Trupul lui Cristos

Trebuie să avem o schimbare a alimentației pentru a-L mânca pe Cristos și pentru a fi reconstituiți cu Cristos

04/02/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Dumnezeu vrea să ne schimbe alimentația într-o alimentație a lui Cristos ca adevărată mană, astfel încât să fim reconstituiți cu Cristos și să trăim datorită lui Cristos pentru a deveni locuința lui Dumnezeu.

Scopul lui Dumnezeu este de a avea o locuință pe pământ; această locuință nu este zidită cu piatră sau lemn, ci cu însuși poporul lui Dumnezeu, cu ceea ce sunt ei în constituția lor.

Dumnezeu dorește să locuiască printre poporul Său și în poporul Său. Cerurile sunt tronul Său și pământul este așternutul picioarelor Sale, dar unde este casa Sa de odihnă, locuința Sa (Isaia 66:1-2)? Aceasta este cu un anumit tip de om, cel cu un duh umil și supus, care se teme de Cuvântul Său.

Dumnezeu dorește să locuiască cu noi și în noi. Dar ce fel de persoane suntem pentru ca El să locuiască cu noi? Va locui El oare printre cei naturali sau zeloși? Se poate oare identifica pe Sine Însuși cu noi?

Dacă vrem să devenim locuința lui Dumnezeu, trebuie să fim la fel la Dumnezeu Însuși în viață, natură, esență și element, astfel încât să ne permitem pentru El o locuință în care să trăiască.

Așadar, pentru a deveni o asemenea locuință, trebuie ca nu numai la exterior să trecem prin multe experiențe care să ne modeleze după chipul Său, ci și în interior, trebuie să fim reconstituiți cu elementul lui Dumnezeu.

Pentru a deveni locuința lui Dumnezeu, trebuie să avem o schimbare de alimentație de la orice altceva la Cristos Însuși, pentru a putea fi reconstituiți cu Cristos, chiar rezidiți cu Cristos; atunci, în realitate și în mod practic, vom fi locuința lui Dumnezeu.

Acesta este motivul pentru care, în Ioan 6, Domnul a repetat faptul că El este pâinea vie, pâinea vieții, pâinea care vine din ceruri, iar noi, ca poporul Său, trebuie să mâncăm această pâine și să trăim datorită Lui, la fel cum și El a trăit datorită Tatălui.

Cum Îl putem mânca pe Domnul? Îl mâncăm noi oare doar gândindu-ne la El, citind Biblia și rugându-ne?

Domnul este Duh și, pentru ca noi să-L mâncăm și să fim constituiți cu El, trebuie să ne exersăm duhul omenesc cu cuvintele lui Dumnezeu, astfel încât cuvintele din Biblie să devină cuvântul rostit al Domnului, cuvântul instantaneu, care transmite duh și viață.

Cuvintele pe care ni le vorbește Domnul sunt duh și sunt viață; cuvintele Bibliei sunt litere negru pe alb, dar atunci când ne exersăm duhul, viața și duhul din aceste cuvinte vor fi eliberate și noi vom primi alimentarea vieții.

Trebuie să avem o schimbare de alimentație pentru a-L mânca pe Cristos și pentru a fi reconstituiți cu Cristos

În istoria copiilor lui Israel vedem că, chiar dacă Dumnezeu i-a eliberat din Egipt și i-a dus în pustiu unde i-a hrănit miraculos timp de patruzeci de ani cu “pâine din cer”, constituția lor – mai ales la început – a fost la fel ca a egiptenilor.

Deși poporul lui Dumnezeu a fost scos din Egipt în pustiul separării, ei încă erau constituiți cu elementul Egiptului – care simbolizează lumea; intenția lui Dumnezeu a fost să le schimbe elementul prin schimbarea alimentației, ca natura lor să fie schimbată.

Dumnezeu vrea ca noi, poporul Său, nu doar să fim eliberați din lume, ci și să avem o schimbare a alimentației, pentru a putea fi reconstituiți cu Cristos pentru locuința lui Dumnezeu.

Constituția noastră trebuie schimbată de la a fi oameni naturali, oameni lumești, la a fi un popor ceresc care este constituit cu Cristos și transformat prin Cristosul ceresc.

După ce credem în Domnul, pe de o parte am primit viața lui Dumnezeu, dar pe de altă parte, constituția noastră rămâne aceeași; trebuie să vedem nevoia noastră de a avea o schimbare de alimentație, pentru a fi reconstituiți cu Cristos.

La fel ca în cazul copiilor lui Israel, Dumnezeu ne oferă o alimentație miraculoasă, o hrană miraculoasă – Cristos, astfel încât, pe măsură ce mâncăm din El zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună și an de an, să fim reconstituiți cu Cristos în toate părțile ființei noastre.

Timp de patruzeci de ani, Dumnezeu nu le-a dat copiilor lui Israel nimic altceva de mâncat decât mană (Numeri 11:6); acest lucru arată că intenția lui Dumnezeu în mântuirea Sa este să Se introducă pe Sine Însuși în credincioși în Cristos și să le schimbe constituția, hrănindu-i cu Cristos ca hrana lor cerească unică!

Amin, Dumnezeu vrea să Se introducă pe Sine Însuși în noi, sub formă de hrană, pentru a putea fi constituiți cu El, fiind astfel calificați să zidim biserica în calitate de locuință a lui Dumnezeu (vezi 1 Cor. 3:16-17; 6:19; 2 Cor. 6:16; 1 Tim. 3:15; Evrei 3:6; Apoc. 21:2-3).

De fapt, după ce suntem reconstituiți cu Cristos, noi înșine devenim locuința lui Dumnezeu.

Dacă luăm în considerare situația și istoria copiilor lui Israel, probabil că am fi murmurat și ne-am fi plâns așa cum au făcut-o ei atunci când au fost nevoiți să mănânce aceeași mâncare în fiecare zi din nou și din nou… dar scopul lui Dumnezeu este să ne schimbăm alimentația într-o alimentație cu Cristos.

Dumnezeu a dat poporului Său o hrană ușoară, fără gust, pentru că El are un scop; dându-le aceeași hrană zi de zi și an de an, Dumnezeu i-a făcut să fie reconstituiți în interior și, de asemenea, carnea lor a fost expusă.

La un moment dat, poporul lui Israel nu a mai putut continua: s-au plâns, deoarece aveau aceeași mâncare zi de zi, și sufletul li se scârbise de ea.

Cum rămâne cu noi: când citim Biblia zi de zi, și an de an, ne plictisim oare de aceleași cuvinte ale lui Dumnezeu? Oare ne săturăm să auzim și să citim despre planul lui Dumnezeu, economia Sa, scopul Său?

Pe măsură ce venim zilnic la Domnul în Cuvântul Său, suferim oare această hrană aparent ușoară? Oare căutăm ceva interesant, ceva nou, ceva care să stimuleze?

Dumnezeu intenționat ni-L dă numai pe Cristos în Cuvântul Său, astfel încât carnea noastră să fie expusă.

El poate face multe lucruri miraculoase; El a putut despica Marea Roșie, El poate face multe lucruri exterioare uimitoare, dar aceste lucruri nu ne vor schimba carnea și nu o vor atinge.

Prin faptul că mâncăm zilnic, continuu și constant din Domnul în cuvântul Său, pentru a ne constitui, El poate face cea mai măreață lucrare, lucrarea de a ne reconstitui cu Cristos pentru locuința Sa.

Ne putem gândi că trebuie să avem “o alimentație echilibrată”, să “alternăm hrana” …dar cu Dumnezeu există doar un fel de hrană, un singur fel de alimentație – Cristos. Acest aliment unic poate satisface nevoia noastră și poate furniza toate elementele nutritive de care avem nevoie pentru a crește în viață și pentru a fi zidiți ca locuință a lui Dumnezeu.

Trebuie doar să fim credincioși și sârguincioși să venim zilnic la Domnul și să ne rugăm cu cuvântul Său, fără a aștepta să se întâmple ceva măreț, ci să-L savurăm pe Domnul și să-L luăm pe Cristos în noi prin credință.

Cu cât ne rugăm mai mult, ne rugăm cu cuvântul lui Dumnezeu și avem părtășie cu Domnul, cu atât suntem mai constituiți cu Cristos.

În toate situațiile noastre obișnuite, Cristos vrea să ne constituie cu El Însuși; trebuie să vedem nevoia noastră de a ne schimba alimentația într-o alimentație a lui Cristos, pentru a putea fi reconstituiți cu El pentru clădirea Sa.

Doamne Isuse, arată-ne nevoia noastră de a avea o schimbare a alimentației, de la a mânca alte lucruri la a-L mânca pe Cristos, pentru a fi reconstituiți cu Cristos și pentru a deveni parte a locuinței lui Dumnezeu. Mântuiește-ne din a aștepta un miracol sau ceva mișcător; fie ca să avem zile normale de a-L savura pe Domnul în cuvântul Său, pentru a putea fi schimbați în interior și reconstituiți cu Cristos! Doamne, ne deschidem Ție; expune-ne constituția și arată-ne nevoia noastră de a avea o schimbare de alimentație, ca să putem fi reconstituiți cu Cristos, mana cerească, pentru a fi resursa noastră zilnică!

Cristosul care este hrana noastră este Cristosul care a devenit subiectiv pentru noi prin faptul că Îl mâncăm

Când Domnul strălucește asupra noastră cu privire la situația și nevoia noastră reală, ne vom da seama că nu numai oamenii din lume, ci chiar și noi dorim și ne hrănim cu multe “alimente” lumești, psihologice și chiar religioase, și nu cu Cristos.

Nu există doar supermarketuri fizice, ci și supermarketuri psihologice și religioase pentru alimentările psihologice și religioase.

Odată eram în lume și din lume, dar prin regenerare am fost transferați în împărăția lui Dumnezeu; cu toate acestea, constituția noastră este încă în cea mai mare parte lumească, și de multe ori savurăm lucruri în lume foarte asemănătoare cu cele din lume.

Este posibil să mai vrem “să ne mai așezăm lângă oalele cu carne din Egipt” și să ne hrănim cu “castraveți, pepeni, ceapă, praz și usturoi” așa cum au făcut israeliții. S-ar putea ca nu doar să studiem ca să ne facem o educație bună pentru Domnul, ci și să ne “hrănim” cu educația noastră și ne “hrănim” cu cariera noastră.

Este posibil ca nu doar să ne uităm la știri pentru a afla ceea ce se întâmplă, ci să ne “hrănim” cu fluxul de știri online, și este posibil să dorim să aflăm tot mai multe lucruri, hrănindu-ne cu atât de multe lucruri, altele decât cu Cristos.

Domnul vrea să avem o schimbare de alimentație; El nu vrea să fim în biserică doar din punct de vedere pozițional ca împărăția lui Dumnezeu astăzi – El vrea ca noi să fim reconstituiți cu Cristos, pentru a deveni locuința Sa.

Cristosul care este hrana noastră este Cristosul care a devenit subiectiv prin faptul că Îl savurăm și Îl mâncăm.

Pe de o parte Cristos este în ceruri, întronat ca Domnul tuturor; pe de altă parte, El locuiește în duhul nostru contopit ca Duhul atotinclusiv dătător de viață.

El dorește să fie hrana noastră într-un mod subiectiv ca să fie resursa noastră de viață, astfel încât să se poată introduce în noi pentru a deveni însăși fibrele ființei noastre.

Pentru ca ceva să devină hrana noastră, trebuie să fie organic și trebuie să intre în noi pentru a fi asimilat în noi.

Care este mâncarea noastră reală? Orice ne satisface, ne întărește și ne susține este mâncarea noastră; dacă verificăm cu experiența noastră, există încă multe lucruri în afara lui Cristos care ne satisfac și ne susțin, lucruri pe care le dorim și cu care ne hrănim.

Lucrurile cu care ne hrănim devin parte din ființa noastră și suntem uniți cu ele; când Îl mâncăm pe Cristos ca hrana noastră reală, suntem uniți cu El și devenim un singur duh cu El (1 Cor. 6:17), dar când mâncăm alte lucruri, ele ajung în ființa noastră și devin parte a constituției noastre interioare.

Fie ca să fim cei care avem o schimbare a alimentației înspre a ne hrăni cu Cristos și a trăi prin El nu doar ocazional, ci constant, chiar douăzeci și patru de ore pe zi. Este bine să aducem această problemă în fața Domnului și să-i spunem:

Doamne Isuse, fie ca Tu să devii subiectiv pentru noi ca hrana noastră de zi cu zi. Mântuiește-ne din a ne hrăni cu alte lucruri în afara Ta. Vrem să cooperăm cu Tine ca să avem o schimbare a alimentației, ca să-L mâncăm pe Cristos zilnic și să fim reconstituiți cu Cristos pentru locuința lui Dumnezeu. Amin, Doamne, ne exersăm ființa pentru a Te mânca din nou și din nou, astfel încât să fii digerat și asimilat în ființa noastră și astfel să fim reconstituiți cu Tine. Fie ca Tu să devii atât de subiectiv pentru noi, încât să fii hrana noastră, resursa noastră de viață, constituția noastră.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We need to have a Change of Diet to Eat Christ and be Reconstituted with Christ (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 3 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să cunoaștem Trupul și să ne angajăm în războiul spiritual ca să fim pentru Dumnezeu și să ascultăm de El

31/01/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Trebuie să creștem în viață înspre maturitate până când ajungem în al patrulea stadiu al experienței noastre spirituale și a vieții spirituale – creșterea deplină a lui Cristos în noi; acest stadiu include angajarea în războiul spiritual, căci Cristos este pe deplin crescut și maturizat în noi.

În primul stadiu al experienței vieții trăim în Cristos, în al doilea stadiu rămânem în Cristos, iar în al treilea, Cristos trăiește în noi.

Experiențele din al treilea stadiu sunt cruciale, căci dacă avem aceste experiențe, vom fi spontan aduși la maturitate în viață și vom putea lupta războiul spiritual, domni în viață și cunoaște Trupul.

Pentru a ajunge la maturitatea spirituală, trebuie să tratăm carnea, sinele și constituția naturală cu puterea și abilitatea sa naturală.

Trebuie ca lumina Domnului să strălucească asupra noastră și să ne arate ce este carnea, sinele și constituția naturală și trebuie să permitem crucii să le trateze ca să putem trece prin moarte și în înviere și astfel să fim folositori Domnului în înviere.

Întreaga noastră ființă decăzută este carnea, iar expresia și trăirea omului nostru vechi este doar carnea; carnea nu poate fi schimbată sau îmbunătățită, ci mai degrabă rămâne la fel, nu poate fi pe placul lui Dumnezeu și rămâne cu noi până când vom merge ca să fim cu Domnul sau vom fi răpiți.

Verdictul lui Dumnezeu asupra cărnii este moartea; El vrea să distrugă carnea în același mod în care vrea să-l distrugă pe Satan.

Sinele este viața-suflet cu accent pe gândurile și opiniile noastre omenești; mintea, noi înșine și viața-suflet sunt înrudite cu sinele. Satan este întrupat în sine, iar sinele este sufletul care declară independența față de Dumnezeu.

Când Domnul strălucește asupra noastră privitor la sine, îl vom urî și îl vom repudia, și vom permite crucii să lucreze în noi pentru a da la moarte sinele cu toate expresiile sale.

Agregatul abilităților noastre fizice și mentale alcătuiește constituția noastră naturală; această constituție este naturală, nu are nici un element divin, deci nu este folositoare lui Dumnezeu decât dacă trece prin moarte și iese în înviere.

În Trupul lui Cristos nu există niciun loc pentru abilitățile și creativitatea noastră naturală; Trupul primește și apreciază numai ceea ce iese din înviere.

Fie ca să cooperăm cu Domnul în rugăciune și în viața noastră de zi cu zi, permițându-I să strălucească asupra noastră și să ne treacă prin experiențele de care avem nevoie pentru ca carnea să fie crucificată, sinele să fie renegat, și constituția naturală să fie adusă prin moarte și în înviere pentru Trup.

Când carnea, sinele și constituția naturală sunt tratate, noi cunoaștem Trupul și suntem maturi în viață

Al patrulea stadiu al experimentării noastre spirituale și a vieții spirituale este stadiul cel mai înalt – creșterea deplină a lui Cristos în noi – stadiul războiului spiritual, în care Cristos este pe deplin crescut și maturizat în noi (Efeseni 4:13-16; 6:10-18).

La sfârșitul celui de-al treilea stadiu a experimentării vieții Îl exprimăm pe Dumnezeu cu chipul Său, iar în stadiul al patrulea, Îl reprezentăm cu autoritatea Sa (Gen. 1:26); în acest fel, îndeplinim intenția inițială a lui Dumnezeu în crearea omului.

Experimentarea vieții în stadiul al patrulea include cunoașterea Trupului, cunoașterea înălțării, guvernarea împreună cu Cristos, angajarea în războiul spiritual și faptul de a fi plin de statura lui Cristos (1 Cor. 12:27; Efes. 6:10-12).

Dar pentru ca noi să cunoaștem Trupul și să trăim în Trup, trebuie ca mai întâi să tratăm carnea, sinele și constituția naturală (Gal. 5:24; Mat. 16:24), căci dacă noi continuăm să trăim conform cărnii și Îl slujim pe Domnul în abilitatea noastră naturală, nu există nicio cale să cunoaștem Trupul (1 Cor. 12:12).

Este posibil să credem că cunoaștem Trupul și este posibil să avem o doctrină a Trupului, căci putem vedea o licărire a luminii cu privire la Trup, dar dacă nu ne tratăm carnea, sinele și constituția naturală, nu putem cunoaște Trupul și viața Trupului.

Abia atunci când sinele nostru a fost tratat cu desăvârșire, carnea a fost crucificată și constituția naturală a trecut prin moarte în înviere, suntem capabili să atingem realitatea vieții Trupului și să ajungem să cunoaștem Trupul.

Când întreaga noastră ființă naturală va fi tratată, vom ști că suntem un membru al Trupului care are viața Trupului și depinde de membrele Trupului pentru existența și ființa ei.

Viața pe care o avem – viața divină în duhul nostru – nu este doar viața noastră, ci și viața Trupului, căci aceeași viață care curge prin toate membrele Trupului lui Cristos și menține Trupul în unitate.

Atingerea acestui stadiu este în mod organic și nu într-un mod obiectiv sau mental; nu putem “înțelege doctrina Trupului” și astfel să cunoaștem viața Trupului, ci mai degrabă, mai întâi tratăm carnea, sinele și constituția naturală, apoi vom cunoaște Trupul și vom trăi în viața Trupului.

Când cunoaștem viața Trupului, intrăm într-o altă dimensiune a experimentării lui Cristos, căci viața Trupului cu conștiința sa nu mai este îngropată sub carne, sine și constituție naturală, ci mai degrabă, acum cunoaștem Trupul!

Numai atunci când carnea noastră a fost tratată, opinia sinelui a fost înfrântă, și viața naturală a fost zdrobită, viața divină din noi ne va face în stare să cunoaștem Trupul și să ne dăm seama că suntem pur și simplu membre ale Trupului și că viața din noi nu poate fi independentă.

Acesta este un moment de cotitură pentru noi; ne dăm seama acum că nu suntem independenți sau individualiști, ci membre ale Trupului și în Trup.

Doamne Isuse, vrem să cunoaștem Trupul; Te rugăm să ne dai experiențele de care avem nevoie ca să cunoaștem Trupul. Vrem să cooperăm cu Tine, Doamne, astfel încât carnea noastră să fie tratată, opinia sinelui să fie înfrântă, și viața naturală să fie zdrobită, astfel încât viața divină din noi să ne facă în stare să cunoaștem Trupul! Amin, Doamne, fie ca să nu mai existe obstacole pentru viața Ta în noi. Fie ca să trăim viața Ta, să trăim prin viața Ta, și să trăim viața Trupului, dându-ne seama că suntem membre ale Trupului și că viața din interiorul nostru nu poate fi independentă!

Angajarea în războiul spiritual ca să-l tratăm pe Satan necesită ca noi să fim în întregime pentru Dumnezeu și să-L ascultăm în mod complet

Dacă vrem să ducem războiul spiritual și să-l tratăm pe inamicul lui Dumnezeu, trebuie să ne ocupăm mai întâi de carnea noastră, de sine și de viața-suflet (2 Cor. 10:3-5; Efes. 6:10-12); altfel, inamicul știe că suntem o țintă ușoară și nu putem lupta cu el.

Când ajungem la maturitatea spirituală în al patrulea stadiu al experienței vieții, ne vom da seama că există o lucrare a lui Dumnezeu, care rezolvă problema lui Dumnezeu, deoarece lucrarea lui Dumnezeu este aceea ca omul să exercite autoritate și să aibă stăpânire asupra tuturor lucrurilor create de El.

Dumnezeu are nevoie ca omul să aibă autoritate pentru El în creația Sa; nu suntem aici doar pentru lucrarea de mântuire a sufletelor sau chiar pentru mântuirea noastră personală – suntem aici pentru lucrarea lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să Se îngrijească de nevoia Sa prin tratarea inamicului Său și aducerea împărăției Sale pe pământ.

Căutarea și dorința noastră astăzi ar trebui să fie nu numai să-L iubim pe Domnul, să fim mai sfinți, să fim mai plini de zel pentru Domnul și să mântuim mai multe suflete; toate acestea sunt bune într-adevăr, dar sunt centrate pe om.

Trebuie să ne îngrijim de lucrarea lui Dumnezeu și de nevoia Sa; trebuie să vedem că Dumnezeu are o nevoie și acest pământ nu este doar pentru nevoia noastră, ci pentru nevoia Sa.

Dumnezeu a înfăptuit slujba împăcării cu noi, dar chiar dacă ar fi să mântuim toate sufletele din întreaga lume, încă nu am îndeplinit lucrarea lui Dumnezeu și nu am îndeplinit cerința Sa.

Lucrarea lui Dumnezeu este ca omul să stăpânească și să guverneze peste toată creația Sa, proclamând triumful Său și tratându-l pe inamicul lui Dumnezeu pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

S-ar putea să apreciem foarte mult lucrarea de predicare a evangheliei, dar dacă lucrarea noastră este doar predicarea evangheliei și îngrijirea noilor credincioși, încă nu producem pierdere fatală lui Satan.

Omul este aici pe pământ pentru a restaura pământul din mâna lui Satan și pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Iar a face lucrarea lui Dumnezeu costă un preț, deoarece Satan îi cunoaște pe cei care încă își iubesc sinele sau au o reținere, și el îi știe pe cei care sunt pe deplin și absolut pentru Dumnezeu.

Dacă vrem să fim oamenii pe care Dumnezeu să-i folosească pentru a răsturna toată activitatea și autoritatea lui Satan, trebuie să fim cei care ascultăm de Domnul în mod complet și absolut și trebuie să fim cei care sunt în întregime pentru Dumnezeu.

A face orice altă lucrare pentru Dumnezeu contează mai puțin dacă ne păstrăm puțin pe noi înșine, dar în tratarea lui Satan, nu putem lăsa nici un pic de teren pentru noi înșine.

Când studiem Biblia, predicăm evanghelia, slujim în biserică sau îi vizităm pe cei noi în casele lor, putem păstra ceva din noi înșine și este în regulă, dar în lucrarea de tratare a lui Satan, sinele trebuie să fie abandonat în mod complet.

Dacă ne păstrăm sinele, Satan nu poate fi învins.

Asta este ceea ce face armata; războinicii din armată fac lucrarea lui Dumnezeu nu numai predicând evanghelia, înființând biserici, învățând adevărul, păstorindu-i pe sfinți, perfectând membrele Trupului, ci ei deschid calea ca Fiul Omului să se întoarcă pe acest pământ și să revendice întregul pământ ca moștenire a Sa.

În războiul spiritual nu putem păstra niciun teren pentru noi înșine; trebuie să plătim prețul pentru a fi în întregime pentru Dumnezeu și pentru a ne supune complet Lui și trebuie să fim uniți cu frații noștri războinici pentru a produce lui Satan o pierdere fatală.

În războiul spiritual nu putem păstra nimic din noi înșine și nu putem păstra nici un teren pentru noi; mai degrabă, sinele trebuie abandonat în mod complet.

Biserica trebuie să se angajeze în război spiritual pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ; pentru aceasta, trebuie să creștem în viață înspre maturitate și să tratăm sinele, carnea și constituția naturală, astfel încât inamicul să nu aibă niciun teren în ființa noastră.

De asemenea, trebuie să fim în întregime pentru Dumnezeu și să ne supunem Lui în mod absolut și complet.

Doamne Isuse, fie ca să fim cei care nu numai că facem o lucrare pentru Dumnezeu, ci cooperează cu Dumnezeu pentru a face lucrarea lui Dumnezeu, lucrarea de aducere a împărăției lui Dumnezeu și de a produce pierdere fatală lui Satan. Amin, Doamne, fie ca biserica să se angajeze în război spiritual, luptând pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu. Fie ca mulți sfinți să crească în viață înspre maturitate, pentru a atinge vârsta spirituală de douăzeci de ani, tratând carnea, sinele și constituția naturală și fie ca sfinții să fie în întregime pentru Dumnezeu și să-L asculte în mod absolut și complet. O, Doamne, fie ca noi să vedem nevoia lui Dumnezeu, să nu avem rețineri, să-Ți dăm tot terenul în ființa noastră și să fim cei care fac lucrarea lui Dumnezeu, astfel încât Satan să sufere pierderi și împărăția lui Dumnezeu să fie adusă pe pământ pentru ca Dumnezeu să-Și câștige pământul pentru El Însuși!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Knowing the Body and Engaging in Spiritual Warfare by being for God and Obeying Him (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 2 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Tratarea cărnii, sinelui și constituției naturale pentru creșterea înspre maturitate

30/01/2020 by Credincios in Cristos 2 Comments

Pentru ca noi, ca și copii ai lui Dumnezeu, să ajungem la vârsta spirituală de douăzeci de ani, trebuie să trecem prin primele trei stadii ale experimentării vieții și să intrăm în al patrulea stadiu; este nevoie de tratarea cărnii, a sinelui și a constituției naturale.

Numai cei care aveau douăzeci de ani și peste puteau intra în armată, deoarece doar ei aveau maturitatea necesară pentru a fi formați într-o armată pentru a lupta pentru interesul lui Dumnezeu pe pământ.

Domnul este credincios ca să ne treacă prin experiențele pe care El le consideră necesare ca să fim transformați metabolic și maturizați în viață, pentru a putea face parte din armata Sa pe pământ.

Pe de o parte, El folosește toate lucrurile pentru binele nostru, pentru a putea fi transformați, având o schimbare metabolică, pentru a ne putea conforma imaginii Întâiului Fiului născut al lui Dumnezeu.

Pe de altă parte, Domnul dorește ca nivelul vieții divine să crească, să sporească și să ne umple, astfel încât să putem fi aduși la maturitate.

În recâștigarea Domnului astăzi și în toate bisericile de pe pământ, este nevoie urgentă de creștere și maturitate în viață, astfel încât să fim formați în armata de care Dumnezeu are nevoie ca să lupte pentru interesul Său pe pământ.

Aceasta înseamnă că trebuie să creștem în viață zi de zi, trecând prin toate stadiile creșterii vieții până la maturitate, pentru a putea ajunge la un om pe deplin crescut, la statura plinătății lui Cristos.

În cartea sa, Experiența Vieții, fratele Witness Lee subliniază patru stadii principale ale experimentării noastre în viață; războiul spiritual este o problemă în al patrulea stadiu.

Copiii, bebelușii sau cei slabi nu pot lupta în război; numai cei care au atât creșterea potrivită, cât și maturitatea în viață și pregătirea necesară pot fi calificați pentru a intra în armată.

Astăzi vrem să vedem cum trebuie să trecem prin primele trei stadii ale experimentării vieții, pentru a putea ajunge la al patrulea stadiu; în special ne vom concentra pe al treilea stadiu al experimentării vieții.

Atingerea celui de-al treilea stadiu al experimentării vieții, Cristos care trăiește în noi și tratarea crucii

Primul stadiu al experimentării vieții este faptul de a fi în Cristos, al doilea stadiu este rămânerea în Cristos, iar al treilea stadiu este trăirea lui Cristos în noi – acest stadiu este și stadiul crucii (Gal. 2:20; 3:1; 5:24; Mat. 16:24).

În primul stadiu de experimentare a vieții suntem regenerați și părăsim trecutul. În al doilea stadiu ne consacrăm Domnului și tratăm păcatul, lumea și conștiința; apoi, începem să cunoaștem voia lui Dumnezeu și învățăm să ascultăm de învățătura ungerii.

Apoi urmează o direcție decisivă către al treilea stadiu, care este stadiul trăirii lui Cristos în noi, stadiul crucii.

Cu toate acestea, mulți credincioși se opresc în acest moment de cotitură, în al doilea stadiu; ei sunt oameni foarte buni și, de asemenea, creștini buni – își mărturisesc păcatele, nu iubesc lumea, își tratează conștiința și urmează învățătura ungerii.

Cei care se opresc la al doilea stadiu al experimentării vieții sunt oameni buni, dar nu sunt oameni-Dumnezeu; ei sunt oameni buni, oameni etici și spirituali, dar nu avansează în experimentarea lor în viață.

Al treilea stadiu al experimentării vieții poate fi considerat “adolescența spirituală”; este stadiul lui Cristos care trăiește în noi și crucea care operează în noi.

Trebuie să fim credincioși pentru a crește în viață și pentru a trata toate lucrurile pe care Domnul le expune în noi și despre noi și trebuie să fim pe deplin deschiși Domnului pentru a intra în al treilea stadiu.

Iar atunci când suntem în acest stadiu, este posibil să nu știm ce să facem, dar sunt mulți alți membri ai Trupului care au trecut pe aici și ne pot păstori în tratarea lucrurilor care trebuie tratate.

Este posibil să descoperim cât de urâtă este carnea noastră și cât de înfiorător este sinele și am putea fi cu adevărat expuși să vedem cât de mult tăria și abilitatea noastră naturală pot face lucruri fără Dumnezeu.

În al treilea stadiu ne dăm seama că carnea nu se va schimba sau îmbunătăți niciodată; sufletul nostru se transformă, dar carnea noastră nu se va îmbunătăți niciodată.

Viitorul nostru în această epocă și faptul dacă intrăm în bucuria Domnului în epoca următoare este determinat de faptul dacă avem sau nu o tratare amănunțită a cărnii, a sinelui și a constituției naturale.

Domnul este minuțios și neobosit; dacă Îi dăm consimțământul și ne consacrăm Lui, El nu Se va opri la jumătatea drumului, ci va continua până când carnea noastră, sinele nostru și constituția noastră naturală vor fi tratate.

Dacă Îi permitem Domnului să ne păstorească prin acest fel de experiențe, ne vom da seama că există un Trup al lui Cristos și că noi suntem membre ale Trupului.

Dacă cooperăm cu Domnul pentru a avea tratările de care avem nevoie, vom intra în al patrulea stadiu al experimentării vieții și vom fi calificați pentru a fi armata. Este dorința Domnului să ne aducă la maturitate.

Doamne Isuse, pune în noi aspirația de a crește în viață înspre maturitate până când vom ajunge la vârsta spirituală de douăzeci de ani pentru a fi formați ca armata Ta pentru a lupta pentru interesul Tău. Fie ca să experimentăm și să-L savurăm pe Cristos stadiu după stadiu până când ajungem la maturitate în viață, de dragul Trupului, al armatei, al războiului, al împărăției, al miresei Tale și a revenirii Tale! Amin, Doamne, fie ca să ajungem la maturitate chiar înainte ca omenește să fim bătrâni, astfel încât, de acum și până la întoarcerea Ta, să facem parte din armata Ta, provocând pierderi serioase lui Satan! Amin, Doamne, suntem aici pentru Tine și vrem să progresăm, să creștem, să avem tratările necesare și să fim aduși la maturitate!

În al treilea stadiu al experimentării vieții tratăm carnea, sinele și constituția naturală

În al treilea stadiu al experimentării vieții noi, în calitate de credincioși în Cristos, tratăm carnea, sinele și constituția naturală împreună cu puterea și abilitatea naturală.

Mai întâi vedem ce este carnea, sinele și constituția naturală și apoi cooperăm cu Domnul pentru a le trata una câte una, puțin câte puțin.

Ce este carnea? Carnea denotă totalitatea omului vechi decăzut, întreaga noastră ființă decăzută (vezi Gen. 6:3; Rom. 7:18; Galateni 2:16). Carnea este trăirea și expresia omului vechi (Rom. 6:6).

Carnea nu poate fi schimbată sau îmbunătățită, așa că nici nu ar trebui să încercăm acest lucru; mai degrabă, trebuie să fim atenți la faptul că carnea este întotdeauna cu noi (Gal. 5:16). Carnea este tabăra inamicului lui Dumnezeu în noi și este cea mai mare bază pentru lucrarea sa (Gal. 5:19-21).

Carnea este primul dintre inamicii noștri, preluând conducerea înaintea păcatului, a lumii și a lui Satan care luptă împotriva noastră. Dumnezeu urăște carnea în același mod în care îl urăște pe Satan și vrea să distrugă carnea în același fel în care vrea să-l distrugă pe Satan (Ex. 17:16; Deut. 25:17-19; 1 Sam. 15:2-3).

O, fie ca Domnul să ne arate carnea și fie ca să urâm carnea și să primim crucea, astfel încât carnea să fie tratată!

Ce este sinele? Sinele este viața-suflet cu accent pe gândurile și opiniile omenești (Mat. 16:23-25).

În Matei 16:23-25, trei termeni sunt legați unul de celălalt: mintea, sinele și viața-suflet.

Mintea noastră este expresia sinelui nostru, iar sinele nostru este întruparea vieții noastre sufletești. Viața noastră sufletească este întrupată și trăită de sinele nostru, iar sinele nostru este exprimat prin mintea, ideea, gândirea, conceptul și opinia noastră.

Sinele este întruparea lui Satan; sinele este esența lui Satan în suflet, făcând sufletul independent față de Dumnezeu pentru a-și exprima părerea de sine și voința de sine (Gen. 3:1-6; 2 Cor. 11:3).

Sinele este sufletul care își declară independența față de Dumnezeu (Mat. 16:23; Luca 14:26; Iov 42:5-6).

Trebuie să vedem sinele exact așa cum este; cu cât există mai multă lumină asupra sinelui, cu atât putem sta mai mult de partea Domnului și permitem crucii să opereze în ființa noastră.

Trebuie să cerem strălucirea Domnului asupra fiecărui aspect al sinelui pentru ca să vedem cum Satan ne folosește mintea și gândurile pentru a ataca și distruge; când vom vedea acest lucru, vom urî sinele și vom îmbrățișa crucea.

Ce este constituția naturală? Constituția naturală este agregatul abilităților noastre fizice și mentale (vezi 1 Corinteni 2:14-15; Fil. 3:3, 10-11).

Fiecare dintre noi este mândru și încrezător în sine când vine vorba de anumite abilități fizice sau mentale; puterea și abilitatea naturală nu au elementul divin, așa că ele nu sunt binevenite în Trupul lui Cristos.

Trupul lui Cristos nu acceptă istețea noastră naturală, creativitatea, capacitatea noastră administrativă și puterea noastră naturală; Trupul acceptă numai ceea ce este în înviere.

Suntem oare noi dispuși să intrăm în procesul morții și învierii, astfel încât capacitatea noastră naturală să fie înviată?

Dacă dorim să obținem o oarecare glorie și onoare pentru elocvența, inteligența sau creativitatea noastră, atunci viața de biserică și Trupul nu sunt locul potrivit; aici numai Dumnezeu primește gloria, căci gloria este a lui Dumnezeu în biserică!

În viața de biserică ne iubim unii pe alții, ne rugăm unii pentru alții și vrem să ne încurajăm unii pe alții să mergem mai departe, să fim în înviere, să ajungem în al patrulea stadiu al experimentării vieții, pentru a cunoaște Trupul, pentru a stăpâni în viață, pentru a fi în înălțare și pentru a lupta războiul spiritual!

Forța și abilitatea naturală acționează prin ele însele, nu conform cu voia lui Dumnezeu. Când lucrăm cu abilitatea noastră naturală, căutăm propria noastră glorie și ne satisfacem propria dorință.

Când puterea și abilitatea noastră naturală sunt tratate de cruce, ele devin utile în înviere.

Dacă vedem acest lucru, nu ne va părea rău de noi înșine și de ceea ce suntem, ci mai degrabă, vom preda Domnului tot ceea ce suntem, tot ceea ce s-a dezvoltat în noi, știind că El va fi credincios pentru a atinge în profunzime fiecare fibră din constituția noastră naturală și să aducă în întregime tot ceea ce suntem în înviere.

O astfel de problemă va fi onorată de Trup și discernută de către sfinții maturi. Fie ca Domnul să se îndure de noi și să strălucească asupra cărnii, a sinelui și a constituției naturale pentru ca El să nu mai fie restricționat de către noi.

El nu are nevoie ca noi să facem nimic, cu excepția faptului să Îi dăm acordul nostru și să spunem: Amin, Doamne, fă acest lucru în noi.

După ce puterea și abilitatea noastră naturală vor fi tratate de cruce, ele vor fi în înviere; atunci ceva divin va fi introdus în tăria și capacitatea noastră, și ele devin utile în serviciul nostru pentru Domnul.

Fie ca să avem multe rugăciuni de deschidere și de încuviințare înaintea Domnului, spunându-I:

Doamne, Te rugăm să ne dai experiențele de care avem nevoie, care vor aduce întreaga noastră ființă în înviere. Îndură-Te de noi, Doamne, și strălucește asupra cărnii noastre, asupra sinelui nostru și asupra constituției noastre naturale; fie ca toată ființa noastră naturală să fie adusă prin moarte și înviere pentru a-Ți fi de folos în serviciul Tău în înviere. Ne dăruim Ție, Doamne, pentru ca Tu să tratezi lucrurile din ființa noastră care sunt naturale. Nu vrem să Te împiedicăm sau să Te mai restricționăm în ființa noastră. Adu-ne la maturitate pentru Trup, pentru biserică, pentru formarea armatei și pentru împlinirea scopului Tău!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Dealing with the Flesh, the Self, and the Natural Constitution to Grow unto Maturity (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 2 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să atingem maturitatea având o voință supusă și înviată pentru războiul spiritual

30/01/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

În Cântarea Cântărilor 3 și 4 vedem că iubita căutătoare a ajuns la maturitate, iar secretul maturității ei este că voința ei a fost supusă și înviată, astfel că acum este folositoare Domnului în înviere; acest lucru este legat de războiul spiritual.

În ochii Domnului, pe de o parte suntem bărbați în armată, cei care trebuie să crească în viață înspre maturitate, pentru a atinge vârsta spirituală de douăzeci de ani pentru a fi formați în armata Sa; pe de altă parte, suntem iubita căutătoare, mireasa Sa, iar voința noastră trebuie să fie supusă și înviată.

Nevoia noastră disperată de astăzi este să creștem în viață până la maturitate, pentru ca Domnul să câștige armata-mireasă care luptă pentru interesul Său pe pământ. Când Domnul Își va fi lucrat pe deplin imaginea Sa în noi și când El va fi exprimat pe deplin prin noi, vom fi maturi în viață.

Unul dintre modurile de a ne da seama de creșterea cuiva în viață este dacă există sau nu o creștere a expresiei lui Cristos în acea persoană.

Când noi toți cu fața dezvelită privim și reflectăm ca o oglindă gloria Domnului, suntem transformați de la a nu avea nici o glorie la a avea o mică glorie, mai multă glorie, multă glorie, glorie în cea mai mare parte și toată gloria – din glorie către glorie (2 Cor. 3:18).

Pe de altă parte, trebuie să existe creșterea, creșterea continuă a vieții înspre maturitate.

Cei responsabili care veghează asupra sufletelor sfinților ar trebui să aibă grijă de ei cu adevărat și să fie atenți, să fie plini de rugăciune și să caute înaintea Domnului ca sfinții să crească în viață.

Este posibil să ne temem să ne cunoaștem situația reală și să avem o reținere, dar dacă-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră și să ne arate, atunci va exista creșterea în viață, iar expresia lui Cristos va crește în noi.

Pe măsură ce ne păstorim unii pe alții în dragoste, ne rugăm cu disperare atât pentru noi înșine, cât și pentru toți sfinții ca Dumnezeu să ne dea experiențele de care avem nevoie pentru a fi transformați și să creștem în viață înspre maturitate.

Nu ar trebui să-i judecăm sau să-i criticăm pe alții, ci mai degrabă să ne rugăm pentru ei, să-i sprijinim, să îi iubim și să-i aducem în fața Domnului, ca toți să ajungem la un om pe deplin crescut, la măsura staturii plinătății lui Cristos.

Suntem în fața Domnului atât pentru noi înșine, cât și pentru toți sfinții din Trup, rugându-ne atât pentru tratarea inamicului care frustrează creșterea în viață, cât și pentru a coopera cu Domnul pentru eliberarea creșterii în viață zi de zi până la maturitate pentru toți sfinții Săi. Amin!

Să atingem maturitatea în viață prin supunerea voinței noastre și aducând-o în înviere

În capitolul 3 din Cântarea Cântărilor vedem maturitatea căutătoarei; apoi, în capitolul următor, ni se spune că această maturitate este atinsă prin supunerea voinței și prin aducerea ei în înviere. Voința noastră trebuie să fie supusă și înviată.

Ultima parte a sufletului nostru care va fi transformată este voința noastră; mai întâi suntem înnoiți în duhul minții noastre, apoi mintea este înnoită și transformată, iar duhul are o cale de a curge în emoția noastră.

Scopul este ca Domnul să câștige voința noastră; voința noastră – indiferent dacă este puternică sau slabă – trebuie să fie supusă, astfel încât să fie puternică în fața Domnului și împotriva inamicului, totuși este flexibilă în mâinile Domnului.

Căutătoarea devine o lectică (palanchin), o miniatură a cetății; cetatea Îl conține pe Domnul într-un mod complet, în timp ce lectica (palanchinul) Îl conține la o scară mai redusă. Gâtul ei este ca turnul lui David; părul simbolizează voința noastră, și gâtul nostru, de asemenea, simbolizează voința noastră.

Când poporul lui Israel s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și, astfel, voința lor nu a cooperat cu voia Sa, Domnul i-a numit popor cu grumazul înțepenit (Exod 32:9; Fapte 7:51).

Dar în Cântarea Cântărilor 4:1 vedem că era o turmă de capre pe munte, ceea ce arată că voința căutătoarei era supusă; mai târziu se spune că era turnul lui David, ceea ce indică voința puternică în înviere.

În primul rând, voința noastră trebuie să fie supusă, apoi, ea trebuie să fie puternică în înviere.

Problema cu noi însă este că voința noastră este puternică în noi înșine, dar încăpățânată înaintea Domnului și slabă în fața inamicului; este posibil să fim puternici în a decide lucrurile în funcție de ceea ce ne dorim, dar când vine inamicul, cedăm necondiționat, iar el ne învinge mereu.

Voința noastră naturală trebuie tratată și apoi trebuie adusă în înviere pentru a fi înviată; Domnul are nevoie de o voință supusă și înviată pentru scopul Său și pentru războiul spiritual.

Când cooperăm cu Domnul ca să-L lăsăm să ne supună voința și să o aducă în înviere, vom ajunge la maturitatea în viață. Dar dacă voința noastră este nesupusă, ea este slabă înaintea inamicului și încăpățânată în fața Domnului; când vine inamicul, oricât de puternici am fi în voința noastră, vom ceda atacurilor sale.

Dar, dacă avem o voință supusă, o voință care a fost supusă ca o turmă de capre pe o coastă de munte, voința noastră este puternică față de inamic, luptând pentru interesul lui Dumnezeu, și voința noastră este de asemenea supusă în fața Domnului pentru a fi una cu El.

Acesta este secretul maturității pentru războiul spiritual așa cum se vede în Cântarea Cântărilor 3 și 4: ajungem la maturitate prin supunerea voinței noastre și prin aducerea ei în înviere.

Doamne Isuse, vrem să ajungem la maturitate prin faptul că voința noastră a fost supusă și înviată, astfel încât să Îți fie de folos în înviere. Mântuiește-ne din a avea o voință nesupusă și, astfel, rămânând la fel, stagnând în creșterea și maturitatea noastră în viață. Dragă Doamne, adu-ne mai aproape de Tine; ne deschidem Ție, ca să ne saturezi și să ne invadezi mintea, să ne umpli emoția și simțămintele, ne supunem voința și o aducem în înviere. Ne deschidem călăuzirii Tale, iar voința noastră nu este doar înfrântă, ci și supusă; Doamne, condu-ne, formează-ne în armata Ta, și ai o cale în noi conform cu voia Ta!

Să atingem maturitatea având o voință supusă și înviată pentru războiul spiritual

Cântarea Cântărilor portretizează într-un mod poetic faptul că noi, ca și căutători ai Domnului, trebuie să avem mai întâi voința noastră supusă și apoi înviată, ca ea să fie utilă în războiul spiritual.

Când voința noastră va fi supusă, va intra în înviere pentru a fi ca turnul lui David, având o casă de arme pentru războiul spiritual.

În Cântarea Cântărilor 4:4 se spune că gâtul iubitei căutătoare este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme, și o mie de scuturi atârnă de el, toate scuturi de viteji.

Aceasta ne arată că, atunci când voința noastră este supusă și înviată, ea devine o casă de arme puternică care ține toate armele războiului spiritual; aceste arme, însă, sunt în cea mai mare parte pentru apărare, nu pentru atac.

În războiul spiritual nu luptăm pentru victorie, ci din victorie, deoarece victoria a fost deja câștigată de Domnul. Pavezele și scuturile sunt toate pentru protecție pentru a putea rezista.

În războiul spiritual, nu suntem în ofensivă atât de mult pe cât suntem în defensivă; stăm împotriva tuturor atacurilor diabolice, subtile ale inamicului.

Dacă citim Efeseni 6 vom vedea că majoritatea articolelor armurii ale războinicului spiritual corporativ nu sunt de atac, ci de apărare; nu este nevoie ca noi să luptăm – Domnul a câștigat deja lupta, iar noi trebuie doar să proclamăm victoria Sa și să stăm în victoria Sa.

Când ajungem la maturitate, având o voință supusă și înviată, pur și simplu vom sta în Domnul și vom rezista tuturor atacurilor inamicului; suntem protejați de săgețile inamicului de către “scut și pavăză” în turnul puternic al voinței noastre supuse și înviate.

Dar dacă nu cooperăm cu Domnul și nu-I permitem să ne supună voința și să o aducă în înviere, voința noastră nesupusă va face întotdeauna o predare necondiționată înaintea inamicului; o astfel de voință nu poate sta de partea lui Dumnezeu și nici nu poate fi folosită de El în războiul spiritual.

Este posibil să avem o formă exterioară de supunere față de Dumnezeu și față de ceilalți, dar dacă voința noastră nu este supusă față de Dumnezeu și nu este supusă de către El, ne vom preda atacurilor inamicului. O, Doamne Isuse!

Cât de importantă este voința noastră în războiul spiritual și cât de mult avem nevoie să cooperăm cu Domnul, având o voință supusă și înviată pe măsură ce ajungem la maturitate!

Când pornim pe calea noastră creștină, suntem ca un căutător la începutul Cântării Cântărilor, ca o iapă, plină de voință și zel și putere naturală; dar pe măsură ce mergem mai departe cu Domnul și Îi permitem să trateze toate părțile ființei noastre, devenim o persoană fără voință proprie, și suntem una cu voința Domnului.

Fie ca Domnul să ne dea experiențele de care avem nevoie ca să ieșim din voința noastră naturală și să stăm în voința noastră înviată împotriva inamicului, luptând războiul spiritual prin faptul că suntem un singur duh cu Domnul și stând în Trup cu semenii noștri.

Aleluia, dacă avem o voință supusă, voința noastră devine ca turnul lui David care deține tot felul de arme pentru război (2 Cor. 10:3-5) și vom duce războiul spiritual una cu Domnul.

Doamne Isuse, dă-ne experiențele de care avem nevoie ca să avem o voință supusă și înviată, o voință care poate fi una cu Tine pentru înfrângerea inamicului. Amin, Doamne, fie ca să cooperăm cu Tine pentru a ne supune voința și să o aducem în înviere pentru a fi ca turnul lui David, care deține tot felul de arme pentru război. Fă-ne armata Ta nupțială care se va întoarce împreună cu Tine pentru a-L trata pe inamic la Armaghedon! Amin, Doamne Isuse, fie ca să atingem maturitatea spirituală într-o asemenea măsură încât voința noastră să fie supusă și înviată!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Reaching Maturity by Having a Subdued and Resurrected Will for the Spiritual Warfare (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 2 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Creșterea și maturitatea sunt necesare pentru a intra în armată și pentru a lupta pentru mărturia lui Dumnezeu

29/01/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În cartea Numeri vedem cum s-au format israeliții într-o armată pentru a proteja mărturia lui Dumnezeu și pentru a lupta pentru mișcarea Sa pe pământ; pentru aceasta, un bărbat israelit trebuia să aibă cel puțin douăzeci de ani, ceea ce este legat de creștere și maturitate.

În această săptămână, în studiul nostru aprofundat al cărții Numeri, am ajuns la subiectul “Creșterea și maturitatea necesare pentru formarea armatei pentru a proteja mărturia lui Dumnezeu și a lupta pentru mișcarea Sa pe pământ.”

În calitate de credincioși în Cristos, suntem membri ai familiei lui Dumnezeu și toți suntem în diferite etape ale creșterii în viață înspre maturitate.

Pur și simplu trebuie să venim la Domnul așa cum suntem, pe baza sângelui Său prețios, iar El va veni la noi acolo unde suntem ca să ne spele picioarele, să ne hrănească, să ne alimenteze, să ne lumineze, să ne descopere și să ne ajute să avem înțelegerea corectă a locului în care ne aflăm în viața noastră creștină.

Atunci, Îl putem lăsa să ne alimenteze și, de asemenea, să atingă orice parte a ființei noastre care trebuie atinsă, ca El să înlăture orice piedică și frustrare pentru a realiza în noi ceea ce era pe inima Sa pentru fiecare membru al Trupului Său.

Tatăl îi iubește pe toți copiii Săi; El a rânduit ca Fiul Său să fie Cristosul pentru a face totul și pentru a fi totul și vrea să ne servească și să ne slujească deoarece El are o mare nevoie.

Nevoia lui Dumnezeu este să obțină o mărturie corporativă pe pământ, un grup de oameni care Îl vor exprima și Îl vor reprezenta ca El să-Și exercite stăpânirea și să-l facă pe Satan să sufere pierderi grave.

Pentru aceasta, El are nevoie de o armată; El vrea să Se miște dintr-o țară în alta pe tot pământul, dar oriunde vrea să meargă, există o rezistență acerbă, așa că trebuie să Se miște luptând.

De partea noastră, există o nevoie disperată, o nevoie urgentă de creștere înspre maturitate; El dorește să aibă credincioși care au creșterea și maturitatea necesară în viață și care să se prezinte Domnului pentru a înălța slujba de rugăciune a bisericii, astfel încât multe rugăciuni să fie oferite la altarul de tămâie pentru a răspunde nevoilor lui Dumnezeu.

Săptămâna aceasta ne vom concentra în special pe semnificația spirituală a vârstei de douăzeci de ani menționată în Numeri; aceasta era vârsta potrivită ca bărbații din Israel să intre în armată și să lupte pentru interesul lui Dumnezeu.

Trebuie să avem o înțelegere clară a semnificației spirituale a vârstei de douăzeci de ani; Domnul nu a spus că cei care vor intra în armată vor fi de treizeci și cinci, cincizeci și șapte sau șaptezeci și doi, ci de douăzeci de ani.

În înțelegerea noastră omenească putem spune că la douăzeci de ani ajungem la sfârșitul adolescenței și suntem în primii ani de maturizare; devenim un adult tânăr. Ca să intrăm în armată nu trebuie să avem maturitatea apostolului Pavel sau a apostolului Ioan, ci este nevoie de un anumit grad de maturitate pentru a fi înrolat în armată.

Poporul lui Dumnezeu este format într-o armată pentru a proteja mărturia lui Dumnezeu și pentru a lupta pentru mișcarea Sa pe pământ

Accentul din cartea Numeri este pe modul în care poporul lui Israel – care a fost răscumpărat, a primit revelație și a fost instruit de Dumnezeu – a fost format într-o armată pentru a proteja mărturia lui Dumnezeu și pentru a lupta pentru mișcarea Sa pe pământ (Num. 1:2-3, 19-20).

Mărturia lui Dumnezeu are nevoie de protecție, pentru că există asalt pretutindeni pe pământ. Din nou și din nou, există val după val de atac asupra mărturiei lui Dumnezeu, așa că este nevoie de o armată care să înconjoare și să protejeze mărturia lui Dumnezeu.

Cortul Întâlnirii era înconjurat de armată, așa că mărturia lui Dumnezeu era în siguranță și securizată; inamicul nu avea cum să pătrundă, iar poporul Israel a luptat pentru mișcarea și mărturia lui Dumnezeu pe pământ.

Astăzi trebuie să fim formați într-o armată pentru a proteja mărturia lui Dumnezeu și a lupta pentru mișcarea Sa pe pământ; când înconjurăm și protejăm mărturia lui Dumnezeu, mărturia Sa va fi în siguranță și securizată, inamicul nu va avea cum să pătrundă, iar Dumnezeu are o cale liberă de a Se mișca pe pământ.

Dumnezeu vrea să Se miște pe tot pământul și mai ales în Europa, și El vrea să se miște în toate națiunile arabe; pentru aceasta, trebuie să avem creșterea și maturitatea în viață și să luptăm în rugăciune pentru interesul lui Dumnezeu.

Este nevoie de mai mult decât entuziasm – trebuie să existe vârsta spirituală de douăzeci de ani și înrolarea în armată pentru ca interesul lui Dumnezeu să fie realizat pe pământ.

Întrucât pământul creat de Dumnezeu a fost ruinat de Satan, Dumnezeu trebuie să câștige un grup de oameni care să fie format într-o armată pentru mișcarea Sa pe pământ.

Cartea Numeri arată cum Dumnezeu a format pe poporul Său răscumpărat într-o armată pentru a înconjura și a proteja mărturia Sa (Num. 2:1-2, 32, 34). În special în primele patru capitole ale acestei cărți, vedem cum israeliții au fost formați într-o armată conform aranjamentului lui Dumnezeu.

Pentru ca copiii lui Israel să fie formați într-o armată, ei trebuiau să fie numărați; numai după ce erau numărați, israeliții puteau fi formați într-o armată (Num. 1:2-3, 19-20).

Noi, ca popor al lui Dumnezeu astăzi, trebuie să vedem că Dumnezeu are o nevoie – pe partea pozitivă El vrea să fie exprimat de un grup de oameni care trăiesc o viață corporativă de om-Dumnezeu, iar de partea negativă, El are nevoie de o armată care să-l trateze pe inamicul Său.

Fie ca să-I permitem Domnului să ne instruiască și să ne formeze în armata Sa și fie ca să creștem în viață până la maturitate, pentru a atinge vârsta spirituală de douăzeci de ani, astfel încât să fim înrolați în armata lui Dumnezeu pentru a lupta pentru mișcarea Sa pe pământ și pentru a proteja interesele Sale.

Doamne Isuse, ne dăruim Ție ca să creștem în viață până la maturitate și să atingem vârsta spirituală de douăzeci de ani, pentru a putea fi înrolați în armata Ta și ca să luptăm pentru interesul Tău și să Te miști pe pământ. Amin, Doamne, fie ca noi să fim formați în armata sfântă și preoțească pentru a proteja mărturia lui Dumnezeu și a lupta pentru mișcarea Sa pe pământ. Câștigă armata de care ai nevoie, Doamne, pe pământ, armata care Îți va da cooperarea în rugăciune necesară pentru a Te mișca pe pământ și pentru ca mărturia Ta să fie protejată și apărată.

Creșterea și maturitatea sunt necesare pentru a intra în armată și pentru a lupta pentru mărturia lui Dumnezeu

În Num. 1:3 vedem că un bărbat israelit trebuia să aibă cel puțin douăzeci de ani pentru a merge la serviciul militar; acest lucru este legat de creștere și maturitate.

Existau aproximativ două milioane de israeliți, dar doar 603.550 aveau douăzeci și ceva de ani și mai mult, așa că numai aceștia au putut să meargă la serviciul militar (v. 45-46); toți ceilalți israeliți erau prețioși și necesari, dar ei nu puteau fi războinici.

Chiar dacă există atât de mulți credincioși pe pământ, doar un număr mic dintre ei sunt maturi în viață până acolo încât sunt capabili să lupte pentru mărturia lui Dumnezeu (Efeseni 4:12, 15-16; 6:10-12).

În viața de biserică în recâștigarea Domnului există un număr mare de sfinți, dar numai un număr mic este matur în viață până acolo încât să poată lupta pentru mărturia lui Dumnezeu.

Când vorbim despre maturitate în viață, deoarece creșterea și maturitatea sunt necesare pentru a intra în armată, trebuie să ne dăm seama că maturitatea este o etapă.

Cei de douăzeci de ani sunt maturi – există o anumită maturitate acolo, iar cei de cincizeci de ani sunt mai maturi, în timp ce cei de optzeci de ani sunt și mai maturi; acest lucru nu anulează gradul de maturitate pe care îl are un bărbat de douăzeci de ani, care va crește la rândul său.

Este la fel și în domeniul spiritual; vorbim despre calificarea de bază a vârstei de douăzeci de ani, vârsta la care putem primi o anumită instruire pentru a fi formați ca armată.

Numeri menționează vârsta pentru cei care intră în armată, care era de douăzeci de ani și mai mult, dar această carte nu menționează vârsta pentru pensionare.

Nu există nicio îmbătrânire în armată; nu există o vârstă de pensionare când vine vorba de războiul spiritual și nu există nicio limită de vârstă înaintată.

Caleb avea optzeci și cinci de ani și și-a pus ochii pe Hebron ca să-l ia, și spunea că era la fel de plin de vigoare ca la douăzeci de ani; în Hebron erau nefilimi uriași și anachimi gigantici, dar Caleb a spus: “Ei sunt mâncarea noastră!”

Armata lui Dumnezeu era puternică, la fel cum Caleb a putut lupta și a fost la fel de puternic în fața lui Dumnezeu, la optzeci de ani, ca și la patruzeci de ani (Ios. 14:6, 10-11). Aceasta înseamnă că noi, credincioșii în Cristos, trebuie să avem atât viață, cât și maturitate în viață, pentru a fi numărați de Dumnezeu.

Conform cărții Numeri, nici copiii, nici femeile nu au fost numărați; copiii simbolizează imaturitate, iar femeile simbolizează slăbiciune.

Faptul că doar bărbații care aveau douăzeci de ani și mai mult au putut să se angajeze în război înseamnă că, printre credincioși, doar cei care sunt maturi în viață și puternici pot lupta în războiul spiritual.

În aplicarea acestui principiu pentru noi, atât frații cât și surorile pot fi “bărbați” în ochii lui Dumnezeu pentru formarea armatei, având atât creștere cât și maturitate în viață pentru a fi puternici și capabili să lupte în războiul spiritual.

Cei numărați trebuiau să fie confirmați de Moise, Aaron și conducătorii celor 12 triburi (Num. 1:4, 16-18).

Este posibil să fi fost unii sub vârsta de douăzeci de ani care doreau să se alăture armatei, iar dorința lor era apreciată, dar ei trebuiau să fie evaluați atât de Moise, de Aaron, cât și de conducătorii triburilor.

Intrarea noastră în armată este confirmată de discernământul celor care au adevărata autoritate spirituală; aceștia trebuie să poată să mărturisească în numele casei că nu suntem indivizi izolați, nu vrem să fim “eroi”, ci mai degrabă facem parte din comunitate și trăim în părtășie.

Moise Îl simbolizează pe Cristos în calitate de Capul Trupului care Își exercită autoritatea, Aaron Îl simbolizează pe Cristos ca Marele Preot care își exercită preoția, iar conducătorii celor 12 triburi îi simbolizează pe bătrânii și conducătorii din biserică (Col. 1:18; Ev. 8:1; Fapte 14:23).

Acest lucru indică faptul că noi, ca popor al lui Dumnezeu, suntem numărați pentru armată pe baza vieții și maturității în viață, iar acest lucru este confirmat de autoritatea spirituală.

Viața, maturitatea și confirmarea autorității spirituale sunt necesare pentru formarea armatei lui Dumnezeu.

Pentru a fi numărați, copiii lui Israel trebuiau să se afle în părtășia vieții casei tatălui lor și trebuiau să crească în viață până la maturitate, care este simbolizată de vârsta de douăzeci de ani (Num. 1:1-16) .

Trebuie să fim în părtășia bisericii și să fim una cu biserica; dacă luptăm pentru familia lui Dumnezeu, trebuie să fim în pace și în unitate.

Doamne Isuse, dă-ne creșterea și maturitatea vieții necesare ca să fim înrolați în armata Ta pentru a putea lupta pentru mărturia Ta. Amin, Doamne Isuse, fie ca să continuăm să creștem în viață până la maturitate, astfel încât să putem primi instruirea de care avem nevoie și să fim formați în armata sfântă și preoțească a lui Dumnezeu pe pământ. Fie ca să creștem în viață până la maturitate zi de zi, iar creșterea și maturitatea noastră în viață să fie confirmate de autoritatea spirituală. Amin, Doamne, păstrează-în părtășia Trupului în viața de biserică și câștigă-ne ca armata Ta pe pământ, care luptă pentru interesele Tale ca să protejeze mărturia Ta!