Cristos Se răspândește în noi

Prin multe necazuri intrăm în deplina savurare a lui Cristos ca împărăție

23/01/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Împărăția lui Dumnezeu, pe care o predicăm ca evanghelie, este răspândirea lui Cristos ca viață în credincioșii Săi pentru a forma un domeniu în care Dumnezeu domnește în viața Sa.

Trebuie să continuăm în credință, realizând că prin multe necazuri trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu, căci întreaga lume este împotriva savurării Cristosului înviat de către noi ca împărăție a lui Dumnezeu. O, Doamne Isuse!

Cartea Fapte are multe aspecte importante, inclusiv aspecte legate de Trinitatea Divină și împărăția lui Dumnezeu. Trinitatea Divină este structura cărții Fapte; dacă citim această carte, ne dăm seama că, capitol după capitol, lucrarea Trinității Divine este dezvăluită pentru îndeplinirea economiei lui Dumnezeu din Noul Testament.

Nu doar discipolii lui Cristos se coordonau și făceau tot posibilul să predice evanghelia, astfel încât vestea bună să se răspândească. Mai mult, Tatăl, Fiul și Duhul au fost pe deplin implicați în mișcarea, lucrarea, vorbirea și acțiunea discipolilor lui Cristos.

Apostolii și discipolii nu mergeau doar încoace și încolo ca să predice Evanghelia și să întemeieze biserici, fie accidental, fie într-un mod organizat; mai degrabă, Cristos vorbea și se mișca prin ei, discipolii fiind umpluți cu Duhul Sfânt, iar împărăția lui Dumnezeu era predicată ca evanghelie care urma să fie extinsă pe pământ.

Mai mult, trebuie să ne dăm seama că împărăția lui Dumnezeu este subiectul principal al predicării apostolilor din Fapte. Domnul Isus a petrecut patruzeci de zile după învierea Sa, apărând înaintea discipolilor și vorbindu-le despre lucrurile referitoare la împărăția lui Dumnezeu.

Acest lucru arată că împărăția va fi subiectul principal al predicării apostolilor în misiunea lor viitoare de după ziua cincizecimii. După ce discipolii au fost botezați cu Duhul Sfânt revărsat ca putere a lor, ei L-au propagat pe Cristosul înviat prin Duh pentru producerea bisericilor, împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu îl are ca realitate pe Cristosul înviat; apostolii L-au predicat pe Cristosul înviat ca evanghelie, iar împărăția lui Dumnezeu a fost extinsă.

În cărțile dinaintea cărții Fapte, în Evanghelii, vedem cum Cristos a venit ca împărăția lui Dumnezeu, chiar ca sămânța împărăției, și S-a semănat în om ca sămânța împărăției. Apoi, în cartea Fapte, vedem cum această sămânță a împărăției a fost propagată și semănată peste tot, atât în Iudeea, cât și în Samaria și până la marginile pământului, pentru ca împărăția lui Dumnezeu să fie lărgită. Aleluia!

Cristos Se răspândește în noi ca împărăție până când ne împărtășim din împărăție astăzi, moștenim împărăția în epoca viitoare și savurăm împărăția ca binecuvântare veșnică!

Împărăția lui Dumnezeu, în sensul vieții, este Cristos Însuși; Cristos a venit ca sămânța împărăției pentru a se semăna în pământul inimii noastre și El crește în noi pentru a deveni împărăția lui Dumnezeu în noi.

Împărăția lui Dumnezeu nu este ceva ce vedem în exterior, ci ceva în interiorul nostru. Însuși Domnul Isus este Cel care S-a semănat ca sămânță a vieții în noi, credincioșii în Cristos, pentru a se dezvolta într-un domeniu în care Dumnezeu să poată domni ca împărăția Sa în viața Sa divină (2 Petru 1:3-11).

Cum putem intra în această împărăție? Pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al vieții divine, oamenii trebuie să se pocăiască de păcatele lor și să creadă în Evanghelie, pentru ca păcatele lor să fie iertate și pentru ca ei să poată fi regenerați de Dumnezeu pentru a avea viața divină, care corespunde naturii divine a acestei împărății (Marcu 1:15; Ioan 3:3, 5).

Putem intra în împărăția lui Dumnezeu prin pocăință și credință în Cristos. Când predicăm evanghelia împărăției astăzi, cei care o aud trebuie să se pocăiască. Da, este necesar să-L chemăm pe Domnul, dar pe măsură ce chemăm numele Domnului, trebuie să ne dăm seama că suntem păcătoși, avem nevoie de o întoarcere, de o schimbare completă, chiar de o schimbare a minții, ca să ne pocăim.

Când cineva crede în Domnul, trebuie să-l conducem într-o relație personală cu Domnul, pentru a-I permite întotdeauna Domnului să strălucească asupra lui, astfel încât să se pocăiască.

Trebuie să existe curățarea trecutului și tratarea tuturor păcatelor și fărădelegilor asupra cărora Domnul strălucește. Pentru ca noi să rămânem în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să continuăm să ne pocăim înaintea Domnului zi de zi, pe măsură ce El strălucește asupra noastră. Ne pocăim, mărturisim și El iartă; El uită și ce iartă.

Toți credincioșii în Cristos pot împărtăși din împărăție în epoca bisericii pentru a-L savura pe Dumnezeu în dreptatea, pacea și bucuria Lui în Duhul Sfânt (Romani 14:17).

După ce intrăm în împărăția lui Dumnezeu prin pocăință și credință în Cristos, acum trebuie să trăim în această împărăție; împărăția din această epocă este viața de biserică, unde Îl savurăm pe Dumnezeu în dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt.

Îl luăm pe Cristos ca dreptate a noastră, Îl savurăm ca pace a noastră și Îl avem ca bucurie; trăim viața de biserică în dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. Trebuie să învățăm să trăim în duhul nostru contopit zi de zi, fiind conduși de viața divină, astfel încât să putem trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu astăzi.

Împărăția lui Dumnezeu este în duh; când suntem în duhul nostru, suntem în împărăție, dar când nu suntem în duhul nostru, nu suntem în împărăția lui Dumnezeu în realitate.

În adâncul duhului nostru, Cristosul atotinclusiv este contopit cu duhul nostru și, în cele din urmă, vom ajunge să fim conștienți că în adâncul nostru avem dreptate, avem pace și avem bucuria lui Dumnezeu; acesta este momentul în care Domnul ne poate separa sufletul de duhul nostru.

Împărăția lui Dumnezeu va deveni împărăția lui Cristos și a lui Dumnezeu, pentru ca credincioșii biruitori să o moștenească și să o savureze în epoca viitoare a împărăției, astfel încât să poată domni împreună cu Cristos timp de o mie de ani (vezi 1 Corinteni 6:9-11; Galateni 5:19-21; Efeseni 5:5; Apocalipsa 20:4, 6).

Vrem să fim parte din aceasta, intrând în manifestarea împărăției în epoca viitoare, să domnim și să guvernăm împreună cu Cristos! Amin!

Ca împărăție veșnică, împărăția lui Dumnezeu va fi o binecuvântare veșnică a vieții eterne a lui Dumnezeu pentru ca toți cei răscumpărați de Dumnezeu să o savureze în cerul nou și pământul nou pentru veșnicie (Apocalipsa 21:1-4; 22:1-5, 14, 17).

Pentru veșnicie, cu toții vom savura împărăția lui Dumnezeu ca o binecuvântare veșnică; cu toate acestea, vrem să fim în manifestarea împărăției în epoca viitoare!

De aceea, în relația noastră personală cu Domnul, trebuie să luăm o decizie înaintea Domnului pentru a trata tot ceea ce El strălucește asupra noastră, astfel încât să putem domni împreună cu El. În special, trebuie să tratăm cu Domnul în ceea ce privește vorbirea noastră.

De multe ori rostim cuvinte, ne exprimăm și rostim ceea ce simțim și gândim; cu toate acestea, este posibil să nu fim conștienți că fiecare cuvânt pe care l-am rostit este înregistrat și va fi ascultat din nou când vom sta la scaunul de judecată al lui Cristos. O, Doamne!

Nu ar trebui să fim introspectivi în legătură cu acest lucru sau să încercăm să ne analizăm sau să ne oprim din a spune una sau alta, ci să-I cerem Domnului să ne lumineze cu privire la vorbirea noastră și la cuvintele pe care le rostim.

Trebuie să lăsăm ca lumina Sa să strălucească asupra noastră și să ne expună și trebuie să fim în cuvântul Său, astfel încât să fim înnoiți și să vorbim una cu El.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în noi ca sămânță a împărăției pentru a crește în noi și a Te dezvolta într-un domeniu în care Dumnezeu poate domni și stăpâni în viața divină! Ne pocăim, Doamne, și credem în Tine. Strălucește asupra noastră; mărturisim ceea ce lumina Ta expune și ne deschidem Ție pentru mai multă lumină. Aleluia, suntem regenerați de Dumnezeu pentru a avea viața divină care se potrivește cu natura divină a împărăției lui Dumnezeu! Ne exersăm duhul pentru a ne împărtăși din împărăție în această epocă pentru a-L savura pe Dumnezeu în dreptatea, pacea și bucuria Lui în Duhul Sfânt! Amin, Doamne, vrem să trăim conform vieții și naturii divine, dezvoltând virtuțile în natura divină, astfel încât să putem moșteni și să savurăm împărăția lui Dumnezeu și a lui Cristos în epoca viitoare! O, Doamne, fă-ne biruitorii Tăi, cei care vor domni împreună cu Tine timp de o mie de ani în mileniu! O, slavă Domnului, împărăția lui Dumnezeu va fi o binecuvântare veșnică a vieții eterne a lui Dumnezeu pentru ca toți cei răscumpărați de Dumnezeu să o savureze în cerul cel nou și pe pământul cel nou pentru veșnicie!

Prin multe necazuri, intrăm în deplina savurare a lui Cristos ca împărăție

În Fapte 14:22, Pavel a întărit sufletele discipolilor, îndemnându-i să rămână în credință și spunând că prin multe necazuri trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu. Trebuie să ne dăm seama că prin multe necazuri intrăm în împărăția lui Dumnezeu, căci toată lumea se împotrivește intrării noastre în ea.

Toată lumea de astăzi Îl urăște pe Dumnezeu și împărăția Lui și se opune intrării poporului lui Dumnezeu în savurarea deplină a lui Cristos ca împărăție. Satan folosește tot ce există în lume, inclusiv lucruri aparent bune, cum ar fi religia, etica, moralitatea și filosofia, pentru a ne distrage de la savurarea deplină a lui Cristos ca împărăție a lui Dumnezeu.

În zilele primilor discipoli, Satan a folosit iudaismul pentru a-i uzurpa și a-i împiedica pe credincioși să intre în împărăția lui Dumnezeu. Iudaismul a fost ceva inventat de om pe baza cuvântului lui Dumnezeu și a devenit ceva care i-a împiedicat pe primii credincioși să-L savureze pe Cristos pe deplin.

Așadar, Pavel a trebuit să scrie multe epistole pentru a expune aspect după aspect al iudaismului, pe care Satan l-a folosit pentru a-i distrage pe credincioși de la a-L savura pe Cristos ca realitate.

De-a lungul epocilor, Satan a folosit catolicismul, protestantismul și islamul, împreună cu multe alte forme de religie, pentru a împiedica poporul lui Dumnezeu să intre în savurarea deplină a Cristosului atotinclusiv ca împărăție a lui Dumnezeu. O, Doamne Isuse!

Deoarece întreaga lume se opune intrării noastre în împărăție, trebuie să ne dăm seama că, pe măsură ce continuăm în credință, prin multe necazuri, trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu. Sunt multe necazuri prin care trecem, dar nu ar trebui să ne descurajăm, căci suntem pe cale să intrăm în împărăție (2 Corinteni 6:4).

Trebuie să-I cerem Domnului îndurarea și harul Său zi de zi pe măsură ce trecem prin necazuri. Încă nu am intrat în savurarea deplină a lui Cristos ca împărăție a lui Dumnezeu, dar suntem pe cale. Fie ca noi să intrăm în domeniul savurării depline a Cristosului înviat și înălțat ca împărăție a lui Dumnezeu.

Am auzit evanghelia despre Cristosul înviat, Îl savurăm pe acest Cristos ca fiind lucrurile sfinte și credincioase, ca fiind harul lui Dumnezeu, viața veșnică și ca Duhul atotinclusiv și dătător de viață.

Cristosul nostru este atât de bogat și minunat! Pe măsură ce-L savurăm pe Cristos, pe măsură ce ne exersăm duhul pentru a intra în deplina savurare a lui Cristos ca împărăție a lui Dumnezeu, necazurile vin în calea noastră.

Nu ar trebui să fim surprinși sau supărați când vedem că persecuția și necazul sunt porțiunea noastră în timp ce căutăm să intrăm în împărăție (1 Petru 4:12). Prin toate aceste necazuri, trebuie să ne străduim să intrăm în domeniul deplinei savurări a Cristosului înviat și înălțat ca împărăție a lui Dumnezeu.

Pe măsură ce savurăm un astfel de Cristos, vom fi sub stăpânirea divină; spontan, devenim împărăția lui Dumnezeu, care este viața de biserică adecvată. Amin!

Pe măsură ce ne îndeplinim slujba de a-L propaga pe Cristosul înviat ca împărăție a lui Dumnezeu, împărăția diavolului este supărată și se ridică împotriva noastră.

Fiecare oraș și loc în care oamenii trăiesc astăzi este împărăția diavolului; pe măsură ce-L predicăm pe Cristosul înviat și intrăm în savurarea deplină a Cristosului atotinclusiv, ducem bătălia pentru împărăția lui Dumnezeu.

Întregul pământ este împărăția întunericului, dar noi, cei care credem în Cristos, alegem să rămânem în lumină și să răspândim împărăția lui Dumnezeu.

Fie ca noi să ne dăm seama că o luptă se dă între Dumnezeu și Satan. Fie ca noi să rămânem de partea lui Dumnezeu, făcând toate lucrurile pentru a fi absolut în împărăția lui Dumnezeu și a nu fim niciodată implicați în împărăția întunericului.

În Fapte 19, în special, vedem că Satan luptă împotriva răspândirii împărăției lui Dumnezeu pe pământ; lucrarea prevalentă pentru propagarea lui Cristos este o luptă, o bătălie, pentru împărăția lui Dumnezeu (vv. 23-41).

Domnul tânjește și se roagă pentru noi ca să creștem în viață, să aplicăm crucea asupra cărnii, sinelui și constituției naturale, astfel încât să avem o conștiență Trupului și să participăm la războiul spiritual.

Fie ca noi să ducem mai departe o lucrare prevalentă, fiind conștienți că vom fi atacați de vrăjmaș și realizând că prin multe necazuri vom intra în împărăția lui Dumnezeu, domeniul deplinei savurări a lui Cristos!

Fie ca noi să nu ne temem de aceasta. Fie ca noi să nu ne descurajăm când vin necazurile. Fie ca noi să nu ne descurajăm când suntem atacați. Mai degrabă, fie ca noi să fim încurajați, căci necazurile noastre ne ajută să intrăm în împărăția lui Dumnezeu, ca să putem fi în deplina savurare a lui Cristos ca împărăție a lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, fă-ne să realizăm că prin multe necazuri vom intra în împărăția lui Dumnezeu. Fie ca să avem aceeași minte ca Cristos, fiind gata să suferim și să fim una cu Dumnezeu în suferința noastră. Salvează-ne, Doamne, de orice ne distrage de la a intra în deplina savurare a lui Cristos ca împărăție a lui Dumnezeu. Vrem să Te savurăm astăzi. Vrem să Te savurăm ca har, ca viață veșnică și ca Duh atotinclusiv și dătător de viață, ca să putem fi astăzi în domeniul împărăției lui Dumnezeu. O, Doamne, fie ca noi să nu ne temem de opoziție și atacuri din partea inamicului. Fie ca noi să avem o slujbă prevalentă pentru propagarea lui Cristos, luptând bătălia pentru împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să ne îndeplinim slujirea de a-L propaga pe Cristosul înviat pe tot pământul, începând cu locul unde ne-ai așezat chiar acum! Suntem una cu Tine, Doamne, și vrem să fim pe deplin în lumină, trăind pe deplin în împărăția lui Dumnezeu. Nu vrem să fim implicați în nimic din împărăția întunericului. Amin, Doamne Isuse, nu suntem descurajați sau înspăimântați când vedem atacurile vrăjmașului și necazurile care vin în calea noastră; suntem încurajați, căci prin multe necazuri trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Through Many Tribulations we Enter into the full enjoyment of Christ as the Kingdom, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 8 cu tema: Trinitatea divină și împărăția lui Dumnezeu (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Răspândirea bisericii prin creșterea vieții lui Cristos rezolvă orice problemă

29/12/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Principiul fundamental al bisericii este că biserica este universală și eternă, așadar biserica trebuie să se răspândească constant pe pământ; răspândirea bisericii este adusă de creșterea vieții Domnului și de curgerea Lui, iar atunci când biserica se răspândește, orice concepții eronate sunt spulberate și orice îngustime a minții este eliminată. Amin!

Slavă Domnului pentru Dumnezeul nostru care curge mereu, se răspândește mereu și crește mereu! Dumnezeu curge din veșnicie în timp și, în timp, El curge până când va curge până în Noul Ierusalim!

Și curgerea lui Dumnezeu este una; Dumnezeu are un singur curent divin, care este curentul divin al vieții Sale, părtășia vieții și curentul lucrării Sale.

Orice face Dumnezeu este un singur lucru; în fiecare epocă, El a făcut un singur lucru, curgând într-un mod particular, iar noi trebuie să ne unim cu curentul divin și să rămânem în curentul vieții divine.

Slavă Domnului că, prin regenerare, curentul divin a ajuns la noi, iar acum Dumnezeul Triunic curge în noi. Ce miracol este acesta că Dumnezeul Triunic a venit în noi pentru a curge în ființa noastră și, de asemenea, pentru a curge din noi!

Dumnezeu Tatăl este sursa, Cristos Fiul este cursul, iar Duhul ne dă viață. Fie ca noi să-L lăsăm pe Domnul să curgă în noi astăzi și în fiecare zi!

Cartea Fapte ne arată că există un singur curent divin, care a început în ziua cincizecimii în Ierusalim și a curs spre Samaria, Antiohia, Asia, Europa și până la marginile pământului.

Când curentul divin curge într-un loc, viața lui Dumnezeu este acolo, oamenii regenerați intră în părtășia Trupului, iar mărturia lui Isus este prezentă, căci lucrarea lui Dumnezeu este prezentă. Slavă Domnului!

Modul în care ne putem menține în curgerea divină, în unicul curent divin, este dându-I Domnului preeminența în ființa noastră și iubindu-L.

Trebuie doar să-L iubim pe Domnul Isus și să-I acordăm primul loc. Când Îi acordăm Domnului primul loc, El are o cale de a curge în ființa noastră și de a ne umple cu Sine Însuși și, de asemenea, El va curge din noi pentru a ajunge la alții ca râu divin.

Fie ca noi să ne dăruim Domnului astăzi pentru a fi înflăcărați în dragostea noastră pentru El și pentru a-L iubi cu dragostea cea dintâi. Fie ca noi să plătim prețul de a-I da Domnului preeminența în toate lucrurile, astfel încât El să poată curge în noi și din noi, pentru ca râul divin să ajungă la atât de mulți alții din jurul nostru!

Biserica este universală și eternă: biserica trebuie să se răspândească constant prin creșterea vieții Domnului și revărsarea vieții Sale

Dacă citim cartea Fapte, vom vedea că principiul de bază al bisericii este că nu este doar locală sau regională, ci eternă și universală, așa că biserica trebuie să se răspândească constant pe pământ (Fapte 1:8; 8:1; 9:31).

Încă de la început, Domnul Isus le-a spus discipolilor Săi că vor primi putere atunci când Duhul Sfânt va veni peste ei și că vor fi martorii Lui atât în Ierusalim, cât și în toată Iudeea și Samaria și până la marginile pământului.

Domnul Isus a intenționat ca biserica să se răspândească tot timpul, chiar până la marginile pământului. După ce biserica a fost formată la ziua cincizecimii, ea s-a răspândit constant în ultimii două mii de ani și se răspândește și astăzi.

Biserica a fost formată în Ierusalim, dar nu a rămas acolo; biserica este universală, așa că biserica trebuie să se răspândească. Răspândirea bisericii nu se face conform metodelor, planurilor sau organizării omenești; răspândirea bisericii nu este realizată de mâini omenești.

Mai degrabă, răspândirea bisericii este adusă de creșterea vieții Domnului și de revărsarea vieții Domnului, de revărsarea vieții (Efeseni 4:16; Ioan 7:37-39; Fapte 2:42, 46-47; 5:20; 6:4, 7; 12:24; 19:20).

Putem mărturisi că atunci când Domnul crește în noi și curge în noi și din noi putem predica Evanghelia și să-L revărsăm la alții. Uneori, poate vrem să predicăm Evanghelia mult, dar Domnul stabilește anumite limite; alteori, Domnul vrea să curgă din noi, iar noi Îl limităm. O, Doamne!

Dumnezeu vrea ca biserica să se răspândească. El vrea ca biserica să se răspândească atât de mult încât, în cazul primilor discipoli, El a permis să aibă loc o persecuție, astfel încât discipolii să fie împrăștiați și să meargă peste tot să predice Evanghelia.

Fie ca noi să vedem că răspândirea bisericii este adusă de creșterea vieții Domnului. Trebuie să lăsăm viața Domnului să crească în noi puțin câte puțin, zi de zi.

Pe măsură ce El crește în noi și strălucește în noi, moartea noastră este expusă și eliminată, întunericul nostru este îndepărtat, iar Domnul are o cale de a curge liber în noi și prin noi. Fie ca noi să-I cerem Domnului să crească în noi zi de zi și să facă toate celelalte lucruri să se retragă.

Fie ca noi să ne apropiem de El, să ne întoarcem inima spre El și să-I permitem să ne elibereze de păcat, să ne sprijine în slăbiciunea noastră și să facă să dispară orice întuneric în lumina Sa.

Fie ca zilnic să-I cerem Domnului să crească în noi și să ne dea partea de creștere în viață pentru ziua aceea. Și indiferent unde ne-am afla, fie ca să ne exersăm duhul pentru a vorbi în numele Domnului și a-L vesti pe Domnul.

Domnul vrea să răspândească biserica și face asta prin noi. El vrea să câștige pe unii dintre cei din jurul nostru. Poate că suntem la un eveniment special sau poate pur și simplu vorbim cu cineva pe stradă; în timp ce facem una și alta, fie ca să-L lăsăm pe Domnul să curgă în noi și să curgă din noi.

Domnul aranjează toate lucrurile și toate situațiile pentru ca noi să creștem în viața divină și, de asemenea, să răspândim viața divină altora, pentru ca biserica să crească.

În Fapte 5:20, îngerul care l-a eliberat pe Petru din închisoare i-a spus: „Du-te și vorbește cuvintele acestei vieți.” Noi avem această viață, viața divină; trebuie să stăm și să vorbim cuvintele acestei vieți.

Viața divină trebuie să fie atât de vizibilă și reală în noi încât chiar și îngerii să o poată vedea și să ne încurajeze să vorbim cuvintele acestei vieți.

Fie ca viața, lucrarea și vorbirea noastră să facă viața divină atât de reală și prezentă încât alții să creadă în Domnul Isus și să devină parte a răspândirii bisericii.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în noi ca viață pentru a ne regenera și a ne face parte din biserică, creșterea lui Cristos! Aleluia, biserica este eternă și universală, așa că biserica trebuie să se răspândească constant pe pământ! Amin, Doamne, crești în noi pentru răspândirea bisericii. Dă-ne porția de har de astăzi, ca să putem crește în viață pentru biserică. Fie ca să vedem că răspândirea bisericii este adusă de creșterea în viața Domnului și de revărsarea vieții Domnului! Amin, Doamne, crești în noi puțin mai mult astăzi. Curgi din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră și saturează ființa noastră interioară cu Tine însuți ca viață. Fie ca să existe multă creștere în viață astăzi. Fie ca să existe revărsarea vieții în noi și prin noi. Îți permitem să crești în noi și să te răspândești din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră. Crești în noi, Doamne dragă, și fie ca toate celelalte lucruri să se retragă. Fie ca inima noastră să fie zilnic mai aproape de Tine și fie ca noi să fim eliberați de păcat! Curgi în noi și curgi prin noi astăzi!

Când biserica se răspândește, concepțiile eronate sunt spulberate și îngustimea minții noastre este eliminată

Unul dintre efectele minunate ale răspândirii bisericii este expunerea și eliminarea lucrurilor negative și ciudate din noi și dintre noi. Când biserica începe să se răspândească, concepțiile eronate sunt spulberate!

Răspândirea bisericii poate străpunge multe bariere și poate elimina multe practici nedorite. Vedem acest lucru la începutul vieții de biserică din Ierusalim.

Când biserica a început să se răspândească, multe bariere au fost dărâmate, multe practici nedorite au fost expuse și eliminate, iar sfinții au fost mântuiți de la a fi înguști la minte.

În Ierusalim, mulți dintre sfinți au păstrat tradițiile și învățăturile Vechiului Testament, iar acest lucru i-au făcut să se închidă față de ceilalți. Într-un fel, s-au sigilat și i-au disprețuit pe ceilalți oameni și, mai rău, nu au comunicat cu ceilalți.

Între ei, au avut o oarecare creștere în viață și o creștere numerică, dar când a venit vorba de răspândirea bisericii, erau înguști la minte, chiar închiși la minte. O, Doamne!

Așa că Domnul a adus o persecuție și mulți dintre discipoli au fost împrăștiați în toată Iudeea și Samaria și, oriunde mergeau, predicau Evanghelia pentru a răspândi biserica.

Apostolul Petru a fost cel mai important apostol; el a avut viziunea misterului lui Dumnezeu și a auzit profețiile despre taina lui Cristos. Cu toate acestea, chiar dacă știa atât de multe și a văzut atât de multe, aproape că a adus biserica în limitele iudaismului.

În mintea lui, biserica aparținea Ierusalimului și evreilor și nu ar trebui să meargă în țările neamurilor sau la poporul neamurilor. Cu toate acestea, Domnul vrea ca biserica să se răspândească, așa că Domnul a trebuit să răzbească în Petru!

Când biserica începe să se răspândească, orice concepții eronate sunt spulberate, indiferent dacă concepțiile sunt regionale, rasiale sau reciproc discriminatorii (vezi 1 Corinteni 12:24; Coloseni 3:10-11).

Prin răspândirea bisericii este eliminată îngustimea noastră mentală. Nu ne dăm seama cât de înguști suntem și concentrați pe aspecte locale până când mergem să vizităm alte localități sau participăm la conferințe și instruri.

Este ușor să fii într-o biserică locală și să simți o aromă locală și un gust aparte, și chiar dacă biserica poate merge bine, este ușor să existe anumite practici în biserica noastră locală care ne disting de alte biserici. O, Doamne!

De aceea avem nevoie ca biserica să se răspândească și trebuie să acționăm în interesul Domnului! Când ne mutăm într-o altă localitate și aducem viața de biserică acolo, vom fi mântuiți de îngustimea noastră mentală și orice concepții eronate vor fi înlăturate!

Deoarece nu este ușor să răzbatem în concepțiile regionale din noi, biserica trebuie să se răspândească și mai mult! Și dacă nu ne mutăm pentru răspândirea Domnului, trebuie să ne integrăm vizitând alte biserici locale, participând la conferințe și omogenizându-ne cu alți sfinți din regiunile și localitățile lor.

Acest lucru ne va salva de a fi închiși la minte și vom pierde gustul și aroma locală din localitatea noastră. Putem proveni dintr-o anumită țară sau zonă a țării unde oamenii vorbesc într-un anumit fel și cu un anumit accent; putem, de asemenea, să însușim anumite practici pe care numai noi le facem în biserica noastră locală.

Nu există britanic în omul nou, nici californian sau texan. Nu există polonez, german și american în omul nou, nici grec, evreu, coreean, chinez sau portughez.

Cristos trebuie să devină toți și în toți, iar pentru aceasta trebuie să creștem în viață, să fim umpluți cu El și să-I permitem să curgă. Chiar mai mult, trebuie să răspândim biserica și să fim parte a răspândirii bisericii!

În Fapte 8 vedem în special primul pas în împrăștierea discipolilor – mai întâi, au fost împrăștiați în Samaria (vv. 1-25). Evreilor ortodocși nu le plăceau samaritenii pentru că erau un popor mixt; erau evrei amestecați cu neamurile. În ochii lor, a fi samaritean era mai rău decât a fi parte dintre neamuri.

Dar Domnul a răzbit prin concepțiile și îngustimea minții discipolilor și a răspândit evanghelia în Samaria pentru a-i mântui pe mulți dintre ei!

Filip a predicat evanghelia, apostolii au venit și s-au rugat pentru samariteni, iar Duhul Sfânt s-a coborât imediat peste ei; prin urmare, Dumnezeu a confirmat răspândirea bisericii!

Dumnezeu vrea ca biserica să se răspândească la toți oamenii, de la Ierusalim până la Samaria și până la marginile pământului.

Al doilea pas al răspândirii bisericii, văzut în Fapte 8, a fost prin faptul că Filip a fost călăuzit de Duhul Sfânt să predice evanghelia famenului etiopian (vv. 26-39).

Evreii nu s-au gândit niciodată că Dumnezeu îi va chema pe neamuri să audă evanghelia, să primească mântuirea și să devină parte a bisericii.

Într-o zi, însă, un înger al Domnului a venit la Filip și i-a spus să meargă spre sud pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza și apoi să se apropie de carul famenului etiopian.

El a urmat îndrumarea Domnului și a început o conversație cu famenul și, începând de la Scriptura pe care o citea, i-a predicat evanghelia famenului și chiar l-a botezat.

Apoi, mai târziu, a fost luat de Duhul și a plecat. Ce minunat! Domnul vrea să răspândească! Cel mai probabil, prin famenul etiopian, Domnul a avut o cale de a aduce evanghelia în Africa!

Doamne Isuse, ai Tu o cale de a crește în noi și de a răspândi biserica pe tot pământul! Amin, Doamne, fie ca noi să fim una cu Tine pentru răspândirea bisericii pe pământ astăzi. Fie ca noi să permitem vieții Tale în noi să crească și fie ca Te lăsăm să curgi în noi și din noi pentru răspândirea bisericii. Fie ca, Doamne, să expui și să spulberi orice concepții eronate pe care le-am putea avea. Fie ca implicarea noastră în evanghelie pentru răspândirea bisericii să expună și să înlăture orice concepții regionale, rasiale sau reciproc discriminatorii! Fie ca toată îngustimea noastră la minte să fie eliminată! Fie ca Cristos să fie toți și în toți, în noi și printre noi! O, Doamne, vrem să Te lăsăm să crești în noi și să Te răspândești prin noi! Fie ca noi să urmăm călăuzirea Duhului în toate lucrurile pentru a vorbi altora, a le predica Evanghelia și chiar a ne muta în locul unde vrei Tu să răspândești biserica! Amin, Doamne, curgi în noi, curgi în noi și curgi din noi în mulți ființe umane pentru răspândirea bisericii de astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Spreading of the Church by the Growth of Christ’s Life deals with Any Problems, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 5 cu tema: Să ne păstrăm în singura curgere a lucrării Domnului pentru răspândirea bisericii și să primim îndurarea Domnului ca să fim mântuiți de uneltirile lui Satan (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Dumnezeul Triunic va da viață trupului nostru muritor prin Duhul Său care locuiește înăuntrul nostru

28/11/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Dumnezeul Triunic a trecut printr-un proces pentru a deveni un Duh dătător de viață care a venit în duhul nostru pentru a se împărtăși în noi și a face duhul nostru viață, și El se răspândește în mintea noastră pentru a face mintea noastră viață, și El va da viață și trupului nostru muritor pentru a ne face viață chiar și în trupul nostru, înghițind întreaga noastră ființă în viața Sa! Slavă Domnului!

Ce minunat Cristos locuitor lăuntric avem! Slavă Domnului că ne-a dezvăluit să-L vedem pe Cristos, care nu numai că a venit să moară pentru păcatele noastre și să ne răscumpere înapoi la Dumnezeu, ci, mai mult decât atât, a venit în noi pentru a ne regenera și a locui în noi.

Toate acestea sunt revelate în Romani capitolul 8, care poate fi considerat punctul central al întregii Biblii și centrul universului. Acest capitol dezvăluie că Dumnezeul Triunic a trecut printr-un proces pentru a deveni legea Duhului vieții în duhul nostru, dându-ne viața divină nouă, credincioșilor în Cristos, pentru trăirea noastră. Aleluia!

Modul în care Dumnezeu Își împlinește economia pentru a obține expresia Sa corporativă în umanitate este prin a fi Duhul atotinclusiv dătător de viață, ca finalizare supremă a Dumnezeului Triunic!

Prin faptul că El e Duhul, Dumnezeu ne face la fel ca Cristos în viață, natură și expresie, dar nu în Dumnezeire. Slavă Domnului! Noi, cei care credem în Cristos, nu suntem în carne, ci în duh, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuiește înăuntrul nostru.

Locuiește Duhul lui Dumnezeu în noi? Da, Duhul este în duhul nostru, contopit cu duhul nostru ca un singur duh; totuși, permitem Duhului lui Dumnezeu să locuiască în noi? Când permitem Duhului lui Dumnezeu să locuiască în toate părțile ființei noastre lăuntrice, vom fi în duh și nu în carne.

Însă dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, nu este din El; aceasta ne arată că faptul de a fi a lui Cristos depinde de Duhul Său. Noi avem Duhul lui Cristos, care este Duhul lui Dumnezeu, deci suntem din Cristos; Îi aparținem lui Cristos.

Duhul împreună cu duhul nostru este Duhul triunic al Dumnezeului Triunic, finalizarea Dumnezeului Triunic procesat care vine în duhul nostru prin regenerare pentru a Se contopi cu noi. Slavă Domnului că Cristos este în noi și, deși trupul nostru este mort din cauza păcatului, duhul nostru este viață din cauza dreptății.

O treime din ființa noastră, partea cea mai interioară a ființei noastre, duhul nostru contopit, este viață. Da, trupul are moarte în el, căci Satan, ca păcat, locuiește în trupul nostru, dar, în același timp, duhul nostru este viață pentru că Dumnezeu în Cristos, ca Duh, locuiește în duhul nostru! Ce minunat e că duhul nostru este viață!

Pe măsură ce ne fixăm mintea pe duhul nostru, chiar și mintea noastră devine viață (Romani 8:6) și, în cele din urmă, chiar și trupul nostru va fi înghițit de viața divină, căci Dumnezeu ca Duh, dă viață chiar și trupului nostru muritor! Slavă Domnului!

Dumnezeul Triunic va da viață trupului nostru muritor prin Duhul Său care locuiește înăuntrul nostru

Romani 8:11 ne spune că, dacă Duhul Celui care L-a înviat pe Isus din morți locuiește înăuntrul nostru, Cel ce a înviat pe Cristos din morți va da viață și trupurilor noastre muritoare prin Duhul Său care locuiește înăuntrul nostru. Amin!

Acest verset ni-L arată pe Dumnezeul Triunic în întregime – Dumnezeu Tatăl este Cel care L-a înviat pe Isus din morți, Isus Cristos este acolo fiind înviat, iar Duhul Său locuiește înăuntrul nostru.

Dumnezeul Triunic în întregime lucrează împreună în unitate pentru a distribui viața divină în ființa noastră, nu doar pentru a regenera duhul nostru și a face duhul nostru viață, nu doar pentru a distribui viața Sa în mintea noastră pentru a face mintea noastră să fie viață, ci mai mult, pentru a da viață trupului nostru muritor! Aleluia!

În acest verset avem și procesul necesar pentru ca distribuirea divină să aibă loc, căci aici îl vedem pe Isus (accentuând încarnarea), pe Cristos (accentuând crucificarea și învierea) și El fiind înviat din morți (accentuând învierea).

Cum poate Dumnezeu să-Și împartă viața în întreaga noastră ființă tripartită? Numai trecând printr-un proces de a deveni un Duh dătător de viață care vine în duhul nostru pentru a da viață duhului nostru, apoi se răspândește în mintea și în tot sufletul nostru pentru a ne umple sufletul cu viața Sa și, în cele din urmă, El va da viață trupului nostru muritor prin Duhul Său. Aleluia!

În versetul acesta avem și distribuirea Dumnezeului Triunic în noi, credincioșii în Cristos, căci aici vedem faptul că El dă viață trupurilor noastre muritoare. Această distribuire are loc nu numai în centrul ființei noastre – duhul nostru, care este viață (v. 10), ci chiar mai mult, ajungând la circumferință, trupul nostru muritor, pentru a da viață trupului nostru muritor.

Pe de o parte, acest verset este atât de minunat și încurajator; pe de altă parte, scrierea lui Pavel pare a fi destul de complicată. Aici nu vorbește despre Duhul lui Dumnezeu sau despre Duhul lui Cristos, menționate în cele două versete anterioare, ci despre Duhul Celui care L-a înviat pe Isus din morți.

Dumnezeu este Cel care L-a înviat pe Isus din morți; de ce nu spune Pavel direct că Duhul lui Dumnezeu locuiește înăuntrul nostru? Deși poate părea complicat, Pavel este foarte serios și clar; ceea ce vorbește nu este ceva nechibzuit și nici nu este o afirmație care folosește cuvinte inutile.

Când Pavel a scris aceste versete, era plin de sentimentul că însuși Dumnezeul nostru este Dumnezeul procesat și finalizat. Dumnezeul nostru a venit pe pământ pentru a deveni om, Isus Cristos; El a trăit o viață umană timp de treizeci și trei de ani și jumătate. S-a dus la cruce și a fost crucificat, a murit și a înviat. Dumnezeu L-a înviat din morți, iar acum Duhul acestui Cristos locuiește înăuntrul nostru.

Acest Duh îi include pe Dumnezeu, omul, moartea și învierea. Ce titlu minunat are El, Duhul Celui care L-a înviat pe Isus din morți! El locuiește înăuntrul nostru! El Își face domiciliul în noi, El dă viață întregii noastre ființe și El va da viață trupurilor noastre muritoare!

Slujba lui Pavel ni-L arată pe Dumnezeul Triunic procesat și finalizat pentru a deveni Duhul vieții care vine în noi pentru a locui în noi și a da viață trupurilor noastre muritoare. Faptul că El dă viață trupurilor noastre muritoare nu se referă la vindecarea divină, ci la rezultatul faptului că permitem Duhului lui Dumnezeu să-Și facă domiciliul în noi și să ne satureze întreaga ființă cu viața divină (Efeseni 3:16-19).

El începe din duhul nostru, venind în duhul nostru pentru a face duhul nostru viață (Romani 8:10) și continuă în sufletul nostru, făcând mintea noastră viață (v. 6) și, în final, El va da viață trupului nostru muritor prin Duhul Său care locuiește înăuntrul nostru (v. 11).

Pe măsură ce Își face domiciliul în inima noastră puțin câte puțin, zi de zi, El dă viață divină sufletului nostru pentru a ne umple sufletul cu viața Sa divină. Apoi, într-o zi, Dumnezeul Triunic va da viață trupului nostru muritor prin Duhul Său care locuiește înăuntrul nostru.

Scopul lui Dumnezeu este să Se introducă pe Sine ca Dumnezeu al vieții prin încarnarea, moartea și învierea Sa, să devină un Duh dătător de viață și să Se revarsă pe Sine ca viață în noi. Acest lucru va face ca întreaga noastră ființă tripartită – duh, suflet și trup – să fie umplută cu viața divină și chiar să devină viață.

În acest fel, Dumnezeu împarte viața Sa trupului nostru muritor, pe moarte, nu doar pentru a ne vindeca trupul, ci mai mult, pentru a ne înviora trupul pentru a-I îndeplini voia!

Slavă Domnului, chiar și trupul nostru, care este pe moarte, fragil și corupt, plin de slăbiciune, boală și descompunere, chiar și acest trup va fi atins într-o zi prin distribuirea vieții divine! Slavă Domnului!

Uneori putem avea o gustare anticipată a acestui lucru atunci când trecem prin boală și Îl atingem pe Domnul într-un mod viu, ne bazăm pe cuvântul Său și experimentăm vindecarea Sa.

Într-o zi, însă, trupul nostru muritor va fi umplut și saturat cu viața divină pentru a deveni un trup glorios, liber de păcat și moarte, pe deplin viu pentru Domnul și scopul Său! Aleluia!

Doamne Isuse, îți mulțumim că ai venit în noi ca Duh al vieții pentru a Te distribui ca viață în întreaga noastră ființă! Aleluia, Duhul Celui care L-a înviat pe Isus din morți locuiește înăuntrul nostru și, într-o zi, El va da viață trupului nostru muritor prin Duhul care locuiește înăuntrul nostru! Slavă Domnului! Ne deschidem Ție, dragă Doamne Isuse. Ne deschidem distribuirii Tale interioare de viață. Distribuie mai mult din viața Ta divină în sufletul nostru. Saturează mintea, emoția și voința noastră. Dă viață fiecărei părți a ființei noastre interioare. O, Doamne, pur și simplu ne deschidem! Ne dăm Ție astăzi! Răspândește-te din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră și ai o cale să dai viață trupului nostru muritor! Slavă Domnului, într-o zi, Cel care L-a înviat pe Isus din morți va da viață și trupului nostru muritor prin Duhul Său care locuiește înăuntrul nostru! O, Doamne, Te iubim ca Duh! Tu ești Duhul dătător de viață! Dă mai mult din viața Ta în ființa noastră tripartită, astfel încât să ne poți satura cu tot ceea ce ești Tu și să faci întreaga noastră ființă viață!

Cristos ca Duh dătător de viață Se răspândește din duhul nostru în sufletul și trupul nostru pentru a ne umple ființa cu viața divină

Romani 8:9-11 este o porțiune crucială din cartea Romani, arătându-ne cum Dumnezeul Triunic în Cristos ca Duh dătător de viață, dăruiește viața divină duhului, sufletului și trupului nostru pentru a umple și satura întreaga noastră ființă cu viața divină. Slavă Domnului!

În versetul 11, în special, vedem Duhul învierii care într-o zi va da viață trupurilor noastre muritoare. În versetul 10 ni se spune că, din moment ce Cristos este în noi, duhul nostru este viață datorită dreptății. În versetul 6, vedem că, atunci când ne fixăm mintea pe duhul nostru, mintea noastră devine viață.

Dumnezeu în Cristos ca Duh dătător de viață vine în duhul nostru, centrul ființei noastre, și face ca duhul nostru să fie viață locuind în noi. Apoi, El se răspândește din centru spre circumferință, mai întâi saturându-ne sufletul și făcând ca sufletul nostru să fie viață și, în cele din urmă, El va da viață chiar și trupului nostru muritor prin Duhul Său care locuiește înăuntrul nostru.

Deși trupul nostru este pe moarte, plin de stricăciune și este fragil, Cristos, ca Duh dătător de viață, va da viață trupului nostru într-o zi. Chiar și trupul nostru se poate împărtăși din viața divină, poate fi susținut cu această viață și poate fi alimentat cu această viață divină prin Duhul care locuiește înăuntrul nostru.

Cristos este acum Duhul (1 Corinteni 15:45; 2 Corinteni 3:17) și El locuiește înăuntrul nostru ca Duhul care dă viață. Putem chiar spune că Dumnezeu a fost procesat pentru a fi Duhul vieții disponibil (Romani 8:2).

El este disponibil pentru noi tot timpul; El nu este doar în afara noastră, gata să fie inspirat și primit de noi, ci mai mult, El este în noi, gata să-Și împartă viața minții, emoției și voinței noastre și chiar trupului nostru! El este ca aerul pentru respirație (Ioan 20:22), disponibil pentru noi tot timpul și gata să fie primit de noi.

Mai întâi, El a venit în duhul nostru, făcând din duhul nostru viață. Apoi, El se răspândește în mintea noastră pe măsură ce ne fixăm mintea pe duhul nostru, făcând astfel mintea noastră viață. În cele din urmă, și trupul nostru va fi înghițit de viața Lui pentru a fi făcut asemenea trupului gloriei Sale.

În acest fel, Cristos,ca Duh dătător de viață, Se răspândește din duhul nostru (centrul ființei noastre) prin sufletul nostru și în trupul nostru (circumferința ființei noastre) pentru a face ca întreaga noastră ființă să fie viață!

O bună ilustrare a acestui lucru este electricitatea; atunci când electricitatea este instalată într-o casă, ea ajunge la toate luminile, la toate prizele și la toate aparatele electrocasnice și toate dispozitivele electronice.

Tot ce trebuie să facem este să aprindem întrerupătorul sau să conectăm un dispozitiv, iar electricitatea pur și simplu curge, pentru că a fost instalată. Însă dacă curgerea electricității este împiedicată de vreo izolație sau defecțiune, electricitatea nu poate curge liber.

Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, îl avem pe Dumnezeul Triunic în Cristos ca Duh dătător de viață instalat în duhul nostru pentru a curge în fiecare parte a ființei noastre, ajungând chiar și la trupul nostru muritor.

Dar dacă există vreo izolare în noi, dacă curgerea vieții divine este împiedicată de mintea noastră neînnoită, de emoțiile nestăpânite și de voința nesupusă, Domnul este împiedicat să distribuie viață în ființa noastră interioară.

Duhul nostru este viață; sufletul nostru, însă, are multe probleme care constituie izolații în calea curgerii vieții lui Dumnezeu în noi. Emoțiile noastre pot fi o frustrare pentru Cristos, căci iubim atât de multe lucruri pe care El nu le iubește și ne pasă de lucruri cu care El nu este de acord. Fie ca noi să-I cerem Domnului să răzbată prin emoțiile noastre astfel încât El să poată împărți viața Sa în ele.

Fie ca noi să ne deschidem Domnulului și să-L lăsăm să Se împartă ca viață în mintea, emoțiile și voința noastră, astfel încât El să ne umple cu bogățiile vieții Sale. Pe măsură ce cooperăm cu El în acest fel zi de zi, într-o zi El va da viață trupului nostru muritor prin Duhul Său care locuiește înăuntrul nostru.

Doamne Isuse, îți mulțumim că ai venit în duhul nostru ca Duh al vieții pentru a împărți viața divină în fiecare parte a ființei noastre și a face ca întreaga noastră ființă să fie viață! Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi. Răzbate Tu în mintea, emoțiile și voința noastră. Trateaza mintea noastră neînnoită, emoțiile noastre nestăpânite și voința noastră nesupusă. Fă-ne să ne deschidem mai mult astăzi toate părțile ființei noastre interioare Ție. Răzbate Tu în emoțiile noastre, astfel încât Tu să te poți împărți ca viață în ele. O, Doamne, vrem să-Ți oferim oportunitatea de a Te răspândi în fiecare zonă și cale a ființei noastre. Pătrunde în părțile ascunse ale ființei noastre și răspândește-Te în fiecare parte. Distribuie-Te ca viață în mintea, emoția și voința noastră. Ne deschidem Ție ca Duh al vieții disponibil; vrem să Te inspirăm și să-Ți permitem să te răspândești în noi! Fie ca să nu existe nicio izolare în răspândirea Ta astăzi. O, Doamne, pur și simplu Îți permitem să te răspândești! Răspândește-te chiar și în trupul nostru muritor pentru a împărți viața Ta trupului nostru și a-l umple cu viața Ta! Amin, Doamne, fă acest lucru în noi! Fie ca Tu să ai o cale să ne înviorezi întreaga ființă pentru a împlini voia Ta!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Triune God will Give Life to our Mortal Body through His Spirit who Indwells us, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 5 cu tema: Cristosul care locuiește înăuntru (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Bisericile produse prin propagarea lui Cristos sunt împărăția lui Dumnezeu pe pământ

24/04/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Subiectul principal al predicării apostolilor în cartea Faptele Apostolilor este împărăția lui Dumnezeu; bisericile și împărăția lui Dumnezeu merg împreună, pentru că bisericile sunt astăzi împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Amin!

Al treilea lucru principal pe care-l vedem în cartea Faptele Apostolilor este împărăția lui Dumnezeu. Când Domnul Isus a venit să predice Evanghelia, El a predicat Evanghelia împărăției lui Dumnezeu. El a venit să aducă o altă împărăție, nu împărăția pământească sau împărăția mesianică, ci împărăția lui Dumnezeu.

În Evanghelii, vedem din nou și din nou cum Domnul a zis: Pocăiți-vă, căci împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat. Ucenicii lui au crezut că El vorbea despre împărăția restaurată a lui Israel, unde Domnul Isus va fi Împărat; însă El a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu, domeniul speciei lui Dumnezeu, domeniul vieții divine.

Din nefericire, deoarece ucenicii se aflau în domeniul natural și nu aveau Duhul care îi călăuzește în toată realitatea a ceea ce este Cristos, ei nu puteau înțelege în acel moment. Deci Domnul a trebuit să mai rămână câteva zile după învierea Sa pentru a-i învăța lucrurile referitoare la împărăția lui Dumnezeu (Fapte 1:3).

După ce El a devenit Duhul dătător de viață și a venit în înviere pentru a Se sufla pe Sine în credincioșii Săi, Duhul a intrat în credincioși și ei au început să înțeleagă despre ce vorbea Domnul.

Într-un fel, multor creștini le-ar fi plăcut să trăiască în timpul Domnului Isus, să fie cu El și să-L vadă, să fie martori la miracolele pe care le-a făcut și să asculte cuvintele Sale. Dar într-un alt sens, toți cei care au fost cu Domnul când era pe pământ, înainte de învierea Sa, nu puteau decât să-L vadă și să-L audă, dar nu L-au putut primi.

În vremea aceea, împărăția lui Dumnezeu se apropiase, căci Însuși Domnul Isus este împărăția lui Dumnezeu, dar împărăția nu a venit în ei. Domnul Isus a spus multe lucruri când a fost pe pământ și a dat hotărârile împărăției în Mat. 5-7, El a vorbit despre tainele împărăției și ne-a vorbit despre realitatea, înfățișarea și manifestarea împărăției.

Dar toate aceste lucruri legate de împărăția lui Dumnezeu sunt făcute reale pentru noi, credincioșii în Cristos, prin Cristos Însuși ca Duhul care vine în duhul nostru pentru a ne călăuzi în realitatea a tot ceea ce este Dumnezeu. Amin!

Iată de ce Domnul Isus, după ce a înviat din morți, nu s-a înălțat public la cer imediat; El a întârziat, a rămas cu ucenicii câteva zile și le-a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu. El le-a deschis înțelegerea și i-a călăuzit în tainele împărăției lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu e Domnul Isus Cristos ca viața divină care crește și se răspândește în credincioșii Săi

Subiectul principal al predicării apostolilor în cartea Faptele Apostolilor a fost împărăția lui Dumnezeu (Fapte 1:3; 8:12; 14:22; 19:8; 20:25; 28:23, 31).

Faptul că Cristos cel înviat, prin arătarea Sa apostolilor într-o perioadă de patruzeci de zile, le-a vorbit „lucrurile privitoare la împărăția lui Dumnezeu” (Fapte 1:3), indică faptul că împărăția va fi subiectul principal al predicării apostolilor în urma botezului lor după Ziua Cincizecimii.

Timp de patruzeci de zile, înainte de înălțarea Sa, Cristos a rămas cu ucenicii, apărând și dispărând printre ei, și le-a vorbit despre lucrurile împărăției lui Dumnezeu. Centrul slujbei apostolilor era împărăția lui Dumnezeu. Lucrarea lor, însărcinarea lor, era să spună lucrurile referitoare la împărăția lui Dumnezeu.

Chiar dacă ucenicii au auzit de la Domnul Isus cu privire la împărăția lui Dumnezeu înainte de moartea și învierea Sa, ei nu au fost capabili să înțeleagă ceea ce Domnul, în calitate de Învățător al lor, îi învăța, pentru că El nu era în ei ca Duh care să-i călăuzească în această realitate.

Deci Domnul a repetat învățătura Sa în cele patruzeci de zile dintre învierea Sa și înălțarea Sa; de data aceasta, ei au avut înțelegerea spirituală pentru a vedea și înțelege împărăția lui Dumnezeu.

Pentru ca noi să înțelegem împărăția lui Dumnezeu și să cunoaștem această Împărăție avem nevoie de percepție spirituală, înțelegere spirituală.

În Ioan 20:22, Domnul Isus Sa suflat pe Sine în ucenicii Săi ca Duh care dă viață și, ca rezultat, acum ei pot înțelege și cunoaște împărăția lui Dumnezeu. Înainte de a fi mântuiți, nu putem vedea sau cunoaște împărăția lui Dumnezeu; însă când Îl primim pe Cristos ca viață, când ne pocăim și credem în Domnul Isus, obținem o înțelegere spirituală a ceea ce este împărăția lui Dumnezeu.

Duhul dătător de viață din noi ne face capabili să înțelegem vorbirea Domnului cu privire la împărăția lui Dumnezeu. Împărăția lui Dumnezeu nu este o împărăție materială vizibilă cu ochii umani; mai degrabă, este o împărăție a vieții divine.

Nu este ceva exterior, ci ceva interior, Cristos ca viață în credincioșii Săi, crescând în ei, răspândindu-se în ei și crescând în ei, pentru a forma un domeniu în care Dumnezeu domnește în viața Sa.

Dacă citim Noul Testament, vom vedea că împărăția lui Dumnezeu nu este un domeniu material vizibil. Dimpotrivă, împărăția lui Dumnezeu este o persoană, Domnul Isus Cristos Însuși (Luca 17:20-21).

Ceea ce au predicat ucenicii și despre ce vorbim astăzi nu este o împărăție exterioară cu un împărat puternic; predicăm o persoană, pe Isus Cristos Însuși, care este sămânța vieții care se semănează pe Sine în credincioșii Săi pentru a crește și a se dezvolta în ei într-un domeniu în care Dumnezeu poate domni și guverna.

Împărăția lui Dumnezeu este propagarea lui Cristos ca viață în credincioșii Săi pentru a forma un domeniu în care Dumnezeu domnește în viața Sa. Mai mult, împărăția lui Dumnezeu este stăpânirea lui Dumnezeu, domnia lui Dumnezeu, cu toată binecuvântarea și savurarea ei.

Scopul Evangheliei lui Dumnezeu și a lui Isus Cristos este acela de a aduce împărăția lui Dumnezeu. Cum poate cineva să intre în împărăția lui Dumnezeu?

Pentru a intra în această împărăție, oamenii trebuie să se pocăiască de păcatele lor și să creadă în Evanghelie (Marcu 1:15) pentru ca păcatele să le fie iertate și să poată fi regenerați de Dumnezeu pentru a avea viața divină, care se potrivește cu natura divină a acestei împărății (Ioan 3:3, 5). Amin!

În calitate de credincioși în Cristos, avem parte din împărăție în epoca bisericii pentru a-L savura pe Dumnezeu în dreptatea, pacea și bucuria Sa în Duhul Sfânt (Romani 14:17).

Împărăția lui Dumnezeu va deveni împărăția lui Cristos și a lui Dumnezeu pentru ca credincioșii care vor birui să o moștenească și să o savureze în epoca împărăției care va veni (vezi 1 Cor. 6:9-1; Gal. 5:21; Efes. 5:5) pentru ca ei să domnească cu Cristos timp de o mie de ani (Apoc. 20:4, 5).

Vrem să fim credincioșii biruitori, care împărtășesc împărăția lui Dumnezeu și a lui Cristos în împărăția viitoare. Amin!

Apoi, ca împărăție eternă, împărăția lui Dumnezeu va fi o binecuvântare eternă a vieții veșnice a lui Dumnezeu pentru toți cei răscumpărați ai lui Dumnezeu pentru a savura în cerul nou și pământul nou pentru eternitate (Apoc. 21:1-4; 22:1-5, 14, 17).

Realitatea bisericii adusă de viața de înviere a lui Cristos prin Evanghelie (1 Cor. 4:15) este împărăția lui Dumnezeu. Intrăm în împărăția lui Dumnezeu prin regenerare (Ioan 3:5) și această împărăție se dezvoltă în noi prin creșterea noastră în viața divină (2 Pet. 1:3-11). Amin!

Fie ca noi să fim cei care creștem zilnic în Domnul, zi de zi, permițându-I Domnului să crească în noi și să Se dezvolte în noi.

Fie ca noi să realizăm că împărăția lui Dumnezeu este Isus Cristos, Mântuitorul Însuși, ca sămânță a vieții semănată în noi, credincioșii în Cristos ca popor ales al lui Dumnezeu (Marcu 4:3, 26) să crească în noi și să se dezvolte în noi într-un domeniu peste care Dumnezeu poate domni ca împărăție în viața Sa divină.

Doamne Isuse, mulțumim că ai venit în noi ca împărăția lui Dumnezeu pentru a crește în noi, a Te dezvolta în noi și a crește în noi până când Tu vei câștiga un domeniu în noi peste care Tu poți domni și guverna. Amin, Doamne, ne deschidem Ție! Crești mai mult în noi astăzi. Răspândește-Te mai mult în ființa noastră interioară. Așează-Ți tronul în inima noastră. Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, am intrat în împărăția lui Dumnezeu pocăindu-ne și crezând în Domnul Isus! Amin, Doamne, vrem să ne împărtășim din împărăție în epoca bisericii pentru a-L savura pe Dumnezeu în dreptatea, pacea și bucuria Sa în Duhul Sfânt! Fie ca noi să fim astăzi în realitatea împărăției lui Dumnezeu, ca să putem intra în manifestarea ei în epoca viitoare! Amin, Doamne, aspirăm să fim credincioșii biruitori care vor moșteni și vor savura împărăția lui Dumnezeu și a lui Cristos în epoca viitoare! Doamne, crești în noi astăzi. Dezvoltă-Te în noi. Crești în ființa noastră. Răspândește-te în toate părțile sufletului nostru și fă-ți domiciliul în inima noastră pentru ca împărăția Ta să vină în noi!

Bisericile produse prin propagarea lui Cristos sunt astăzi împărăția lui Dumnezeu pe pământ

Când vorbim despre împărăția lui Dumnezeu, unii credincioși și necredincioși cred că acesta este ceva ce va veni în viitor; unii chiar cred că împărăția a fost „suspendată” și că în epoca viitor împărăția va veni din nou. Cu toate acestea, conform revelației divine din Biblie, împărăția lui Dumnezeu de astăzi este biserica.

Bisericile și împărăția lui Dumnezeu merg împreună; bisericile produse prin propagarea lui Cristos înviat sunt astăzi împărăția lui Dumnezeu pe pământ (Fapte 14:22; 20:25).

Într-un aspect, biserica de astăzi este casa noastră și este, de asemenea, casa lui Dumnezeu; aici suntem în odihnă, Îl savurăm pe Dumnezeu și Dumnezeu ne savurează pe noi. Cât de minunat este să fii în biserică ca împărăția dragostei Fiului lui Dumnezeu!

Cu toate acestea, trebuie să mergem mai departe cu Domnul și să avansăm în creșterea noastră în viață pentru a ne da seama că biserica de astăzi este împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Da, viața de biserică este casa lui Dumnezeu și casa noastră, dar în același timp, în casa lui Dumnezeu astăzi suntem conduși de Dumnezeu pentru a fi în împărăția Sa. Trăim viața de biserică sub stăpânirea împărăției lui Dumnezeu.

Bisericile sunt produse prin propagarea Cristosului înviat; bisericile nu sunt diferite de împărăție, pentru că bisericile sunt astăzi împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Fie ca aceasta să ne pătrundă pentru a deveni parte din realizarea noastră interioară.

Fie ca noi să avem o înțelegere mai profundă și mai largă a ceea ce înseamnă să fii într-o biserică locală. Suntem în bisericile locale – suntem în împărăția lui Dumnezeu!

Cristos cel înviat, care Se propagă pe Sine în înălțarea Sa, prin Duhul și prin ucenici, este realitatea împărăției lui Dumnezeu; împărăția lui Dumnezeu este extinderea Sa (Fapte 1:8; 8:12). Împărăția lui Dumnezeu nu este altceva decât extinderea, creșterea și dezvoltarea lui Cristos în umanitate.

Când Cristos a fost pe pământ, El a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu; când El a devenit Duhul și Sa întors ca Duh, El a început să se propage pe Sine în omenire și El o face ca Duh și prin ucenici. Rezultatul faptului că Cristos se propagă pe Sine însuși ca Duh prin ucenici, reproducerea lui Cristos, sunt bisericile ca împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi.

Bisericile de astăzi sunt expansiunea lui Cristos; El a venit să se semene pe Sine însuși ca sămânță a împărăției lui Dumnezeu – așa cum este revelat în Evanghelii (Marcu 4:3, 26). În Evanghelii ceea ce vedem este pe Cristos ca sămânță a împărăției lui Dumnezeu; în cartea Faptele Apostolilor, vedem propagarea acestei sămințe pentru a produce bisericile ca împărăția lui Dumnezeu (Fapte 8:1, 12; 13:1-4).

Cristosul care S-a semănat pe Sine ca sămânță a împărăției în Evanghelii Se răspândește și se propagă acum ca sămânță a vieții pentru a produce bisericile ca împărăția lui Dumnezeu.

Mulțumim Domnului că noi astăzi, în biserici, suntem în împărăția lui Dumnezeu și în locuința Tatălui; noi declarăm împărăția lui Dumnezeu ca Evanghelie, iar Cristos se extinde în umanitate.

Astăzi suntem încă în cartea Faptele Apostolilor; această carte nu are sfârșit, pentru că ultima parte a acestei cărți vorbește despre cum a vorbit Pavel despre împărăția lui Dumnezeu în locuința lui închiriată din Roma.

Mulțumim Domnului că astăzi în bisericile locale ne aflăm în împărăția lui Dumnezeu și Îl luăm pe Cristos ca viață și, de asemenea, ca Împărat! Noi, în biserici, suntem propagarea lui Cristos și extinderea lui Cristos și extindem împărăția lui Dumnezeu (Apoc. 1:9, 11).

Pe măsură ce vorbim cu vecinii și colegii noștri, sau chiar cu oamenii din magazin atunci când ne facem cumpărăturile, Îl putem administra pe Cristos ca sămânță a împărăției lui Dumnezeu, astfel încât El să fie sădit în ei și să crească în ei pentru a se dezvolta într-un domeniu peste care El poate domni și guverna.

Cei care primesc Evanghelia și cred în Domnul devin parte din extinderea lui Cristos, creșterea lui Cristos, bisericile ca împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi.

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că biserica de astăzi este împărăția lui Dumnezeu pe pământ! Slavă Domnului, bisericile și împărăția lui Dumnezeu merg împreună! Amin, Doamne, să vedem că bisericile produse prin propagarea Cristosului înviat sunt astăzi împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Fie ca noi să realizăm că biserica nu este doar casa Tatălui unde savurăm prezența Sa și de dulcea Sa vizitare în dragoste, ci și împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi. Amin, Doamne, Îți permitem cu toții să te extinzi în ființa noastră. Îți dăm terenul pentru a crește în noi până când vei avea un domeniu în noi peste care poți domni și guverna. Fie ca Tu să ai o cale liberă de a domni și de a guverna în sfinții din viața de biserică. Fie ca Dumnezeu să fie Cel care domnește și guvernează în biserică ca împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi. Crește în noi, Doamne, și răspândește-te în ființa noastră; stăpânește și domnește în noi pentru biserică, împărăția lui Dumnezeu. Amin, Doamne Isuse, vrem să cooperăm cu Tine pentru ca împărăția Ta să vină în noi și în jurul nostru prin vorbirea și trăirea noastră!