Îl trăim pe Cristos

Să ne menținem părtășia cu Domnul prin mărturisire, rugăciune și citirea cu rugăciune

03/07/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Dacă vrem să fim biruitori, trebuie să ne ostenim asupra lui Cristos ca fiind țara noastră bună, pentru a-L câștiga pe Cristos ca savurare a noastră; facem acest lucru consacrându-ne Domnului, petrecând timp cu Domnul, savurându-L pe El în cuvântul Său, tratând cu păcatele, menținându-ne părtășia noastră cu Domnul prin rugăciune și răscumpărând timpul.

În orice situație și circumstanță, trebuie să-L căutăm pe Domnul, pentru a-L savura și experimenta pe Cristos. La fel ca Pavel, trebuie să-L urmărim pe Cristos pentru a-L câștiga, trebuie să plătim prețul pentru a-l câștiga pe Cristos, petrecând timp cu El și ținându-ne El.

Cristos ne-a apucat și acum trebuie ca și noi să-L apucăm pe El; acest lucru îl facem „persecutându-l pe Cristos” într-un mod pozitiv, adică urmărindu-L din toată inima pentru ca noi să-L câștigăm.

Ce este în spatele nostru – trebuie să uităm de toate astea și trebuie să ne întindem înainte către Cristos; nu avem ziua de ieri, iar ziua de mâine nu este a noastră, dar avem astăzi, așa că astăzi trebuie să-L câștigăm pe Cristos menținând părtășia noastră cu El prin rugăciune.

În Cântarea Cântărilor vedem cum căutătoarea iubitoare este atrasă de Iubitul ei, la fel cum și noi Îl iubim pe Domnul și suntem atrași de El; puterea noastră de urmărire este de fapt determinată printr-un simplu răspuns la atragerea Sa, iar puterea Sa de atragere este puterea noastră de urmărire.

Cu toții trebuie să-I spunem Domnului să ne atragă și vom alerga după El. Dacă Îi permitem Domnului să ne atragă și contactăm oamenii, ei vor fi atrași de Cristos în noi.

Fie că noi toți să urmărim țelul de a câștiga premiul, având ca obiectiv savurarea cea mai deplină și câștigarea lui Cristos și urmărind să obținem premiul care este cea mai deplină savurare a lui Cristos în Împărăția milenară! Amin!

Pe măsură ce Îl câștigăm pe Cristos zi de zi, vom avea ceva din la El de împărtășit cu ceilalți pe măsură ce ne întâlnim cu ei; Cristos în noi poate curge prin noi în alții pentru administrarea vieții, iar când ne adunăm fiecare dintre noi are ceva de Cristos de împărtășit.

Slavă Domnului, Îl avem pe Cristos în noi, îl putem urmări pe Cristos, Îl putem savura pe Cristos, putem fi umpluți de Cristos și Îl putem administra pe Cristos altora!

Să petrecem timp să fim împreună cu Domnul în mod privat și să avem un nou început în fiecare dimineață împreună cu Domnul

Pentru a fi biruitori care intră în savurarea și stăpânirea lui Cristos ca țara noastră bună, trebuie să ne consacrăm sincer Domnului pentru simplul scop de a-L savura și de a-L experimenta (Fil. 3:13-14).

În fiecare zi trebuie să petrecem timp pentru a fi împreună cu Domnul în mod privat și în secret pentru a avea o părtășie intimă cu El, așa cum a făcut Domnul cu Tatăl în Mat. 14:22-23 și așa cum ne-a spus El în Mat. 6:6.

Domnul Isus în umanitatea Sa – El ca om – a avut o părtășie intimă, privată și secretă cu Tatăl.

După ce i-a hrănit pe cei cinci mii de oameni, El i-a trimis de la El; El nu a zăbovit în această minune și nici nu S-a arătat încântat de ea, ci a trimis pe toată lumea și S-a dus să petreacă timp împreună cu Tatăl.

Domnul i-a obligat pe ucenici să se urce în barcă și să meargă înaintea Lui de cealaltă parte, în timp ce El a trimis mulțimile acasă; toate acestea au fost astfel încât El să Se poată urca în munte în privat să se roage.

El a vrut cu adevărat să aibă mai mult timp cu Tatăl în mod personal pentru a Se ruga, pentru ca El să fie una cu Tatăl și să-L aibă pe Tatăl cu El în orice a făcut pentru aducerea împărăției cerurilor.

Dacă Domnul a dorit mai mult timp în privat să se roage Tatălui, cu cât mai mult ar trebui să vrem acest lucru? Cristosul care trăiește în noi vrea ca noi să petrecem mai mult timp pentru a ne ruga în mod privat lui Dumnezeu.

Deci trebuie să intrăm în camera noastră privată, să închidem ușa noastră și să ne rugăm Tatălui nostru care este în secret, iar Tatăl care vede în secret ne va răsplăti (Mat. 6:6).

Trebuie să găsim un loc privat în care suntem doar noi și Domnul și să petrecem timp cu El.

Fie ca noi să vorbim cu Dumnezeu față în față, fiind nu doar prietenul lui Dumnezeu (așa cum a fost Avraam), ci și tovarășul Său (așa cum a fost Moise), împărtășind un interes comun și o întreprindere cu Dumnezeu.

Pe măsură ce petrecem timp pentru a fi împreună cu Domnul în rugăciune, vom împărtăși în interesul lui Dumnezeu, întreprinderea Sa va fi a noastră și Îl vom avea pe Cristos crescând în noi, aducând rod în noi și răspândindu-Se pe El însuși ca împărăție pe întregul pământ!

La începutul fiecărei zile trebuie să avem un nou început cu Domnul; trebuie să-L savurăm pe Domnul în Cuvânt în fiecare zi dimineața devreme pentru a avea un început nou în fiecare zi.

Așa cum spunea psalmistul în Psa. 119:147-148, trebuie să anticipăm zorile, să strigăm înaintea Domnului și să anticipăm zorile, pentru ca noi să medităm la Cuvântul lui Dumnezeu.

În fiecare dimineață putem avea un nou început; conform principiului lui Dumnezeu în creația Sa, El a rânduit să avem un an nou, o lună nouă și o zi nouă.

Chiar dacă ieri am eșuat, putem avea un nou început în fiecare dimineață.

A avea un început nou cu Domnul nu este chiar atât de greu; pur și simplu trebuie să ne trezim puțin mai devreme și să chemăm numele Său, Doamne Isuse! Nu trebuie să strigăm cu voce tare; trebuie doar să chemăm numele Său și să-L contactăm.

Face o mare diferență faptul că Îl contactăm pe Domnul primul lucru dimineața și face o mare diferență când chemăm numele Domnului dimineața.

După ce am chemat numele Domnului pentru a-L inspira, ar trebui să luăm câteva versete din Biblie cu care să ne rugăm, să le studiem și să medităm; putem să-L savurăm pe Domnul cu și în cuvântul Său, prin citirea cu rugăciune.

Dacă petrecem zece sau cincisprezece minute în Cuvânt, cugetând asupra lui, luându-l în considerare cu rugăciune și rugându-ne cu cuvântul înaintea lui Dumnezeu, vom fi înviorați și reînnoiți și vom avea un bun început pentru ziua respectivă.

Doamne Isuse, dorim să fim biruitorii Tăi, cei care se ostenesc asupra lui Cristos ca fiind țara noastră bună pentru a-L câștiga pe Cristos ca savurare a noastră. Ne consacrăm Ție, Doamne, pentru a Te savura doar pe Tine și pentru a Te experimenta în fiecare zi. Vrem să punem timp deoparte pentru a fi împreună cu Domnul în privat și în secret, pentru a putea avea o părtășie intimă, privată și secretă cu Tine. Dragă Doamne Isuse, atrage-ne spre Tine și păstrează-ne în tovărășia cu Tine în fiecare zi! Fie ca noi să avem un nou început în fiecare dimineață, chemând numele Tău și citind cu rugăciune Cuvântul Tău și să putem să avem timp fixat împreună cu Tine ca să Te savurăm și să ne rugăm zi de zi!

Tratăm cu păcatele în mod deplin și menținem părtășia noastră cu Domnul trăind o viața de rugăciune

Pentru a fi biruitorii care-L savurează pe Cristos ca fiind țara bună și pe care se ostenesc asupra Lui, trebuie să tratăm păcatele în mod deplin, pentru a nu exista nimic între noi și Domnul.

Când ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept să ne curăța de orice nelegiuire și să ne ierte păcatele noastre (1 Ioan 1:7, 9).

Pe măsură ce Domnul strălucește asupra noastră și în noi prin părtășia noastră cu El în cuvântul Său, multe lucruri sunt aduse la lumină și Domnul ne va expune păcatele.

Deci trebuie să recunoaștem în lumina Domnului că am făcut păcatul și trebuie să tratăm păcatele noastre, mărturisindu-le în fața Domnului, până când nu există nimic între noi și El.

În Ezec. 1:22 și 26 vedem cele patru făpturi vii (ca un tip reprezentativ al Cristosului corporativ ca expresia corporativă a lui Dumnezeu printre ființele umane) având deasupra lor un cer senin, precum priveliștea unui cristal minunat, iar deasupra lui se afla un tron și cineva care stătea pe el.

Trebuie să avem un cer senin între noi și Domnul, un cer precum vederea cristalului nemaipomenit; trebuie să-I spunem Domnului să ne limpezească cerul, iar din partea noastră, trebuie să mărturisim orice lucru asupra căruia lumina Lui strălucește până când nu există nimic între noi și Domnul.

Când avem un cer senin între noi și Domnul, putem fi sub tronul lui Dumnezeu; El este întronat în ființa noastră și savurăm situația, condiția și atmosfera cerească a prezenței Domnului în noi.

Acesta este punctul cel mai înalt al experienței noastre spirituale – să avem un cer senin, cu tronul lui Dumnezeu deasupra lui.

Trebuie să-I permitem Domnului să ne cerceteze și să ne curețe în mod deplin; trebuie să tratăm păcatele și greșelile noastre, făcând o mărturisire deplină Domnului în lumina Sa.

Trebuie să ne menținem părtășia cu Domnul moment-de-moment, trăind o viață de rugăciune (2 Cor. 13:14; Fil. 4:6-7; Lampa. 3:55-56; cf. Mat. 11:25-26).

Trebuie să ne menținem părtășia cu Domnul trăind o viață de rugăciune.

În nimic nu ar trebui să fim îngrijorați, ci în toate lucrurile, cu rugăciuni și petiții cu mulțumiri, ar trebui să facem de cunoscut lui Dumnezeu toate cererile noastre.

Deschizându-ne Domnului și făcând cererile noastre făcute cunoscute Lui cu rugăciune și mulțumire, facem o mișcare către El, ne îndreptăm spre El și El se îndreaptă spre noi venind ca pacea lui Dumnezeu să ne păzească inima și gândurile noastre în Cristos Isus!

Când facem o mișcare înspre Dumnezeu, Dumnezeu se îndreaptă spre noi ca fiind pacea lui Dumnezeu și toată neliniștea noastră a dispărut; pur și simplu Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos.

Domnul Isus a fost un model în a avea o viață de rugăciune; în Mat. 11:25-26 El a răspuns și a spus… – Nimeni nu L-a întrebat nimic, dar El a fost într-o permanentă comunicare cu Tatăl, așa că a răspuns și a spus.

Pe măsură ce facem cutare și cutare lucri, în timp ce se întâmplă cutare sau cutare lucru, trebuie să ne rugăm mereu și să-I dăm Domnului toate lucrurile, menținând viața noastră de rugăciune cu El.

Doamne Isuse, păstrează-ne într-o părtășie constantă cu Tine în toate situațiile, pentru a Te putea savura și experimenta ca fiind țara noastră bună. Vrem să tratăm cu orice lucru dintre noi și Tine, astfel încât să putem avea un cer senin între noi și să Te întronăm în ființa noastră. Amin, Doamne Isuse, strălucește asupra noastră și în noi; mărturisim tot ceea ce Tu expui, suntem de acord cu lumina și savurăm curățarea Ta constantă și instantanee de toate păcatele noastre. Vrem să ne menținem părtășia cu Tine, Doamne, trăind o viață de rugăciune. Amin, Doamne Isuse, refuzăm să ne îngrijorăm, ci, mai degrabă, prin rugăciune și petiție cu mulțumire, facem de cunoscut lui Dumnezeu toate cererile noastre!

Să răscumpărăm timpul nostru pentru a fi saturați de Cuvântul lui Dumnezeu și pentru a fi umpluți în duh

Mai ales în aceste vremuri întunecate și dificile, trebuie să răscumpărăm timpul și să ne cheltuim energia pentru a fi saturați și îmbibați cu cuvântul sfânt al lui Dumnezeu (2 Tim. 3:16-17; Col. 3:16).

Pe măsură ce Domnul strălucește asupra noastră în timpul nostru împreună cu El, ne vom pocăi pentru că ne-am irosit timpul și energia pentru atâtea lucruri inutile și fără sens, și vrem să răscumpărăm timpul pentru a fi îmbibați și saturați cu cuvântul lui Dumnezeu.

Ar trebui să răscumpărăm timpul pentru a fi umpluți în duh, bucurându-ne mereu, rugându-ne neîncetat și dând mereu mulțumiri în toate (Efeseni 5:18; 1 Tes. 5:16-19).

Voința lui Dumnezeu în Cristos Isus pentru noi este ca să ne bucurăm întotdeauna, să ne rugăm neîncetat și în toate lucrurile să dăm mulțumiri; asta înseamnă să-L savurăm pe Cristos.

Aceste lucruri sunt atât de importante încât chiar ar trebui să fim legali cu privire la aceasta, fiind stricți cu noi înșine; bucuria, mulțumirea și rugăciunea în toate lucrurile ar trebui să fie practica noastră în fiecare zi.

Poate spunem că nu putem mulțumi cu adevărat Domnului pentru soțul nostru, pentru că, dacă ai ști cât de rău este, ai realiza că nu este nimic de mulțumit … Dar, indiferent de tipul de soț, trebuie să te bucuri și să dai mulțumiri in toate lucrurile!

Ar trebui să ne bucurăm pentru soțul sau soția noastră și să-I mulțumim Domnului pentru soțul sau soția noastră. Nu spune că soțul tău este dificil, ci mulțumește Domnului că soțul tău te forțează să te întorci către duhul tău!

Și dacă simțim că nu suntem dispuși să ne rugăm, să ne bucurăm și să mulțumim, trebuie să cerem Domnului să ne facă doritori. Putem chiar să-I spunem,

Doamne, fă-ne dispuși să Te savurăm mereu, să ne rugăm neîncetat și să mulțumim în toate lucrurile. Nu vrem să ne pierdem timpul făcând tot felul de lucruri inutile și urmărind sau citind lucruri fără folos. Dragă Doamne Isuse, vrem să colaborăm cu Tine să răscumpărăm timpul nostru pentru a fi umpluți în duh bucurându-ne mereu, rugându-ne neîncetat și mulțumind în toate lucrurile! Amin, Doamne Isuse, vrem să răscumpărăm timpul și să ne cheltuim energia pentru a fi saturați și îmbibați cu cuvântul sfânt al lui Dumnezeu zi de zi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Maintain our Fellowship with the Lord through Confessing, Praying, and Pray-reading, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 6 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Îl luăm pe Cristos ca fiind calea noastră de a-L trăi și de a lupta pentru a rămâne în Cristos și a-L savura

30/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să-L luăm pe Cristos ca și cale și să-L trăim în ceea ce este El, și anume să-L exprimăm și să-L manifestăm; de asemenea, luptăm războiul spiritual pentru Cristos pe măsură ce rămânem în Cristos.

Pe măsură ce Îl iubim pe Dumnezeu și ne temem de Dumnezeu, fiind plini atât de Dumnezeu, cât și de dragoste și de o teamă sănătoasă față de Dumnezeu, nu numai că vom păstra poruncile lui Dumnezeu, ci vom merge și pe căile Sale.

Pe măsură ce Îl iubim pe Domnul, dragostea noastră pentru El este completată de frica noastră de El și de o reverență plină de venerație. Nu judecăm lucrurile doar în exterior, ci Îl cunoaștem pe Dumnezeu în căile Sale.

Moise a cunoscut nu doar lucrările lui Dumnezeu – care erau miraculoase și minunate; el a cunoscut de asemenea căile lui Dumnezeu, pentru că Îl cunoștea pe Dumnezeu în ceea ce este El.

Nu trebuie doar să știm ce poate face Dumnezeu pentru noi și pentru poporul Său, ci să-L cunoaștem pe Dumnezeu Însuși, să știm ce este El și să fim una cu El pentru a putea merge pe căile Sale.

De fapt, orice este Dumnezeu, este o cale pentru noi; Dumnezeu este iubire, lumină, sfințenie și dreptate și toate acestea sunt căile Lui.

Fiind uniți cu El în mod organic, Îl putem cunoaște într-un mod intrinsec – Îl putem cunoaște nu numai în ceea ce El face, ci în ceea ce El este și, pe măsură ce Îl cunoaștem, umblăm conform căilor Sale.

O astfel de cunoaștere a lui Dumnezeu nu este obiectivă sau exterioară, ci subiectivă și lăuntrică; Îl cunoaștem pe Dumnezeu în calea Sa crezând în El, adică ținându-ne de El în unirea noastră organică cu El.

Pe măsură ce rămânem în această unire organică cu Domnul, persoana Sa și persoana noastră se unesc, atributele Sale și ale noastre se contopesc, iar în această minunată unire organică Îl cunoaștem pe Dumnezeu în mod subiectiv, în conformitate cu căile Sale de onestitate, dreptate, dreptate, iubire, etc. și umblăm conform căilor Lui.

Pe măsură ce trăim în unirea organică cu Domnul, îl trăim pe Dumnezeu, îl exprimăm pe Dumnezeu, Îl manifestăm pe Dumnezeu și Îl mărim pe Dumnezeu; calea de a face acest lucru este pur și simplu rămânând în unirea organică cu Domnul și îl vom mări.

În cartea Deuteronom ni se spune din nou despre cine și ce este Dumnezeul nostru; El nu numai că ne eliberează din lume și ne aduce în pustie, ne hrănește cu mâncare cerească, ne dă revelație cu privire la zidirea Lui și ne face pe poporul Său, etc.

Chiar mai mult, Dumnezeul nostru îi iubește pe străini și călători și îi hrănește; El este sfânt și drept; El nu se uită la fața omului și nu ia mită ci execută dreptate pentru orfan și pentru văduvă. A umbla pe căile lui Dumnezeu înseamnă a umbla după ceea ce este Dumnezeu.

Să-L luăm pe Cristos ca și calea noastră pentru a-L trăi în ceea ce El este pentru a-L mări și a-L manifesta

Trebuie să umblăm pe căile lui Dumnezeu; Dumnezeul care este calea noastră este Cristos și pentru ca noi să-L luăm pe Cristos ca și calea noastră înseamnă ca noi să-L trăim în ceea ce este El.

Să-L trăim pe Cristos în ceea ce El înseamnă să-L exprimăm pe Dumnezeu, să-L manifestăm și chiar să-L mărim (Ioan 14:6; Fil. 1:20-21).

Cristos este calea și realitatea și viața; felul în care ar trebui să trăim este Cristos, iar noi Îl putem cunoaște pe Cristos și căile Lui prin unirea noastră organică cu Cristos.

Pe măsură ce Îl cunoaștem pe Cristos, Îl luăm pe Cristos ca fiind calea noastră și; când facem acest lucru, suntem în stare să-L trăim în ceea ce este El; rezultatul este că Îl manifestăm și Îl mărim.

Când luăm ceea ce Dumnezeu este ca și calea noastră și mergem pe aceste căi, Îl trăim pe Dumnezeu. Trebuie să fim astfel de oameni – trebuie să-L luăm pe Dumnezeu în ceea ce este El și să-L trăim în ceea ce este El; Cristos este calea noastră, când Îl luăm ca și cale, Îl trăim, Îl exprimăm, Îl manifestăm și Îl mărim.

Fie ca noi să învățăm să-L luăm pe Dumnezeu ca și calea noastră și să acționăm așa cum El acționează; putem merge pe căile lui Dumnezeu de a-L trăi pe Dumnezeu, de a-L exprima pe Dumnezeu, de a-L manifesta și de a-L mări pe Dumnezeu.

În viziunea Noului Ierusalim din Apocalipsa 21:21, vedem că există o singură stradă din aur pur; aceasta înseamnă că natura lui Dumnezeu este calea noastră unică.

Fiind cei care trăiesc în viața de biserică în calitate de anticipare și miniatură a Noului Ierusalim, trebuie să umblăm în calea unică, care este natura lui Dumnezeu.

Râul cu apa vieții iese din tronul lui Dumnezeu și al Mielului și curge în mijlocul străzii (Apocalipsa 22:1).

Aceasta arată că Dumnezeu este atât calea noastră (așa cum este simbolizat de stradă), cât și viața noastră (așa cum este simbolizat de râul vieții și de pomul vieții din mijlocul străzii).

Când Îl luăm pe Dumnezeu ca viață, viața și natura Sa devin calea pe care mergem. Astăzi trebuie să fim cei care se tem de Dumnezeu și umblă pe căile Lui.

Facem acest lucru împărtășindu-ne din El ca apa vieții și pomul vieții în duhul nostru contopit, deoarece în acest fel participăm la natura divină și putem merge pe căile lui Dumnezeu.

Îl luăm pe Dumnezeu ca viață, iar viața Sa cu natura Sa devine apoi calea pe care mergem (1 Ioan 5:13; 2 Pet. 1:4).

Noi nu am primit viața și natura lui Dumnezeu doar o dată pentru totdeauna; trebuie să continuăm zilnic să savurăm viața lui Dumnezeu și să umblăm conform naturii Sale divine.

Când Îl savurăm pe Dumnezeu ca viață și Îl luăm pe Cristos ca și calea noastră, Îl vom trăi pe Cristos în ceea ce este El și în acest fel Îl vom exprima, Îl vom manifesta și Îl vom mări.

Doamne Isuse, Te luăm ca viață și ca și calea noastră; Te luăm ca și calea noastră zi de zi pentru ca noi să Te trăim în ceea ce ești. Păstrează-ne în unirea organică cu Tine, pentru ca noi nu doar să știm despre Tine sau despre ceea ce faci, ci să Te cunoaștem în mod intim și intrinsec, chiar să cunoaștem căile Tale. Doamne, vrem să avem un gust anticipat a Noului Ierusalim în viața noastră creștină și în viața de biserică, luându-L pe Dumnezeu ca viață și umblând după natura divină în viața noastră de zi cu zi!

Să luptăm să rămânem în Cristos și să savurăm ce Dumnezeu ne-a dat, știind că Dumnezeu luptă pentru noi!

În Deut. 20:1-20 vedem că copiii lui Israel au ieșit în luptă pentru a lupta împotriva dușmanilor lor; azi suntem și noi într-un război. Trebuie să-i alungăm pe cei care uzurpă pământul bun, așa că lupta este implicată.

Este posibil să credem că nu suntem un luptător și nu putem lupta cu adevărat, dar trebuie să ne dăm seama că țara bună este pregătită pentru noi, iar țara bună este în duhul nostru contopit!

Deci, atunci când ne întoarcem către duhul nostru și savurăm unirea organică cu Domnul, Îl atingem, Îl savurăm ca țara bună și luptăm bătălia în unirea organică cu Domnul, pentru că El luptă în noi și pentru noi!

În acest război luptăm pentru Cristos și ca să rămânem în Cristos. Lupta noastră nu este pentru victorie; victoria a fost câștigată, stăm în victoria lui Cristos și ne luptăm pentru a rămâne în Cristos!

Lupta noastră nu este pentru cutare sau cutare lucru – lupta noastră este să rămânem în Cristos, să rămânem în unirea organică, care este atât intrarea noastră în țara bună, cât și în realitatea țării bune.

Dacă vrem să-L posedăm pe Cristos și să trăim în Cristos ca țara noastră, trebuie să luptăm împotriva dușmanilor spirituali (Col. 1:12; Efeseni 3:8; 6:10-18).

Pe măsură ce luptăm, trebuie să ne dăm seama că luptăm pentru ceea ce Dumnezeu deja ne-a dat; odată ce dușmanii vor fi învinși, țara va fi eliberată ca să fie moștenirea noastră.

De fapt, nu suntem noi cei care luptăm; Dumnezeu merge cu noi și El luptă pentru noi (vezi Deut. 20:3-4).

Nu suntem noi cei care se luptă; lupta noastră este să rămânem în El, să locuim în El și să fim în unirea organică cu El și El va lupta în noi, cu noi, pentru noi și prin noi.

Atâta timp cât rămânem în El, atâta timp cât rămânem în această uniune organică cu Domnul, savurăm atât țara bună și luptăm împotriva dușmanilor pentru a-i îndepărta de pe țară.

Lupta noastră este de fapt locuința noastră; unde locuim, de acolo luptăm și, așa cum locuim în Cristos, luptăm în Cristos și Cristos luptă în noi.

Pe măsură ce rămânem în unirea organică cu Domnul, există o cale ca noi să avem securitate, apărare și victorie. Aleluia!

Este adevărat că este datoria noastră să luptăm, dar nu putem îndeplini această datorie singuri; ne putem îndeplini datoria de a lupta doar prin credința în Domnul, adică numai de Domnul Însuși, ca viață și viață.

Pe măsură ce Îl luăm pe Domnul ca viața și rezerva noastră de viață, putem lupta deoarece El luptă în noi și prin noi. Trebuie să credem că Domnul ne-a rânduit să luptăm și că El va lupta pentru noi.

Suntem rânduiți să luptăm; luptăm războiul, dar această luptă este în principal să ne ținem de El, rămânând în duhul contopit ca țară bună, iar pe măsură ce ne ocupăm de unirea noastră organică cu Domnul, bătălia este câștigată.

Ar trebui pur și simplu să luăm cuvântul Domnului și să-L ascultăm, știind că rezultatul depinde de El (Deut. 1:30).

Cu toate acestea, faptul dacă luptăm sau nu depinde de noi înșine; așa cum se vede în Deuteronom, dacă cineva tocmai s-a căsătorit cu o soție, a cumpărat o vie sau este implicat într-o anumită afacere, el poate evita lupta, deoarece trebuie să se bucure de soția sa, să aibă grijă de vie și este implicat în afacere.

În mod similar astăzi în viața de biserică nu trebuie să mergem la război, dar dacă vrem să-L experimentăm pe Cristos ca un țară bună atotinclusivă, vom lupta.

Cu toate acestea, dacă prioritatea noastră este noua noastră soție, via noastră sau afacerea noastră, nu putem merge la război, pentru că inima noastră nu este pe deplin pentru Domnul.

Fie ca noi să avem grijă de Domnul ca fiind prima noastră prioritate, să trăim în duhul contopit cu El și să-i permitem să facă totul, inclusiv să fie victorios pentru noi!

Doamne Isuse, ne luptăm să rămânem în Tine, căci Tu ești totul pentru noi. În noi înșine nu ne place să luptăm și nu suntem luptători, dar suntem una cu Tine, suntem uniți în mod organic cu Tine și luptăm pentru ceea ce Dumnezeu ne-a dat! Aleluia, Dumnezeu ne-a dat deja țara bună, iar noi astăzi putem lupta în Cristos și prin Cristos pentru a lua în stăpânire țara bună! Amin, Doamne, ne dăm Ție să luptăm în război, știind că nu suntem cei care luptăm, ci Dumnezeu merge împreună cu noi și luptă pentru noi! Credem că Domnul ne-a rânduit să luptăm și că El va lupta pentru noi; pur și simplu luăm cuvântul Tău și îl ascultăm, știind că Tu ne-ai dat țara și Cristos a obținut victoria! Aleluia!

Să-L cunoaștem mai bine pe Dumnezeu, știind ce fel de persoană ar trebui să fim și pe ce cale să umblăm

Dacă studiem amănunțit aceste lucruri, Îl vom cunoaște mai bine pe Dumnezeu și vom ști, de asemenea, ce fel de persoană ar trebui să fim, ce fel de ființă ar trebui să avem și pe ce cale ar trebui să umblăm (Deut. 4:20, 40).

Acest tip de experiență descrisă mai sus ne permite să știm cine este Dumnezeu, care sunt atributele Sale și ce fel de persoană trebuie să fim pentru a intra în țara bună.

Ne dăm seama că acest lucru este condițional – nu este obligatoriu.

Suntem sub guvernarea lui Dumnezeu, dar nu suntem obligați să intrăm în țara bună; dacă totuși vrem să intrăm, trebuie să fim cei care Îl iubim, să ne temem de El cu dragoste plină de venerație și să avem încredere în El.

Trebuie să privim dincolo de aparentele discrepanțe din viața noastră de zi cu zi și să vedem în spatele acelor lucruri – să vedem grija Sa iubitoare în a aranja aceste lucruri pentru a-L cunoaște mai bine.

Fie ca să nu-L pierdem din vedere, ci să ne ținem de El în unirea noastră organică cu El, chiar și atunci când nu are sens să facem asta!

Dacă studiem cu rugăciune aceste lucruri și luptăm să rămânem în El, vom ști ce fel de ființă ar trebui să avem, ce fel de persoană ar trebui să fim și pe ce cale ar trebui să umblăm.

Ar trebui să umblăm înaintea lui Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu în conformitate cu ceea ce este Dumnezeu (Deut. 8:6).

Deoarece avem viața lui Dumnezeu, ar trebui să învățăm de la El să fim la fel ca El; pentru a face toate lucrurile pe care le cere Dumnezeu, avem nevoie de viața divină, de viața care lucrează cu Dumnezeu pentru poporul Său (Ioan 3:15; 1 Ioan 5:11-13; 2 Pet. 1:4; Mat. 5:48).

Putem îndeplini toate cerințele Domnului doar prin viața lui Dumnezeu, viața eternă divină, care este Dumnezeul Triunic întrupat în Cristos (Ioan 14:6; 1 Ioan 5:11), care este realizat ca Duh dătător de viață (Ioan 14:16-20; 1 Cor. 15:45).

Amin, fie ca noi să fim cei care suntem calificați de Domnul pentru a moșteni țara bună!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Taking Christ as our Way to Live Him and Fighting to Remain in Christ and Enjoy Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 5 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Când ne temem de Dumnezeul cel viu, vom umbla pe căile Sale de a-L trăi pe Dumnezeu și de a-L exprima pe Dumnezeu

29/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Lipsa temerii de Dumnezeu este îngrozitoare – este sursa multelor feluri de nelegiuire; trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeul cel viu și să ne dăm seama că El nu se lasă batjocorit, ci mai degrabă El vede totul și judecă totul manifestând totul.

Pe de o parte, trebuie să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima și sufletul și puterea noastră, iar pe de altă parte, trebuie să ne temem de El.

În această lume de azi în care există un spirit predominant de răzvrătire care operează în toți oamenii, trebuie să luăm conducerea pentru a ne supune autorității lui Dumnezeu și a fi plini de o teamă potrivită față de Dumnezeu.

Dacă ne dăm seama că Dumnezeu a așezat țara bună înaintea noastră, că El și-a pus ochii asupra noastră că vom avea și vom moșteni pământul bun, atunci nu vom fi indiferenți, ci Îl vom iubi pe Dumnezeu și ne vom teme de Dumnezeu, astfel încât să putem fi calificați să savurăm țara bună.

Fie ca noi să nu fim doar cei care Îl iubim, ci și să-L contactăm într-un mod venerație în dragostea noastră pentru El.

Fie ca Domnul să ne umple cu o teamă potrivită de Dumnezeu, realizând că frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii și, în calitate de credincioși în Cristos, trebuie să ne temem de El și să fim plini de venerație de El.

Dumnezeu este în control; El este atotputernic; El este suveran; El este pe tron; iar noi, ca poporul Său, Îl iubim și avem o teamă sănătoasă față de El, nu suntem neglijenți, ci mai degrabă ne lucrăm propria noastră mântuire în frică și tremur, pentru că Dumnezeu este cel care operează în noi.

Pe măsură ce ne temem de Dumnezeu, dorim să fim despărțiți, sfințiți pentru El ca popor sfânt și vrem să fim infuzați cu elementul Său sfânt pentru a fi la fel de sfinți ca El.

Deoarece Dumnezeu este sever față de cei care sunt răzvrătiți, în special față de cei din poporul Său care sunt răzvrătiți, trebuie să ne temem de El.

Aceasta nu înseamnă că ar trebui să ne fie frică de El, ci că ar trebui să fim plini de o teamă sănătoasă față de El, realizând că El îi disciplinează pe cei pe care îi iubește și că este drept și sfânt.

Cu toții vom eșua și Domnul va expune orice răzvrătire în noi, dar trebuie să ne supunem lui Dumnezeu și să fim plini de o teamă corespunzătoare față de El. Dragostea noastră pentru Dumnezeu trebuie să fie echilibrată de frica noastră pentru El.

Să-L cunoaștem și să ne temem de Dumnezeul cel viu care judecă toate lucrurile manifestând toate lucrurile

Oricine practică păcatul practică și nelegiuirea, iar păcatul este nelegiuire (1 Ioan 3:4).

Omul neagă astăzi stăpânirea lui Dumnezeu asupra omului și vrea să iasă de sub principiul stăpânirii lui Dumnezeu asupra omului; nelegiuirea este păcat, iar păcatul este nelegiuirea.

Lipsa de temere de Dumnezeu este un lucru îngrozitor, căci este sursa de tot felul de nelegiuiri.

Cu toții trebuie să învățăm să ne temem de Dumnezeul cel viu; nu ar trebui să fim neglijenți, pentru că Dumnezeu nu se lasă batjocorit: ceea ce semănăm, aceea vom și recolta (Gal. 6:7).

Pentru a ne împărtăși din sfinția Sa, Dumnezeu ne disciplinează; El ne iubește, așa că El ne disciplinează și El pedepsește pe fiecare fiu pe care îl primește (Evrei 12:6).

Judecata Sa începe de la casa Sa (1 Pet. 4:17), deci trebuie să ne temem de Dumnezeu.

După cum a spus Pavel, este un lucru înfricoșător să cădem în mâinile Dumnezeului viu (Evrei 10:31), iar Dumnezeul nostru este un foc mistuitor (12:29).

El vede ce facem; El aude lucrurile pe care le spunem; și El știe inima noastră și ce gândim. Este un lucru înfricoșător ca noi să cădem în mâinile Dumnezeului viu; trebuie să învățăm să ne temem de El.

Dumnezeu ne cercetează intențiile, gândurile, emoțiile noastre și tot ceea ce există în ființa noastră interioară; nimic nu poate fi ascuns sau acoperit înaintea Lui.

Pe măsură ce gândim lucrurile, facem lucrurile și spunem lucrurile, trebuie să fim plini de o teamă sănătoasă de Dumnezeu, cunoscându-L pe și temându-ne de Dumnezeul cel viu care judecă toate lucrurile.

El ne judecă starea și ne manifestă situația; judecata Sa este pentru a manifesta toate lucrurile (1 Corinteni 3:13; Efeseni 5:13; 1 Tim. 5:24).

Dumnezeu manifestează toate lucrurile; acest lucru dovedește că El este un Dumnezeu viu și El nu trece nimic cu vederea. Dacă dorim să facem un spectacol și să manifestăm că suntem o persoană care se teme de Dumnezeu, Dumnezeu va manifesta în cele din urmă toate lucrurile.

În Gen. 39-41 vedem cum Iosif a fost manifestat de Dumnezeu ca fiind un om care se teme de Dumnezeu și a fost întronat; deși a fost pus în închisoare și a fost limitat până la cel mai înalt grad, ceea ce el era a ieșit la iveală și Dumnezeu l-a manifestat și l-a adus la tron.

Dacă pur și simplu dorim să facem un spectacol al dragostei noastre pentru Dumnezeu, într-o zi vom fi expuși, iar ceea ce este în noi se va manifesta.

Intenția noastră de a face un spectacol al credinței noastre înaintea oamenilor va fi expusă, iar Dumnezeu va manifesta dacă greșim sau avem dreptate.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu viu; El nu este nepăsător, ci El este Suveranul universului, El are autoritate asupra tuturor lucrurilor și nu trece cu vederea nimic.

Dumnezeul nostru este atât măreț cât și delicat, fin; trebuie să ne temem de El și să avem încredere în El ca fiind Dumnezeul cel viu.

El vrea să ne facă părtași naturii Sale, părtași la sfințenia Sa, pentru ca El să Se manifeste în noi și prin noi ca sfințenie, dreptate, lumină și dragoste.

Dumnezeul viu pe care Îl slujim nu este batjocorit.

Istoria bisericii dovedește că un creștin care nu se teme de Dumnezeu nu va avea un sfârșit bun; un astfel de creștin va avea un sfârșit mizerabil. Cu toții cunoaștem câteva exemple ale celor care nu s-au temut de Dumnezeu și au făcut totuși multe lucruri în numele lui Dumnezeu, iar sfârșitul lor a fost mizerabil.

Faptul dacă un credincios se teme sau nu de Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu va fi manifestat de către Dumnezeu.

Zi de zi trebuie să ne gândim în mod serios înaintea Domnului, Doamne, am rostit oare un cuvânt ușuratic? Am interacționat întâmplător și în mod neglijent cu cineva? Am spus un cuvânt jignitor? Și mai mult, Doamne, a existat astăzi un timp în care m-am trăit pe mine însumi și nu Te-am atins?

Doamne Isuse, izbăvește-ne de lipsa de a se teme de Dumnezeu, care este sursa tuturor felurilor de nelegiuire. Fie ca să considerăm că este un lucru înfricoșător să cădem în mâinile Dumnezeului viu, realizând că Dumnezeul nostru este un foc mistuitor. Mulțumim Doamne că ne iubești și ne disciplinezi. Își mulțumim că ne judeci în această epocă, pentru ca ceea ce este în noi să se manifeste. Doamne, avem încredere în Tine și ne temem de Tine. Umple-ne cu dragoste pentru Tine și cu o teamă sănătoasă pentru Dumnezeu, realizând că nu putem fi nepăsători sau ușuratici în viața noastră de zi cu zi. Mântuiește-ne de la a trăi pe noi înșine și nu pe Tine!

Când ne temem de Dumnezeu, vom umbla pe căile Sale pentru a-L trăi pe Dumnezeu, a-L exprima pe Dumnezeu și a-L mări pe Dumnezeu

Copiii lui Israel nu numai trebuiau să păzească poruncile lui Dumnezeu, ci și să umble pe căile Lui (Deut. 8:6; 10:12-21).

Trebuie să-L iubim pe Domnul și să păzim cuvântul Său; dragostea noastră trebuie să fie completată și consolidată de frica noastră față de El într-o reverență plină de venerație.

Atunci vom fi cei care nu numai că cunoaștem lucrurile pe care le face Dumnezeu, adică nu numai că Îl cunoaștem pe Dumnezeu prin lucrările Sale, ci Îl vom cunoaște prin căile Sale.

Întregul nostru viitor spiritual depinde de faptul dacă Îl cunoaștem sau nu pe Domnul după căile Sale. Când ne temem de Dumnezeu, vom merge pe căile lui Dumnezeu (Deut. 8:6; Exo 33:13).

Trebuie ca nu doar să-L iubim pe Domnul și să ne temem de El, ci și să umblăm pe căile Sale; Dumnezeu face cunoscut faptele Sale de toți oamenii și tot poporul Său poate vedea faptele Sale, dar numai cei care îl cunosc pe Dumnezeu în mod intim pot cunoaște căile Sale.

Fie ca să ne rugăm la fel ca Moise, ca să-L cunoaștem pe Dumnezeu și căile Sale, ca să-L cunoaștem. Căile lui Dumnezeu sunt de fapt ceea ce este Dumnezeu (Psa. 103:7).

Dumnezeu a făcut de cunoscut căile Sale lui Moise și faptele Sale copiilor lui Israel; Moise L-a cunoscut pe Dumnezeu în modul cel mai profund, conform ființei Sale intrinseci, în căile Sale.

Orice este Dumnezeu, este o cale spre noi; de exemplu, Dumnezeu este dragoste, iar dragostea este o cale pe care să umblăm (Rom. 8:4; Gal. 5:25; 1 Ioan 4:8, 16).

Cunoașterea lui Dumnezeu în căile Sale este ceva subiectiv; trebuie să-L cunoaștem în căile Sale, crezând în El, ținându-ne de El în uniunea noastră organică cu El.

Apoi, în timp ce facem acest lucru, persoana noastră se contopește cu El, atributele Sale se contopesc cu ale noastre și avem atribute comune, o ființă contopită și cunoaștem prin atributele Sale ceea ce intenționează, ce ar trăi.

Apoi, pe măsură ce trăim acel lucru, Îl cunoaștem conform căilor Sale de dragoste, onestitate, dreptate, sfințenie, pace și bucurie. Le cunoaștem prin unirea noastră cu El, cunoscându-L în mod intrinsec.

Prin urmare, ca noi să umblăm pe căile lui Dumnezeu înseamnă să-L trăim pe Dumnezeu, să-L exprimăm pe Dumnezeu, să-L manifestăm pe Dumnezeu și să-L mărim pe Dumnezeu (Rom. 2:4; 11:22; Tit 3:4-5; Fil. 1:20-21).

Cum Îi cunoaștem căile, Îl trăim, Îl manifestăm și Îl exprimăm? Este prin a fi în cuvântul Său, prin a fi infuzat cu El prin cuvântul Său viu.

Prin Biblie și prin duhul nostru contopit, ajungem la Cristos ca cuvânt care a fost suflat de Dumnezeu și, ca atare, putem să-L avem ca Acela care manifestă căile Sale și Îl cunoaștem în căile Sale.

Când ne temem de Dumnezeu, vom merge pe căile Sale; căile lui Dumnezeu sunt ceea ce Dumnezeu este – El este dragoste, Îl iubește pe străin și îi dă mâncare și îmbrăcăminte, așa că ar trebui să umblăm pe calea lui Dumnezeu. Dumnezeu este sfânt, iar sfințenia Sa este o altă cale pentru umblarea noastră.

El se uită la fața omului și nu ia mită; ar trebui să luăm acest lucru ca fiind o cale, ca să nu privim la fața oamenilor și să nu primim mită.

Dumnezeu execută dreptate pentru orfan și pentru văduvă și ar trebui să mergem pe calea dreptății Sale. Trebuie să învățăm căile lui Dumnezeu – ce este Dumnezeu și cum acționează și se comportă El (Exod 33:13).

Doamne Isuse, fă-ne cei care se tem de Dumnezeu și umblăm pe căile lui Dumnezeu. Fie ca noi să cunoaștem nu numai lucrările Tale, ci și căile Tale și să-L cunoaștem pe Dumnezeu în căile Sale. Doamne Isuse, este dorința noastră să Te cunoaștem nu numai în ceea ce faci, ci și în ceea ce ești! Vrem să umblăm în căile lui Dumnezeu pentru ca noi să-L trăim pe Dumnezeu, să-L exprimăm pe Dumnezeu, să-L manifestăm pe Dumnezeu și să-L mărim pe Dumnezeu! Vrem să Te respirăm prin cuvântul Tău, inhalând ceea ce ești în cuvântul Tău ca Tu să-Ți infuzezi ființa, căile Tale și tot ceea ce ești întru noi ca noi să umblăm pe căile lui Dumnezeu pe măsură ce Îl iubim pe Dumnezeu și ne temem de Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, When we Fear the Living God, we will Walk in His Ways to Live God and Express God, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 5 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Trebuie să Îl iubim pe Dumnezeu cu întreaga noastră ființă și să ne temem de Dumnezeu pentru a fi sfințiți către El

26/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Pentru a fi persoanele care se îngrijesc de ceea ce Dumnezeu Se îngrijește în unirea noastră organică cu El, trebuie să-L iubim pe Dumnezeu și să ne temem de Dumnezeu, iubindu-L pe Dumnezeu cu toată ființa noastră și având o teamă corespunzătoare de Dumnezeu. Amin!

Pentru noi este crucial să ne dăm seama că Dumnezeu vrea să trăim, să acționăm, să ne comportăm, să lucrăm și să avem ființa noastră în Cristos, prin Cristos, cu Cristos și în unitatea cu Cristos.

Pavel a trăit în realitatea țării bune și a mărturisit că a fost crucificat împreună cu Cristos și că viața pe care a trăit-o a fost în unirea organică cu Cristos, care l-a iubit și S-a dat pe Sine pentru El.

Trebuie să ne dăm seama că am fost crucificați împreună cu Cristos, am murit în El și împreună cu El, iar viața pe care o trăim acum este în învierea Sa, fiind uniți organic cu El pentru a trăi una cu El și în El.

Țara bună – Cristosul atotinclusiv ca Duh dătător de viață pentru a fi rezerva noastră abundentă – poate fi moștenirea și savurarea noastră doar atunci când rămânem în Domnul, când rămânem în unirea organică cu Domnul.

Când trăim și rămânem în duhul nostru contopit, Îl savurăm pe Cristos ca țara bună; când trăim în contact cu Domnul în duhul contopit, Îl savurăm pe El ca porțiune din țara bună.

Dar când nu trăim în contactul viu cu Domnul, când ignorăm țara bună și nu ne pasă de savurarea Domnului, aceasta este o victorie a inamicului și o durere de inimă pentru Domnul, Cel care ne iubește și care și-a pus afecțiunea Sa asupra noastră.

Domnul încă așteaptă ca toți credincioșii Săi să renunțe la toți idolii, la toate lucrurile care Îl înlocuiesc în viața lor și să se întoarcă către El, să fie atrași de iubirea Sa și să-L iubească pe Dumnezeu și să se teamă de Dumnezeu.

Amin, fie să învățăm cu toții să nu ne încredem în noi înșine, ci să luăm dorința lui Dumnezeu ca dorință a noastră și, de asemenea, să-L luăm pe Cristos ca viață și ca trăire a noastră. În acest fel putem îndeplini cerințele lui Dumnezeu și putem intra în țara bună pentru a savura bogățiile ei.

Trebuie să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima, sufletul și puterea noastră – cu întreaga noastră ființă!

În Deut. 6:5 și 10:12 Moise i-a cerut poporului Israel să-L iubească pe Dumnezeu. Trebuie să-L iubim pe Dumnezeu, să ne temem de El și să fixăm întreaga noastră ființă asupra El; trebuie să-L iubim pe Domnul cu toată inima, sufletul, mintea, puterea și să ne fixăm întreaga ființă pe El.

Acest cuvânt „dragoste” implică afecțiune, care este ceva foarte tandru.

Pe de o parte, Dumnezeu are un sistem de guvernare care să ne disciplineze și să ne păstreze, dar acest sistem este pentru ca noi să vedem dragostea Sa față de noi și să-L iubim înapoi.

El vrea ca noi să putem intra în părțile tandre ale lui Cristos și să simțim cât de mult Îi pasă lui Dumnezeu de noi și cât de profund este El preocupat de noi.

Când realizăm dragostea lui Dumnezeu față de noi și suntem atrași de ea, suntem captivați de iubirea Sa; dragostea Sa ne constrânge ca un val puternic, ca un tsunami care ne împinge înainte (2 Cor. 5:14).

Iubirea Sa este irezistibilă; când realizăm dragostea Lui pentru noi, Îl iubim pe Dumnezeu în același mod.

Dumnezeu Însuși a dat un exemplu de iubire, punându-Și afecțiunea Sa asupra noastră, poporul Său (Deut. 10:15); acum Îl iubim pentru că El ni S-a prezentat ca dragoste.

Esența interioară și substanța lui Dumnezeu este dragostea, iar întreaga Sa ființă de-a lungul eternității se bazează pe iubirea Lui de Soț pentru noi.

Când realizăm acea dragoste, credem în El, simțim dragostea Lui și Îl iubim cu această dragoste. Ar trebui să-L iubim pe Dumnezeu, punându-ne afecțiunea asupra Sa, ca răspuns la fixarea afecțiunii Sale asupra noastră.

Dragostea lui Dumnezeu din 1 Ioan 2:5 denotă dragostea noastră față de Dumnezeu, care este generată de dragostea Lui din noi.

Dumnezeu ne-a iubit mai întâi prin faptul că El ne-a infuzat cu dragostea Sa și a generat în noi dragostea cu care Îl iubim pe El și pe frați (1 Ioan 4:19-21).

Acest lucru ar trebui să ne determine să-L iubim pe Dumnezeu; toată duritatea noastră se topește pe măsură ce vedem dragostea Lui și Îl iubim pe Dumnezeu și îi iubim pe frați. Iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi; din cauza dragostei Sale pentru noi, îi iubim și pe frați.

În Deut. 10:12 Moise a vorbit despre a-L iubi pe Dumnezeu din toată inima și din tot sufletul nostru, iar în 6:5 ne-a poruncit să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima, sufletul și puterea noastră (care este puterea noastră fizică).

Trebuie să-L iubim pe Dumnezeu cu întreaga noastră ființă, adică să-L iubim pe Dumnezeu din inima noastră, prin sufletul, mintea noastră, către trupul nostru (Marcu 12:30).

Aceasta înseamnă că dragostea lui Dumnezeu a fost vărsată în inima noastră pentru a satura inima noastră, întregul nostru suflet și chiar trupul nostru; din duhul nostru, din inima noastră pe care Îl iubim, sufletul nostru este umplut cu El ca iubire și chiar trupul exprimă iubirea.

Putem fi astfel de persoane care Îl reprezintă pe Dumnezeu și Îl exprimă în dragostea Sa; aceasta ne echipează să intrăm în țara bună potrivindu-ne cu dragostea Lui.

A iubi pe Dumnezeu (1 Corinteni 2:9) înseamnă să ne fixăm întreaga ființă – duh, suflet și trup, cu inima, sufletul, mintea și puterea (Marcu 12:30) – absolut pe El.

Aceasta înseamnă să lăsăm ca întreaga noastră ființă să fie ocupată de El și pierdută în El, astfel încât El să devină totul pentru noi și să fim una cu El practic în viața noastră de zi cu zi.

Dacă Îl iubim cu adevărat pe Dumnezeu și suntem dispuși să ne fixăm ființa pe El, toate luptele noastre s-au încheiat, suntem schimbați și devenim o persoană diferită – una care simte că întregul univers este nou și vedem lucruri pe care niciun ochi nu le are văzut, auzim lucruri pe care nu le-a auzit nicio ureche și realizăm lucruri pe care altfel nimeni nu le poate înțelege.

Pentru că ne fixăm afecțiunea asupra lui Dumnezeu și Îl iubim pe Dumnezeu ca răspuns la fixarea afecțiunii Sale asupra noastră și la dragostea Sa, suntem un singur duh cu El, o singură persoană cu El și Îl savurăm ca țara bună.

Când Îl iubim pe Dumnezeu, toată lumea și totul este diferit și totul este în El; trăim în unirea organică cu Domnul, ne dăm seama că El ne-a iubit, așa că Îl iubim și, pe măsură ce Îl iubim în unirea noastră cu El, intrăm în El ca țara bună și vedem universul nou umplut cu Sine Însuși și tot ceea ce El a pregătit celor care Îl iubesc.

Fie ca noi să fim asemenea persoane; fie ca noi să fim cei care răspundem iubirii Domnului, să ne oferim de bunăvoie Lui ca să-L iubim, să ne fixăm afecțiunea asupra Lui și să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima, sufletul și tăria noastră, chiar și cu întreaga noastră ființă, pentru a putea intra în deplina savurare a țării bune!

Doamne Isuse, Te iubim pentru că ne-ai iubit mai întâi. Tu ți-ai fixat afecțiunea Ta asupra noastră și ne iubești până la cel mai înalt grad; pur și simplu Îți răspundem în dragoste. Doamne, ne fixăm afecțiunea pe Tine; Te iubim pentru că Tu ne-ai iubit mai întâi și pentru că ne-ai infuzat cu dragostea Ta și ai generat în noi dragostea cu care Te iubim pe tine și pe frați! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai poruncit să Te iubim din toată inima, sufletul și puterea noastră; Te iubim cu întreaga noastră ființă ca răspuns la iubirea Ta și în unirea organică cu Tine! Doamne Isuse, Te iubim!

Cu toții ar trebui să ne temem de Dumnezeu și să avem o frică adecvată de Dumnezeu pentru a fi sfințit către El ca popor sfânt

În Deut. 14:23 și 31:13 Moise a poruncit poporului Israel să se teamă de Dumnezeu.

A te teme de Dumnezeu nu înseamnă să-ți fie frică de Dumnezeu într-un mod negativ, ci să ai un sentiment de venerație și reverență, dorind să ne prosternăm, să ne înclinăm ființa și să realizăm maiestatea Sa, realizând tot ceea ce El este pentru noi nu numai ca Tatăl nostru în har ci și ca Dumnezeul nostru.

Astăzi, însă, mulți oameni – în special cei tineri – nu se tem de nimic și mai ales de Dumnezeu; ei resping orice autoritate pe care Dumnezeu i-a pus asupra lor și sunt într-o rebeliune deschisă împotriva lui Dumnezeu și a rânduielii Sale.

Cu toții ar trebui să recunoaștem că, potrivit rânduielii lui Dumnezeu, El a pus autorități asupra noastră în familie, în societate și în biserică; în tot ceea ce facem, spunem și gândim, ar trebui să ne temem de Dumnezeu.

Dumnezeu ne observă; El știe unde suntem și ce facem și, în cele din urmă, vom culege o recoltă din ceea ce semănăm și vom mânca fructul acestei recolte.

Aceasta lucru nu ar trebui să ne amenințe sau să ne facă să ne fie frică de Dumnezeu, ci să ne facă să ne temem de Dumnezeu și să mergem pe căile Lui.

Poate că nu ne place să auzim despre frica de Dumnezeu, dar trebuie să știm că Dumnezeul nostru este Dumnezeu și trebuie să ne temem de Dumnezeu, având o reverență plină de venerație pentru El, nedorind să-L dezamăgim sau să-L contrazicem, nedorind să Îl mâhnim.

Aceasta înseamnă că, la fel cum Lui îi pasă de noi, la fel ne pasă și nouă de El și, deoarece știm că unele lucruri Îl vor răni, nu le vom face.

El a pregătit țara bună pentru noi, dar s-ar putea să întârziem intrarea noastră în țara bună, s-ar putea să fim nepăsători și să nu ascultăm cuvântul Lui.

Fie ca noi nu doar umai să-L iubim, ci și să ne și temem de El, având o teamă corespunzătoare de Dumnezeu (Prov. 1:7; 9:10; 1 Pet. 1:17; 2:17; 3:2, 16; 2 Cor. 7:1).

Teama de Dumnezeu este începutul cunoașterii și înțelepciunii; trebuie să ne temem de Dumnezeu. Aceasta este o frică sfântă, o precauție serioasă care ne conduce să ne comportăm în mod sfințit (Fil. 2:12).

Când ne temem de Dumnezeu, ne lucrăm propria mântuire cu frică și tremur, comportându-ne într-o manieră sfântă în toată viața noastră.

Ar trebui să ne temem de Dumnezeu și să vrem să fim separați, sfințiți către El ca popor sfânt (Efeseni 1:4; 5:27; Col. 1:22; 1 Tes. 5:23; 1 Pet. 1:16).

Suntem părtași la sfințenia Sa; am primit natura Sa sfântă divină, Îi permitem ca fiind Cel Sfânt să ne satureze și să ne facă la fel ca El, și în acest fel Îl experimentăm ca țara bună.

Pentru a avea o astfel de experiență, trebuie să fim o persoană potrivită, cei care au o viață separată către El, sfințiți în El, având întreaga noastră ființă saturată cu El.

A te teme de Dumnezeu înseamnă a te supune autorității Sale; toată autoritatea din ceruri și de pe pământ i-a fost dată (Mat. 28:18) și trebuie să ne smerim înaintea Sa.

Pentru că Dumnezeu este sever față de cei care se răzvrătesc, trebuie să ne temem de El (Num. 12:1-12; 16:1-35). În Numeri 12 vedem că doi din cei mai apropiați de Moise, Miriam și Aaron, s-au revoltat împotriva lui Iehova și a lui Moise, autoritatea sa delegată, iar ei au fost sever disciplinați de Dumnezeu.

Indiferent de cine suntem, nu vom reuși în această privință, de aceea trebuie să credem în Cristos, să rămânem în unirea noastră organică cu El și să cerem să fim protejați de a fi răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu, având o frică sănătoasă de Dumnezeu.

Dacă nu avem o reverență plină de înfricoșare față de Dumnezeu, luăm o poziție periculoasă în fața lui Dumnezeu, pentru că El este sever față de cei răzvrătiți; deci trebuie să ne temem de Dumnezeu.

Doamne Isuse, dă-ne o frică adecvată și sănătoasă de Dumnezeu, pentru ca noi să fim păstrați în savurarea țării bune și să nu fim disciplinați ca fiind cei răzvrătiți. Fie ca noi să fim plini de o frică sfântă, de o precauție sănătoasă și serioasă, care ne conduce să ne comportăm în mod sfânt. Amin, Doamne Isuse, vrem să fim plini de venerație față de Tine și dorim să fim despărțiți, sfințiți Ție ca poporul Tău sfânt. Ne supunem autorității Tale și refuzăm să fim rebeli, căci Tu ești sever față de cei care se răzvrătesc. O, Doamne, vrem să fim cei care Te iubesc și se tem de Tine, pentru a fi păstrați în savurarea lui Cristos ca țara bună!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We need to Love God with our whole Being and Fear God to be Sanctified unto Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 5 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Nu ne încredem în noi înșine ci-L luăm pe Cristos ca viață și rezervă de viață pentru a-L exprima pe Cristos

24/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În economia Sa, Dumnezeu a planificat să facem tot ceea ce Dumnezeu cere de la noi, dar pentru aceasta avem nevoie de o altă viață – viața divină și trebuie să trăim prin viața divină a lui Dumnezeu, luându-L pe Cristos ca viață și rezerva de viață.

Pentru a moșteni țara bună promisă de Dumnezeu poporului Său – Cristosul atotinclusiv – trebuie să fim un anumit fel de persoană, o persoană care să se potrivească cu Dumnezeu în ceea ce este El.

Nu-L putem savura pe Dumnezeu dacă nu ne potrivim cu El; nu putem intra în posesia Cristosului atotinclusiv dacă noi, ca moștenitori, nu suntem în acord cu Dătătorul moștenirii.

Cum putem fi noi cei calificați să moștenim țara bună? Ne putem îmbunătăți pe noi înșine sau ne putem perfecționa pentru a deveni mai în conformitate cu standardul lui Dumnezeu?

Singurul mod în care putem face acest lucru este venind la Dumnezeu și având pe El introdus în noi; numai atunci când Dumnezeu cu elementul Său este introdus în ființa noastră, putem fi la fel ca El.

Dumnezeu este sfânt; noi suntem poporul sfânt al Dumnezeului nostru sfânt și, pentru a deveni la fel de sfinți precum El este sfânt, trebuie să fim infuzați cu elementul lui Dumnezeu și să fim separați de Dumnezeu pentru a fi la fel de sfinți precum este Dumnezeu.

A fi sfințit nu este doar a fi separat, ci și a fi saturat de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este sfânt, iar atunci când El Se introduce pe Sine însuși întru noi, noi devenim sfinți, întrucât El este sfânt!

Cei care sunt calificați să moștenească țara bună cunosc atât inima lui Dumnezeu, cât și guvernarea Sa; ei cunosc atât sistemul de har și dragoste al lui Dumnezeu, cât și sistemul Să de guvernare și de stăpânire.

Cristos este Cel care poate fi o astfel de persoană, și prin El și în El și noi putem fi astfel de oameni.

Cristos ne face să fim cei care Îl iubim pe Dumnezeu, avem încredere în Dumnezeu, ne temem de Dumnezeu, ne supunem conducerii lui Dumnezeu, ne gândim la sentimentele tandre ale lui Dumnezeu și trăim în prezența lui Dumnezeu.

Dumnezeu vrea să ne aducă pe noi, poporul Său, în savurarea deplină a Cristosului atotinclusiv, dar trebuie să fim un anumit fel de persoană pentru a intra în țară și pentru a o poseda.

Fie ca noi să ne întoarcem la Cristos, să fim una cu Cristos, să trăim în Cristos, să-L trăim pe Cristos, să-L luăm pe Cristos ca viața noastră și să fim atât de una în mod organic cu Cristos încât El ne va alimenta, ne va susține și ne va califica pentru a moșteni țara.

Cristos este Cel care ne face să fim cei care Îl iubim pe Dumnezeu, avem încredere în Dumnezeu, ne temem de Dumnezeu, ne supunem conducerii lui Dumnezeu, gândim sentimentele tandre ale lui Dumnezeu și trăim în prezența lui Dumnezeu.

Când suntem una cu Cristos și Îl trăim pe Cristos, când suntem în unirea organică cu El, suntem făcuți cei care pot moșteni țara bună împreună cu toți sfinții.

Să îndeplinim voia lui Dumnezeu și să facem ceea ce Dumnezeu dorește prin Domnul și prin viața Sa

Pentru a fi calificați pentru a intra în țara bună și a o lua în stăpânire, trebuie să fim un anumit fel de persoană; există multe reguli, statute, porunci și legi care trebuie îndeplinite.

Domnul cere multe lucruri de la noi; El ne cere să facem multe lucruri pentru a-I face pe plac și pentru a fi calificați să fim în prezența Sa, dar El nu intenționează să facem aceste lucruri de unul singur.

Este o insultă la adresa lui Dumnezeu ca noi să încercăm să păzim porunca Sa în noi înșine și prin propria noastră energie.

Da, El are multe lucruri pe care El vrea să le îndeplinim și, da, El știe că nu putem îndeplini aceste lucruri, pentru că în noi înșine nu avem puterea sau abilitatea și nu avem dorința de a le face lucruri.

Dumnezeu nu ne cere niciodată să facem lucruri pentru El în noi înșine; El vrea să facem lucrurile prin El și în El, chiar prin viața Sa care este în noi.

Trebuie să învățăm să avem credință în Dumnezeu și să avem încredere în Dumnezeu, iar El va face totul în noi și pentru noi. Pur și simplu trebuie să cooperăm cu lucrarea Sa; El operează, iar noi cooperăm.

Deci trebuie să ne îndreptăm către El din nou și din nou, mai ales când vedem că suntem pe cale să intrăm în țara bună și ne dăm seama că în noi înșine nu o putem face și avem nevoie de El pentru a face asta în noi!

Dacă cooperăm cu Domnul, El va putea face ceea ce noi nu putem face. În noi înșine și prin noi înșine nu putem face nimic pentru Dumnezeu; nu avem abilitatea, puterea sau disponibilitatea.

Chiar mai mult, ne este imposibil să-L satisfacem pe Dumnezeu sau să facem lucrurile conform standardului Său; cu toate acestea, ceea ce este imposibil la oameni este posibil la Dumnezeu!

Ceea ce este plăcut înaintea lui Dumnezeu este să facem lucruri pentru El, dar nu de noi înșine, ci prin El.

Carnea noastră nu-I poate face plăcere lui Dumnezeu, oricât de greu ar încerca; în viziunea lui Dumnezeu, în ciuda apariției frumoase a eforturilor noastre de a-L face pe plac și de a face voia Sa, un astfel de lucru este abominabil și rău.

Este ca și cum Cain a încercat să-I placă lui Dumnezeu nu oferind o jertfă cu vărsarea sângelui, ci aducându-I rodul muncii sale, rodul pământului; acest lucru nu a fost acceptat de Dumnezeu.

Pentru ca noi să-L mulțumim pe Dumnezeu avem nevoie de o altă viață – viața divină! Trebuie să ne renaștem cu viața divină; trebuie să fim regenerați cu viața divină și trebuie să trăim prin viața divină.

Cu viața noastră umană – oricât de înaltă și bună ar fi – nu putem să-I facem plăcere lui Dumnezeu; dar dacă trăim prin viața divină în viața noastră umană, avem capacitatea de a împlini voia lui Dumnezeu, putem asculta poruncile Lui și putem să-I fim plăcuți Lui.

Chiar dacă mintea noastră este clară, dragostea noastră este echilibrată, iar voința noastră este puternică, încă nu avem capacitatea de a păstra poruncile lui Dumnezeu sau de a face voia Lui.

Cum putem noi ca ființe umane să-L exprimăm pe Dumnezeu? Așa după cum un câine nu poate exprima o pasăre decât dacă are viața păsării și trăiește prin viața păsării, tot așa și noi nu putem să-L exprimăm pe Dumnezeu decât dacă avem viața lui Dumnezeu și trăim prin viața divină.

Trebuie să avem această realizare că nu putem în noi înșine să îndeplinim poruncile lui Dumnezeu, nu putem să-L mulțumim pe Dumnezeu și nu putem îndeplini cerințele Sale; avem nevoie de o altă viață, trebuie să trăim prin viața divină și avem nevoie ca Cristos să trăiască în noi.

Doamne Isuse, izbăvește-ne de la a încerca să-Ți facem plăcere prin eforturile noastre. Salvează-ne de la a încerca să păstrăm poruncile Tale prin propria noastră energie. Ne întoarcem către Tine, Doamne și Te luăm ca viață și persoană. Avem încredere în Tine și avem credință în Tine; doar vrem să cooperăm cu Tine, în timp ce Tu lucrezi în noi. Fă ceea ce vrei să faci în noi, Doamne, și câștigă ceea ce Tu urmărești în noi. Vrem să-Ți fim plăcuți; vrem să îndeplinim cerințele Tale, așa că venim la Tine, Te luăm ca viața noastră și trăim prin Tine!

Nu ne încredem în noi înșine ci Îl luăm pe Cristos ca viață și rezerva de viață pentru a-L exprima pe Cristos

În îndeplinirea cerințelor lui Dumnezeu, nu ar trebui să avem încredere în noi înșine, ci, mai degrabă, ar trebui să învățăm să luăm dorința lui Dumnezeu ca dorință a noastră și să-L luăm ca rezerva vieții și trăirii noastre (Efeseni 4:20-21; Ioan 11:25; 6:57).

Nu ar trebui să ne încredem în noi înșine, pentru că falimentăm din nou și din nou; ar trebui să avem încredere în Domnul, să venim la El în cuvântul Său și să-L lăsăm să ne infuzeze cu El însuși, pentru ca El din noi să îndeplinească cerințele pe care El le are pentru noi.

Aceasta înseamnă că trebuie să trăim printr-o altă viață; trebuie să trăim prin viața divină din duhul nostru. Cu toate acestea, nu suntem foarte obișnuiți să trăim prin viața divină; implicit trăim viața umană și nu avem nevoie de niciun efort pentru a exprima omul natural.

Deci trebuie să venim iarăși la Domnul pentru a-L ruga să ne învețe să trăim prin viața divină. Trebuie să luăm dorința inimii Sale ca dorință a inimii noastre și trebuie să trăim un singur duh cu El.

Pe de o parte, trebuie să vedem că, în cartea Deuteronomului, Dumnezeu este manifestat, noi suntem expuși, iar Cristos este dezvăluit ca viața noastră, rezerva noastră de viață și totul al nostru.

Pe de altă parte, trebuie să punem în practică această cunoaștere, adică să nu mai trăim viața noastră veche, ci să trăim prin viața divină, singura viață care poate îndeplini cerințele lui Dumnezeu.

Aceasta necesită practica noastră zilnică de a ne îndrepta către Domnul și de a trăi un singur duh cu El. Nu este ușor să trăiești printr-o altă viață; este atât de ușor să ne exprimăm și să facem lucruri în noi înșine, dar este destul de imposibil să trăim prin viața divină.

Trebuie să ne dăm seama că am fost altoiți în Cristos și trebuie ca pur și simplu să rămânem în El; El este în noi și noi suntem în El, iar El în noi vrea să trăiască, să fie exprimat și să fie manifestat.

Aceasta este adevărata viața creștină – o viață de exprimare a lui Dumnezeu (și nu de exprimare a noastră) trăind printr-o altă viață, viața divină din duhul nostru.

Așa cum Tatăl cel viu L-a trimis pe Fiul și Fiul trăit datorită Tatălui, așa și noi trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L mânca pe Cristos în cuvântul Său, respirându-L ca fiind cuvântul viu al lui Dumnezeu, pentru ca noi să nu mai trăim prin sau în noi înșine, ci prin Cristos și în Cristos!

Cuvântul lui Dumnezeu în Biblie nu trebuie doar citit, înțeles, recunoscut și agreat de noi; trebuie să-L inspirăm pe Dumnezeu inspirând cuvântul lui Dumnezeu răsuflat în contactul cu El și El va deveni constituția noastră interioară și ne va face să fim calificați să intrăm și să deținem țara bună.

El este Cel calificat; El este țara bună și El este, de asemenea, Cel care ne califică să intrăm în posesia și savurarea țării bune.

Când ne întoarcem spre El, Îl inspirăm rugându-ne peste cuvântul lui Dumnezeu și învățăm să trăim prin viața divină, El în noi ne va aduce în deplina savurare a Sa Însuși ca țară bună. Este bine să-I spunem Domnului în felul următor,

Doamne Isuse, dorim ceea ce Tu dorești. Nu avem încredere în noi înșine, căci în noi înșine nu putem să-Ți fim plăcuți sau să-Ți îndeplinim cerințele. Doamne, Te luăm ca viață și rezerva de viață. Venim la Tine, în cuvântul Tău, pentru a Te inspira și pentru a ne umple de Tine, pentru ca Tu, în noi, să ne aduci în deplina savurare a Cristosului atotinclusiv ca țară bună. Dragă Doamne Isuse, dorim ceea ce Tu dorești, ca noi toți să intrăm în savurarea și posesia țării bune! Amin, Doamne, fă acest lucru în noi! Suntem pe deplin deschiși către Tine și Te luăm ca viața și rezerva noastră de viață azi!