viața creștină

Cristos este sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu pentru experimentarea și savurarea noastră

03/08/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

În Fapte 13 vedem că Dumnezeu, conform promisiunii, L-a înviat pe Isus din morți și El a devenit Fiul lui Dumnezeu; prin învierea Sa, Cristos a devenit primul Fiu al lui Dumnezeu, iar noi suntem mulții fii ai lui Dumnezeu, avându-L pe El ca Fiu al lui Dumnezeu și Sămânța lui David distribuit întru noi. Aleluia!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, începem o carte nouă, continuarea seriei „Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos” (partea a 2-a), iar în această săptămână în particular (care este săptămâna 13) titlul este, Sămânța lui David devine Fiul lui Dumnezeu. Aleluia, ce adevăr măreț vedem în Biblie, în special în Fapte și în Romani, că Cristos, ca Sămânța lui David, a devenit Fiul lui Dumnezeu!

Biblia este o carte minunată care conține atât evenimente istorice, cât și semnificația spirituală a celor mai importante astfel de evenimente. Dacă suntem deschiși către Domnul, dacă vasul nostru este deschis către El și avem o inimă îndreptată către El, vom vedea ceva din ceea ce este în inima Lui.

Dorința lui Dumnezeu de-a lungul Bibliei nu este doar să Se facă cunoscut omului sau să-l aducă pe om într-o părtășie mai profundă cu Dumnezeu; acestea sunt prezente în Biblie, dar dorința lui Dumnezeu este mult mai mult decât atât.

Dorința Lui este să Se facă la fel cu omul, astfel încât omul să fie făcut la fel cu Dumnezeu în viață, natură, expresie și funcție, dar nu în Dumnezeire, astfel încât omul și Dumnezeu, Dumnezeu și omul, să fie una pentru eternitate.

Aceasta este dorința Lui din Geneza, unde vedem că El a creat omul după chipul și asemănarea Sa și l-a așezat pe om în fața pomului vieții, astfel încât omul să-L primească pe Dumnezeu ca viață.

Această dorință a lui Dumnezeu este finalizată în Noul Ierusalim, în cerul nou și pământul nou, unde vedem cetatea sfântă unde Dumnezeu și omul locuiesc unul în celălalt, sunt una în deplinătate și sunt contopiți astfel încât să devină o singură entitate într-un mod inseparabil, dar distinct. Slavă Domnului!

Săptămâna aceasta, pe măsură ce venim la Fapte 13 și Romani 1, vrem să ne deschidem către Domnul și să-I oferim mai mult teren în ființa noastră, astfel încât să putem vedea vârful înalt al revelației divine. Vrem să vedem ce este Evanghelia, care este destinul nostru și ce a făcut și face Dumnezeu astăzi pentru a-Și îndeplini dorința inimii Sale.

Cristos este Sămânța lui David conform cărnii și El a trecut printr-un proces pentru a deveni Fiul lui Dumnezeu. El era deja Fiul lui Dumnezeu din eternitate în eternitate, dar în încarnare, El a îmbrăcat umanitatea, iar în această parte umană, El nu era Fiul lui Dumnezeu. Dar slavă Domnului, El a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu în putere, conform Duhului sfințeniei!

În înviere, Cristos a fost născut de Dumnezeu pentru a fi Fiul întâi-născut al lui Dumnezeu, conform promisiunii lui Dumnezeu

În Fapte 13:23, vedem că Dumnezeu, conform promisiunii, a adus lui Israel un Mântuitor, pe Isus; acesta este Isus Cristos, sămânța lui David conform cărnii. În plus, versetul 33 spune că Dumnezeu a împlinit pe deplin această promisiune înviindu-L pe Isus, așa cum este scris și în Psalmul al doilea: „Tu ești Fiul Meu; astăzi Te-am născut!”. Ce minunat!

Când Pavel a anunțat evanghelia în Fapte 13, el a spus că această evanghelie este din promisiunea făcută părinților și că Dumnezeu a împlinit pe deplin această promisiune lor, urmașilor lor, înviindu-L pe Isus. Cum se împlinește evanghelia? Prin Cristos, ca sămânța lui David, devenind Fiul lui Dumnezeu în înviere. Uimitor!

Învierea a fost o naștere a Domnului Isus ca om. Când a devenit om, Cristos a îmbrăcat umanitate; în partea Sa umană, El nu a fost fiul lui Dumnezeu, ci mai degrabă a fost om conform cărnii. Însă, în învierea Sa, Cristos a fost născut de Dumnezeu ca să fie primul născut Fiu al lui Dumnezeu dintre mulți frați (Romani 8:29). Aleluia!

Am putea lua acest lucru de la sine înțeles, dar aceasta este esența Evangheliei. Evanghelia este despre Persoana minunată a lui Isus Cristos, care este Dumnezeu încarnat ca om, trăind o viață umană perfectă pe pământ, realizând o răscumpărare atotinclusivă pe cruce și înviind pentru a deveni un Duh dătător de viață care să vină în noi pentru a ne regenera cu viața divină.

În învierea Sa s-au întâmplat trei lucruri minunate: Cristos a devenit un Duh dătător de viață (1 Corinteni 15:45), El a fost născut de Dumnezeu ca să fie primul născut Fiu al lui Dumnezeu (Romani 8:29; Fapte 13:33) și noi am fost regenerați ca să fim mulți fii ai lui Dumnezeu (1 Petru 1:3). Slavă Domnului!

Cristos era deja singurul Fiu al lui Dumnezeu din eternitate, chiar înainte de încarnarea Sa (vezi Ioan 1:18; 3:16). Însă pentru împlinirea economiei eterne a lui Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu să fie unit și contopit cu omul pentru a fi o singură entitate, Trupul lui Cristos pentru exprimarea corporativă a lui Dumnezeu, Cristos a devenit om.

Ca om, Isus Cristos nu a fost Fiul lui Dumnezeu; această parte umană a trebuit să fie adusă în divinitate și născută de Dumnezeu pentru a fi Fiul lui Dumnezeu. Exact asta s-a întâmplat în învierea Domnului. De aceea spunem că învierea a fost o naștere a omului Isus, căci El a fost născut de Dumnezeu în învierea Sa pentru a fi primul născut Fiu al lui Dumnezeu dintre mulți frați.

Faptul că El este primul născut înseamnă că există mulți alți frați; în Ioan 20, Domnul Isus i-a spus lui Maria să meargă și să le spună fraților Săi – El nu a spus: du-te la ucenicii Mei, ci: du-te la frații Mei. În învierea Sa, s-a întâmplat ceva minunat și miraculos: Cristos a fost născut în umanitatea Sa pentru a fi primul născut Fiu al lui Dumnezeu, iar noi am devenit mulții fii ai lui Dumnezeu.

Acum suntem mulți frați ai lui Cristos, care este Fratele nostru mai mare, și suntem mulți copii ai lui Dumnezeu care au fost regenerați la o nădejde vie în învierea lui Isus Cristos din morți! Slavă Domnului!

Trebuie să vedem procesele prin care a trecut Cristos de la a fi singurul Fiu născut al lui Dumnezeu din eternitate la a fi primul Fiu al lui Dumnezeu în învierea Sa. Când vom vedea aceasta, Îl vom lăuda și Îi vom mulțumi, căci și noi am fost născuți de Dumnezeu în învierea lui Cristos pentru a fi mulți fii ai lui Dumnezeu! Cristos este primul Fiu și noi suntem mulți fii!

Doamne Isuse, Te lăudăm pentru încarnarea, moartea și învierea Ta. Te lăudăm ca omul-Dumnezeu încarnat, care este sămânța lui David conform cărnii. Aleluia, prin moartea Sa și în învierea Sa, Cristos în umanitatea Sa a fost născut de Dumnezeu pentru a fi primul Fiu al lui Dumnezeu! Ce minunat e, Doamne, acum Tu nu ești doar Singurul Fiu Născut al lui Dumnezeu după divinitatea Ta, ci și mai mult, Tu ești primul Fiu născut al lui Dumnezeu în umanitatea Ta! Aleluia, Cristos este Fiul întâi născut al lui Dumnezeu și noi suntem mulții fii ai lui Dumnezeu! Amin, Doamne, dezvăluie-ne pentru a vedea ce s-a întâmplat la momentul învierii lui Cristos. Fie ca noi să ne dăm seama că Cristos, ca singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, a devenit Fiul întâi născut al lui Dumnezeu în umanitatea Sa și că noi am fost născuți de Dumnezeu pentru a fi mulții Săi fii! Slavă Domnului, suntem mulții fii ai lui Dumnezeu născuți de Dumnezeu în învierea lui Cristos, căci am fost regenerați la o nădejde vie! Amin, Doamne, acum vrem să trăim în înviere pentru a fi o creație nouă, un singur duh cu Cristos, pentru ca El să poată trăi în noi!

Cristos este Sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu pentru experimentarea și savurarea noastră – aceasta este Evanghelia lui Dumnezeu

Pentru ca Dumnezeu să devină plăcut și experimental pentru noi, El S-a încarnat ca om și apoi a înviat ca Fiul întâi născut al lui Dumnezeu și Duhul dătător de viață. Cum poate Dumnezeul care locuiește în lumină de neapropiat să devină savurarea noastră astăzi?

Pentru ca noi să-L experimentăm și să-L savurăm pe Domnul, El are două statute: uman și divin. În statutul Său uman, Cristos este sămânța lui David conform cărnii. În statutul Său divin, Cristos este Fiul lui Dumnezeu în putere. Aceasta este Evanghelia.

Despre asta vorbește Pavel în Romani 1:1-4, unde spune că a fost pus deoparte pentru Evanghelia lui Dumnezeu, pe care a promis-o mai dinainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi, despre Fiul Său, care a venit din sămânța lui David conform cărnii, care a fost numit Fiul lui Dumnezeu în putere conform Duhului sfințeniei, prin învierea morților, Isus Cristos, Domnul nostru. Aleluia!

Cristos este sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu. Conform naturii Sale umane, Isus Cristos este sămânța lui David; El s-a născut în linia lui David, fiind descendentul unei persoane în istorie (vezi Matei 1:1; 22:42). Totuși, conform naturii Sale divine, Cristos este Fiul lui Dumnezeu pentru a fi expresia lui Dumnezeu.

Când Noul Testament îl menționează pe Fiul lui Dumnezeu, se referă la exprimarea lui Dumnezeu (Ioan 5:19; 14:7-9; Evrei 1:3). Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu Tatăl (Ioan 1:18).

Înainte de venirea lui Cristos, oamenii nu știau cum este Dumnezeu, căci nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; totuși, Cristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, a venit să-L vestească pe Dumnezeu, să-L declare și să-L exprime (Ioan 1:1; Apocalipsa 19:13; Evrei 1:2). Slavă Domnului!

Când privim la Cristos, îl vedem pe Dumnezeu Tatăl în toate bogățiile Sale și cu toate atributele Sale. Dumnezeu Tatăl este ascuns și invizibil; Cristos, Fiul lui Dumnezeu, este Dumnezeul manifestat, căci El L-a declarat pe Dumnezeu și L-a exprimat pe Dumnezeu.

Prin aceste două statute, sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos este omul-Dumnezeu, Dumnezeul complet și omul perfect. Acest lucru este cu adevărat minunat, dar totuși atât de misterios, căci iată un om care nu este doar om, ci Dumnezeu, și aici îl vedem pe Dumnezeu care nu este invizibil, ci devenit real pentru noi într-un om.

Această persoană misterioasă și minunată, cu două statute și două naturi, este conținutul Evangheliei lui Dumnezeu, așa cum este revelată în întreaga carte a Epistolei către Romani. Putem citi cartea către Romani și ne putem aminti lucruri precum dreptatea lui Dumnezeu, îndreptățirea, păcătoșenia noastră și multe alte lucruri; totuși, Evanghelia lui Dumnezeu este despre Fiul Său.

Din capitolul 1 din Romani până la ultimul capitol, capitolul 16, vedem persoana minunată a lui Isus Cristos ca sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu. În Romani 1, vedem persoana lui Isus Cristos ca omul-Dumnezeu și dreptatea lui Dumnezeu. În Romani 16 vedem bisericile locale ca expresie a Trupului lui Cristos.

Între aceste două și pe tot parcursul cărții Romani, îl vedem pe Cristos ca sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu – omul-Dumnezeu. Începutul Evangheliei este Cristos, iar împlinirea Evangheliei este Trupul lui Cristos exprimat în bisericile locale.

Între acestea, avem distribuirea Dumnezeului Triunic în om în multe feluri, prin multe mijloace și prin multe procese, astfel încât omul păcătos să devină un fiu al lui Dumnezeu, chiar să fie zidit împreună cu alți fii ai lui Dumnezeu pentru a fi expresia corporativă a lui Dumnezeu.

Isus Cristos, ca Sămânță a lui David și Fiu al lui Dumnezeu, a venit să se distribuie în noi, poporul Său ales și răscumpărat, pentru a ne face membre ale Trupului lui Cristos ca biserică a lui Dumnezeu. Slavă Domnului!

Noi, cei care credem în Cristos, suntem cei care am primit distribuirea persoanei lui Cristos cu natura Sa divină și umană, astfel încât să putem fi membre ale Trupului lui Cristos pentru a-L exprima în mod corporativ! Slavă Domnului! În întreaga lume există multe biserici locale ca expresie locală a Trupului universal al lui Cristos!

Văzând că Evanghelia lui Dumnezeu din Romani acoperă totul, de la încarnare până la distribuirea lui Dumnezeu către Trupul lui Cristos, ne dăm seama că Evanghelia este economia lui Dumnezeu, întreaga economie a lui Dumnezeu din Noul Testament! Amin! Iar centrul acestei Evanghelii a lui Dumnezeu este Isus Cristos, omul-Dumnezeu, sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu.

Evanghelia nu este despre o religie și nici nu ne oferă doctrine, forme și alte lucruri de acest gen; Evanghelia nu se preocupă doar de răscumpărare, iertare, îndreptățire și lucruri de genul acesta.

Toate acestea fac parte din Evanghelie, dar Evanghelia lui Dumnezeu este despre Isus Cristos, sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu, pentru a fi distribuit întru noi și a ne face la fel ca El, pentru a fi expresia Sa corporativă, pentru a fi Trupul lui Cristos exprimat în numeroasele biserici locale.

Intenția lui Dumnezeu este ca El să ne producă pe noi, numeroșii Săi fii, pentru a fi conformați modelului lui Isus Cristos, Fiul Său iubit (Matei 3:17; 17:5; Galateni 1:15-16), pe care El vrea să fie reprodus în noi ca numeroșii Săi fii! Aleluia!

Doamne, Te lăudăm pentru că ne-ai dezvăluit să vedem Evanghelia lui Dumnezeu despre Isus Cristos, omul-Dumnezeu, care este sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu! Aleluia, Isus Cristos a venit ca întrupare a lui Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu, a-L explica pe Dumnezeu, a-L defini pe Dumnezeu și a-L face real pentru noi! Te iubim, Doamne Isuse, și Te apreciem în cele două statute ale Tale: sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu. Îți mulțumim că Te-ai distribuit în noi pentru a ne face fii ai lui Dumnezeu, ca să putem fi regenerați, sfințiți, înnoiți, transformați și conformați chipului lui Cristos ca întâiul născut Fiu al lui Dumnezeu! Aleluia, Dumnezeu Îl distribuie pe Cristos întru credincioșii Săi pentru a-i face membre ale Trupului lui Cristos ca biserică a lui Dumnezeu! Amin, acest Trup universal al lui Cristos, ca expresie corporativă a lui Dumnezeu, este exprimat în numeroasele biserici locale din întreaga lume! Aleluia! Doamne, ține-ne deschiși distribuirii Tale divine până când vom fi pe deplin transformați și conformați chipului Tău, chiar până când vom fi zidiți pentru a fi expresia Ta corporativă pe pământ! Ce evanghelie minunată și glorioasă avem!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ is the Seed of David and the Son of God for our Experience and Enjoyment, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 13 cu tema: Sămânța lui David devine Fiul lui Dumnezeu, ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Dezvoltăm virtuțile în viața divină pentru a crește spre maturitate și a intra în împărăția eternă

01/08/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să dezvoltăm virtuțile spirituale în viața divină și astfel să avansăm în creșterea vieții divine, astfel încât să facem chemarea și alegerea lui Dumnezeu fermă și să putem avea o intrare bogată în împărăția eternă. Amin!

În această săptămână am savurat faptul de a fi părtași la natura divină și de a avea dezvoltarea vieții divine și a naturii divine pentru o intrare bogată în împărăția eternă. Slavă Domnului că noi, credincioșii în Cristos, am primit o credință la fel de prețioasă și acum ar trebui să fim părtași la natura divină!

Crezând în Cristos, primim viața divină, iar în viața divină există natura divină. Suntem copii ai lui Dumnezeu, născuți din Dumnezeu cu viața și natura Lui și posedăm viața și natura lui Dumnezeu.

Așa cum noi, ființele umane, avem viața și natura divină pur și simplu prin faptul că suntem născuți din părinții noștri umani, tot așa, din punct de vedere spiritual, avem viața și natura divină prin faptul că suntem născuți din Dumnezeu.

Acum, că avem viața și natura lui Dumnezeu, trebuie să fim părtași la natura divină, adică să participăm la natura divină. Savurăm bogățiile naturii divine prin intermediul promisiunilor prețioase și nespus de mari ale lui Dumnezeu.

Pe partea negativă, scăpăm și fugim de stricăciunea care este în lume prin poftă. Pe partea pozitivă, Îl urmărim pe Cristos și ne împărtășim la natura divină. Scăpăm pentru a ne împărtăși și ne împărtășim pentru a putea scăpa.

Pe măsură ce ne împărtășim din ceea ce este Dumnezeu prin cuvântul Său și exersându-ne duhul pentru a-L contacta, suntem constituiți cu ceea ce este El.

Fie ca noi să cooperăm cu Domnul astăzi pentru a experimenta dezvoltarea vieții divine și a naturii divine în sămânța divină care a fost semănată în noi, astfel încât să putem avea o intrare bogată în împărăția eternă!

Toate bogățiile ființei lui Dumnezeu, tot ceea ce este El în natura Sa, se află în sămânța divină pe care am primit-o; acum trebuie să dezvoltăm aceste virtuți adăugând toată silința pentru a le furniza.

De la sămânța credinței, prin rădăcinile virtuții și cunoașterii, trunchiul autocontrolului și ramurile răbdării și evlaviei, până la floarea rodului dragostei și dragostei frățești, trebuie să dezvoltăm virtuțile vieții și naturii divine.

Puțin câte puțin, zi de zi, trebuie să creștem în viață spre maturitate, pentru ca Domnul să poată crește în noi și să ne câștige și pentru ca El să se poată exprima prin noi pe măsură ce Îl trăim pe Cristos în virtuțile noastre umane.

Dezvoltăm virtuțile spirituale în viața divină, avansând în creșterea vieții divine, pentru a întări chemarea și alegerea noastră de către Dumnezeu

Slavă Domnului că puterea Sa divină ne-a dăruit toate lucrurile care au legătură cu viața și evlavia prin cunoașterea deplină a Celui ce ne-a chemat prin gloria și virtutea Sa (2 Petru 1:3)! Toate aceste lucruri se află în sămânța divină pe care am primit-o la momentul regenerării noastre.

Dumnezeu ne-a dat promisiuni prețioase și nespus de mari, ca prin acestea să putem deveni părtași naturii divine, după ce am scăpat de stricăciunea care este în lume prin poftă (v. 4).

Deoarece suntem părtași naturii divine, trebuie să adăugăm toată silința pentru a furniza din belșug în credința noastră (sămânța) virtute (o rădăcină), și în virtute, cunoaștere (o altă rădăcină), și în cunoaștere, stăpânire de sine (trunchiul), și în stăpânire de sine, răbdare (o ramură), și în răbdare, evlavie (o altă ramură), și în evlavie, dragoste frățească (floarea), și în dragoste frățească, dragostea (rodul).

Viața noastră creștină este ceva organic, ceva care crește în noi – creștem în viață pentru a deveni pomul vieții pentru ca alții să mănânce pe Cristos experimentat și trăit de noi. Pe măsură ce dezvoltăm virtuțile spirituale în viața divină, avansăm astfel în creșterea în viața divină.

Pe măsură ce cooperăm cu Domnul zi de zi pentru a-L savura, a ne împărtăși din bogățiile Sale și a savura tot ceea ce este El prin exercițiul duhului nostru, creștem în viață spre maturitate.

În acest fel, atunci când permitem acestor lucruri să existe în noi și să abunde, nu suntem nici leneși, nici neroditori spre deplina cunoaștere a Domnului nostru Isus Cristos (v. 8). Însă dacă aceste lucruri nu sunt prezente în noi, suntem orbi și putem chiar uita curățirea păcatelor noastre din trecut (v. 9).

Fie ca noi să cooperăm cu Domnul zi de zi pentru a dezvolta virtuțile spirituale în viața divină, astfel încât să putem întări chemarea și alegerea lui Dumnezeu, căci făcând aceste lucruri nu ne vom poticni niciodată (v. 10).

Uneori putem fi clătinați în credința noastră, căci multe lucruri ni se pot întâmpla nouă sau în jurul nostru și putem trece prin încercări, persecuții sau pur și simplu perioade de secetă în viața noastră creștină.

Ceea ce trebuie să facem este să fim sârguincioși să dezvoltăm virtuțile menționate de Petru în 2 Petru. 1:5-7, ca să putem confirma și să ne asigurăm chemarea și alegerea.

Unii credincioși în Cristos se pot întreba dacă Dumnezeu i-a ales; motivul pentru care fac acest lucru este pentru că le lipsesc aceste virtuți. Dacă cooperăm zilnic cu Domnul pentru a dezvolta virtuțile în viața divină, ne facem chemarea și alegerea fermă și nu ne vom poticni niciodată.

Când dezvoltăm aceste virtuți și suntem constituiți cu ele, vom avea confirmarea că am fost chemați și selectați; aceasta este pentru a ne face chemarea și alegerea fermă.

Dumnezeu ne-a chemat. Ne-a selectat. Ne-a dat toate lucrurile care au legătură cu viața și evlavia. Tot ce avem nevoie se află în sămânța divină a credinței care ne-a fost dată la momentul regenerării noastre.

Trebuie pur și simplu să ne exersăm duhul pentru a dezvolta virtuțile spirituale în viața divină. Trebuie pur și simplu să creștem în viață spre maturitate, ca să putem face chemarea și alegerea lui Dumnezeu fermă.

Când creștem în viață zi de zi, dezvoltând virtuțile spirituale în viața divină, nu ne vom poticni, ci, dimpotrivă, suntem constituiți cu aceste virtuți și facem chemarea și selecția lui Dumnezeu ferme.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul pentru a dezvolta virtuțile spirituale în viața divină astăzi. Crești în noi. Fie ca noi să avansăm în creșterea vieții divine. Amin, Doamne, vrem să fim mai sârguincioși pentru a face chemarea și selecția noastră ferme! Aleluia, puterea divină a lui Dumnezeu ne-a dăruit toate lucrurile care au legătură cu viața și evlavia prin cunoașterea deplină a Celui care a chemat este prin propria Sa glorie și virtute! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a ne împărtăși din promisiunile Tale prețioase și nespus de mari. Ne exersăm să ne dăm toată silința și să furnizăm din belșug credinței noastre, virtute și, în virtute, cunoaștere! Da, Doamne, ne exersăm duhul pentru a furniza în cunoaștere, stăpânire de sine și, în stăpânire de sine, evlavie. Vrem să furnizăm în evlavie, dragoste frățească și, în dragoste frățească, dragoste. Fie ca aceste lucruri să existe în noi și să ne abunde, ca să nu fim nici leneși, nici neroditori, spre deplina cunoaștere a Domnului nostru Isus Cristos! Da, Doamne, în acest fel vrem să ne facem chemarea și alegerea fermă și în niciun caz să nu ne poticnim vreodată!

Să fim sârguincioși să urmărim creșterea și dezvoltarea vieții divine și a naturii divine pentru a avea o intrare bogată în împărăția eternă

Ar trebui să fim sârguincioși în a urmări creșterea și dezvoltarea vieții divine și a naturii divine pentru o intrare bogată în împărăția eternă. Acesta este țelul nostru.

Țelul vieții noastre creștine este, pe de o parte, să-L câștigăm mai mult pe Cristos și să-L avem format și pe deplin crescut în noi, iar pe de altă parte, să intrăm în împărăția viitoare a Domnului nostru Isus.

Mai mult, nu vrem să ne „strecurăm” în împărăție sau doar să intrăm, ci mai degrabă să avem o intrare bogată în împărăție. Vrem ca Domnul să ne conducă în bucuria Sa, astfel încât să putem domni și domni cu El timp de o mie de ani și apoi pentru veșnicie.

Pentru a avea o intrare bogată în împărăția eternă, trebuie să fim sârguincioși în a urmări creșterea și dezvoltarea vieții divine și a naturii divine. Pe măsură ce facem acest lucru, pe măsură ce creștem în viață spre maturitate și ne exersăm spiritul pentru a dezvolta virtuțile în natura divină, savurăm o aprovizionare din belșug.

Abundența pe care o savurăm în dezvoltarea vieții divine și a naturii divine ne va aproviziona din belșug o intrare bogată în împărăția eternă a lui Dumnezeu. Amin!

Această abundență ne va face capabili și ne va califica să intrăm în împărăția viitoare prin toate bogățiile vieții divine și ale naturii divine, ca virtuți (energie) excelente ale noastre, spre gloria strălucită a lui Dumnezeu (1 Petru 5:10).

Împărăția eternă a lui Dumnezeu din 2 Petru 1:11 se referă la împărăția lui Dumnezeu; această împărăție a fost dată Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos (Daniel 7:13-14) și se va manifesta la revenirea Lui (Luca 19:11-12).

Această împărăție eternă va fi o răsplată pentru credincioșii credincioși în Cristos care urmăresc creșterea în viața Lui până la maturitate și dezvoltarea virtuților naturii Sale.

Dacă suntem credincioșii credincioși de astăzi care sunt sârguincioși în a urmări creșterea și dezvoltarea vieții divine și a naturii divine, vom participa la împărăția lui Cristos în gloria lui Dumnezeu în mileniu (2 Timotei 2:12; Apocalipsa 20:4, 6).

Aspirăm să fim astfel de oameni. Vrem să creștem în viață spre maturitate și să dezvoltăm virtuțile în viața și natura divină. A intra în împărăția eternă a Domnului este legat de intrarea în gloria eternă a lui Dumnezeu, la care Dumnezeu ne-a chemat în Cristos (1 Petru 5:10; 1 Tesaloniceni 2:12).

Mulți creștini, însă, nu vor avea o intrare atât de bogată în împărăția eternă a lui Dumnezeu, deoarece nu au construit niciodată această intrare dezvoltând sămânța divină spre maturitate. O, Doamne.

Asemenea credincioși sunt credincioșii învinși care nu cooperează cu Domnul în această epocă pentru a crește în viață spre maturitate și a dezvolta viața și natura divină. Dacă nu suntem constituiți din virtuțile divine, nu vom avea o intrare bogată în împărăția eternă.

Dar dacă cooperăm cu Domnul și avem dezvoltarea vieții divine și suntem constituiți cu natura divină, ni se va furniza o intrare bogată și din belșug în împărăția viitoare. Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi.

Fie ca noi să creștem în viață spre maturitate astăzi, astfel încât să putem domni și domni cu Cristos ca și împărați ai Săi în mileniu. Nu putem domni împreună cu Cristos ca împărat în epoca viitoare dacă ne lipsește maturitatea în viața divină astăzi.

Cum ne poate întroniza Domnul dacă nu suntem maturi în viața Lui? Cum putem exercita domnia Lui dacă nu creștem în viață spre maturitate? Cât de mult trebuie să creștem în viață astăzi! Cât de mult trebuie să dezvoltăm virtuțile în viața și natura divină!

Ca o concluzie a cuvântului său despre dezvoltarea vieții divine și a naturii divine din 2 Petru 1:5-7, Petru a spus: „Căci în felul acesta vi se va da din belșug intrarea în împărăția eternă a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos” (v. 11).

Avem deja toate aceste virtuți; toate sunt în sămânța divină pe care am primit-o la momentul regenerării noastre și acum trebuie să le dezvoltăm.

Trebuie să ne rugăm privitor la acest lucru și să învățăm să cooperăm cu Domnul pentru a crește în viață și a dezvolta virtuțile în natura divină. Pe măsură ce creștem în viață, vom ajunge în cele din urmă la maturitate; ca urmare, așa cum a spus Pavel în Efeseni 4:13, ajungem la măsura staturii plinătății lui Cristos. În acest fel, suntem echipați să fim împărați în împărăția viitoare.

Aparent, noi suntem cei care intrăm în împărăția eternă; de fapt, intrarea în împărăția eternă ne este furnizată din belșug prin creșterea noastră în viață și prin dezvoltarea vieții divine în noi. Amin! Domnul ne acordă această intrare și, în același timp, intrarea ne este acordată prin creșterea noastră în viață spre maturitate.

Doamne Isuse, crești în noi spre maturitate! Fă-ne să creștem puțin mai mult în viață astăzi. Dă-ne partea de har de care avem nevoie astăzi, pentru a putea crește în viață și a ajunge la maturitate. Dorim să cooperăm cu Tine pentru a crește în viață și a dezvolta virtuțile în viața și natura divină. Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care sunt sârguincioși în a urmări creșterea și dezvoltarea vieții divine și a naturii divine pentru o intrare bogată în împărăția eternă! Fă-ne să venim la Tine zi de zi și fă-ne să cooperăm cu Tine, adăugând toată silința pentru a dezvolta virtuțile în viața și natura divină. Fie ca abundența pe care o savurăm în dezvoltarea vieții și naturii divine să ne ofere din belșug o intrare bogată în împărăția eternă a lui Dumnezeu! Amin, Doamne, aspirăm să intrăm în împărăția viitoare pentru a domni și a domni cu Cristos timp de o mie de ani. Fie ca noi să fim cei care sunt calificați să intre în împărăția Ta la venirea Ta, prin toate bogățiile vieții și naturii divine, ca virtuți excelente, spre splendida glorie a lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Develop the Virtues in Divine Life to Grow unto Maturity & Enter the Eternal Kingdom, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 6 cu tema: harul în epistolele lui Petru, ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Rămânem în Dumnezeu ca dragoste și îi iubim pe alții cu discernământ și după nevoie

31/07/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Pe măsură ce noi, credincioșii în Cristos, ne împărtășim din natura divină până la cel mai înalt grad, suntem umpluți cu Dumnezeu ca dragoste și rămânem în El ca dragoste și devenim persoane ale dragostei, chiar devenim dragoste însăși; îi vom iubi pe ceilalți cu Dumnezeu ca dragoste, nu după emoțiile sau sentimentele noastre, ci după nevoie și cu discernământ.

Fie ca Domnul să recâștige o astfel de dragoste în noi și printre noi astăzi! Zi de zi, trebuie să Îl savurăm pe Domnul și să cooperăm cu El pentru a dezvolta virtuțile în viața și natura divină.

Unele dintre virtuțile din această viață și natură pe care le-am primit la momentul regenerării noastre pot fi găsite în 2 Petru capitolul 1. Am primit sămânța credinței prin cuvântul viu și neclintit al lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a alocat o credință care este la fel de prețioasă printre toți sfinții, în dreptatea Dumnezeului și Mântuitorului nostru, Isus Cristos.

Pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul prin credință, harul și pacea ni se înmulțesc în deplina cunoaștere a lui Dumnezeu și a lui Isus, Domnul nostru. Aleluia, puterea divină a lui Dumnezeu ne-a dăruit toate lucrurile care au legătură cu viața și evlavia, prin cunoașterea deplină a Celui care ne-a chemat prin propria Sa slavă și virtute!

Dacă ne dăm seama că în sămânța divină – credința noastră – avem tot ce ne trebuie pentru a-L trăi pe Cristos și a-L exprima ca evlavie, viața noastră creștină va fi revoluționată!

Vom veni la cuvântul lui Dumnezeu și vom savura pur și simplu promisiunile Sale prețioase și nespus de mari, astfel încât prin acestea să putem deveni părtași la natura divină, scăpând de stricăciunea care este în lume prin poftă. Amin!

Când venim la cuvântul lui Dumnezeu și primim promisiunile Sale, ne bazăm pe promisiunile Sale, ne rugăm și cântăm promisiunile Sale și ne însușim promisiunile Sale prin credință, ne împărtășim din natura divină.

Noi, cei care credem în Cristos, nu avem doar viața umană cu natura umană, ci, mai mult decât atât, avem viața divină și natura divină. Pe partea negativă, fugim de poftele tinereții și scăpăm de stricăciunea care este în lume prin poftă. Pe partea pozitivă, ne dăm silința pentru a dezvolta virtuțile în viața și natura divină.

Trebuie să ne exersăm duhul zilnic pentru a ne da toată silința și a furniza din belșug în credința noastră virtute, iar în virtute furnizăm cunoștință, iar în cunoștință furnizăm stăpânire de sine, iar în stăpânire de sine furnizăm răbdare, iar în răbdare furnizăm evlavie.

În evlavie, trebuie să furnizăm dragoste frățească, și în dragoste frățească, furnizăm dragoste.

Când aceste lucruri există în noi și sunt din belșug în noi, ele nu ne fac nici leneși, nici neroditori spre deplina cunoaștere a Domnului nostru Isus Cristos. Fie ca aceste lucruri să existe în noi și să se dezvolte în noi!

Rămânem în Dumnezeu ca dragoste și îi iubim pe frați cu discernământ și după nevoie

2 Petru 1:7 spune că trebuie să ne dăm silința pentru a furniza, în evlavie, dragoste frățească. Putem crede că dragostea frățească se referă la a iubi frații și putem crede că îi iubim pe frați, dar dragostea noastră s-ar putea să nu se potrivească cu ceea ce este Dumnezeu ca dragoste și s-ar putea să nu fie conform modului în care El ne iubește.

1 Ioan 4:16 spune că noi am cunoscut și am crezut în dragostea pe care Dumnezeu o are în noi. Dumnezeu este dragoste și cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în el.

Dragostea nu vine de la noi înșine; dragostea nu vine după emoțiile sau sentimentele noastre. Dragostea este Dumnezeu, iar Dumnezeu este dragoste. Dumnezeu în noi este dragoste, iar noi trebuie să rămânem în Dumnezeu ca dragoste.

Cu alte cuvinte, atunci când îi iubim pe frați, nu ar trebui să încercăm tot posibilul să-i iubim cu ceea ce avem ca dragoste; mai degrabă, trebuie să ne exersăm duhul pentru a rămâne în Dumnezeu ca dragoste și a iubi frații cu discernământ și după nevoie.

De multe ori, dragostea pe care o avem pentru frați și surori este destul de superficială; chiar mai rău, dragostea noastră îi strică pe ceilalți sau este preferențială, căci îi iubim pe cei pe care îi iubim și îi considerăm vrednici de iubit, dar nici măcar nu ne apropiem de cei pe care nu-i iubim.

Dragostea noastră nu este agape; dragostea noastră este cel mult dragoste umană, care se termină ușor și strică, fiind preferențială. În dragostea noastră pentru frați, trebuie să existe Dumnezeu ca dragoste, altfel, îi vom iubi pe ceilalți în mod nechibzuit, într-un mod care îi poate strica.

Când îi iubim pe ceilalți cu Dumnezeu ca dragoste, va exista o oarecare hrană în acea dragoste și va exista un antibiotic spiritual care le va fi administrat pentru a-i vindeca și a preveni orice boală.

Dumnezeu ne iubește fără discriminare, cu dragostea care este El Însuși, dar ne iubește cu discernământ. În Matei 5:44-45 ni se spune să ne iubim vrăjmașii și să ne rugăm pentru cei care ne persecută, ca să putem fi fii ai Tatălui nostru care este în ceruri.

Tatăl nostru care este în ceruri face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.

Dumnezeu iubește omul și are grijă de om, dar o face cu discernământ, iar când ne deschidem dragostei Sale, suntem vindecați, suntem hrăniți și suntem umpluți de El ca dragoste.

Așa ar trebui să-i iubim pe frați – nu cu dragostea sau afecțiunea noastră naturală, ci cu Dumnezeu ca dragoste, pentru a-i putea iubi cu discernământ și după nevoie. Trebuie să-i iubim pe toți frații, iar unii dintre ei au o nevoie mai mare de dragoste, în timp ce alții nu au nevoie de dragoste la fel de mult – totuși îi iubim.

Când îi iubim pe ceilalți cu Dumnezeu ca dragoste, având discernământ și iubind după nevoie, ei primesc sursa de viață și un antibiotic care ucide orice problemă negativă din ei. Trebuie să ne iubim unii pe alții în acest fel în viața de biserică – cu discernământ, nu cu nechibzuință.

Trebuie să rămânem în Dumnezeu ca dragoste și să ne iubim unii pe alții cu Dumnezeu ca dragoste, având scopul superior de a-i hrăni și de a-i ajuta să fie vindecați.

Fie ca să nu reținem dragostea de la sfinți, ci să-i iubim cu înțelepciune, cu Dumnezeu ca dragoste. Fie ca să-i iubim pe toți frații cu discernământ și după o măsură, în cadrul unei limite.

Cineva poate avea nevoie de multă dragoste și simțim acest lucru atunci când Îl contactăm pe Domnul; prin urmare, măsurăm mai multă dragoste față de el. Altul, însă, nu are nevoie de la fel de multă dragoste, ci, mai degrabă, dacă primește multă dragoste, este răsfățat. Prin urmare, Îl iubim cu o anumită limită, într-o anumită măsură.

De multe ori, însă, dragostea noastră pentru frați depinde de emoțiile noastre; când suntem fericiți, îi iubim pe ceilalți și suntem dispuși să facem orice pentru ei, dar când suntem triști, nu avem dragoste pentru ceilalți.

Dragostea noastră pentru frați nu ar trebui să depindă de valul nostru emoțional; mai degrabă, trebuie să rămânem în Dumnezeu ca dragoste și să-i iubim pe ceilalți cu Dumnezeu ca dragoste.

Trebuie să învățăm să-i iubim pe frați cu Dumnezeu ca dragoste. Dragostea Lui este consecventă, dar dragostea noastră este fluctuantă. Dragostea Lui este plină de discernământ, dar dragostea noastră este nechibzuită și coruptă.

Dragostea Lui dă viață altora și îi face să fie vindecați, dar dragostea noastră naturală îi strică pe ceilalți sau chiar ne face să-i antipatizăm, căci este naturală. O, Doamne, Isuse!

Fie ca să avem o dragoste mai nobilă, dragostea care este Dumnezeu Însuși, dragostea care a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care locuiește în noi (Romani 5:5).

Atât în viața de biserică, cât și în viața de familie, trebuie să ne iubim unii pe alții cu Dumnezeu, ca dragoste. Când iubim cu Dumnezeu ca dragoste, soții vor da cinste soției (1 Petru 3:7), iar soția se va supune soțului ca Domnului.

O astfel de dragoste este posibilă doar atunci când rămânem în Dumnezeu ca dragoste și ne exersăm duhul pentru a-i iubi pe ceilalți cu Dumnezeu ca dragoste. Când ne exersăm duhul, duhul nostru este al dragostei (2 Timotei 1:7).

Când îi iubim pe ceilalți cu Dumnezeu ca dragoste, nu-i vom iubi doar cu emoțiile noastre, ci dragostea noastră Îl va da pe Dumnezeu ca viață și o sursă de viață în ei, chiar îi va infuza cu un antibiotic spiritual pentru a-i vindeca și a-i înviora.

Fie ca să venim la Domnul cu privire la acest lucru și să ne deschidem către El, spunându-I cu dragoste:

Doamne Isuse, Te iubim! Cunoaștem și am crezut în dragostea pe care Dumnezeu o are în noi. Vrem să rămânem în Tine ca dragoste, căci Dumnezeu este dragoste. Amin, Doamne, vrem să rămânem în dragoste, în Dumnezeu ca dragoste. Fie ca noi să rămânem în Tine și Tu să rămâi în noi. Fie ca noi să rămânem în dragoste și Dumnezeu ca dragoste să rămână în noi. Salvează-ne de la a-i iubi pe frați într-un mod nechibzuit sau după preferințele noastre. Salvează-ne de a-i răsfăța pe alții iubindu-i într-un mod natural, cu afecțiunea noastră naturală. O, Doamne, vrem să rămânem în Tine ca dragoste. Fie ca Tu să distribui mai mult din Tine însuți ca dragoste în noi, ca să-i putem iubi pe alții cu Dumnezeu ca dragoste. Fie ca dragostea noastră pentru alții cu Dumnezeu ca dragoste să distribuie ceva din Dumnezeu ca viață și ca viață să le ofere lor. Amin, Doamne, fie ca dragostea noastră pentru alții cu Dumnezeu ca dragoste să distribuie un antibiotic spiritual în ei, pentru ca ei să fie vindecați și să aibă orice germeni uciși. O, Doamne, fie ca o astfel de dragoste frățească să curgă printre noi astăzi, pentru zidirea bisericii! Vrem să-i iubim pe alții cu Dumnezeu ca dragoste, ca să putem fi fii ai Tatălui nostru care este în ceruri!

Ne împărtășim din natura divină până la cel mai înalt grad pentru a fi umpluți de Dumnezeu ca dragoste și a deveni persoane ale dragostei, chiar dragostea însăși

În lume, oamenii se îndrăgostesc de alții și apoi își pierd dragostea. Ei iubesc pe cineva acum, dar mai târziu nu-l mai iubesc, ci chiar îl detestă sau îl urăsc. Aceasta este dragostea umană, dragostea naturală. În viața de biserică poate fi același lucru dacă îi iubim pe ceilalți cu dragostea noastră naturală.

Uneori, putem iubi pe cineva și petrecem des timp cu acea persoană, dar apoi ne putem deznădăjdui de ea și nu o mai putem contacta sau vorbi. Dragostea umană nu este demnă de încredere, stabilă sau consecventă; numai Dumnezeu ca dragoste este demn de încredere, stabil și consecvent.

De aceea, Domnul Isus a spus că trebuie să-L iubim pe Dumnezeu și să ne iubim unii pe alții, iar când facem acest lucru, ceilalți vor ști că suntem ucenicii Lui. Noi, credincioșii în Cristos, avem dragostea lui Dumnezeu turnată în inimile noastre și putem și ar trebui să rămânem în Dumnezeu ca dragoste.

Pe măsură ce rămânem în Dumnezeu ca dragoste, pe măsură ce Îl savurăm pe Dumnezeu ca dragoste, îl vom exprima și pe Dumnezeu ca dragoste față de ceilalți.

Pe măsură ce ne exersăm duhul pentru a dezvolta virtuțile în natura divină, așa cum se vede în 2 Petru 1:5-7, sămânța divină din noi se va dezvolta. Pe măsură ce savurăm natura divină și ne exersăm duhul pentru a o dezvolta, sămânța divină a credinței alocate se dezvoltă până la desăvârșirea sa în dragostea divină și mai nobilă.

Rezultatul dezvoltării virtuților în viața și natura divină ar trebui să fie să-L iubim pe Dumnezeu și să ne iubim unii pe alții cu Dumnezeu ca dragoste. Aceasta este dragostea divină și nobilă.

Cu toții suntem în acest proces de dezvoltare a vieții și naturii divine, astfel încât să-i putem iubi pe ceilalți cu Dumnezeu ca dragoste. Pe măsură ce ne împărtășim din viața și natura divină până la cel mai înalt grad, vom fi umpluți cu Dumnezeu ca dragoste și vom deveni persoane ale dragostei, chiar dragostea însăși (Efeseni 3:19). Amin!

Fie ca noi să venim zilnic la Domnul și să ne exersăm inima iubitoare față de El. Pe măsură ce facem acest lucru, pe măsură ce creștem în viață spre maturitate, îl vom iubi pur și simplu pe Dumnezeu și îl vom iubi pe om. Vom fi umpluți cu Dumnezeu ca dragoste.

Alții ne pot persecuta sau ne pot ocărî, dar noi îi vom iubi pur și simplu, căci Dumnezeu ca dragoste este în noi, iar noi îi iubim cu Dumnezeu ca dragoste a noastră.

Mai mult, devenim dragostea însăși. Nu numai că îi iubim pe ceilalți; devenim dragoste, căci Dumnezeu ca dragoste trăiește în noi. Trebuie să creștem în viață spre maturitate până când aceasta va fi realitatea noastră.

Domnul Isus nu ne-a iubit doar; El a fost dragostea însăși, chiar dragostea care se revarsă din Dumnezeu către noi. Ne-a iubit atât de mult încât, atunci când a fost pe cruce, nu ne-a amenințat și nici nu a răspuns, ci s-a rugat pur și simplu: „Iartă-i, Tată, căci nu știu ce fac” (Luca 23:34).

Mai târziu în cartea Fapte îl vedem pe Ștefan care, în timp ce era ucis cu pietre, nu i-a ocărat pe cei care îl ucideau, ci a devenit o copie a Domnului Isus, privindu-L ca Fiu al Omului stând la dreapta lui Dumnezeu și zicând: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta” (Faptele 7:60).

Poate că nu vom fi uciși cu pietre de alții sau răstigniți înaintea tuturor, dar putem fi umiliți, ocărâți, neapreciați și înțeleși greșit; în toate aceste situații, putem trăi conform lui Dumnezeu ca dragoste și nu să-i ocărăm sau să-i amenințăm, ci pur și simplu să-i iubim.

Suntem în procesul de a deveni dragostea însăși; pe măsură ce cooperăm cu Domnul pentru a dezvolta viața și natura divină, suntem umpluți cu Dumnezeu ca dragoste și devenim dragostea însăși.

Vrem să fim umpluți cu Dumnezeu ca dragoste și vrem să-i iubim pe ceilalți cu Dumnezeu ca dragoste, chiar să devenim dragostea însăși. Pe măsură ce ne împărtășim din natura divină, devenim la fel ca Cristos în viață, natură, expresie și funcție, dar nu în Dumnezeire.

Devenim la fel ca Cristos în dragoste, căci El ne umple cu dragoste, iar noi iubim pe ceilalți cu Dumnezeu ca dragoste.

Doamne Isuse, fie ca dragostea noastră frățească să se dezvolte mai mult într-o dragoste mai nobilă și mai înaltă. Vrem să cooperăm cu Tine pentru a dezvolta viața și natura divină prin exersarea duhului nostru, astfel încât să putem fi umpluți cu Dumnezeu ca dragoste. Amin, Doamne, fie ca sămânța divină a credinței alocate să se dezvolte până la desăvârșirea sa în dragostea divină și mai nobilă, dragostea care este Dumnezeu Însuși! Ne deschidem Ție, Doamne Isuse. Ne deschidem pentru a fi umpluți cu Dumnezeu ca dragoste. Umple-ne cu dragostea Ta. Satură-ne cu Dumnezeu ca dragoste. Vrem să ne împărtășim din natura divină până la cel mai înalt grad, astfel încât să putem fi umpluți cu Dumnezeu ca dragoste, chiar să devenim persoane ale dragostei! O, Doamne, ne exersăm duhul pentru a fi umpluți cu Dumnezeu ca dragoste și pentru a deveni însăși dragostea! Fă-ne la fel ca Tine în dragostea Ta! Fie ca dragostea Ta să fie desăvârșită în noi. Fie ca dragostea Ta să crească și să se dezvolte în noi până când îi vom iubi pe toți oamenii cu Dumnezeu ca dragoste! Amin, Doamne, fă-ne părtași la natura divină zi de zi, până când devenim persoane ale dragostei, chiar dragostea însăși!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Abide in God as Love and Love others with Discernment and According to the Need, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 6 cu tema: harul în epistolele lui Petru, ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Scăpăm de stricăciunea din lume și savurăm bogățiile naturii divine

28/07/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Savurăm bogățiile naturii divine prin promisiunile prețioase și nespus de mari ale lui Dumnezeu și ne împărtășim din natura divină scăpând mai întâi de stricăciunea care este în lume prin poftă, ca să putem savura bogățiile ființei lui Dumnezeu și să devenim expresia Lui. Amin!

Ce binecuvântare este ca să putem împărtăși din bogățiile ființei lui Dumnezeu și să fim părtași la natura divină! Aleluia! Noi, cei care credem în Cristos, suntem cei care am crezut în Domnul Isus și L-am primit ca viață.

Cristos este viața noastră; în această viață, viața divină pe care am primit-o prin regenerare, există natura divină. Pe de o parte, trebuie să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos ca viață; pe de altă parte, trebuie să fim părtași la natura divină.

Fiecare viață are o natură particulară; pe măsură ce viața crește, ea modelează și conformează acea persoană sau ființă la natura din acea viață. Natura unei pisici, însă, are caracteristici și obiceiuri particulare, iar fiecare pisică are natura unei pisici, comportându-se ca o pisică, într-un mod spontan.

Natura umană este, de asemenea, foarte particulară și, indiferent unde crește cineva, natura umană din acea persoană o face să devină o ființă umană. În mod similar, în momentul regenerării noastre, am primit viața divină, iar în această viață, există natura divină.

Petru ne spune în 1 Petru 1:4 că am devenit părtași ai naturii divine. Natura divină este ceea ce este Dumnezeu în natura Sa; se referă la ceea ce este Dumnezeu, adică bogățiile, elementele și constituenții ființei lui Dumnezeu.

Când citim Biblia, vedem ce este Dumnezeu și cine este Dumnezeu. Putem fi uimiți și impresionați de dragostea Lui, bunătatea Lui, compasiunea Lui, dreptatea Lui și sfințenia Lui. Când primim viața divină prin regenerare, natura divină vine și ea în noi și ne împărtășim zilnic din natura divină.

Trebuie să ne împărtășim zilnic din bogățiile ființei lui Dumnezeu, venind la cuvântul Domnului cu exersarea duhului nostru. Când ne exersăm duhul și citim, ne rugăm, cântăm și cugetăm la cuvântul lui Dumnezeu, savurăm bogățiile a ceea ce este Dumnezeu. Apoi, pe tot parcursul zilei, putem trăi conform naturii divine.

Noi, cei care credem în Cristos, nu putem nega că avem o altă viață pe lângă viața noastră umană și avem o altă natură cu înclinațiile și preferințele ei pe lângă natura noastră umană.

Fie ca noi să ne împărtășim zilnic din natura divină și fie ca noi să trăim și noi conform naturii divine, pentru a-L putea exprima pe Dumnezeu.

Savurăm bogățiile naturii divine prin promisiunile prețioase și nespus de mari ale lui Dumnezeu, pentru a fi constituiți cu Dumnezeu

Dumnezeu ne-a chemat prin propria Sa slavă și virtute și ne-a dat promisiunile prețioase și nespus de mari, pentru ca prin acestea să devenim părtași naturii divine (2 Petru 1:3-4). Fie ca noi să vedem că puterea Sa divină ne-a dăruit tot ce are legătură cu viața și evlavia, prin cunoașterea deplină a Celui care ne-a chemat prin slava și virtutea Lui. Aleluia!

Cum savurăm bogățiile naturii divine? Știind că suntem părtași naturii divine, cum ne împărtășim din și savurăm bogățiile naturii divine? Este prin intermediul promisiunilor lui Dumnezeu. Savurăm bogățiile naturii divine prin promisiunile prețioase și nespus de mari ale lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu ne-a dat doar promisiuni; El ne-a dat promisiunile Sale prețioase și nespus de mari. În calitate de credincioși în Cristos, ne dăm seama că nu ne putem menține pe calea Domnului și nici nu putem reuși de unii singuri; așa că Dumnezeu ne-a dat promisiunile Sale.

Promisiunile Sale sunt conținute în cuvântul Său. Prin intermediul promisiunilor Sale prețioase și nespus de mari, savurăm bogățiile naturii divine pentru a fi constituiți cu ceea ce este Dumnezeu. Amin!

Dumnezeu cunoaște nevoia noastră de asigurare, încurajare și putere, așa că El ne dă promisiunile Sale prețioase și nespus de mari.

De exemplu, una dintre aceste promisiuni este cea din Matei 28:20, adică Domnul este cu noi până la sfârșitul epocii. Indiferent unde ne aflăm și ce se întâmplă în jurul nostru, Domnul a promis că va fi cu noi. El este în noi și este cu noi.

Indiferent ce ni se întâmplă, câtă suferință trecem și câtă durere avem prin toate încercările și necazurile, Domnul este cu noi. Ce promisiune prețioasă!

O altă promisiune este în 2 Corinteni 12:9; s-ar putea să avem un spin în carne, o slăbiciune de care nu putem scăpa și de care Domnul nu ar putea scăpa, așa că Domnul ne dă harul Său suficient. Harul Său este suficient pentru noi. În slăbiciunile și suferințele noastre, putem savura harul suficient al Domnului.

El nu numai că ne dă har; El ne dă harul Său suficient. Harul Său este suficient pentru noi. Avem suficient har pentru a ne satisface nevoile. Prin urmare, ne putem lăuda cu slăbiciunea noastră, astfel încât puterea lui Cristos să locuiască peste noi. Ce promisiune!

Putem atinge țelul gloriei și virtuții lui Dumnezeu doar prin intermediul promisiunilor prețioase și nespus de mari ale lui Dumnezeu. Trebuie să cunoaștem promisiunile lui Dumnezeu, să ne rugăm pentru ele, să le cântăm, să le rostim și să le revendicăm.

Trebuie să cugetăm la promisiunile Sale și să-I cerem Domnului să le împlinească în viața noastră. Nu știm ce ne așteaptă, așa că venim la Domnul pentru a savura promisiunile Sale prețioase și nespus de mari.

Savurând promisiunile Sale prețioase și nespus de mari, devenim părtași la natura divină (2 Petru 1:4).

Pe măsură ce citim în rugăciune cuvântul lui Dumnezeu și ne revendicăm promisiunile lui Dumnezeu, ne împărtășim din natura divină în unirea noastră organică cu Domnul. Amin! Suntem uniți cu Domnul ca un singur duh (1 Corinteni 6:17), având o unire organică cu El; în această unire organică putem participa la bogățiile naturii divine și le putem savura.

În Faptele Apostolilor 2 și 3 îi vedem pe Petru și pe ceilalți ucenici împărtășindu-se din natura divină. Ei au fost umpluți de Domnul într-o asemenea măsură încât cei din jurul lor au văzut expresia lui Dumnezeu în ei. Ei au fost constituiți cu bogățiile naturii divine până la punctul în care Îl străluceau pe Dumnezeu.

Pe măsură ce savurăm bogățiile naturii divine în relația noastră personală cu Domnul și, de asemenea, în viața de biserică cu sfinții, suntem constituiți cu El și Îl exprimăm. Alții Îl vor vedea în noi!

Când ne văd, Îl vor vedea pe Cristos, căci Cristos constituie ființa noastră și toate elementele a ceea ce este Dumnezeu sunt în noi în măsura în care ne umplu și sunt exprimate prin noi. Slavă Domnului!

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai chemat prin propria Ta glorie și virtute! Venim la Tine în cuvântul Tău pentru a ne bucura și a ne împărtăși din prețioasele și nespus de marile promisiuni ale lui Dumnezeu! Aleluia, Dumnezeu ne dă promisiunile Sale prețioase și nespus de mari Sale în cuvântul Său pentru ca noi să le citim, să le cunoaștem, să ne bazăm pe ele, să le revendicăm, să le proclamăm, să le cântăm și să le savurăm! Spunem Amin cuvântului Tău! Luăm promisiunile Tale și ne bazăm pe ele. Îți mulțumim, dragă Doamne, că ești cu noi în toate zilele până la împlinirea acestui epoci. Îți mulțumim că ești harul suficient pentru ca noi să savurăm astăzi, chiar și în suferințele și slăbiciunile noastre. O, Doamne, fie ca noi să savurăm harul Tău suficient astăzi în suferința noastră. Fie ca noi să ne împărtășim din bogățiile Tale în duh pe măsură ce venim să Te atingem. Umple-ne cu toate bogățiile Tale. Constituie-ne cu bogățiile ființei lui Dumnezeu până când pur și simplu revărsăm de Dumnezeu și Îl exprimăm pe Dumnezeu! Amin, Doamne, fă-ne expresia Ta astăzi, savurând și împărtășind bogățiile ființei divine!

Scăpăm de stricăciunea care este în lume prin poftă și ne împărtășim din bogățiile ființei lui Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu

Din punct de vedere pozitiv, trebuie să ne împărtășim din bogățiile naturii divine. Din punct de vedere negativ, există o condiție pentru a fi părtași naturii divine: trebuie să scăpăm de stricăciunea care este în lume prin poftă (2 Petru 1:4).

Cu cât scăpăm mai mult de stricăciunea care este în lume prin poftă, cu atât ne împărtășim mai mult din bogățiile naturii divine. Trebuie să trăim în ciclul scăpării și al împărtășirii și al împărtășirii și scăpării.

Pe măsură ce ne împărtășim din bogățiile naturii divine, scăpăm spontan de stricăciunea care este în lume prin poftă. Pe măsură ce căutăm să scăpăm de stricăciune, avem un apetit crescut de a ne împărtăși din natura divină. Ne împărtășim pentru a scăpa și scăpăm pentru a ne împărtăși.

De fapt, acest ciclu ar trebui să fie atât de rapid și puternic încât ar trebui să ne fie dificil să asimilăm orice stricăciune din lume. Pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul cu bogățiile naturii divine în cuvântul Său, natura divină din noi ne întărește să stăm departe de stricăciunea din lume.

Cu cât ne îndepărtăm mai mult de corupția din lume, cu atât savurăm mai mult de bogățiile naturii divine. Aceasta este experiența economiei lui Dumnezeu – a ne împărtăși pentru a scăpa și a scăpa pentru a ne împărtăși.

În 2 Petru 1:1-4 vedem o imagine completă a savurării noastre în economia lui Dumnezeu. Indiferent de vârsta noastră, trebuie să scăpăm de corupția care este în lume prin poftă și trebuie să ne împărtășim de bogățiile naturii divine.

Dacă Îl savurăm pe Dumnezeu și ne împărtășim de bogățiile ființei Sale, vom fi constituiți cu natura divină, devenind la fel ca Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire și exprimându-L în tot ceea ce suntem și facem. Amin!

Mulți creștini vor să-L urmeze pe Isus și să trăiască același fel de viață pe care a trăit-o El și încearcă tot posibilul să-L imite pe Domnul, să-I cunoască cuvintele și să-L urmeze în viața lor de zi cu zi.

Însă calea de a trăi același fel de viață ca Isus este pur și simplu să scăpăm de corupția din lume și să ne împărtășim de bogățiile naturii divine. Cu cât Îl savurăm mai mult pe Domnul în cuvântul Său, cu atât ne împărtășim mai mult din ceea ce este Dumnezeu în ființa Sa și suntem saturați de Dumnezeu. Exprimăm ceea ce ne constituie.

Exprimăm hrana pe care o mâncăm. Manifestăm ceea ce punem în noi și ceea ce se depune încetul cu încetul în ființa noastră.

Dacă ne hrănim cu știri și divertisment, atunci când îi întâlnim pe alții, vom vorbi mult despre aceste lucruri. Dacă sportul este ceea ce mâncăm în fiecare zi, dacă ființa noastră este concentrată pe scorurile meciurilor sau pe cele mai recente transferuri și știri, aceasta este ceea ce va ieși din noi atunci când îi întâlnim pe alții.

Dar dacă ne împărtășim din bogățiile naturii divine și căutăm să fim saturați de Dumnezeu, vom avea ceva din bogățiile lui Cristos pentru a le administra altora.

Când citim și ne rugăm pentru cuvântul lui Dumnezeu, exersându-ne duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a ne ruga pentru a-I răspunde promisiunilor lui Dumnezeu, ne împărtășim din ceea ce este Dumnezeu (Efeseni 6:17-18; Ioan 6:63; Ioan 6:57; Coloseni 3:16).

Savurăm și ne împărtășim din dreptatea, sfințenia, bunătatea, dragostea și compasiunea Lui. Aceste atribute devin ale noastre prin faptul că savurăm ceea ce este El. Apoi, când îi întâlnim pe alții, ei Îl vor vedea pe Cristos trăind în noi.

Nu încercăm în mod deliberat să-L imităm pe Cristos și nici nu ne îmblânzim limba astfel încât să vorbim doar ceea ce a spus El; mai degrabă, avem o trăire spontană a lui Cristos, căci trăim conform naturii divine care ne constituie.

Dacă întâlnim pe cineva, vom vedea și vom simți dacă s-a bucurat de bogățiile naturii divine. Pur și simplu simțim că s-a împărtășit din ceva din Dumnezeu și că există ceva din natura divină constituit în ființa sa.

Fie ca noi să scăpăm de corupția care este în lume prin poftă și fie ca noi să ne împărtășim din bogățiile naturii divine în duh, ca să-L putem exprima pe Dumnezeu, având natura Sa divină constituindu-ne și saturându-ne.

Doamne Isuse, vrem să scăpăm de corupția care este în lume prin poftă și să ne împărtășim din natura divină! Aleluia, putem scăpa pentru a ne împărtăși și ne împărtășim din natura lui Dumnezeu pentru a scăpa de corupția din lume! O, Doamne, astăzi alegem să ne întoarcem către duhul nostru! Alegem să petrecem timp cu Tine în cuvântul Tău, ca să putem fi constituiți cu bogățiile naturii divine. Îți mulțumim, Doamne, că ești în noi ca viață și persoană a noastră. Ne întoarcem către Tine. Te contactăm. Vrem să rămânem în unirea organică cu Tine. Fie ca bogățiile ființei lui Dumnezeu să fie infuzate în noi pentru a ne satura și a ne constitui. Amin, Doamne, vrem pur și simplu să rămânem aici, în unirea organică cu Tine, împărtășind și savurând tot ceea ce ești Tu! Fie ca noi să ne împărtășim din dreptatea, sfințenia, slava, bunătatea, dragostea și compasiunea Ta. Fă-ne la fel cum ești Tu. Fie ca noi să ne împărtășim din bogățiile naturii divine până când vom fi constituiți și umpluți cu ceea ce este Dumnezeu, ca să-L putem exprima pe Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Escape the Corruption in the World and Enjoy the Riches of the Divine Nature, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 6 cu tema: harul în epistolele lui Petru, ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Devenim părtași ai naturii divine savurând-o și împărtășindu-ne din ea

27/07/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, am primit o credință la fel de prețioasă și ar trebui să fim părtași ai naturii divine, savurând-o și împărtășindu-ne din natura divină și urmând înclinațiile naturii divine în duhul nostru. Amin!

Săptămâna aceasta venim la subiectul Părtași ai naturii divine și dezvoltarea vieții divine și a naturii divine pentru o intrare bogată întru împărăția eternă.

Apostolul Petru ne spune că Dumnezeu ne-a dat o credință la fel de prețioasă pentru ca să ne putem împărtăși din natura divină; noi, credincioșii în Cristos, suntem părtași ai naturii divine. Pe măsură ce trăim conform naturii divine și cooperăm cu Domnul pentru a dezvolta virtuțile în această natură divină, avem o intrare în împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos.

Dorim nu doar să avem o pregustare a împărăției lui Dumnezeu astăzi în viața de biserică, ci, mai mult, să avem o intrare în această împărăție veșnică acordată din belșug și din belșug. Suntem împreună părtași cu sfinții și ne împărtășim atât la natura divină, cât și la suferințele pentru Domnul și pentru Numele Său.

Ce înseamnă a ne împărtăși? A ne împărtăși înseamnă a te alătura unei activități sau unei acțiuni; există o anumită activitate, bucurie sau acțiune, și pur și simplu ne alăturăm. Mulți au mers înaintea noastră și s-au împărtășit la natura divină, iar acum noi, ca și credincioși în Cristos, trebuie să ne împărtășim din natura divină.

Nu putem fi pasivi și nici nu ar trebui să fim activi doar conform ființei noastre naturale; trebuie să ne exersăm duhul zi de zi pentru a ne împărtăși din bogățiile a ceea ce este Dumnezeu, astfel încât să putem fi părtași la natura divină.

Dacă ne împărtășim astăzi din natura divină și dacă trăim conform acestei naturi divine, dezvoltând virtuțile în natura divină, vom avea o intrare bogată în împărăția lui Dumnezeu.

Fie ca noi să alegem calea de a ne împărtăși naturii divine, urmând exemplul multora care au mers înaintea noastră și care au pășit pe această cale, pentru a putea intra în împărăția lui Dumnezeu într-un mod bogat și din belșug.

Fie ca noi să permitem crucii să lucreze în noi și să trateze fiecare parte a ființei noastre interioare. În timp ce ne trăim viața creștină astăzi, în timp ce ne aflăm în ultima parte a călătoriei, fie ca noi să cooperăm cu Domnul în înaintarea noastră cu El, etapă cu etapă, până când ne terminăm alergarea.

Poate că alergăm bine astăzi, dar cum vom termina? Fie ca Domnul să vină și să trateze orice trebuie tratat de El în ființa noastră și fie ca noi să alegem să ne împărtășim naturii divine astăzi, pentru a-L putea trăi pe Cristos conform naturii Sale divine în noi.

Fiind cei care au primit o credință la fel de prețioasă, ar trebui să fim părtași naturii divine

2 Petru 1:4 este un verset minunat care ne spune că Dumnezeu ne-a dat promisiuni prețioase și nespus de mari, ca prin acestea să putem deveni părtași naturii divine. Noi, ființele umane, putem fi părtași la natura divină a lui Dumnezeu!

Natura divină se referă la ceea ce este Dumnezeu; se referă la bogățiile, elementele și constituenții ființei lui Dumnezeu (Ioan 4:24; 1 Ioan 1:5; 4:8, 16). Conform Bibliei, natura divină continuă în viața divină, Dumnezeu Însuși, care este Duh, dragoste și lumină.

Putem și ar trebui să ne împărtășim din Dumnezeu ca Duh, dragoste și lumină. Nu ne împărtășim doar din ceea ce face Dumnezeu pentru noi sau din ajutorul sau binecuvântarea Lui; ne împărtășim din ființa lui Dumnezeu.

Viața divină și natura divină sunt inseparabile; natura divină este substanța vieții divine și se află în viața divină (1 Ioan 1:1-2; 5:11-13). Cum putem noi, ființele umane, să devenim părtași la natura divină? Trebuie să ne dăm seama că, în momentul regenerării noastre, am primit viața lui Dumnezeu.

Când ne-am pocăit și am crezut în Domnul Isus, am primit viața lui Dumnezeu, iar în această viață există natura lui Dumnezeu. Acum suntem copii ai lui Dumnezeu – suntem oameni-Dumnezeu, născuți din Dumnezeu, posedând viața și natura lui Dumnezeu și aparținem speciei lui Dumnezeu (1 Ioan 3:1; Ioan 1:12-13).

Tuturor celor care Îl primesc pe Domnul Isus, adică cred în El, Dumnezeu le dă autoritatea de a deveni copii ai lui Dumnezeu, cei născuți din Dumnezeu. Aleluia, noi, cei care credem în Cristos, suntem născuți din Dumnezeu!

Există miliarde de oameni pe pământ și ei sunt un anumit tip de specie, dar noi suntem o specie diferită – nu suntem doar parte a speciei umane, ci mai mult, suntem copii ai lui Dumnezeu! Acest lucru ne deschide calea de a deveni părtași naturii divine.

La regenerarea noastră, o altă viață și natură ne-a fost împărtășită; am primit viața divină și în această viață există natura lui Dumnezeu. Deoarece natura divină este în viața divină, viața divină cu care ne-am născut din nou are natura divină în ea (Ioan 3:3, 5-6, 15).

Chiar acum, ca și credincioși în Cristos, Îl avem pe Cristos trăind în noi. El este viața și persoana noastră. Nu avem doar un har de la Dumnezeu, separat de Dumnezeu Însuși; Îl avem pe Dumnezeu în Cristos ca Duh în duhul nostru pentru a fi viața noastră și avem natură divină.

Trebuie pur și simplu să fim vase deschise pentru Domnul pe măsură ce venim la El zi de zi, astfel încât să savurăm natura Sa divină și să ne împărtășim din toate bogățiile Sale.

Oricine crede în Fiul lui Dumnezeu este născut din Dumnezeu și are dreptul să devină copil al lui Dumnezeu; astfel, noi, credincioșii în Cristos, avem dreptul să ne împărtășim din natura lui Dumnezeu. Acesta este dreptul nostru. Avem dreptul să ne împărtășim din natura divină.

Aceasta este cea mai mare binecuvântare din univers. Ce binecuvântare este pentru noi să ne împărtășim din natura lui Dumnezeu! Ne împărtășim din elementele divine ale ființei lui Dumnezeu.

Noi, credincioșii în Cristos, nu suntem aici pe pământ încercând să-I fim plăcuți lui Dumnezeu conform regulilor din cartea pe care ne-a dat-o El; suntem aici ca părtași ai naturii divine. Dacă vrem să fim părtași la natura divină, trebuie să trăim prin viața divină în care se află natura divină (Ioan 1:4; 10:10; 11:25; 6:57).

Trebuie să Îl savurăm pe Domnul zi de zi. Nu trăim în mod automat conform naturii divine și nici nu ne împărtășim spontan din natura divină.

Mai degrabă, trebuie să ne împărtășim din Domnul în cuvântul Său, savurând promisiunile Sale și citind cu multă rugăciune ceea ce a suflat El în cuvântul Său, pentru a savura și a ne împărtăși din natura divină.

El a promis că va face multe lucruri pentru noi; trebuie să revendicăm aceste promisiuni, să ne rugăm asupra acestor promisiuni înapoi către El și să Îl savurăm pe Domnul din ce în ce mai mult conform promisiunilor Sale.

După ce primim viața divină, trebuie să savurăm continuu natura divină. Fie ca noi să ne deschidem către Domnul și să-I spunem:

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai făcut părtași la natura divină! Aleluia, toți cei care Îl primesc pe Domnul Isus ca viață au autoritatea de a deveni copii ai lui Dumnezeu! Amin, Doamne, credem în Tine! Credem în numele Tău! Credem că suntem născuți din Dumnezeu în duhul nostru! Slavă Domnului, noi, credincioșii în Cristos, suntem copii ai lui Dumnezeu – suntem oameni-Dumnezeu, născuți din Dumnezeu, posedând viața și natura lui Dumnezeu! Aleluia, la regenerarea noastră, o altă natură ni s-a împărțit – natura divină! Amin, Doamne, fie ca să ne dăm seama cine suntem și ce suntem. Fie ca să vedem că nu suntem doar oameni aparținând speciei umane, ci mai mult, suntem oameni-Dumnezeu, aparținând speciei divine! Fie ca să vedem că suntem copii ai lui Dumnezeu și să devenim părtași ai naturii divine! Vrem să Te savurăm, Doamne, în tot ceea ce ești. Fie ca să ne împărtășim din bogățiile ființei lui Dumnezeu și să Îl savurăm pe Dumnezeu ca Duh, dragoste și lumină. Fie ca tot ceea ce este Dumnezeu în ființa Sa să devină savurarea, experiența și constituția noastră!

Ne împărtășim din natura divină prin savurarea și împărtășirea din natura divină pentru a urma înclinațiile din natura divină

Un credincios în Cristos trebuie să fie părtaș la natura divină, adică trebuie să fie cineva care savurează natura divină și se împărtășește din natura divină (2 Petru 1:4).

A ne împărtăși din natura divină înseamnă a te bucura de ceea ce este Dumnezeu. A fi părtaș la natura divină înseamnă a fi părtaș la bogățiile, elementele și constituenții însăși ai ființei lui Dumnezeu (1 Petru 1:8).

Bogățiile, elementele și constituenții ființei lui Dumnezeu, așa cum sunt revelate în cuvântul Său, trebuie să devină savurarea, experiența și constituția noastră. Dacă aceste lucruri există în noi și abundă, ele nu ne vor face nici leneși, nici neroditori spre deplina cunoaștere a Domnului nostru Isus Cristos.

Nu ne împărtășim din Dumnezeirea lui Dumnezeu; nu vom fi niciodată parte a Dumnezeirii pentru a deveni un obiect de închinare, ci ne împărtășim din ceea ce este Dumnezeu în ființa Sa, în atributele Sale comunicabile.

Noi, cei care credem în Cristos, nu avem nevoie de reguli exterioare care să ne ajusteze modul în care ne pieptănăm părul, cum ar trebui să ne îmbrăcăm sau cum ar trebui să ne comportăm; avem natura divină în duhul nostru.

Trebuie să ne împărtășim zilnic din natura divină, exersându-ne duhul pentru a veni la cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât să savurăm promisiunile Sale. Apoi, pe parcursul zilei, natura divină din noi va deveni ceva viu în noi.

Așa cum un bebeluș nu trebuie să fie învățat ce este amar și ce este dulce și va sta departe de lucrurile care par periculoase sau rele, tot așa trebuie să trăim după natura divină, împărtășindu-ne din bogățiile a ceea ce este Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi.

Noi, creștinii, avem natura divină în noi, iar această natură are un gust divin. Dacă vrem să fim părtași la natura divină, trebuie să trăim după viața divină în care se află natura divină (Ioan 1:4; 10:10; 11:25; 6:57b).

Trebuie să trăim o viață care să se potrivească cu natura divină din noi. Când ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul, vom simți că natura divină din noi are anumite înclinații. Tot ce trebuie să facem este să ne întoarcem inimile către Domnul și să ne exersăm duhul pentru a-L contacta, iar natura divină din noi se va dezvolta și va crește.

Vom dori să fim cerești, deoarece natura lui Dumnezeu, înclinația Lui, este cerească. Nu vom dori să spunem ceva care să-i ofenseze pe alții, ci mai degrabă să le dăm har, căci înclinația naturii divine din noi este în acest fel.

Ne simțim neliniștiți când suntem mândri și ne simțim confortabil când suntem umili, deoarece aceasta este natura și înclinația lui Dumnezeu. Nu vom dori să profităm de alții sau să le facem rău, ci mai degrabă vom dori să împărtășim ceea ce avem cu ei și să le facem bine, deoarece aceasta este natura și înclinația lui Dumnezeu în natura divină din duhul nostru.

Îl privim pe Domnul în timpul nostru petrecut cu El și Îl reflectăm spontan față de ceilalți (2 Corinteni 3:15-18). Zi de zi, aceasta ar trebui să fie experiența noastră. Trebuie să ne întoarcem inima către Domnul și să cugetăm cu rugăciune la cuvântul lui Dumnezeu, pentru a savura bogățiile naturii lui Dumnezeu; în acest fel, suntem părtași la natura divină.

Pe măsură ce ne împărtășim din natura divină, savurându-L pe Domnul în tot ceea ce este El pentru noi, ne va fi ușor să fim eliberați de lume și să nu mai iubim păcatul și răul.

Dumnezeu va fi în noi nu doar ca viața noastră, ci și ca natura noastră, iar în noi El va fi capacitatea pentru noi de a trăi și ne va da gustul Său în viața noastră de zi cu zi.

Fie ca noi să devenim părtași la natura divină în viața noastră de zi cu zi și fie ca noi să cooperăm cu Domnul pentru a lărgi sfera naturii divine din noi, primind cuvântul lui Cristos prin rugăciune, cântare, psalmi și mulțumiri Domnului (Coloseni 3:16).

Atât de mulți creștini nu cresc în viață pentru că nu se împărtășesc la natura divină exersându-și duhul pentru a veni la cuvântul Domnului și a se bucura de bogățiile Sale. Când lăsăm cuvântul lui Cristos să locuiască în noi din belșug, deschizându-ne întreaga ființă și exersându-ne duhul, vom deveni părtași ai naturii divine.

Când citim Cuvântul, cântăm Cuvântul, ne rugăm asupra Cuvântului, psalmodiim Cuvântul și Îi mulțumim Domnului cu Cuvântul, exersându-ne duhul asupra Cuvântului lui Dumnezeu, Domnul ne va înviora, El se va contopi cu noi și vom fi una cu Domnul într-un mod real și practic.

În acest fel, sfera naturii divine din noi se va lărgi și vom crește în viață și vom trăi un singur duh cu Domnul.

Doamne Isuse, vrem să fim cei care savurează ceea ce este Dumnezeu în natura Sa. Vrem să fim părtași ai naturii divine pentru a ne împărtăși din bogățiile, elementele și constituenții însăși ai ființei lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a veni la Tine în cuvântul Tău și a ne împărtăși din bogățiile Tale în duh. Vrem să citim Cuvântul Tău, să ne rugăm asupra Cuvântului Tău, să cântăm Cuvântul, să psalmim Cuvântul și să-Ți mulțumim cu Cuvântul. Amin, Doamne, fie ca cuvântul lui Cristos să intre în noi, să ne învioreze și să se contopească cu noi, făcându-ne să fim una cu Domnul într-un mod real și practic! Ne deschidem Ție, Doamne, și ne îndreptăm inimile către Tine pe măsură ce venim la Tine în cuvântul Tău. Strălucește asupra noastră. Strălucește prin noi. Vrem să Te privim și să Te reflectăm. Vrem să urmăm înclinațiile naturii divine din noi. Fie ca noi să ne împărtășim din natura divină și să trăim conform naturii divine în viața noastră de zi cu zi. Amin, Doamne, trăiește în noi astăzi! Fie ca Tu să fii exprimat prin noi pe măsură ce ne exersăm să fim un singur duh cu Tine și să trăim conform naturii divine!