Recâștigarea Domnului

Cristos ca Semănător Se seamănă în inima noastră pentru a crește împreună cu noi pentru clădirea lui Dumnezeu

13/02/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Trebuie să vedem o viziune a lui Cristos ca Semănător, care Se semănă pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră, pentru a crește în noi, a Se contopi cu noi și a Se zidi în noi pentru clădirea lui Dumnezeu.

Cristos este Semănătorul care a venit să Se semene pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră, pentru ca El să crească în noi, să trăiască în noi și să fie exprimat prin noi pentru clădirea lui Dumnezeu; trebuie să vedem viziunea lui Cristos ca Semănătorul care Se semănă pe Sine în ființe umane pentru clădirea lui Dumnezeu astăzi. Amin!

Ce persoană minunată este dragul nostru Domnul Isus! Cu cât citim mai mult despre El, cu cât citim mai mult și ne rugăm asupra Cuvântului lui Dumnezeu, cu atât mai mult Îl iubim!

El este cel mai minunat! În Evanghelia după Matei, vedem că, chiar de la început, Cristos este Fiul lui David (Matei 1:1), fiul regelui, iar chiar la sfârșit, Dumnezeul Triunic ne binecuvântează cu tot ceea ce este El pentru savurarea noastră și pentru a trăi cu El în această epocă până la finalizarea epocii (28:19).

Și apoi în Mat. 13:3 vedem că Domnul este Semănătorul. El este cu adevărat atotinclusiv și putem aplica ceea ce este El la ființa noastră și în experiența noastră de astăzi.

Am văzut că în Mat. 11 Domnul este odihna noastră. El ne dă odihnă și El este odihna noastră. Domnul Isus a purtat jugul Tatălui, dar era mereu în odihnă.

Când cineva are un jug, nu se poate odihni, căci jugul îl limitează până la capăt; cu toate acestea, Domnul Isus a luat voia Tatălui ca jug al Său și El a fost blând și smerit cu inima, mereu odihnit.

O astfel de Persoană trăiește acum în noi. În calitate de credincioși în Cristos, îl avem pe Cristosul smerit și blând care trăiește în duhul nostru. Astăzi El încă ne cheamă la Sine ca să-L avem ca odihnă a noastră.

De multe ori ne trudim și suntem foarte împovărați; purtăm atâtea poveri și ne trudim atât de mult.

Vrem să realizăm cutare lucru, vrem să facem pe plac unei anume persoane, sau putem dori să-i facem pe plac lui Dumnezeu, așa că ne străduim mai mult să facem lucruri pe care le considerăm pe placul Lui.

Toată ziua ne trudim și suntem împovărați, purtând tot felul de poveri și muncindu-ne atât de mult atât în lucrările omenești, cât și în fapte care să placă lui Dumnezeu, și în lucruri religioase.

Domnul este încă aici chemându-ne să venim la El. Putem veni la El așa cum suntem și să luăm jugul Lui asupra noastră. Putem să luăm voia Tatălui și să spunem Amin aranjamentului Său suveran, fiind în odihnă cu Domnul și în El, astfel încât să fim la fel ca El, blând și smeriți cu inima.

Chiar și puterea de a purta voia Tatălui ca un jug vine de la Domnul care trăiește în noi, nu de la noi înșine.

Voia lui Dumnezeu trebuie să ne pună în jug, iar noi trebuie să ne punem gâtul în acest jug pentru a deveni duplicatul Său. Amin, Doamne Isuse! Astăzi vrem să vedem un alt aspect al lui Cristos – Cristos ca Semănător, venind să Se semene în inima noastră.

Să vedem viziunea lui Cristos ca Semănătorul semănându-Se pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră

În Mat. 13:3, 18-23 vedem că Domnul Isus este Semănătorul care vine să se semene pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră.

Semănătorul este persoana minunată a Domnului Isus, iar sămânța semănată este, de asemenea, Domnul Însuși ca încarnare a Dumnezeului Triunic.

Domnul Isus S-a considerat clar pe Sine ca un Semănător; în timp ce El a predicat Evanghelia și a dat ca învățătură adevărul, El a fost un Semănător și El a semănat Cuvântul lui Dumnezeu ca sămânță a vieții în inima omului.

Domnul Isus nu a făcut doar minuni și a dat ca învățătură doctrine sau învățături bune pentru ca omul să trăiască o viață mai bună, care este plăcută lui Dumnezeu; El a fost Semănătorul, care S-a semănat pe Sine ca sămânță a vieții în inima omului. Amin!

Cristos este Semănătorul, distribuitorul vieții divine. Ceea ce a semănat El nu au fost doar cuvinte, ci cuvântul vieții, cuvântul lui Dumnezeu, care este El Însuși (Ioan 1:1).

Iar pământul în care a fost semănată sămânța este inima omului; noi, aleșii lui Dumnezeu, suntem pământul în care a venit sămânța. Cristos ca cuvânt al lui Dumnezeu, încarnarea lui Dumnezeu ca viață, este semănat în noi ca pământ. Acest lucru este minunat!

Trebuie să vedem viziunea lui Cristos ca Semănătorul care Se seamănă pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră, pentru că aceasta este însăși inima recâștigării Domnului.

Acest lucru este legat de dorința inimii lui Dumnezeu. Ceea ce dorește Dumnezeu este să vină în noi, poporul Său ales, să fie viața noastră în calea contopirii pentru a Se face pe Sine elementul nostru și pentru a ne face expresia Sa. Amin!

Domnul nu doar a semănat niște semințe în noi și atât; El S-a semănat pe Sine însuși ca sămânță a vieții în pământul inimii noastre și această sămânță crește cu noi. Amin!

El dorește să vină în noi ca sămânță a vieții, să fie viața noastră și totul; felul în care El devine totul al nostru este contopindu-se cu noi.

Prin încarnare, Cristos a devenit sămânța vieții și în lucrarea Sa S-a semănat pe Sine însuși ca sămânță în alții. El S-a semănat pe Sine însuși ca încarnare a Dumnezeului Triunic în noi, credincioșii Săi.

Cu toții putem mărturisi că există ceva din viața Lui care crește în inimile noastre de când am auzit Evanghelia sau am citit Biblia.

Cristos este Semănătorul care Se seamănă pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră și El vrea să trăiască în noi, să crească în noi și să fie exprimat din interiorul nostru. Aleluia!

Așa cum sămânța semănată în sol crește în sol absorbind ceva din pământ pentru a înflori și a aduce roade, tot așa Domnul ca sămânța de viață semănată în inima noastră crește împreună cu noi, cu unele elemente din inima noastră, pentru a înflori și a aduce rod.

Cu o sămânță semănată în sol există apa, aerul și lucrurile din sol care ajută sămânța să crească, iar sămânța crește cu toate aceste lucruri, fiind ajutată de elementele nutritive din sol și de apă.

La fel și în viața noastră spirituală, Domnul a venit ca Semănător pentru a Se semăna pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră, iar inima noastră are anumite elemente care ajută această sămânță a vieții să crească în noi.

Cei doi se contopesc: Domnul ca sămânță a vieții și ființa noastră interioară, pentru ca Dumnezeu și omul să se contopească și să crească împreună ca o plantă.

Această plantă este Trupul lui Cristos – este contopirea dintre Dumnezeu și om pentru a crește împreună.

Putem spune că Trupul lui Cristos în realitate este ca o plantă care crește din Cristos ca sămânță a vieții semănată în inima noastră umană ca pământ în creștere și care crește împreună pentru a fi contopiți împreună.

Fie ca noi să vedem viziunea lui Cristos, Semănătorul, semănându-se pe Sine însuși ca sămânță a vieții în ființele umane. Când vedem acest lucru, ne dăm seama că recâștigarea Domnului în inima ei se referă la contopirea lui Dumnezeu și a omului.

Aceasta este dorința inimii Domnului, ca noi, ca poporul Său ales, să fim contopiți cu Dumnezeu și să creștem cu creșterea lui Dumnezeu (Col. 2:19) ținându-L drept Cap și crescând cu creșterea care vine de la El.

El dorește să trăiască în noi, să se contopească cu noi și să se exprime din interiorul nostru. În lumina acestui lucru, putem spune Domnului cu toată sinceritatea:

Doamne Isuse, mulțumim că ai venit ca Semănător ca să Te semeni ca sămânță a vieții în inima noastră. Mulțumim că ai venit să Îți faci domiciliul în inima noastră și să Te stabilești în noi, trimițând rădăcini adânc în inima noastră. Amin, Doamne, ne deschidem inima Ție. Îți permitem să Îți faci domiciliul în noi și să Te înrădăcinezi adânc în inima noastră. Crești în noi, Doamne. Fă-ne să creștem în viață cu creșterea lui Dumnezeu. Te ținem ca și Cap; Tu ești Capul nostru și Te ținem pentru a primi creșterea de la Tine. Contopește-Te mai mult cu noi astăzi. Fie ca viața Ta divină și viața noastră umană să fie contopite și să crească împreună. Vrem să Îți oferim elementele necesare pentru ca Tu să crești în noi și pentru ca noi să creștem în Tine. Fie ca noi să creștem cu creșterea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, dă-ne să vedem viziunea lui Cristos ca Semănătorul care Se semănă pe Sine însuși ca sămânță a vieții în ființele umane pentru a Se contopi cu noi și a crește cu noi pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu!

Cristos S-a semănat pe Sine în inima noastră pentru a crește în noi pentru clădirea lui Dumnezeu, o locuință reciprocă a lui Dumnezeu și a omului

Dacă vedem viziunea lui Cristos ca Semănătorul care Se semănă pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră, ne vom da seama că astăzi creștem împreună cu Cristos – noi și El, El și noi, creștem împreună, iar rezultatul este clădirea lui Dumnezeu.

Există câteva versete care pun laolaltă creșterea în viață și clădirea lui Dumnezeu, pentru că dorința lui Dumnezeu nu este doar să crească în noi contopindu-se cu noi, ci și mai mult, să câștige o clădire, o locuință reciprocă a lui Dumnezeu și a omului, biserica în calitate de Trup al lui Cristos.

1 Cor. 3:9 spune că noi, credincioșii în Cristos, suntem pământul cultivat al lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. Credincioșii în Cristos care au fost regenerați în Cristos cu viața lui Dumnezeu, sunt pământul cultivat al lui Dumnezeu, o fermă în noua creație a lui Dumnezeu.

Ca fermă a lui Dumnezeu, Îl creștem pe Cristos, astfel încât să putem produce multe materiale prețioase pentru clădirea lui Dumnezeu (v. 12).

Nicăieri în natură nu putem vedea asta, dar în domeniul spiritual aceasta este realitatea noastră astăzi: Cristos a venit ca Semănător pentru a Se semăna pe Sine ca sămânță a vieții în inima noastră și El crește în noi – iar noi creștem în El – pentru a produce materiale prețioase pentru clădirea lui Dumnezeu.

Cu cât Cristos Se contopește mai mult cu noi și crește în noi, cu atât mai prețioase sunt materiale pentru ca clădirea lui Dumnezeu să fie produsă și zidită.

Pe de o parte, trebuie să avem grijă de creșterea Domnului în noi, deschizându-ne către El și permițându-I să Se înrădăcineze adânc în inima noastră, pentru ca El să crească în noi zi de zi.

Pe de altă parte, trebuie să fim zidiți împreună cu sfinții și în Dumnezeul Triunic, pentru ca El să câștige biserica, Trupul lui Cristos, ca expresie corporativă a lui Dumnezeu pe pământ.

Fie ca noi să realizăm că noi, în calitate de credincioși în Cristos, suntem pământul cultivat al lui Dumnezeu pentru a-l crește pe Cristos, astfel încât materiale prețioase să poată fi produse pentru clădirea lui Dumnezeu.

Cristos este sămânța vieții semănată în inima noastră de El Însuși ca Semănător, iar noi suntem solul cu elementele nutritive potrivite pentru creșterea acestei sămânțe a vieții.

Un alt verset care pune creșterea seminței vieții împreună cu clădirea lui Dumnezeu este Efes. 3:17, unde ni se spune că Domnul își face domiciliul în inima noastră pentru ca noi să creștem și să fim zidiți împreună.

Dumnezeu astăzi face o lucrare specială în noi: El își face domiciliul adânc în ființa noastră interioară, în inima noastră. Aceasta este o lucrare de zidire, care se realizează prin contopirea divinității cu umanitatea.

În Ioan 14:23 Domnul a spus că cei care Îl iubesc și păzesc cuvântul Lui, Tatăl și El vor veni la ei pentru a-și face locuință.

Dumnezeul Triunic se introduce pe Sine în noi, se zidește pe Sine în noi și ne zidește pe noi în Sine, astfel încât Dumnezeu și omul, omul și Dumnezeu, să devină o locuință reciprocă a lui Dumnezeu și a omului.

Conform Bibliei, creșterea rezultă în clădire; cu cât creștem mai mult în viață, permițând Domnului ca sămânță a vieții să crească în noi, cu atât suntem mai zidiți în biserică și ca biserică (1 Ioan 3:9; Col. 2:19; Efeseni 4:15-16).

Modul în care Cristos zidește biserica nu este în principal prin mântuirea păcătoșilor și făcându-i credincioși și membre ale Trupului, ci zidindu-se pe Sine în ei.

Trebuie să creștem zilnic în viață, permițându-L Domnului să crească în ființa noastră și să-și facă domiciliul în inima noastră, astfel încât să putem fi zidiți împreună în locuința lui Dumnezeu.

Creșterea noastră în viață are loc prin creșterea seminței divine a vieții din noi. Fie ca să-L lăsăm să crească în noi. Fie ca noi să creștem zilnic în Domnul, oferindu-I cooperarea de care are nevoie pentru a crește în noi ca sămânță a vieții.

Pe măsură ce creștem în viață și Domnul crește în noi, Dumnezeu Se zidește pe Sine în noi și ne zidește pe noi în Sine.

Ceea ce avem nevoie astăzi este ca Dumnezeu să-și îndeplinească lucrarea de zidire în noi. El Se va zidi pe Sine în noi într-o asemenea măsură încât să devenim domiciliul lui Dumnezeu, clădirea Lui, o locuință reciprocă a lui Dumnezeu și a omului.

În cele din urmă, după cum arată Apocalipsa 21-22, Dumnezeul Triunic și umanitatea răscumpărată vor fi pe deplin contopiți, omogenizați și zidiți împreună pentru a fi o singură entitate, Noul Ierusalim!

Astăzi suntem în proces de creștere în viață până la maturitate pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos care se finalizează în Noul Ierusalim ca locuința reciprocă al lui Dumnezeu și al omului. Cât de mult avem nevoie ca Dumnezeu să=Și îndeplinească lucrarea de zidire în noi!

Doamne Isuse, mulțumim că Te-ai semănat ca sămânță a vieții în pământul inimii noastre pentru a ne face pământul cultivat al lui Dumnezeu. Aleluia, suntem o fermă în noua creație a lui Dumnezeu pentru a-L crește pe Cristos, astfel încât materiale prețioase să poată fi produse pentru clădirea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne deschidem Ție. Crești mai mult în noi astăzi. Fă-ți domiciliul adânc în inima noastră. Zidiește-Te în noi și zidește-ne pe noi în Tine. Ne deschidem lucrării Tale de zidire. Fie ca noi să creștem în viață zi de zi pentru clădirea lui Dumnezeu. Fie ca sămânța vieții să crească în noi pentru clădirea lui Dumnezeu, biserica în calitate de Trup al lui Cristos. Da, Doamne, fă-ți domiciliul adânc în inima noastră. Contopește divinitatea ta cu umanitatea noastră. Ne rugăm pentru creșterea noastră zilnică în viață, ca să fim contopiți cu Dumnezeu din ce în ce mai mult. Fie ca creșterea lui Cristos în noi să rezulte în zidire și să aibă ca rezultat clădirea. Te iubim, Doamne, și vrem să păzim cuvântul Tău; intră și fă-ți o locuință cu noi. Vrem să locuim în Tine și ca Tu să locuiești în noi. Fă-Ți lucrarea de zidire în noi astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ as the Sower Sowing Himself into our Heart to Grow with us for God’s Building, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 2 (Cristos ca fiind Cel cu fapte guvernate ceresc, Păstorul nostru, odihna noastră și Semănătorul) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Domnul Isus este odihna noastră: venim la El, luăm jugul Lui și găsim odihnă pentru sufletele noastre

12/02/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Domnul Isus este odihna noastră; putem veni la El așa cum suntem, cu truda și poverile noastre, și El ne va da odihnă și putem învăța de la El, căci El este blând și smerit cu inima și vom găsi odihnă pentru sufletele noastre când luăm jugul Său asupra noastră. Amin! Ce Mântuitor minunat avem, dragul nostru Domnul Isus!

El a venit să fie odihna noastră, iar astăzi putem să-L savurăm și îl putem experimenta ca odihnă în sufletul nostru. Cât de mult avem nevoie de odihnă în sufletul nostru!

Domnul este tot ce avem nevoie și El este atât de mult pentru noi în experiența noastră zilnică. Am văzut că El este Păstorul nostru. Suntem ca niște oi fără păstor, lepădați și împrăștiați, triști și nehrăniți. Dar slavă Domnului, Isus a venit să ne fie Păstorul!

El este Păstorul nostru Bun. El are grijă de oile Sale. El este Păstorul care își cheamă oile pe nume, iar oile Sale aud glasul Lui și Îl urmează. El nu sare peste gard pentru a intra în stână; El deschide ușa, El este ușa și El intră.

Mulțumim Domnului că a venit și ne-a chemat din stână, ca să fim cu El în pășunea bogată, care este El Însuși. Cristos, în calitate de Păstor al nostru, ne conduce la apele odihnei și El este cu noi chiar și atunci când mergem prin valea umbrei morții.

Oriunde ne aflăm, El este acolo cu noi, protejându-ne de rău și alimentându-ne în interior pentru ca noi să trăim o viață creștină adecvată pe pământ pentru împlinirea scopului Său.

Când suntem în fața adversarilor noștri, Domnul este acolo cu noi; El întinde o masă înaintea noastră, chiar dacă lupta continuă, iar noi mâncăm și distruge inamicul! Slavă Domnului!

Zi de zi putem savura păstorirea Domnului, ne putem deschide către păstorirea Lui și putem să-L urmăm oriunde ne conduce El.

El ne păstorește spre savurarea deplină a Lui însuși și ne conduce către savurarea pe tot parcursul vieții a bunătății divine și a bunătății iubitoare în casa Sa.

Pe de o parte, fiecare dintre noi este oaia Lui; pe de altă parte, noi toți împreună, ca turma Sa, suntem casa Sa, iar în casa Lui savurăm bunătate și îndurare. Aceasta este porția noastră pentru eternitate.

Ne place să locuim în casa Sa împreună cu sfinții, împărtășindu-ne din bunătatea și îndurarea Sa iubitoare, astfel încât să putem deveni expresia Lui corporativă pe pământ! Amin!

Cât de minunat este că Domnul a venit să fie Păstorul nostru pentru ca noi să-L experimentăm și să-L savurăm și, de asemenea, să-L exprimăm!

Putem deveni expresia Păstorului nostru, permițându-I să ne păstorească și cooperând cu El în lucrarea Sa cerească de a-i păstori pe alții conform lui Dumnezeu!

Îl savurăm pe Domnul Isus ca odihnă noastră, venind la El cu osteneala și poverile noastre pentru a primi odihnă

Mat. 11:28-30 dezvăluie un aspect minunat al Domnul Isus pentru noi – Domnul Isus este odihna noastră. Cristos este odihnă pentru noi.

S-ar putea să-L luăm pe Cristos ca înțelepciunea noastră, dar întrucât Îl avem pe El ca înțelepciunea noastră, s-ar putea să fim destul de ocupați; din acest motiv, trebuie să-L luăm și pe El ca odihnă.

Domnul Isus a sunat un apel în urmă cu două mii de ani spunând că toți cei care trudesc și sunt împovărați pot veni la El și El le va da odihnă.

S-ar putea să credem că suntem bine și că nu avem nevoie de odihnă, dar cu cât mergem mai departe cu Domnul și cu cât avansăm mai mult în viața noastră umană, cu atât ne trudim și suntem împovărați.

Ne trudim nu doar pentru Domnul și pentru viața de biserică, ci și pentru viața noastră de familie, la serviciu și în societate. De multe ori ne putem strădui și ne luptăm să păzim poruncile legii și regulamentele religioase, în timp ce alteori ne străduim și ne luptăm pentru a avea succes în munca noastră sau în hobby-ul nostru.

Viața umană este plină de muncă și trudă; nimic nu vine ușor, iar dacă vrem să obținem ceva, trebuie să lucrăm să obținem ceva. Domnul îi cheamă pe cei care trudesc și sunt împovărați să vină la El pentru odihnă.

De multe ori ne aflăm că, deși Îl iubim pe Domnul și Îl urmăm împreună cu sfinții, suntem plini de poveri; suntem atât de împovărați încât ne simțim foarte grei în interior, neavând odihnă. O, Doamne Isuse!

Domnul ne cheamă să venim la El ca să avem odihnă, căci Domnul Isus este odihna noastră.

Odihna se referă nu doar la a fi eliberat de truda și povara din ținerea legii și religiei sau a oricărei lucrări și responsabilitate, ci și la pacea desăvârșită și deplina satisfacție.

Odihna pe care ne-o dă Domnul nu este ca pacea dată de restul lumii; El ne dă odihnă pentru sufletul nostru.

Avem nevoie de odihnă în sufletul nostru, căci sufletul nostru este de multe ori obosit și tulburat. Sufletul nostru trudește, se străduiește să-i mulțumească pe oameni, să-și urmărească visele și chiar să-i placă lui Dumnezeu.

Putem sluji Domnului și putem lucra în viața de biserică, ceea ce este ceva foarte bun, și putem fi implicați în slujirea bisericii; totuși, s-ar putea să descoperim curând că trudim și suntem împovărați. Suntem plini de poveri și suntem foarte împovărați. O, Doamne Isuse!

S-ar putea să ne simțim chiar robi să facem cutare sau cutare lucru la locul de muncă, sclavi ai slujirii în cutare aspect particular în biserică și robi acasă cu familia noastră, având grijă de atâtea lucruri.

Avem nevoie de Domnul Isus ca odihnă. Trebuie să venim la El cu ostenelile noastre și El ne va da odihnă. Odihna pe care ne-o dă El include să fim eliberați de truda și povara de la religie și lege și sub orice lucrare de responsabilitate.

Odihna este Domnul pentru noi și odihna pe care El ne dă este pacea perfectă și satisfacția deplină.

Pe măsură ce facem cutare sau cutare lucru pentru Domnul și în viața de biserică, s-ar putea să obosim; poate fi obositor să lucrezi cu sârguință pentru Domnul sau în orice fel de lucrare.

Devenim împovărați și suntem obosiți. Deci avem nevoie de pace și satisfacție. Sufletul nostru este tulburat. Pentru că sufletul nostru este tulburat, avem probleme cu alți oameni, dând vina pe necazurile noastre sau căutând să găsim odihnă în alte lucruri.

Numai Domnul Isus este odihna noastră și numai El ne poate da odihnă pentru sufletul nostru.

Încă trebuie să purtăm responsabilitatea de a face cutare sau cutare lucru și trebuie să avem grijă de multe lucruri în viața noastră de familie, în viața noastră de biserică și la locul de muncă, dar Domnul Isus este odihna noastră.

Fie ca noi să venim la El din nou și din nou, mai ales când simțim că suntem împovărați și trudim și să-L luăm pe Cristos ca odihnă!

Doamne Isuse, venim la Tine ca să găsim odihnă pentru sufletul nostru. Ne deschidem Ție. Venim la Tine cu ostenelile noastre și cu toate poverile noastre. Numai Tu ne poți da odihnă. Doamne Isuse, Tu ești odihna noastră. Mulțumim că ne-ai chemat să venim la Tine cu toată truda și poverile noastre. Mulțumim că ești odihna noastră. Doamne, sufletul nostru are nevoie de odihnă! Numai Tu ne poți oferi pace deplină și satisfacție perfectă. Ne deschidem Ție. Venim la Tine. Recunoaștem că ne trudim și suntem foarte împovărați. Răspundem chemării Tale astăzi și venim la Tine. Numai Tu ne poți elibera de truda și povara sub lege și religie și sub orice osteneală și responsabilitate. Numai Tu poți fi adevărata noastră odihnă și satisfacție. Amin, Doamne, Te luăm nu numai ca înțelepciunea noastră, ci și ca odihnă. Ne odihnim în Tine. Tu ne odihnești sufletul. Sufletul nostru Te ia ca odihnă. Amin, Doamne Isuse, fii odihna noastră astăzi!

Luați jugul Domnului asupra noastră și învățați de la El să găsim odihnă pentru sufletele noastre astăzi

Cum putem găsi odihnă pentru sufletul nostru? Este prin a veni la Domnul. Mai precis, găsim odihnă pentru sufletele noastre atunci când luăm jugul Domnului asupra noastră și învățăm de la El (Matei 11:29). Jugul Lui este ușor și povara Lui este ușoară (v. 30).

Domnul este blând și smerit cu inima și când luăm jugul Său asupra noastră și învățăm de la El, găsim odihnă pentru sufletele noastre. Domnul Isus este odihna noastră în sufletul nostru.

Ce este jugul Domnului? Jugul Domnului este de a lua voia Tatălui; delul Său de a trăi era să facă voia Tatălui în toate lucrurile. Când Domnul Isus a fost pe pământ, nu i-a păsat altceva decât să facă voia Tatălui Său (Ioan 4:34; 5:30; 6:38).

El S-a supus pe deplin voii Tatălui (Matei 26:39, 42), chiar până la moarte, bând paharul pe care I-a dat să bea Tatăl. El ne cere acum să învățăm de la El.

A învăța de la Domnul nu înseamnă că Îl imităm în exterior și că încercăm să facem lucrurile pe care le-a făcut El. A învăța de la Domnul înseamnă a-L copia pe Domnul în duhul nostru luând jugul Său – voia lui Dumnezeu (1 Petru 2:21).

Fie ca noi să învățăm astăzi de la Domnul și să luăm jugul Domnului asupra noastră. Când învățăm de la El și luăm jugul Lui asupra noastră, găsim odihnă pentru sufletele noastre.

Poate fi ușor să găsim odihnă pentru trupul nostru și ori de câte ori îl atingem pe Domnul în duh, avem odihnă în duhul nostru; cu toate acestea, nu este atât de ușor să găsim odihnă în sufletul nostru.

Sufletul nostru de multe ori este atât de deranjat încât nici măcar nu putem dormi. Dar când luăm jugul Domnului și învățăm de la El, savurăm în sufletul nostru odihna și satisfacția Sa.

Când Îl slujim pe Domnul în viața de biserică, trebuie să luăm jugul Domnului când Îl slujim; luăm asupra noastră voia Domnului. Voia lui Dumnezeu este jugul nostru.

Nu putem fi liberi și să facem ce vrem; mai degrabă, suntem înjugați și nu suntem atât de eliberați, ci depindem de Domnul și căutăm să facem voia Sa.

Lumea de astăzi crede că fiecare ar trebui să fie liber să facă ce vrea; totuși, ei nu știu că sunt legați de altceva, jugul vrăjmașului, care este aspru, dur, amar și ascuțit.

Ori de câte ori descoperim că jugul pe care îl purtăm este dur și amar, trebuie să venim la Domnul, să luăm jugul Lui și să învățăm de la El. Jugul Domnului de a face voia lui Dumnezeu nu este greu sau greu, ci bun și ușor; este bun, blând, ușor și plăcut.

Ori de câte ori suntem în duhul nostru și trăim un singur duh cu Domnul, în mod spontan luăm jugul Domnului pentru a face voia Tatălui și găsim odihnă în sufletul nostru.

Din punct de vedere uman, este imposibil să fii înjugat cu cineva sau cu ceva și, în același timp, să găsești odihnă, dar spiritual vorbind, aceasta este realitatea.

Cu toții putem depune mărturie că, atunci când ne exersăm duhul și suntem una în duh cu Domnul, purtăm jugul Său pentru a face voia lui Dumnezeu și găsim odihnă pentru sufletul nostru.

Nu suntem doar reglementați sau controlați de ceva, chiar și de o anumită muncă; suntem constrânși de voia lui Dumnezeu. Aceasta ne alimentează, ne dă energie și ne face să mergem mai departe cu El într-un mod adecvat.

Domnul a spus că, dacă luăm jugul Său asupra noastră și învățăm de la El, vom găsi odihnă pentru sufletele noastre. El este blând și smerit cu inima.

El nu s-a împotrivit celor care Îl persecutau și nici nu a luptat pentru drepturile Sale atunci când era criticat sau condamnat la moarte.

De multe ori, când alții ni se opun, le rezistăm și ripostăm și nu avem pace. Dar dacă, în loc să ne împotrivim, ne supunem voii Tatălui și depunem mărturie că și această opoziție vine de la Tatăl, vom avea odihnă în sufletele noastre.

De exemplu, Ioan Botezătorul era în închisoare și spera că Domnul Isus îl va elibera, deoarece El a făcut atâtea minuni, dar voia Tatălui a fost ca Ioan să rămână în închisoare până la moartea sa.

Domnul ne poate întemnița într-o anumită situație pentru o perioadă de timp și poate exista multă limitare și constrângere în jurul nostru și chiar în noi înșine.

Într-o astfel de situație, trebuie să luăm voia Tatălui, jugul Domnului și să învățăm de la Domnul și vom găsi odihnă pentru sufletele noastre.

Când ne supunem voii Tatălui, învățăm de la Domnul și luăm jugul Său asupra noastră, sufletul nostru se odihnește și avem pace desăvârșită și satisfacție deplină.

Domnul Isus este odihna noastră. Putem și trebuie să-L trăim pe Cristos ca odihnă în sufletele noastre, venind la El, luând jugul Său asupra noastră și învățând de la El.

Doamne Isuse, venim la Tine și luăm jugul Tău asupra noastră. Vrem să învățăm de la Tine, pentru că ești blând și smerit cu inima. Dă-ne să avem odihnă în sufletele noastre! Doamne, nu putem găsi odihnă pentru sufletul nostru dacă nu venim la Tine! Lăsăm deoparte orice alt jug și venim la Tine din orice osteneală și povară ca să Te luăm ca odihnă. Vrem să învățăm de la Tine. Tu ești blând și smerit, și Tu nu reziști opoziției. Ești smerit la inimă și nu Te consideri a fi mai presus decât ar trebui să fii. Te luăm ca viața și persoana noastră astăzi în duhul nostru. Ne exersăm duhul pentru a trăi un singur duh cu Tine! Amin, Doamne Isuse, ne supunem pe deplin voii Tatălui. Recunoaștem că tot ceea ce ni se întâmplă este din cauza voii Tatălui. Nu vrem să ne schimbăm situația sau să ieșim de unde suntem: pur și simplu venim la Tine și Te luăm ca odihnă! Aleluia, Domnul Isus este odihna noastră astăzi în sufletul nostru! Te iubim, Doamne Isuse! Ne place să fim înjugați cu Tine pentru a face voia Tatălui! Tu ești odihna noastră!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Lord Jesus is our Rest: come to Him, Take His Yoke and Find Rest for your Souls, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 2 (Cristos ca fiind Cel cu fapte guvernate ceresc, Păstorul nostru, odihna noastră și Semănătorul) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Domnul Isus ne păstorește în savurarea deplină a Sa în casa lui Dumnezeu

11/02/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Domnul Isus ne păstorește întru savurarea deplină a Sa în casa lui Dumnezeu acum și pentru eternitate. Amin!

Domnul Isus, în calitate de Păstor al nostru, ne păstorește întru savurarea deplină a Sa însuși, chiar și atunci când mergem în valea umbrei morții și El ne pune o masă înaintea vrăjmașilor noștri; în toate zilele noastre și pentru eternitate dorim să locuim în casa Lui și să ne ospătăm cu El și cu El. Aleluia!

Domnul Isus a venit ca Păstorul nostru minunat; El a spus în Ioan 10 că El este Păstorul cel Bun, iar noi, ca oile Lui, auzim glasul Lui. Mulțumim Domnului că am auzit glasul Domnului și că am ieșit din orice stână la El pentru a fi tuma Sa.

El este Păstorul și noi suntem oile Lui. El ne conduce afară din stână și să întru savurarea deplină a Sa ca pășunea noastră bogată. Domnul ca Păstor dorește ca noi să savurăm bogățiile ființei Sale, de bogățiile a tot ceea ce este El, ca Cristos atotinclusiv.

Acesta este motivul pentru care Dumnezeu ne-a calificat pentru o porție din Cristos împreună cu sfinții în lumină (Coloseni 1:12). Aleluia! Zi de zi Domnul ne păstorește întru savurarea deplină a Sa; El este pășunile verzi și El, ca Duh, este ape odihnitoare pentru noi.

Domnul este odihna noastră și, pe măsură ce Îl bem ca Duhul care dă viață, noi, ca oile Sale, ne odihnim, locuim în siguranță și ne împărtășim din ceea ce este El în duh pentru partea noastră astăzi.

Mulțumim Domnului pentru păstorirea Sa minunată. El ne păstorește mai departe în a doua etapă pentru a ne restaurează sufletul și pentru a ne călăuzi pe cărările dreptății (Ps. 23:3).

Pe de o parte, Îl mâncăm și Îl bem pe Domnul Isus, pentru că El este hrana și băutura noastră pentru a fi provizia noastră interioară. Pe de altă parte, umblăm pe cărările dreptății, adică umblăm conform duhului, astfel încât să putem îndeplini toate cerințele drepte ale lui Dumnezeu.

Numai atunci când umblăm conform duhului, fiind alimentați cu Cristosul pe care Îl savurăm mâncând și bând din El, putem îndeplini cerințele drepte ale lui Dumnezeu. De fapt, dreptatea lui Dumnezeu este trăită din noi pe măsură ce umblăm conform duhului.

Deci Domnul ne păstorește zi de zi pentru a trăi după duhul nostru. Pe măsură ce trăim în acest fel, suntem înviorați, restaurați și înnoiți, iar sufletul nostru este transformat.

Pe măsură ce-L bem pe Domnul ca apa noastră vie și ne umplem cu El, Îl revărsăm și altora. Pe de o parte, savurăm și experimentăm minunata păstorire a Domnului.

Pe de altă parte, pe măsură ce experimentăm și savurăm păstorirea Lui, Îl exprimăm și pentru a-i păstori pe alții, conducându-i să-L savureze pe Cristos, să bea Duhul și să fie restaurați și înviorați în sufletul lor pentru transformarea lor.

Domnul ne păstorește pentru a experimenta prezența Lui în timp ce mergem prin valea umbrei morții

Ps. 23:4 ne spune că Domnul, Păstorul nostru minunat, are grijă de noi chiar și în timp ce mergem prin valea umbrei morții. El ne păstorește în a treia etapă a experimentării prezenței lui Cristos pneumatic înviat în timp ce mergem prin valea umbrei morții (Ps. 23:4; 2 Tim. 4:22; 2 Cor. 12:7-10).

Deși mergem prin valea umbrei morții, nu ne temem de niciun rău, căci prezența Domnului este cu noi. Domnul, ca Duh, este cu duhul nostru astăzi și putem savura prezența Lui chiar și atunci când suntem în vale.

Putem savura prezența Domnului pentru a fi mângâiați, salvați și susținuți atunci când mergem în valea umbrei morții.

Nu putem evita să avem necazuri și probleme atunci când trăim pe acest pământ. Ne dorim să avem o familie, dar soția sau soțul nostru ne poate face greutăți, sau unul dintre copiii noștri poate avea o anumită boală sau dizabilitate.

Chiar și în viața de biserică ca paradis al lui Dumnezeu pe pământ, poate exista o anumită persoană cu care Domnul ne pune, care este foarte dificilă și ni se pare imposibil să ne coordonăm cu ea.

Este posibil să existe o mare neînțelegere la serviciu cu privire la noi și toată lumea poate evita să vorbească cu noi și nu putem face nimic în acest sens. Oh, Doamne.

Sunt multe cazuri în care mergem prin valea umbrei morții; nu suntem în moarte, dar acolo este umbra morții. În astfel de situații, toiagul Domnului și nuiaua Sa ne mângâie; El ne conduce și ne păstorește prin însăși prezența Sa.

Viața noastră creștină nu este o „plimbare în parc” și nu fiecare zi este o zi fericită; de multe ori trecem prin valea umbrei morții. Pe măsură ce trecem prin situații dificile în care umbra morții este prezentă, trebuie să ne amintim că Domnul este cu noi; prezența Sa este cu noi.

În astfel de situații, putem savura prezența Lui într-un mod mai profund, mai drag și mai dulce. Poate exista o tragedie care lovește, o boală care vine peste noi sau suntem puși într-un mediu sau într-o situație care este provocatoare, opresivă și exagerat de dificilă.

Apostolul Pavel a spus că el are în sine sentința de moarte; a fost atât de greu încât a crezut că va muri. Uneori poate părea că nu se vede un sfârșit, nicio lumină la capătul tunelului, pentru că valea umbrei morții este atât de lungă.

În astfel de situații trebuie să ne amintim că Domnul este cu noi. Prezența lui este cu noi. Toiagul și nuiaua Sa ne mângâie, iar Domnul ne ocrotește, ne instruiește, ne călăuzește și ne conduce.

Chiar dacă totul în jurul nostru poate fi atât de întunecat și nu există unde să ne întoarcem, pentru că totul este atât de dificil și suntem presați peste măsură, venim la Domnul.

Suntem forțați să venim la Domnul așa cum suntem și să-L întrebăm: De ce, Doamne? Ce se întâmplă, Doamne? Cum mă vei ajuta, Doamne?

Atunci Domnul avea să aibă grijă de noi prin toiagul Său și nuiaua Sa; Poate că nu pășunea și apa vie ne furnizează, ci toiagul Lui și nuiaua Sa, iar prezența Lui este cu noi tot timpul.

Trebuie doar să ne odihnim în Domnul. Pe măsură ce ne odihnim în El în timp ce mergem prin valea umbrei morții, valea se va scurta, umbra va fi redusă și moartea va fi îndepărtată.

2 Tim. 4:22 spune: Domnul este cu duhul nostru; El nu este cu noi într-un mod general, ci El este cu duhul nostru într-un mod specific. Pe măsură ce trăim mersul prin valea umbrei morții, trebuie să savurăm prezența Domnului într-un mod apropiat și intim, pentru că El ne păstorește chiar și acolo, în vale.

Doamne Isuse, Te iubim și iubim păstorirea Ta. Mulțumim că ești alături de noi ca minunatul nostru Păstor. Ne deschidem păstoririi Tale. Chiar dacă mergem prin valea umbrei morții, credem că Tu ești cu noi. Amin, Doamne, Tu ești cu duhul nostru. Putem savura prezența Ta. Venim la Tine așa cum suntem. Chiar dacă toate lucrurile din jurul nostru sunt dificile și par să nu existe nicio ieșire, suntem presați din toate părțile și venim la Tine. Avem încredere în prezența Ta. Pur și simplu vrem să rămânem în prezența Ta. Avem încredere în Tine. Ne odihnim în Tine, căci vei scurta valea, vei reduce umbra și vei îndepărta moartea. O, Doamne, nu privim la dificultățile din mediul nostru și nu ne concentrăm asupra morții din jurul nostru; pur și simplu ne concentrăm asupra Ta! Călăuzește-ne și instruiește-ne prin toiagul Tău și nuiaua Ta. Adu-ne într-o experiență mai profundă și mai dulce a prezenței Tale. O, Doamne, Te iubim și ne deschidem păstoririi Tale chiar și în valea umbrei morții!

Domnul ne păstorește să ne ospătăm cu El în prezența adversarilor noștri: ne luptăm și ne ospătăm cu El!

În a patra etapă a păstoririi Sale, Domnul ne aduce într-o savurare mai profundă și mai înaltă a Cristosului înviat. El întinde o masă înaintea noastră în prezența vrăjmașilor noștri (Ps. 23:5). Wow!

Chiar și în prezența adversarilor noștri, când suntem pe câmpul de luptă, Domnul întinde o masă înaintea noastră pentru ca noi să ne ospătăm cu El (1 Cor. 10:21).

Domnul ne păstorește în război, în luptă, în timp ce luptăm împotriva dușmanilor noștri.

Nu ar trebui să încercăm să luptăm în noi înșine sau singuri; trebuie să-i cerem Domnului să ne păstorească în această luptă. El întinde o masă înaintea noastră în prezența adversarilor noștri (vezi 2 Sam. 4:4; 9:7, 13; Geneza 14:18-20; Neem. 4:17).

Învingem inamicul nu cu arme și tancuri sau arme nucleare, ci prin ospățul în Domnul. Domnul a câștigat biruința și El, fiind Cel biruitor, întinde o masă a biruinței înaintea noastră.

Mâncăm mâncarea și mâncăm și uriașii din țară. Amin! În fiecare zi, noi, credincioșii în Cristos, suntem într-o luptă, pentru că suntem de partea Domnului și dușmanul continuă să ne atace, să ne frustreze și să ne ispitească.

Luptăm zi de zi împotriva dușmanului dinăuntru și a adversarului din afară. Dacă nu luptăm cu inamicul, vom fi învinși.

Este posibil să avem adversari în afacerile noastre, acasă sau chiar în biserică; nu luptăm împotriva oamenilor, ci împotriva dușmanului din aer care folosește oameni și situații pentru a ne frustra din savurarea lui Cristos și împlinirea scopului lui Dumnezeu.

Pe de o parte, ne ospătăm cu Domnul și ne împărtășim din bogățiile Sale; pe de altă parte, luptăm pentru victorie.

Dacă suntem învinși în timpul săptămânii, ne va fi greu să venim la Masa Domnului și să-L savurăm pe El împreună cu sfinții, pentru că suntem o persoană învinsă.

Dar dacă ne luptăm zilnic pentru a-L savura pe Domnul și ne luptăm bucurându-ne de Domnul, vom avea un ospăț bogată în ziua Domnului, căci Domnul va fi ospățul nostru.

El ne pune masa înaintea noastră pentru ca noi să-L savurăm și să ne ospătăm cu El. Domnul ne unge capul cu untdelemn și paharul curge de dă peste el (Ps. 23:5b; Evr. 1:9; 1 Cor. 10:16a, 21).

Pe de o parte, Domnul Isus Cristos a fost uns de Dumnezeu și El este unsul lui Dumnezeu. Pe de altă parte, când ne ospătăm din El și savurăm păstorirea Lui pentru a învinge vrăjmașul, suntem și noi unși cu ulei.

Suntem unși cu uleiul bucuriei exultante pentru a fi una cu Cristos ca Cel Uns. Și paharul nostru dă pe dinafară. Ne ospătăm cu El și bem cu El și savurăm binecuvântarea Domnului. Aleluia!

În Ps. 23:5 Îl avem pe Dumnezeu Triunic ca parte a noastră într-un mod bogat: Fiul este ospățul, Duhul este untdelemnul pentru ungere, iar Tatăl este sursa binecuvântării.

Domnul ne păstorește întru savurarea deplină a Sa însuși, ca Dumnezeul Triunic procesat și finalizat: Dumnezeu Tatăl ca sursă de binecuvântare, Dumnezeu Fiul ca ospăț și Dumnezeu Duhul ca ulei pentru ungere. Ce păstorire minunată!

Și putem avea o pregustare a acestui lucru la întâlnirea de la Masa Domnului când ne adunăm pentru a ne ospăta împreună cu Domnul și cu sfinții. Vrăjmașii sunt acolo înaintea noastră și în jurul nostru, dar Domnul întinde o masă înaintea noastră în prezența potrivnicilor noștri și suntem unși de El și paharul nostru dă pe dinafară. Aleluia!

Doamne Isuse, păsetorește-ne într-o savurare mai profundă și mai înaltă a Cristosului înviat. Aleluia, Domnul întinde o masă înaintea noastră în prezența adversarilor noștri! Amin, Doamne, vrem să ne ospătăm cu Tine, chiar dacă ne luptăm cu dușmanul. Suntem una cu Tine pe acest pământ; luptăm pentru interesul Tău și ne luptăm pentru a învinge dușmanii. În același timp, vrem să ne ospătăm asupra Ta și cu Tine, căci Tu ai devenit un ospăț bogat pentru noi. Da, Isus este ospățul nostru! În fiecare zi mâncăm din El și Îl primim, astfel încât să fim alimentați din belșug și întăriți pentru a lupta în Domnul! Amin, Doamne, mulțumim că ai devenit astăzi ospățul nustru. Îți mulțumim că ne-ai uns capul cu ulei, cu uleiul bucuriei exultante! Aleluia, Duhul ne unge și ne umple, iar paharul nostru curge pe dinafară! O, Doamne, condu-ne către o savurare mai înaltă și mai profundă a lui Cristos ca Duh, într-o asemenea măsură încât să ne ospătăm în prezența vrăjmașilor noștri, să fim unși cu uleiul bucuriei exultante și paharul nostru dă pe dinafară!

Domnul ne păstorește în savurarea deplină a Sa pe tot parcursul vieții a bunătății divine și a bunătății iubitoare în casa lui Dumnezeu

Putem crede că a ospăta în prezența vrăjmașilor noștri și a fi unși cu untdelemnul bucuriei este cea mai înaltă savurare a lui Cristos, dar conform Ps. 23:6, Domnul ne păstorește și mai departe.

Domnul ne păstorește în a cincea etapă a savurării pe tot parcursul vieții în bunătății divine și a bunătății iubitoare în casa lui Iehova. Ce ziceți de asta!

Cu siguranță bunătatea și îndurarea ne vor urma în toate zilele vieții noastre și vom locui în casa lui Iehova pentru toată durata zilelor noastre. Amin!

Pe măsură ce rămânem sub păstorirea organică a Cristosului pneumatic (Cristos ca Duh), bunătatea și îndurarea ne vor urma în toate zilele vieții noastre și vom locui în casa lui Iehova pe toată durata zilelor noastre.

Uneori ne putem îngrijora că, pe măsură ce trecem prin valea umbrei morții, ne putem întoarce sau părăsi viața de biserică; nu trebuie să ne facem griji, pentru că Domnul, în calitate de Păstor al nostru, ne va aduce la savurarea deplină a Sa în casa Sa.

Nu ne încredem în puterea noastră de a ne păstra, ci în puterea de păstrare a Domnului; El este păstorul nostru.

Bunătatea se referă la harul lui Cristos, bunătatea se referă la dragostea Tatălui, iar urma implică părtășia Duhului. Aceasta arată spre 2 Cor. 13:14 unde avem harul lui Cristos Fiul, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și părtășia Duhului Sfânt fiind cu noi.

Domnul ne păstorește pentru a-L savura pe-a lungul vieții de tot ceea ce este și a făcut și a făcut Dumnezeul Triunic. Dumnezeul Triunic se distribuie pe Sine în noi în minunata Sa distruibre divină, iar bunătatea și îndurarea ne vor urma cu siguranță în toate zilele vieții noastre.

Acesta este destinul nostru și locul în care ne conduce păstorirea Domnului.

Savurarea Dumnezeului Triunic procesat și finalizat ne introduce în savurarea lui Dumnezeu în casa lui Dumnezeu (Cristos, biserica, duhul nostru și Noul Ierusalim—Ioan 1:14; 2:21; 1 Tim. 3:15-16; Efes. 2:22; Apoc. 21:2-3) în perioada în care vom locui în timpul zilelor noastre (22:2-3) în epoca prezentă (22:2-3), în epoca viitoare și în eternitate.

Pur și simplu trebuie să fim deschiși către păstorirea Domnului zi de zi. Indiferent ce s-ar întâmpla, fii deschis către păstorirea Sa dinăuntru.

El ne va conduce în savurarea deplină lui Dumnezeu în casa lui Dumnezeu și vom locui în casa lui Dumnezeu în toate zilele vieții noastre de astăzi și pentru eternitate. Aleluia!

Încă nu suntem în Noul Ierusalim, dar rămânând sub păstorirea Domnului astăzi, avem o pregustare a Noului Ierusalim.

Nu trebuie să ne îngrijorăm că într-o zi putem părăsi viața de biserică din cauza problemelor, necazurilor sau neînțelegerilor; pur și simplu ar trebui să rămânem sub păstorirea Domnului astăzi.

Trebuie să căutăm să locuim în casa lui Dumnezeu în toate zilele vieții noastre (Ps. 27:4-8), pentru a putea privi frumusețea lui Dumnezeu, plăcerea și desfătarea Sa.

Vrem să rămânem aici, savurând prezența Domnului și privindu-L față în față, astfel încât să fim transformați după chipul Său (2 Cor. 3:18). Vrem să rămânem în casa Domnului și să-l întrebăm pe Dumnezeu, verificând cu El despre toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi (Ps. 27:4; Ios. 9:14).

Ce binecuvântare este pentru noi să ne întoarcem la Domnul și să verificăm cu El în fiecare detaliu, deschizându-ne către El. Există multe provocări și dificultăți și nu există unde să te întorci decât către Domnul, întrebându-L și atingându-L.

Vrem să fim ascunși în adăpostul lui Dumnezeu și să ne ascundem în ascunzătoarea cortului lui Dumnezeu.

Pe măsură ce ne uităm în jurul nostru și vedem toate lucrurile care se întâmplă, ne dăm seama că lumea devine un loc înfricoșător; dar există un adăpost, un cort al lui Dumnezeu, biserica, unde ne putem ascunde!

În casa lui Dumnezeu suntem înviați și avem capul înălțat de către Dumnezeu (Ps. 27:5-6). Uneori putem avea o depresie slabă; când ne atingem de Domnul ca Păstor, El ne ridică capul.

El ne umple cu Sine ca Duh și suntem înălțați de El. Nu vom mai privi de sus la lucrurile de pe pământ, ci la El. Vom oferi jertfe de strigăte de bucurie cu cântări și psalmii pentru slava lui Dumnezeu (Evr. 13:15; Fil. 2:11). Amin!

Pur și simplu Îl vom lăuda pe Domnul, pentru că este totul din El, iar păstorirea Sa ne aduce în savurarea deplină a Sa în casa Sa! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, astăzi ne deschidem minunatei Tale păstoriri. Aleluia, sub păstorirea organică a Domnului, bunătatea și îndurarea ne vor urma în toate zilele vieții noastre și vom locui în casa lui Iehova pentru toată durata zilelor noastre! Amin, Doamne, păstrează-ne în savurarea păstoririi Tale astăzi. Fie ca harul lui Cristos și dragostea lui Dumnezeu și părtășia Duhului Sfânt să fie cu noi zi de zi! Vrem să locuim în casa Ta pe toată durata zilelor noastre – atât în epoca prezentă, cât și în cea care vine și în eternitate! Căutăm să locuim în casa lui Dumnezeu în toate zilele vieții noastre pentru a vedea frumusețea lui Dumnezeu și pentru a întreba în prezența lui Dumnezeu. O, Doamne, ne place să fim în casa Ta, privind frumusețea Ta și verificând cu Tine legat de toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi. Tu ești Cel care ne ascunde în adăpostul Tău și în cortul Tău de toți vrăjmașii. Ne ridici și ne înalți capul. Te lăudăm. Îți oferim jertfe de strigăte de bucurie cu cântări și psalmiri! Slavă Dumnezeului nostru! Slavă Domnului pentru păstorirea Sa minunată!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Lord Jesus Shepherds us into the Full Enjoyment of Himself in the House of God, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 2 (Cristos ca fiind Cel cu fapte guvernate ceresc, Păstorul nostru, odihna noastră și Semănătorul) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos ne păstorește să-L savurăm pe El, să bem Duhul și să umblăm pe cărările dreptății

10/02/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Domnul Isus este Păstorul nostru și noi suntem oile Lui; Cristos ne păstorește pentru a-L savura pe Cristos ca pășuni verzi și de Duhul ca apele odihnei și, de asemenea, ne păstorește pentru a ne înviora și a ne transforma pe măsură ce umblăm conform duhului pe cărările dreptății.

Aleluia pentru Cristos ca Păstor! Cu toții suntem familiari cu Psalmul 23, un psalm foarte drag tuturor credincioșilor în Cristos; în acest psalm vedem cum Domnul Isus ca Păstor al nostru are grijă de noi.

Pe măsură ce trecem prin Evanghelia după Matei și mai adânc în unele aspecte ale ceea ce este Cristos pentru noi, ajungem la Mat. 9:36 unde vedem că Domnul S-a considerat un Păstor pentru cei din casa lui Israel.

S-a uitat la ei și a fost plin de compasiune, căci erau ca niște oi fără păstor. O, Doamne! El a venit la poporul evreu și ei erau ca leproșii, paralizii, cei stăpâniți de demoni și cei bolnavi și i-a slujit nu doar ca un medic, ci și ca un păstor.

Ei erau în această situație și starea lor era așa pentru că nu aveau Păstor. A fost profețit în Isa. 53:6 și 40:11 că El va veni să fie Păstorul poporului Său și iată-L: Domnul Isus Cristos, Mesia, a fost Păstorul poporului Său.

Chiar dacă poporul Său era ca niște oi bătute și maltratate de așa-zișii lor păstori actuali, conducătorii evreilor, Domnul totuși a venit la ei și chiar și-a dat viața pentru ei. El este Păstorul nostru minunat.

El a venit să păstorească nu numai poporul evreu, ci și mai mult, noi, care suntem printre neamuri.

El a avut milă de noi, căci nici măcar nu făceam parte din oile Sale, dar El a vrut să ne aducă printre turma Lui, așa că a venit să ne caute, să ne pună pe umărul Lui și să ne aducă la turmă.

Mulțumim Domnului pentru compasiunea pe care a exercitat-o ca Păstor pentru a avea grijă de noi. Trebuie să-L experimentăm, să-L savurăm și să-l exprimăm pe Cristos ca Păstor.

În primul rând, trebuie să experimentăm păstorirea Sa; o trăim pe măsură ce El are grijă de noi și ne ghidează cu blândețe către Sine pentru ca noi să credem în Domnul și să primim viața divină.

Domnul ne păstorește conform ceea ce vede El că trebuie să fim. Trebuie să învățăm să-L savurăm păstorirea Lui. El are grijă de noi și are grijă de sufletul nostru tulburat ca să-l aducă la apele odihnei.

Mai mult, pe măsură ce experimentăm și savurăm păstorirea Lui, trebuie să învățăm de la El și să fim una cu El în lucrarea Sa cerească de a păstori oile lui Dumnezeu, sfinții, și chiar să căutăm să aducem alte oi în turma lui Dumnezeu.

Fie ca noi să fim cei care îl cunosc, experimentează, savurează și exprimă pe Cristos ca Păstor al nostru astăzi.

Ca Păstor al nostru, Cristos ne păstorește în savurarea lui Cristos ca pășuni verzi și a Duhului ca ape de odihnă

Cristos este Păstorul nostru. Întreaga Biblie ne arată că El este Păstorul care are grijă de noi, oile Sale, într-un mod tandru și atotinclusiv. Psalmul 23, în special, ne arată cum Cristos este păstorul nostru în cinci etape.

În primul rând, El ne păstorește la pășuni și ne conduce la apele de odihnă; aceasta este să ne hrănească și să ne îngrijească cu drag astfel încât să-L savurăm pe El și să umblăm mai departe cu El.

În al doilea rând, Cristos ne păstorește pe cărările dreptății; în viața noastră de zi cu zi, El ne păstorește să umblăm nu pe un drum liber sau sălbatic, ci pe cărările dreptății.

În al treilea rând, Cristos ne păstorește prin valea umbrei morții.

În al patrulea rând, Cristos ne păstorește pe câmpul de luptă, unde luptăm împotriva vrăjmașului; acolo, El ne pune o masă înaintea noastră pentru ca noi să ne ospătăm cu El înaintea vrăjmașilor noștri.

În cele din urmă, în a cincea etapă, Cristos ne păstorește pentru a locui în casa lui Dumnezeu în toate zilele vieții noastre. Aleluia pentru păstorirea Domnului!

În primul rând, Cristos ne păstorește în stadiul inițial al savurării lui Cristos ca pășuni verzi și a Duhului ca ape de odihnă (Psalmul 23:1-2; 1 Tim. 1:4; Fil. 1:19b; Ioan 21:15; 1 Tes. 2:7; 1 Cor. 12:13).

Ca Păstor minunat, Cristos cel înviat ne păstorește la pășuni, astfel încât să nu ne lipsească nimic. El ne conduce spre savurarea lui Cristos atotinclusiv pentru ca noi să ne împărtășim din bogățiile Sale.

Cristos este pășunea noastră bogată, iar Domnul, în calitate de Păstor, ne aduce să-L savurăm pe Sine ca pășune. În El, nu ne lipsește nimic și El se asigură că-L savurăm pe El ca totul al nostru.

El ne hrănește cu Sine ca pășune. El este ușa și El este și pășunea (Ioan 10).

Pe de o parte, El ne deschide calea pentru a intra și a-L savura pe El, iar pe de altă parte, El Însuși este pășunea noastră pentru savurarea noastră zi de zi. Pe măsură ce Îl savurăm pe El și bem din El, devenim una cu El pentru a-i păstori și pe alții.

În Ioan 21, Domnul Isus l-a întrebat pe Petru dacă Îl iubește și apoi L-a însărcinat pe Petru să-I hrănească mieii (v. 15).

Dacă Îl iubim pe Domnul și savurăm păstorirea Lui astăzi, împărtășindu-ne din bogățiile Sale în duh pentru a fi hrăniți din belșug cu El ca pășune, suntem calificați să-i aducem și pe alții să Îl savureze pe acest Cristos atotinclusiv.

Trebuie ca nu doar să savurăm păstorirea Domnului, ci și să cooperăm cu El pentru a fi asemenea mamelor care alăptează, pentru a-i îngriji cu drag și hrăni pe cei mici aflați în grija noastră (1 Tes. 2:7).

În timp ce El ne păstorește, Domnul ne conduce către apele odihnei (Psalmii 23:2; 1 Corinteni 12:13). Pe de o parte, Cristosul atotinclusiv este pășunea noastră bogată; pe de altă parte, Duhul este apele odihnei.

Când savurăm păstorirea Domnului, suntem conduși spre savurarea lui Cristos ca pășune bogată și, de asemenea, suntem aduși să bem din Duhul ca apele odihnei.

Pe măsură ce Îl mâncăm și îl bem, îi putem ajuta și pe alții să-L mănânce și să-L bea pe Domnul. Îi putem aduce să cheme numele Domnului și să se roage să-L contacteze, astfel încât ei să-L mănânce pe Cristos ca pășune bogată și să bea Duhul ca băutură spirituală.

Acesta este că Domnul ne păstorește în prima etapă, etapa inițială. Savurăm păstorirea Lui în acest fel astăzi. El vrea ca noi să fim confortabili și în pace, și El vrea ca sufletul nostru să fie odihnit; prin urmare, El ne conduce către apele de odihnă și ne aduce să-L savurăm pe Sine însuși ca pășune pentru ca să fim plini de El.

Pe măsură ce savurăm păstorirea Domnului și mâncăm, bem și ne împărtășim din ceea ce este El, cooperăm cu El pentru a-i păstori și pe alții, aducându-i să cheme numele Domnului și să se roage prin exersarea duhului lor, pentru ca și ei să Îl savureze pe Păstorul minunat și de păstorirea Sa minunată!

Doamne Isuse, Tu ești Păstorul nostru. Te iubim. Ne deschidem Ție. Îți mulțumim că ai venit la noi unde suntem să ne păstorești. Tu ești Cel care are grijă de noi într-un mod tandru și atotinclusiv. Ne deschidem azi minunatei Tale păstoriri. Îți mulțumim că ne-ai deschis ușa ca să intrăm în turma Ta și să fim una dintre oile Tale. Ne place să fim aici, în turma lui Dumnezeu, să savurăm minunata păstorire a lui Cristos. Amin, Doamne, condu-ne spre savurarea Cristosului atotinclusiv ca pășune bogată. Condu-ne să ne împărtășim din bogățiile lui Cristos pentru hrana noastră zi de zi. O, Doamne Isuse, ne deschidem către Tine și Te lăsăm să ne conduci spre ape odihnitoare. Ne exersăm duhul să Te bem ca ape de odihnă, ca să fim plini de Tine și să avem odihnă în sufletul nostru! Amin, Doamne, ne place să fim aici, sub minunata Ta păstorire. Vrem să cooperăm cu Tine în lucrarea Ta pentru a-i păstori și pe alții, aducându-i să-L mănânce pe Cristosul atotinclusiv și să bea Duhul, chemând numele Domnului și rugându-se cu exersarea duhului lor!

În calitate de Păstor al nostru, Cristos ne păstorește prin restaurarea și transformarea sufletului nostru pe măsură ce umblăm pe cărările dreptății în duh

A doua etapă a păstoririi Domnului așa cum se vede în Ps. 23 este în v. 3, „îmi înviorează sufletul / și mă povățuiește pe cărări drepte / din pricina Numelui Său.”

Aceasta este etapa înviorării și transformării. În această etapă nu numai că-L savurăm pe Domnul mâncându-L ca pășune și bând din El ca ape de odihnă; suntem restaurați și transformați.

Domnul ne restaurează sufletul; El ne înviorează. A restaura include revigorarea, înnoirea și transformarea. Vedem asta în Rom. 12:2, că trebuie să fim transformați prin înnoirea minții noastre, partea conducătoare a sufletului nostru.

După ce Domnul ne hrănește și ne conduce către apele odihnei, El lucrează într-un anumit fel pentru a ne călăuzi pe cărările dreptății de dragul numelui Său.

Pe măsură ce Îl mâncăm pe Domnul și Îl bem, Îl vom curge și noi afară; vom curge multe râuri (Ioan 7:38). Vom curge râuri de umanitate, bunătate, iubire, răbdare, bucurie, etc. Multe râuri curg din interiorul nostru în timp ce bem pe Domnul ca Duh.

Mulțumim Domnului pentru păstorirea Sa, care are ca rezultat înviorarea și restaurarea noastră!

Păstorirea Sa face ca sufletul nostru să fie transformat și restaurat. El ne cunoaște sufletul. El știe problemele noastre. El ne cunoaște slăbiciunile. El vede unde suntem și care este nevoia noastră. Așa că El ne restaurează sufletul.

Trebuie să ne deschidem lucrării Sale de restaurare. Lucrarea Sa de restaurare ne va face să fim înnoiți, înviorați și transformați.

Sufletul nostru are nevoie de restaurare și înviorare. Dacă sufletul nostru este netransformat sau neschimbat, înseamnă că nu a fost restaurat și nu putem umbla pe cărările dreptății.

Deci Domnul continuă să ne păstorească până când sufletul nostru este transformat. El ne îndrumă să umblăm conform duhului pe cărările dreptății.

Cum putem umbla pe cărările dreptății și să împlinim dreptatea lui Dumnezeu? Doar umblând conform duhului, adică umblând conform duhului contopit (Rom. 8:4).

Nu suntem drepți și nici nu putem îndeplini cerințele drepte ale lui Dumnezeu; cu toate acestea, Cristos ca Păstor ne călăuzește pe cărările dreptății.

Cu toții putem depune mărturie că Cristos este Păstorul nostru nu numai atunci când El ne conduce către apele de odihnă și ne aduce să-L savurăm pe Sine ca pășune, ci și mai mult atunci când El ne îndrumă să umblăm pe cărările dreptății.

El vrea ca noi să umblăm pe anumite căi, cărările dreptății de dragul Numelui Său. Pentru ca numele Domnului să fie sfințit și mărit pe pământ, El ne conduce pe noi, credincioșii Săi, ca oile Sale, să umblăm conform duhului nostru pe cărările dreptății.

Pe măsură ce umblăm conform duhului nostru și conform Duhului, Îl trăim pe Cristos și împlinim în mod spontan cerințele drepte ale lui Dumnezeu.

Putem mărturisi că în viața noastră de zi cu zi de multe ori suntem conduși de Domnul să umblăm pur și simplu conform duhului, astfel încât să putem umbla pe cărările dreptății. Numai atunci când umblăm conform duhului nostru putem trăi în dreptate.

Suntem alcătuiți din trei părți – trup, suflet și duh (1 Tes. 5:23). Dacă umblăm după trupul nostru căzut, vom fi plini de pofte, căci trupul nostru a devenit carne, care este în vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu.

Dacă umblăm conform sufletului nostru, vom fi plini de opinii și emoții, pentru că sufletul nostru a devenit independența care se declară față de Dumnezeu.

Dar dacă umblăm conform duhului nostru, vom umbla pe cărările dreptății de dragul Numelui Domnului și El se va exprima prin noi.

Să rămânem sub minunata păstorire a iubitului nostru Domnul Isus până când nu vom fi doar hrăniți și alimentați, ci și mai mult, restaurați, înviorați și transformați și vom umbla pe cărările dreptății!

Doamne Isuse, ne place să fim aici sub păstorirea Ta minunată! Mulțumim că ne-ai restaurat sufletul. Ne deschidem azi păstoririi Tale. Ne deschidem pentru restaurarea Ta interioară. Înviorează-ne. Restaurează-ne. Introdu-Te în noi și transformă-ne din adâncul ființei noastre. Vrem să fim transformați prin înnoirea minții noastre. Amin, Doamne, să fie astăzi o zi de multă restaurare interioară, înviorare și transformare! Ne fixăm mintea pe duhul nostru și vrem să căutăm lucrurile de sus, nu cele de pe pământ. Transformă-ne în sufletul nostru. Restaurează-ne sufletul astăzi. Călăuzește-ne, dragă Doamne, pe cărările dreptății de dragul numelui Tău. Îndrumă-ne să umblăm conform duhului nostru. Ne exersăm duhul și alegem să umblăm conform duhului nostru. Nu vrem să umblăm în carnea nostru sau după sine, ci în duhul nostru și după Duhul! Amin, Doamne Isuse, păstorește-ne să umblăm pe cărările dreptății pentru numele Tău! Ne deschidem păstoririi Tale minunate astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ Shepherds us to Enjoy Him, Drink the Spirit, and Walk on Paths of Righteousness, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 2 (Cristos ca fiind Cel cu fapte guvernate ceresc, Păstorul nostru, odihna noastră și Semănătorul) ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Prin credință, putem atinge virtutea umană a Domnului pentru a fi vindecați de scurgerea vieții

09/02/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Prin credință, putem atinge virtutea umană a Domnului pentru a fi vindecați de scurgerea vieții. Amin! Când îl atingem pe Cristos ca fiind Cel cu fapte guvernate ceresc prin rugăciune și prin cuvântul Său, suntem vindecați de boala noastră; suntem bolnavi de scurgerea vieții, dar când ne atingem de Domnul în umanitatea Sa, suntem vindecați prin credință, pentru că Îl atingem prin credință. Amin!

Săptămâna aceasta venim la câteva nestemate despre Cristos în Evanghelia după Matei; subiectul nostru pentru această săptămână este Cristos ca fiind Cel cu fapte guvernate ceresc, Păstorul nostru, odihna noastră și Semănătorul.

Domnul nostru Isus este cea mai minunată persoană și vrem doar să-L experimentăm, să Îl savurăm și să-L exprimăm. El este Cel cu fapte guvernate ceresc, El este Păstorul nostru, El este odihna noastră și El este Semănătorul. El este atât de minunat!

Când îl atingem pe Domnul, obținem vindecare, păstorire, odihnă și creștere. Este atât de bine să vii la Domnul Isus din nou și din nou și să-L atingi, să Îl savurezi și să conversezi cu El.

Când venim la El în cuvântul Său, El este atât de bogat pentru noi; acesta nu este ceva general, cum ar fi „El este totul pentru noi”, dar El este foarte specific pentru noi, chiar și toate lucrurile pentru noi, în viața noastră de zi cu zi.

Orice avem nevoie, el este. Dacă avem nevoie de hrană, Cristos este hrana noastră. Dacă avem nevoie de băutură, Cristos este băutura noastră. dacă avem nevoie de vindecare, Cristos este vindecătorul nostru. Dacă avem nevoie de acoperire, El este haina noastră. El este tot ce avem nevoie.

În Mat. 9:20-22 vedem cazul unei femei care a avut o hemoragie, o curgere de sânge, timp de doisprezece ani; a făcut tot ce a putut să se facă bine, dar nimeni nu a putut să o ajute.

Aceeași poveste o vedem în Marcu 5, cu mai multe detalii. Ea se afla în mulțimea care se împingea de Domnul Isus, dar se gândea în ea însăși că, dacă doar atinge marginea hainei Lui, dacă doar se atinge de El, ea va fi vindecată. Și așa a făcut.

Ceilalți Îl împingeau pe Domnul, dar ea L-a atins în mod intenționat, chiar și marginea hainei Lui, și a fost vindecată. Imediat, după ce L-a atins, a simțit că hemoragia se oprește.

În Marcu 5 ni se spune că Domnul a simțit o putere ieșind din El și El a întrebat: Cine M-a atins? Petru, care era mereu gata să-și dea cu părerea, a spus: Ei bine, Doamne, mulțimea Te împinge și Tu întrebi: Cine M-a atins?

Dar Domnul a spus: Nu, dar am simțit că o putere a ieșit din Mine; cineva M-a atins. Așa că femeia a înaintat și a spus că s-a atins de Domnul, pentru că ea credea că, dacă se atinge numai de El, ea va fi vindecată.

Conform consemnării din Mat. 9 Domnul a zis: Îndrăznește, fiică; credința ta te-a vindecat. S-a atins de Domnul și a fost vindecată; credința ei a fost cea care a vindecat-o. Aleluia!

Aceasta este o poveste minunată care are atât de mult de-a face cu noi, pentru că și noi suntem ca această femeie.

Îl atingem pe Cristos ca fiind Cel cu fapte guvernate ceresc pentru a fi vindecați de boala noastră

În Mat. 9:20-22 vedem că Cristos este revelat ca fiind Cel care are fapte guvernate ceresc pe care îl putem atinge pentru a fi vindecați de boala noastră. Femeia cu hemoragie a vrut doar să atingă haina Domnului, crezând că această atingere o va vindeca.

Care este semnificația marginii hainei Domnului? Potrivit cu Num. 15:38-40 bărbații israeliți trebuiau să poarte pe haine o franjuri albastră, o panglică de culoare albastră. Albastrul semnifică cerul. Viața și mersul bărbaților israeliți trebuiau limitate de o limitare cerească.

Ei urmau să fie conduși, guvernați și restricționați de reglementări cerești. În special, hainele înseamnă virtute în comportamentul uman. În cazul Domnului, hainele Sale semnifică comportamentul Său perfect în umanitatea Sa, perfecțiunea Sa virtuoasă umană.

Cel mai probabil, ceilalți bărbați israeliți nu trăiau sub stăpânirea cerurilor, dar aici era un Om, un israelit adevărat, care a avut fapte conduse de cer. Alții L-au văzut și au știut că, dacă se atingeau de El, erau vindecați. În virtutea umană a Domnului Isus a existat putere de vindecare. Amin!

Când îl atingem pe Cristos ca fiind Cel care are fapte guvernate ceresc, suntem vindecați de boala noastră. Din faptele cerești ale lui Cristos provine virtutea care devine puterea vindecătoare (Matei 14:36).

Ce înseamnă să atingi haina Domnului, chiar și marginea hainei Sale? Este să-L atingi pe Domnul Însuși în umanitatea Sa, în care Dumnezeu a fost întrupat (Col. 2:9).

Un șnur înseamnă legarea, iar albastrul înseamnă ceresc; un șnur albastru înseamnă că, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, conduita și comportamentul nostru ar trebui să fie frumoase și ar trebui să fie sub conducerea, guvernarea și legarea guvernării, limitării și reglementării cerești.

Domnul Isus a fost o astfel de Persoană a cărui conduită și comportament au fost frumoase, pentru că El era sub conducerea, guvernarea și legarea guvernării, limitării și reglementării cerești.

Când citim Evangheliile, Îl vedem pe Isus Cristos, primul om-Dumnezeu și Mântuitorul nostru; comportamentul Lui a fost perfect în umanitatea Sa, pentru că El avea o perfecțiune umană virtuoasă, deoarece El a trăit una cu Tatăl și sub restricția și guvernarea Tatălui.

Umanitatea Sa este perfectă, echilibrată, fină și dulce. Este ceva ce Dumnezeu a recunoscut și i-a făcut plăcere să-l vadă într-o ființă umană. Dumnezeu locuiește într-o lumină inaccesabilă (1 Tim. 6:16), dar Cristos a venit să-L facă pe Dumnezeu contactabil, atins și plăcut.

Cristos este întruparea lui Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu, a trăi pe Dumnezeu și a-L manifesta pe Dumnezeu. El este o persoană plăcută, cu putere de vindecare în frumusețea virtuților Sale umane.

Când citim evangheliile și ne deschidem Domnului, nu putem decât să credem în El, să-L iubim și să fim vindecați de virtutea Lui umană. Cu cât contactăm mai mult pe Domnul în rugăciune, cu atât suntem mai mult vindecați.

Putem mărturisi că, atunci când venim la El în Cuvântul lui Dumnezeu și cu multă rugăciune, Îl vedem și îl atingem pe Cristos în faptele și activitățile Sale conduse de cer, și suntem vindecați și transformați.

Nimic nu ne poate schimba în afară de Cristos. Nimic și nimeni nu ne poate vindeca de boala noastră decât Cristos. Puterea vindecătoare și elementul transformator care ne schimbă caracterul se află în umanitatea lui Isus.

Trebuie doar să atingem marginea hainelor Sale, savurându-L pe Domnul în Cuvântul Său, iar totalitatea virtuților Sale umane are puterea de vindecare. Când Îl atingem prin credință în acest fel, suntem vindecați.

Când Îl privim pe Domnul Isus și doar Îl savurăm, suntem infuzați cu El ca credință și Îl atingem prin credință pentru a fi vindecați și tămăduiți de bolile noastre.

Mulțumim Domnului că astăzi putem veni la El doar pentru a-L atinge prin credință. Putem atinge marginea hainei Sale prin rugăciune și venind la El în Cuvânt atât personal, cât și participând la întâlnirile cu sfinții. El vrea să ne vindece. El este disponibil ca noi să-L atingem.

Doamne Isuse, vrem să Te atingem prin credință și să fim vindecați! Aleluia, Cristos este Cel cu fapte guvernate ceresc, iar noi îl putem atinge exersându-ne duhul. Te lăudăm, dragă Doamne, că ai venit ca întrupare a lui Dumnezeu și că ai trăit sub conducerea lui Dumnezeu pentru a avea o umanitate adecvată și înălțată, cu o viață umană perfectă. Admirăm conduita și comportamentul Tău, pentru că ele sunt atât de frumoase pe cât ai trăit sub conducerea, guvernarea și legarea guvernării, limitărilor și reglementărilor cerești. Amin, Doamne, comportamentul și trăirea Ta pe pământ au fost perfecte în umanitatea Ta, perfecțiunea Ta umană virtuoasă. Credem în Tine și venim la Tine așa cum suntem. Vrem doar să Te atingem prin credință. Amin, Doamne, noi credem că, dacă Te atingem doar prin credință, suntem vindecați. Vrem să Te savurăm pe Tine ca fiind Cel care face fapte guvernate ceresc, pentru ca noi să fim vindecați de boala noastră. Numai Tu ne poți vindeca. Venim la Tine și vrem să Te atingem prin credință!

Din virtutea umană a Domnului vine puterea de a ne vindeca de la scurgerea vieții prin atingerea noastră prin credință

Când citim Evangheliile, suntem uimiți să vedem cum a trăit și S-a purtat Domnul Isus, Dumnezeu întrupat pentru a fi om; oamenii au fost atrași de El, iar El i-a vindecat și le-a vorbit despre Împărăția lui Dumnezeu.

În special în Mat. 9:20-22 vedem această femeie care a făcut tot ce a putut să se facă bine, dar hemoragia ei nu s-a oprit; totuși, ea credea că, dacă atingea marginea hainei Domnului, ea va fi vindecată. Franjurii hainei semnifică virtutea umană a Domnului Isus; în virtuțile Sale umane, există putere de vindecare.

Când femeia bolnavă a atins marginea hainei Sale, puterea virtuții Lui a ieșit spre ea și ea a fost vindecată.

Cu toții suntem bolnavi la fel ca această femeie; boala ei a fost o scurgere de sânge, o hemoragie, care arată scurgerea vieții. De la căderea lui Adam, fiecare descendent al lui Adam a fost bolnav în acest fel.

Cu toții suntem afectați de scurgerea esenței noastre de viață. Scurgem viața în măsura în care într-o zi murim fizic.

La fel din punct de vedere spiritual, deși avem viața divină, de atâtea ori scurgem din viață și nu putem face nimic pentru a ne îmbunătăți pentru a opri această scurgere din viață. O, Doamne!

Din momentul în care ne-am născut, începem să facem hemoragie; întreaga noastră viață este o viață de sângerare. Nu putem controla scăderea acestei vieți; suntem născuți să murim terminal, fără speranță. Nici un medic sau doctor nu poate controla asta.

Aceasta este condiția tuturor ființelor umane de pe pământ astăzi și este, de asemenea, condiția noastră. Dar slavă Domnului, în virtutea umană a lui Isus există putere vindecătoare. Nu în divinitatea Sa, într-un anumit sens, ci în umanitatea lui Isus, umanitatea Sa perfectă, se găsește vindecarea.

Când atingem umanitatea Domnului, când umanitatea este restaurată și recâștigată, vindecarea este acolo. Umanitatea noastră trebuie să fie salvată. Trebuie să fim salvați de la scurgerea vieții. Trebuie să-L atingem pe Domnul zi de zi.

Când am fost mântuiți, am atins marginea hainei Domnului și am primit viața Sa divină. Dar astăzi, pe măsură ce trăim viața creștină, încă scurgem din viață. Pe măsură ce trăim în carne, în viața noastră naturală, în viața sufletească și în sine, viața se scurge.

Avem nevoie de vindecare nu doar în mod fizic, ci și mai mult în sufletul și în duhul nostru. Pe măsură ce atingem umanitatea Domnului și virtutea Sa umană, puterea vindecătoare vine pentru a ne vindeca de boala noastră de a scurge viața.

Când ne atingem de Domnul prin credință, El, ca sursă a oricărui bine, ne curăță cu sângele Său de orice păcat și primim bogățiile vieții Sale în ființa noastră.

Domnul nostru Isus este mereu cu noi, chiar și în noi; Îl putem lua legătura cu El și putem citi cuvântul Lui cu multă considerație în rugăciune și, pe măsură ce atingem virtutea Lui umană prin credință, primim vindecare.

Dar dacă doar ne înghesuim în jurul Lui ca restul oamenilor, nu ne vom vindeca; mulțimea îl împinge și se împinge de Domnul, dar ei nu sunt vindecați, însă cel care este disperat și îl atinge pe Domnul prin credință este vindecat.

Din fapte guvernate ceresc ale lui Cristos iese virtutea care devine puterea de vindecare. A atinge hainele Domnului înseamnă pentru noi să-L atingem în umanitatea Sa; atunci când Îl atingem, puterea Lui divină este transfuzată, prin perfecțiunea umanității Sale, în noi, cei care Îl atingem, și devine vindecarea noastră (Luca 8:45-48; Evr. 12:2).

Cum suntem noi vindecați? Experimentându-L și savurându-L pe Cristos. Aceasta este vindecarea adevărată. Zi de zi avem nevoie să fim vindecați de Domnul. Nu ar trebui să credem că suntem atât de puternici.

Dacă credem că suntem sănătoși, puternici și sănătoși, neavând nevoie de vindecare, suntem ca fariseii auto-îndreptățiți care nu au primit vindecarea Domnului atingându-L.

De multe ori în timpul zilei suntem pe cale să avem o cădere sau chiar să ne pierdem cumpătul; cu toții avem nevoie de vindecarea Domnului. Fie ca noi să venim în mod intenționat la Domnul pentru a-L atinge într-un mod personal și intim în timpul petrecut cu El, pentru ca El să ne vindece.

Fie ca noi să petrecem timp cu El și, prin credință, să-L luăm în bogățiile Sale pline și libere. Fie ca noi să-I deschidem tot ce avem pentru ca El să ne dea tot ceea ce este El.

Dacă ne deschidem Lui, dacă doar îl atingem pe Domnul în umanitatea Sa, vom primi viață nouă, vom fi curățați, curățiți și umpluți cu Duhul. Să nu știm doar acest lucru, ci să experimentăm asta.

Fie ca noi să nu ne înghesuim înspre Domnul, așa cum a făcut mulțimea în zilele Sale, ci să venim la El pentru a-L savura, a-L experimenta și a-L atinge într-un mod personal, astfel încât puterea vindecătoare din virtutea Lui umană să ajungă la noi și să ne vindece de boala noastră de a scurge viața.

Doamne Isuse, vrem să Te atingem în umanitatea Ta pentru ca Tu să ne vindeci de boala noastră. Ne deschidem Ție, Doamne, și venim la Tine așa cum suntem. Credem că, dacă doar Te atingem, vom fi vindecați de boala noastră de a se scurge viața. Doamne, suntem atât de bolnavi! Scurgem viața zi de zi. Facem tot posibilul să nu mai scurgem viața, dar nu o putem opri, pentru că umanitatea noastră nu este potrivită. Venim la Tine, dragă Doamne, și vrem să atingem umanitatea Ta. Fie ca puterea Ta divină să fie transfuzată în noi pentru a deveni vindecarea noastră astăzi. Nu vrem ca doar să ne înghesuim în jurul Tău, ci să Te atingem într-un mod personal și intim. Aleluia, există putere vindecătoare în umanitatea Domnului și în virtutea Sa umană! Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău să Te savurăm și să Te atingem într-un mod personal și intim. Nu vrem doar să știm lucruri despre Tine: vrem să Te atingem personal și intim prin credință, căci Tu ne poți vindeca! Mântuitorule, noi prin credință ne atingem de Tine, izvorul oricărui bine! Reclamăm acum virtutea prin credință prin curățirea sângelui Tău!