În calitate de credincioși în Cristos, suntem slujitori ai lui Dumnezeu, cei care-L slujesc pe El; motivația noastră interioară este să-L iubim pe Domnul și folosim darul Domnului pentru a zidi biserica, slujindu-i pe alții cu Cristos și administrându-L pe Cristos ca har pentru ei, îngrijindu-ne de ei cu inima iubitoare și iertătoare a Tatălui.
Domnul Isus a venit ca Sclav al lui Dumnezeu pentru a ne sluji nouă și pentru a-L sluji pe Dumnezeu; El ne-a lăsat un model despre ce înseamnă să fii un sclav al lui Dumnezeu.
Astăzi învățăm să-L slujim pe Domnul și să-i slujim pe sfinți, mai întâi de toate iubindu-L pe Domnul și iubindu-ne unii pe alții, căci slujirea noastră este în dragoste și din dragoste.
Iar pe măsură ce Îl iubim pe Domnul și ne iubim unii pe alții, ne exersăm duhul și căutăm să fim umpluți cu Duhul, astfel încât să putem avea ceva din Duhul pentru a le administra altora.
Singura cale prin care putem să-i slujim pe alții este să le administrăm ceva din Cristos. Fiecare dintre noi a primit niște daruri spirituale de la Domnul; aceste daruri nu sunt talente sau abilități naturale, ci o capacitate spirituală pe care Domnul a dat-o fiecărui membru al Trupului.
Pe măsură ce ne exersăm duhul și Îl savurăm pe Domnul, Îl experimentăm și cooperăm cu El în viața noastră de zi cu zi, ne dezvoltăm darurile spirituale și le folosim pentru zidirea Trupului.
Însă dacă suntem leneși, dacă „ne îngropăm talantul” așa cum a făcut sclavul nefolositor și leneș din Matei 25, nu vom fi răsplătiți de Domnul.
S-ar putea să fim astăzi în viața de biserică și să vedem cutare frate sau cutare soră slujindu-L pe Domnul și păstorindu-i pe cei noi și ne-am putea întreba de ce nu slujim și noi sau de ce nu-i păstorim pe alții.
Funcția noastră nu este prin numirea din partea altora; este determinată de măsura darului lui Cristos și de cooperarea noastră. Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos ca har, cu atât capacitatea noastră va crește.
Cu cât ne exersăm mai mult duhul pentru a-L savura pe Domnul și a ne împărtăși din bogățiile Sale în cuvântul Său, cu atât vom avea mai mult ceva de împărtășit cu alții pentru a-i administra pe Cristos altora.
Dar dacă nu suntem sârguincioși să-L contactăm pe Domnul, să fim în cuvântul Său și să ne împărtășim din bogățiile Sale, nu vom avea prea multe de oferit altora și s-ar putea să nu avem nici măcar o tragere de inimă pentru a-L sluji pe Domnul și pe sfinți.
Noi, cei care credem în Cristos, am fost mântuiți pentru a sluji; Cel care ne-a mântuit este Sclavul lui Dumnezeu și El Se reproduce în noi pentru ca noi să fim sclavi ai Domnului și ai sfinților.
Petru, Pavel, Ioan și apostolii au fost sclavi ai lui Dumnezeu și slujitori ai sfinților, căutând să-L administreze pe Cristos sfinților pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Suntem și noi la fel astăzi.
Îl slujim pe Domnul din dragoste pentru El, luându-L ca sursă și coordonându-ne cu membrele Trupului
Motivul interior al slujirii Domnului de către noi nu este datoria sau necesitatea; este dragostea noastră pentru El. Când Îl vedem pe Domnul, când Îl savurăm pe El și când ne deschidem către El și avem părtășie cu El, suntem atrași de El și Îl iubim.
Asemenea sclavului din Exod 21:5, vom dori să nu părăsim casa Sa, ci să rămânem robii Lui, căci Îl iubim pe Domnul și Stăpânul nostru. Îl slujim pe Domnul nu din cauza datoriei sau a necesității; Îi slujim pentru că Îl iubim.
În aspectul vieții, suntem fecioare care Îl iubesc pe Domnul și trăiesc pentru Domnul; în aspectul slujirii, suntem robi care Îl slujesc pe Domnul.
Îl putem sluji pe Domnul doar pentru că Îl iubim, căci motivul nostru interior pentru a-L sluji pe Domnul este dragostea noastră pentru El.
Însă atunci când pierdem dragostea noastră dintâi pentru Domnul, indiferent cât de mult Îl slujim pe Domnul, El nu este fericit cu noi, căci doar slujirea care vine din dragostea noastră pentru El contează înaintea Sa (Apocalipsa 2:4-5).
Biserica din Laodiceea a avut multă slujire și osteneală pentru Domnul, dar ei și-au pierdut dragostea dintâi; prin urmare, Domnul le-a cerut să se pocăiască și să se întoarcă la faptele dintâi care rezultă din dragostea dintâi.
Fie ca noi să ne pocăim înaintea Domnului iar și iar, permițându-I să strălucească asupra faptului că suntem căldicei și a lipsei noastre de dragoste față de El și fie ca noi să-L lăsăm pe Domnul să ne infuzeze cu Sine Însuși ca dragoste.
Când Îl iubim pe Domnul, Îi slujim cu credință și dragoste, căci în slujirea noastră către El, Îi oferim dragostea noastră.
În Ioan 21 vedem cum Domnul Isus a venit să vorbească cu Petru și să-i recâștige dragostea față de Domnul; Petru credea că Îl iubește pe Domnul, dar dragostea lui era atât de slabă încât s-a lepădat de El de trei ori.
Așadar, Domnul a venit să-i recâștige și să-i restaureze dragostea pentru Domnul și, din această dragoste, el putea să-L slujească pe Domnul.
Domnul ne întreabă pur și simplu astăzi: Mă iubești tu pe Mine? Dacă Îl iubim pe Domnul, vom păstori oile Lui, vom îngriji turma Lui și vom hrăni mieii Lui.
Slujirea Domnului de către noi ar trebui să pornească întotdeauna de la El ca sursă a binecuvântării, să fie prin El ca mijloc și putere și să fie pentru El spre gloria Lui (Romani 11:36; Numeri 18:1).
Pentru că Îl iubim pe Domnul, Îl luăm ca sursă; nu aducem propriul nostru zel, focul nostru făcut de noi înșine, ci Îl slujim cu focul de pe altar, focul și zelul Domnului.
Nu facem nimic de unii singuri, de la noi înșine sau pentru noi înșine; orice am face, facem din El, prin El și pentru El.
Poate că predicăm Evanghelia, vizităm un sfânt inactiv sau păstorim niște sfinți care sunt mai slabi în credință – toate acestea vin din El ca sursă și sunt pentru El.
Aceasta înseamnă că nu mergem să vizităm pe cineva pur și simplu pentru că trebuie sau pentru că nu am mai văzut acea persoană de mult timp; ne consultăm cu Domnul și, chiar dacă auzim că acea persoană are mare nevoie, depindem de Domnul în toate lucrurile.
Și Îl slujim pe Domnul cu toată ființa noastră, conform sfatului lui Dumnezeu, coordonându-ne cu membrele Trupului lui Cristos, căci slujirea noastră este în Trup și pentru Trup (Romani 12:1-2, 11; Faptele Apostolilor 13:36; 1 Corinteni 12:14-22).
Practic, depindem de Domnul la fel cum depindem de membrele Trupului.
Pe de o parte, Îl contactăm pe Domnul și facem toate lucrurile una cu El și din El; pe de altă parte, ne îndeplinim slujba în coordonare cu Trupul. Nu facem lucrurile independent sau în mod individualistic.
Există printre noi tendința ca, cu cât înaintăm în viața de biserică, cu atât știm mai mult cum să facem una și alta, știm cum să păstorim și știm cum să avem grijă de ceilalți, astfel încât să nu depindem de Domnul sau de Trup.
Pur și simplu ne obișnuim și câștigăm experiență, astfel încât s-ar putea să nu avem nevoie atât de mult de Domnul sau de Trup. O, Doamne!
Fie ca niciodată să nu fim într-o astfel de situație și fie ca niciodată să nu gândim în felul acesta; fie ca niciodată să nu devenim un lucrător independent.
Fie ca niciodată să nu luăm decizii de unii singuri sau să nu facem lucruri în noi înșine și de unii singuri.
Trebuie să fim uniți și să ne coordonăm împreună, fără să avem încredere în noi înșine pentru a îndeplini lucrarea Domnului, ci să rămânem în slujirea Domnului într-un mod coordonat.
Doamne Isuse, Te iubim și vrem să Te slujim! Amin, Doamne, motivul nostru interior pentru a Te sluji și pentru a-i sluji pe sfinți este că Te iubim! Tu ne-ai iubit, Te-ai jertfit pentru noi și ne-ai împărtășit dragostea Ta; noi Te iubim și Te slujim din dragoste față de Tine! Te luăm ca sursă a binecuvântării. Fie ca slujirea noastră să vină de la Tine și să fie prin Tine ca mijloc și putere. Fie ca servirea noastră adusă lui Dumnezeu să fie spre gloria Ta! Amin, Doamne, nu vrem să facem nimic în noi înșine, prin noi înșine sau pentru noi înșine în slujirea Ta. Pur și simplu vrem să fim una cu Tine, depinzând de Tine în toată slujirea noastră. O, Doamne, vrem să Te slujim conform sfatului lui Dumnezeu, coordonându-ne cu membrele Trupului. Salvează-ne de la a sluji într-un mod individualist. Fie ca noi să rămânem în părtășie și coordonare cu sfinții pe care i-ai pus alături de noi, ca să putem sluji în Trup și pentru Trup! Doamne, Te iubim, depindem de Tine și depindem de Trup în slujirea noastră adusă Ție!
Îi slujim pe alții cu Cristos și-L administrăm pe Cristos ca har altora
Există multe aspecte ale slujirii noastre aduse Domnului, iar unul dintre ele este văzut în Matei 24:45; Domnul ne-a pus în casa Lui ca să le dăm altora hrană la timpul potrivit.
El ne-a dat fiecăruia dintre noi un dar pentru a zidi biserica, slujindu-i pe alții cu Cristos și administrându-L pe Cristos ca har lor (Matei 25:27; 1 Petru 4:10; Coloseni 1:7; 4:12).
Fiecare dintre noi are un dar dat de Domnul; acest dar nu este o abilitate naturală de a vorbi sau un talent de a face una sau alta în ființa noastră naturală, ci un dar spiritual. Ni s-a dat darul de a vorbi în numele Domnului din savurarea Lui de către noi.
Nu ar trebui să acceptăm minciuna vrăjmașului conform căreia doar prezbiterii, frații slujitori și sfinții dăruiți pot funcționa vorbind în numele Domnului, dar noi nu o facem, deoarece suntem ca un „cartofior mic” fără niciun dar de a vorbi elocvent etc.
Mai degrabă, fie ca noi să ne bazăm pe cuvântul Domnului din Matei 25, unde El ne spune că fiecăruia dintre noi i s-a dat cel puțin un talant și avem darul spiritual pentru însărcinarea noastră de la Domnul.
Domnul ne-a dat două categorii de lucruri: bunurile Sale (biserica cu toți credincioșii) și talanții, darurile spirituale. Fiecare dintre noi are un dar de la Domnul și trebuie să practicăm zilnic savurarea Domnului pentru a ne cultiva darul, a ne dezvolta darul și a ne exersa darul.
Trebuie să slujim ca preoți lucrători ai Evangheliei lui Dumnezeu, mântuindu-i pe păcătoși pentru a-i oferi lui Dumnezeu ca sacrificii acceptabile și, în cele din urmă, a-i prezenta pe deplin maturi în Cristos (Romani 15:16; 12:1; Coloseni 1:28).
Îl slujim pe Domnul folosind darul Domnului, slujindu-i pe alții cu Cristos, ajutându-i mai întâi să fie mântuiți prin Evanghelie și apoi păstorindu-i și perfecționându-i până când îi putem prezenta pe deplin maturi în Cristos.
Trebuie să le oferim altora pe Cristos ca hrană spirituală la timpul potrivit (Matei 24:25).
Cum putem da hrană altora dacă noi înșine nu avem suficientă hrană? Trebuie să-L contactăm zilnic pe Domnul, să-L savurăm în Cuvânt și să obținem hrana spirituală, hrana de care avem nevoie și chiar o porție suplimentară de hrană spirituală pentru a o da și altora.
Așa cum mamele știu cum să gătească alimentele pentru a oferi hrană excelentă familiei lor, tot așa trebuie să învățăm să gătim alimentele spirituale din cuvântul lui Dumnezeu și să cooperăm cu Domnul în viața noastră de zi cu zi, astfel încât să putem da și altora hrană la momentul potrivit.
Trebuie să-L vorbim pe Cristos la tot felul de oameni zilnic, la timp și nela timp (Faptele Apostolilor 5:42; 8:4; 2 Timotei 4:2). La timp și nela timp, trebuie să ne exersăm să vorbim în numele Domnului.
Iar când venim la adunările bisericii, trebuie să ne străduim cu disperare să ne formăm obiceiul de a vorbi în adunări (1 Corinteni 14:26, 4-5, 12, 31). Vorbim în adunări nu pentru a arăta altora ceea ce știm și cât citim din Cuvânt în timpul săptămânii; din contră, vorbim pentru zidirea bisericii.
Când ne întâlnim, acesta este un timp potrivit în care putem vorbi în numele Domnului și să-L vorbim pe Domnul întru alții.
S-ar putea să credem că nu știm să vorbim atât de bine sau ne putem compara cu fratele Cutare sau cu sora Cutare; totuși, indiferent cât de mult ne bâlbâim în vorbire și cât de mult uităm ce să spunem, trebuie să exersăm pentru a le da altora hrană.
Aceasta înseamnă că trebuie să luăm zilnic calea ostenelii asura cuvântului Domnului pentru a obține bogățiile lui Cristos și trebuie să-L experimentăm pe Cristos, astfel încât aceste bogății să poată fi introduse în ființa noastră.
Nu putem lua doar “o cafea și o gogoașă la micul dejun”; trebuie să învățăm să mâncăm un mic dejun spiritual sănătos, astfel încât să putem fi creștini sănătoși care au ceva din Cristos pentru a le administra și altora.
Trebuie să fim sârguincioși să-L căutăm pe Domnul în cuvântul Său, astfel încât să putem pregăti și servi mâncare bună atunci când venim la întâlnirile bisericii.
Când venim la întâlnirea de la Masa Domnului, la întâlnirea de rugăciune și la întâlnirile de casă, trebuie să avem ceva din Cristos pregătit și gata pentru a le administra altora pentru a fi alimentați. Așa Îl slujim pe Domnul, dând hrană celor din casa Lui la timpul potrivit.
Timpul întâlnirii este unul dintre momentele potrivite pentru a le da hrană altora.
Trebuie să avem grijă de oameni cu inima iubitoare și iertătoare a Tatălui nostru Dumnezeu și cu duhul păstoritor și căutător al Mântuitorului nostru Cristos (Ioan 21:15-17; 1 Corinteni 12:31b; 13:4-8, 13).
Cea mai bună cale, cea mai excelentă cale pentru noi de a fi orice și de a face orice pentru zidirea Trupului lui Cristos, este dragostea.
În primul rând, motivul slujirii noastre este dragostea noastră pentru Domnul și, în final, și pe tot parcursul slujirii noastre, trebuie să avem grijă de oameni cu inima iubitoare și iertătoare a Domnului.
Fie ca noi toți să alegem cea mai excelentă cale de a sluji, de a face orice și de a fi orice în viața bisericii pentru zidirea bisericii. Fie ca noi să alegem calea dragostei atunci când facem orice în biserică.
Doamne Isuse, vrem să folosim darul spiritual pe care ni l-ai dat pentru a zidi biserica astăzi! Amin, Doamne, vrem să-i slujim pe alții cu Cristos și să-L administrăm pe Cristos ca har lor. Aleluia, fiecare dintre noi are un dar spiritual dat de Domnul și ne putem dezvolta darul petrecând timp cu Domnul pentru a-L savura pe El și a-L câștiga! Amin, Doamne, ne dăm Ție pentru a sluji ca preoți lucrători ai evangheliei lui Dumnezeu, mântuindu-i pe păcătoși pentru a-i oferi lui Dumnezeu ca jertfe acceptabile! Te iubim, Doamne, și vrem să Te slujim și să-i slujim pe sfinți cu inima iubitoare și iertătoare a Tatălui, astfel încât să-i putem prezenta pe cei aflați în grija noastră pe deplin crescuți în Cristos! Venim la Tine, Doamne, și vrem să Te savurăm și să obținem hrană spirituală de la Tine. Vrem să le oferim altora pe Cristos ca hrană spirituală la timpul potrivit. Amin, Doamne, fie ca toți să ne dezvoltăm obiceiul de a vorbi pentru Tine și de a Te vorbi în întâlniri! Fie ca noi să cooperăm cu Tine pentru a-L vorbi pe Cristos la tot felul de oameni zilnic, la timp și nela timp! Fă-ne robi credincioși și prudenți ai lui Dumnezeu!
