Cristos e viața noastră

Călătorii temporari pe pământ trăiesc viața altarului și a cortului în așteptarea Noului Ierusalim

25/03/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, care urmăm pașii credinței tatălui nostru Avraam, trebuie să trăim viața altarului și a cortului, luându-L pe Cristos viața noastră și biserica fiind trăirea noastră, realizând că nu aparținem acestei lumi, ci căminul nostru este Noul Ierusalim, orașul care are temelii! Amin!

Trebuie să-l păstrăm și să-L savurăm pe Cristos ca realitate a Sărbătorii Corturilor, fiind în realitatea ospățului cu Cristos și cu Cristos și, în același timp, trebuie să trăim o viață de consacrare Domnului, o viață de călătorie pe pământ și o viață în interesul lui Dumnezeu pe pământ, așteptând cu nerăbdare venirea Domnului, ca să putem fi cu El.

Noi, credincioșii în Cristos, suntem diferiți de ceilalți oameni din lume; ei pot mânca, bea, munci și pot participa la tot felul de activități și lucruri din lume, dar noi suntem poporul lui Dumnezeu, chiar și descendenții lui Avraam, iar țara noastră nu este aici pe pământ.

Suntem aici pe pământ pentru Domnul și vrem să ne concentrăm nu pe cariera noastră, familia noastră sau societatea în care trăim, ci pe Domnul Însuși. Întreaga noastră viață creștină nu este o viață de lucrare sau de a face lucruri pentru Dumnezeu; este o viață de ospătare.

Sărbătorim cu Domnul, în Domnul și împreună cu sfinții, poporul lui Dumnezeu. Dumnezeu a pregătit totul; El a trecut printr-un proces pentru a deveni Duhul atotinclusiv, dătător de viață, ca realitate a țării bune și El este totul pentru noi astăzi.

Dumnezeu a realizat mântuirea pentru noi pentru a ne aduce în poziția potrivită pentru a a-L savura pe Dumnezeu, El L-a pregătit pe Cristos ca dreptate a noastră și El este gata să ne împartă viața Sa. Atâta timp cât ne deschidem puțin către Domnul, El Se distribuie în noi ca viața noastră și totul al nostru. Zi de zi trebuie să rămânem sub distribuirea Domnului, permițându-I să se distribuie în noi.

Într-un fel, noi creștinii nu trebuie să facem nimic în exterior pentru Dumnezeu; pur și simplu trebuie să-L savurăm pe Domnul, să petrecem timp cu El și să ne împărtășim din El ca ospățul nostru, iar din această mâncare și băutură solidă a lui Cristos va avea ca rezultat o anumită lucrare pentru Domnul și pentru Domnul.

Ne vom osteni pentru Domnul, vom face multe lucruri în El și pentru El, dar tot nu vom fi noi, ci harul lui Dumnezeu, savurarea lui Dumnezeu ca har, care este cu noi. Fie ca noi să ținem ospățul zi de zi și să aducem bogățiile lui Cristos la adunările bisericii pentru a ne împărtăși din Cristosul atotinclusiv cu toate bogățiile Sale între sfinți și cu sfinți!

Trăim viața altarului și a cortului luându-L pe Cristos ca viața noastră și biserica în calitate de trăirea noastră

Un aspect al ținerii Sărbătorii Corturilor este că trăim în corturi aici pe pământ; trăim viața altarului și a cortului. În calitate de credincioși în Cristos, suntem descendenții spirituali ai tatălui nostru Avraam și astăzi trebuie să umblăm în pașii credinței lui Avraam.

Aceasta înseamnă că astăzi trebuie să trăim viața altarului și a cortului, luându-L pe Cristos ca viață și pe biserica în calitate de trăirea noastră (Rom. 4:12; Evr. 11:9; Geneza 12:7-8; 13:3-4, 18).

Avraam obișnuia să locuiască într-un cort, dar abia după Geneza 12:8 ni se spune că și-a întins cortul într-un fel anume. Când Iehova i s-a arătat lui Avraam, el a făcut două lucruri: a zidit un altar și și-a întins cortul, trăind viața altarului și a cortului.

Dacă vrem să trăim o viață a cortului pe pământ, trăind ca niște străini aici și așteptând Noul Ierusalim, trebuie să avem mai întâi viața altarului. Pentru a avea viața altarului, trebuie să fim sub apariția lui Dumnezeu. Nu ne putem consacra Domnului decât dacă El ni se arată mai întâi.

Altarul semnifică crucea în care Cristos a murit pentru ca noi să termină tot ceea ce este negativ și, de asemenea, semnifică consacrarea noastră; Cristos este adevărata noastră ofrandă arsă, oferindu-se pe Sine însuși pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Pentru a avea viața altarului și a cortului, trebuie să avem apariția Domnului; când El ni se arată, indiferent unde suntem și ce facem, pur și simplu ne oprim și ne consacrăm Domnului. A ne consacra Domnului nu înseamnă că promitem să facem asta sau asta pentru El; consacrarea nu este dedicare.

În ebraică, consacrarea înseamnă să ne umplem mâinile; mai întâi, trebuie să avem mâinile goale, iar apoi Domnul le va umple cu Cristos. Aaron și fiii săi au fost consacrați de Moise în preoția lor; ei trebuiau să-și golească mâinile, iar Moise trebuia să le umple mâinile cu ofrande, un tip reprezentativ al lui Cristos.

A ne consacra înseamnă a ne goli mâinile; nu înseamnă să-i promitem Domnului că vom merge să predicăm Evanghelia pentru El și că vom citi Biblia de două ori într-un an, ci pentru a ne goli și a-i permite Domnului să ne umple. Nimeni nu se poate consacra de bunăvoie sau de la noi înșine; consacrarea este un rezultat al întâlnirii noastre cu Dumnezeu și a întâlnirii lui Dumnezeu cu noi.

Când Îl întâlnim pe Dumnezeu, când Îl vedem, suntem supuși. Avraam a fost supus când a avut apariția lui Iehova, iar Pavel a fost, de asemenea, pe deplin supus când Domnul i s-a arătat. Ori de câte ori venim la Dumnezeu și îl atingem, rezultatul este consacrare; doar ne dăm pe noi înșine lui Dumnezeu.

Îl lăsăm să ne umple, să ne îndrume și să facă tot ce dorește El să facă în noi. Ne oferim Domnului de bunăvoie, oferind nu doar zece la sută, ci totul; ne punem totul pe altar, fiind una cu Cristos ca ofrandă arsă, ca să fim mistuiți spre satisfacția lui Dumnezeu.

După ce consacrăm totul lui Dumnezeu, Dumnezeu încă știe că avem un trai pe pământ, așa că El ne dă ceva înapoi din ceea ce Îi oferim; prin urmare, trăim o viață a altarului și a cortului. După experiența altarului, trăim într-un cort și totul în cort a trecut prin altar.

După ce oferim totul pe altar, consacrându-ne lui Dumnezeu cu tot ce suntem și avem, Dumnezeu încă ne permite să păstrăm unele lucruri pe măsură ce trăim pe pământ pentru scopul Său.

Trăim pe pământ pentru scopul lui Dumnezeu și nu suntem stabiliți sau așezați aici – putem fi mișcați pentru mișcarea lui Dumnezeu atunci când El vrea să ne mișcăm.

Zidirea unui altar înseamnă că viața noastră este pentru Dumnezeu, că Dumnezeu este viața noastră și că sensul vieții noastre este Dumnezeu (Exod 40:6, 29; Psalmul 43:4; Lev. 1:3, 9). Nu există nimic pe acest pământ pentru noi; nu suntem aici pentru lucrurile de pe acest pământ. Trăim aici pe pământ pentru Dumnezeu, iar Dumnezeu este sensul vieții noastre.

Ca urmare a trăirii unei vieți de consacrare, a unei vieți de altar, trăim viața de călătorie pe pământ, viața de cort. Fie ca noi să venim zilnic la Domnul pentru a ne arăta proaspăt, astfel încât să trăim altarul și cortul.

Viața lui Avraam într-un cort a mărturisit că el nu aparținea lumii, ci, mai degrabă, a trăit viața unui străin pe pământ (Evrei 11:9-10, 15-16). Ridicarea unui cort este o expresie și o declarație a faptului că NU aparținem acestei lumi, ci, mai degrabă, aparținem unei alte țări. Suntem doar străini aici; noi trecem, iar locuința noastră eternă este Noul Ierusalim, orașul care are temelii.

Când avem apariția lui Dumnezeu, realizăm că nu este nimic pentru noi aici pe acest pământ; oamenii de pe pământ urmăresc succesul, strălucirea, bogățiile și faima, dar pentru noi Dumnezeu este suficient, pentru că Dumnezeu este sensul vieții noastre și Îl luăm pe Cristos ca fiind viața noastră și biserică fiind trăirea noastră.

Pământul este locuința noastră temporară – aici suntem doar călători. Ca adevărați descendenți ai lui Avraam (Gal. 3:7), noi, credincioșii în Cristos, ar trebui să fim călători pe pământ, mișcându-ne și întinzându-ne cortul așa cum a făcut el (Evrei 11:9, 13; 1 Pet. 2:11). Amin!

Lumea nu este demnă de noi; suntem ai lui Dumnezeu, avem o chemare cerească și avem o țară cerească! Avem un cort veșnic, așa că astăzi trăim într-un cort, construind mai întâi un altar ca urmare a arătării Domnului. Amin!

Doamne Isuse, vrem să umblăm astăzi pe pașii credinței lui Avraam, trăind viața altarului și a cortului. Amin, Doamne, vrem să avem apariția Ta. Apariția Ta este totul pentru noi. Nu vrem să trăim doar conform vechii cunoștințe despre Tine, ci în apariția Ta proaspătă, nouă, instantanee. Apariția ta ne face doar să ne consacram Ție. Amin, Doamne, vrem să Te întâlnim și să Te contactăm zi de zi. Te luăm ca fiind viața noastră și noi luăm biserica în calitate de trăirea noastră. Doamne, ne place să Te vedem față în față! Te iubim, Doamne, și ne dăm Ție. Zidim un altar și punem tot ce avem și suntem pe altar, căci Tu ești Cel mai de preț și Tu ești vrednic de dragostea noastră. Nu suntem nimic, Doamne, dar Tu ești totul al nostru. Viața noastră aici pe pământ este pentru Dumnezeu, Dumnezeu este viața noastră și sensul vieții noastre este Dumnezeu. Amin, Doamne! Locuim de bunăvoie astăzi într-un cort, urmându-Te oriunde vrei Tu ca noi să mergem. Doamne, lumea aceasta nu este vrednică de noi. Noi nu aparținem acestei lumi – aparținem unei alte țări și trăim aici pe pământ pentru Tine! Vrem să trăim viața altarului și a cortului, având apariția Ta proaspătă!

Fiind călători pe pământ, trăim în cortul vieții de biserică în așteptarea cortului suprem al întâlnirii, Noul Ierusalim

După ce Avraam a zidit primul său altar în Geneza 12:7, el a zidit un al doilea altar între Betel și Ai, care stau în contrast unul cu celălalt (v. 8). Și-a întins cortul între Betel de o parte și Ai de cealaltă parte. Betel înseamnă „casa lui Dumnezeu”, iar Ai înseamnă „un morman de ruine”.

Ca cei chemați, considerăm doar Betel, viața de biserică, ca fiind vrednică; totul este un morman de ruine. Aceasta este mărturia noastră de astăzi; ca călători pe pământ, trăim în cortul vieții de biserică și considerăm că lumea cu tot ce are de oferit ca pe un morman de ruine.

După cum a spus Paul în Fil. 3, considerăm toate lucrurile ca fiind pierderi din cauza excelenței cunoașterii lui Isus Cristos, Domnul nostru. Avem două opțiuni: fie Ai (un morman de ruine, un tip de lume), fie Betel (casa lui Dumnezeu, biserica).

Dacă ne uităm la lumea de astăzi cu politica, comerțul, problemele societale și corupția și imoralitatea, vedem că este corupție peste corupție, putrezire peste putreziciune, pentru că este un morman de ruine. Dar slavă Domnului, în viața de biserică savurăm prezența lui Dumnezeu, Dumnezeu locuiește cu noi și Dumnezeu este totul pentru noi.

Pe măsură ce savurăm apariția lui Dumnezeu în viața de biserică, trăim astăzi viața altarului și a cortului. Avraam a avut eșecurile lui, la fel ca și noi, și a fost părăsirea altarului și a cortului; cu toate acestea, la el a avut loc o recâștigare, iar recâștigarea este ceva ce ține de de întoarcere la altar și la cort cu chemarea numelui Domnului (Geneza 12:9-10; 13:3-4; Rom. 10:12-13; 12:1-2).

Avraam a alunecat în credință și a coborât în Egipt, unde a avut eșecul. Avem și eșecurile noastre; după ce ne-am consacrat Domnului și am fost absoluți pentru El, ne îndepărtăm de la El. Dar slavă Domnului, există o recâștigare! Dumnezeu este credincios în a ni Se arăta, iar apariția Sa ne face să construim un alt altar.

Calea de a fi recâștigați înapoi la Dumnezeu nu este hotărârea noastră, zelul nostru sau decizia noastră; este apariția Domnului și întoarcerea noastră la altar. Când Domnul ni se arată și ne arată cât de mult ne iubește și cât de bogat este El pentru noi, pur și simplu ne predăm din nou Lui.

Când chemăm numele Domnului, avem o recâștigare a altarului și a cortului. Fie ca noi toți să continuăm să chemăm numele Domnului, în ciuda eșecurilor noastre, ca să fim recâștigați la viața de altar și de cort în viața noastră creștină!

În cele din urmă, în Geneza 13:18, la Hebron, cortul lui Avraam a devenit un loc în care el avea părtășie cu Dumnezeu și unde Dumnezeu putea să aibă părtășie cu El. Pe măsură ce ne consacrăm Domnului și trăim ca fiind călători pentru interesul Său pe pământ, trăim viața altarului și a cortului, iar Dumnezeu vine să ne viziteze; cortul nostru este locuința lui Dumnezeu.

Cortul lui Avraam cu altarul zidit de el a fost o prefigurare a Cortului Mărturiei cu altarul zidit de copiii lui Israel în pustie (Exod 38:21). Avraam, străin și călător, aștepta cu nerăbdare cetatea care are temelii, al cărei arhitect și ziditor este Dumnezeu (Evr. 11:9-10, 12-16).

Cortul lui Avraam era o miniatură a Noului Ierusalim, cortul suprem al lui Dumnezeu (Geneza 9:26-27; 12:8; 13:3; 18:1; Apoc. 21:2-3). Ca cei care țin astăzi Sărbătoarea Corturilor, trăim viața altarului și a cortului, pentru că trăim în cortul vieții de biserică și așteptăm finalizarea sa ultimă – Noul Ierusalim (1 Tim. 3:15; Lev. 1:1; Evr. 11:10).

Noul Ierusalim este „Cortul Întâlnirii” suprem. Trăim astăzi într-un cort, ca călători, trăind pentru interesul Domnului și așteptăm Cortul Întâlnirii supreme, Noul Ierusalim! Amin!

Sărbătoarea Corturilor este savurarea Noului Ierusalim, care va fi finalizat mai întâi pentru a fi primele roade în împărăția milenară ca răsplată pentru biruitori și apoi finalizat în cele din urmă pentru a fi în noul cer și noul pământ ca savurare deplină a mântuirii depline a lui Dumnezeu pentru toți credincioșii perfecționați. Amin!

Fie ca să realizăm că suntem călători astăzi, trăim în cortul vieții de biserică până când ajungem și devenim „Cortul Întâlnirii” suprem, Noul Ierusalim, unde Dumnezeu și omul locuiesc reciproc pentru eternitate!

Doamne Isuse, Te iubim și ne dăm Ție astăzi. Tu ești viața noastră. Tu ești sensul vieții noastre. Nu aparținem lumii; trăim o viață ca niște străini pe pământ, pentru că comunitatea noastră este în ceruri. Amin, Doamne Isuse, suntem călători pe pământ, ne mișcăm și ne întindem cortul ca să Te urmăm. Te luăm ca fiind viața noastră și luăm biserica în calitate de trăirea noastră. Recunoaștem că tot ceea ce este contrar vieții de biserică este doar un morman de ruine. Doamne, Îți dăm trăirea noastră zilnică. Vrem apariția Ta azi. Vrem să chemăm numele Tău. Ne place să fim cu Tine și să Tu să fii cu noi, astfel încât să putem avea părtășie împreună. Amin, Doamne, în timp ce trăim în cortul vieții de biserică, așteptăm desăvârșirea ei supremă – Noul Ierusalim! Vrem să trăim viața altarului și a cortului până când savurăm primele roade în veacul viitor și vom intra în savurarea deplină a mântuirii lui Dumnezeu pentru toți credincioșii perfecționați în și ca Noul Ierusalim! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Pilgrims on Earth Live the Life of the Altar and the Tent waiting for New Jerusalem, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 8 (Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor și ca fiind Duhul care curge din credincioși ca râuri de apă vie) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Nu ne încredem în noi înșine ci-L luăm pe Cristos ca viață și rezervă de viață pentru a-L exprima pe Cristos

24/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În economia Sa, Dumnezeu a planificat să facem tot ceea ce Dumnezeu cere de la noi, dar pentru aceasta avem nevoie de o altă viață – viața divină și trebuie să trăim prin viața divină a lui Dumnezeu, luându-L pe Cristos ca viață și rezerva de viață.

Pentru a moșteni țara bună promisă de Dumnezeu poporului Său – Cristosul atotinclusiv – trebuie să fim un anumit fel de persoană, o persoană care să se potrivească cu Dumnezeu în ceea ce este El.

Nu-L putem savura pe Dumnezeu dacă nu ne potrivim cu El; nu putem intra în posesia Cristosului atotinclusiv dacă noi, ca moștenitori, nu suntem în acord cu Dătătorul moștenirii.

Cum putem fi noi cei calificați să moștenim țara bună? Ne putem îmbunătăți pe noi înșine sau ne putem perfecționa pentru a deveni mai în conformitate cu standardul lui Dumnezeu?

Singurul mod în care putem face acest lucru este venind la Dumnezeu și având pe El introdus în noi; numai atunci când Dumnezeu cu elementul Său este introdus în ființa noastră, putem fi la fel ca El.

Dumnezeu este sfânt; noi suntem poporul sfânt al Dumnezeului nostru sfânt și, pentru a deveni la fel de sfinți precum El este sfânt, trebuie să fim infuzați cu elementul lui Dumnezeu și să fim separați de Dumnezeu pentru a fi la fel de sfinți precum este Dumnezeu.

A fi sfințit nu este doar a fi separat, ci și a fi saturat de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este sfânt, iar atunci când El Se introduce pe Sine însuși întru noi, noi devenim sfinți, întrucât El este sfânt!

Cei care sunt calificați să moștenească țara bună cunosc atât inima lui Dumnezeu, cât și guvernarea Sa; ei cunosc atât sistemul de har și dragoste al lui Dumnezeu, cât și sistemul Să de guvernare și de stăpânire.

Cristos este Cel care poate fi o astfel de persoană, și prin El și în El și noi putem fi astfel de oameni.

Cristos ne face să fim cei care Îl iubim pe Dumnezeu, avem încredere în Dumnezeu, ne temem de Dumnezeu, ne supunem conducerii lui Dumnezeu, ne gândim la sentimentele tandre ale lui Dumnezeu și trăim în prezența lui Dumnezeu.

Dumnezeu vrea să ne aducă pe noi, poporul Său, în savurarea deplină a Cristosului atotinclusiv, dar trebuie să fim un anumit fel de persoană pentru a intra în țară și pentru a o poseda.

Fie ca noi să ne întoarcem la Cristos, să fim una cu Cristos, să trăim în Cristos, să-L trăim pe Cristos, să-L luăm pe Cristos ca viața noastră și să fim atât de una în mod organic cu Cristos încât El ne va alimenta, ne va susține și ne va califica pentru a moșteni țara.

Cristos este Cel care ne face să fim cei care Îl iubim pe Dumnezeu, avem încredere în Dumnezeu, ne temem de Dumnezeu, ne supunem conducerii lui Dumnezeu, gândim sentimentele tandre ale lui Dumnezeu și trăim în prezența lui Dumnezeu.

Când suntem una cu Cristos și Îl trăim pe Cristos, când suntem în unirea organică cu El, suntem făcuți cei care pot moșteni țara bună împreună cu toți sfinții.

Să îndeplinim voia lui Dumnezeu și să facem ceea ce Dumnezeu dorește prin Domnul și prin viața Sa

Pentru a fi calificați pentru a intra în țara bună și a o lua în stăpânire, trebuie să fim un anumit fel de persoană; există multe reguli, statute, porunci și legi care trebuie îndeplinite.

Domnul cere multe lucruri de la noi; El ne cere să facem multe lucruri pentru a-I face pe plac și pentru a fi calificați să fim în prezența Sa, dar El nu intenționează să facem aceste lucruri de unul singur.

Este o insultă la adresa lui Dumnezeu ca noi să încercăm să păzim porunca Sa în noi înșine și prin propria noastră energie.

Da, El are multe lucruri pe care El vrea să le îndeplinim și, da, El știe că nu putem îndeplini aceste lucruri, pentru că în noi înșine nu avem puterea sau abilitatea și nu avem dorința de a le face lucruri.

Dumnezeu nu ne cere niciodată să facem lucruri pentru El în noi înșine; El vrea să facem lucrurile prin El și în El, chiar prin viața Sa care este în noi.

Trebuie să învățăm să avem credință în Dumnezeu și să avem încredere în Dumnezeu, iar El va face totul în noi și pentru noi. Pur și simplu trebuie să cooperăm cu lucrarea Sa; El operează, iar noi cooperăm.

Deci trebuie să ne îndreptăm către El din nou și din nou, mai ales când vedem că suntem pe cale să intrăm în țara bună și ne dăm seama că în noi înșine nu o putem face și avem nevoie de El pentru a face asta în noi!

Dacă cooperăm cu Domnul, El va putea face ceea ce noi nu putem face. În noi înșine și prin noi înșine nu putem face nimic pentru Dumnezeu; nu avem abilitatea, puterea sau disponibilitatea.

Chiar mai mult, ne este imposibil să-L satisfacem pe Dumnezeu sau să facem lucrurile conform standardului Său; cu toate acestea, ceea ce este imposibil la oameni este posibil la Dumnezeu!

Ceea ce este plăcut înaintea lui Dumnezeu este să facem lucruri pentru El, dar nu de noi înșine, ci prin El.

Carnea noastră nu-I poate face plăcere lui Dumnezeu, oricât de greu ar încerca; în viziunea lui Dumnezeu, în ciuda apariției frumoase a eforturilor noastre de a-L face pe plac și de a face voia Sa, un astfel de lucru este abominabil și rău.

Este ca și cum Cain a încercat să-I placă lui Dumnezeu nu oferind o jertfă cu vărsarea sângelui, ci aducându-I rodul muncii sale, rodul pământului; acest lucru nu a fost acceptat de Dumnezeu.

Pentru ca noi să-L mulțumim pe Dumnezeu avem nevoie de o altă viață – viața divină! Trebuie să ne renaștem cu viața divină; trebuie să fim regenerați cu viața divină și trebuie să trăim prin viața divină.

Cu viața noastră umană – oricât de înaltă și bună ar fi – nu putem să-I facem plăcere lui Dumnezeu; dar dacă trăim prin viața divină în viața noastră umană, avem capacitatea de a împlini voia lui Dumnezeu, putem asculta poruncile Lui și putem să-I fim plăcuți Lui.

Chiar dacă mintea noastră este clară, dragostea noastră este echilibrată, iar voința noastră este puternică, încă nu avem capacitatea de a păstra poruncile lui Dumnezeu sau de a face voia Lui.

Cum putem noi ca ființe umane să-L exprimăm pe Dumnezeu? Așa după cum un câine nu poate exprima o pasăre decât dacă are viața păsării și trăiește prin viața păsării, tot așa și noi nu putem să-L exprimăm pe Dumnezeu decât dacă avem viața lui Dumnezeu și trăim prin viața divină.

Trebuie să avem această realizare că nu putem în noi înșine să îndeplinim poruncile lui Dumnezeu, nu putem să-L mulțumim pe Dumnezeu și nu putem îndeplini cerințele Sale; avem nevoie de o altă viață, trebuie să trăim prin viața divină și avem nevoie ca Cristos să trăiască în noi.

Doamne Isuse, izbăvește-ne de la a încerca să-Ți facem plăcere prin eforturile noastre. Salvează-ne de la a încerca să păstrăm poruncile Tale prin propria noastră energie. Ne întoarcem către Tine, Doamne și Te luăm ca viață și persoană. Avem încredere în Tine și avem credință în Tine; doar vrem să cooperăm cu Tine, în timp ce Tu lucrezi în noi. Fă ceea ce vrei să faci în noi, Doamne, și câștigă ceea ce Tu urmărești în noi. Vrem să-Ți fim plăcuți; vrem să îndeplinim cerințele Tale, așa că venim la Tine, Te luăm ca viața noastră și trăim prin Tine!

Nu ne încredem în noi înșine ci Îl luăm pe Cristos ca viață și rezerva de viață pentru a-L exprima pe Cristos

În îndeplinirea cerințelor lui Dumnezeu, nu ar trebui să avem încredere în noi înșine, ci, mai degrabă, ar trebui să învățăm să luăm dorința lui Dumnezeu ca dorință a noastră și să-L luăm ca rezerva vieții și trăirii noastre (Efeseni 4:20-21; Ioan 11:25; 6:57).

Nu ar trebui să ne încredem în noi înșine, pentru că falimentăm din nou și din nou; ar trebui să avem încredere în Domnul, să venim la El în cuvântul Său și să-L lăsăm să ne infuzeze cu El însuși, pentru ca El din noi să îndeplinească cerințele pe care El le are pentru noi.

Aceasta înseamnă că trebuie să trăim printr-o altă viață; trebuie să trăim prin viața divină din duhul nostru. Cu toate acestea, nu suntem foarte obișnuiți să trăim prin viața divină; implicit trăim viața umană și nu avem nevoie de niciun efort pentru a exprima omul natural.

Deci trebuie să venim iarăși la Domnul pentru a-L ruga să ne învețe să trăim prin viața divină. Trebuie să luăm dorința inimii Sale ca dorință a inimii noastre și trebuie să trăim un singur duh cu El.

Pe de o parte, trebuie să vedem că, în cartea Deuteronomului, Dumnezeu este manifestat, noi suntem expuși, iar Cristos este dezvăluit ca viața noastră, rezerva noastră de viață și totul al nostru.

Pe de altă parte, trebuie să punem în practică această cunoaștere, adică să nu mai trăim viața noastră veche, ci să trăim prin viața divină, singura viață care poate îndeplini cerințele lui Dumnezeu.

Aceasta necesită practica noastră zilnică de a ne îndrepta către Domnul și de a trăi un singur duh cu El. Nu este ușor să trăiești printr-o altă viață; este atât de ușor să ne exprimăm și să facem lucruri în noi înșine, dar este destul de imposibil să trăim prin viața divină.

Trebuie să ne dăm seama că am fost altoiți în Cristos și trebuie ca pur și simplu să rămânem în El; El este în noi și noi suntem în El, iar El în noi vrea să trăiască, să fie exprimat și să fie manifestat.

Aceasta este adevărata viața creștină – o viață de exprimare a lui Dumnezeu (și nu de exprimare a noastră) trăind printr-o altă viață, viața divină din duhul nostru.

Așa cum Tatăl cel viu L-a trimis pe Fiul și Fiul trăit datorită Tatălui, așa și noi trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L mânca pe Cristos în cuvântul Său, respirându-L ca fiind cuvântul viu al lui Dumnezeu, pentru ca noi să nu mai trăim prin sau în noi înșine, ci prin Cristos și în Cristos!

Cuvântul lui Dumnezeu în Biblie nu trebuie doar citit, înțeles, recunoscut și agreat de noi; trebuie să-L inspirăm pe Dumnezeu inspirând cuvântul lui Dumnezeu răsuflat în contactul cu El și El va deveni constituția noastră interioară și ne va face să fim calificați să intrăm și să deținem țara bună.

El este Cel calificat; El este țara bună și El este, de asemenea, Cel care ne califică să intrăm în posesia și savurarea țării bune.

Când ne întoarcem spre El, Îl inspirăm rugându-ne peste cuvântul lui Dumnezeu și învățăm să trăim prin viața divină, El în noi ne va aduce în deplina savurare a Sa Însuși ca țară bună. Este bine să-I spunem Domnului în felul următor,

Doamne Isuse, dorim ceea ce Tu dorești. Nu avem încredere în noi înșine, căci în noi înșine nu putem să-Ți fim plăcuți sau să-Ți îndeplinim cerințele. Doamne, Te luăm ca viață și rezerva de viață. Venim la Tine, în cuvântul Tău, pentru a Te inspira și pentru a ne umple de Tine, pentru ca Tu, în noi, să ne aduci în deplina savurare a Cristosului atotinclusiv ca țară bună. Dragă Doamne Isuse, dorim ceea ce Tu dorești, ca noi toți să intrăm în savurarea și posesia țării bune! Amin, Doamne, fă acest lucru în noi! Suntem pe deplin deschiși către Tine și Te luăm ca viața și rezerva noastră de viață azi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God’s People need to Match God in order to be Qualified to Inherit the Good Land, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 5 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristos ca viața noastră este o viață crucificată, o viață înviată și o viață ascunsă în Dumnezeu

27/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Aleluia, Cristos este viața noastră și Cristos ca viața noastră este o viață ascunsă în Dumnezeu! Viața lui Dumnezeu este viața lui Cristos, iar viața lui Cristos a devenit viața noastră – Cristos este viața noastră, El este atât de subiectiv pentru noi, încât El este chiar viața noastră pentru a fi trăirea noastră astăzi.

Când am fost regenerați, am primit viața lui Dumnezeu; acum toți credincioșii adevărați în Cristos au aceeași viață ca Dumnezeu.

Chiar mai mult, este de la Dumnezeu faptul că suntem în Cristos Isus (1 Corinteni 1:30) – poziția noastră este în Cristos, avem o singură viață, o singură trăire cu El și avem un singur destin și o glorie cu El!

Momentan viața noastră este ascunsă și nu se manifestă, dar atunci când ne exersăm duhul, viața lui Cristos devine reală pentru noi, căci suntem uniți cu Domnul ca un singur duh!

Viața Sa a devenit viața noastră, pentru ca El să trăiască în noi; El este viața noastră și El devine trăirea noastră. El ne transformă și ne conformează imaginii Sale glorioase până când împărtășim aceeași glorie și același destin cu El.

El vrea ca noi să fim acolo unde El este și chiar așa cum este El, așa că acum Cristos viața noastră este ascunsă, dar atunci când El este manifestat, vom fi la fel ca El, căci Îl vom vedea chiar așa cum este El! Destinul nostru este să fim în glorie cu Domnul, chiar acolo unde El este și așa cum este El!

Nu ne vom împărtăși de Dumnezeirea Sa, și numai El este demn de a fi lăudat, dar vom deveni exact așa cum este El, la fel ca El în viață, natură, expresie, înfățișare și funcție.

Astăzi trebuie să vedem că poziția noastră este în Cristos; Dumnezeu ne-a pus în El și lucrurile prin care El a trecut sunt și lucrurile prin care noi am trecut în El.

Am fost răstigniți împreună cu Cristos, am fost îngropați împreună cu Cristos, am fost făcuți vii împreună cu Cristos, am fost înviați împreună cu Cristos și am fost înălțați împreună cu Cristos.

Suntem în Cristos, iar în Cristos am experimentat moartea Sa, îngroparea Sa, faptul de a fi făcut viu, învierea și înălțarea Sa. Acum, în Cristos, suntem așezați la dreapta lui Dumnezeu!

Cristos ca Fiul lui Dumnezeu este în Tatăl, noi suntem în Fiul, deci suntem și în Tatăl prin faptul că suntem în Fiul.

Dacă privim la noi înșine, s-ar putea să nu ne dăm seama de poziția noastră în Cristos, pentru că putem vedea doar ce poate vedea și înțelege mintea noastră.

Dar când ne întoarcem către duhul nostru, când Îl atingem pe Domnul în duh, primim transmisia divină de la tron și suntem una cu Cristos în mod practic și experimental.

Când suntem în duhul contopit, suntem în Cristos, în Tatăl și în ceruri; în afara lui Cristos, există numai întristare, păcat și probleme, dar în Cristos avem totul, iar tot ceea ce El este devine devine savurarea noastră și experimentarea noastră.

Fie ca să învățăm să ne exersăm duhul, să stăm pe cuvântul lui Dumnezeu și să rostim faptele cu credință, astfel încât să putem intra în savurarea și experimentarea lui Cristos ca viață, chiar așa cum suntem în Cristos, împărtășind aceeași poziție pentru a avea o singură viață, o singură trăire, un singur destin și o singură glorie cu El!

Cristos este viața noastră – El a devenit noi, avem o singură viață și trăim împreună cu El!

În Col. 3:3-4 vedem că am murit, iar viața noastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu; vedem, de asemenea, că Cristos este viața noastră, iar atunci când El se va manifesta, vom fi și noi manifestați cu El în glorie. Aceasta ne arată că avem o singură viață cu Cristos.

Viața lui Dumnezeu este viața lui Cristos, iar viața lui Cristos a devenit viața noastră; viața noastră este acum ascunsă cu Cristos în Dumnezeu, iar Cristos este viața noastră.

Această viață aici nu este doar viața lui Cristos, ci mai degrabă, viața lui Cristos care devine viața noastră. Viața noastră umană naturală nu poate fi ascunsă cu Cristos în Dumnezeu; viața lui Cristos este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu și această viață a devenit însăși viața noastră.

Cristos și Dumnezeu au o singură viață; chiar mai mult, viața lui Dumnezeu este viața lui Cristos, iar viața lui Cristos a devenit viața noastră – acum Dumnezeu, Cristos și credincioșii au o singură viață!

Această viață nu se manifestă neapărat prin faptul că suntem amabili, liniștiți sau drăguți; mai degrabă, această viață este Cristos ca viața noastră, adică este Cristos care trăiește în noi.

Când un frate este elocvent și puternic în vorbire, sau o soră este blândă și liniștită, putem crede că sunt plini de viață; cu toate acestea, amândoi pot fi în felul acesta în mod natural, și nu poate fi viața lui Cristos exprimată prin ei.

Aleluia, Cristos este viața noastră!

Cristos este Dumnezeu și, de asemenea, viață (1 Ioan 5:12); viața lui Dumnezeu – care este însuși Dumnezeu – este în Cristos (Ioan 1:4), deci Domnul a spus că El este viață (Ioan 14:6; 11:25) și că El a venit pentru noi să avem viață și să o avem din belșug (Ioan 10:10).

Deci noi, credincioșii din Cristos, care Îl avem pe Cristos, avem viață (1 Ioan 5:12) și El locuiește în noi ca viață.

Pentru că Îl avem pe Cristos, avem viață, căci viața este în Cristos și Cristos este viața. Dumnezeu este în Cristos; viața este în Cristos; iar Cristos este viața noastră.

Ce înseamnă ca Cristos să fie viața noastră? Nimic nu este mai subiectiv pentru noi decât viața noastră; dacă cineva ne ia viața, suntem terminați. Nimic nu este mai intim legat de noi decât viața noastră, căci viața noastră este de fapt noi înșine.

Deci este imposibil să ne despărțim ca persoană de viața pe care o avem, căci viața noastră este însăși persoana noastră și, dacă nu avem viață, încetăm să existăm.

Faptul că Cristos este viața noastră înseamnă că El a devenit noi; El a devenit atât de unit cu noi și atât de una cu noi, încât El nu poate fi separat de noi.

Așa cum viața noastră nu poate fi separată de noi înșine și Cristos este viața noastră, tot așa noi și Cristos suntem atât de una încât nu putem fi despărțiți, iar El este viața noastră.

Mai ales atunci când vorbim despre omul cel nou, trebuie să conștientizăm faptul că Cristos este viața noastră și persoana noastră; pentru a fi Trupul lui Cristos, avem nevoie de Cristos ca viață a noastră și pentru a fi singurul om nou, Cristos trebuie să fie persoana noastră.

În singurul om Cristos este atât viața, cât și persoana – El este viața noastră și El este persoana noastră. Viața noastră este chiar persoana noastră; pentru ca Cristos să fie viața noastră este ca El să fie persoana noastră. Deci, astăzi trebuie să avem o singură viață și trăire împreună cu Domnul care este persoana noastră.

Omenește vorbind, trebuie să facem multe lucruri, cum ar fi să mergem la muncă, să avem grijă de familia noastră, să spălăm rufele, să facem cumpărături, să avem grijă de copii, să curățăm casa, să ne odihnim etc., dar în toate aceste lucruri trebuie să realizăm că Cristos este viața noastră.

Pe măsură ce avem grijă de lucrurile zilnice ale trăirii noastre, trebuie să fim conștienți că nu facem toate acestea de unii singuri – Cristos este viața noastră și El este, de asemenea, trăirea noastră. Trebuie să mergem la serviciu una cu Cristos, să spălăm rufele cu Cristos, să avem grijă de lucrurile casei noastre împreună cu Cristos etc.

Aceasta este o viață creștină normală, adică experimentarea lui Cristos ca viață având o singură viață și o singură trăire cu El.

Îți mulțumim Doamne Isuse că ai venit în noi ca viață; acum Cristos este viața noastră și El vrea să fie trăirea noastră! Amin, Doamne, Te luăm ca viață a noastră și vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi. Fie ca astăzi să avem o viață și o trăire cu Tine; trăiește în noi, Doamne, și fie ca viața Ta să fie exprimată prin noi! Te luăm ca viața și persoana noastră pentru un om nou pentru ca Tu să obții o entitate corporativă în care Cristos este totul și în toate! Amin, Doamne Isuse, vrem să Te experimentăm ca viață în toate lucrurile și în toate situațiile trăirii noastre de zi cu zi!

Cristos ca viața noastră este o viață crucificată, o viață înviată și o viață ascunsă în Dumnezeu

Cu Cristos ca viață există trei caracteristici care o deosebesc de viața naturală – această viață este o viață crucificată, o viață înviată și o viață ascunsă în Dumnezeu.

Faptul că Cristos este viața noastră înseamnă că viața Sa crucificată este viața noastră, căci Cristos a trăit o viață crucificată, o viață de moarte față de sine și de a trăi înspre Dumnezeu.

Suntem uniți cu Domnul, suntem un singur duh cu El, iar viața pe care o trăim acum este o viață crucificată, căci am fost crucificați împreună cu El față de lume, carne, păcat, păcate, sine și orice este negativ, pentru ca să putem trăi în noutatea vieții (Galateni 2:20).

Viața lui Cristos care este viața noastră este o viață crucificată; asta înseamnă că această viață nu este o viață naturală, ci mai degrabă, viața naturală a fost terminată și acum trăim o viață crucificată.

Așa cum a trăit El, așa trăim și astăzi când Îl luăm pe Cristos ca viață.

Viața lui Cristos care este viața noastră este o viață înviată (Ioan 11:25); Domnul Isus a spus că El este învierea și viața.

Viața lui Cristos, care este însăși viața noastră, este o viață care nu aparține vechii creații – ea a trecut prin moarte și a ieșit în înviere și este o viață de înviere.

Aceasta înseamnă că Cristos ca viața noastră este viața învierii; El este învierea însăși și atunci când Îl luăm ca viață și trăim prin El, trăim în înviere.

Singura viață și slujire pe care Dumnezeu o apreciază și o acceptă este viața care trece prin moarte și intră în înviere; când Îl luăm pe Cristos ca viață, trăim o viață crucificată și înviată, iar Dumnezeu este satisfăcut.

În plus, Cristos ca viață este o viață ascunsă în Dumnezeu (Col. 3:3-4; Mat. 6:1-6, 16-18). Aceasta înseamnă că Cristos ca viața noastră este o un lucru foarte misterios, ceva ascuns cu Cristos în Dumnezeu.

Cristos ca viața noastră nu este o viață de spectacol, o viață căreia îi place să facă un spectacol și să fie văzută și lăudată de ceilalți; mai degrabă, această viață ne determină să-L căutăm pe Tatăl nostru în ascuns, iar Tatăl care vede în taină ne va răsplăti.

Viața lui Cristos, care este însăși viața noastră, nu este o viață care se glorifică pe sine; acestei vieți îi place să fie în taină cu Tatăl și este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.

Cât de dragă și prețioasă este o astfel de viață! Iar această viață este viața noastră ca noi s-o savurăm, să fim umpluți, să o trăim și să o exprimăm în viața noastră de zi cu zi!

Când Îl luăm pe Cristos ca viață, trăim o viață crucificată, o viață înviată și o viață care este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.

Orice am face în viața de biserică și în viața noastră creștină de zi cu zi nu ar trebui să fie așa fel încât alții să vadă, ci prin această viață ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.

Aleluia, nimic nu poate suprima această viață – nici măcar moartea; din contră, această viață învinge moartea, are amprenta morții, intră în înviere și este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu!

Doamne Isuse, Te luăm ca viață a noastră și vrem să Te experimentăm ca viața noastră. Mulțumim Doamne că ai intrat în noi ca viață, iar o astfel de viață este o viață crucificată, o viață înviată și o viață care este ascunsă în Dumnezeu. Vrem să permitem ca această viață să trăiască în noi, pentru ca Dumnezeu să fie exprimat prin noi. Amin, Doamne Isuse, vrem să trăim prin această viață crucificată și înviată care este în duhul nostru! Vrem să Te căutăm în secret, să Te savurăm în secret și să avem multe tranzacții cu Tine în secret, pentru ca Tu, ca viața noastră, să fie trăită și să fie exprimată prin noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ as our Life is a Crucified Life, a Resurrected Life, and a Life Hidden in God, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 6 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Când suntem în duh, primim transmisia divină și realizăm poziția noastră în Cristos

25/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Pentru ca noi să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca viață, trebuie să vedem că avem o singură poziție, viață, trăire, destin și glorie cu Cristos și, când suntem în duhul nostru, experimentăm transmisia divină a tot ceea ce El este în noi. Aleluia!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, ajungem la subiectul, Să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca viață a noastră și ca constituent al omului nou.

Tot ceea ce Biblia vorbește despre Cristos este pentru experimentarea și savurarea noastră într-un mod subiectiv, într-un mod real și personal.

Pe de o parte, trebuie să vedem că Cristos este viața noastră, iar pe de altă parte, trebuie să ne dăm seama că El trebuie să fie elementul constitutiv al unui om nou.

Ceea ce dorește Dumnezeu să câștige nu este doar mulți credincioși în Cristos care Îl savurează și-L experimentează, ci un om corporativ, singurul om de pe acest pământ, care îndeplinește scopul Său în crearea omului.

Capul acestui om nou este Cristos – care este Capul noii creații, iar Trupul acestui om nou suntem noi, credincioșii în Cristos. În acest om nou, pur și simplu nu există loc și niciun motiv pentru altceva decât Cristos, căci El este viața, persoana, elementul, esența, realitatea și elementul care constituie un om nou.

Așadar, atunci când intrăm în savurarea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast ca viață și totul, devenim singurul om nou, unde Cristos este totul și în toate. Aceasta dorește să obțină astăzi Domnul.

Așadar, trebuie să-L luăm pe Cristos ca viață și să-L experimentăm; viața noastră este ceea ce suntem noi înșine, așa că Cristos trebuie să devină atât de real, personal și subiectiv pentru noi, încât El este viața noastră și viața noastră.

Amin, fie ca Domnul să ne deschidă ochii ca să vedem și să conștientizăm faptul că Cristos a devenit una cu noi – suntem un singur duh cu El – și El este chiar viața noastră pentru a fi trăirea noastră pentru un om nou! Fie ca să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca viață a noastră!

Pentru a-L experimenta pe Cristos ca viață, trebuie să vedem că avem o singură poziție, viață, trăire, destin și glorie cu Cristos

Pentru ca noi, credincioșii în Cristos, să-L experimentăm pe Cristos ca viața noastră, trebuie să vedem că avem o singură poziție, viață, trăire, destin și glorie cu Cristos (vezi Col. 3:1-4; vezi 1 Cor. 6:17).

Dacă citim Col. 1:3-4, vom observa această expresie „împreună cu Cristos” – se referă la faptul că noi împărtășim aceeași poziție cu El.

Pentru ca noi să-L experimentăm pe Cristos ca viață în trăirea noastră de zi cu zi, trebuie ca mai întâi să ne vedem poziția, adică să împărtășim aceeași poziție cu Cristos. Acesta este faptul pe care se bazează toate experiențele noastre; experimentarea lui Cristos de către noi se bazează pe faptul că suntem una cu El în poziție.

Pe de o parte am murit împreună cu Cristos, am fost îngropați cu El, am fost făcuți vie cu Cristos și am fost înviați împreună cu El (vezi Col. 2).

Dacă suntem într-o poziție greșită, ne este greu să-L experimentăm pe Cristos.

A avea o anumită poziție înseamnă că suntem situați într-un anumit domeniu, într-un anumit loc, chiar puși într-o anumită persoană, într-un fapt și realitate și într-un anumit fel de atmosferă și stare.

Biblia ne spune că „sunteți în Cristos… ați crescut împreună…” – acesta este un fapt realizat, o realitate! Am crescut împreună cu Cristos și am fost făcuți vii!

Pe de o parte, Dumnezeu ne-a dat viață, iar pe de altă parte, El ne-a ridicat din poziția morții într-o poziție a vieții; El ne-a ridicat de la pământ la ceruri. Acum suntem așezați cu Cristos în ceruri.

Unde suntem noi astăzi? Suntem oare doar acolo unde existăm fizic sau ne dăm seama că suntem în Cristos, în locurile cerești, așezați cu El, căci El este la dreapta lui Dumnezeu!

Când El a murit, noi am murit împreună cu El; când El a fost îngropat, am fost îngropați împreună cu El; când El a fost făcut viu, am fost făcuți vii împreună cu El; când El a fost înviat, am crescut împreună cu El; iar când El a fost așezat la dreapta lui Dumnezeu, am fost așezați împreună cu El!

În ochii lui Dumnezeu, suntem în Cristos, suntem una cu Cristos, iar când El a trecut prin toate aceste procese și a realizat toate aceste lucruri, am fost în El și am atins toate aceste lucruri!

În această chestiune a poziției noastre trebuie să ne exersăm credința; în aceste zile, o mare parte din viața noastră de zi cu zi duce lipsă de experimentarea lui Cristos ca viață, pentru că ducem lipsă de exersarea credinței noastre.

Credința este importantă, căci nu ne vedem fizic poziția în Cristos, ci credem acest lucru conform cuvântului lui Dumnezeu.

Viața creștină este o viață de credință; credem în faptele împlinite în cuvântul lui Dumnezeu și pur și simplu declarăm cuvântul.

Declarăm că am fost crucificați împreună cu Cristos, am fost îngropați împreună cu El, am fost făcuți vii împreună cu El, am fost înviați împreună cu El și am fost așezați împreună cu El în ceruri!

Nu ar trebui să credem că este prea mult sau că suntem prea îndrăzneți – avem o singură poziție cu Domnul și avem o singură viață cu El; El este viața noastră!

Avem aceeași zoe viață ca Dumnezeu – avem aceeași viață pe care o are Dumnezeu și Cristos și Duhul, viața de înviere incoruptibilă!

Și într-o zi Cristos Se va manifesta – astăzi El nu este văzut, dacă le spunem altora că Cristos este viața noastră, ei cred că suntem nebuni; dar când Cristos Se va manifesta, vom fi manifestați împreună cu El și vom fi ca El pentru că Îl vom vedea așa cum este!

Cristos este viața noastră și El este trăirea noastră; El este viața noastră ca El să trăiască în noi și împreună cu noi. Împărtășim aceeași viață și aceeași trăire.

Aceasta înseamnă că atunci când vorbim, El vorbește, iar când mergem undeva, El merge împreună cu noi. Dar când nu facem eforturi să rămânem un singur duh cu El și, prin urmare, ne supărăm atunci când El nu Se supără, atunci suntem încă pământeni și trupești, iar Domnul nu se supără cu noi și împreună cu noi.

Slavă Domnului, însă, atunci când ne exersăm duhul de credință și suntem una cu El, realizăm poziția noastră în Cristos și împărtășim aceeași viață, aceeași trăire, același destin și aceeași glorie împreună cu El!

El ne conduce ca mulți fii ai lui Dumnezeu în glorie, astfel încât destinul Său să fie destinul nostru – glorie! Unde este Cristos, vom fi și noi; vom împărtăși gloria Sa pentru eternitate! Aleluia!

Poziția noastră este că suntem în Cristos; pentru că suntem în El, suntem acolo unde El este chiar acum – așezat la dreapta lui Dumnezeu (vezi Col. 3:1; Ioan 14:20; 17:24; Efeseni 2:6).

Poziția Fiului este în Tatăl (Ioan 19:38; 14:10); suntem în Cristos, Fiul (1 Corinteni 1:30), deci suntem și noi în Tatăl (Ioan 14:20; 1 Tes. 1:1; 2 Tes. 1:1). Aleluia!

Doamne Isuse, ne exersăm duhul de credință pentru a vedea, realiza și crede că poziția noastră este chiar acum în Cristos și împreună cu Cristos! Aleluia, avem o singură poziție cu Cristos, o singură viață cu El, o singură trăire, un destin și o glorie cu Cristos! Am fost răstigniți împreună cu Cristos, îngropați împreună cu El, făcuți vii împreună cu El, am crescut împreună cu El și suntem așezați împreună cu El în ceruri! Slavă Domnului, avem aceeași viață ca Cristos, El este trăirea noastră, El este destinul nostru și El ne aduce în aceeași glorie ca a Lui! Slavă Domnului pentru poziția noastră în Cristos!

Când suntem în duh, primim transmisia divină și realizăm poziția noastră în Cristos

Biblia ne spune despre poziția pe care o avem în Cristos, dar cum putem experimenta această poziție într-un mod practic? Este oare doar prin înțelegerea mentală și afirmarea verbală?

Secretul este duhul nostru contopit; când suntem în duh, suntem în Cristos, în Tatăl și în ceruri practic și în mod experimental.

Pentru ca noi să substanțiem și să realizăm poziția noastră în Cristos, trebuie să atingem duhul; trebuie să realizăm importanța crucială a duhului nostru uman.

Dacă nu ne cunoaștem duhul, nu există nicio cale să-L experimentăm pe Cristos ca viață; nu-L putem experimenta în sufletul nostru, în mintea noastră sau în trupul nostru – Îl putem experimenta numai în duhul nostru contopit.

Prin urmare, este important ca să ne cunoaștem duhul, să ne întoarcem spre duhul nostru și să trăim și să umblăm în duhul contopit în viața noastră de zi cu zi.

În duhul nostru, există o transmisie constantă de la Cristos în ceruri către noi pe pământ prin intermediul Duhului atotinclusiv în duhul nostru (Efeseni 1:19, 22-23; 2:22).

Cristos este în duhul nostru și El este scara cerească care unește tronul harului din cer cu duhul nostru; pe această scară există trafic care merge înainte și înapoi, iar realitățile divine ne sunt transmise.

Însuși Cristosul care stă pe tron în ceruri (Rom. 8:34) este și acum în noi (v. 10), adică în duhul nostru (2 Tim. 4:22), unde este locuința lui Dumnezeu (Efeseni 2:22).

Pe de o parte Cristos stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi înaintea lui Dumnezeu, iar pe de altă parte, El este în duhul nostru, căci duhul nostru este locuința Sa.

Cristos locuiește nu doar în centrul universului cu Dumnezeu, ci și în centrul universului nostru, în centrul ființei noastre, în duhul nostru.

Întrucât astăzi duhul nostru este locul locuinței lui Dumnezeu, duhul nostru este acum poarta cerului, unde Cristos ca scară (vezi Gen. 28: 12-17; Ioan 1:51) ne unește cu cerul și ne aduce cerul.

Când suntem în duhul nostru, suntem imediat, în timp real, uniți cu cerurile, unde este Cristos; apoi, în timp real, toate lucrurile din ceruri, inclusiv Cristos Însuși și atmosfera și starea cerească, sunt transmise nouă și făcute reale pentru noi.

Acesta este motivul pentru care, atunci când trecem printr-o situație dificilă pe pământ și ne întoarcem spre duhul nostru, atingem cerurile, harul curge și primim transmisia divină a harului și a îndurării pentru a ne satisface nevoia în timp util.

Aleluia, ori de câte ori ne întoarcem către duhul nostru, intrăm prin poarta cerului și atingem tronul harului prin Cristos ca scara cerească; duhul nostru este capătul primitor al transmisiei divine, în timp ce tronul lui Dumnezeu este capătul de transmitere (Evrei 4:16).

În ziua în care am fost mântuiți, Dumnezeul Triunic a fost instalat în ființa noastră și El este gata să funcționeze, să transmită și să ne furnizeze tot ceea ce este El.

La fel cum o casă are instalația electrică gata să funcționeze și să alimenteze toate aparatele electrice, încălzirea, aerul condiționat etc., odată ce apăsăm întrerupătorul, tot așa din punct de vedere spiritual trebuie să comutăm întrerupătorul întorcându-ne către duhul nostru!

Trebuie să tratăm cu orice izolare sau piedică la curgerea vieții divine, îndepărtând tot ceea ce Domnul expune a fi o piedică, pentru ca El să curgă!

Atunci când suntem în duhul nostru, suntem în Cristos, în Tatăl și în cer practic și experimental.

Când ne întoarcem către duhul nostru, umblăm în duh și trăim în duhul contopit, primim transmisia divină și putem trăi o viață cerească pe pământ, căci Cristos este viața noastră și trăirea noastră, iar El devine destinul nostru și gloria noastra.

Doamne Isuse, fie ca să ne dăm seama de importanța duhului nostru contopit și să ne întoarcem către duhul nostru, să trăim în duh și să umblăm în duhul contopit! Aleluia, atunci când suntem în duhul suntem în Cristos, în Tatăl și în cer în mod practic și în experiența noastră, pentru că are loc o transmisie de la Cristos în cer la noi pe pământ prin intermediul Duhului atotinclusiv din duhul nostru! Îți mulțumim Doamne Isuse că ai fost instalat în duhul nostru ca scară cerească pentru a aduce cerurile la noi și a ne aduce în ceruri. Fie ca să ne întoarcem din nou către duhul nostru să intrăm prin poarta cerului ca să atingem tronul harului din cer prin Cristos ca scară cerească! Amin, Doamne, vrem să ne tratăm orice blocaj, orice izolare și orice piedică în calea transmisiei divine, pentru ca să primim în permanență tot ceea ce este Cristos și să-L facem să fie viața și trăirea noastră, destinul nostru și gloria noastră!