Să-L cunoaștem pe Dumnezeu

Să fim eliberați de sine prin cruce prin puterea învierii lui Cristos

14/10/2024 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de iubitori ai lui Cristos, care Îl urmăresc pentru satisfacția noastră reciprocă, suntem chemați să fim eliberați de sine prin unirea noastră cu crucea lui Cristos și facem acest lucru prin puterea învierii în duhul nostru contopit. Amin!

Vrem să fim cei care iubesc apariția Domnului, menținându-ne dragostea pentru Domnul zi de zi. Noi, credincioșii în Cristos, suntem iubitori ai lui Cristos, cei care Îl iubesc pe El pe care nu L-am văzut, fiind atrași de El să-L urmărească și să-L savureze. Cât de mult Îl iubim pe Domnul Isus!

Deși nu L-am văzut niciodată fizic, nici nu L-am atins sau L-am simțit cu simțurile noastre fizice sau psihologice, Îl iubim, pentru că El este Cel mai minunat. Zi de zi Îl contactăm și Îl savurăm. Nu ne uităm la lucrurile care nu se văd și nici nu ne concentrăm asupra situației noastre sau a mediului; ne concentrăm pe Cel Nevăzut, Cel care este Cel mai Prețios. El ni s-a arătat în duh.

Am văzut ceva din El în cuvântul Său și, prin auzirea credinței, am început să credem în El. Am fost uniți cu El, El ne-a atras la Sine și am fost magnetizați de El. Noi pur și simplu Îl iubim! Când ne trezim dimineața, Îi spunem: Doamne Isuse, Te iubesc! Poate că nu simțim asta, dar în adâncul ființei noastre există o dragoste pentru Domnul. Iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt și pur și simplu Îl iubim pe Domnul.

În exterior, epoca devine din ce în ce mai întunecată, iar în creștinism în general există atât de multă degradare; totuși, Îl iubim pe Domnul și Îl savurăm și ne place să petrecem timp cu El pentru a fi infuzați cu El. El este cu adevărat cel mai minunat! El este lumină în întuneric, El este bucurie în durere și El este viața cerească pe pământ.

El ne aduce raiul la noi și ne aduce la ceruri, pentru că atunci când ne întoarcem către duhul nostru, El ne unește cu Dumnezeu și Îl aduce pe Dumnezeu la noi și pe noi în Dumnezeu. Îl iubim cu adevărat. Ne place să petrecem timp cu El, savurându-L în cuvântul Său și împărtășindu-ne din bogățiile Sale.

În cuvântul Său, El ne vorbește și ne descoperă toate bogățiile Sale pentru noi. Când ne deschidem Domnului și venim la cuvântul Său, bogățiile ființei Sale strălucesc asupra noastră, suntem infuzați cu dulceața Sa și nu-I putem rezista! Cum poți rezista celui mai minunat, cel ce este cel mai prețios?

Când privim fața Lui, El ne infuzează cu ceea ce este El. Putem spune cu adevărat: Doamne Isuse, sărută-mă. Sărută-mă cu sărutările gurii Tale, căci dragostea Ta este mai bună decât vinul! Vinul ne poate oferi decât fericire temporară, dar gustul dulce al Domnului ne oferă adevărată bucurie, fericire, pace și odihnă.

Pe măsură ce Îl iubim pe Domnul Isus și părtășia cu El, trecem prin unele experiențe într-un mod progresiv pentru a fi pregătiți ca mireasa Sa. Această experiență progresivă și părtășie cu Domnul este văzută în tipuri reprezentative și în imagini în cartea Cântarea Cântărilor.

Suntem chemați să fim eliberați de sine prin unitatea noastră cu crucea lui Cristos

În a doua etapă a Cântării Cântărilor, în legătură cu experiența noastră creștină, noi, ca iubitori ai lui Cristos, suntem chemați de Domnul să fim eliberați de sine prin unirea noastră cu crucea lui Cristos (Cântarea Cântărilor 2:8-3:5). Cu toții putem mărturisi că, pe măsură ce Îl iubim pe Domnul Isus și Îl urmărim pentru satisfacție, de atâtea ori cădem în introspecție, concentrându-ne pe noi înșine, condiția și situația noastră.

Când privim la Domnul, El este ca o gazelă sau un cerb tânăr, sărind pe munți și sărind pe dealuri. Dar când ne uităm la noi înșine, pare că există un zid între noi și Domnul, iar El pare să privescă prin ferestre și să arunce o privire prin zăbrele. El ne cheamă să venim, să ne ridicăm și să venim împreună cu El, dar parcă suntem închiși, închiși în pereți și blocați în introspecția noastră.

De partea Sa, Domnul sare pe munți și sare pe dealuri, pentru El nu există niciun obstacol sau barieră și nimic nu este prea înalt sau prea mare pentru a-L opri. Dar de partea noastră, se pare că există niște bariere și unele dificultăți, și există sinele, care ne ține jos și ne închide. O, Doamne.

Toate problemele legate de părtășia noastră cu Cristos vin din partea noastră; de partea Sa, nu este nicio problemă, dar de partea noastră, sunt munți și dealuri care ne împiedică să venim la El. Cu Domnul, există puterea de a sări și de a sălta peste orice barieră, dar când suntem în sine, suntem blocați, nu avem puterea de a ne mișca și ne concentrăm asupra noastră. O, Doamne Isuse!

Introspecția înseamnă să privim în noi, să privim înăuntrul nostru, în noi înșine, în loc să privim la Domnul Isus. S-ar putea să ne pese prea mult de condiția noastră spirituală în fața Domnului, fiind preocupați dacă rămânem în perfecțiunea pe care am atins-o. Când facem asta, devenim introspectivi, iar acesta devine un zid despărțitor care ne ține departe de Domnul și ne desparte de prezența Sa.

Cântarea Cântărilor 2:8-9 vorbește despre vitalitatea învierii; în aceste versete, Cristos este asemănat cu o gazelă sau cu un cerb tânăr sărind pe munți și sărind pe dealuri. Cristosul nostru este în înviere și nimic nu este prea mare sau prea înalt pentru a-L opri pe Cristosul înviat. Trebuie să căutăm și să cunoaștem prezența lui Cristosului care sare peste munți și dealuri.

Cristos este în înviere, fiind plin de puterea învierii, dar noi suntem în introspecție. Ori de câte ori suntem introspectivi, ori de câte ori ne concentrăm asupra propriei noastre condiții fără a fi una cu Domnul și a-L iubi cu ardoare, astfel încât El să strălucească asupra noastră în loc să „luminăm” noi înșine, vedem munți și dealuri în fața noastră, și acolo pare a fi un zid între noi și Domnul.

Problema sinelui ne separă de Domnul. Cu toate acestea, Domnul ne cheamă afară din sine; El vrea ca noi să fim eliberați de sine prin unirea cu crucea prin puterea învierii Sale. El ne cere să ieșim din noi înșine, din introspecția noastră, astfel încât să ne putem alătura Lui și să fim una cu El ca fiind Cristosul înviat care sărind dealuri și sărind muntele.

Fiind iubitorii lui Cristos, uneori putem cădea în introspecție, care devine o izolare ca un zid care ne ține departe de prezența lui Cristos. Domnul ne cheamă și ne încurajează să ne ridicăm și să ieșim din situația noastră scăzută pentru a fi împreună cu El. Fie ca noi să auzim chemarea Domnului și să ne exersăm duhul pentru a-L contacta, astfel încât să putem fi plini de puterea Sa de înviere pentru a fi eliberați de sine prin unirea noastră cu crucea lui Cristos.

Doamne Isuse, Te iubim. Ne concentrăm doar pe Tine. Nu vrem să cădem în introspecție. Vrem să Te vedem și să Te savurăm ca fiind Cristosul care sare peste munte și deal! Aleluia, nimic nu este prea înalt sau prea mare pentru a-L opri pe Cristosul înviat! Amin, Doamne, să auzim chemarea Ta ca să fim eliberați de sine prin unirea noastră cu crucea lui Cristos! Salvează-ne de sine. Salvează-ne de la introspecție. Salvează-ne de a fi izolați și despărțiți de prezența Ta prin introspecția noastră. O, Doamne, fie ca să auzim cuvântul Tău încurajator pentru ca noi să ne ridicăm și să ieșim din situația noastră joasă pentru a fi împreună cu Tine în înviere! Amin, Doamne, Te iubim! Vrem să fim eliberați de sine prin unirea noastră cu crucea lui Cristos prin puterea învierii Tale! Du-ne mai departe cu tine. Vrem să avansăm alături de Tine în viața noastră de zi cu zi. Vrem să căutăm și să cunoaștem prezența Cristosului care sare peste munți și dealuri! Te iubim, Doamne Isuse!

Prin puterea învierii, suntem capabili să fim conformați cu moartea lui Cristos, fiind una cu crucea Sa

Cum putem fi eliberați din introspecție? Cum putem fi eliberați de sine prin unirea noastră cu crucea lui Cristos? Ca iubitori ai lui Cristos, care Îl urmăresc pentru satisfacție, Îl iubim, Îl căutăm și Îl savurăm. Cu toate acestea, ne este ușor să cădem în sine și să fim introspectivi. Ne este ușor să fim izolați în introspecția noastră, departe de prezența Domnului.

Sinele nostru se strecoara; ne face să fim introspectivi. Ori de câte ori ne uităm la noi înșine, încercând să ne analizăm și să ne examinăm, vom fi mereu într-o situație de jos. Biblia ne spune să ne întoarcem privirea către Isus (Evrei 12:2); sinele nostru nu merită atenția noastră. Sinele nostru ne înșală și nu este real; deși eul poate fi atât de prezent și puternic astăzi, ar trebui să ne uităm la Isus.

Introspecția este unul dintre cei mai mari dușmani ai progresului nostru în viața creștină. Trebuie să fim întăriți cu puterea învierii pentru a fi eliberați de sine, fiind una cu crucea lui Cristos. Domnul ne încurajează, ca iubitori ai Săi, să ne ridicăm și să-L urmăm cu bogățiile învierii Sale. Cântarea Cântărilor 2:13 spune: „Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso!” El ne consideră frumoasa Sa și ne cheamă să plecăm.

Pentru că suntem introspectivi, suntem într-o situație scăzută; așa că Iubitul nostru Domn Isus ne cheamă la Sine și ne cere să ne ridicăm, căci iarna a trecut și ploaia a trecut și a dispărut. Florile apar pe pământ și a venit vremea cântării; vocea turturelei se aude în pământul nostru. Toate acestea sunt bogățiile învierii înfloritoare a lui Cristos.

Trebuie Îl savurăm pe Domnul și să fim întăriți de puterea învierii, astfel încât să fim capabili să fim conformați cu moartea lui Cristos, fiind una cu crucea Sa. Versetul 14 spune: „Porumbiță din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, / arată-mi fața ta și fă-mă să-ți aud glasul! / Căci glasul tău este dulce și fața ta, plăcută.”

S-ar putea să fim introspectivi, concentrându-ne asupra noastră înșine în loc de Domnul, dar Domnul ne încurajează prin puterea învierii Sale și cu bogățiile înfloritoare ale învierii Sale ca noi să ieșim din noi înșine și să fim eliberați de sine. Trebuie să învățăm să cunoaștem puterea învierii lui Cristos, să învățăm și să experimentăm bogățiile învierii înfloritoare a lui Cristos și să experimentăm crucea lui Cristos pentru a fi eliberați de sine.

Prin întărirea puterii învierii lui Cristos și prin încurajarea învierii înfloritoare a lui Cristos putem experimenta crucea lui Cristos și putem fi eliberați de sine. Prin puterea învierii – nu prin viața noastră naturală – noi, iubitorii de Cristos, suntem capabili să fim conformați cu moartea Sa, fiind una cu crucea Sa. Aceasta înseamnă că trebuie să ne exersăm duhul și să fim în duhul contopit, astfel încât să putem participa și să experimentăm învierea lui Cristos.

Acest lucru ne permite să fim una cu crucea pentru a fi eliberați de sine și a fi transformați într-un om nou în noua creație a lui Dumnezeu pentru împlinirea economiei lui Dumnezeu în zidirea Trupului organic al lui Cristos (Romani 8:2, 4, 29; Gal. 6:15). Ca iubitori de Cristos, suntem chemați de Domnul să rămânem pe cruce, într-o stare crucificată, în mod continuu (Gal. 2:20; 1 Cor. 15:31; 2 Cor. 4:10-11).

Cu toate acestea, s-ar putea să nu alegem să facem acest lucru, pentru că este in lucru dificil să pătrundem în crăpăturile stâncii și în acoperirea prăpastiei înalte în munți pe un drum accidentat. Așadar, Domnul ne dă putere, ca iubiți ai Săi, să ne ridicăm și să ne îndepărtăm din situația noastră scăzută în introspecția noastră asupra sinelui, arătându-ne puterea învierii Sale.

De asemenea, El ne încurajează, prin bogățiile înfloritoare ale învierii Sale, să fim eliberați de sine, fiind una cu crucea lui Cristos. Prin puterea învierii Sale, noi, cei care Îl iubim pe Domnul, ne hotărâm să luăm crucea negându-ne pe sine (Matei 16:24). Prin puterea învierii lui Cristos suntem capabili să fim conformați cu moartea lui Cristos, fiind una cu crucea Sa (Filipeni 3:10).

Cum putem savura și experimenta puterea învierii Sale astăzi? Realitatea învierii este Cristos ca Duh, Cristosul pneumatic (Ioan 11:25), iar acest Cristos locuiește în noi și este contopit cu duhul nostru regenerat (1 Cor. 6:17). În și prin intermediul duhului nostru participăm și experimentăm învierea lui Cristos. Puterea și bogățiile învierii lui Cristos ne permit și ne încurajează să fim una cu crucea, astfel încât să fim eliberați de sine și să fim transformați într-un om nou în noua creație a lui Dumnezeu! Aleluia!

Doamne Isuse, arată-ne puterea învierii Tale și încurajează-ne prin bogățiile înfloritoare ale învierii Tale. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta, a Te cunoaște, a Te savura și a ne putea împărtăși din puterea învierii Tale. O, Doamne, doar prin puterea învierii Tale noi, ca iubitori ai lui Cristos, ne putem hotărî să luăm crucea prin renegarea sinelui! Numai prin puterea învierii Tale suntem capabili să fim conformați cu moartea Ta, fiind una cu crucea Ta. Ne întoarcem către Tine chiar acum. Ne exersăm duhul. Vrem să fim în duhul nostru, pentru că în duh suntem contopiți cu Tine și aici locuiești Tu ca Duh. Amin, Doamne, vrem să fim în duhul nostru contopit, astfel încât să putem participa și să experimentăm învierea lui Cristos! Păstrează-ne în duhul nostru astăzi, astfel încât să fim capabili să fim una cu crucea lui Cristos pentru a fi eliberați de sine și a fi transformați într-un om nou în noua creație a lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Delivered from the Self through the Cross by the Power of Christ’s Resurrection, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 4 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

O relație afectuoasă și spirituală cu Domnul ne pregătește să fim mireasa Sa

13/10/2024 by Credincios in Cristos 2 Comments

Cartea Cântarea Cântărilor este o istorie a iubirii într-o căsătorie excelentă care dezvăluie experiența progresivă a părtășiei plină de dragoste a unui credincios individual cu Cristos pentru pregătirea miresei Sale; trebuie să avem o relație personală, afectuoasă, privată și spirituală cu Domnul zi de zi. Amin!

Săptămâna aceasta venim la un subiect nou în înviorarea noastră de dimineață, Să iubim apariția Domnului prin faptul că ne menținem dragostea pentru El conform semnificației intrinseci din Cântarea Cântărilor. Pe măsură ce ne pregătim pentru venirea Domnului, trebuie să luptăm lupta cea bună, să încheiem alergarea și să păstrăm credința.

Mai mult, trebuie să fim cei care iubesc apariția Domnului, astfel încât Domnul, Judecătorul drept, să ne răsplătească în acea zi. Amin! Vrem să fim cei care iubesc apariția Domnului, menținându-ne dragostea pentru El, așa cum este revelat în cartea Cântarea Cântărilor în semnificația ei intrinsecă.

În 2 Tim. 4:10 Pavel a spus că Dima l-a părăsit fiindcă a iubit epoca prezentă. A iubi epoca prezentă este contrar iubirii apariției Domnului. Dima a fost un conlucrător al lui Pavel, a lucrat cu Paul și probabil a văzut dificultățile și suferințele prin care a trecut Pavel. Cu toate acestea, Dima nu a putut birui; el a iubit epoca actuală. El s-a schimbat într-un anumit fel și nu a iubit apariția Domnului, ci a iubit epoca prezentă.

Nu știm cum ne vom schimba, dar vrem să avem îndurarea Domnului pentru a ne menține să trăim în lumina venirii Sale, astfel încât să ne putem menține dragostea pentru Domnul și să iubim apariția Sa. Amin! Cel mai viu și cel mai profund mod prin care putem vedea cum să ne dezvoltăm și să avansăm în relația noastră de iubire cu Domnul este în cartea Cântarea Cântărilor.

Această carte este o poezie; este istoria dragostei într-o căsnicie excelentă. Subiectul Cântării Cântărilor este istoria iubirii într-o căsnicie excelentă, dezvăluind experiența progresivă a părtășiei pline de iubire a unui credincios individual cu Cristos pentru pregătirea miresei Sale în șase etape majore (vezi Apocalipsa 19:7-9; Mat. 25:6-13; Ap. 4:1-14;

Ceea ce urmărește Domnul astăzi nu este doar un grup de oameni care I se închină lui Dumnezeu și Îi slujesc, ci și mai mult, El vrea să-și câștige mireasa. El vrea să dobândească mireasa lui Cristos, soția care se pregătește pentru nuntă, fiind îmbrăcată în in subțire, strălucitor și curat. Fericiți suntem dacă suntem chemați la cina de nuntă a Mielului.

Cristos este Mirele nostru și El se va întoarce la miezul nopții când va fi un strigăt de a merge și de a-L întâlni. Fie ca noi să fim fecioarele înțelepte și robii credincioși care să intrăm în sărbătoarea nunții și să stăpânim și să împărățim împreună cu Domnul, intrând în bucuria Stăpânului nostru. Amin!

Domnul vrea ca căutătorii Săi să aibă o relație personală, afectuoasă, privată și spirituală cu Domnul

Noi, credincioșii în Cristos, nu suntem doar membre ale Trupului lui Cristos pentru a-L exprima pe El și componenți ale bisericii fiind casa lui Dumnezeu, ci și căutători iubitori ai lui Cristos, chiar iubitori ai lui Cristos. Relația noastră cu Domnul ar trebui să fie una de a-L iubi cu afecțiune. Domnul dorește ca aceia care Îl caută să aibă o relație personală, afectuoasă, privată și spirituală cu Domnul.

Domnul nu a murit doar pentru întreaga lume și nu a iubit doar întreaga lume; El a murit pentru mine și pentru tine și El mă iubește pe mine și pe tine. Când am fost mântuiți, am fost mântuiți în mod personal, pentru că am văzut ceva din minunatul Isus Cristos și am fost atrași de El.

Fiecare dintre noi, credincioșii individuali, trebuie să aibă o experiență progresivă în părtășia noastră iubitoare cu Cristos. Relația noastră cu Domnul este descrisă în Cântarea Cântărilor 1:2-4. Suntem atrași de Domnul, Îi cerem să ne sărute cu sărutările gurii Sale și apreciem dragostea Lui pentru noi și în noi.

Prețuim numele Lui, considerând că numele lui Isus este ca mirul turnat, așa că pur și simplu Îl iubim. Îi cerem Domnului să ne atragă în mod individual și alergăm împreună după El. Domnul, ca Împărat, este Cel mai minunat și El ne aduce în odăile Sale – în duhul nostru ca locuință a Lui.

Aici, în odăile interioare unde este Domnul, în duhul nostru contopit, Îl iubim pe Domnul, ne bucurăm de El și Îl savurăm. Lăudăm dragostea Domnului mai mult decât vinul, căci pe bună dreptate Îl iubim! Amin! După ce noi, credincioșii în Cristos, Îl primim pe Cristos ca viață, fiecare dintre noi trebuie să aibă o căutare foarte personală după Cristos.

Nimeni nu ne poate reprezenta și nimeni nu-L poate căuta pe Domnul în locul nostru. Îl căutăm pe Domnul în mod personal, afectuos, privat și spiritual, nu ne bazăm pe cunoștințele de mâna a doua sau pe ceea ce spun alții despre Domnul, ci venim la El personal și intim în părtășia noastră cu El în cuvântul Său pentru a-L cunoaște și a-L savura.

Cu toții trebuie să avem un contact atât de personal, afectuos și intim cu Domnul în fiecare zi. Așa cum cultivăm, dezvoltăm și lucrăm la relația noastră personală, intimă și afectuoasă cu soțul nostru sau soția noastră, tot așa trebuie să dezvoltăm și să cultivăm relația noastră personală, afectuoasă, privată și spirituală cu Domnul.

În fiecare dimineață, când ne trezim, trebuie să venim la Domnul așa cum suntem și să-I spunem pur și simplu că Îl iubim. Trebuie să deschidem toate camerele interioare ale ființei noastre și să-I spunem cât de mult Îl iubim. Trebuie să ne construim un obicei de a-i spune Domnului Isus, Doamne Isuse, Te iubesc!

Pe parcursul zilei trebuie să ne întoarcem inima către Domnul și să-L iubim. Trebuie să construim o relație personală și afectuoasă cu Domnul. Nu ne putem baza pe sentimentele noastre, deoarece sentimentele noastre fluctuează. Nu ne putem baza pe mintea sau voința noastră, pentru că sunt foarte distrase. Trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul.

În creștinismul de astăzi, Isus cel fizic este predicat, dar ceea ce noi savurăm astăzi este Cristosul pneumatic, Cristosul care este Duhul (2 Cor. 3:17). El este privat și spiritual. El ne atrage la Sine în camerele Sale, în duhul nostru, și ne vizitează în privat ca duhul atotinclusiv. Pe măsură ce ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a-L savura, suntem atrași de El, intrăm în odăile Împăratului – duhul nostru – și ne rugăm Domnului în duh.

Ne dăm seama că Domnul Isus este o persoană minunată și, atunci când îl contactăm, avem în noi întregul Dumnezeu Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul – pentru a-L savura pentru satisfacția noastră (Efeseni 4:6; 2 Cor. 13:5). Duhul nostru este Sfânta Sfintelor, locuința Dumnezeului Triunic, chiar și camerele interioare ale lui Dumnezeu care locuiește înăuntrul nostru.

Îi spunem Domnului să ne sărute cu sărutările gurii Sale, căci dragostea Lui este mai bună decât vinul. Uleiurile lui de ungere au un parfum plăcut. Numele lui este ca mirul turnat. Îl iubim pe Domnul Isus. Ca iubitori ai lui Cristos, Îl urmăm pe Cristos, suntem atrași de dragostea Lui și suntem captivați de numele și scopul Său; așa că Îl urmăm pentru satisfacție.

Aceasta este prima etapă a Cântării Cântărilor, în care iubitoarea lui Cristos este atrasă să-L urmărească pentru satisfacție (Cântarea Cântărilor 1:2 – 2:7). Pentru că Îl căutăm, El ne aduce în duhul nostru pentru a avea o părtășie personală, intimă, afectuoasă și spirituală cu noi. În fiecare dimineață trebuie să-L contactăm pe Domnul într-un mod iubitor și pe tot parcursul zilei trebuie să rămânem în relația noastră personală plină de dragoste cu Domnul.

Doamne Isuse, Te iubim. Sărută-ne, Doamne, cu sărutările gurii Tale. Dragostea Ta este mai bună decât vinul. Ne place să chemăm numele Tău, căci numele Tău este atât de dulce, ca mirul turnat. Doamne Isuse, atrage-ne și noi vom alerga după Tine. Adu-ne în camerele Tale, în duhul nostru contopit, pentru a Te savura în mod personal, intim, privat, spiritual și afectuos. Amin, Doamne Isuse, Te iubim și suntem atrași de Tine să Te urmărim pentru satisfacție. Te urmărim, Doamne, căci Tu ești cel mai minuat. Dulceața ta este atât de prețioasă, iar dragostea Ta este mai bună decât vinul. Ne place să venim să Îți spunem zi de zi că Te iubim. Vrem să fim iubitorii lui Cristos care au o părtășie personală și afectuoasă cu Tine. Amin, Doamne, ne place să petrecem timp în secret pentru a Te savura, a Te iubi și a ne împărtăși din bogățiile Tale. Te iubim, Doamne Isuse! Tu ești Cel mai prețios. Suntem atrași de Tine!

Să rămânem în experiența progresivă a părtășiei noastre pline de dragoste cu Cristos pentru pregătirea miresei Sale

Domnul vrea să câștige mireasa Sa, iar noi, ca mulți credincioși în Cristos, suntem cei care suntem pregătiți pentru a fi mireasa Lui (Apoc. 19:7-9). Suntem într-o experiență progresivă a părtășiei noastre iubitoare cu Cristos, astfel încât să fim pregătiți să fim mireasa Lui.

Această experiență progresivă este văzută în tip, într-o formă poetică, în cartea Cântarea Cântărilor. Începe prin a fi atras să-L urmărim pe Cristos pentru satisfacție și continuă cu a fi chemați să fim eliberați de sine prin unirea cu crucea, fiind chemați să trăim în înălțare ca noua creație în înviere, fiind chemați mai puternic să trăim dincolo de perdea prin cruce după înviere, împărtășind lucrarea Domnului și sperând să fim răpiți.

Toate acestea sunt etapele prin care trece căutătorea iubitoare în Cântarea Cântărilor și toți trebuie să trecem prin aceste etape astăzi. Am putea spune că etapele unio astfel de progres ar trebui să fie repere în cursul urmăririi lui Cristos de către noi pentru satisfacția Sa și satisfacția noastră – pentru satisfacția noastră reciprocă.

Trebuie să rămânem pur și simplu în experiența progresivă a părtășiei noastre iubitoare cu Cristos, astfel încât să fim pregătiți să fim mireasa Sa. Amin, să-l luăm zilnic pe Domnul în duhul nostru, într-un mod iubitor, pentru a-L savura și pur și simplu să ne împărtășim din ceea ce este El.

Domnul dorește ca noi, căutătorii Săi iubitori, să avem o relație personală, afectuoasă, privată și spirituală cu El (Cântarea Cântărilor 1:2, 4). Acesta nu este doar ceva ce trebuie să avem doar inițial, la începutul vieții noastre creștine, ci ar trebui să fie aprofundat pe tot parcursul vieții noastre creștine. Toate principiile spirituale sunt cuprinse în prima etapă a vieții biruitoare a căutătorilor iubitori ai Domnului.

Pur și simplu experimentăm aceleași lucruri, dar într-un mod mai profund, chiar și într-un mod mai dulce. Lecțiile care urmează nu sunt noi – sunt lecții vechi, repetate într-un mod mai profund. Cântarea Cântărilor arată progresul relației noastre cu Domnul în dragoste, începând cu prima etapă, iubindu-L pe Domnul și urmărindu-L pentru satisfacție.

Când Îl atingem prima dată pe Domnul și El ne sărută, pur și simplu Îl iubim pe Domnul și El este Cel mai prețios pentru noi. Totuși, această primă revelație a Domnului, deși atât de lină și dulce, nu este cea mai fermă și cea mai de încredere. Trebuie să trecem în continuare prin teste de foc, astfel încât experiența noastră să devină realitate. Deci avem nevoie de a doua etapă, o etapă mai avansată, o etapă mai profundă.

Pur și simplu trebuie să rămânem în procesul de progres în relația noastră de iubire cu Domnul, urmărindu-L după El în dragoste, astfel încât atât El, cât și noi să fim mulțumiți. Întrucât avem a doua experiență a Domnului, se pare că sentimentul nu este la fel de dulce ca în prima etapă.

Se pare că problema este cu dragostea noastră pentru Domnul (Deut. 6:5; Ioan 3:16; Rom. 5:5; 1 Ioan 4:19). Așa că trebuie să ne consacrăm să-L iubim pe Domnul, pentru că nu există altă cale care să fie atât de bogată, atât de sigură, atât de sigură și atât de plină de plăcere decât să-L iubim pe Domnul. Să nu fim atenți la nimic altceva în afară de Cristos. Fie ca noi să-L iubim doar pe El și să-L urmăm numai pe El și toate problemele noastre vor trece.

Să-i permitem Domnului să ne ducă prin experiențele de care avem nevoie, astfel încât să putem avansa împreună cu Domnul, să mergem mai adânc cu El, să-L iubim mai mult și chiar să fim la fel ca El, Sulamita. Fie ca noi să avem o relație personală, afectuoasă, privată și spirituală cu Domnul și să avansăm cu El în viața noastră creștină până când suntem făcuți la fel ca El în viață și natură, dar nu în Dumnezeire.

Doamne Isuse, vrem să rămânem în experiența progresivă a părtășiei noastre iubitoare cu Cristos pentru pregătirea miresei lui Cristos! Amin, Doamne Isuse, Te iubim și vrem să continuăm în relația noastră de iubire cu Tine. Dorim să avem o relație personală, intimă, privată și spirituală cu Tine. Vrem să aprofundăm relația noastră cu Tine. Adu-ne mai departe cu Tine pe calea vieții noastre creștine. Fie ca noi să continuăm împreună cu Tine să fim eliberați de sine prin unirea noastră cu crucea. Fie ca noi să fim chemați să trăim în înălțare ca noua creație în înviere. Amin, Doamne, cheamă-ne și mai departe să trăim dincolo de perdea prin cruce după înviere. Vrem să avansăm cu Tine etapă după etapă pentru a trăi dincolo de perdea și a participa la lucrarea Domnului. Amin, Doamne Isuse, fă-ne la fel ca Tine, ca să putem împărtăși în dorința Ta de întoarcere și de a fi răpiți! Te iubim, Doamne Isuse!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, An Affectionate and Spiritual Relationship with the Lord Prepares us to be His Bride, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 4 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să-L cunoaștem pe Cristos în interior și să păstrăm credința pentru a ajunge la unitatea credinței

11/10/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cu toții trebuie să ajungem la unitatea credinței, ajungând la cunoașterea deplină a Fiului lui Dumnezeu; această cunoaștere nu este obiectivă, ci subiectivă, în experiența noastră, pentru că numai atunci când îl luăm pe Cristos ca centru și ne concentrăm asupra Lui putem ajunge la unitatea credinței. Amin!

Săptămâna aceasta am savurat subiectul păstrării credinței; a păstra credința se referă la păstrarea credinței obiective, iar noi păstrăm credința nu numai în mod obiectiv, ci și prin exersarea duhului nostru de credință pe măsură ce rămânem în Cuvântul lui Dumnezeu. Toți credincioșii adevărați în Cristos au credința subiectivă; ca urmare a faptului că erau sub ascultarea credinței, ei au fost infuzați cu Cristos ca credință, capacitatea lor de a crede.

Acum trebuie să păstrăm credința. Păstrăm credința păstrând întreaga economie a lui Dumnezeu din Noul Testament; păstrăm credința păstrând revelația noutestamentară referitoare la Cristos ca întrupare a lui Dumnezeu și misterul lui Dumnezeu și biserica în calitate de Trupul lui Cristos și misterul lui Cristos.

Nu numai că trebuie să păstrăm credința, ci trebuie să luptăm și lupta bună a credinței. Pentru că există atât de multe învățături diferite, biserica este degradată și s-a abătut de la credință. Prin urmare, trebuie să ne întoarcem de la orice alte învățături la economia noutestamentară a lui Dumnezeu cu privire la Cristos și biserică și trebuie să luptăm lupta bună a credinței.

Luptăm lupta cea bună a credinței punând stăpânire pe viața veșnică și neavând încredere în viața noastră umană. Păstrăm credința pentru a participa la bogățiile divine în economia lui Dumnezeu. Pe măsură ce ne exersăm duhul pentru a Îl savura pe Cristos și a ne împărtăși din bogățiile Sale, credința noastră crește și păstrăm credința.

Fie ca noi toți să vedem care este economia lui Dumnezeu; fie ca să realizăm că El vrea să Se distribuie în noi, poporul Său ales, pentru a face din noi expresia Sa corporativă. Prin credința în Cristos, suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi fiii Săi, iar acum ne împărtășim din viața și natura Sa.

Mai mult, suntem membre ale Trupului lui Cristos, împărtășind tot ceea ce este El pentru exprimarea Sa. Fie ca să păstrăm taina credinței într-o conștiință pură. Credința este un mister; ținem taina credinței – credința obiectivă – într-o conștiință pură. Trebuie să tratăm cu Domnul și să avem grijă de conștiința noastră, astfel încât să avem nu numai o conștiință bună, ci și o conștiință pură, o conștiință purificată de orice amestec.

Iuda mai spune că trebuie să luptăm pentru credința dată pentru totdeauna sfinților. Cu toții am primit credința; toți creștinii au credința, acum trebuie să luptăm pentru credință, adică să luptăm nu pentru doctrine, învățături sau practici, ci pentru credință. Să ne păstrăm credința, să păzim credința, să luptăm pentru credință și să luptăm pentru ca credința să rămână în credință și să trăim prin credință până când Domnul Se întoarce. Amin!

Trebuie să ajungem la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu

În calitate de credincioși în Cristos, care luptă pentru credință, păstrează credința, luptă pentru credință și păzesc credința, trebuie să ajungem cu toții la unitatea credinței (Efeseni 4:13). În Efes. 4:3 vedem unitatea Duhului, care este unitatea vieții divine în realitate, iar în v. 13 vedem unitatea credinței, care este unitatea trăirii noastre în realitate.

Pe de o parte, trebuie să ne dăm seama că avem unitatea duhului și pur și simplu trebuie să păstrăm această unitate. Aleluia, unitatea Duhului este a noastră și, atâta timp cât ne exersăm duhul, suntem una în duh cu toți sfinții din Trupul lui Cristos. Această unitate trebuie să o păstrăm.

Cu toate acestea, trebuie să continuăm nu numai să avem unitatea vieții divine în realitate, ci și mai mult, să ajungem la unitatea credinței, adică să ajungem la unitatea trăirii noastre în realitate. Cum putem ajunge la unitatea credinței? Este prin credință și prin ajungerea la cunoașterea deplină a Fiului lui Dumnezeu.

Credința de aici se referă nu la credința subiectivă, actul nostru de a crede, ci la credința obiectivă, credința revelată în Noul Testament în care credem că suntem mântuiți. Iuda 3, 2 Tim. 4:7 și 1 Tim. 6:21 ne arată că credința pe care o păstrăm, pe care o păzim și pentru care luptăm este credința obiectivă. Această credință se referă la lucrurile în care credem; credem în persoana lui Cristos și în lucrarea Sa răscumpărătoare realizată pentru mântuirea noastră. Pentru aceasta, luptăm, această credință o păstrăm și pentru această credință ne batem astăzi.

De asemenea, Îl savurăm zilnic pe Domnul Isus, Persoana minunată revelată în Noul Testament, care a devenit viața noastră. Avem părtășie zilnică cu El, citim cuvântul Său pentru a-L cunoaște mai mult și Îi permitem să-și facă domiciliul în inima noastră.

Cunoașterea deplină a Fiului lui Dumnezeu se referă la înțelegerea revelației referitoare la Fiul lui Dumnezeu din experiența noastră. Această cunoaștere nu este doar ceva obiectiv, ceva ce învățăm citind Cuvântul lui Dumnezeu, ci este ceva foarte subiectiv, ceva ce experimentăm din Cristos. Pe de o parte, citim Cuvântul lui Dumnezeu și suntem constituiți cu adevărul, ținând ferm și păstrând credința. Pe de altă parte, Îl cunoaștem pe Domnul Isus în mod subiectiv, savurându-L, având părtășie cu El, mâncându-L, bând și experimentându-L.

Pe măsură ce creștem în viață, ne alipim de credință și de cunoașterea deplină a lui Cristos și ajungem cu toții la unitatea credinței. Cu toții trebuie să ajungem la unitatea credinței. Să ne alipim de nimic altceva decât de credința revelată în Noul Testament și de Cristos, cea mai minunată Persoană care a devenit viața noastră și totul. Fie ca noi să învățăm să renunțăm la orice puncte minore de doctrină și orice concepte doctrinare care provoacă diviziuni și să ne concentrăm doar asupra credinței și asupra savurării lui Cristos într-un mod subiectiv.

Slavă Domnului, credința ne-a fost dată odată pentru totdeauna și avem și noi o credință la fel de prețioasă! Pe de o parte, credem în Domnul Isus și în Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la Persoana și lucrarea Sa Pe de altă parte, Îl savurăm și Îl experimentăm zilnic pe Cristos, ajungând la cunoașterea deplină a Fiului lui Dumnezeu într-un mod personal, experiențial și subiectiv.

Pe măsură ce păstrăm credința și avem cunoașterea subiectivă a lui Isus Cristos, ajungem la unitatea credinței. Cu toții suntem în proces de creștere în viață și în cunoașterea Fiului lui Dumnezeu, până când ajungem cu toții la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu.

Unitatea credinței depinde de cunoașterea deplină a Fiului lui Dumnezeu, iar această cunoaștere este foarte subiectivă. Fie ca zilnic să-L luăm pe Cristos ca centru, să ne concentrăm asupra Lui și să-L savurăm. Fie ca noi să creștem zilnic în viață până la maturitate, astfel încât să-L putem cunoaște pe Cristos într-un mod subiectiv.

Și fie ca să ajungem cu toții la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu, chiar și la un om matur, la măsura înălțimii plinătății lui Cristos! Să aducem acest verset, Efes. 4:13, Domnului, și să ne rugăm asupra lui până când El îl face real pentru noi în experiența noastră și în experiența sfinților împreună cu noi. Fie ca noi toți să ajungem la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, credem în Tine. Credem în persoana Ta și în minunata Ta lucrare răscumpărătoare de pe cruce. Suntem uniți cu Tine ca un singur duh. Te primim și suntem una cu Tine. Amin, Doamne Isuse, Te lăudăm pentru tot ceea ce ești pentru noi. Vrem să Te cunoaștem, să Te savurăm și să Te experimentăm zi de zi. Vrem să Te cunoaștem subiectiv în experiența noastră zilnică. Salvează-ne de a avea doar o cunoaștere obiectivă a lui Cristos; adu-ne în experimentarea subiectivă a minunatei Tale persoane! Amin, Doamne Isuse, să ajungem cu toții la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu, la un om matur, la măsura staturii plinătății lui Cristos! Renunțăm la orice concepte doctrinare minore care provoacă dezbinare. Vrem să creștem în viață până la maturitate. Crești în noi, Doamne, și adu-ne la cunoașterea deplină a Fiului lui Dumnezeu în experiența noastră subiectivă. Amin, Doamne, ne rugăm pentru noi înșine și pentru toți sfinții: fie ca să ajungem cu toții la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu!

Să-L cunoaștem pe Fiul lui Dumnezeu în interior și să păstrăm credința pentru a ajunge la unitatea credinței

Frați și surori, toți trebuie să ajungem la unitatea credinței. Toți sfinții, toate darurile date de Cristos Trupului, toți sfinții slujitori și toți sfinții mai în vârstă și mai tineri trebuie să ajungă la unitatea credinței (Efeseni 4:11, 13). Ajungem la unitatea credinței ajungând la unitatea cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu și prin păstrarea credinței.

Pe de o parte, păstrăm credința cufundându-ne în Cuvântul lui Dumnezeu, fiind constituiți cu adevărul și cunoașterea economiei Noului Testament a lui Dumnezeu. Pe de altă parte, vrem să-L cunoaștem pe Fiul lui Dumnezeu în interior, savurându-L și experimentându-L în viața noastră de zi cu zi.

Dacă Îl cunoaștem pe Fiul lui Dumnezeu în interior, dacă Îl savurăm zilnic și îl experimentăm pe Cristos în atotinclusivitatea Sa, nu va conta pentru noi dacă noi sau alții ținem Ziua Domnului sau ziua Sabatului. Aceasta este o problemă minoră și vom căuta să ajungem cu toții la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu.

Rom. 14:5 spune că un credincios poate considera o zi mai presus de alta, în timp ce altul consideră în fiecare zi la fel. Domnul Isus a spus că El este Domnul Sabatului (Matei 12:8); adevărata odihnă este în Domnul, care este adevăratul nostru Sabat. Nu este ceva ce ține de Sabat – este ceva ce ține de Domnul Isus, care este adevăratul obiectiv.

Fie ca noi toți să-L luăm pe Cristos ca și centru și să ne concentrăm asupra Lui, cunoscându-L pe Fiul lui Dumnezeu în interior și păstrând credința, astfel încât să ajungem cu toții la unitatea credinței. Dacă nu îl avem pe Cristos ca centru, ne vom abate de la unitate. Odată ce Cristos va fi centrul vieții și al trăirii noastre, Îl vom cunoaște cu adevărat pe Fiul lui Dumnezeu și nu vor mai fi argumente.

Cunoașterea de către noi a Fiului lui Dumnezeu nu depinde de înțelegerea noastră mentală, ci de creșterea noastră în viață și de cunoașterea interioară de către noi a Fiului lui Dumnezeu. Pe măsură ce creștem în viață și Îl cunoaștem pe Domnul în mod subiectiv, savurându-L și experimentându-L pe El, vom ajunge la un om matur, la măsura staturii plinătății lui Cristos.

Când alții ne vorbesc despre înțelegerea lor doctrinară cu privire la răpire, nu vom fi deranjați și nici nu ne vom certa cu ei, pentru că păstrăm credința și aspirăm ca toți să ajungă la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu. Vom fi gata să infuzăm în ei ceva din minunata persoană a lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

Unitatea credinței între sfinți nu depinde de înțelegerea de către noi a răpirii sau a modului potrivit de a-i boteza pe alții; depinde de Fiul lui Dumnezeu, Cristos, care este viața noastră și totul în trăirea noastră de zi cu zi. Fie ca Domnul să ne salveze de la încercarea de a câștiga argumente cu semenii noștri credincioși în Cristos sau de a încerca să-i convingă de cutare sau cutare doctrină sau învățătură.

Fie ca toți să păstrăm credința și să-L cunoaștem în interior și să-L experimentăm pe Cristos, astfel încât să ne putem concentra numai asupra lui Cristos, Cel care ne face una și care este savurarea noastră zilnică. Chiar și în privința administrării bisericii și în conducerea bisericii, calea pe care o luăm nu este la fel de importantă precum ajungerea la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu.

Dacă vedem acest mare principiu, nu vor mai exista argumente. Dacă noi, credincioșii în Cristos, Îl luăm pe Cristos, Fiul lui Dumnezeu, drept criteriu și ne lărgim viziunea, NU vor mai fi probleme! Aleluia! Însă, dacă avem o viziune și o cunoaștere inadecvată a lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu, vor fi multe probleme.

Fie ca toți să căutăm să-L cunoaștem pe Domnul în mod subiectiv, să-L experimentăm și să păstrăm credința, astfel încât să ajungem cu toții la unitatea credinței. Fie ca toți să fim sub transmisia constantă a televiziunii cerești pentru ca Cristos să fie infuzat în ființa noastră zi de zi. Fie ca inima noastră să fie întoarsă către El, astfel încât să putem primi distribuirea Sa divină clipă de clipă, zi de zi, pentru a ajunge la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să Te cunoaștem într-un mod subiectiv în viața noastră de zi cu zi. Nu vrem să ne concentrăm asupra unor învățături sau a unor doctrine; vrem să ne concentrăm doar pe Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care este viața noastră și care devine experiența noastră zilnică. Amin, Doamne Isuse, Te iubim! Vrem să Te cunoaștem într-un mod personal, subiectiv și intim. Fie ca Tu să crești în noi. Vrem să creștem în viața divină pentru a ajunge la cunoașterea deplină a Fiului lui Dumnezeu. Fie ca atenția noastră să fie Cristos Însuși cu persoana și lucrarea Sa minunată, nu vreo învățătură sau doctrină. Dragă Doamne Isuse, du-ne înainte cu Tine și crești în noi zi de zi. Fie ca noi să căutăm să fim una cu ceilalți în credință și să nu ne certăm despre puncte minore legate de doctrinele sau practicile creștine. Amin, Doamne Isuse, menține-ne deschiși la distribuirea Ta divină. Păstrează-ne în savurarea și experimentarea Ta. Păstrează-ne una cu Tine astăzi. Tu ești concentrarea noastră. Vrem să păstrăm credința și să Te experimentăm în mod subiectiv până când vom ajunge cu toții la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Know Christ Inwardly and Keep the Faith to Arrive at the Oneness of the Faith, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 3 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Păstrăm credința pentru a savura bogățiile lui Dumnezeu și păstrăm taina credinței într-o conștiință pură

09/10/2024 by Credincios in Cristos 1 Comment

O viață creștină adecvată implică păstrarea credinței pentru a ne împărtăși din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu; pentru aceasta, trebuie să păstrăm taina credinței într-o conștiință curată, astfel încât să putem savura toate bogățiile a ceea ce este Dumnezeu și să-L slujim într-un mod adecvat. Amin!

Trebuie să păstrăm credința. Credința are atât un aspect subiectiv, cât și unul obiectiv; credința pe care trebuie să o păstrăm este credința obiectivă și o păstrăm apucând viața eternă. Economia lui Dumnezeu, planul și scopul Său de a îndeplini ceea ce este în inima Lui, este în credință (1 Tim. 1:4).

Dacă vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să ne rugăm lui Dumnezeu, să ne apropiem de Dumnezeu și să Îl savurăm pe Dumnezeu, trebuie să avem credință. Fără credință este imposibil să-I fii bineplăcut lui Dumnezeu. Dar cum putem avea credință? Putem oare decide să credem și apoi să continuăm să credem?

Credința vine prin auzire, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu. Când auzim evanghelia, avem auzirea credinței. Evanghelia ne transmite o Persoană minunată, Isus Cristos, care este infuzat în noi prin auzirea credinței, iar El în noi devine credința noastră. Când auzim adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu, când ni se prezintă o viziune a economiei lui Dumnezeu, suntem pur și simplu captivați de Domnul și ceva se ridică în noi – aceasta este credința.

Pentru ca noi să primim credință, trebuie să cunoaștem adevărul. Pentru ca noi să fim stabiliți în credință, trebuie să rămânem în adevăr și să fim constituiți cu adevărul. Chiar și după ce am crezut în Domnul, trebuie să ne plasăm din nou și din nou sub auzirea credinței. Trebuie să ajungem la cunoașterea deplină a adevărului împărtășindu-ne din învățătura sănătoasă a economiei noutestamentare a lui Dumnezeu.

Când suntem în adevăr, citim și ne rugăm Cuvântul lui Dumnezeu, suntem infuzați cu credință și credința crește în noi. Prin primirea Evangheliei, primim o persoană, Isus Cristos, care este viață; El este viața eternă și prin regenerare suntem născuți din nou, născuți din Dumnezeu.

Aleluia, acum avem viața eternă a lui Dumnezeu în duhul nostru și putem apuca viața eternă la care am fost chemați! Pe măsură ce apucăm viața eternă, nu trăim prin viața noastră naturală, ci prin viața divină și nu ne încredem în viața noastră naturală umană. Prin această viață trebuie să trăim, să acționăm și să ne comportăm, și conform acestei vieți ar trebui să ne avem ființa noastră.

Când apucăm viața eternă, putem lupta lupta cea bună a credinței, adică să păstrăm credința. Viața noastră Îl va exprima pe Dumnezeu, pentru că va fi o viață de evlavie, expresia lui Dumnezeu ca realitate în viața noastră umană. Fie ca noi să fim cei care trăim și umblăm prin credință zi de zi.

Să apucăm viața eternă și să trăim prin această viață, pentru ca Domnul ca credință să crească în noi! Vren să fim cei care păstrăm credința și ținem taina credinței într-o conștiință curată!

O viață creștină adecvată implică păstrarea credinței pentru a ne împărtăși din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu

Credința este conținutul economiei lui Dumnezeu; păstrăm credința prin împărtășirea din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu. O viață creștină adecvată implică păstrarea credinței pentru a ne împărtăși din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu (1 Tim. 1:19; 3:9; 4:1; 6:12; Tit 1:4; Iuda 3). Credința este o evanghelie completă și o mântuire comună.

În primul rând, trebuie să vedem economia lui Dumnezeu; economia lui Dumnezeu nu este altceva decât Însuși Dumnezeul Triunic care trece prin toate procesele pentru a Se distribuie în noi, astfel încât să putem avea viața și natura Sa și să devenim expresia Lui corporativă. Bogățiile divine sunt întrupate în cuvântul lui Dumnezeu.

Când primim Evanghelia, primim distribuirea divină a Trinității Divine și suntem infuzați cu elementul lui Dumnezeu pentru ca noi să devenim expresia corporativă a lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea să se distribuie pe Sine în noi. El vrea să distribuie în ființa noastră bogățiile ființei Sale, tot ceea ce este și a făcut El. El nu vrea doar să facă lucruri pentru noi, ci să se distribuie pe Sine în noi.

Cu cât El se distribuie mai mult în noi, cu atât credința noastră crește, pentru că credința noastră nu este altceva decât Dumnezeu în Cristos care vine în noi pentru a fi capacitatea noastră de a crede, credința noastră. Credem și trăim prin credința Fiului lui Dumnezeu care ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi (Gal. 2:20).

Evanghelia ne dă o mântuire comună nu numai o dată pentru totdeauna când am primit credința, ci suntem în proces de creștere – creștem în unitatea credinței. Unitatea credinței este legată de cunoașterea deplină a Fiului lui Dumnezeu. Economia lui Dumnezeu este ceva ce ține de credință, ceva ce este inițiat și dezvoltat în sfera și elementul credinței (1 Tim. 1:4).

Dacă nu avem credință, nu putem vedea economia lui Dumnezeu. Economia lui Dumnezeu este să se distribuie pe Sine în poporul Său ales; această economie nu este ceva ce ține de domeniul natural și nici în lucrarea legii, ci în sfera spirituală a noii creații prin regenerare prin credința în Cristos (2 Cor. 5:17; Gal. 3:23-26).

Când suntem în vechea creație, lucrurile lui Dumnezeu nu au sens; trebuie să fim în domeniul potrivit, domeniul credinței în duhul nostru, pentru a savura și a ne împărtăși din bogățiile divine din economia lui Dumnezeu. Bogăția divină a economiei lui Dumnezeu este mai întâi Dumnezeu Însuși.

Primim acest Dumnezeu minunat, bogat, abundent, autoexistent și veșnic întrupat în Cristos, care este Cel atotinclusiv și vast pentru savurarea noastră. Toate bogățiile lui Dumnezeu sunt în Cristos. Toate bogățiile din economia lui Dumnezeu sunt întrupate în Cristos și realizate ca Duh atotinclusiv și îmbelșugat.

Trebuie să ieșim din domeniul natural și să intrăm în domeniul divin și spiritual prin exersarea duhului nostru de credință. O viață creștină adecvată implică păstrarea credinței, astfel încât să putem ne împărtășim din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu.

Suntem în Cristos, deci suntem o creație nouă; toate lucrurile din trecut au dispărut – acum totul este nou! Nu suntem aici pentru a ne îmbunătăți acțiunile sau pentru a ne îmbunătăți pe noi înșine; suntem aici pentru a trăi prin credință, pentru a-L savura pe Cristos și pentru a ne împărtăși din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu, păstrând credința.

Cu toții suntem fii ai lui Dumnezeu prin credința în Isus Cristos; am fost transferați din domeniul natural pe domeniul noii creații, domeniul spiritual. Prin credința în Dumnezeu, suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi fii Săi, împărtășindu-ne din viața și natura Lui pentru a-L exprima (Ioan 1:12-13).

Prin credință suntem puși în Cristos pentru a deveni membre ale Trupului Său, împărtășindu-ne din tot ceea ce este El pentru exprimarea Sa (Romani 12:4-5). Totul este prin credință. Acesta este planul lui Dumnezeu, care se realizează în credință, conform economiei lui Dumnezeu din Noul Testament.

Trebuie să savurăm zilnic de bogățiile divine în economia lui Dumnezeu. Aceste bogății ne fac să fim regenerați și să primim viața lui Dumnezeu și, de asemenea, să ne împărtășim din natura Sa divină. Suntem părtași naturii divine; savurăm însăși natura lui Dumnezeu. Prin credință suntem uniți împreună cu Cristos pentru a fi una cu El, astfel încât să putem ne împărtășim din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu.

Zi de zi trebuie să păstrăm credința, astfel încât să-L putem savura pe Cristos, să ne împărtășim din bogățiile Sale și să devenim plinătatea lui Cristos, biserica în calitate de Trup al lui Cristos. Tot ceea ce este Dumnezeu în Cristos este pentru savurarea noastră; savurăm zilnic de ființa Sa divină pentru ca El să Se poată exprima prin noi.

Doamne Isuse, dorim să trăim o viață creștină adecvată, păstrând credința, astfel încât să putem să ne împărtășim din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu. Aleluia, economia lui Dumnezeu este ceva în credință! Amin, Doamne, astăzi ne exersăm duhul de credință. Ne exersăm să fim un singur duh cu Tine. Păstrează-ne în domeniul credinței, astfel încât să putem savura și să participăm la bogățiile divine a tot ceea ce Dumnezeu este și a făcut pentru noi. Doamne Isuse, distribuie-Te în noi astăzi. Vrem să trăim în domeniul noii creații, exersându-ne duhul de credință pentru a savura și a ne împărtăși din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu. Aleluia, suntem născuți din Dumnezeu prin credință pentru a fi fii Săi, iar acum ne împărtășim din viața și natura Sa pentru a-L exprima! Slavă Domnului, prin credință suntem puși în Cristos pentru a deveni membre ale Trupului Său și ne putem împărtăși cu tot ceea ce este El, pentru a putea fi expresia Sa corporativă! Amin, Doamne, vrem să păstrăm credința pentru ca astăzi să putem ne împărtășim din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu!

Trebuie să păstrăm taina credinței într-o conștiință pură

1 Tim. 3:9 Pavel vorbește despre păstrarea misterului credinței într-o conștiință curată. Ce este taina credinței? taina credinței este evanghelia lui Dumnezeu care ne-a fost încredințată, întregul conținut al economiei noutestamentare a lui Dumnezeu.

Credința se referă la lucrurile în care credem, la lucrurile care constituie evanghelia (Rom. 1:1, 3-4). Evanghelia lui Dumnezeu nu este numai ca oamenii să primească iertarea păcatelor și să nu meargă în iad, ci să meargă în rai. Evanghelia lui Dumnezeu, taina credinței, se referă la Fiul Său, care a ieșit din sămânța lui David conform cărnii, care a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu cu putere, după Duhul sfințeniei, din învierea dintre morți, Isus Cristos, Domnul nostru. Amin!

Acesta a fost profețit lui David de Domnul prin profetul Natan, că El îi va ridica o sămânță, și el va fi Fiul lui Dumnezeu (2 Sam. 7). Cristos este Sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu. El a devenit om, a trecut prin viața umană, a trecut prin moartea pe cruce și a înviat a treia zi.

În învierea după Duhul sfințeniei, Cristos a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu în putere. Un om, Isus Cristos, a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu în înviere. Aleluia! Dumnezeu s-a făcut om pentru a-l face pe om Dumnezeu în viață și în natură, dar nu în Dumnezeire; aceasta este cea mai înaltă evanghelie, vârful înalt al revelației divine din Cuvântul lui Dumnezeu.

Și când credem în Evanghelie, devenim fii ai lui Dumnezeu pentru a deveni oameni-Dumnezeu, pentru a fi deificați, pentru ca noi să devenim la fel ca Cristos în orice fel posibil. Cristos a adus divinitatea în umanitate prin întrupare și El a adus umanitatea în divinitate prin moarte și înviere. Prin credința în Isus Cristos, suntem mântuiți și intrăm în procesul mântuirii organice a lui Dumnezeu, astfel încât să fim reînnoiți, sfințiți, transformați și, în cele din urmă, glorificați.

Aceasta este o parte a Evangheliei, o parte a misterului credinței. Ținem taina credinței într-o conștiință curată. Această credință pe care o păstrăm este obiectivă, referindu-ne la lucrurile în care credem, la lucrurile care constituie Evanghelia. Taina credinței este în principal Cristos ca mister a lui Dumnezeu (Col. 2:2) și biserica în calitate de mister a lui Cristos (Efeseni 3:4).

Trebuie să trăim și să slujim în viața de biserică păstrând taina credinței, având o înțelegere deplină a economiei lui Dumnezeu într-o conștiință curată pentru mărturia Domnului. Ce înseamnă pentru noi să avem o conștiință curată? Înseamnă să avem o conștiință purificată de orice amestec.

Nu putem păstra taina credinței dacă nu avem o conștiință curată. Pentru ca noi să păstrăm taina credinței pentru mărturia Domnului, trebuie să ne curățăm conștiința. Trebuie să tratăm orice lucru pe care lumina Domnului îl expune și pe care strălucește în conștiința noastră.

Trebuie să venim la Domnul din nou și din nou și să tratăm cu conștiința noastră, astfel încât să putem avea o conștiință curată în timp ce păstrăm taina credinței. Pavel a mărturisit în 2 Tim. 1:3 că L-a slujit pe Dumnezeu într-o conștiință curată. Îi slujim lui Dumnezeu în închinarea noastră (Fapte 24:13; Filip. 3:3) într-o conștiință curată.

În zilele acestea, în zilele degradării bisericii, avem nevoie să avem o conștiință curată, o conștiință curată de orice amestec, ca să putem sluji lui Dumnezeu. După ce ne-am tratat conștiința și am mărturisit toate lucrurile asupra cărora Domnul strălucește, trebuie să credem că avem o conștiință curată.

Nu trebuie să acceptăm îndoielile dușmanului în această privință, ci să-i declarăm că suntem pentru Domnul și pentru biserică și că suntem aici pentru nimic altceva decât pentru interesele lui Dumnezeu. Satan ne pune îndoieli în mintea noastră, dar sângele Domnului îl învinge. Trebuie să stăm împotriva lui în Domnul și pe baza sângelui învingător al Domnului și nu ar trebui să-i permitem lui Satan să ne mai rețină. Putem chiar să-i spunem,

Satan, ne-ai înșelat destul de mult; nu te vom mai crede! Nu îți mai permitem să ne reții. Suntem pentru Domnul și avem o conștiință curată. Satan, pleacă de la noi! Nu suntem aici pentru tine și pentru planul tău rău; suntem aici pentru Domnul, pentru recâștigarea Sa, pentru biserica Sa și pentru interesele Sale!

Când ne exersăm duhul credinței în acest fel, ținem taina credinței într-o conștiință curată. Îl ținem pe Cristosul atotinclusiv ca porțiunea noastră alocată de Dumnezeu și ținem biserica în calitate de misterul lui Cristos, plinătatea lui Cristos.

Dumnezeu este o mister, dar El este întrupat în Cristos; Cristos este tainic, dar Îl putem vedea exprimat în cuvântul Său și, de asemenea, în Trupul lui Cristos. Fie ca noi să avem o conștiință curată în timp ce păstrăm astăzi taina credinței. Fie ca să aplicăm sângele lui Cristos pentru a îndepărta orice condamnare din conștiința noastră.

Doamne Isuse, vrem să păstrăm taina credinței într-o conștiință curată. Venim la Tine și vrem să fim sub strălucirea Ta. Expune orice amestec și impuritate din noi. Aplicăm sângele Tău prețios. Curăță-ne și înlătură tot ce este impur din conștiința noastră. Amin, Doamne, ne exersăm duhul credinței pentru a păstra taina credinței într-o conștiință curată. Ne ținem de Cristos și de biserică. Venim la Tine, Doamne, în duhul nostru, ca să savurăm toate bogățiile Tale. Aleluia, Cristosul atotinclusiv ne-a fost repartizat pentru a fi porțiunea noastră bogată împreună cu sfinții. Slavă Domnului, biserica este Trupul lui Cristos, plinătatea lui Cristos, pentru a-L exprima pe pământ. Amin, Doamne, ne exersăm astăzi duhul credinței pentru a păstra taina credinței într-o conștiință curată. Suntem aici pentru Tine și pentru interesul Tău. Nu suntem aici pentru slujba sau cariera noastră; suntem aici pentru Domnul și pentru biserică! O, ce mister, că Dumnezeu și omul pot fi uniți împreună, contopiți împreună, chiar încorporați împreună pentru expresia corporativă a lui Dumnezeu în om! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Keep the Faith to enjoy God’s Riches & Hold the Mystery of Faith in a Pure Conscience, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 3 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să apucăm viața eternă la care suntem chemați să luptăm lupta bună a credinței

08/10/2024 by Credincios în Cristos 1 Comment

În calitate de credincioși în Cristos, care Îl iubesc și Îl urmăresc atât în mod personal, cât și corporativ, luptăm lupta bună a credinței apucând viața eternă; apucăm viața eternă trăind prin această viață, pentru a putea lupta în lupta bună a credinței.

Pe măsură ce ne pregătim pentru venirea Domnului, trebuie să luptăm mai întâi lupta bună, în al doilea rând, să alergăm și să terminăm alergarea și, al treilea, să păstrăm credința. Când trăim o astfel de viață, ne pregătim pentru venirea Domnului și El ne va răsplăti la întoarcerea Sa.

Când vorbim despre păstrarea credinței, trebuie să ne dăm seama că credința are un aspect obiectiv și unul subiectiv. Când Biblia vorbește despre „credință”, se referă la aspectul obiectiv, lucrurile în care credem pentru ca noi să fim mântuiți; aceasta este credința pe care o păstrăm și pe care o păstrăm, pentru că aceasta este economia lui Dumnezeu.

Credința este întregul conținut al economiei lui Dumnezeu și toți credincioșii adevărați în Cristos țin de această credință pentru a fi mântuiți. S-ar putea să diferim în practicile noastre și s-ar putea să avem anumite doctrine care diferă de alții, dar atâta timp cât ne păstrăm credința, credința obiectivă legată de persoana și lucrarea lui Cristos, suntem mântuiți și suntem frați și surori în Domnul.

Credința are și un aspect subiectiv; în Noul Testament, este tradus în principal prin a crede sau credință. Cum putem avea această credință subiectivă? Cum putem crede? Credința subiectivă este produsă de credința obiectivă. Când auzim, vedem și primim credința obiectivă, această credință obiectivă produce o reacție în noi, o abilitate pe care o numim credință, credința noastră.

Când spunem că trebuie să păstrăm credința, nu vrem să spunem că trebuie să păstrăm doar credința obiectivă, ci și mai mult, lăsăm ca credința obiectivă să devină credința subiectivă în noi ca fiind capacitatea noastră de a crede.

Un fel de a ilustra acest lucru este când ne uităm la televizor; când ne uităm la ceva la televizor, acel lucru este infuzat în noi, iar peisajul pe care îl urmărim este imprimat în ființa noastră.

Când venim la Cuvântul lui Dumnezeu și participăm la adunările bisericii, privim televizorul ceresc. Avem economia eternă jucată în fața noastră și suntem infuzați cu peisajul divin. Ceea ce urmărim în Cuvântul lui Dumnezeu și în adunările bisericii este opera divină, divertismentul divin și televiziunea divină cerească, având în fața noastră economia lui Dumnezeu.

Privim la televiziunea divină a mântuirii complete a lui Dumnezeu care se rulează înaintea noastră, iar aceasta ne infuzează cu realitatea divină a tot ceea ce este Cristos. Ca rezultat, pur și simplu credem în Domnul, pentru că Domnul Isus cu prețiozitatea Sa este televizat în ființa noastră. Credința obiectivă pe care o vedem produce credință în noi, pentru că Cristos ne infuzează cu El Însuși ca credință noastră.

Cu toții putem mărturisi că de multe ori, atâta timp cât ne „aducem oasele” la adunările bisericii, suntem infuzați cu televiziunea divină și cerească și, când părăsim adunările, suntem vitali, înviorați și plini de credință, căci Cristos a fost infuzat în noi pentru a deveni capacitatea noastră de a crede. Aleluia!

Luptăm lupta bună a credinței apucând viața eternă la care am fost chemați

Noi, credincioșii în Cristos, ne prețuim foarte mult credința; este specialitatea noastră în viața de biserică și nu o tăgăduim, ci mai degrabă o ținem, o prețuim, o exersăm și luptăm pentru ea. Pavel i-a spus lui Timotei să lupte lupta bună a credinței (1 Tim. 6:12); trebuie să luptăm lupta bună a credinței apucând viața eternă, la care am fost chemați și am mărturisit mărturisirea cea bună înaintea multor martori.

Ce înseamnă să luptăm pentru credință? Care este această luptă bună a credinței? A lupta pentru credință înseamnă a lupta pentru economia noutestamentară a lui Dumnezeu, care este conținutul credinței. Nu luptăm pentru doctrine, practici și învățături; luptăm pentru credință.

S-ar putea să ținem foarte mult la practica de a chema numele Domnului în mod audibil și obținem atât de multă viață și rezervă exersându-ne să citim cu rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu. Dar nu ne luptăm pentru chemarea Domnului împreună cu alți credincioși și nici pentru citirea cuvântului cu rugăciune.

Mai degrabă, luptăm pentru credință, care este conținutul economiei noutestamentare a lui Dumnezeu. Luptăm pentru Cristos ca întrupare a lui Dumnezeu și pentru biserică în calitate de Trup al lui Cristos.

Unii s-ar putea să nu fie de acord cu noi în ceea ce privește aspectului de a avea o singură biserică locală într-un oraș, dar atâta timp cât păstrează credința, ei sunt frații și surorile noastre dragi în Domnul. Poate că am descoperit atât de multe adevăruri mai profunde în Biblie, dar nu ne luptăm cu alții pentru ele; luptăm lupta bună a credinței – luptăm pentru credință.

Ne-am dat seama cât de multă viață și provizii de viață primim atunci când avem practici ale vieții, cum ar fi chemarea Domnului, citirea cu rugăciune a Cuvântului lui Dumnezeu, profeția, cugetarea rugativă asupra Cuvântului lui Dumnezeu, declararea imnurilor și exersarea duhului nostru pentru a vorbi pentru Domnul.

Prețuim aceste practici, dar nu luptăm pentru nicio practică de viață, ci luptăm pentru credință. Atâta timp cât un creștin crede în persoana și lucrarea lui Cristos și atâta timp cât crede că Trupul este unul atât universal, cât și local, luptăm pentru credință împreună, căci ei sunt frați și surori în Domnul.

S-ar putea să simțim că mulți credincioși duc lipsă astăzi, pentru că ei nu au o cale de a-L savura și experimenta pe Cristos ca viață precum avem noi; totuși, atâta timp cât se țin de credință, ei sunt dragii noștri frați și surori în Domnul. Credința este ceva specific în viața de biserică și nu luptăm pentru nimic altceva decât pentru credință.

Luptăm lupta bună a credinței apucând viața eternă. Aceasta înseamnă că nu luptăm pentru credință stând pe un piedestal și certându-ne cu toată lumea despre credință; mai degrabă, luptăm pentru credință savurând, împărtășindu-ne și trăind prin viața divină.

Luptăm lupta bună a credinței apucând viața eternă, la care am fost chemați. Am fost chemați la viața eternă; am fost chemați să savurăm și să ne împărtășim din viața eternă. Aceasta nu este doar o luptă obiectivă prin a fi de partea adevărului în economia eternă a lui Dumnezeu; aceasta este și o luptă subiectivă, o luptă prin apucarea vieții eterne.

Noi, credincioșii în Cristos, am primit o altă viață pe lângă viața noastră umană; avem viața divină a lui Dumnezeu și trebuie să trăim prin această viață, să savurăm de această viață și să exprimăm această viață. Mai ales astăzi, în epoca degradării bisericii, viața eternă este foarte importantă, chiar vitală, pentru viața noastră creștină și de biserică.

Pentru ca noi să ducem la îndeplinire economia lui Dumnezeu cu privire la biserică, să ne confruntăm cu procesul de declin al bisericii și să menținem o bună ordine în viața de biserică, viața eternă este o condiție prealabilă (1 Tim. 1:16; 6:19; 2 Tim. 1:1, 10; Tit 1:2; 3:7)

Doamne Isuse, vrem să luptăm astăzi lupta bună a credinței, apucând viața eternă. Aleluia, am primit viața lui Dumnezeu, viața eternă, necreată, divină a lui Dumnezeu în noi și putem trăi prin această viață! O, Doamne, vrem să fim una cu Tine și una cu semenii noștri credincioși în Cristos pentru a lupta lupta bună a credinței. Nu luptăm pentru doctrine, învățături sau practici, oricât de bune și spirituale ar fi acestea; luptam pentru credință. Amin, Doamne, vrem să luptăm pentru credință apucând viața eternă și fără a avea încredere în viața noastră umană. Ne exersăm duhul pentru a fi un duh cu Tine. Vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi. Ne lăsăm pe noi înșine deoparte și vrem să trăim prin viața eternă din duhul nostru. Amin, Doamne, fie ca viața Ta să curgă în noi, să crească în noi și să fie exprimată prin noi. Fie ca viața Ta din noi să ne întărească și să ne întărească să luptăm lupta bună a credinței împreună cu toți credincioșii adevărați în Cristos.

Apucăm viața eternă savurând și trăind această viață, neavând încredere în viața noastră umană

Noi, credincioșii în Cristos, am fost chemați la viața eternă a lui Dumnezeu (1 Tim. 6:12). Această viață este cea care este cu adevărat viață (1 Tim. 6:19). Există multe feluri de viață, inclusiv viața vegetală, viața animală și viața umană, dar viața divină este viața care este cu adevărat viață.

Ne-am născut din părinții noștri umani pentru a avea viața umană și am fost renăscuți pentru a avea viața divină a lui Dumnezeu; ceea ce este născut din trup este carne, dar ceea ce este născut din Duh este duh (Ioan 3:6; 1:12).

Acum suntem cei care trăim prin această viață eternă pe care am primit-o. Învățăm să căutăm dreptatea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea și blândețea și luptăm pentru economia noutestamentară a lui Dumnezeu și apucăm viața eternă (1 Tim. 6:11-12).

Îl urmărim pe Cristos împreună cu cei care Îl iubesc și Îl cheamă dintr-o inimă curată (2 Tim. 2:22). Ca Timotei de astăzi, noi suntem cei care apucăm viața eternă, adică nu avem încredere în viața noastră umană naturală, ci trăim prin viața divină.

Când am primit viața lui Dumnezeu în noi, am devenit un om-Dumnezeu, iar acum învățăm să trăim prin această viață. În mod implicit, suntem în viața naturală și trăim conform ei, dar învățăm să trăim după viața divină și să o exprimăm.

A apuca viața eternă la care am fost chemați înseamnă a ne exersa duhul pentru a trăi prin această viață, a exprima această viață și a permite ca această viață să se manifeste în noi. Faptul că suntem chemați la viața eternă nu înseamnă că am fost chemați la binecuvântări în cer; mai degrabă înseamnă că am fost chemați să savurăm și să trăim prin viața divină.

Viața eternă nu se referă în principal la binecuvântările pe care le vom primi în viitor; se referă la viața noastră de zi cu zi de astăzi. Suntem chemați la viața eternă pentru ca noi să trăim prin viața eternă, adică să trăim în viața noastră zilnică o viață nu prin viața noastră naturală, ci prin viața divină.

Luptăm lupta bună a credinței apucând viața eternă la care suntem chemați. Pe de o parte, luptăm pentru credință declarând adevărul și rostind adevărul economiei eterne a lui Dumnezeu. Pe de altă parte, luptăm pentru credință trăind prin viața eternă din duhul nostru.

Chiar și atunci când vorbim cu soțul nostru, soția noastră sau cu copiii noștri sau când facem niște cumpărături, luptăm lupta bună a credinței atunci când apucăm viața eternă pentru a trăi prin această viață.

Trebuie să ne exersăm duhul tot timpul, pe tot parcursul zilei, pentru a trăi conform cu viața divină și nu conform cu viața noastră umană. Pentru a lupta lupta bună a credinței în viața creștină, trebuie să apucăm viața eternă și să nu ne încredem în viața umană. Acest lucru pare a fi imposibil, pentru că suntem naturali, umani și căzuți și, implicit, avem încredere în noi înșine și în viața noastră umană.

Întreaga lume ne învață și ne încurajează să trăim în noi înșine, prin noi înșine, pentru noi înșine și să ne exprimăm pe noi înșine. Cu cât ești mai „tu însuți”, cu atât ei te apreciază mai mult și te înalță. Oh, Doamne. Noi, credincioșii în Cristos, suntem aici pentru a trăi printr-o altă viață. Suntem aici pentru a apuca viața eternă și pentru a trăi prin această viață.

Într-adevăr, trebuie să fim oameni, dar noi suntem oameni în mod Isus, nu oameni într-un mod natural. Trăim prin viața lui Isus în duhul nostru. Trăim o viață umană prin viața eternă; am fost chemați la această viață și acum trăim prin această viață.

Chiar dacă există atât de multe distrageri astăzi și există multe lucruri, persoane și situații care ne pot preocupa, trebuie să continuăm să ne întoarcem la duhul nostru și să trăim după viața divină din duhul nostru. Am fost chemați în mod unic la viața eternă, care este Însuși Dumnezeul Triunic fiind viața noastră.

Fiind cei chemați la viața eternă, ar trebui să apucăm acum această viață, să trăim această viață și chiar să ne avem întreaga noastră ființă conform acestei vieți. Și acesta nu este ceva teoretic sau doctrinar; acesta este ceva ce practicăm și trăim în viața noastră de zi cu zi.

Îl contactăm zilnic pe Domnul, verificăm zilnic cu El despre toate lucrurile. Și chemăm în mod constant numele Lui, învățând să trăim prin El, împreună cu El și să-L trăim pe El. El este viața în noi. Cristos este viața noastră (Col. 3:4) și El este, de asemenea, speranța gloriei în noi (1:27).

Îl luăm și trăim prin El, chiar și trăim datorită Lui și una cu El (Ioan 6:57; 1 Cor. 6:17). Este bine să verificăm cu Domnul în această privință și să fim înaintea Sa cu privire la aceasta, spunându-I:

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai chemat la viața eternă. Aleluia, avem viața eternă a lui Dumnezeu în duhul nostru și am fost chemați în mod unic la această viață. Amin, Doamne, vrem să trăim conform cu viața Ta, nu ne încredem în viața noastră naturală, ci lăsăm ca viața Ta să trăiască în noi și să se exprime prin noi. Venim la Tine din nou și din nou, Doamne. Tu vezi câte lucruri încearcă să ne distragă atenția și să ne preocupe. Fă-ne să vedem chemarea noastră: am fost chemați la viața eternă, să trăim prin această viață și să exprimăm această viață. Amin, Doamne, noi vrem să trăim astăzi prin viața eternă ca să luptăm lupta bună a credinței. Te luăm ca viața noastră. Vrem să verificăm cu Tine în toate lucrurile, astfel încât să-Ți putem permite să trăiești în noi. Fie ca noi să fim nu doar umani în viața noastră, ci umani în mod Isus, umani într-un mod divin, permițând ca viața divină să fie exprimată în noi. Vrem să ne întoarcem la Tine, Doamne drag, cu privire la toate lucrurile, pentru ca Tu să fii exprimat prin noi.