Trupul lui Cristos

Să ne rugăm rugăciunile împărăției pentru a limita activitățile lui Satan și pentru a aduce împărăția

14/01/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Biserica trebuie să se roage pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu; noi, ca biserică, trebuie să rugăm rugăciunile împărăției pentru a limita activitățile lui Satan și pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu.

Biserica nu ar trebui să-L mai limiteze pe Dumnezeu în ceea ce vrea El să facă, ci să coopereze cu Dumnezeu în rugăciune atât pentru a-l limita pe Satan în lucrările sale cât și pentru a permite ca autoritatea cerului să fie exprimată pe pământ. Amin!

Dorința lui Dumnezeu este să aducă împărăția lui Dumnezeu pe pământ și pentru acest lucru El Însuși a devenit om; acest Om, Domnul Isus Cristos, a trăit și a umblat printre oameni ca întruparea și expresia împărăției lui Dumnezeu și a venit să aducă împărăția lui Dumnezeu.

Prin moartea și învierea Sa, Domnul Isus a fost reprodus și multiplicat în mulții credincioși care sunt la fel ca El în viață și natură; acești credincioși constituie împărăția lui Dumnezeu și ei sunt biserica care trebuie să aducă împărăția lui Dumnezeu.

Biserica este o entitate care intră sub stăpânirea cerească; biserica este adusă prin puterea împărăției, biserica ar trebui să fie împărăția lui Dumnezeu în realitate astăzi, și biserica există ca să aducă împărăția lui Dumnezeu.

Cum poate biserica să aducă împărăția lui Dumnezeu? Este cumva prin predicarea Evangheliei ca mulți să fie mântuiți și să intre în împărăția lui Dumnezeu?

Calea de bază prin care biserica cooperează cu Dumnezeu pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu este prin rugăciune. Datorită supunerii ei față de stăpânirea cerească, biserica îl tratează pe inamicul lui Dumnezeu și aduce împărăția lui Dumnezeu prin rugăciune.

Biserica este o entitate pe pământ care cooperează cu cerurile, eliberând ceea ce a fost eliberat în ceruri și legând ceea ce a fost legat în ceruri, astfel ca voia lui Dumnezeu să se facă pe pământ și ca împărăția Sa să vină pe pământ.

Ca biserică, ne dăm seama că este nevoie de luptă spirituală dacă dacă vrem ca împărăția cerurilor să se stabilească pe pământ. Prin urmare, ca biserică vrem să continuăm războiul pe care Cristos l-a dus pe pământ, continuând lucrarea victorioasă pe care Cristos a dus-o împotriva lui Satan.

Biserica nu se roagă să obțină victoria; mai degrabă, biserica stă în victoria lui Cristos, proclamă victoria lui Cristos și perpetuează victoria lui Cristos în rugăciune, astfel încât inamicul să fie învins și rușinat, iar împărăția lui Dumnezeu să vină pe pământ.

Biserica trebuie să se roage ca să aducă împărăția lui Dumnezeu și să-l trateze pe inamicul lui Dumnezeu

Pentru ca biserica să aducă împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi, ea trebuie să se roage (Mat. 6:10).

Acest fel de rugăciune nu este o rugăciune obișnuită; trebuie să învățăm să ne rugăm și să-I permitem Domnului să ne instruiască să avem un anumit fel de rugăciune până când vom fi răpiți, o rugăciune care cooperează cu Dumnezeu pentru aducerea împărăției Sale și care îl tratează pe inamicul lui Dumnezeu.

Venirea împărăției lui Dumnezeu nu este în mod automat; dacă suntem pasivi sau ocupați, venirea împărăției va fi întârziată.

Dacă nu există rugăciune, împărăția nu poate veni. Putem fi preocupați cu diverse lucruri, chiar cu lucruri bune, dar dacă nu ne rugăm ca să aducem împărăția lui Dumnezeu, Îl întârziem pe Dumnezeu în mișcarea Sa.

Cuvântul Domnului în Mat. 6:10 este atât simplu cât și direct; rugăciunea noastră trebuie să fie, “Doamne, vie împărăția Ta! Vie împărăția Ta în localitatea noastră, în zona noastră, în țara noastră, pe continentul nostru și pe întregul pământ! Amin!”

Dumnezeu a stabilit principiul rugăciunii; atunci când a creat universul, El nu a avut nevoie de nimeni care să se roage – El pur și simplu a putut crea universul prin Sine Însuși. Dar în această epocă, Dumnezeu este guvernat de un principiu pe care l-a luat asupra Sa: El nu va acționa unilateral, ci doar ca răspuns la poporul Său care este în acord cu El și exprimă acel acord în rugăciunile lor.

De aceea Domnul a spus în Ioan 15:7 că, dacă rămânem în El și dacă rămân în noi cuvintele Sale, putem cere orice dorim și se va face pentru noi.

Este posibil să gândim că rămânem în Domnul și cuvintele Sale rămân în noi, așa că putem cere o mașină frumoasă sau o casă mare, dar de fapt, atunci când rămânem în Domnul și suntem una cu El, El ne face cunoscut ceea ce El vrea, și ceea ce vrea El devine ceea ce vrem noi.

Dumnezeu vrea să aducă împărăția lui Dumnezeu, așa că noi, ca biserică, ne rugăm ca Dumnezeu să aducă împărăția. Rugăciunile adevărate sunt expresia dorinței lui Dumnezeu; ceea ce dorim devine ceea ce vrea Dumnezeu și rugăciunea noastră exprimă ceea ce vrea Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu să poată face ceea ce vrea.

Când Domnul vrea să facă ceva, El nu va acționa singur; El are nevoie de un grup de oameni – chiar doi sau trei – care stau într-un singur acord în rugăciune ca Dumnezeu să aducă împărăția lui Dumnezeu și să-l trateze pe inamicul lui Dumnezeu.

Dumnezeul nostru atotputernic este limitat în ceea ce poate face printre oameni de rugăciunea omului; El și-a impus o limitare – El nu va face anumite lucruri decât dacă biserica se roagă ca El să o facă.

Domnul vrea să aducă evanghelia în țări precum Coreea de Nord, Cuba, Iran, Emiratele Arabe Unite și multe altele, dar cine se roagă rugăciuni mărețe una cu Domnul ca împărăția Sa să vină în aceste țări?

Cât de multe lucruri poate face Domnul este determinat în mare parte de nivelul rugăciunii noastre; dacă Îl rugăm să facă cutare lucru într-o anumită măsură, El va face cutare lucru într-o anumită măsură, pentru că ne rugăm într-o anumită măsură; dar în cele din urmă, suntem lărgiți astfel încât ceea ce vrem și ne rugăm să fie egal cu ceea ce vrea El.

Când biserica se roagă în unitate cu cerurile pentru a elibera voia cerului pe pământ pentru aducerea împărăției și pentru tratarea inamicului lui Dumnezeu, Îl restabilim pe Dumnezeu cel atotputernic.

Dumnezeu vrea ca Satan să fie legat și aruncat în abis; El vrea să desființeze războiul, să pună capăt guvernării omenești, să pună capăt sistemului monetar și să aducă împărăția Sa pe pământ – El vrea toate aceste lucruri, dar trebuie să le dorim și noi și, ca biserică, trebuie să ne rugăm într-un mod definit!

Rugăciunea bisericii este cel mai eficient mijloc de a-l limita pe Satan și de a aduce împărăția lui Dumnezeu. Dacă vedem acest principiu, Îi vom spune Domnului:

Doamne Isuse, câștigă un grup de oameni pe pământ care să se roage una cu Tine pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu și tratarea lui Satan, inamicul lui Dumnezeu. Fie ca voia Ta să devină voia noastră și dorința Ta să devină dorința noastră pe măsură ce rămânem în Tine și permitem cuvântului Tău să rămână în noi. Amin, Doamne Isuse, fie ca Tu să ai o cale liberă de a exprima rugăciunile de care ai nevoie prin biserică, și fie ca biserica să coopereze cu Tine în rugăciune pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu și pentru a-l trata pe Satan, punându-i capăt pe pământ. Amin, Doamne Isuse, fie ca împărăția Ta să vină și fie ca voia Ta să se facă pe pământ!

Să vedem măreața voie a lui Dumnezeu și să ne rugăm rugăciunile împărăției pentru a limita activitățile lui Satan și pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu

Ca biserică, trebuie să fim canalul ceresc, permițând ca autoritatea cerului să fie exprimată pe pământ. Acest lucru îl facem prin rugăciunea noastră.

Biserica trebuie să îmbrace toată armura lui Dumnezeu și să stea împotriva stratagemelor diavolului (Efeseni 6:11), căci oriunde este împărăția lui Dumnezeu, diavolul este aruncat afară.

Biserica are o responsabilitate atât de extraordinară să se roage și să aducă împărăția lui Dumnezeu, așa că Satan va ataca biserica cu tot ce el are.

Fie ca biserica să se roage ca sfinții din vechime, “O, de ai despica cerurile și Te-ai coborî” (Isaia 64:1). Și, în același timp, fie ca biserica să aibă curaj și să fie una cu Domnul ca să-i spună lui Satan: “Pleacă imediat de pe pământ și du-te în focul etern pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru tine!” Amin!

Fie ca noi, ca biserică, să vedem voia măreață a lui Dumnezeu și fie ca să ne rugăm rugăciunile împărăției pentru ca voia Sa să se facă; când vom acorda atenție voii mărețe a lui Dumnezeu, toate celelalte lucruri diverse vor fi îndeplinite.

Mișcarea lui Dumnezeu și împlinirea voii Sale este afectată de rugăciunea noastră pe pământ; dacă facem un sacrificiu și punem deoparte timp să ne rugăm, dacă tratăm ființa și timpul nostru și suntem uniți cu sfinții în rugăciune, nu numai că vom primi răspunsul lui Dumnezeu, dar vom primi și o răsplată.

Voia lui Dumnezeu este precum un râu și rugăciunea noastră este precum canalul prin care curge râul; dacă rugăciunea noastră este mare, împlinirea rugăciunii noastre va fi de asemenea mare, dar dacă rugăciunea noastră este limitată, Îl limităm pe Dumnezeu în ceea ce vrea să facă.

Evan Roberts, minerul prin care Dumnezeu a adus o mare trezire în Țara Galilor în anii 1903-1904, a fost întrebat odată de un frate ce a făcut în toți acești ani, la șapte sau opt ani după trezire. El a spus pur și simplu: M-am rugat rugăciunea împărăției.

Dacă nu ne rugăm rugăciunile împărăției, împărăția nu va veni. Dacă canalul pentru mișcarea Domnului este blocat sau limitat, Domnul nu poate trece.

Fie ca nu doar să rămânem în Domnul, ci și să permitem cuvintelor Sale să rămână în noi, astfel încât să ne dăm seama care este voia măreață a lui Dumnezeu; atunci, ne vom ruga rugăciunile împărăției, căci voia noastră va fi în armonie cu voia lui Dumnezeu, și numele Său va fi sfințit, împărăția Sa va veni și voia Sa va fi făcută pe pământ.

E adevărat că conducătorul acestei lumi este Satan deocamdată (vezi Ioan 12:31; 14:30; 16:11), dar noi, în calitate de biserică, trebuie să ne rugăm rugăciunile împărăției și să limităm activitățile lui Satan. Amin!

Biserica astăzi este o miniatură a împărăției, iar în biserică Dumnezeu Își manifestă autoritatea; responsabilitatea noastră astăzi este să punem capăt voiei lui Satan, stând în picioare și perpetuând victoria lui Cristos. Amin!

Fie ca biserica astăzi să fie canalul ceresc, permițând ca autoritatea cerului să fie exprimată pe pământ (Mat. 16:18-19; 18:18).

Domnul dorește acest lucru și trebuie să ni-l dorim și noi; El a vrut ca poporul Său să se întoarcă din Babilon și chiar a profețit prin Ieremia că se va întâmpla, dar a avut nevoie de Daniel ca să se roage așa cum a făcut-o în Daniel 9. Amin!

Rugăciunea autentică este un efort comun cu Dumnezeu pentru a aduce împărăția Sa pe pământ și pentru a duce la îndeplinire voia Sa pe pământ; prin urmare, rugăciunea este o bătălie spirituală (2 Cor. 10:4; Efes. 6:12).

Amin, fie ca să fim uniți cu Dumnezeu în voia Sa măreață și fie ca să ne rugăm rugăciunile împărăției pentru a elibera voia lui Dumnezeu pe pământ, pentru a limita activitățile lui Satan și pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, fie ca să vedem voia măreață a lui Dumnezeu de a aduce împărăția Sa și de a limita activitățile lui Satan și fie ca astăzi să ne rugăm rugăciunile împărăției! Amin, Doamne, fie ca biserica să fie canalul ceresc, permițând ca autoritatea cerurilor să fie exprimată pe pământ! Doamne Isuse, câștigă mai mult teren în noi în toate bisericile locale. Adu-ne într-un domeniu al rugăciunii unde nu am mai fost niciodată înainte. Fie ca biserica să fie una cu Dumnezeu ca să lucreze cu El în rugăciune pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ și pentru a duce la îndeplinire voia Sa pe pământ! Amin, Doamne, stăm pe pământ pentru interesul Tău și suntem una cu Tine în ceea ce vrei să faci astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Praying the Prayers of the Kingdom to Curb Satan’s Activities and Bring in the Kingdom (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 6 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Lucrarea bisericii este de a aduce împărăția lui Dumnezeu și de a-l trata pe inamicul lui Dumnezeu

24/12/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Lucrarea bisericii este aceea de a aduce împărăția lui Dumnezeu și de a-l trata pe inamicul lui Dumnezeu; biserica poartă responsabilitatea de a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Biserica a fost adusă prin evanghelia împărăției și cu puterea împărăției lui Dumnezeu, iar acum biserica trebuie să perpetueze victoria lui Cristos asupra inamicului și să aducă împărăția lui Dumnezeu.

Când Domnul Isus a fost rugat de discipolii Săi să-i învețe să se roage, El a spus: Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta… – în rugăciunea noastră către Tatăl trebuie să-I cerem ca împărăția Sa să vină.

Dar pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu pe pământ trebuie să existe un război spiritual, căci pământul este încă sub uzurparea lui Satan și el este omul tare din casa lui, având toate ființele umane ca vase pe care folosește în scop rău.

Dacă vrem să stabilim împărăția lui Dumnezeu și să scoatem afară ființele umane decăzute din împărăția lui Satan, trebuie ca mai întâi să-l legăm pe omul tare prin rugăciune; ca biserică, ni s-a dat autoritatea de a-l lega pe omul tare, de a-i jefui casa și de a elibera vasele din casa lui pentru a fi vase pe care Domnul să le folosească și să le umple.

Ca să-l legăm pe omul tare, trebuie să ne rugăm; trebuie să tratăm toate lucrurile inamicului din ființa noastră, trebuie să fim în unitate cu sfinții și trebuie să ne rugăm în unitate cu Domnul și într-un singur acord cu Trupul Său pe pământ, iar Domnul Își va elibera voia Sa pe pământ.

Ori de câte ori predicăm evanghelia, are loc un război spiritual; trebuie ca nu doar să vorbim cuvântul lui Dumnezeu și să predicăm evanghelia împărăției, ci trebuie să-l și legăm pe omul tare, să-i eliberăm pe captivi și să înlăturăm văl după văl în mințile celor care ascultă.

Când îi păstorim pe sfinți, de multe ori credem că nu putem trece prin anumite aspecte și, uneori, chiar credem că sfinții au o problemă sau că ei înșiși sunt o problemă; problema nu sunt sfinții, ci inamicul care încearcă să-i uzurpe.

Sursa problemei este inamicul; când trăim în Trup și suntem în unitate cu Trupul, îl putem lega pe omul tare și putem elibera vasele pe care el le uzurpă, pentru ca acestea să fie umplute cu Cristos și să-L exprime pe Cristos.

Fie ca să ne dăm seama care este lucrarea bisericii din această epocă și fie ca să ne ridicăm în calitate de biserică pentru a ne îndeplini responsabilitatea.

Lucrarea bisericii este aceea de a aduce împărăția lui Dumnezeu și de a-l trata pe inamicul lui Dumnezeu

Lucrarea bisericii ca Trup al lui Cristos pe pământ este să aducă împărăția lui Dumnezeu și să perpetueze victoria lui Cristos. Biserica a fost adusă în ființă prin puterea împărăției și toată lucrarea bisericii este guvernată de principiul împărăției lui Dumnezeu.

Când predicăm evanghelia, nu numai că dorim să câștigăm suflete pentru Domnul, ci să aducem împărăția lui Dumnezeu. Când îi păstorim pe sfinți, profețim în întâlnire, ne vizităm unii pe alții, suntem perfectați pentru a funcționa în măsura noastră și chiar și atunci când slujim în lucruri practice, principiul este să aducem împărăția lui Dumnezeu.

Ori de câte ori lucrăm sau facem ceva în viața de biserică, trebuie să stăm pe poziția împărăției lui Dumnezeu și trebuie să aplicăm împărăția lui Dumnezeu pentru a trata puterea lui Satan.

Domnul Isus ne-a învățat să ne rugăm ca împărăția lui Dumnezeu să vină, voia Sa să se facă, precum în ceruri, așa și pe pământ (Mat. 6:9-10).

Unii credincioși cred că împărăția lui Dumnezeu vine în mod automat, că nu este nevoie să facem nimic, dar Domnul ne-a învățat să ne rugăm ca împărăția să vină. Lucrarea bisericii este, mai presus de orice, să aducă împărăția lui Dumnezeu pe pământ și să îl trateze pe inamic.

Nu ar trebui să ne gândim că, indiferent dacă ne rugăm sau nu, împărăția lui Dumnezeu vine în mod automat; mai degrabă, ar trebui să ne dăm seama că principiul lucrării lui Dumnezeu este că El așteaptă ca noi să ne mișcăm, apoi El Se va mișca, așa că trebuie să ne rugăm pentru venirea împărăției.

Biserica a fost adusă în ființă cu scopul de a aduce împărăția (Matei 16:18-19; 18:17-18; Apocalipsa 1:6, 9; 11:15).

Viața împărăției produce biserica, biserica este împărăția lui Dumnezeu din această epocă, iar biserica este aici pentru a aduce împărăția. Biserica, care este împărăția în realitate și practicitate, aduce împărăția în manifestarea ei.

Responsabilitatea bisericii este de a perpetua victoria lui Cristos și de a aduce împărăția lui Dumnezeu (Apoc. 12:10; 11:15).

Trebuie să avem o viziune asupra victoriei lui Cristos și trebuie să o continuăm din generație în generație până când Domnul va reveni.

Noi perpetuăm victoria lui Cristos slăvindu-L – slăvind pe Isus al nostru cel victorios! Și rămânem în această victorie – nu credem în ce vedem la exterior sau în mediul înconjurător, ci credem în Cristosul victorios, care l-a distrus pe diavolul și acum este pe tron în univers, având toată autoritatea în cer și pe pământ!

Lucrarea bisericii este aceea de a aduce împărăția lui Dumnezeu și toată lucrarea pe care o face biserica este guvernată de principiul împărăției lui Dumnezeu.

Fie ca să ne dăm seama de acest lucru și nu doar să fim de acord cu aceasta, ci noi înșine să ne rugăm, cerând Domnului să vină ca Duhul realității și să ne călăuzească în realitatea acestui lucru.

Biserica este responsabilă de aducerea pe pământ a voii cerești pe pământ și de îndeplinirea ei pe pământ (vezi Mat. 6:10; 7:21; 12:50). Când ne rugăm, nu ținem cu un partid sau cu oamenii politici, ci ne rugăm ca decizia tronului să fie eliberată pe pământ.

Orice ar fi hotărât tronul din ceruri, ne rugăm să fie eliberat pe pământ.

Avem nevoie de genul de rugăciuni care eliberează voia lui Dumnezeu și o duc la îndeplinire acolo unde ne aflăm; de dragul mișcării Domnului pe pământ și pentru rușinea inamicului, trebuie să eliberăm voia lui Dumnezeu pe pământ, să perpetuăm victoria lui Cristos și să aducem împărăția lui Dumnezeu ca biserică!

Doamne, de dragul mișcării Tale pe pământ și pentru rușinarea inamicului tău, eliberează întreaga putere și autoritate a tronului în orașul și țara în care ne aflăm! Amin, Doamne Isuse, noi nu tolerăm răzvrătirea ci stăm într-un singur duh cu Tine în Trup și suntem de acord cu decizia și voia lui Dumnezeu. Fie ca împărăția Ta să vină și voia Ta să se facă pe pământ. Stăm ca biserică, una cu Capul din ceruri, ca să perpetuăm victoria lui Cristos și ca să-l dăm de rușine pe inamic! Amin, Isus Cristos este Domnul!

Biserica se supune guvernării cerești, tratează pe inamicul lui Dumnezeu și aduce împărăția lui Dumnezeu

Biserica, care intră în ființă sub stăpânirea cerească, îl poate trata pe inamicul lui Dumnezeu datorită supunerii ei față de stăpânirea cerească (Mat. 16:19; Efes. 6:10-18).

Domnul câștigă astăzi o armată care este absolut supusă guvernării Sale cerești; aceasta nu are nici o problemă cu deciziile tronului ci este pe deplin în pace, căci Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al păcii care îl va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre. O astfel de biserică îl tratează pe inamic.

Dumnezeu are nevoie de om ca acesta să coopereze cu El în lucrarea Sa; atunci când poporul lui Dumnezeu se mișcă, și Dumnezeu Se va mișca, dar, atunci când poporul lui Dumnezeu nu se roagă, mișcarea lui Dumnezeu și voia Sa sunt întârziate și frustrate.

Chiar și la nașterea Domnului Isus, nașterea Sa a fost rezultatul cooperării unora din poporul lui Dumnezeu cu Dumnezeu. Unii s-au rugat și au căutat continuu mângâierea Israelului, iar Maria și Iosif, amândoi, au cooperat cu cuvântul Domnului.

Dumnezeu vrea să aducă împărăția și El dorește ca biserica să-l trateze pe inamicul Său și să aducă stăpânirea Sa pe pământ, dar numai partea Sa nu este suficientă; El vrea ca biserica să coopereze cu El.

Când noi, ca biserică, ne supunem guvernării cerești și ne rugăm, eliberăm puterea împărăției lui Dumnezeu pe pământ, iar împărăția poate avansa. Când Domnul Isus Se va întoarce, împărăția lumii va deveni împărăția Domnului nostru și a lui Cristos (Apocalipsa 11:15).

O, ce mare responsabilitate poartă biserica și ce sarcină minunată este pe umerii noștri ca biserică!

Ce mod de viață ar trebui să avem astăzi pentru a îndeplini o astfel de sarcină? Trebuie să tratăm toate păcatele și nelegiuirile noastre, trebuie să ne consacrăm amănunțit Domnului, viața noastră sufletească trebuie să fie dată la moarte, iar omul nostru natural trebuie abandonat.

Nu putem lupta războiul spiritual în carnea noastră, cu capacitatea sinelui sau în omul natural; “eu”-ul nostru nu poate rezista lui Satan, de aceea trebuie să ne renegăm sinele, să pierdem viața-suflet, să ne luăm crucea și să stăm de partea Domnului, Cel victorios.

Ori de câte ori vine Domnul Isus, Satan Îl recunoaște și este înfrânt; Satan nu I se poate împotrivi lui Cristos, dar săgețile lui înflăcărate ne pot penetra carnea.

Aleluia, Domnul Isus, în calitate de Cap al Trupului, deja l-a biruit pe inamic, iar noi, ca Trup al Său, trebuie să biruim și noi, stând în victoria Sa și perpetuând victoria lui Cristos pe pământ.

Biserica a fost produsă prin viața de înviere a lui Cristos, iar biserica este aici pentru a se supune sub guvernarea cerească, pentru a-l trata pe inamicul lui Dumnezeu și pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Aleluia, biserica trebuie să continue lucrarea biruitoare pe care Cristos a îndeplinit-o împotriva lui Satan și să aducă voia cerului pe pământ pentru a o îndeplini pe pământ (Evrei 2:14; 1 Ioan 3:8b; Col. 2:15; Psa. 149:5-9)!

Doamne Isuse, luăm conducerea ca biserică să ne supunem guvernării cerești, căci Tu ești Domnul nostru și Dumnezeul nostru. Amin, Doamne, fie ca biserica să se supună pe deplin guvernării cerești și să fie una cu tronul. Fie ca biserica să-l trateze pe inamicul lui Dumnezeu și să aducă împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Suntem pe pământ una cu Tine, Capul nostru înălțat, și continuăm războiul pe care Cristos l-a dus pe pământ. Doamne, stăm în victoria Ta și ducem la îndeplinire lucrarea Ta biruitoare pe care ai îndeplinit-o împotriva lui Satan. Fie ca împărăția lui Dumnezeu să vină pe pământ și fie ca voia lui Dumnezeu să se facă pe pământ, precum în ceruri!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Work of the Church is to Bring in the Kingdom of God and deal with God’s Enemy (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 6 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să ne rugăm ca să-l legăm pe omul tare, să-i eliberăm pe cei uzurpați de el și să aducem împărăția lui Dumnezeu

23/12/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În ceea ce privește aducerea și stabilirea împărăției lui Dumnezeu, în Matei 12 vedem că trebuie să-l legăm pe omul tare și să-i jefuim casa, rugându-ne în unitate cu Domnul ca El să-l lege pe Satan și să-i elibereze pe oamenii căzuți de sub uzurparea sa.

Domnul Isus a venit ca Dumnezeul întrupat pentru a stabili împărăția lui Dumnezeu, adică pentru a stabili un domeniu în care Dumnezeu să-Și poată îndeplini scopul Său prin exercitarea autorității Sale.

Pe de o parte, un astfel de domeniu este un domeniu al dragostei, al vieții și al luminii, dar, pe de altă parte, pentru ca acest domeniu să intre în existență este nevoie de luptă spirituală.

Satan este stăpânitorul acestei lumi, care uzurpă în mod ilegal întreaga omenire și o folosește pentru scopul său rău; pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină, este nevoie de război spiritual.

Când predicăm evanghelia, nu numai că proclamăm vestea bună, ci și înaintăm pe teritoriul împărăției întunericului pentru a-i smulge pe câțiva din această împărăție rea și pentru a-i transfera în împărăția lui Dumnezeu și a luminii.

Evanghelia împărăției eliberează puterea împărăției de a supune răzvrătirea și de a-i transfera pe semenii noștri dragi de sub autoritatea întunericului și întru împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

În special în Matei 12, am văzut cum a lucrat Domnul Isus, cum a scos afară un demon mai întâi prin legarea omului tare și prin prădarea casei sale.

După ce a scos un demon, oamenii religioși au spus că El a făcut acest lucru cu Beelzebub; dacă pe Stăpânul casei Îl numesc Beelzebub, cu cât mai multe vor spune despre membrii casei Sale!

Chiar și astăzi, mulți ne dau nume, mulți intră online și spun tot felul de lucruri legate despre noi… dar slavă Domnului, vrem să fim una cu Domnul Isus, Împăratul împărăției cerești, să fim una cu El în biserică și să-l legăm pe omul tare și să-i jefuim casa!

Dacă Satan îl alungă pe Satan, împărăția sa nu va dăinui, dar Domnul prin Duhul lui Dumnezeu a scos demoni, așa că a venit împărăția lui Dumnezeu! Aleluia!

Domnul Isus S-a ocupat în mod direct de împărăția lui Satan, însă El nu a acționat singur. Da, Isus Cristos a scos demonul, dar El a făcut acest lucru prin Duhul lui Dumnezeu, iar rezultatul a fost că împărăția lui Dumnezeu (implicând pe Tatăl) a venit; întregul Dumnezeu Triunic a fost implicat.

Fie ca să vedem principiile luptei spirituale pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu și fie ca să fim una cu Domnul, stând în Trup, pentru a-l lega pe omul tare și pentru a-i jefui casa pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu.

Domnul a scos afară demoni cu Duhul lui Dumnezeu pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină

În Matei 12:28, după ce a fost acuzat de oamenii religioși că scoate demoni cu Beelzebub, Domnul a dezvăluit faptul că El scoate demonii cu Duhul lui Dumnezeu pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină.

În timp ce Domnul a scos demoni, El ducea lupta; El distrugea împărăția lui Satan și aducea împărăția lui Dumnezeu (vezi Marcu 3:23-28; Luca 9:1).

Principiul unui demon este răzvrătirea; astăzi este posibil să nu scoatem un demon, dar vedem în mod clar principiul unui demon la lucru, căci oriunde ne uităm, există răzvrătire. În societate, acasă, la școală, pe stradă și peste tot, oamenii sunt plini de răzvrătire.

Domnul vrea să scoată afară factorul răzvrătirii. Aceasta implică lupta.

Domnul Isus lupta pentru victorie și a obținut victoria; acum, ca biserică, trebuie să continuăm lupta și luptăm din victorie. După cum spune Cântul Cânturilor 4, avem o armură ușoară – nu este nevoie să ducem mari bătălii cu o armură grea, pentru că victoria a fost obținută, și luptăm pentru a aplica, pentru a menține și pentru a anunța victoria. Aleluia!

Duhul lui Dumnezeu este puterea împărăției lui Dumnezeu; acolo unde Duhul lui Dumnezeu este în acțiune, acolo este împărăția lui Dumnezeu și demonii nu au nici un teren (Mat. 12:28).

Când anunțăm evanghelia, suntem angajați într-un război spiritual; pentru o astfel de luptă avem nevoie de mai mult decât de Duhul esențial pentru viața și resursa noastră de viață.

Dacă pur și simplu mergem să predicăm evanghelia rămânând în viță, acest lucru este minunat dacă vrem să aducem rod și să avem niște prieteni ai evangheliei; dar dacă predicăm evanghelia împărăției, avem nevoie de puterea Duhului.

Însuși Domnul Isus, care avea deja Duhul ca esență a naturii Sale divine, a trebuit să experimenteze Duhul economic înainte de a-Și începe slujba.

Trebuie să înțelegem corect acest lucru și trebuie să știm când să cerem acest lucru.

Adevărul cu privire la botezul Duhului Sfânt este clar în cuvântul lui Dumnezeu; astăzi nu trebuie să ne rugăm ca să fim botezați în Duhul Sfânt, deoarece întregul Trup al lui Cristos a fost deja botezat în Duhul (în ziua Cincizecimii și în casa lui Cornelius).

Botezul cu Duhul Sfânt a fost deja îndeplinit. Ceea ce avem nevoie este să fim una cu Trupul și să cerem această putere după cum avem nevoie.

Este posibil să avem o inimă bună în predicarea evangheliei, dar pe măsură ce mergem să vorbim, putem fi nepăsători de războiul spiritual care are loc; dar aleluia, Duhul lui Dumnezeu este puterea împărăției lui Dumnezeu.

Acolo unde Duhul lui Dumnezeu exercită autoritate asupra opoziției și răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu, aceasta este împărăția lui Dumnezeu.

Ce s-ar întâmpla în marile universități, cum ar fi Harvard, Yale, Princeton, Cambridge, Oxford, etc, dacă am merge acolo nu ca să fim mai deștepți, ci în puterea Duhului să aducem împărăția lui Dumnezeu! Când mergem undeva în puterea împărăției lui Dumnezeu, inamicul care i-a uzurpat pe oameni va fi înfrânt!

Doamne Isuse, fie ca să vedem războiul spiritual care are loc în timp ce predicăm evanghelia împărăției și fie ca să fim una cu Tine pentru a fi umpluți în interior și îmbrăcați la exterior cu Duhul! Aleluia, predicăm evanghelia împărăției nu numai pentru a-i mântui pe oameni, ci pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu! Slavă Domnului, victoria a fost câștigată, iar acum stăm în victorie și vorbim din victorie, aplicând victoria lui Cristos la inamic. Doamne, Duhul lui Dumnezeu este puterea împărăției lui Dumnezeu, deci cerem puterea Duhului, suntem una cu Tine și una cu Trupul și ieșim să predicăm evanghelia împărăției pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ!

Să ne rugăm ca să-l legăm pe omul tare, să-i eliberăm pe cei uzurpați de el și să aducem împărăția lui Dumnezeu

Matei 12:29 ne arată faptul că Satan este omul tare care uzurpă poporul creat de Dumnezeu, iar pentru a-i scoate pe oameni din mâna sa uzurpatoare, trebuie ca să-l legăm. Acesta este secretul luptei spirituale, așa cum Domnul Însuși a învățat.

El a scos afară demonii cu Duhul lui Dumnezeu și, înainte de a face acest lucru, El a intrat în casa omului tare și l-a legat, apoi i-a jefuit casa.

Când Domnul a scos afară demonul dintr-un om, El a jefuit casa omului tare; El i-a recuperat pe câțiva oameni care au fost uzurpați de Satan.

Înainte de a face acest lucru, înainte de a face ceva exterior, El a făcut ceva în interior – El Și-a dat seama că a intrat în împărăția lui Satan, că Satan este omul puternic și că există multe vase – ființele umane uzurpate de Satan – care trebuie să fie eliberate.

Deci, Domnul, mai întâi S-a rugat în ascuns și lăuntric pentru a-l lega pe omul tare și pentru a-i jefui casa, apoi El a scos afară demonul.

S-ar putea să vedem multe astfel de vase care sunt uzurpate de Satan și e posibil să ne pese de ele și să le contactăm, dar dacă dorim ca acestea să fie smulse din împărăția lui Satan, trebuie să ne dăm seama că Satan, ca omul tare, este mai puternic decât noi, prin urmare, ar trebui să ne rugăm ca omul tare să fie legat și să-i eliberăm pe aceștia.

Trebuie să învățăm de la Domnul ce înseamnă să-l legăm pe omul tare și ar trebui să facem acest lucru înainte de a merge să predicăm evanghelia. Secretul luptei spirituale este ca mai întâi să-l legăm pe omul tare.

Satan, ca omul tare, ocupă mintea oamenilor; trebuie să-l legăm pe omul tare din mintea persoanelor cu care vorbim.

Mai ales când predicăm evanghelia în campusurile universitare, întâlnind oameni inteligenți, strălucitori, chiar geniali, trebuie să ne dăm seama că mintea lor este sub controlul lui Satan, care este în carnea lor, și înainte de a putea împărtăși ceva cu ei, ca să aibă o schimbare a minții, trebuie să existe o legare a omului tare din mintea oamenilor.

În 2 Cor. 4:3-4 Pavel a spus că evanghelia este acoperită pentru cei care pier, în care dumnezeul acestei epoci a orbit gândurile necredincioșilor, ca iluminarea evangheliei gloriei lui Cristos, care este imaginea lui Dumnezeu, să nu strălucească asupra lor.

Fiind cei care privesc la Domnul și sunt umpluți cu El, având Duhul în interior și sunt îmbrăcați la exterior, noi suntem gata să strălucim; intrarea într-o ființă tripartită este mintea, deoarece inamicul orbește gândurile oamenilor, așa că ne rugăm în unitate cu Domnul și stăm în Trup pentru a-l lega pe omul tare și pentru a-i elibera pe cei de sub uzurparea sa.

Când mintea oamenilor este eliberată de sub controlul satanic, vasul omenesc este deschis, iar lumina evangheliei gloriei lui Cristos poate străluci în ele.

Nu ar trebui să încercăm să-i impresionăm pe oameni cu ceea ce știm sau să îi convingem; mai degrabă, trebuie să rămânem una cu Domnul în Trup și să-L lăsăm pe Domnul să strălucească. Când Dumnezeul gloriei strălucește, El poate transforma un idolatru într-unul care Îl caută, căci El infuzează în acesta capacitatea de a crede.

Cu toții trebuie să învățăm acest lucru împreună; trebuie să învățăm făcând, să învățăm să ne rugăm ca să-l legăm pe omul tare și să-i jefuim casa.

Biserica zidită are autoritatea de a-l lega pe omul tare. Armele războiului nostru nu sunt carnale, ci puternice în fața lui Dumnezeu pentru răsturnarea fortărețelor, deoarece răsturnăm raționamente și orice lucru care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu, luând captiv orice gând întru supunerea lui Cristos (2 Cor. 10:4-5).

Pe de o parte, trebuie să ne rugăm ca Domnul să lege omul tare; pe de altă parte, ca biserică zidită, putem lega pe omul tare fiind una cu Domnul.

Niciunul dintre noi nu este un erou în acest lucru, niciunul dintre noi nu poate fi un creștin super-războinic sau super-spiritual care să lege omul tare de unul singur; dar dacă trăim, slujim și lucrăm în Trup, suntem zidiți în Trup, iar autoritatea de a lega omul tare și de a-i elibera pe cei uzurpați de către el este dată Trupului!

“Casa” din Matei 12:29 se referă la împărăția lui Satan, iar “bunurile sale” (gospodăria sa) se referă la oamenii decăzuți, care sunt sub Satan, care sunt vasele sale, instrumentele sale și care sunt păstrate în casa sa pentru folosința lui.

El folosește mulți oameni, inclusiv pe Karl Marx, Sigmund Freud și atât de mulți atei agresivi astăzi; Satan folosește aceste persoane inteligente și articulate pentru interesul său, iar aceste persoane “inteligente” sunt atât de neînțelepte să nu creadă că Satan există, astfel că el îi folosește pe deplin. O, Doamne Isuse!

Fie ca să vedem că dacă vrem să stabilim împărăția lui Dumnezeu și să scoatem afară ființe umane decăzute din împărăția lui Satan, mai întâi trebuie să-l legăm pe omul tare, iar calea de a face acest lucru este prin rugăciune (Marcu 9:25-29).

Trebuie să ne rugăm și să postim; trebuie să avem un duh de rugăciune și post, dându-ne seama că sursa problemei este inamicul, omul tare; dacă omul tare este legat, vasul omenesc este eliberat.

Vasele omenești vor să fie eliberate; necredincioșii vor să fie mântuiți, iar oamenii doresc mântuire, dar inamicul îi ține; este timpul ca biserica să se ridice și să-l lege pe omul tare, exercitând autoritatea Domnului de a-l lega pe omul tare și de a-i jefui casa!

Aceasta este lupta spirituală pentru stabilirea împărăției lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, suntem una cu Tine și în Trup pentru a-l lega pe omul tare care orbește gândurile necredincioșilor. Amin, Doamne, este timpul ca împărăția lui Dumnezeu să înainteze. Suntem de acord cu Tine, Doamne, și stăm în autoritatea Ta ca biserică zidită. Fie ca aceasta să fie experiența noastră în viața de biserică, Doamne, până când vom aduce împărăția Ta și Te vom aduce înapoi. Vrem să strălucești prin noi, Doamne, ca să îndepărtezi orice văl și să aduci viața divină în om pentru a-l aduce pe om în împărăția Ta. Amin, Doamne Isuse, leagă lucrarea orbitoare a dumnezeului acestei epoci, eliberează captivii și eliberează vasele uzurpate de el pentru a fi cetățeni în împărăția lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Praying to Bind the strong man, Release those Usurped by him, and bring in God’s Kingdom (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 6 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să fim dispuși să ne luăm crucea și să o purtăm pentru zidirea bisericii

16/12/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să învățăm să exersăm cheile împărăției pentru a închide porțile Hadesului și pentru a elibera zidirea bisericii; trebuie să învățăm să ne lepădăm de sine, să ne luăm crucea și să ne pierdem viața-suflet.

Dacă nu exersăm zilnic faptul de a ne lepăda sinele, de a ne lua crucea, de a pierde viața-suflet și de a-L urma pe Domnul, nu vom trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu în viața de biserică.

Când Domnul a menționat biserica, acest lucru a fost în contextul împărăției, pentru că atunci când biserica ia naștere și este zidită, împărăția lui Dumnezeu intră în existență în practicitate pe pământ.

Unde putem vedea împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi? În viața de biserică. Cum putem trăi astăzi viața împărăției pe pământ? Prin exersarea cheilor împărăției pe care Domnul ni le-a dat tuturor, ca să putem închide porțile Hadesului (care sunt mereu acolo ori de câte ori se zidește biserica) și pentru a elibera zidirea bisericii.

Cristos a venit ca împărăția lui Dumnezeu și a trăit în realitatea împărăției lui Dumnezeu; oriunde era El, împărăția era acolo și, când vorbea, El semăna sămânța împărăției în oameni.

Prin moarte și înviere, Domnul a devenit un Duh dătător de viață pentru a fi distribuit în toți cei care cred în El.

Astăzi credem întru Domnul și avem sămânța împărăției care crește în noi pentru a se dezvolta într-un domeniu peste care Dumnezeu poate stăpâni în viața divină; pe de-o parte împărăția crește lăuntric prin creșterea noastră în viața divină, iar pe de altă parte, trebuie să existe o manifestare a împărăției în noi, o expresie a împărăției.

Expresia împărăției în noi și prin noi este prin exersarea cheilor împărăției cerurilor: lepădarea sinelui, pierderea vieții-suflet și luarea propriei noastre cruci pentru a-L urma pe Domnul.

Cel mai mare inamic al Trupului este sinele; chiar avem revelația lui Cristos și a bisericii, putem totuși să exprimăm opiniile, simțămintele și gândurile sinelui, deschizând astfel porțile Hadesului ca moartea să intre în biserică.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi ca să vedem cum sinele nostru este o frustrare și o piedică în zidirea bisericii, și fie ca să alegem să ne lepădăm sinele pentru a închide și încuia această poartă a Hadesului.

Astăzi vrem să vedem cum să exersăm a doua cheie, și anume luarea crucii, voia lui Dumnezeu.

Să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul pentru zidirea bisericii

Domnul a spus că dacă este cineva dispus să-L urmeze, trebuie să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea și să-L urmeze (Mat. 16:24). Singura cale de a-L urma pe Domnul este să ne luăm crucea și să-L urmăm.

Crucea nu este o problemă de suferință, ci de terminare. Crucificarea era o metodă folosită de guvernul roman pentru a-i executa pe criminali; fără îndoială, criminalul de pe cruce a suferit în timp ce era crucificat, pentru că nu a ales să fie crucificat, ci a fost obligat să fie crucificat.

Domnul Isus, însă, nu a fost obligat să fie crucificat; El a ales crucea, căci El a ales să fie crucificat. Domnul Isus nu a fost obligat să meargă la cruce; mai degrabă, El a fost dispus să facă acest lucru deoarece crucea Sa era voia lui Dumnezeu.

El s-a rugat Tatălui ca, dacă este posibil, paharul să treacă de la El, dar a încheiat spunând: Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum Tu voiești (Mat. 26:39).

Crucificarea Domnului a fost pentru îndeplinirea scopului lui Dumnezeu; El nu a fost crucificat să moară ca un criminal, ci mai degrabă, El a fost dispus să fie crucificat, astfel ca, prin moarte, viața Sa să fie eliberată pentru a produce biserica.

Domnul Isus a avut în mintea Sa bucuria care-i era pusă înainte atunci când a ales voia Tatălui, care este crucea.

Ce este crucea? Este voia lui Dumnezeu. Când Domnul era pe cruce, El a suferit foarte mult; cu toate acestea, acea suferință nu a fost forțată asupra Sa, ci El a luat-o de bunăvoie.

Trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul pentru zidirea bisericii.

Domnul nu spune: Cine Mă urmează, să se lepede de sine însuși și să fie crucificat; mai degrabă, El spune: Dacă voiește cineva să Mă urmeze, să se lepede de sine însuși și să-și ia crucea și să Mă urmeze. Cu alte cuvinte, noi, credincioșii în Cristos, trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul.

Crucea este voia lui Dumnezeu și voia lui Dumnezeu este crucea. Voia lui Dumnezeu este zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos; în acest scop, trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul.

Unii frați căsătoriți pot spune: Domnul mi-a dat-o pe draga mea soție și am fost crucificat de multe ori de ea. De asemenea, surorile pot spune ceva similar, că soțul lor le crucifică și că sunt o cruce pentru ele.

A spune un astfel de lucru arată că nu ne-am luat de bună voie crucea și L-am urmat pe Domnul, ci mai degrabă, suntem “executați ca fiind infractori” de către soția noastră.

Suntem oare un purtător fericit al crucii la fel ca Domnul Isus sau suntem noi criminali care sunt executați? Astăzi, majoritatea creștinilor evită suferința și moartea și sunt ca niște infractori care sunt executați ori de câte ori vine crucea; foarte puțini sunt purtători ai crucii.

Trebuie să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să-L rugăm să strălucească asupra noastră și să ne arate ce este crucea, de ce avem nevoie de cruce, și care este scopul crucii.

Dacă vedem faptul că crucea trebuie să opereze în noi pentru a ne termina, astfel încât Cristos să fie introdus în noi și să ne facă o clădire și un mădular zidit al bisericii, care este Trupul Său, vom fi dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul.

Suntem oare un criminal pe cale să fie executat sau suntem purtători ai crucii? Suntem dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul pentru zidirea bisericii sau considerăm crucea ca o suferință pentru noi și îi considerăm pe cei din jurul nostru ca fiind o cruce pentru suferința noastră?

Doamne Isuse, salvează-ne de a fi ca “infractorii duși la execuție” în timp ce purtăm crucea; vrem să fim cei care sunt dispuși să-și ia crucea și să-L urmăm pe Domnul pentru zidirea bisericii! Amin, Doamne, nu suntem infractori – suntem cei dispuși să poarte crucea! Nu suntem crucificați împotriva voinței noastre; mai degrabă, suntem cei care alegem să ne luăm crucea și să o purtăm, pentru ca biserica să fie zidită! Vrem să Te urmăm, Doamne, să luăm voia lui Dumnezeu, crucea, și să o purtăm de bună voie, pentru ca biserica să fie zidită!

Trebuie să ne luăm crucea și să o purtăm pentru ca omul nostru vechi să fie terminat și biserica să fie zidită

Domnul nu ne obligă să ne luăm crucea și să-L urmăm; mai degrabă, acest lucru este opțional, iar noi trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm.

Trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să o purtăm. Soțul nostru, soția noastră și copiii noștri sunt voia lui Dumnezeu și, prin urmare, ei sunt crucea noastră.

Nu ar trebui să-i spunem soției noastre că este crucea noastră, ci, mai degrabă, trebuie să avem atitudinea în fața Domnului a faptului că soția noastră este crucea, voia lui Dumnezeu.

Singura biserică este voia lui Dumnezeu și fiecare frate și soră din biserică este voia lui Dumnezeu. A ne purta crucea înseamnă să purtăm biserica și să-i purtăm pe toți sfinții, astfel încât să avem unitatea autentică (vezi Ioan 17:21-23; Efes. 4:3, 13; 1 Cor. 1:10; Fil. 2:2).

Trebuie ca nu doar să ne luăm crucea, ci să o și purtăm, adică trebuie să rămânem pe cruce, ca omul nostru vechi să fie ținut sub terminarea crucii zi de zi (Luca 14:27; Rom. 6:6; Gal. 2:20; Fil. 3:10; 1 Cor. 15:31).

Domnul Isus a trăit în acest mod – El a trăit sub umbra crucii de la iesle până la cruce, și a fost terminat pe acea cruce.

Pentru noi, este invers: mai întâi suntem terminați, căci am fost crucificați împreună cu Cristos, și pentru tot restul vieții noastre trebuie să umblăm la fel ca și Domnul și să trăim ca El, sub umbra crucii zi de zi.

Am primit viața divină prin crucificarea Domnului și acum, pentru a fi zidiți în această viață, trebuie să luăm crucea de bună voie și cu bucurie.

Nu ar trebui să ne pese de gustul nostru, de simțământul nostru și de conștiința noastră; mai degrabă, ar trebui să ne pese doar de voia lui Dumnezeu, și anume să avem unitatea autentică (vezi Ioan 17:21-23; Efes. 4:3, 13; 1 Cor. 1:10; Fil. 2:2).

Soția sau soțul nostru este crucea noastră, deoarece este voia lui Dumnezeu pentru noi; biserica este crucea noastră, la fel e cu toți credincioșii în Cristos, pentru că ei sunt voia lui Dumnezeu pentru noi. Trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să o purtăm pentru ca Domnul să-Și zidească biserica.

Domnul ne-a repartizat soția, copiii, biserica și sfinții și nu avem de ales; trebuie să fim dispuși și chiar fericiți să purtăm crucea. Dacă facem acest lucru, prezența Domnului va fi cu noi și vom savura bogățiile vieții divine.

Dacă nu avem o astfel de atitudine, vom suferi, vom scrâșni din dinți și vom deveni amărăcioși. Dacă ne exersăm preferința în ce privește persoanele cu care vrem să avem părtășie și cu cine să vorbim, vom deschide poarta ca Satan să intre.

Așadar, trebuie să exersăm a doua cheie pentru a încuia porțile Hadesului – luându-ne crucea. Preferințele și gusturile noastre fluctuează constant; astăzi s-ar putea să ne simțim pozitivi față de cineva și să ne placă, iar mâine putem simți într-un mod negativ față de ei și nu ne place de ei.

În viața de biserică și în viața de familie sentimentele noastre fluctuează, dar ar trebui să exersăm să ne luăm crucea și să o purtăm, și vom fi păziți stabili și fermi, prin purtarea crucii.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul cu voința noastră de a alege să ne luăm crucea și să o purtăm. Este voia Ta ca să avem soția, copiii, biserica și sfinții pe care îi avem, așa că spunem Amin și ne luăm crucea și o purtăm. Ne lepădăm de noi înșine, Doamne, cu simțămintele fluctuante și cu mintea noastră rătăcitoare, și luăm voia Ta. Doamne, fie ca crucea să opereze în noi pentru a-l termina pe omul vechi zi de zi, astfel ca omul nostru interior să fie înnoit și biserica să fie zidită. Aleluia pentru biserică, voia lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Willing to Take up our Cross and Bear it for the Building up of the Church (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 5 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să lepădăm sinele prin cruce ca să depindem de Domnul și de Trupul lui Cristos

11/12/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cel mai mare dușman al Trupului este sinele, sufletul care își declară independența față de Dumnezeu și față de Trup; atunci când vedem o viziune a sinelui și depindem de Domnul și de mădularele Trupului, avem prezența Domnului, sunt plini de pace și atingem realitatea Trupului.

Fie ca să vedem că Domnul ne-a dat cheia lepădării de sine și fie ca să folosim această cheie pentru a închide această poartă a Hadesului, astfel încât moartea să nu intre și să se răspândească în biserică, ci mai degrabă biserica să fie zidită.

Când Dumnezeu ne-a creat, El ne-a făcut în imaginea Sa și conform asemănării Sale, și a suflat suflarea vieții în om, astfel că omul a devenit un suflet viu.

Încă de la început, sufletul trebuia să depindă de Dumnezeu și să fie una cu Dumnezeu, dar când a venit Satan, el s-a injectat în mintea noastră, ne-a înșelat emoția și ne-a stârnit ca să ne exersăm voința de a nu asculta de Dumnezeu.

Chiar înainte ca Eva să ia parte din pomul oprit, ea era deja otrăvită de Satan în mintea, emoția și voința ei prin întrebarea și iscodirea lui.

Când mintea lui Satan a fost injectată în sufletul omenesc, sufletul omenesc a devenit sinele, întruparea lui Satan; acum fiecare om are un sine, iar acest sine este sufletul său care își declară independența față de Dumnezeu, și acest sine este întruparea lui Satan. O, Doamne Isuse!

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să strălucească în Cuvântul Său, în timp ce ne rugăm și citim cuvântul, ca să ne dăm seama că sinele, întruparea vieții-suflet, îl are pe Satan în spatele lui și acesta îl manipulează, iar sinele este exprimat prin opiniile minții!

Am putea fi ca Petru, savurând viziunea cerească a lui Cristos și a bisericii de la Tatăl într-o clipă, dar, în clipa următoare, deschidem o poartă a Hadesului prin faptul că ne exprimăm opiniile și sentimentele separat de Domnul.

Fie ca să rămânem deschiși Domnului pentru ceea ce vrea să facă în noi, și fie ca să fim în permanență în rugăciune înaintea Sa, chemând numele Său, astfel încât sufletul nostru să se diminueze și să fie dat la moarte, iar duhul nostru să devină persoana din ființa noastră.

Când ne vom da seama că Satan se află în spatele sinelui, a vieții-suflet și a minții, vom alerga la Domnul, ne vom exersa duhul și vom prețui dependența noastră față de Domnul și față de Trup, căci numai Domnul poate termina sinele și numai El poate fi Cel care trăiește în noi pentru viața Trupului.

De-a lungul istoriei, sinele a făcut multe pagube, a provocat multă distrugere și a făcut ravagii în biserică, împiedicând zidirea bisericii chiar și în ziua de azi, două mii de ani mai târziu.

Fie ca noi să cooperăm cu Domnul pentru a trata sinele și pentru a-l lepăda, prețuind dependența noastră față de Domnul și față de mădularele Trupului.

Văzând că sinele este sufletul care este independent față de Dumnezeu, prețuim dependența noastră față de Domnul

Sinele este sufletul care declară independența față de Dumnezeu; sinele este sufletul care este independent de Domnul.

Lumea de astăzi și societatea, în general, ne învață să ne dezvoltăm sinele, să ne întărim sinele și să ne exprimăm sinele, și pur și simplu crescând în țara și orașul în care ne aflăm, ne creștem sinele.

Atunci când suntem regenerați, sinele poate lua o formă “spirituală” dorind să facă lucruri pentru Dumnezeu, dar fără să depindă de Dumnezeu. Ori de câte ori facem ceva prin noi înșine, fără să depindem de Domnul, ne aflăm în sine.

Indiferent ce suntem și ce facem, atâta timp cât suntem independenți față de Dumnezeu, suntem în sine și am terminat-o cu Trupul.

Dumnezeu prețuiește dependența noastră față de El mai mult decât ceea ce putem face pentru El, iar El ne-a creat cu un suflet, pentru a putea depinde de Dumnezeu în orice lucru. Cu toate acestea, sufletul a devenit sinele, iar sinele declară independența față de Dumnezeu.

Când vom vedea acest lucru, când ne vom da seama că sinele este sufletul care este independent de Dumnezeu, pur și simplu ne vom întoarce către Domnul și nu vom fi independenți față de El, ci mai degrabă vom prețui dependența noastră față de Domnul.

Chiar ne vom ruga și Îi vom spune Domnului să ne amintească să depindem de El. În mod implicit, vrem să fim independenți față de Dumnezeu și să facem lucruri separat de El; aceasta este însăși natura noastră, căci în noi înșine suntem independenți față de Dumnezeu.

Dar Domnul nu are în vedere ceea ce facem; mai degrabă, El are în vedere dependența noastră față de El (Mat. 7:21-23; Ios. 9:14).

În special în biserică și pentru zidirea bisericii, cel mai mare dușman al Trupului este sinele; deoarece sinele este independent, sinele este cea mai mare problemă, cea mai mare frustrare și opoziție, în zidirea Trupului.

Atunci când vorbim despre sine, nu vorbim despre aspectele negative ale sinelui, cum ar fi să facem lucruri rele sau să fim implicați în activități greșite; mai degrabă, chiar și părerile noastre bune, inima noastră bună și simțămintele noastre bune, atunci când sunt exprimate, ele pot fi o mare piedică pentru Trup.

Dacă, în îndurarea Sa, Domnul ne arată ce este sinele, cum este exprimat sinele, și cum sinele ca sufletul care își declară independența față de Dumnezeu este cea mai mare frustrare în zidirea Trupului, vom alege să depindem de Domnul și vom prețui dependența noastră față de El.

Când vedem o viziune a Trupului lui Cristos și ne dăm seama că suntem mădulare ale Trupului, vom realiza imediat că, în calitate de mădulare ale Trupului, nu putem fi independenți față de Domnul și față de celelalte mădulare.

Sinele independent este independent nu numai față de Domnul, ci chiar și față de Trup, de mădularele Trupului; o astfel de independență, provenită dintr-un suflet independent (sinele) prezintă cea mai mare problemă în viața de biserică.

Doamne Isuse, vrem ca să vedem o viziune a sinelui și o viziune a Trupului. Fie ca să ne dăm seama că sinele este sufletul care este independent față de Dumnezeu și fie ca să prețuim dependența noastră față de Domnul. Dragă Doamne Isuse, Te iubim și iubim Trupul; ne dăm pe noi înșine Ție ca să depindem de Tine și ca să depindem și de mădularele Trupului Tău. Fie ca să cooperăm cu Tine pentru a exersa cheia lepădării de sine, astfel încât să nu mai fim independenți față de Dumnezeu, ci mai degrabă să depindem de Domnul în orice lucru, și să depindem, de asemenea, de Trup!

Să lepădăm sinele prin tratarea crucii pentru a depinde de Domnul și de Trup

Mulți credincioși spun: “Eu depind de Dumnezeu!” și totuși nu vor să aibă legătură cu semenii lor din Trup și nu au o dependență reală față de Trupul lui Cristos.

Pentru noi astăzi, a fi independent față de Trup este la fel cu a fi independent față de Dumnezeu. Nu putem spune că suntem dependenți de Dumnezeu, dar nu suntem dependenți de mădularele Trupului, pentru că Dumnezeul de care depindem este un Dumnezeu corporativ, un Cristos corporativ, Trupul lui Cristos.

Când depindem de Domnul, vom depinde și de Trup, iar când depindem de Trup, vom depinde și de Domnul într-un mod real.

Dacă verificăm experimentarea noastră în viața de biserică, ne vom da seama că de fiecare dată când eram independenți față de frații și surorile împreună cu care Domnul ne-a pus, aveam un simțământ că suntem independenți și față de Dumnezeu.

Ca să depindem de Domnul pe care nu-L vedem înseamnă să depindem de sfinții din Trupul pe care îl vedem; Cristos astăzi trăiește și este exprimat prin mădularele Sale, și Domnul ne-a pus în Trup ca să depindem de Domnul și de Trup.

Uneori ne întrebăm de ce nu avem un simț profund al prezenței Domnului; motivul pentru care se întâmplă acest lucru este că suntem izolați de Trup, nu suntem în legătura potrivită cu Trupul, și nu depindem de mădularele Trupului.

Trebuie să ne străduim să fim zidiți împreună cu sfinții și să fim în regulă cu Trupul, căci dacă suntem în regulă cu Trupul și suntem zidiți în Trup, cu siguranță vom simți prezența Domnului.

Dacă ne dăm seama că Domnul este preocupat de dependența noastră față de El mai mult decât de ceea ce putem face pentru El, ne vom întreba: “Oare sunt independent de Domnul sau depind de El în timp ce fac sau spun acest lucru? Sunt oare dependent de Trup sau sunt independent de mădularele Trupului în timp ce merg acolo și fac cutare lucru?”

Dacă suntem dependenți de Domnul, El în noi ne va determina să fim dependenți de Trup; dacă suntem dependenți de Trup, vom depinde și de Domnul.

Domnul Isus, Cel de care depindem, este una cu Trupul; dacă depindem de El, depindem de Trupul Său, dar dacă suntem independenți față de Trup, suntem independenți și față de Domnul.

Când suntem independenți față de Domnul, suntem în mod spontan în sine; când suntem în sine, indiferent câte lucruri bune intenționăm să facem, suntem încorporați cu Satan – sinele este “directorul general”, iar Satan este “președintele”, și tot ceea ce facem nu este în Trup și pentru Trup.

O, fie ca să ne dăm seama că cel mai mare dușman al Trupului este sinele și fie ca să cooperăm cu lucrarea crucii pentru a trata sinele și pentru a lepăda sinele, ca să depindem de Domnul și de Trupul Său!

Fie ca să ne dăm seama că, pentru ca Trupul să fie zidit, sinele nostru – sufletul nostru independent – trebuie tratat; atunci când sinele este lepădat, suntem în Trup, iar când trăim în sine, Trupul s-a dus, și nu avem pace.

Doar atunci când viața sinelui este complet tratată de cruce, putem atinge realitatea Trupului lui Cristos și vom ajunge să cunoaștem Trupul.

Doar atunci când cooperăm cu Domnul pentru a trata sinele și pentru a lepăda sinele, putem depinde de Domnul și de Trup, și doar atunci vom onora Trupul, vom avea grijă de Trup, vom cunoaște Trupul și vom respecta Trupul.

Când acest lucru va avea loc, vom atinge realitatea Trupului și vom ajunge să cunoaștem Trupul.

Doamne Isuse, fie ca să ne dăm seama că Domnul este una cu Trupul, astfel că atunci când depindem de Domnul, trebuie să depindem și de Trup. Amin, Doamne, întărește dependența noastră față de Tine și adu-ne înapoi la Tine și la Trup pentru părtășie și coordonare în orice lucru. Fie ca să fim cei care permit crucii să opereze în noi pentru a trata sinele, astfel încât să nu mai trăim independent de Dumnezeu sau independent de Trup. Fie ca viața sinelui să fie tratată în întregime de cruce, astfel încât să atingem realitatea Trupului și să cunoaștem Trupul!