Inviorarea de Dimineață

Trăim în duh pentru a savura Duhul ca realitatea lui Dumnezeu, a învierii și a Trupului

30/03/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Astăzi trebuie să trăim în duh pentru a savura Duhul și de realitatea lui Dumnezeu, a învierii și a Trupului lui Cristos.

În calitate de credincioși în Cristos, îl putem experimenta, savura și exprima pe Cristos ca înviere; în special, trebuie să vedem adevărul dezvăluit referitor la învierea lui Cristos și să trăim în duhul nostru pentru a savura Duhul ca realitate a învierii, realitatea Dumnezeului Triunic și realitatea Trupului lui Cristos! Aleluia!

Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră de dimineață, venim la subiectul, Cristos ca fiind învierea și bobul de grâu, bazat în principal pe Ioan 11 și 12, unde vedem aceste două aspecte prețioase referitoare la minunatul nostru Domn Isus Cristos.

Cristos nu numai că S-a făcut carne și a murit pe cruce, ci a și înviat; El a înviat din morți, pentru că moartea nu L-a putut ține. El a dezlegat durerile morții și a intrat în înviere; El a devenit chiar înviere, căci El este învierea și viața.

Când Cristos a fost înviat de Dumnezeu, sentimentele bruște și ascuțite de durere sau suferință emoțională sau agonia morții au încetat! Amin! De multe ori, în experiența noastră, s-ar putea să nu ne simțim atât de încântați sau bucuroși, deoarece nu suntem plini de viață tot timpul.

Dar indiferent cum ne simțim, nu putem să stăm cu sentimentele noastre; suntem de acord cu faptul că Cristosul din noi nu poate fi ținut de moarte, ci mai degrabă, El este în înviere! Slavă Domnului!

În Apoc. 1:18 Domnul Isus este prezentat ca fiind Cel viu; El a murit și iată că El trăiește în vecii vecilor. Putem fi siguri de prezența Sa în duhul nostru tot timpul, deoarece El trăiește pentru totdeauna în duhul nostru. Slavă Domnului!

În 2 Cor. 1:8-9 Pavel vorbește despre necazul care l-a atins pe el și pe colaboratorii săi în Asia; a spus că erau împovărați în mod excesiv, peste puterea lor. Putem depune mărturie că uneori ne-am aflat într-un mediu sau într-o situație în care am simțit că este mai presus de puterea noastră să răzbim. În astfel de situații, avem nevoie de Cristos ca puterea noastră de înviere.

Pavel a mărturisit că ei au disperați chiar să trăiască; disperarea este mai rea decât depresia, deoarece indică faptul că ei și-au pierdut orice speranță și au fost biruiți de un sentiment de inutilitate sau de înfrângere. Atât el, cât și conlucrătorii săi au avut în ei înșiși răspunsul morții, astfel încât să nu își întemeieze încrederea în ei înșiși, ci pe Dumnezeu, care înviează morții.

Este ușor să spunem că ne încredem în Dumnezeu, dar când vine vorba de anumite situații în care nu vedem nicio modalitate de a scăpa sau de a ne îmbunătăți mediul, trebuie să învățăm să ne încredem în Dumnezeu care înviează morții.

După cum 2 Cor. 4:16 spune: De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi. Amin! Putem mărturisi că omul nostru exterior se mistuiește și dorim să cooperăm cu Domnul pentru ca omul nostru interior să fie înnoit.

Omul nostru exterior este compus din sufletul nostru ca persoană și carnea noastră ca organ al său; omul nostru interior este compus din duhul nostru ca persoană, cu sufletul nostru ca organ.

Fie ca toți să-L cunoaștem și să Îl savurăm pe Dumnezeu ca Dumnezeul învierii, exersându-ne duhul pentru a savura Duhul realității în viața noastră de zi cu zi, astfel încât să putem fi înnoiți în interior și făcuți la fel ca Cristos în toate modurile posibile.

Să vedem adevărul dezvăluit cu privire la învierea lui Cristos: cele trei lucruri majore care s-au întâmplat în învierea Sa

Îl putem experimenta, savura și exprima pe Cristos ca înviere (Ioan 11:25). Pentru a trăi în înviere, trebuie mai întâi să vedem adevărul descoperit despre învierea lui Cristos. Învierea urmează după moarte; de exemplu, s-ar putea să nu știm ce fel de semințe avem în mână, dar dacă îl punem în pământ și mor și apoi cresc în înviere, vom ști.

Cristos a ieșit din sămânța lui David după carne și a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu cu putere în înviere (Rom. 1:3-4). El a ieşit din moarte şi a fost desemnat, marcat, să fie Fiul lui Dumnezeu, chiar Fiul întâi născut al lui Dumnezeu.

Înainte de a putea trăi în înviere, trebuie să vedem mai întâi adevărul descoperit despre învierea lui Cristos. Cristos nu a fost doar înviat din morți de către Tatăl; au fost trei lucruri minunate care s-au întâmplat la învierea lui Cristos. Învierea însăși este uimitoare, căci un om a înviat din morți pentru a trăi veșnic; dar au fost trei lucruri majore care au avut loc în învierea Sa.

În primul rând, Cristos în umanitatea Sa a fost născut de Dumnezeu în învierea Sa pentru a fi Fiul întâi născut al lui Dumnezeu (Fapte 13:33; Rom. 8:29). El a fost Singurul Fiu născut al lui Dumnezeu din veșnicie în veșnicie, dar în învierea Sa, Cristos în umanitatea Sa a fost născut pentru a fi Fiul întâi născut al lui Dumnezeu.

El nu era Fiul lui Dumnezeu în umanitatea Sa; prin încarnare, El s-a îmbrăcat cu umanitate, iar în partea Sa umană El nu a fost fiul lui Dumnezeu.

Prin urmare, El a fost desemnat să fie Fiul întâi născut al lui Dumnezeu în umanitatea Sa; acesta este primul element major al adevărului dezvelit al învierii lui Cristos. Acum El este Fiul întâi născut al lui Dumnezeu și noi suntem conformați chipului Său.

În al doilea rând, toți credincioșii în Cristos au fost regenerați de Dumnezeu Tatăl prin învierea lui Cristos pentru a produce biserica în calitate de Trup, reproducerea Sa (1 Petru 1:3; Ioan 12:24; 1 Corinteni 10:17).

Nu numai că Cristos a fost născut de Dumnezeu pentru a fi Fiul Său întâi născut, dar noi toți, în calitate de credincioși în Cristos, am fost regenerați în același timp în învierea lui Cristos pentru a fi mulți fii ai lui Dumnezeu. Slavă Domnului!

El a căzut în pământ ca un singur bob de grâu și, în învierea Sa, au fost produse multe boabe! Noi, credincioșii în Cristos, nu suntem doar creștini, cei care cred în Cristos și sunt mântuiți; suntem fii ai lui Dumnezeu, născuți din Dumnezeu, pentru a fi mulți copii ai lui Dumnezeu, avându-l pe Cristos ca frate geamăn și frate mai mare. Ce minunat!

Suntem mulți fii ai lui Dumnezeu pentru a fi multele membre ale Trupului lui Cristos pentru ca El să aibă o expresie corporativă.

Cristos este Capul, noi suntem Trupul și împreună suntem expresia corporativă a lui Dumnezeu în carne. În învierea lui Cristos, a avut loc o mare naștere: Cristos ca Fiu Întâi născut și noi, ca mulți fii, am fost născuți de Dumnezeu în învierea lui Cristos. Aleluia!

În al treilea rând, Cristos ca ultimul Adam a devenit un Duh dătător de viață (1 Cor. 15:45). Extraordinar! El a fost transfigurat pentru a fi un Duh care dă viață. El era carne, dar această carne a devenit Duh; El a fost transfigurat într-o altă formă.

Când S-a întors la ucenicii Săi, El a apărut pur și simplu printre ei într-o cameră încuiată, iar ei au putut să-I atingă carnea și să vadă locul în care au fost băgate cuiele în mâinile și picioarele Lui. El are acum un corp spiritual, care este atât carne, cât și Duh. Nu putem înțelege asta, dar asta s-a întâmplat. Și acesta este un Duh dătător de viață! Aleluia!

Fără aceste elemente majore ale învierii Domnului (Fiul întâi născut ca fiind Capul Trupului, mulți fii ai lui Dumnezeu ca membri ai Trupului și Duhul ca esență și realitate a Trupului), nu ar exista nici o biserică, nici Trup al lui Cristos și nici o economie a lui Dumnezeu (Col. 1:18; 1 Cor. 12:12; Efes. 4:4).

De fapt, fără învierea lui Cristos și fără cele trei lucruri majore care s-au întâmplat în ea, nu putem avea o viață de creștin, nu poate exista nici o biserică și nu există Trup al lui Cristos sau economia lui Dumnezeu.

Învierea lui Cristos este foarte semnificativă. El nu numai că a înviat din morți, ci și mai mult, El a fost născut pentru a fi Fiul întâi născut al lui Dumnezeu, ne-a regenerat pentru Trupul Său și El a devenit un Duh dătător de viață. Prin învierea Domnului, El a devenit Capul Trupului, noi am devenit multele membre ale Trupului și El este esența Trupului, fiind Duhul dătător de viață în duhul nostru. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, vrem să-L trăim, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos ca înviere astăzi. Dezvăluie-ne pentru a vedea adevărul despre învierea lui Cristos, astfel încât să putem realiza cele trei lucruri majore care au avut loc în această minunată înviere! Aleluia, Cristos nu doar a fost înviat de Dumnezeu, ci chiar mai mult, El a fost născut de Dumnezeu în învierea Sa pentru a fi Fiul întâi născut al lui Dumnezeu! Slavă Domnului, Isus Cristos a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu cu putere în învierea Sa! Mulțumim, Doamne, noi, în calitate de credincioși în Cristos, am fost regenerați de Dumnezeu Tatăl prin învierea lui Cristos pentru producerea bisericii! Aleluia, cu toții am fost regenerați în învierea lui Cristos pentru a fi mulți fii ai lui Dumnezeu și multe membre ale Trupului lui Cristos! Amin, Doamne, să vedem că în învierea Ta ai devenit un Duh dătător de viață pentru a ne împărtăși din viața lui Dumnezeu în noi și a fi esența și realitatea Trupului lui Cristos! Aleluia pentru învierea lui Cristos!

Trăim în duhul nostru pentru a savura Duhul realității ca realitate a Dumnezeului Triunic, a învierii și a Trupului lui Cristos

Biblia este clară cu privire la cele trei lucruri majore care au avut loc în învierea lui Cristos și, de asemenea, ne spune cum putem savura sau participa la aceste lucruri: este prin intermediul Duhului realității. Duhul de astăzi este realitatea Dumnezeului Triunic, realitatea învierii și realitatea Trupului lui Cristos.

Cum Îl putem savura pe Dumnezeul Triunic? Cum putem savura și experimenta învierea lui Cristos? Cum putem trăi în Trupul lui Cristos ca membre ale Trupului? Toate acestea au de-a face cu Duhul realității.

Realitatea Dumnezeului Triunic, a învierii și a Trupului lui Cristos sunt toate în Duhul realității, care Cristos a devenit prin învierea Sa (Ioan 14:17; 15:26; 16:13; 1 Ioan 5:6). Realitatea învierii este Cristos ca Duh dătător de viață (Ioan 11:25; 20:22; 1 Cor. 15:45).

Tot ceea ce Dumnezeul Triunic are și este, tot ceea ce El a făcut și a realizat și toate atributele Sale minunate care pot fi comunicate omului sunt în Duhul realității. Realitatea morții și învierii prin care a trecut Dumnezeu în Cristos se află în acest Duh al realității.

Duhul realității a fost promis de Domnul Isus ucenicilor Săi când era pe pământ; El a promis că va merge la Tatăl prin moarte și, în învierea Sa, Se va întoarce la ei ca un alt Mângâietor, Duhul realității, pentru a fi cu ei și în ei.

Acest Duh ne călăuzește în toată realitatea a ceea ce este Dumnezeu, făcându-L real pentru noi. Duhul realității face ca totul din Dumnezeul Triunic procesat să devină realitate pentru noi în Trupul lui Cristos (Ioan 16:13-15). Tot ceea ce este Dumnezeul Triunic – sfințenia, dreptatea, viața, lumina, puterea, harul, bucuria și toate atributele divine – sunt realizate de noi în Duhul realității din duhul nostru.

Aceste atribute divine ale Dumnezeului Triunic sunt făcute reale pentru noi în Trupul lui Cristos pentru a fi atributele reale ale Trupului lui Cristos (Rom. 15:16; 14:17; Efes. 3:16). Trupul lui Cristos are atributele lui Dumnezeu transmise continuu în el prin intermediul Duhului realității, iar atunci când trăim în duhul nostru, putem avea atributele divine exprimate prin noi! Aleluia!

Atâta timp cât rămânem în biserică ca Trup al lui Cristos și ne exersăm duhul, trăim în duhul nostru și umblăm conform duhului, Duhul realității se aplică nouă și aduce în noi atributele divine ale lui Dumnezeu pentru a le face virtuțile noastre. Slavă Domnului!

Mai mult decât atât, tot ceea ce Dumnezeul Triunic a experimentat în încarnarea, viața umană, crucificarea și învierea lui Cristos sunt realizate de acest Duh al realității ca fiind experiențele reale ale Trupului lui Cristos. Astăzi, noi, ca membre ale Trupului lui Cristos, Îl putem experimenta pe Cristos în încarnarea Sa, viața umană, crucificarea, învierea și înălțarea Sa prin simpla întoarcere la duhul nostru și trăirea în duhul nostru contopit.

Când ni s-au întâmplat lucruri negative, le putem trata pur și simplu prin capacitatea morții lui Cristos în duhul nostru. Când suntem maltratați de alții și suntem pe cale de a ne supărăm, vom putea să nu ne pierdem cumpătul, să nu învinovățim pe alții sau să-i mustrăm pentru că moartea lui Cristos sunt făcute reale în noi prin Duhul realității.

Mai mult, îi putem ierta pe alții și îi putem iubi pentru că Duhul realității din duhul nostru ne aplică învierea lui Cristos cu puterea sa. Slavă Domnului! În situațiile noastre practice, zilnice, Duhul realității ne face real pentru noi, membrele Trupului lui Cristos, tot ceea ce este Dumnezeu, tot ceea ce are El și toate procesele prin care a trecut cu eficiența lor.

Tot ce trebuie să facem este să ne întoarcem la duhul nostru și să umblăm conform duhului, pentru că Duhul realității este unit cu duhul nostru ca un singur duh (Romani 8:9-11; 1 Cor. 6:17).

Suntem un singur duh cu Domnul și, atunci când ne exersăm să ne îndreptăm întreaga ființă către acest duh contopit, să ne fixăm mintea asupra duhului nostru (Romani 8:6) și să trăim conform duhului (v. 4), suntem capabili să trăim Trupul lui Cristos și să devenim expresia corporativă a lui Dumnezeu (Efeseni 1:23). Aleluia!

Fără Duh, nu există nici Trup al lui Cristos, nici biserică (Efeseni 4:4); când suntem în duhul nostru, când trăim în duhul contopit, suntem biserica, Trupul lui Cristos și Îl exprimăm pe Cristos în mod colectiv în viața noastră de zi cu zi.

Doamne Isuse, ne întoarcem la duhul nostru pentru a savura Duhul realității ca realitate a Dumnezeului Triunic, realitatea învierii și realitatea Trupului lui Cristos! Aleluia, Duhul realității este astăzi cu duhul nostru și suntem un singur duh cu Domnul! Slavă Domnului, toate atributele lui Dumnezeu sunt acum făcute reale pentru noi și aplicate nouă prin Duhul realității în duhul nostru! Amin, Doamne, fie ca noi să vedem acest secret de a trăi conform duhului, astfel încât Duhul realității să se aplice și să facă real pentru noi tot ceea ce este Dumnezeu, tot ceea ce are și toate procesele prin care a trecut. O, Doamne Isuse! Vrem să vorbim, să facem lucruri, să-i tratăm pe alții și să tratăm toate problemele conform duhului nostru contopit. Vrem să trăim în duhul nostru unit cu Tine, astfel încât să putem trăi în Trupul lui Cristos și să devenim expresia corporativă a lui Dumnezeu! Fie ca toți să trăim în duhul nostru, astfel încât Duhul realității Dumnezeului Triunic să devină realitatea Trupului lui Cristos pentru expresia corporativă a lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Live in Spirit to Enjoy the Spirit as the Reality of God, Resurrection, and the Body, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 9 (Cristos ca fiind învierea și bobul de grâu) ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Duhul ungător compus și Domnul Duh pentru transformarea noastră pentru Trupul lui Cristos

28/03/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Duhul dătător de viață cu duhul nostru este Duhul ungător compus ca ungere pentru a ne unge și a ne pecetlui pentru împărțirea și aplicarea a tot ceea ce este Dumnezeu ființei noastre și El este Domnul Duh pentru transformarea noastră metabolică și pentru creșterea și zidirea Trupului lui Cristos. O, ce Duh!

Viața noastră creștină este în totalitate ceva ce ține de Duhul cu duhul nostru. Viața noastră creștină normală depinde de cunoașterea și experimentarea de către noi a Duhului. Dacă nu cunoaştem Duhul, Cristosul pneumatic, nu putem experimenta şi cunoaşte nimic despre Dumnezeu în economia Sa. O, Doamne Isuse!

Dumnezeu a creat toate lucrurile, dar El are dorința inimii Sale; El nu se bucură de univers și nici măcar de pământ – El vrea să fie contopit cu omul, unit cu omul, astfel încât Dumnezeu și omul, omul și Dumnezeu să fie complet una pentru eternitate.

Dar cum poate Dumnezeu, care este atotputernic, care există prin Sine Însuși, care există mereu, care locuiește într-o lumină inaccesabilă, fiind sfânt, drept și glorios, să fie legat cu omul, care este păcătos, finit, căzut, pământesc și răzvrătit împotriva lui Dumnezeu?

Dumnezeu trebuia să facă ceva. Dumnezeu în economia Sa a devenit om. Ce minunat, Dumnezeul infinit și atotputernic a fost dispus să devină un om pentru a fi limitat și a deveni finit. Dumnezeu a devenit ceva; în economia Sa, Dumnezeu s-a făcut om, adică Cuvântul s-a făcut carne. El a locuit printre noi ca un om, plin de har și realitate; El avea carnea păcatului, dar nu avea păcatul în carne.

După treizeci și trei de ani și jumătate, El a fost crucificat pentru a fi Răscumpărătorul și pentru a îndeplini minunata răscumpărare și, după ce a fost îngropat timp de trei zile, El a înviat pentru a deveni un Duh dătător de viață.

Aceasta este a doua Sa devenire: prin moarte și înviere, Cristos a devenit un Duh dătător de viață. Acum Domnul nu este doar un Om în carne; El a fost transfigurat, transformat, pentru a deveni Duhul. 2 Cor. 3:17 spune: Acum Domnul este Duhul, și acolo unde este Domnul Duh, acolo este libertate.

Viața noastră creștină este pe deplin înfășurată cu Cristos fiind Duhul, pentru că numai Duhul împreună cu duhul nostru poate trăi viața creștină. Pentru ca noi să avem o viață creștină normală, trebuie să-l cunoaștem pe Cristosul pneumatic – Cristos ca Duh – și trebuie să experimentăm Duhul ca Duh compus, Duhul ung, Duhul transformator și Duhulul atotinclusiv, dătător de viață.

Singurul mod în care putem fi creștini este să fim în duhul nostru contopit pentru a savura Duhul minunat din noi, pentru că Duhul mărturisește despre Cristos, Îl face pe Cristos real pentru noi, ne dă viață și ne dezvăluie adâncurile lui Dumnezeu, pe măsură ce rămânem un singur duh cu El (1 Ioan 5:6; Ioan 16:13; 1 Cor. 15:17b).

Fie ca noi să fim cei care rămânem în duhul nostru contopit astăzi, astfel încât să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să savurăm tot ceea ce este Dumnezeu, să fim unși cu Dumnezeu, să-L experimentăm pe Dumnezeu, să trăim pe Dumnezeu și să-L exprimăm pe Dumnezeu.

Savurăm Duhul dătător de viață ca fiind Duhul ungător compus pentru a fi unși și sigilați cu tot ceea ce este Dumnezeu!

Un aspect al Duhului dătător de viață este că El este Duhul compus, reprezentat de mirul compus al ungerii cu ingredientele sale din Exo. 30:23-25.

Biblia este cu adevărat o carte uimitoare, care vorbește despre același lucru de la început până la sfârșit – intenția lui Dumnezeu în economia Sa de a fi una cu omul, chiar de a deveni om pentru a-l face pe om la fel cum este El în viață și natură, dar nu în Dumnezeire.

În Vechiul Testament, Dumnezeu a rânduit ca un anumit mir să fie făcut în conformitate cu arta ungerii, iar acest mir este un tip reprezentativ al Duhului compus, care Cristos a devenit în învierea Sa. Acest mir de ungere este în duhul nostru astăzi, pentru că avem o ungere de la Cel Sfânt și știm cu toții (1 Ioan 2:20, 27). Aleluia!

Mulți creștini se uită la încarnarea și trăirea umană a lui Cristos, la crucificarea și învierea Lui și cred că acestea sunt lucruri minunate, dar nu le pot experimenta. Cheia pentru a experimenta tot ceea ce este Cristos, tot ceea ce El are, tot ceea ce El a trecut și tot ceea ce El a realizat este Duhul compus.

Pe măsură ce El a trecut prin toate aceste procese și a devenit Duhul în învierea Sa, toate aceste procese și elemente cu eficiența lor au fost adăugate în Duhul. Încarnarea lui Cristos, trăirea Sa umană, moartea Sa cu eficiența ei și învierea Sa cu puterea și eficacitatea ei, toate acestea au fost adăugate cu Duhul și umanitatea lui Cristos în Duhul compus.

Duhul care unge compus este alcătuit cu Dumnezeul unic ca bază, divinitatea lui Cristos (semnificată de un hin de ulei de măsline), Trinitatea Divină (simbolizată prin cele trei unități de cinci sute de sicli de mirodenii), umanitatea lui Cristos (simbolizată de cele patru mirodenii), moartea lui Cristos cu eficiența ei care ucide (simbolizate de smirnă și de scorțișoară), și învierea lui Cristos împreună cu puterea sa (simbozilate de calamus și cassia).

Toate aceste elemente cu măsurătorile lor în uleiul sfânt pentru ungere din Exo. 30 sunt un tip reprezentativ al Duhului compus care ne unge astăzi. Cum putem experimenta moartea lui Cristos? Moartea lui Cristos, cu dulceața și eficiența ei, este în Duhul compus care este cu duhul nostru.

Cum putem experimenta și savura învierea lui Cristos și de puterea învierii Sale? Totul este în Duhul, Duhul compus cu duhul nostru. Tot ceea ce este Cristos, tot ceea ce El are, tot ceea ce El a făcut, și toate procesele prin care a trecut și realizările Sale, totul a fost combinat pentru a crea un mir pentru ungerea tuturor sfinților și tot ce are legătură cu închinarea lui Dumnezeu (2 Cor. 1:21; 1 Ioan 2:20, 27).

Cu toții am fost unși! Efes. 1:13 spune că am fost pecetluiți cu Duhul Sfânt; această pecetluire este ungerea și nu doar am fost pecetluiți o dată pentru totdeauna, ci suntem continuu pecetluiți! Duhul care unge compus operează ca Duh Sfânt pentru a ne pecetlui pe noi, credincioșii în Cristos (Efeseni 1:13; 4:30; 2 Cor. 1:22).

Există o pecete vie pe noi toți astăzi și suntem continuu și constant pecetluiți, unși cu tot ceea ce este și are Duhul ungător compus. Putem aplica acest lucru zilnic experienței noastre rugându-ne să ne deschidem Domnului și rugându-L să ne pecetluiască, să ne ungă și să adauge în noi tot ceea ce este El.

Pe măsură ce ne deschidem Domnului în toate situațiile și în mediul pe care El ne-a așezat, cerându-I să ne ungă mai mult în fiecare zi, El aplică ființei noastre ceea ce este și ceea ce a realizat El pentru ca noi nu numai să savurăm ceea ce este El, ci și să fim constituiți împreună cu El. Aleluia!

Cât de minunat este să-L vedem, să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos ca Duh dătător de viață – Duhul ungător cu duhul nostru de astăzi, în toate lucrurile vieții noastre zilnice!

Doamne Isuse, vrem să savurăm și să experimentăm Duhul dătător de viață ca mir compus al ungerii în duhul nostru! Aleluia, noi toți am fost unși cu Duhul și cu toți avem ungerea! Slavă Domnului, ungerea este în noi și știm cu toții! Amin, Doamne, unge-ne mai mult astăzi! Pecetluiește-ne nu doar o dată, ci sigilează-ne tot timpul! Saturează-ne cu tot ceea ce ești Tu. Avem nevoie de pecetluirea Ta, Doamne; avem nevoie de saturarea ta! Saturează-ne cu divinitatea Ta si cu umanitatea Ta. Aplică tot ceea ce Tu ești, tot ceea ce ai împlinit și ai realizat la ființa noastră. Fie ca noi să cunoaștem și să experimentăm umanitatea lui Cristos, trăirea Sa umană, moartea cu eficiența ei și învierea cu puterea ei în Duhul ungător compus! Aleluia pentru Duhul ungător compus cu duhul nostru! Doamne, continuă să ne ungi astăzi. Continuă să Te adaugi la noi. Păstrează-ne deschiși Ție. Vrem să ne întoarcem către Tine din nou și din nou, astfel încât să poți aplica tot ceea ce ești în ființa noastră pentru transformarea și creșterea noastră în viață!

Savurăm Duhulul dătător de viață ca Domnul Duh pentru transformarea noastră metabolică pentru Trup

Tot ceea ce este Dumnezeu poate fi văzut de noi în Cristos și tot ceea ce Cristos este și a realizat poate fi realizat de noi în Duhul. Duhul dătător de viață astăzi este cu duhul nostru și Domnul ca Duh este cu duhul nostru (2 Tim. 4:22). Aleluia!

Un aspect al Duhului dătător de viață este că El este Domnul Duh pentru transformarea noastră. Duhul dătător de viață este Domnul Duh, Cristosul pneumatic, pentru ca noi, ca credincioși în Cristos, să fim transformați și zidiți pentru Trupul lui Cristos.

2 Cor. 3:17-18 ne spune că Domnul este Duhul și, pe măsură ce Îl privim față în față, suntem transformați în același chip din glorie în glorie, întocmai ca de la Domnul Duh. Aleluia! Pe măsură ce savurăm de Duhul ungător compus adăugând tot ceea ce este Dumnezeu în ființa noastră, suntem transformați.

Există un proces interior, organic, care se desfășoară în ființa noastră, numit transformare, în care elementul vechi este îndepărtat și elementul nou al lui Dumnezeu este adăugat ființei noastre. Domnul Duh este în duhul nostru și, prin privirea și reflectarea Domnului de către noi, în calitate de credincioși în Cristos, suntem transformați metabolic pentru creșterea și zidirea Trupului lui Cristos (2 Cor. 3:17-18; 1 Cor. 3:6, 9b, 12a; Efes. 4:16b).

Domnul Duh este un titlu compus compus din Domnul și Duhul; se referă la Cristosul pneumatic, la Domnul Isus ca Duh. Cristos astăzi este Duhul; Cristos nu este separat de Duh, pentru că Domnul Duh este Cristos ca Duh. Cristos astăzi este Domnul Duh pentru transformarea noastră, astfel încât să fim transformați din vechea creație, din omul nostru natural, în chipul lui Cristos.

Chiar dacă suntem regenerați și avem viața lui Dumnezeu în noi, de atâtea ori încă ne purtăm chipul propriu, exprimându-ne pe noi înșine. Da, Cristos trăiește în noi, dar încă ne exprimăm. Însă pe măsură ce Îl privim și Îl reflectăm pe Domnul Isus, suntem transformați în același chip cu Cristos de la un grad de glorie la un alt grad de glorie.

Când ne întoarcem către duhul nostru, îl contactăm pe Domnul și ne deschidem Lui, Domnul Duh operează în noi pentru a ne transforma. El ne transformă dintr-un om natural în chipul lui Cristos, astfel încât să nu ne mai exprimăm, ci să-L exprimăm pe Domnul Isus.

Pe partea pozitivă, suntem conformați cu chipul lui Cristos prin adăugarea elementului divin, pentru că Duhul ungător compus adaugă elementul lui Dumnezeu ființei noastre. Pe partea negativă, Domnul Duh operează în mediul nostru și prin multe persoane și lucruri pentru a elimina tot ceea ce este din elementul nostru natural, astfel încât să putem fi transformați și făcuți potriviți pentru clădirea lui Dumnezeu.

Pe de o parte, prin privirea și reflectarea noastră Domnului de către noi, suntem transformați în chipul Lui prin adăugarea elementului Său în ființa noastră. Pe de altă parte, Domnul Duh acționează pentru a dărâma ceea ce este al omului nostru natural și a îndepărta orice este natural din noi, astfel încât, prin îndepărtarea elementului vechi și adăugarea elementului nou, Cristos să fie format în noi și să fim transformați după chipul Său. Slavă Domnului!

Toate acestea sunt pentru creșterea și zidirea Trupului lui Cristos! Suntem transformați în chipul Domnului de către Domnul Duh, nu pentru a deveni creștini strălucitori individuali, ci pentru ca Domnul să câștige un Trup, un grup colectiv de credincioși în Cristos, care poartă chipul Său pentru a fi parte din expresia Sa corporativă. Aleluia!

Prin intermediul acestui proces organic care se desfășoară în ființa noastră, suntem înnoiți în mintea noastră, emoțiile noastre sunt echilibrate și supuse și suntem transformați în chipul lui Cristos pentru a arăta ca El, a gândi ca El, a vorbi ca El și a-L exprima în orice fel posibil. Iar în mod colectiv, suntem zidiți împreună în Trupul lui Cristos pentru a fi expresia Sa corporativă, manifestarea Sa pe pământ. Aleluia!

Doamne Isuse, ne deschidem Ție ca Domnul Duh din duhul nostru pentru a fi transformați în chipul lui Cristos. Amin, Doamne, vrem să Te privim și să Te reflectăm astăzi, astfel încât să devenim la fel cum ești Tu după chipul Tău! Mulțumim că ești Cristosul pneumatic, Cristos ca Duh în duhul nostru, pentru ca noi să fim transformați metabolic pentru creșterea și zidirea Trupului lui Cristos. Transformă-ne mai mult astăzi. Vrem să Te privim cu fața dezvelită, ca să Te putem reflecta. Doamne, ne deschidem Ție. Dezvelește-ne pentru a vedea chipul Tău minunat, astfel încât noi să Te reflectăm și să fim transformați după chipul Tău. Fie ca să rămânem în procesul metabolic de a fi transformați în chipul lui Cristos din glorie în glorie! Ne deschidem operării Tale în noi și în jurul nostru pentru a dărâma și a zdrobi omul firesc pentru ca omul interior să fie înnoit și să fim transformați în chipul Tău! Amin, Doamne, câștigă-ți expresia corporativă în noi și printre noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Compound Anointing Spirit and the Lord Spirit for our Transformation for the Body, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 8 (Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor și ca fiind Duhul care curge din credincioși ca râuri de apă vie) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos poate Trăi în noi ca Duh finalizat și noi putem rămâne în El

27/03/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

După ce a trecut prin procesele de încarnare, de viață umană, de răstignire, de moarte și de înviere, Cristos a devenit un Duh dătător de viață și a venit să Se sufle pe Sine însuși ca Duh finalizat, suflare sfântă, în ucenici; ca Duh, El poate trăi în noi, iar noi putem trăi prin El și face toate lucrurile în El. Aleluia!

Dorința lui Dumnezeu de la începutul până la sfârșitul Bibliei este de a fi savurat de om pe calea vieții, astfel încât omul să primească viața lui Dumnezeu, să crească în viața Sa și să devină la fel ca Cristos în viața lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să câștige o expresie corporativă pe pământ.

Iată de ce, imediat după ce Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său și conform asemănării Sake, El l-a pus pe om în fața pomului vieții. Acesta este la începutul Bibliei. Apoi, la sfârșitul Bibliei, vedem din nou pomul vieții în Noul Ierusalim și întreaga Biblie se termină cu Duhul și mireasa în unitate, chemându-i pe toți cei însetați să vină și să bea.

Dumnezeu vrea să fie savurat de om, astfel încât omul să ia parte din viața și natura Sa și să devină una cu Dumnezeu în toate felurile posibile.

Dar cum poate Dumnezeu, care locuiește într-o lumină inaccesabilă, să se alăture omului? Cum putem noi ca ființe umane să primim sau să avem viața lui Dumnezeu, când El este atotputernic, infinit și mare, în timp ce suntem păcătoși, căzuți și plini de probleme?

Dumnezeu trebuia să facă ceva; El trebuia să devină om. În esența Sa, Dumnezeu nu se poate schimba niciodată; El este dragoste, lumină, sfințenie și dreptate și El este Tatăl, Fiul și Duhul. Dar în economia Sa Dumnezeu a făcut pasul de a se încarna; Ioan 1:1 și 14 ne spune că Dumnezeu s-a făcut om, adică Cuvântul (care este Dumnezeu) s-a făcut carne. Ce minunat!

Prin încarnare, Dumnezeu s-a făcut om, iar apoi a trăit o viață umană normală și finalizată, la sfârșitul căreia a murit pe cruce pentru a ne mântui și apoi, după trei zile, a înviat pentru a deveni un Duh dătător de viață. Prin acești doi pași de încarnare și înviere, Dumnezeu a avut două deveniri; El a devenit om și apoi a devenit un Duh dătător de viață.

Dumnezeu în esența Sa nu poate deveni niciodată ceva și nici nu are nevoie să se perfecționeze sau să devină mai bun sau perfect. Dar în economia Sa, pentru ca El să-și împlinească dorința inimii, El a devenit om și apoi a devenit Duhul dătător de viață, pentru ca, ca Duh, să vină în om și să fie viața omului și toate. Extraordinar!

1 Cor. 15:45 ne spune clar că, așa cum primul om, Adam, a devenit un suflet viu, tot așa și Cristos, ca ultimul Adam, a devenit un Duh dătător de viață. Slavă Domnului, astăzi Cristos este Duhul dătător de viață!

Cristos S-a suflat pe Sine însuși ca Duh finalizat, suflarea sfântă, întru noi în învierea Sa

Dacă citim Biblia având ochelarii economiei lui Dumnezeu, având în vedere clar că Dumnezeu are o economie eternă și tot ceea ce face El este să-și împlinească dorința inimii Sale, vom vedea că, în economia Sa, Dumnezeu a devenit om și apoi a devenit Duhul care dă viață.

1 Cor. 15:45 spune că Cristos, ultimul Adam, a devenit un Duh dătător de viață. Mintea noastră umană este prea limitată și îngustă pentru a înțelege cum a putut Dumnezeul infinit să devină carne ca noi și nu putem înțelege niciodată cum un om a devenit Duhul care dă viață. Extraordinar!

Domnul Isus a fost transfigurat în învierea Sa; El a fost un om în carne, dar prin înviere, El a devenit un Duh dătător de viață, care include umanitatea Sa, dar acum este compus și umplut cu multe bogății! Acest Duh poate fi acum primit și savurat de om.

În seara zilei învierii Sale, Cristos a venit la ucenicii Săi și a suflat în ei și le-a spus: Primiți Duhul Sfânt (Ioan 20:22). Acest Om, Isus Cristos, nu mai este acum numai în carne – El este acum un Duh care suflă viață, Duhul Sfânt care dă viață și care este suflat în noi, ucenicii Săi!

Cristos a venit în învierea Sa și S-a suflat pe Sine ca Duh finalizat, suflarea sfântă, în noi! Duhul finalizat a fost suflat ca suflare sfântă în ucenici de către Fiul în înviere. El a vrut să facă asta de când a devenit om, de fapt, chiar înainte de crearea lumii; El a vrut să Se sufle în om, să Se distribuie în om, iar acum, în învierea Sa, El o poate face! Aleluia!

El a profețit despre aceasta în Vechiul Testament prin profeți, El a promis că acest lucru se va întâmpla în Ioan 14-17 când a spus că nu-și va lăsa ucenicii orfani, ci se va întoarce la ei ca un alt Mângâietor pentru a fi nu doar cu ei, ci și în ei.

El a spus că în acea zi – referindu-se la ziua învierii Sale – ucenicii cunosc subiectiv și intim că Fiul este în Tatăl, Fiul așa cum este Duhul în noi, iar noi suntem în Fiul (Ioan 17:20-21). Ce minunat! Acum, în învierea Sa, Cristos a făcut exact asta: El S-a suflat ca Duh finalizat în ucenicii Săi pentru a se împărți pe Sine însuși întru ei ca viața lor și totul.

Evanghelia după Ioan dezvăluie că Cristos S-a făcut carne pentru a fi Mielul lui Dumnezeu (Ioan 1:29) și apoi, în înviere, El a devenit Duhul dătător de viață (20:22). Aleluia! Acum, în învierea Sa, Cristos S-a suflat pe Sine însuși ca Duh finalizat întru noi, ucenicii Săi.

Ori de câte ori chemăm numele Domnului, primim suflarea sfântă. Când l-am primit inițial pe Domnul, suflarea sfântă a intrat în noi, pentru că Cristos ca Duhul finalizat a fost suflat în noi. Uimitor!

Cristos ca Cuvânt etern al lui Dumnezeu este Dumnezeul etern (Ioan 1:1); ca atare, el a trecut printr-un proces lung și, în cele din urmă, a devenit suflarea, pneuma cerească, pentru ca El să intre în credincioșii Săi. Cum poate Cristos să intre în noi? Da, prin credința noastră în El, dar prin faptul că El este Duhul dătător de viață, suflarea sfântă, El poate veni în duhul nostru!

Pentru ca El să împlinească scopul lui Dumnezeu, Cristos a făcut doi pași. În primul rând, El S-a încarnat pentru a fi un om în carne (Ioan 1:14), astfel încât să poată fi Mielul lui Dumnezeu pentru a realiza răscumpărarea pentru om (v. 29), pentru a-L declara omului pe Dumnezeu (v. 18) și pentru a-L arăta pe Tatăl credincioșilor Săi (14:9-11).

În al doilea rând, Cristos a făcut pasul morții și al învierii pentru a fi transfigurat în Duhul, astfel încât El să se poată împărtăși nouă, credincioșilor Săi, pentru a fi viața noastră și totul. Aleluia!

Prin acești doi pași, Cristos a îndeplinit scopul lui Dumnezeu în răscumpărarea și împărțirea vieții întru om, iar acum El, ca Cuvânt etern, este Duhul dătător de viață pentru a împărtăși toate bogățiile ființei Sale în noi.

Doamne Isuse, mulțumim că ai devenit Duhul dătător de viață ca să vii și să Te sufli în noi ca Duh finalizat, suflarea sfântă! Ce minunat, Dumnezeu Însuși a devenit om și El a devenit Duhul care dă viață, astfel încât să se poată distribui ca viață întru noi! Amin, Doamne, ne deschidem astăzi distribuirii Tale divine. Ne întoarcem la Tine și credem în Tine. Te inspirăm ca suflarea sfântă. Aleluia, Dumnezeul nostru de astăzi este Duhul finalizat, suflarea sfântă pe care să o inspirăm și cu care să fim plini! Da, Doamne, vrem să fim umpluți cu Tine! Umple-ne de viață! Aplicăm sângele Tău prețios, sângele Mielului curat și fără pată al lui Dumnezeu, și venim înainte să Te savurăm și să ne împărtășim din Tine! Vrem să Te respirăm astăzi. Tu ești însăși respirația noastră. Ne dăm Ție și ne deschidem Ție. Păstrează-ne toată ființa deschisă pentru Tine astăzi, pentru ca noi să fim un vas deschis care să fie umplut cu Tine ca viața noastră și totul! Slavă Domnului Isus Cristos, care a devenit Duhul dătător de viață, care vine să locuiască în duhul nostru!

Cristos poate să trăiască în noi, ca Duh, și să ne permită să trăim prin El și să rămânem în El.

Viața noastră creștină este destul de mizerabilă și tristă dacă nu cunoaștem și experimentăm faptul că Cristos a devenit Duhul dătător de viață. Noi, creștinii, nu suntem oameni care doar credem în ceea ce spune Biblia și facem tot posibilul să facem ceea ce Biblia ne spune să facem.

Mai degrabă, suntem ființe umane care au fost mântuite de Domnul și care L-am primit pe Cristos ca Duh dătător de viață în duhul nostru, iar acum trăim o viață sub distribuirea divină a lui Dumnezeu în Cristos ca Duh.

Noi creștinii credem că Cristos a venit în carne – Dumnezeu s-a încarnat și apoi a trecut prin moarte și înviere pentru a deveni un Duh dătător de viață. Cristos, ca ultimul Adam în carne, a trecut prin procesul morții și al învierii pentru a deveni un Duh dătător de viață (1 Cor. 15:45).

Când Cristos a fost pe pământ, El a fost încarnarea lui Dumnezeu, pentru că plinătatea Dumnezeirii i-a plăcut să locuiască în El. Când alții L-au văzut pe Cristos, l-au văzut pe Dumnezeu. Cu toate acestea, Cristos nu a rămas în carne: El a continuat să treacă prin procesele morții și învierii pentru a deveni un Duh dătător de viață.

Credem în Cristosul încarnat și primim Duhul finalizat, care Cristos a devenit după învierea Sa. Cristos poate trăi în noi ca Duh; dacă El nu ar fi Duhul, nu-L putem trăi pe Cristos sau să-L exprimăm.

Ca Duh, Îl putem primi pe Cristos ca ape vii care să curgă în interiorul și să iasă din ființa noastră cea mai lăuntrică (Ioan 7:38-39). Ca Duh, Cristos S-a întors la ucenicii Săi pentru a intra în ei ca Mângâietorul lor și a început să rămână în ei (Ioan 14:16-17).

Acesta este începutul vieții noastre creștine: să-L primim pe Cristos ca Duh în duhul nostru, pentru ca noi să fim regenerați prin Duhul finalizat, suflarea sfântă. Cristos poate trăi astăzi în noi ca Duh și ne poate face să-L trăim mâncându-L pentru a trăi datorită Lui (Ioan 14:19).

Cum poate Cristos să trăiască în noi și cum îl putem trăi pe Cristos? Datorită faptului că Cristos este Duhul care dă viață și El trăiește și locuiește în duhul nostru. Cristos poate să rămână în noi, ucenicii Săi, ca Duh, și ne poate face să rămânem în El (v. 20; 15:4-5).

Cum putem rămâne în Domnul? Este prin faptul că El este Duhul în duhul nostru; când suntem în duhul nostru contopit, rămânem în Domnul. Ca Duh, Cristos poate veni cu Tatăl la noi, iubitorii Săi, și poate să-și facă domiciliul cu noi (14:23).

Când venim la Domnul în cuvântul Său și ne exersăm duhul pentru a ne împărtăși din bogățiile Sale și ne exersăm inima să-L iubim, Tatăl și Fiul vin să-și facă domiciliul cu noi prin intermediul Duhului care dă viață în duhul nostru. Aleluia!

Ca Duh, Cristos poate face ca tot ceea ce este și are să fie pe deplin realizat și savurat de noi, ucenicii Săi (16:13-16). Cristos nu mai este cu noi fizic, în carne, ci El este cu noi spiritual, ca Duh, și ca Duh, El ne călăuzește în realitatea, savurarea și experiența a tot ceea ce El este, a tot ceea ce El are și a tot ceea ce El a realizat și atins.

El este Duhul realității care ne călăuzește în toată realitatea a ceea ce El este și are. Ca Duh, Cristos vine astăzi să ne întâlnească pe noi, frații Săi, ca biserică, și El ne declară numele Tatălui și Îl laudă pe Dumnezeu în mijlocul nostru (Evr. 2:11-12). Aleluia, când ne întâlnim împreună ca biserică, Cristos este printre noi ca Duh, declarându-ne numele lui Dumnezeu și făcând ca prezența Sa să se manifeste printre noi.

Cristos ne poate trimite pe noi, ucenicii Săi, cu însărcinarea Sa, ca Duh, și ne trimite cu Sine ca viața noastră și totul în același mod în care L-a trimis Tatăl (Ioan 20:21). Slavă Domnului pentru Cristos ca Duh – Cristos ca Duh finalizat în duhul nostru și printre noi astăzi!

Astăzi suntem calificați să-L reprezentăm cu autoritatea Sa în părtășia cu Trupul Său (v. 23) pentru îndeplinirea misiunii Sale! Totul în viața și experiența noastră creștină și totul în viața de biserică depinde de faptul că Cristos este Duhul care dă viață.

În afară de faptul că Cristos este Duhul finalizat, suflarea sfântă, nu putem trăi viața creștină, nu putem să-L savurăm pe Cristos, nu putem rămâne în Dumnezeu și nu putem ieși cu misiunea Sa de a face discipoli din toate națiunile.

Fie ca să exersăm să fim în duhul nostru contopit pentru a-L savura pe Cristos ca Duh finalizat cu duhul nostru, astfel încât să-L putem trăi pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos, să-L exprimăm pe Cristos, să rămânem în Cristos, să-L cunoaștem pe Cristos, să-L vorbim pe Cristos, să-L vedem pe Cristos și să devenim Cristos!

Doamne Isuse, vrem să Te savurăm ca Duhul finalizat astăzi în viața noastră creștină. Aleluia, Cristos, ca Duh finalizat, a fost suflat în noi, și ca Duh, El poate trăi în noi și ne poate face să trăim prin El și cu El! Slavă Domnului pentru Cristos ca Duh dătător de viață cu duhul nostru și în duhul nostru! Ne exersăm duhul astăzi, dragă Doamne, să savurăm și să ne împărtășim din tot ceea ce ești Tu în duh. Călăuzește-ne ca Duh în toată realitatea a ceea ce este, a făcut și a realizat Dumnezeu în Cristos. Ne exersăm duhul pentru a putea rămâne în Cristos și pentru a-L avea pe Cristos să rămână în noi. Aleluia, Cristos ca Duh poate să locuiască în noi, să-Și facă domiciliul cu noi, să se întâlnească cu noi, să ni-L declare pe Tatăl și să ne încredințeze cu marea Sa misiune! Doamne, Te iubim ca fiind Duhul! Ce Duh minunat avem în duhul nostru! Aleluia, Dumnezeul Triunic a venit să locuiască în noi ca Duh minunat, dătător de viață, în noi! Amin, Doamne, vrem să ne întoarcem către duhul nostru, ca să Te putem savura ca Duhul finalizat astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, It is as the Consummated Spirit that Christ can Live in us and we can Abide in Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 8 (Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor și ca fiind Duhul care curge din credincioși ca râuri de apă vie) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos a devenit un Duh dătător de viață pentru a fi râuri de apă vie care curg în noi

26/03/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Ca realitate a Sărbătorii Corturilor, Cristos a trecut printr-un proces pentru a fi finalizat ca Duh, pentru ca noi să bem și să curgem ca râuri de apă vie; Duhul finalizat este Dumnezeul Triunic după ce a trecut prin multe procese pentru a curge în noi și din noi. Amin!

În Ioan 7 vedem, chiar la început, că copiii lui Israel țineau Sărbătoarea Corturilor. Această sărbătoare a fost ultima sărbătoare a anului și ar fi trebuit să fie o sărbătoare plină de bogății, bucurii și satisfacții. Această sărbătoare trebuia să fie o revărsare a bogățiilor poporului lui Dumnezeu, fiind reunți pentru a fi împărtășite împreună cu Dumnezeu și cu oamenii.

Totuși, pentru că poporul Israel decăzuse și nu savura realitatea Sărbătorii Corturilor, le era încă sete. La sfârşitul ultimei sărbători ale anului, erau încă foarte însetaţi şi nemulţumiţi.

Acesta este un tip reprezentativ al vieții noastre umane. Credem că viața noastră umană este plină de bucurii și satisfacții și credem că trebuie să muncim mai mult pentru a ne bucura de mai multe lucruri din această lume, în speranța că vom fi mulțumiți.

Uneori poate chiar luăm o vacanță lungă, gândindu-ne că suntem în vacanță și acum totul este în pace, avem satisfacții, și nimic nu ne deranjează.

Cu toate acestea, la sfârșitul sărbătorii fiecărui om, dacă nu Îl savurează pe Dumnezeu și nu se împărtășește în duh din Cristos, omul este încă nesatisfăcut. Indiferent cât de mult încearcă omul să savureze ceea ce are de oferit această lume, să bea și să mănânce lucrurile lumii și să fie satisfăcut de ceea ce are înaintea lui, nu poate fi niciodată satisfăcut.

Mai degrabă, toate aceste lucruri îi creează o foame mai profundă, iar setea din interiorul omului este expusă de toate lucrurile pe care le face pentru a se satisface. Dacă omul doar s-ar împărtăși din Cristos ca fiind realitatea Sărbătorii Corturilor, dacă omul pur și simplu vine la Domnul așa cum este și i se deschide, ar fi satisfăcut, pentru că apa vie va curge în ființa sa cea mai lăuntrică.

Dar deoarece omul – și de multe ori noi înșine ca creștini – face tot posibilul să savureze lucrurile din această lume și să fie satisfăcut, el rămâne mereu înfometat și însetat. Iată de ce Domnul Isus, la sfârşitul Sărbătorii Corturilor, S-a ridicat în picioare şi a strigat: Dacă îi este cuiva sete, să vină la Mine şi să bea (Ioan 7:37).

Acest strigăt răsună de-a lungul generațiilor, de la Geneza până la Apocalipsa: dacă cineva îi este sete, să vină la Domnul Isus ca Duh dătător de viață să bea apa vie! Doar apa pe care ne-o dă Domnul ne satisface și numai această apă vie poate curge în și din interiorul nostru!

Cristos a devenit Duhul dătător de viață pentru a Se împărți întru credincioșii Săi ca râuri de apă vie

Pe fundalul poporului Israel care făcea tot posibilul pentru a savura Sărbătoarea Corturilor, în ultima zi a sărbătorii – ziua cea mare a sărbătorii – Isus s-a ridicat și a strigat pe oricine însetează să vină la El și să bea. Dacă vine cineva la Domnul să bea crezând în El, după cum spune Scriptura, din adâncul său vor curge râuri de apă vie (Ioan 7:37-38).

Apoi apostolul Ioan a adăugat: Dar El a spus aceasta despre Duhul, pe care urmau să-l primească cei ce credeau în El; căci Duhul nu era încă, pentru că Isus nu fusese încă glorificat (v. 39). Ca o explicație a cuvântului Domnului, Ioan a adăugat că, înainte de învierea Sa, Duhul nu era încă, pentru că Isus nu fusese încă glorificat.

Cum putem explica un astfel de verset? Aceasta arată că Dumnezeu a trecut printr-un proces pentru a deveni Duhul dătător de viață pe care omul să-l bea ca apă vie. În învierea Sa, El, ca ultimul Adam, a devenit un Duh dătător de viață (1 Corinteni 15:45), iar acum, ca Duh care dă viață, El poate fi savurat de om.

Învierea a fost ca omul Isus să iasă din învelișul Său uman și să elibereze viața divină; această înviere a fost glorificarea Sa. Duhul lui Dumnezeu a fost acolo de la bun început, pentru că El face parte, în esență, din Trinitatea Divină; totuși, din punct de vedere economic, Duhul care dă viață a luat ființă sau a fost produs în învierea lui Cristos.

Prin și în învierea Sa, Cristos a devenit Duhul dătător de viață care să curgă ca râuri de apă vie (Apocalipsa 21:6; 22:17). Întregul Dumnezeu Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul – a trecut printr-un proces în încarnarea Domnului, pentru că Ioan 1:14 spune că Cuvântul (care era cu Dumnezeu și era Dumnezeu) s-a făcut carne. Amin!

Dumnezeul Triunic s-a încarnat pentru a fi tabernaculul lui Dumnezeu împreună cu omul; Dumnezeu S-a făcut carne și a locuit printre noi, plin de har și realitate. Apoi a trecut prin crucificare și înviere, iar în învierea Sa a devenit un Duh dătător de viață. Aceasta este un lucru extraordinar!

În calitate de Duh dătător de viață, Domnul poate fi acum distribuit întru credincioșii Săi ca apă vie pentru a le potoli setea, a-i umple și a-i satisface pe deplin Dumnezeu în Cristos, ca Duh, este acum râuri de apă vie care curg în ființa tuturor celor care cred în Domnul Isus și, de asemenea, El curge din ființa lor în alții și în viața eternă!

Iată ce dorește Dumnezeu: să fie râuri de apă vie pentru ca omul să bea și să fie satisfăcut! Pentru aceasta, Dumnezeu a trecut printr-un proces în economia Sa pentru a deveni un Duh dătător de viață care să fie râurile de apă vie care curg în și din ființa noastră. Aleluia!

Duhul dătător de viață este Duhul finalizat, finalizarea Dumnezeului Triunic procesat și finalizat (2 Cor. 3:17-18; Gal. 3:14; Filip. 1:19). Duhul, ca al treilea al Trinității Divine, nu poate intra în om; este doar Duhul dătător de viață, finalizarea Dumnezeului Triunic procesat, care poate intra în om ca râuri de apă vie.

Dumnezeu a devenit ceva, cineva, care poate veni în noi să locuiască în noi. Evangheliile și cartea Faptele Apostolilor ne arată procesul prin care a trecut Dumnezeu pentru a deveni un Duh dătător de viață, care să fie râuri de apă vie pe care să o bem.

Duhul finalizat este Dumnezeul Triunic după ce El a trecut prin procesul încarnării, vieții umane, crucificării și învierii (Ioan 7:39). Procesul prin care a trecut Dumnezeul Triunic pentru a deveni Duhul este ceva economic, nu esențial (1:14; Evrei 9:14; 1 Cor. 15:45).

Dumnezeu nu se poate schimba niciodată în esența Sa, dar în economia Sa, El a trecut printr-un proces pentru a deveni Duhul. Dumnezeul procesat se referă la pașii prin care Dumnezeul Triunic a trecut în economia divină. Finalizarea lui Dumnezeu indică faptul că procesul a fost finalizat, iar faptul că astăzi El este Duhul finalizat implică faptul că Duhul lui Dumnezeu a fost procesat și a devenit Duhul finalizat. Aleluia!

Astăzi avem Duhul dătător de viață, Duhul finalizat, care se revarsă în ființa noastră cea mai lăuntrică în caliate de râuri de apă vie pentru a ne potoli setea și a curge din noi în alții și în viața eternă! Slavă Domnului! Astăzi, Dumnezeu în Cristos, ca Duh dătător de viață, poate intra în noi, poate fi primit de noi, poate fi savurat de noi și se poate contopi cu noi. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, mulțumim că ai fost încarnat, răstignit și înviat pentru a deveni nu doar om, ci un Duh dătător de viață! Aleluia, Cristos ca ultimul Adam a devenit un Duh dătător de viață în învierea Sa și acum Îl putem primi ca râuri de apă vie! Slavă Domnului, Dumnezeu astăzi nu mai locuiește într-o lumină de neapropiat, ci El poate fi savurat de noi în economia Sa! Amin, Doamne, ce privilegiu este ca noi să cunoaștem și să savurăm Duhul finalizat – Dumnezeu devenind Duhul dătător de viață pentru a veni în duhul nostru ca râuri de apă vie! Amin, Doamne, venim la Tine! Ne este sete. Dă-ne să bem. Distribuie-Te în noi ca viață astăzi. Curgi în noi ca râuri de apă vie. Curgi în toate părțile ființei noastre interioare și saturează-ne cu apa vie. O, Doamne, curgi înăuntru și curgi din noi ca râuri de apă vie astăzi! Slavă Domnului, Dumnezeul nostru poate fi primit și savurat! Aleluia, Dumnezeu în Cristos ca Duhul care dă viață curge în și din noi ca râuri de apă vie!

Duhul care „nu era încă” poate fi acum primit de noi ca apă vie, deoarece Cristos a trecut prin încarnare și înviere pentru a deveni un Duh dătător de viață!

Nu putem subestima niciodată ceea ce a făcut Domnul pentru noi și nici nu putem vorbi prea mult despre procesele prin care El a trecut, pentru că El a devenit carne (Ioan 1:14) și apoi El a devenit Duh (1 Cor. 15:45; 2 Cor. 3:17) că noi să-L putem primi, savura și să fim umpluți de Dumnezeu astăzi.

În Ioan 7:39, Ioan a spus că promisiunea Domnului de a ne da apă vie când venim la El se împlinește când El devine Duh, care a avut loc la învierea Sa. Înainte ca Domnul Isus să fie răstignit și înviat, Duhul finalizat „nu era încă”. Desigur, Duhul lui Dumnezeu a fost acolo de la început (Geneza 1:2), dar Duhul ca „Duhul lui Cristos” (Romani 8:9), „Duhul lui Isus Cristos” (Filipeni 1:19), „nu era încă” la vremea lui Ioan 7:39, deoarece Domnul Isus nu era încă glorificat.

Putem primi doar Duhul lui Dumnezeu așa cum e văzut în Vechiul Testament? Nu, pentru că Duhul lui Dumnezeu nu are elementul umanității și nici nu se poate distribui pe Sine în noi. În Vechiul Testament cel mult, Dumnezeu putea să miște omul, să-l inspire și să-l împuternicească pe om să facă anumite lucruri sau să rostească anumite cuvinte, dar Duhul lui Dumnezeu nu putea locui în om.

Dar slavă Domnului, în economia Sa El a făcut doi pași majori: încarnarea și crucificarea cu înviere, pentru ca El să devină un Duh dătător de viață care să fie primit de noi ca râuri de apă vie. Domnul Isus a fost glorificat când a înviat și, prin această glorificare, Duhul lui Dumnezeu a devenit Duhul lui Isus Cristos care a fost încarnat, răstignit și înviat (Luca 24:26; Filip. 1:19).

Acum, Duhul, care Cristos a devenit, nu mai este doar Duhul lui Dumnezeu; elementul lui Dumnezeu este acolo, dar există mult mai mult. În Duhul dătător de viață îl avem pe Dumnezeu și pe om, umanitate și divinitate și toate elementele și eficiența încarnării, vieții umane, crucificării, învierii și înălțării.

Chiar mai mult, prin moartea Sa, Cristos a împlinit toate cerințele dreptății, sfințeniei și gloriei lui Dumnezeu, care îl despart pe om de pomul vieții. Prin moartea Sa, Cristos a deschis o cale nouă și vie pentru ca noi să venim la Sfânta Sfintelor și să ne împărtășim din Dumnezeu ca pomul vieții (Evr. 10:19-20). Aleluia!

Omul a căzut și a nu a îndeplinit cerințele drepte, sfinte și glorioase ale lui Dumnezeu, dar Dumnezeu a devenit om și, prin moartea Sa pe cruce, a împlinit toate cerințele lui Dumnezeu pentru ca omul să vină înaintea lui Dumnezeu! Aleluia!

Acum omul se poate pocăi pur și simplu și poate crede în Domnul Isus, iar Domnul, ca Duh dătător de viață, poate curge ca râuri de apă vie în și din ființa cea mai lăuntrică a omului! Prin credința în Cristos, suntem uniți organic cu El și El poate distribui tot ceea ce este El în ființa noastră. Îl putem bea pe Dumnezeu în Cristos ca Duh și Îl putem revărsa exersându-ne duhul pentru a crede în El, a-L primi și a-L curge afară.

Curgerea Duhului care a început în Geneza 1:2 se găsește și în Apocalipsa 22:17, unde Duhul și mireasa îi cheamă pe toți cei însetați să vină și să bea apa vieții fără plată! Toate acestea sunt posibile pentru că Cristos a devenit un Duh dătător de viață în învierea Sa!

Ultimul Adam, care a fost Cristos în carne, a devenit Duhul dătător de viață în înviere; de atunci, Duhul lui Isus Cristos are atât elementele divine cât și cele umane, inclusiv realitatea încarnării, crucificării și învierii lui Cristos (1 Cor. 15:45b; Fapte 16:7; Rom. 8:9). Ce Spirit minunat avem astăzi!

Tot ce trebuie să facem este să credem în El și Îl vom savura și îl vom experimenta! Putem să ne împărtășim din bogățiile Dumnezeului Triunic ca râuri de apă vie care curg pentru ca noi să bem, să fim umpluți și să curgem înafară! Aleluia!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai devenit un Duh dătător de viață pe care să-l bem astăzi ca râuri de apă vie! Ne exersăm duhul și credem în Tine pentru a primi tot ceea ce Tu și tot ceea ce ai realizat! Aleluia, Dumnezeu s-a făcut carne și carnea a devenit Duhul dătător de viață, care să curgă ca râuri de apă vie în noi, credincioșii în Cristos! Amin, Doamne, vrem să Te bem și să Te curgem ca râuri de apă vie. Îți mulțumim pentru dorința ta de a Te distribui în noi. Ne deschidem Ție. Ne deschidem întreaga ființă distribuirii Tale divină. Distribuie-Te ca râuri de apă vie în ființa noastră astăzi. Vrem să fim umpluți cu Tine. Umple-ne toată ființa interioară cu apă vie. Curgi în mintea, emoția și voința noastră și saturează-ne cu Tine însuți. Aplică tot ceea ce esti, tot ceea ce ai si tot ceea ce ai realizat si atins in ființa noastră astăzi. Slavă Domnului, putem să-L bem astăzi pe Dumnezeul Triunic procesat și finalizat, ca Duh dătător de viață, astfel încât să fim umpluți cu El și să-L curgem înafară ca râuri de apă vie!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ became a Life-giving Spirit to be Rivers of Living Water flowing into us, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 8 (Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor și ca fiind Duhul care curge din credincioși ca râuri de apă vie) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Călătorii temporari pe pământ trăiesc viața altarului și a cortului în așteptarea Noului Ierusalim

25/03/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, care urmăm pașii credinței tatălui nostru Avraam, trebuie să trăim viața altarului și a cortului, luându-L pe Cristos viața noastră și biserica fiind trăirea noastră, realizând că nu aparținem acestei lumi, ci căminul nostru este Noul Ierusalim, orașul care are temelii! Amin!

Trebuie să-l păstrăm și să-L savurăm pe Cristos ca realitate a Sărbătorii Corturilor, fiind în realitatea ospățului cu Cristos și cu Cristos și, în același timp, trebuie să trăim o viață de consacrare Domnului, o viață de călătorie pe pământ și o viață în interesul lui Dumnezeu pe pământ, așteptând cu nerăbdare venirea Domnului, ca să putem fi cu El.

Noi, credincioșii în Cristos, suntem diferiți de ceilalți oameni din lume; ei pot mânca, bea, munci și pot participa la tot felul de activități și lucruri din lume, dar noi suntem poporul lui Dumnezeu, chiar și descendenții lui Avraam, iar țara noastră nu este aici pe pământ.

Suntem aici pe pământ pentru Domnul și vrem să ne concentrăm nu pe cariera noastră, familia noastră sau societatea în care trăim, ci pe Domnul Însuși. Întreaga noastră viață creștină nu este o viață de lucrare sau de a face lucruri pentru Dumnezeu; este o viață de ospătare.

Sărbătorim cu Domnul, în Domnul și împreună cu sfinții, poporul lui Dumnezeu. Dumnezeu a pregătit totul; El a trecut printr-un proces pentru a deveni Duhul atotinclusiv, dătător de viață, ca realitate a țării bune și El este totul pentru noi astăzi.

Dumnezeu a realizat mântuirea pentru noi pentru a ne aduce în poziția potrivită pentru a a-L savura pe Dumnezeu, El L-a pregătit pe Cristos ca dreptate a noastră și El este gata să ne împartă viața Sa. Atâta timp cât ne deschidem puțin către Domnul, El Se distribuie în noi ca viața noastră și totul al nostru. Zi de zi trebuie să rămânem sub distribuirea Domnului, permițându-I să se distribuie în noi.

Într-un fel, noi creștinii nu trebuie să facem nimic în exterior pentru Dumnezeu; pur și simplu trebuie să-L savurăm pe Domnul, să petrecem timp cu El și să ne împărtășim din El ca ospățul nostru, iar din această mâncare și băutură solidă a lui Cristos va avea ca rezultat o anumită lucrare pentru Domnul și pentru Domnul.

Ne vom osteni pentru Domnul, vom face multe lucruri în El și pentru El, dar tot nu vom fi noi, ci harul lui Dumnezeu, savurarea lui Dumnezeu ca har, care este cu noi. Fie ca noi să ținem ospățul zi de zi și să aducem bogățiile lui Cristos la adunările bisericii pentru a ne împărtăși din Cristosul atotinclusiv cu toate bogățiile Sale între sfinți și cu sfinți!

Trăim viața altarului și a cortului luându-L pe Cristos ca viața noastră și biserica în calitate de trăirea noastră

Un aspect al ținerii Sărbătorii Corturilor este că trăim în corturi aici pe pământ; trăim viața altarului și a cortului. În calitate de credincioși în Cristos, suntem descendenții spirituali ai tatălui nostru Avraam și astăzi trebuie să umblăm în pașii credinței lui Avraam.

Aceasta înseamnă că astăzi trebuie să trăim viața altarului și a cortului, luându-L pe Cristos ca viață și pe biserica în calitate de trăirea noastră (Rom. 4:12; Evr. 11:9; Geneza 12:7-8; 13:3-4, 18).

Avraam obișnuia să locuiască într-un cort, dar abia după Geneza 12:8 ni se spune că și-a întins cortul într-un fel anume. Când Iehova i s-a arătat lui Avraam, el a făcut două lucruri: a zidit un altar și și-a întins cortul, trăind viața altarului și a cortului.

Dacă vrem să trăim o viață a cortului pe pământ, trăind ca niște străini aici și așteptând Noul Ierusalim, trebuie să avem mai întâi viața altarului. Pentru a avea viața altarului, trebuie să fim sub apariția lui Dumnezeu. Nu ne putem consacra Domnului decât dacă El ni se arată mai întâi.

Altarul semnifică crucea în care Cristos a murit pentru ca noi să termină tot ceea ce este negativ și, de asemenea, semnifică consacrarea noastră; Cristos este adevărata noastră ofrandă arsă, oferindu-se pe Sine însuși pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Pentru a avea viața altarului și a cortului, trebuie să avem apariția Domnului; când El ni se arată, indiferent unde suntem și ce facem, pur și simplu ne oprim și ne consacrăm Domnului. A ne consacra Domnului nu înseamnă că promitem să facem asta sau asta pentru El; consacrarea nu este dedicare.

În ebraică, consacrarea înseamnă să ne umplem mâinile; mai întâi, trebuie să avem mâinile goale, iar apoi Domnul le va umple cu Cristos. Aaron și fiii săi au fost consacrați de Moise în preoția lor; ei trebuiau să-și golească mâinile, iar Moise trebuia să le umple mâinile cu ofrande, un tip reprezentativ al lui Cristos.

A ne consacra înseamnă a ne goli mâinile; nu înseamnă să-i promitem Domnului că vom merge să predicăm Evanghelia pentru El și că vom citi Biblia de două ori într-un an, ci pentru a ne goli și a-i permite Domnului să ne umple. Nimeni nu se poate consacra de bunăvoie sau de la noi înșine; consacrarea este un rezultat al întâlnirii noastre cu Dumnezeu și a întâlnirii lui Dumnezeu cu noi.

Când Îl întâlnim pe Dumnezeu, când Îl vedem, suntem supuși. Avraam a fost supus când a avut apariția lui Iehova, iar Pavel a fost, de asemenea, pe deplin supus când Domnul i s-a arătat. Ori de câte ori venim la Dumnezeu și îl atingem, rezultatul este consacrare; doar ne dăm pe noi înșine lui Dumnezeu.

Îl lăsăm să ne umple, să ne îndrume și să facă tot ce dorește El să facă în noi. Ne oferim Domnului de bunăvoie, oferind nu doar zece la sută, ci totul; ne punem totul pe altar, fiind una cu Cristos ca ofrandă arsă, ca să fim mistuiți spre satisfacția lui Dumnezeu.

După ce consacrăm totul lui Dumnezeu, Dumnezeu încă știe că avem un trai pe pământ, așa că El ne dă ceva înapoi din ceea ce Îi oferim; prin urmare, trăim o viață a altarului și a cortului. După experiența altarului, trăim într-un cort și totul în cort a trecut prin altar.

După ce oferim totul pe altar, consacrându-ne lui Dumnezeu cu tot ce suntem și avem, Dumnezeu încă ne permite să păstrăm unele lucruri pe măsură ce trăim pe pământ pentru scopul Său.

Trăim pe pământ pentru scopul lui Dumnezeu și nu suntem stabiliți sau așezați aici – putem fi mișcați pentru mișcarea lui Dumnezeu atunci când El vrea să ne mișcăm.

Zidirea unui altar înseamnă că viața noastră este pentru Dumnezeu, că Dumnezeu este viața noastră și că sensul vieții noastre este Dumnezeu (Exod 40:6, 29; Psalmul 43:4; Lev. 1:3, 9). Nu există nimic pe acest pământ pentru noi; nu suntem aici pentru lucrurile de pe acest pământ. Trăim aici pe pământ pentru Dumnezeu, iar Dumnezeu este sensul vieții noastre.

Ca urmare a trăirii unei vieți de consacrare, a unei vieți de altar, trăim viața de călătorie pe pământ, viața de cort. Fie ca noi să venim zilnic la Domnul pentru a ne arăta proaspăt, astfel încât să trăim altarul și cortul.

Viața lui Avraam într-un cort a mărturisit că el nu aparținea lumii, ci, mai degrabă, a trăit viața unui străin pe pământ (Evrei 11:9-10, 15-16). Ridicarea unui cort este o expresie și o declarație a faptului că NU aparținem acestei lumi, ci, mai degrabă, aparținem unei alte țări. Suntem doar străini aici; noi trecem, iar locuința noastră eternă este Noul Ierusalim, orașul care are temelii.

Când avem apariția lui Dumnezeu, realizăm că nu este nimic pentru noi aici pe acest pământ; oamenii de pe pământ urmăresc succesul, strălucirea, bogățiile și faima, dar pentru noi Dumnezeu este suficient, pentru că Dumnezeu este sensul vieții noastre și Îl luăm pe Cristos ca fiind viața noastră și biserică fiind trăirea noastră.

Pământul este locuința noastră temporară – aici suntem doar călători. Ca adevărați descendenți ai lui Avraam (Gal. 3:7), noi, credincioșii în Cristos, ar trebui să fim călători pe pământ, mișcându-ne și întinzându-ne cortul așa cum a făcut el (Evrei 11:9, 13; 1 Pet. 2:11). Amin!

Lumea nu este demnă de noi; suntem ai lui Dumnezeu, avem o chemare cerească și avem o țară cerească! Avem un cort veșnic, așa că astăzi trăim într-un cort, construind mai întâi un altar ca urmare a arătării Domnului. Amin!

Doamne Isuse, vrem să umblăm astăzi pe pașii credinței lui Avraam, trăind viața altarului și a cortului. Amin, Doamne, vrem să avem apariția Ta. Apariția Ta este totul pentru noi. Nu vrem să trăim doar conform vechii cunoștințe despre Tine, ci în apariția Ta proaspătă, nouă, instantanee. Apariția ta ne face doar să ne consacram Ție. Amin, Doamne, vrem să Te întâlnim și să Te contactăm zi de zi. Te luăm ca fiind viața noastră și noi luăm biserica în calitate de trăirea noastră. Doamne, ne place să Te vedem față în față! Te iubim, Doamne, și ne dăm Ție. Zidim un altar și punem tot ce avem și suntem pe altar, căci Tu ești Cel mai de preț și Tu ești vrednic de dragostea noastră. Nu suntem nimic, Doamne, dar Tu ești totul al nostru. Viața noastră aici pe pământ este pentru Dumnezeu, Dumnezeu este viața noastră și sensul vieții noastre este Dumnezeu. Amin, Doamne! Locuim de bunăvoie astăzi într-un cort, urmându-Te oriunde vrei Tu ca noi să mergem. Doamne, lumea aceasta nu este vrednică de noi. Noi nu aparținem acestei lumi – aparținem unei alte țări și trăim aici pe pământ pentru Tine! Vrem să trăim viața altarului și a cortului, având apariția Ta proaspătă!

Fiind călători pe pământ, trăim în cortul vieții de biserică în așteptarea cortului suprem al întâlnirii, Noul Ierusalim

După ce Avraam a zidit primul său altar în Geneza 12:7, el a zidit un al doilea altar între Betel și Ai, care stau în contrast unul cu celălalt (v. 8). Și-a întins cortul între Betel de o parte și Ai de cealaltă parte. Betel înseamnă „casa lui Dumnezeu”, iar Ai înseamnă „un morman de ruine”.

Ca cei chemați, considerăm doar Betel, viața de biserică, ca fiind vrednică; totul este un morman de ruine. Aceasta este mărturia noastră de astăzi; ca călători pe pământ, trăim în cortul vieții de biserică și considerăm că lumea cu tot ce are de oferit ca pe un morman de ruine.

După cum a spus Paul în Fil. 3, considerăm toate lucrurile ca fiind pierderi din cauza excelenței cunoașterii lui Isus Cristos, Domnul nostru. Avem două opțiuni: fie Ai (un morman de ruine, un tip de lume), fie Betel (casa lui Dumnezeu, biserica).

Dacă ne uităm la lumea de astăzi cu politica, comerțul, problemele societale și corupția și imoralitatea, vedem că este corupție peste corupție, putrezire peste putreziciune, pentru că este un morman de ruine. Dar slavă Domnului, în viața de biserică savurăm prezența lui Dumnezeu, Dumnezeu locuiește cu noi și Dumnezeu este totul pentru noi.

Pe măsură ce savurăm apariția lui Dumnezeu în viața de biserică, trăim astăzi viața altarului și a cortului. Avraam a avut eșecurile lui, la fel ca și noi, și a fost părăsirea altarului și a cortului; cu toate acestea, la el a avut loc o recâștigare, iar recâștigarea este ceva ce ține de de întoarcere la altar și la cort cu chemarea numelui Domnului (Geneza 12:9-10; 13:3-4; Rom. 10:12-13; 12:1-2).

Avraam a alunecat în credință și a coborât în Egipt, unde a avut eșecul. Avem și eșecurile noastre; după ce ne-am consacrat Domnului și am fost absoluți pentru El, ne îndepărtăm de la El. Dar slavă Domnului, există o recâștigare! Dumnezeu este credincios în a ni Se arăta, iar apariția Sa ne face să construim un alt altar.

Calea de a fi recâștigați înapoi la Dumnezeu nu este hotărârea noastră, zelul nostru sau decizia noastră; este apariția Domnului și întoarcerea noastră la altar. Când Domnul ni se arată și ne arată cât de mult ne iubește și cât de bogat este El pentru noi, pur și simplu ne predăm din nou Lui.

Când chemăm numele Domnului, avem o recâștigare a altarului și a cortului. Fie ca noi toți să continuăm să chemăm numele Domnului, în ciuda eșecurilor noastre, ca să fim recâștigați la viața de altar și de cort în viața noastră creștină!

În cele din urmă, în Geneza 13:18, la Hebron, cortul lui Avraam a devenit un loc în care el avea părtășie cu Dumnezeu și unde Dumnezeu putea să aibă părtășie cu El. Pe măsură ce ne consacrăm Domnului și trăim ca fiind călători pentru interesul Său pe pământ, trăim viața altarului și a cortului, iar Dumnezeu vine să ne viziteze; cortul nostru este locuința lui Dumnezeu.

Cortul lui Avraam cu altarul zidit de el a fost o prefigurare a Cortului Mărturiei cu altarul zidit de copiii lui Israel în pustie (Exod 38:21). Avraam, străin și călător, aștepta cu nerăbdare cetatea care are temelii, al cărei arhitect și ziditor este Dumnezeu (Evr. 11:9-10, 12-16).

Cortul lui Avraam era o miniatură a Noului Ierusalim, cortul suprem al lui Dumnezeu (Geneza 9:26-27; 12:8; 13:3; 18:1; Apoc. 21:2-3). Ca cei care țin astăzi Sărbătoarea Corturilor, trăim viața altarului și a cortului, pentru că trăim în cortul vieții de biserică și așteptăm finalizarea sa ultimă – Noul Ierusalim (1 Tim. 3:15; Lev. 1:1; Evr. 11:10).

Noul Ierusalim este „Cortul Întâlnirii” suprem. Trăim astăzi într-un cort, ca călători, trăind pentru interesul Domnului și așteptăm Cortul Întâlnirii supreme, Noul Ierusalim! Amin!

Sărbătoarea Corturilor este savurarea Noului Ierusalim, care va fi finalizat mai întâi pentru a fi primele roade în împărăția milenară ca răsplată pentru biruitori și apoi finalizat în cele din urmă pentru a fi în noul cer și noul pământ ca savurare deplină a mântuirii depline a lui Dumnezeu pentru toți credincioșii perfecționați. Amin!

Fie ca să realizăm că suntem călători astăzi, trăim în cortul vieții de biserică până când ajungem și devenim „Cortul Întâlnirii” suprem, Noul Ierusalim, unde Dumnezeu și omul locuiesc reciproc pentru eternitate!

Doamne Isuse, Te iubim și ne dăm Ție astăzi. Tu ești viața noastră. Tu ești sensul vieții noastre. Nu aparținem lumii; trăim o viață ca niște străini pe pământ, pentru că comunitatea noastră este în ceruri. Amin, Doamne Isuse, suntem călători pe pământ, ne mișcăm și ne întindem cortul ca să Te urmăm. Te luăm ca fiind viața noastră și luăm biserica în calitate de trăirea noastră. Recunoaștem că tot ceea ce este contrar vieții de biserică este doar un morman de ruine. Doamne, Îți dăm trăirea noastră zilnică. Vrem apariția Ta azi. Vrem să chemăm numele Tău. Ne place să fim cu Tine și să Tu să fii cu noi, astfel încât să putem avea părtășie împreună. Amin, Doamne, în timp ce trăim în cortul vieții de biserică, așteptăm desăvârșirea ei supremă – Noul Ierusalim! Vrem să trăim viața altarului și a cortului până când savurăm primele roade în veacul viitor și vom intra în savurarea deplină a mântuirii lui Dumnezeu pentru toți credincioșii perfecționați în și ca Noul Ierusalim! Amin!