pentru Domnul.

În loc să așteptăm să fim „mișcați de Duhul” sau „inspirați de Duhul Sfânt”, ar trebui pur și simplu să ne exersăm duhul și să ne eliberăm porțiunea din Cristos în adunările bisericii.

Când Îl savurăm pe Cristos zi de zi și câștigăm un depozit bogat a Cuvântului Său în ființa noastră, adunarea bisericii va fi plină de Dumnezeu și toate activitățile ei îl vor transmite și distribui oamenilor pe Dumnezeu pentru ca aceștia să poată fi infuzați cu Dumnezeu (1 Cor. 14:25).

Când un necredincios va intra în mijlocul nostru, ei vor vedea o asemenea etalare a acestui Cristos pe care L-am savurat și experimentat, și ei vor fi convinși și expuși și se vor pocăi și se vor întoarce la Domnul.

Adevărata închinare a lui Dumnezeu de către poporul Său este atunci când toți sfinții sunt plini de Cristos, strălucesc cu Cristos și Îl etalează pe Cristosul pe care L-au savurat și experimentat.

Când toți ne ostenim asupra lui Cristos în viața noastră de zi cu zi și apoi venim la întâlnirile bisericii cu Cristosul pe care L-am savurat și experimentat, vom străluci cu Cristos, iar alții vor vedea expresia lui Cristos printre noi.

Pe măsură ce acumulăm zilnic experiențele lui Cristos și câștigăm un depozit bogat a Cuvântului Său în ființa noastră, trebuie să mai facem un lucru: înainte de a veni la întâlnire, trebuie să ne pregătim.

Trebuie să venim la Domnul și să ne pregătim pentru întâlnire cu ceva din Domnul, fie din experiența noastră cu El, fie din savurarea noastră din cuvântul Său și părtășia cu El în rugăciune.

Trebuie să pregătim o porțiune din Cristos pentru a o împărtăși cu sfinții.

Apoi, după ce intrăm în întâlnire, nu ar trebui să așteptăm o inspirație; mai degrabă, ar trebui să ne exersăm duhul și să ne folosim mințile antrenate pentru a funcționa în a prezenta Domnului și sfinților ceea ce am pregătit (vv. 31-32).

Trebuie să funcționăm în adunări prin eliberarea porțiunii noastre din Cristos în vorbirea noastră pentru Domnul, pentru ca El să fie satisfăcut și să câștige gloria și pentru ca sfinții să fie iluminați, hrăniți și zidiți.

În acest fel Îl expunem pe Cristos și bogățiile lui Cristos se vor manifesta atât pentru ca Tatăl să fie satisfăcut, cât și pentru sfinții să fie alimentați.

Zi de zi ne ostenim asupra lui Cristos ca țară bună, culegem unele produse din bogățiile Sale și aducem aceste bogății la adunările bisericii pentru a le oferi lui Dumnezeu și a le pune înaintea sfinților.

Întâlnirea va fi apoi o savurare reciprocă a lui Cristos împărtășită de toți sfinții înaintea lui Dumnezeu și cu Dumnezeu pentru zidirea sfinților și a bisericii.

Doamne Isuse, vrem să Te savurăm în mod personal în viața noastră de zi cu zi, astfel încât să putem avea o savurare colectivă a lui ristos în întâlnirile noastre! Amin, Doamne, fie ca adunările noastre de biserică să fie pline de bogata etalare a Cristosului pe care L-au savurat și trăit toți sfinții! Fie ca toate activitățile bisericii să-L transmită pe Dumnezeu oamenilor pentru ca aceștia să fie infuzați cu Dumnezeu! Umple-i pe toți sfinții cu Cristos! Fie ca toți sfinții să-L emane pe Cristos și să-L etaleze pe Cristosui asupra căruia s-au ostenit în viața lor de zi cu zi. Amin, Doamne Isuse, fie ca toți să avem ceva de vorbit în cadrul întrunirilor, ca o jertfă de bună voie către Dumnezeu și pentru sfinți. Nu vrem să nu așteptăm inspirație, ci ne exersăm duhul pentru a vorbi despre Cristosul pe care L-am savurat și experimentat, astfel încât Dumnezeu să fie satisfăcut și sfinții să fie iluminați, hrăniți și zidiți! Câștigă o astfel de viață creștină și viață de întâlnire printre noi astăzi!