Îl trăim pe Cristos

Să I ne închinăm lui Dumnezeu în veridicitate cu Cristosul care ne-a saturat ființa pentru a fi realitatea noastră

13/09/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Conform Ioan 4:23-24, trebuie să I ne închinăm lui Dumnezeu Tatăl nostru în duh și în veridicitate; a ne închina lui Dumnezeu în veridicitate înseamnă a I ne închina cu Cristosul pe care L-am savurat și experimentat, Cristosul care ne saturează ființa pentru a deveni realitatea noastră personală prin experimentarea și savurarea de către noi a Dumnezeului Triunic ca realitate divină. Amin!

Săptămâna aceasta am savurat faptul de a avea un surplus din produsele țării bune, adică de a avea un surplus din Cristos de adus la adunările bisericii pentru etalarea lui Cristos.

Mai mult decât atât, am savurat faptul de oferi o închinare corporativă lui Dumnezeu Tatăl în duh și în veridicitate.

În ceea ce privește surplusul, așa cum poporul lui Israel a trebuit să pună deoparte o anumită parte din rezultatul ostenelii lor asupra țării bune în scopul de a I se închina lui Dumnezeu, tot așa și noi, ca credincioși, trebuie să avem un surplus de Cristos.

S-ar putea să credem că abia Îl atingem pe Domnul de câteva ori în timpul săptămânii și că abia că avem ceva pentru a continua cu Domnul în viața noastră de zi cu zi, dar trebuie să venim la Domnul și să-I cerem să ne ofere experiențele de care avem nevoie ca să avem acest surplus în experiența noastră.

Trebuie să învățăm să ne ostenim cu credincioșie asupra Cristosului atotinclusiv, astfel încât să putem avea bogățiile lui Cristos ca produs pentru a-L etala pe Cristos în adunările bisericii.

Aceasta este viața creștină potrivită, o viață de osteneală asupra lui Cristos în fiecare zi pentru a obține și a câștiga un surplus bogat din Cristos pe care să îl aducem la adunările bisericii pentru o etalare bogată a lui Cristos.

Când ne întâlnim, nu-l expunem doar pe Cristosul pe care ni l-a dat Dumnezeu, ci și pe Cristosul pe care Lam savurat, Cristosul asupra căruia ne-am ostenit și pe care l-am experimentat.

Aceasta presupune să ne ostenim continuu asupra lui Cristos, astfel încât să avem un surplus bogat din Cristos.

Ori de câte ori ne adunăm, indiferent de ce fel de întâlnire avem, ar trebui să venim cu Cristosul experimentat de noi ca un surplus care trebuie oferit lui Dumnezeu și etalat întregului univers, chiar și vrăjmașului, pentru ca Dumnezeu să obțină închinarea pe care El o dorește, ca Cristos să fie etalat și dușmanul să fie rușinat. Amin!

O astfel de viață de biserică Îl exprimă pe Dumnezeu și Îl manifestă pe Cristos, și există o etalare bogată a lui Cristos în adunările bisericii.

Trebuie să fim foarte mult înaintea Domnului în ceea ce privește osteneala noastră asupra Cristosului atotinclusiv, astfel încât să nu venim cu mâinile goale la adunările bisericii, ci mai degrabă, să avem mâinile pline de Cristos.

Există o luptă cu privire la închinarea autentică a lui Dumnezeu, pentru că Satan vrea să obțină închinare pentru el însuși. Dumnezeu caută închinători, cei care I se închină în duh și veridicitate. Fie ca noi să fim asemenea persoane astăzi!

Să ne închinăm lui Dumnezeu Tatăl nostru în duh și veridicitate, oferindu-I închinarea pe care El o dorește

Ioan 4:23-24 este o porțiune din Scriptură care nu este încă pe deplin împlinită printre noi astăzi; Dumnezeu Tatăl caută încă închinători adevărați, aceia care I se închină în duh și în veridicitate.

Trebuie să I ne închinăm lui Dumnezeu Tatăl nostru în duh și veridicitate.

În primul rând, locul în care I ne închinăm lui Dumnezeu nu este în cutare sau cutare loc, ci în duh; duhul nostru este locul ales de Dumnezeu pentru ca noi să ne închinăm Lui.

Nu ne putem închina lui Dumnezeu pur și simplu gândindu-ne la El sau iubindu-L; ne închinăm Lui exersându-ne duhul și contactându-L în duhul nostru.

Dumnezeu este Duh, iar cei care I se închină trebuie să se închine în duh.

În Vechiul Testament, Dumnezeu cerea poporului Său două lucruri legate de închinarea lor față de El: un loc anume, care era locul ales de El (nu alegerea lor) și cu ofrande speciale, care L-au satisfăcut.

În Noul Testament, locul unic al alegerii lui Dumnezeu este duhul nostru; trebuie să I ne închinăm lui Dumnezeu în duhul nostru.

Ofrandele cu care I ne închinăm lui Dumnezeu sunt Cristos Însuși ca realitate a tuturor ofrandelor.

Cristos a venit să fie ofranda unică, ofranda care înlocuiește toate ofrandele și trebuie să Îl savurăm, să Îl experimentăm și să-L aplicăm ca ofrande în viața noastră creștină de zi cu zi.

Pe măsură ce îl aplicăm pe Cristos ca ofrande, savurându-L ca fiind realitatea tuturor ofrandelor, există o anumită realitate introdusă în noi.

Cristos este realitatea; El este calea, realitatea și viața, iar când El este introdus în noi, El devine realitatea noastră.

Veridicitatea este realitatea divină revelată – Dumnezeul în Triunic distribuit în om în Fiul, Isus Cristos – devenind autenticitatea și sinceritatea noastră, astfel încât să putem trăi o viață care să corespundă cu lumina divină (1 Ioan 1:5) și să I ne închinăm lui Dumnezeu, după cum Dumnezeu caută, conform cu ceea ce este El (2 Ioan 1; 3 Ioan 1).

Dumnezeu îi caută pe cei care I se închină nu numai în duh, ci și în veridicitate.

Ce este veridicitatea? Nu este doar sinceritate; unii credincioși cred că trebuie să fim sinceri în închinarea la Dumnezeu și aceasta este veridicitatea noastră.

Dar sinceritatea este mult mai mult decât atât. Când savurăm realitatea divină, când Îl savurăm pe Cristos ca realitate divină, avem veridicitate umană, sinceritate și autenticitate (Ioan 4:23-24; 1 Ioan 3:18; 2 Ioan 1; 3 Ioan 1).

În viața noastră de zi cu zi, în viața noastră creștină, în viața noastră de biserică și oriunde ne aflăm, trebuie să Îl savurăm pe Domnul pentru ca El, ca realitate divină, să devină realitatea noastră în viața noastră de zi cu zi.

Fără Cristos ca realitate, noi nu suntem reali, nu avem o realitate și nu suntem autentici.

Când întâlnim oameni pe stradă sau vorbim cu colegii noștri de lucru la birou, ne dăm seama că nu există sinceritate în rândul oamenilor din societatea de astăzi.

Veridicitatea este autenticitatea umană, sinceritatea, onestitatea, demnitatea și credincioșia ca o virtute umană și ca un rezultat a realității divine (Ioan 14:6).

Când Îl savurăm pe Cristos ca fiind realitatea tuturor jertfelor, când Îl aplicăm în toate detaliile vieții noastre de zi cu zi, vom deveni autentici, cinstiți, sinceri, demni de încredere și credincioși, deoarece Cel care este realitatea tuturor acestor lucruri Se introduce pe Sine însuși în noi.

Vrem să fim cinstiți, sinceri, autentici și credincioși, dar nu o putem face în noi înșine și prin propriile noastre eforturi; numai savurându-L pe Cristos ca realitate divină putem fi o astfel de persoană.

Acesta este motivul pentru care zi de zi trebuie să ne deschidem către Domnul și să savurăm distribuirea Sa divină.

Trebuie să primim dispensarea Sa și să-I permitem să introducă pe Sine în noi.

Din savurarea lui Cristos ca realitate divină a tot ceea ce este Dumnezeu, vor rezulta veridicitatea, sinceritatea și autenticitatea umană. O astfel de sinceritate este cerută de Dumnezeu în închinarea noastră față de El.

Doamne Isuse, vrem să I ne închinăm lui Dumnezeu Tatăl nostru în duh și în veridicitate. Ne exersăm duhul pentru a veni să I ne închinăm lui Dumnezeu în duh, pentru că Dumnezeu este Duh și noi Îl putem închina numai în duh. Păstrează-ne în duhul nostru astăzi. Vrem să Te contactăm și să Te savurăm. Aleluia, Dumnezeu este Duh și ne putem închina Lui în duhul nostru! Amin, Doamne, venim la Tine așa cum suntem, exersându-ne duhul pentru a Te contacta și a Te primi. Introdu-Te mai mult în noi astăzi. Vrem să fim și să rămânem sub distribuirea divină, avându-l pe Dumnezeul Triunic distribuit în noi pentru a deveni autenticitatea și sinceritatea noastră. Da, Doamne, fie ca realitatea divină revelată să devină autenticitatea și sinceritatea noastră, astfel încât să putem trăi o viață care să corespundă cu lumina divină. Amin, vrem să I ne închinăm lui Dumnezeu în conformitate cu ceea ce este El, realitatea divină introdusă în noi pentru a deveni realitatea noastră, veridicitatea și sinceritatea și onestitatea noastră. Vrem să Te savurăm, Doamne Isuse, ca realitatea a tot ceea ce este Dumnezeu, până când vom avea veridicitatea umană, sinceritatea și autenticitatea pentru închinarea noastră față de Dumnezeu Tatăl în veridicitate!

Să I ne închinăm lui Dumnezeu în veridicitate cu Cristosul care ne-a saturat ființa pentru a fi realitatea noastră

S-ar putea să înțelegem ce înseamnă să I ne închinăm lui Dumnezeu în duh, pentru că singurul mod în care putem veni la Dumnezeu pentru a-I închina Lui este în și prin intermediul duhului nostru, nu în și prin mintea, emoția, voința sau simțurile noastre fizice.

Dar ce înseamnă să ne închinăm lui Dumnezeu în veridicitate? Ce este această veridicitate?

În tot acest univers, numai Dumnezeu este realitate, iar ceea ce este de la Dumnezeu este real.

Omul este aici astăzi și a dispărut mâine, iar realizările și cele mai bune fapte ale omului sunt aici astăzi și mâine uitate.

Numai Dumnezeu este real și doar savurându-L pe Dumnezeu în tot ceea ce El este în Cristos în duhul nostru, putem fi infuzați cu realitatea divină pentru ca să avem această realitate ca realitatea noastră.

Pe de o parte, Cristos este realitatea; pe de altă parte, prin savurarea și experiența noastră cu Cristos, Îl avem pe Cristos ca realitate.

Veridicitatea din Ioan 4:23-24 denotă realitatea divină devenind autenticitatea și sinceritatea noastră pentru adevărata noastră închinare la adresa lui Dumnezeu în veridicitate.

Dacă credem în Cristos, dar trăim viața noastră de zi cu zi fără a-L contacta pe Domnul și fără nicio experiență cu Cristos, deși credem în numele Domnului și suntem etici și morali, nu avem nimic din Cristos de adus la adunările bisericii.

Într-un sens real, nu suntem autentici și nu avem veridicitate, pentru că realitatea divină nu este introdusă în noi.

Când venim la întâlnire, vom sta doar și vom privi pe alții cum funcționează, pentru că nu avem nimic de oferit lui Dumnezeu din savurarea noastră din Cristos.

Acest tip de închinare este respins de Dumnezeu și condamnat de către El.

Dumnezeu dorește să venim la El și să Îl savurăm pe El, să-L experimentăm și să-L contactăm în viața noastră de zi cu zi, astfel încât El să Se poată introduce pe Sine în noi și să devină autenticitatea și sinceritatea noastră pentru adevărata închinare la adresa lui Dumnezeu în veridicitate.

Zi de zi trebuie să venim la Domnul și să-L bem, să ne împărtășim din bogățiile Sale și să fim satisfăcuți de El.

Realitatea divină este Cristos ca fântâna de apă vie împărtășită de noi și băută de noi ca credincioși în Cristos pentru a fi realitatea din noi (Ioan 4:10, 14, 23).

Pe măsură ce bem din Domnul ca izvorul apelor vii, chemând numele Său și contactându-L în rugăciune pe tot parcursul zilei, realitatea divină devine autenticitatea și sinceritatea noastră în care I ne închinăm lui Dumnezeu cu închinarea pe care El o caută.

Nu putem presupune că, atâta timp cât venim la adunări și îi spunem lui Dumnezeu că I ne închinăm, aceasta este închinarea pe care El o dorește.

Trebuie să venim la întâlniri cu mâinile pline de Cristos; trebuie să existe ceva din Cristosul pe care L-am experimentat în viața noastră de zi cu zi.

Savurarea noastră din Dumnezeul Triunic rezultă într-o realitate pe care o putem numi realitatea noastră personală; realitatea divină nu este numai cu Cristos, ci devine a noastră în experiența noastră.

Această realitate personală este ceva ce ține de a-L avea pe Cristos saturând ființa interioară.

Când avem această realitate, Îl avem pe Cristos nu numai în duhul nostru, ci și în inima noastră, în mintea noastră, în emoția noastră și în voința noastră. Cristosul pe care Îl savurăm și prin care trăim devine realitatea noastră și aceasta este veridicitatea noastră pentru închinarea la Dumnezeu în veridicitate.

Aceasta nu este doar realitatea divină pentru a o savura, ci și realitatea noastră umană, realitatea noastră personală, care provine din savurarea de către noi a realității divine.

Apostolul Ioan, de exemplu, nu numai că i-a iubit pe sfinți, ci i-a iubit în veridicitate; realitatea divină a dragostei, Dumnezeu ca dragoste, i-a saturat ființa într-o asemenea măsură încât i-a iubit pe sfinți cu sinceritate.

Trebuie să Îl savurăm și experimentăm pe Domnul încetul cu încetul, zi de zi, până când realitatea divină a tot ceea ce este El ne saturează ființa și devine realitatea noastră.

În viața noastră de zi cu zi, trăim o viață normală făcând tot felul de lucruri care sunt normale și comune în situația și mediul nostru, dar realitatea divină devine realitatea noastră în viața noastră de zi cu zi pe măsură ce Îl savurăm și experimentăm pe Cristos.

A ne închina lui Dumnezeu în sinceritate înseamnă a I ne închina cu Cristosul care ne-a saturat ființa pentru a deveni realitatea noastră personală prin experiența noastră și savurarea noastră din Dumnezeul Triunic ca realitate divină. Amin!

Ne închinăm Tatălui cu sinceritate, oferindu-I pe Cristos care ne-a saturat ființa pentru a deveni realitatea noastră pe măsură ce Îl savurăm zilnic și îl experimentăm. Wow!

Dacă luăm în considerare acest lucru înaintea Domnului, vom vedea cu adevărat că există o luptă în acest univers pentru închinare și vom alege să I ne închinăm lui Dumnezeu în duh și în veridicitate.

Pe de o parte, I ne închinăm lui Dumnezeu în duhul nostru, exersându-ne duhul și tratând orice lucru care ne împiedică.

Pe de altă parte, I ne închinăm lui Dumnezeu în veridicitate, oferindu-I-L pe Cristos pe care L-am experimentat în viața noastră de zi cu zi pentru ca El să fie satisfăcut.

Tată, vrem să ne închinăm Ție în duh și în veridicitate. Amin, Doamne, venim la Tine în duh să Te savurăm și să Te bem ca izvorul apei vii! Ne exersăm duhul pentru a bea apa vie și pentru a fi umpluți cu Cristos ca realitate divină! Doamne, saturează-ne ființa. Umple-ne. Vrem să devii savurarea și experiența noastră zi de zi. Vrem să Te savurăm și să Te experimentăm zi de zi, astfel încât Tu să poți deveni realitatea noastră personală, veridicitatea noastră. O, Doamne Isuse, fie ca Tu să ne saturi toată ființa și să ne umpli cu Tine Însuți ca realitate a tot ceea ce este Dumnezeu. Fie ca realitatea divină să devină realitatea noastră umană, pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos ca realitate. Amin, Tată, vrem să ne închinăm Ție împreună cu Cristosul care ne-a saturat ființa pentru a deveni realitatea noastră personală prin experiența și savurarea noastră din Dumnezeul Triunic ca realitate divină!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Worship God in Truthfulness with the Christ who Saturated our being to be our Reality, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să ne ostenim asupra Cristosului atotinclusive reprezentat de țara bună pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, pentru realitatea și manifestarea împărăției, și pentru ca mireasa să se pregătească pentru venirea Domnului – săptămâna 11 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să aducem o recoltă din Cristos la adunări pentru închinarea autentică la Dumnezeu

11/09/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Trebuie să ne ostenim zilnic asupra Cristos și să avem un surplus bogat de Cristos pentru a aduce o recoltă din Cristos la adunările bisericii pentru închinarea noastră autentică la adresa lui Dumnezeu.

Deoarece biserica este rezultatul surplusului savurării și experimentării lui Cristos de către toți sfinții, trebuie să ne dăruim Domnului pentru a ne osteni asupra lui Cristos pe tot parcursul zilei, astfel încât să avem ceva din Cristos de adus la adunările bisericii pentru închinarea noastră la Dumnezeu. Amin!

Acesta nu este ceva despre care decidem că, de astăzi încolo, ne vom osteni asupra lui Cristos și cu siguranță vom câștiga ceva din Cristos pentru a aduce la adunările bisericii.

Mai degrabă, aceasta este o experiență zilnică, o viață zilnică înaintea Domnului și cu Domnul.

Viața creștină nu este o viață deliberată, o viață în care facem în mod deliberat cutare sau cutare lucru, practicăm cutare sau cutare doctrină sau îndeplinim cutare sau cutare act religios.

Poate părea așa în exterior, pentru că mulți din jurul nostru se pot întreba de ce trebuie să petrecem atât de mult timp cu Dumnezeu și citind Biblia și de ce avem atâtea întâlniri, dar realitatea vieții noastre creștine ar trebui să fie un contact constant cu Domnul, o viață în duhul nostru contopit prin contactarea Domnului tot timpul. Amin!

Întâlnirile creștine sunt potrivite numai atunci când venim cu toții la Domnul zi de zi, ne exersăm duhul pentru a-L contacta, trăim în duhul și prin Duhul și avem experiențele din Cristos de care avem nevoie.

În viața noastră personală, trebuie să venim la Domnul și să Îl savurăm, să ne împărtășim cu El și să-L experimentăm.

Fiecare dintre noi are responsabilitatea și privilegiul de a-L contacta personal pe Domnul în setul său de circumstanțe, astfel încât să putem câștiga ceva din Cristos pe care numai ei trebuie să-l aducă la adunările bisericii pentru zidirea bisericii și închinarea la adresa lui Dumnezeu. Amin!

Trebuie să venim zilnic la Dumnezeu cu Cristos ca realitate a tuturor ofrandelor, aplicând pe Cristos ca realitate a ofrandei pentru păcat, a ofrandei pentru vină și a ofrandei de pace.

Trebuie să-L luăm pe Cristos ca fiind absolutismul nostru punându-ne mâinile pe El și luându-L ca ofrandă arsă.

Apoi, vom avea experimentarea lui Cristos care va duce la a avea o porțiune din Cristos, un surplus din Cristos, pe care să-l aducem la întâlnirile pentru închinarea corporativă a lui Dumnezeu cu toți sfinții.

Ori de câte ori ne întâlnim cu sfinții, ne întâlnim cu Cristos care ne umple mâinile; Cristos ar trebui să ne umple mâinile duhuale atunci când venim la adunările bisericii, astfel încât să-L putem oferi pe acest Cristos Tatălui și să ne punem înaintea sfinților pentru savurarea și satisfacția lor reciprocă.

Când facem asta, când toți ne ostenim asupra lui Cristos în viața noastră personală și aducem surplusul lui Cristos la adunările bisericii, Îl etalăm pe Cristos.

Aleluia, să-L etalăm pe Cristos aducând o recoltă bogată a lui Cristos la adunările bisericii!

Luptăm bătălia cu privire la închinarea autentică la adresa lui Dumnezeu, venind la El cu o recoltă din Cristos

Astăzi se dă o bătălie cu privire la închinarea autentică la adresa lui Dumnezeu, iar această bătălie nu a fost încă câștigată.

Putem spune că ne închinăm lui Dumnezeu și atât de mulți creștini spun și declară deschis că I se închină lui Dumnezeu, dar adevărata închinare la adresa lui Dumnezeu, închinarea autentică la adresa lui Dumnezeu, este cu Cristosul pe care L-am savurat și pe care L-am experimentat.

Doar a spune: Mă închin lui Dumnezeu, nu înseamnă neapărat că ne închinăm lui Dumnezeu, la fel cum a spune: Doamne, Doamne, am făcut toate aceste lucruri în numele Tău, nu înseamnă neapărat că Domnul ne-a aprobat sau ne-a cunoscut în mod subiectiv. O, Doamne Isuse.

Gura noastră poate spune lucruri bune față de Dumnezeu, pentru că putem declara că I ne închinăm și Îl adorăm, dar inima noastră poate fi departe de El.

Prin urmare, totul se reduce la viața noastră de zi cu zi, la savurarea și experimentarea noastră zilnică din Cristos.

Trebuie să ne ostenim asupra Cristosului atotinclusiv pentru a avea un surplus de Cristos pe care să-l aducem la adunările bisericii pentru închinarea colectivă la adresa ui Dumnezeu Tatăl nostru (Ioan 4:23-24; Ef. 3:21).

Dumnezeu Tatăl vrea să I ne închinăm, dar vrăjmașul L-a jefuit de închinarea autentică la adresa lui Dumnezeu pentru că atât de mulți, chiar prea mulți, credincioși în Cristos nu se ostenesc zilnic asupra lui Cristos și astfel nu au surplusul lui Cristos de adus la adunările bisericii. O, Doamne Isuse!

Trebuie să ne dăm seama că în fiecare întâlnire venim să-L etalăm pe Cristos și să I ne închinăm lui Dumnezeu cu Cristosul pe care L-am savurat și l-am experimentat.

Trebuie să ne dăm seama că există o luptă pentru închinarea noastră autentică la adresa lui Dumnezeu și trebuie să venim la El cu o recoltă din Cristos, bogățiile lui Cristos care au fost introduse în noi și pe care le-am savurat.

Când venim la adunările bisericii, trebuie să fim conștienți de biserică cu Cristosul înviat, pentru că ne întâlnim cu Cristosul înviat pentru Cristosul înălțat și în numele Domnului! Amin!

Când ne întâlnim, trebuie să avem o viață potrivită în Duh, exersându-ne duhul, cântându-I lui Cristos, cu multe laude, cu laude prin experimentarea noastră cu Cristos și cu laude pline de Cristos.

Acesta ar trebui să fie conținutul întâlnirilor noastre.

Domnul mijlocește astăzi pentru ca noi nu numai să creștem în viață până la maturitate, ci și pentru ca Tatăl să fie satisfăcut de mulți închinători care Îi oferă închinare autentică în duh și în adevăr.

Cu cât avansăm mai mult în Domnul și cu cât Îl cunoaștem mai mult și realizăm ce este în inima Lui, cu atât mai mult vedem că există o luptă cu privire la închinarea autentică la adresa lui Dumnezeu.

Nu vrem ca Dumnezeu să fie lipsit de închinarea pe care El o dorește.

Această închinare nu este numai la adunarea la masa Domnului sau la întâlnirea pentru închinarea Tatălui; este în fiecare întâlnire.

A sosit timpul ca Dumnezeu să câștige bătălia cu privire la închinarea autentică la adresa lui Dumnezeu.

Nu doar închinare, ci închinare autentică. Pentru închinarea noastră față de El, Tatăl cere să venim la El cu o recoltă din Cristos; prin urmare, trebuie să venim la adunările bisericii cu bogățiile lui Cristos care au fost savurate și experimentate de noi (Efes. 3:8).

Aceasta este ceea ce cere Tatăl. Aceasta este ceea ce este în inima Lui.

Dar El nu va veni niciodată la noi într-un mod puternic pentru a ne cere închinare; mai degrabă, El ne infuzează cu ceea ce este El, iar dorința inimii Sale devine dorința inimii noastre.

Tatăl nostru se raportează la noi într-un mod iubitor, plin de grijă și răbdător.

Chiar dacă El a așteptat de secole, El încă dorește să obțină o închinare autentică în duh și adevăr.

Noi spunem Amin dorinței Lui și, deși ne dăm seama că nu o putem face, Îl lăsăm pe Domnul să o facă în noi, cu noi și prin noi.

El ne dă porunca sau cerința și trebuie pur și simplu să fim de acord cu El, să admitem că nu putem face asta și să-I permitem să o facă în noi.

Suntem de acord că ar trebui să-i oferim lui Dumnezeu închinarea autentică pe care El o dorește, dar nu i-o putem oferi, așa că Îi permitem Domnului să intre și să o facă în noi, prin noi și cu noi.

În acest fel, obținem o recoltă din Cristos. Îi putem spune cu adevărat Domnului,

Doamne Isuse, astăzi ne dăruim Ție. Vrem să oferim Tatălui închinarea autentică pe care El o dorește. Fă-ne adevărații închinători, cei care I se închină lui Dumnezeu în duh și în adevăr. Amin, Doamne, pentru această închinare lui Dumnezeu în duh, vrem să ne ostenim zilnic asupra pentru Cristos pentru a dobândi bogățiile lui Cristos și pentru a aduce o recoltă bogată a lui Cristos la adunările bisericii! Ne deschidem Ție astăzi. Admitem că în noi înșine nu o putem face și nici nu vrem să o facem, dar Îți permitem să obții asta în noi și să lucrezi asta în noi. Amin, Doamne, vrem să ne ostenim zilnic asupra lui Cristos pentru a avea o recoltă din bogățiile lui Cristos pe care să o aducem la adunările bisericii pentru închinarea colectivă a lui Dumnezeu Tatăl. Lucrează asta în noi și printre noi. Fie ca toți sfinții să fie sârguincioși și credincioși să-L contacteze pe Domnul, să-L savureze pe Domnul și să-L experimenteze pe Cristos, astfel încât să existe o recoltă din Cristos adusă la adunările bisericii pentru închinarea autentică la adresa lui Dumnezeu în mod colectiv!

Să ne ostenim cu sârguință asupra lui Cristos pentru a avea mâinile pline de Cristos și ne întâlnim pentru a avea o etalare a lui Cristos

Pe baza vorbirii Domnului din Deuteronom cu privire la vremurile în care poporul Israel s-a adunat înaintea lui Dumnezeu în locul ales de El, trebuie să fi fost o sărbătoare mare cu multă bucurie în aceste vremuri!

Când s-au adunat, au adus un surplus din țara bună, cum ar fi turme, vin, lapte, miere și grâu proaspăt.

Trebuie să fi fost o abundență de hrană și multe bogății ale țării, și chiar și cei mai săraci puteau să mănânce și să fie săturați, pentru că mulți alții își împărțeau surplusul cu ei.

Mai presus de toate, Dumnezeu trebuie să fi fost mulțumit, pentru că El a primit hrana Sa de la poporul Său care a muncit pe pământul Său și El mânca și se bucura împreună cu poporul Său.

Acesta este un tip reprezentativ al modului în care ar trebui să fie întâlnirile noastre din viața de biserică.

Întâlnirea noastră este să avem o etalare a produselor bogate ale lui Cristos ca țară bună atotinclusivă.

Aceasta înseamnă că trebuie să ne ostenim cu sârguință asupra Cristos pentru a avea mâinile pline de Cristos și apoi să venim la adunările bisericii pentru-L savura pe acest Cristos bogat și glorios împreună cu copiii lui Dumnezeu și cu Însuși Dumnezeu Tatăl. Amin!

Fiecăruia dintre noi i s-a alocat o porțiune din Cristos – am fost calificați de Dumnezeu să ne împărtășim cu acest Cristos bogat și acum toți trebuie să ne ostenim asupra Lui (Col. 1:12).

Trebuie să fim recâștigați la intenția lui Dumnezeu cu privire la întâlnirile noastre ca biserică.

Fie că avem o întâlnire de rugăciune, o întâlnire de grup mic, o întâlnire pentru Evanghelie, o întâlnire de la Masa Domnului, o întâlnire de profeție sau orice alt fel de întâlnire, trebuie să ne întâlnim împreună aducând o porțiune din experimentarea noastră cu Cristos, astfel încât întâlnirile noastre ar fi o etalare a lui Cristos. Amin!

1 Cor. 14:26 zice: Ce este de făcut atunci, fraților? Când vă adunați laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învățătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească.

Ce este de făcut, frați și surori?

Ca rezultat al ostenelii noastre asupra lui Cristos, fiecare dintre noi are ceva din Cristos pe care îl putem aduce la adunările bisericii pentru închinarea autentică la adresa lui Dumnezeu și ospătarea noastră împreună cu Dumnezeu și în Cristos, etalându-l astfel pe Cristos!

Pe măsură ce toți aducem bogățiile lui Cristos la adunările bisericii, vom deveni plinătatea lui Cristos, o etalare bogată a lui Cristos pe care toți să o vadă.

Pe de o parte, nevoia noastră este satisfăcută, căci setea ne este potolită, foamea ne este satisfăcută, problemele noastre sunt rezolvate și ne zidim împreună.

Pe de altă parte, Dumnezeu Tatăl este satisfăcut și Cristos este etalat, pentru că printre noi există o închinare autentică la adresa lui Dumnezeu cu bogățiile lui Cristos, iar biserica este zidită.

Când avem o recoltă bogată a lui Cristos în adunări, biserica este zidită și Cristos este etalat.

Totuși, dacă nu avem experimentarea reală a lui Cristos în viața noastră de zi cu zi, nu ne este posibil să avem realitatea bisericii.

Dacă nu Îl contactăm zilnic pe Domnul, dacă nu ne exersăm duhul pentru a-L savura și experimenta, viața de biserică poate fi o rutină, plină de activități și întâlniri sociale și nu plină de savurare. O, Doamne Isuse!

Dacă avem doar bogățiile lui Cristos în mod obiectiv, în mintea și înțelegerea noastră, dar fără a savura în mod personal și subiectiv aceste bogății, nu avem surplus, iar fără surplus, nu există plinătate.

Fie ca toți să fim îmbogățiți de experimentarea și savurarea lui Cristos în viața noastră de zi cu zi.

Fie ca noi să exersăm contactarea Domnului prin exersarea duhului nostru, ostenindu-ne astfel asupra lui Cristos!

Sămânța vieții a fost semănată în noi și trebuie să ne ostenim asupra pământului, să udăm sămânța, să o hrănim și să lăsăm soarele să strălucească asupra ei.

Aceasta înseamnă că avem nevoie zilnic să venim la Domnul în cuvântul Său, să ne întoarcem inimile către El, să ne exersăm duhul pentru a-L contacta, să ne ocupăm de Domnul și să fim tratați de El.

De asemenea, trebuie să ne încredem în Domnul și să predicăm Evanghelia.

Pe măsură ce facem acest lucru pentru o perioadă de timp, vom observa că există ceva din bogățiile lui Cristos care este savurat și experimentat de noi și va exista o recoltă din Cristos pe care o putem aduce la adunările bisericii.

Vom avea un surplus de Cristos și putem aduce partea noastră din Cristos la întruniri într-un mod bogat; Lui va fi slava în biserică și în Cristos Isus (Efes. 3:21).

Acolo, în cadrul întrunirilor, vom oferi lui Dumnezeu bogățiile lui Cristos și le vom pune înaintea altora, pentru ca Dumnezeu să fie satisfăcut cu închinarea autentică la adresa lui Dumnezeu și sfinții să fie alimentați și mulțumiți din belșug.

Acest tip de întâlnire, slujire, administrare și contribuție a tuturor sfinților cu bogăția lui Cristos, recolta lui Cristos, va apărea în biserică ca deplinătate a realității și esenței lui Cristos.

Fie ca Domnul să recâștige experimentarea autentică a lui Cristos pentru un surplus din bogățiile Sale în întâlniri pentru a produce esența și realitatea vieții de biserică!

Fie ca noi să cooperăm cu Domnul nu numai săptămânal sau zilnic, ci pe tot parcursul zilei pentru a ne osteni asupra lui Cristos, exersându-ne duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a ne împărtăși din bogățiile lui Cristos.

Apoi, când vom veni împreună cu o recoltă din Cristos, având mâinile pline de Cristos, vom avea o etalare bogată a lui Cristos și vom oferi Tatălui o închinare autentică la adresa lui Dumnezeu, pentru satisfacția Sa.

Doamne Isuse, recâștigă printre noi experimentarea autentică a lui Cristos pentru un surplus din bogățiile Sale în întâlniri pentru a produce esența și realitatea vieții de biserică. Amin, Doamne Isuse, vrem să Te savurăm și să Te trăim zi de zi, pentru ca noi să obținem bogățiile Tale și să avem ființa Ta introdusă în noi. Vrem să avem o recoltă din Cristos pe care să o aducem la adunările bisericii pentru închinarea autentică la adresa lui Dumnezeu și etalarea corporativă a lui Cristos. Doamne, vrem să fii mulțumit cu noi și printre noi. Fie ca viața de biserică să fie plinătatea lui Cristos, rezultând din savurarea și experimentarea noastră din bogățiile lui Cristos. Pentru aceasta, Doamne, ne exersăm duhul nu numai o dată pe săptămână sau o dată pe zi, ci continuu! Păstrează-ne în duhul nostru astăzi! Umple-ne mâinile spirituale cu ceva din Cristos! Fie ca întâlnirile noastre să fie pline de bogățiile lui Cristos etalate pentru ca sfinții să se bucure, pentru ca Tatăl să-și câștige închinarea și pentru ca Cristos să fie etalat!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Let us Bring a Harvest of Christ to the Meetings for the Genuine Worship of God, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să ne ostenim asupra Cristosului atotinclusive reprezentat de țara bună pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, pentru realitatea și manifestarea împărăției, și pentru ca mireasa să se pregătească pentru venirea Domnului – săptămâna 11 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Viața de biserică este o viață în care ne ostenim asupra lui Cristos și Îl etalăm pe Cristos

10/09/2024 by Credincios în Cristos Leave a Comment

Viața de biserică este o viață de osteneală asupra lui Cristos, de producere a lui Cristos și de aducere la adunările bisericii pe Cristosul pe care Îl savurăm și îl experimentăm pentru a-L etala pe Cristos.

Ori de câte ori noi, credincioșii în Cristos, ne adunăm, ar trebui să venim cu Cristosul pe care L-am experimentat și pe care L-am savurat ca surplus care trebuie oferit lui Dumnezeu și etalat întregului univers; aceasta înseamnă că zilnic trebuie să ne ostenim asupra lui Cristos în viața noastră personală pentru a obține o porțiune bogată din Cristos – atât pentru noi înșine, cât și pentru zidirea bisericii. Amin!

Fiecare credincios în Cristos are o porțiune unică a lui Cristos, o porțiune care este necesară pentru zidirea bisericii.

Totuși, dacă nu Îl savurăm pe Domnul, dacă nu îl contactăm pe Domnul zi de zi în toate situațiile și mediul nostru, nu vom avea o porțiune din Cristos pe care să o împărtășim cu sfinții la întâlnirile bisericii pentru zidirea a bisericii.

Vrăjmașul a lucrat de-a lungul epocilor pentru a face două lucruri: să-i facă pe poporul Domnului să nu-L iubească pe Domnul cu prima dragoste și să-i descurajeze să funcționeze în adunări.

Ceea ce avem astăzi în creștinism este un sistem clerici-laici în care unii care par a fi mai calificați și împovărați vorbesc și vorbesc și vorbesc, în timp ce ceilalți ascultă și iau notițe, apoi merg acasă și doar atât. Oh, Doamne.

În viața de biserică, nu ar trebui să fie așa.

Trebuie să fim recâștigați de Domnul la intenția Sa inițială de a avea biserica și de a practica viața de biserică în reciprocitate.

Fiecare credincios în Cristos este un membru al Trupului lui Cristos și fiecare membru are propria sa porțiune care este vitală necesară în Trup.

Unii ar putea spune că, din moment ce ei sunt un membru atât de mic cu o funcție atât de mică, este în regulă ca ei să nu funcționeze, căci nimeni nu va observa și nimeni nu va aprecia.

Dacă degetul nostru mic nu mai funcționează, restul trupului va funcționa în continuare, dar întregul trup va fi conștient de faptul că degetul mic nu funcționează, iar întregul trup va avea de suferit.

Trupul lui Cristos a suferit foarte mult de-a lungul epocilor din cauza faptului că atât de multe membre ale Trupului nu au funcționat.

Unii cred că funcționează cântând și dând slavă lui Dumnezeu pentru că au o voce bună, în timp ce alții cred că funcționează în Trup făcând cutare sau cutare lucru practic sau dând bani bisericii sau diferiților misionari.

Modul principal în care funcționăm în Trup pentru a zidi biserica, așa cum se vede în 1 Cor. 14, nu este a vorbi în limbi sau a exercita darurile, ci a profeți, adică a vorbi pentru Domnul și a-L vorbi pe Domnul.

Aceasta înseamnă că, în viața noastră de zi cu zi, trebuie să ne ostenim asupra lui Cristos, savurându-L și experimentându-L, și trebuie să aducem surplusul bogățiilor lui Cristos la adunările bisericii pentru a ne închina lui Dumnezeu, a mânca împreună cu sfinții și a-i alimenta pe alţii.

Amin pentru osteneala asupra lui Cristos, pentru producerea lui Cristos și pentru etalarea lui Cristos!

Să-L aducem pe Cristosul pe care L-am experimentat și savurat la adunările bisericii pentru a-L etala pe Cristos

În Deut. 12:11 Domnul a poruncit poporului Său să aducă zeciuiala și primele roade în locul pe care l-a ales El și acolo să le aducă Domnului, să le împartă cu cei săraci și, de asemenea, să le împartă preoților și leviților.

Acesta este un tip reprezentativ al modului în care ar trebui să avem întâlnirile noastre creștine.

În întâlnirile noastre din viața de biserică, indiferent de ce fel de întâlnire avem, trebuie să venim cu Cristosul pe care L-am experimentat și L-am savurat.

Ori de câte ori ne adunăm pentru a ne întâlni cu sfinții, indiferent ce fel de întâlnire avem, ar trebui să aducem porțiunea noastră din Cristos, adică să-L aducem pe Cristosul pe care L-am experimentat ca un surplus pentru a fi oferit lui Dumnezeu și etalat întregului univers și, de asemenea, vrăjmașului, făcându-l de rușine (Ioan 4:23-24; Efes. 3:10, 17; 4:15).

Când facem aceasta, întâlnirile noastre vor fi îmbogățite și întărite, pentru că sunt pline de Cristos, iar bogățiile lui Cristos sunt etalate și manifestate în toți sfinții. Amin!

Domnul trebuie să recâștige astfel de întâlniri între noi în viața de biserică de astăzi și vrem să cooperăm cu El pentru a avea astfel de întâlniri în comun.

Dorim să-L exprimăm pe Cristos nu numai în zidirea bisericii, ci și în viața de biserică, în toate adunările bisericii.

Când Cristos este exprimat prin noi și Îl vorbim pe Cristos unul altuia, vom aduce mărturia că suntem uniți și zidiți în Cristos pentru a fi o expresie a lui Cristos.

Fie ca toți să aducem ceva din Cristos la adunările bisericii pentru a-l oferi lui Dumnezeu.

Putem face asta dacă ne ostenim zilnic asupra Cristos, adică Îl contactăm zilnic pe Domnul exersându-ne duhul în tot felul de circumstanțe și situații.

Dacă ne ostenim asupra lui Cristos cu credincioșie și sârguință, va exista o porțiune din Cristos care va fi câștigată de noi și stocată pentru a fi oferită lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa și sfinților pentru alimentarea lor.

Dacă ne ostenim zilnic asupra lui Cristos, vom avea ceva din bogățiile lui Cristos de adus la adunările bisericii, astfel încât să putem oferi lui Dumnezeu și, de asemenea, să dăm sfinților pentru savurarea lor.

În acest fel, Cristos va fi exprimat ca conținut bogat al vieții de biserică.

De exemplu, când venim la întâlnirea de la Masa Domnului, nu ar trebui doar să cântăm câteva imnuri legate de amintirea Domnului, ci și mai mult, să ne rugăm și să-L lăudăm pe Domnul cu experimentarea și savurarea noastră din Cristos.

Nu ar trebui doar să declarăm imnurile cu un duh exersat, ci să-L oferim pe Cristosul pe care L-am savurat în rugăciune către Dumnezeu, lăudându-L pentru Cristosul bogat pe care L-am savurat și din care ne-am împărtășit în timpul săptămânii.

Și când ajungem la partea de a oferi Tatălui închinarea pe care El o dorește, ar trebui să continuăm să ne închinăm Lui cu Cristosul pe care L-am savurat și care a fost introdus în noi.

Fie ca noi să ne ostenim zilnic asupra lui Cristos pentru a-L câștiga și să învățăm să-L contactăm pe Domnul în toate situațiile noastre, astfel încât să-L putem experimenta și să avem un surplus de Cristos de adus la adunările bisericii.

Când toți aducem porțiunea noastră din Cristos și vorbim despre Cristosul pe care L-am experimentat în timpul săptămânii, întâlnirile noastre vor fi îmbogățite și întărite, pentru că vor fi pline de Cristos (Col. 3:4, 10-11).

O astfel de viață de biserică va fi o etalare a lui Cristos, o expresie a lui Cristos (Efes. 3:21).

Fie ca noi să fim cei care practică acest lucru, adică să aducem surplusul lui Cristos la fiecare întâlnire pentru a-L etala pe Cristos (v. 8).

Fie ca noi să Îl savurăm zilnic pe Cristos în viața noastră și să venim împreună pentru a-L etala (1 Petru 1:8).

Nu putem face spectacol în întâlniri; nu putem vorbi sau declara ceea ce nu avem și nu ar trebui să ne prefacem că avem ceva ce nu avem.

Fie ca noi să ne exersăm zilnic duhul pentru a-l contacta pe Domnul și a-L experimenta și să-L aducem pe Cristosul pe care îl trăim la întâlnirile bisericii pentru a-l oferi lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa!

O, fie ca viața de biserică să fie plină de Cristos, de Cristosul pe care L-am savurat și pe care l-am experimentat, Cristosul care izvorăște din ființa cea mai lăuntrică a sfinților!

Doamne Isuse, Te iubim! Ne deschidem Ție. Venim la Tine din nou și din nou pentru a Te savura și experimenta. Nu vrem să pierdem legătura cu tine. Păstrează-ne în dulcea savurare a Cristosului care locuiește în noi în toate lucrurile zilnice ale vieții noastre. O, Doamne Isuse, vrem doar să câștigăm mai mult din Tine și ca Tu să câștigi mai mult din ființa noastră pentru Tine Însuți. Vrem să obținem un surplus din Cristos, o porțiune bogată din Cristosul pe care Îl savurăm și prin care trăim, să-l aducem la adunările bisericii pentru etalarea corporativă a lui Cristos. Amin, Doamne, vrem să venim cu toții la adunările bisericii cu Cristosul trăit de noi ca surplus de oferit lui Dumnezeu! Da, fie ca să existe un surplus bogat de Cristos care curge din toți sfinții în vorbirea lor în adunările bisericii, astfel încât Dumnezeu să fie satisfăcut și Cristos să fie etalat! Doamne, amin, câștigă asta printre noi. recâștigă o astfel de viață de biserică potrivită printre noi, o viață de biserică care este plină de bogățiile lui Cristos care curg din toți sfinții!

Viața de biserică este o viață de osteneală asupra lui Cristos, de producere a lui Cristos și de etalare a lui Cristos

Viața de biserică potrivită este o viață de osteneală asupra lui Cristos, de producere a lui Cristos și de aducerea Cristosului pe care L-am experimentat la adunările bisericii pentru a-L etala pe Cristos.

Acest lucru ar trebui să fie normal printre noi astăzi în viața de biserică. Trebuie să ne dăm seama că, ori de câte ori venim la adunările bisericii, nu trebuie să venim cu mâinile goale.

În Vechiul Testament copiilor lui Israel li s-a spus de nenumărate ori de către Dumnezeu că, atunci când se adună de trei ori pe an la Ierusalim pentru sărbători, să nu vină cu mâinile goale.

Mai degrabă, fiecare dintre ei trebuia să aducă ceva. Ei au trebuit să se ostenească asupra țării bune cu sârguință și credincioșie și să ia o parte din produsele țării bune pentru a le aduce lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa, preoților și leviților pentru alimentarea lor și, de asemenea, să le împartă celor mai săraci din țară. pentru alimentarea lor (Deut. 15:11).

De multe ori trebuie să recunoaștem că suntem cei săraci, așa că venim la întâlniri pentru a fi hrăniți de alții care s-au hrănit din belșug cu Cristos și care aduc porțiunea lor bogată din Cristos la întâlniri.

Dar toți trebuie să creștem în viață și să ne asumăm responsabilitatea de a fi credincioși în Cristos pentru a ne osteni asupra lui Cristos zi de zi.

Trebuie Îl contactăm zilnic cu Domnul nu numai pentru a ne satisface nevoile, nu numai pentru ca noi să-L trăim pe Cristos și să-L exprimăm, ci și mai mult, ca să avem mâinile pline de Cristos, adică să avem un surplus de Cristos.

Apoi, când vom veni la adunările bisericii, vom avea un produs bogat din Cristos pe care să le împărtășim și altora.

Pentru ca noi să avem întruniri creștine adecvate, trebuie să-L contactăm zilnic pe Domnul în viața noastră personală și apoi, ne adunăm la întâlnirile bisericii cu conștientizarea și înțelegerea că venim să-L etalăm pe Cristos și să Îl împărtășim pe Cristos cu alții (1 Cor. 14:26). Amin!

Când facem aceasta, vom fi plini de putere să cuprindem împreună cu toți sfinții care sunt lățimea, lungimea, înălțimea și adâncimea, cuprinzându-L astfel pe Cristos cu toate bogățiile și dimensiunile Sale universale (Efes. 3:18).

Când venim împreună, nu doar vorbim despre situația noastră sau căutăm să cunoaștem starea altora; aducem un surplus de Cristos pentru a-l oferi sfinților.

Trebuie să existe un surplus de Cristos care să fie în mâinile noastre când venim la adunările bisericii, astfel încât să putem oferi acest Cristos lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa și, de asemenea, să-l oferim pe acest Cristos pentru alimentarea și hrana altora.

Deut. 18:3-4 spune că preotul trebuia să ia umărul, primele roade ale grâului, vinul nou și untdelemnul proaspăt și primul născut dintre oi.

Și tot ce este mai bun din ceea ce avem este rezervat Domnului. Când recoltăm câmpul lui Cristos, trebuie să păstrăm primele roade pentru Domnul. Amin!

Pentru aceasta, trebuie să ne ostenim zilnic asupra lui Cristos, căutându-L pe Domnul în toate lucrurile și contactându-L din nou și din nou cu privire la toate lucrurile.

Trebuie să venim la El cu privire la problemele noastre și, de asemenea, să ne deschidem din adâncul ființei noastre pentru ca El să se distribuie în noi.

Dacă ne ostenim asupra lui Cristos cu sârguință, nu numai că vom aduce suficient rod pentru a ne satisface propriile nevoi, ci și vom dobândi un surplus pentru a satisface nevoile altora, iar ceea ce am experimentat mai bun va fi rezervat Domnului.

Aceasta ne va face primiți Domnului și El va fi satisfăcut de către noi. Aceasta ar trebui să fie viața noastră de biserică, o viață trăită în țara bună pentru ca Dumnezeu să aibă casa și împărăția Sa.

Viața noastră creștină ar trebui să fie o viață în care ne ostenim continuu asupra lui Cristos, producându-L pe Cristos tot timpul și având o recoltă bogată din Cristos pentru a aduce surplusul lui Cristos la adunările bisericii pentru a le împărtăși cu alții și pentru a ne închina lui Dumnezeu.

Trebuie să-L aplicăm pe Domnul în toate situațiile noastre. Indiferent cât de mult am eșuat, trebuie să venim în continuare la El și să-L contactăm, chiar să-I aducem eșecurile și greșelile noastre, mărturisind în lumina Lui și umblând în lumină (1 Ioan 1:7, 9).

Trebuie să aplicăm sângele lui Cristos și să fim curățați și spălați și trebuie să continuăm să Îl savurăm pe Domnul.

Trebuie să-L lăsăm să trateze sinele nostru, de trupul nostru și de omul nostru natural și, de partea noastră, pur și simplu cooperăm cu El, întorcându-ne la El și spunând Amin strălucirii Lui.

Apoi, când ne adunăm, aducem ceva din Cristos pentru închinarea truporativă a lui Dumnezeu și pentru alimentarea sfinților.

Ne închinăm lui Dumnezeu nu numai individual, ci și mai mult, în mod colectiv, împreună cu toți copiii lui Dumnezeu, savurându-L de Cristos unii cu alții și împreună cu Dumnezeu.

Când toți aducem porțiunea noastră din Cristos, oferind lui Dumnezeu și așezând înaintea sfinților Cristosul pe care L-am experimentat și L-am savurat, vom avea o viață bogată în biserică.

Fie ca noi să avem o viață de biserică în care toți sfinții se ostenesc asupra lui Cristos, Îl produc pe Cristos și Îl etalează pe Cristos.

Ori de câte ori ne întâlnim cu sfinții, trebuie să oferim surplusul din belșug lui Dumnezeu ca hrană și sfinților ca provizie pentru a-L etala astfel pe Cristos.

Amin, să aducem surplusul Său la biserică pentru ca El să fie etalat și sfinții să fie alimentați din belșug!

Doamne Isuse, recâștigă viața de biserică potrivită printre noi. Recâștigă viața de biserică în care toți sfinții se ostenesc asupra lui Cristos, Îl produc pe Cristos și aduc surplusul lor din Cristos la adunările bisericii pentru etalarea lui Cristos. Amin, Doamne, ne rugăm ca adunările noastre azi să fie pline de etalarea lui Cristos! Fie ca Cristosul pe care L-am experimentat și L-am savurat de-a lungul săptămânii să fie adus la adunările bisericii și să fie afișat pentru ca Cristos să fie etalat! O, Doamne, dorim să ne ostenim asupra Ta sârguință pentru ca Cristosul bogat și atotinclusiv să fie porțiunea noastră în viața noastră de zi cu zi, nu numai pentru a aduce suficient pentru a ne satisface propriile nevoi, ci și pentru a obține un surplus pentru a satisface nevoile altora și a oferi tot ce este mai bun celorlalți. Doamne! Amin, Doamne Isuse, fie ca toți sfinții să se ostenească cu credincioșie asupra lui Cristos pentru a culege o recoltă bogată a lui Cristos, astfel încât să aibă un surplus din Cristos de oferit lui Dumnezeu și, de asemenea, sfinților pentru savurarea lor!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Church Life is a Life of Labouring on Christ, Producing Christ, and Exhibiting Christ, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să ne ostenim asupra Cristosului atotinclusive reprezentat de țara bună pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, pentru realitatea și manifestarea împărăției, și pentru ca mireasa să se pregătească pentru venirea Domnului – săptămâna 11 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să obținem un surplus din Cristos și să-l aducem la adunări pentru a ne închina lui Dumnezeu în mod corporativ

08/09/2024 by Credincios în Cristos Leave a Comment

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să-L contactăm pe Domnul, să Îl savurăm pe Domnul și să tratăm multe lucruri, astfel încât să putem să ne ostenim asupra lui Cristos pentru a obține un surplus din Cristos pe care să-l aducem la adunările bisericii pentru închinarea lui Dumnezeu și pentru hrănirea sfinţilor pentru zidirea bisericii. Amin!

Săptămâna aceasta venim la subiectul, Surplusul produselor țării bune și închinarea corporativă la Dumnezeu Tatăl în veridicitate.

În primul rând, trebuie să învățăm să ne ostenim asupra lui Cristos ca realitatea țării bune, astfel încât să putem avea un surplus din Cristos, ceva în plus din Cristos care ne umple mâinile când venim la adunările bisericii.

Când aducem surplusul lui Cristos la adunările bisericii, Îl etalăm pe Cristos pentru ca El să fie arătat, exprimat și arătat și, de asemenea, ne închinăm Tatălui în duh și adevăr.

Fie ca noi să fim cei care mergem mai departe cu Domnul încetul cu încetul, zi de zi, având experiențe mai profunde din Cristos, până când ne ostenim în mod obișnuit asupra lui Cristos zilnic, indiferent de ceea ce s-a întâmplat, pentru ca nu numai să câștigăm o parte din Cristos, ci și să avem o porțiune din Cristos, surplusul lui Cristos.

Fie ca noi să avem experiențe din ce în ce mai profunde ale lui Cristos, pentru ca Domnul să câștige în noi ceea ce urmărește El și pentru ca Tatăl să câștige ceva prețios din Cristos pentru satisfacția Sa în închinarea noastră la adresa Lui în duh și în adevăr.

Poporul lui Israel din Vechiul Testament a fost eliberat din Egipt de mâna puternică a lui Dumnezeu și au mâncat Paștele chiar înainte de a ieși din Egipt.

Mielul de Paște cu toate articolele Paștelor le-a permis să iasă din Egipt și ca oștirile lui Dumnezeu.

Prin pustie, ei au trebuit să se bazeze pe Domnul pentru mana zilnică, pâinea care a plouat peste ei din cer, precum și pentru carne și apă.

Domnul era provizia lor bogată, dar ei nu trebuiau să se ostenească mult în pustie, pentru că Dumnezeu pur și simplu le-a dat ce aveau nevoie.

Dupa aceasta, când au intrat în țara bună, fiecăruia dintre ei i s-a alocat o parte, familie cu familie și seminție cu seminție, iar acum trebuiau să se ostenească asupra țării bune pentru a obține produsele ei bogate.

Țara bună era bogată și bogată, dar dacă poporul lui Israel nu se ostenea, nu aveau de mâncare.

Unii dintre ei au fost neglijenți și leneși și nu s-au ostenit la porțiunea lor; prin urmare, nu aveau de mâncare, așa că trebuiau să-și vândă porțiunea și chiar pe ei înșiși ca sclavi pentru a putea continua să trăiască.

Ceea ce dorește Domnul astăzi este să ne câștige ca să fim aceia care se ostenesc în mod constant asupra lui Cristos ca țară bună, nu numai pentru a obține bogățiile lui Cristos de care avem nevoie pentru viața noastră zilnică, ci și mai mult, pentru a avea o porțiune din Cristos, un surplus din Cristos, ca să aducem la adunările bisericii pentru satisfacția Tatălui când ne închinăm Lui și pentru alimentarea sfinților în părtășia noastră împreună.

Să câștigăm și să punem deoparte un surplus din Cristos în scopul închinării lui Dumnezeu

Deut. 16:16-17 ne oferă un principiu despre cum să avem adunările bisericii; trebuie să venim în mod regulat înaintea lui Dumnezeu împreună cu sfinții și, atunci când ne întâlnim, trebuie să nu venim cu mâinile goale, ci mai degrabă să aducem o porțiune din Cristos pentru a ne închina lui Dumnezeu.

De trei ori pe an, toți bărbații israeliți trebuiau să se înfățișeze înaintea lui Iehova, Dumnezeului lor, în locul pe care El va alege să-l aducă, după cum fiecare poate să dea, conform binecuvântării Domnului, Dumnezeului lor, pe care le-a dat-o.

Ei nu trebuiau să meargă înaintea lui Dumnezeu cu mâinile goale; mai degrabă, au trebuit să se ostenească asupra țării bune, să-și obțină roadele bogate și să aducă o parte – surplusul, a zecea parte din produsele bogate – lui Dumnezeu pentru a se bucura de poporul Său.

Oamenii au pus deoparte cel puțin trei părți din o zecime din produsele pe care le-au obținut din țara bună nu pentru propria lor trăire, ci în scopul de a se închina lui Dumnezeu.

Când s-au adunat, acest surplus a fost pus deoparte pentru a-l aduce lui Dumnezeu pentru a se bucura împreună cu poporul Său.

În mod similar și astăzi, noi, în calitate de credincioși în Cristos, trebuie să aducem surplusul de produse ale țării bune, un surplus al lui Cristos, ostenindu-ne mai întâi asupra lui Cristos ca țară bună și obținerea unei părți bune din El.

Trebuie să-L câștigăm pe Cristos ostenindu-ne asupra lui Cristos zi de zi și trebuie să punem deoparte sau să depozităm un surplus din Cristos în scopul de a ne închina lui Dumnezeu.

Calea de a avea surplusul lui Cristos este să ne ostenim asupra lui Cristos.

Dacă suntem leneși și nu-L contactăm pe Domnul zi de zi, nu vom avea un surplus; mai degrabă, vom fi ca un cerșetor, cerând altora să ne dea ceva de mâncare din porția lor de Cristos.

Fie ca noi să fim sârguincioși și harnici ne ostenim asupra țării bune pe care Dumnezeu ne-a alocat-o, astfel încât să avem multe produse de la Cristos.

Cristosul nostru este nepătruns de bogat (Efes. 3:8), iar evanghelia pe care am primit-o este bogățiile lui Cristos ca evanghelie. Amin!

Fie ca noi să avem un surplus, așa cum au avut copiii lui Israel, un surplus al lui Cristos care este produs prin osteneala noastră asupra Cristos pentru a-l aduce la adunările bisericii cu scopul de a-L etala pe Cristos (Deut. 12:5-15,17-18, 20-22, 26-27; 14:22-23; 16:16-17).

Astăzi trăim în epoca harului, iar mântuirea pe care o primim de la Dumnezeu este prin har prin credință; nu trebuie să facem nimic în exterior pentru a-L primi pe Cristos – pur și simplu trebuie să credem.

Într-un fel, Dumnezeu nu ne pune cerințe în această epocă, dar El ne spune în cuvântul Său că, dacă suntem credincioși să-L contactăm, să Îl savurăm pe El, să ne lepădăm de sine, să ne luăm crucea, să ne pierdem viața-suflet și să-L experimentăm pe Cristos, vom câștiga ceva din Cristos.

Dar dacă nu facem aceste lucruri, dacă nu ne ostenim asupra lui Cristos astăzi, Dumnezeu nu ne va forța; însă, deși suntem mântuiți, rămânem săraci și nu avem un surplus din Cristos pe care să-l aducem lui Dumnezeu pentru închinarea lui Dumnezeu. O, Doamne Isuse!

Așa cum copiii lui Israel care au intrat în țara bună și au trebuit să se ostenească asupra țării pentru a produce unele bogății atât pentru ei înșiși, cât și pentru închinarea lui Dumnezeu, tot așa avem nevoie astăzi să ne ostenim la Cristos contactându-L și savurându-L pe tot parcursul zilei.

Pentru ca noi să câștigăm unele bogății ale lui Cristos atât pentru viața noastră creștină, cât și pentru închinarea noastră la Dumnezeu și alimentarea sfinților.

Poporul lui Israel a oferit lui Dumnezeu produsele Canaanului și le-au savurat împreună cu Dumnezeu.

De asemenea și noi, trebuie să ne ostenim asupra lui Cristos, să obținem un produs bogat al lui Cristos și să avem un surplus din Cristos pe care să-l aducem la adunările bisericii pentru a-L savura pe Cristos ca închinare către Dumnezeu. Amin!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai adus în savurarea lui Cristos atotinclusiv ca porțiune a noastră! Vrem să fim cei care se ostenesc zilnic pentru Cristos pentru a dobândi bogățiile lui Cristos și chiar pentru a avea un surplus din Cristos pe care să-l aducem lui Dumnezeu pentru închinarea noastră lui Dumnezeu. Amin, Doamne Isuse, vrem să fim sârguincioși și harnici pentru a ne osteni asupra Cristosului atotinclusiv, astfel încât să putem câștiga multe produse din Cristos și să avem un surplus bogat din Cristos! Doamne, venim la Tine din nou și din nou. Vrem să Te contactăm exersându-ne duhul zi de zi. Nu vrem să fim creștini leneși cărora le lipsesc bogățiile lui Cristos. Ne dăm Ție astăzi pentru a câștiga mai mult din Cristos. Fă-ți domiciliul în inima noastră un pic mai mult astăzi. Umple-ne cu Tine însuți astăzi. Ține-ne în contact cu Tine în duhul nostru astăzi. Vrem să câștigăm mai mult din Cristos astăzi. Vrem să câștigăm mai mult din bogățiile lui Cristos până când vom avea un surplus bogat din Cristos de adus la adunările bisericii pentru închinarea noastră la Tatăl și alimentarea și savurarea sfinților!

Să obținem un surplus din Cristos și să-l aducem la adunări pentru a ne închina lui Dumnezeu în mod corporativ

Când unii creștini aud că trebuie să „ne ostenim asupra lui Cristos” ei cred că, întrucât este epoca harului și Dumnezeu face totul pentru noi și în noi, nu trebuie să facem nimic, pentru că eforturile noastre nu-I sunt plăcute.

Este adevărat că trăim în epoca harului și nu putem nega că Dumnezeu ne oferă totul.

El ne dă soarele, ploaia, vântul, aerul și tot ce este necesar pentru ca recoltele noastre să crească.

Cu toate acestea, dacă nu există cooperare din partea noastră pentru a ne osteni asupra lui Cristos pentru a-L câștiga zi de zi, nu vom avea mare porțiune din bogățiile lui Cristos.

Mai trebuie să ne lucrăm pământul, să semănăm sămânța, să culegem buruienile, să îngrijim plantele și să avem grijă de atâtea lucruri pentru a avea o recoltă bună și o recoltă bogată.

Nu putem coborî ploaia din cer și nici nu putem face ca soarele să strălucească, dar putem lucra de porțiunea noastră pentru a câștiga ceva din Cristos.

Ce înseamnă să ne ostenim asupra lui Cristos pentru a-L câștiga și a avea un surplus din Cristos?

A ne osteni asupra lui Cristos înseamnă a ne exersa duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a-L experimenta în fiecare zi, în fiecare situație și în toate împrejurările.

Aceasta înseamnă că trebuie să ne trezim puțin mai devreme dimineața pentru a petrece timp cu Domnul și a-L savura (Ps. 5:3; Marcu 1:35; Osea 6:3; Ps. 63:1; 143:8; Prov. 4:18).

Trebuie să ne luăm ceva timp în fiecare dimineață pentru a-L contacta pe Domnul, a ne rugăm, a ne deschide Lui și a-L savura în Cuvântul Său.

Apoi, de-a lungul zilei, trebuie să continuăm să-L contactăm pe Domnul exersându-ne duhul, astfel încât să-L savurăm și să-L experimentăm.

Aceasta este osteneala noastră; osteneala noastră nu este să facem lucrări exterioare, ci să-L contactăm pe Domnul exersându-ne duhul în toate situațiile și în orice fel de mediu, astfel încât să-L putem câștiga pe Cristos.

De asemenea, trebuie să ne confruntăm cu mulți dușmani, pentru că trebuie să ne lepădăm de sine (Matei 16:24-26), să ne pierdem viața sufletului (Marcu 8:34-38) și prin Duhul să dăm la moarte practicile de trupul (Rom. 8:13).

Există, de asemenea, multe lucruri în mediul nostru cu care trebuie să ne confruntăm și există multe probleme cu care trebuie să ne confruntăm în familie, la locul de muncă și în situațiile în care ne aflăm.

În toate lucrurile, în toate circumstanțele, trebuie să ne ostenim asupra lui Cristos pentru a-L câștiga și pentru a avea un surplus bogat de Cristos pe care să-l aducem la adunările bisericii pentru a ne închina lui Dumnezeu în mod colectiv.

Când suntem credincioși să ne ostenim asupra lui Cristos zi de zi în acest fel, vom câștiga un produs bogat din Cristos și, când vom veni la adunările bisericii, va exista ceva din Cristos, un surplus din Cristos, pe care îl putem aduce la iveală pentru savurarea sfinților și pentru închinarea corporativă la Tatăl.

Când venim la adunările bisericii, trebuie să avem mâinile pline de Cristos, pline de bogățiile lui Cristos.

Dacă ne ostenim zi și noapte asupra lui Cristos în acest fel, câștigându-L și experimentându-L, vom avea ceva din El, un surplus din Cristos, de oferit lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa și pentru alimentarea sfinților.

De exemplu, putem veni la întâlnirea de la Masa Domnului și, în loc să cântăm doar imn după imn, ne vom exersa duhul pentru a ne închina Tatălui și a-I oferi ceva din ceea am savurat și experimentat din Cristos.

Când ajungem să ne închinăm lui Dumnezeu într-un mod colectiv, trebuie să-L aducem pe Cristosul pe care L-am experimentat (Efes. 3:17-18; Col. 1:27; 3:3-4, 11).

Nu putem și nu trebuie să venim la adunările bisericii cu mâinile goale; mai degrabă, trebuie să aducem o porție bogată din Cristos, surplusul lui Cristos, pentru a-L oferi lui Dumnezeu și a-L pune în fața sfinților pentru a savurarea lor.

Fie ca Domnul să ne salveze de la o viață de biserică de rutină în care cântăm imnuri, declarăm strofe și trecem la un alt imn, sau poate așteptăm ca un sfânt mai matur să împărtășească ceva sau să rostească o rugăciune.

Fie ca toți să ne ostenim asupra lui Cristos pentru a-L câștiga pe Cristos și a aduce surplusul lui Cristos la adunările bisericii pentru închinarea noastră corporativă la Dumnezeu și pentru bucuria și alimentarea sfinților.

Fie ca noi să fim vase deschise Domnului, deschizându-ne Lui din adâncul interiorului în toate situațiile și împrejurările vieții noastre zilnice, pentru ca El să Se poată introduce în noi un pic mai mult în fiecare zi.

Și fie ca să ne exersăm duhul să ne împărtășim din bogățiile lui Cristos și să-L lăsăm să ne lumineze, să ne umple și să Se adaugă la noi, astfel încât să câștigăm ceva din El și să avem un surplus din Cristos pe care să-l aducem la adunările pentru închinarea corporativă la adresa lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem să Te savurăm pe Tine astăzi. Vrem să învățăm să Te contactăm exersându-ne duhul în toate situațiile și în toate lucrurile, chiar și în orice fel de mediu, astfel încât să-L putem experimenta pe Cristos. Amin, Doamne Isuse, învață-ne să ne ostenim asupra Ta contactându-Te, savurându-Te și citind Cuvântul lui Dumnezeu cu exersarea duhului nostru. Vrem să fim cei care își exersează duhul pentru a-L contacta pe Domnul pe tot parcursul zilei. Vrem să Te urmăm în duh, negând sinele, pierzându-ne viața suflet și dând la moarte practicile cărnii. Ne deschidem Ție, Doamne, pentru a câștiga mai mult din bogățiile Tale astăzi. Vrem să câștigăm bogățiile lui Cristos, astfel încât să putem fi umpluți cu Cristos și să avem un surplus din Cristos pe care să-l aducem la adunările bisericii pentru închinarea corporativă la adresa lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca mâinile noastre să fie umplute de Cristos când venim la adunările bisericii, astfel încât să putem oferi ceva din Cristos Tatălui pentru satisfacerea Sa și să punem înaintea sfinților pentru a-i alimenta și hrăni!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Gain a Surplus of Christ and Bring it to the Meetings to Worship God Corporately, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să ne ostenim asupra Cristosului atotinclusive reprezentat de țara bună pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, pentru realitatea și manifestarea împărăției, și pentru ca mireasa să se pregătească pentru venirea Domnului – săptămâna 11 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Umblăm în Trupul-Cristos, savurându-L pe Cristosul corporativ și împărtășirea reciprocă din Cristos

04/09/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristosul în care ar trebui să umblăm (Col. 2:6) este „Cristosul, Isus Domnul”; acesta este Cristosul corporativ, Trupul-Cristos, Dumnezeul încorporat, în care suntem botezați și în care trebuie să umblăm zilnic.

Cristosul nostru este minunat și atotinclusiv și, în calitate de credincioși în Cristos, am fost înrădăcinați în Cristos și acum trebuie să fim zidiți în El și să umblăm în El.

Cristosul în care ar trebui să umblăm zilnic este Cristosul în slujba Sa completă din trei etape: încarnarea, includerea și intensificarea.

Biblia dezvăluie un Cristos care a venit ca Dumnezeu încarnat pentru a fi om; El a venit nu numai să ne răscumpere, ci și să ne curteze, să ne atragă și să ne câștige ca mireasă a Sa.

Dacă citești Evangheliile vezi un om-Dumnezeu, care a fost întotdeauna una cu Dumnezeu și a vrut să facă voia lui Dumnezeu.

De asemenea, El era atât de atrăgător și fermecător, iar mulțimile au fost atrase de El și au mers după El. Exista ceva legat de El; El a fost Dumnezeul „burlac” care S-a încarnat pentru a fi Dumnezeul încarnat.

Apoi, când a mers la cruce, El a devenit Dumnezeul răscumpărător, pentru că El ne-a răscumpărat luând asupra Sa păcatul lumii.

Mai mult, când a înviat, El a devenit un Duh dătător de viață, un Duh compus, pentru a împărți în noi viața Sa și tot ceea ce este El; acum El este Dumnezeul compus.

Dumnezeul pe care Îl avem astăzi nu este un Dumnezeu simplu care este sus în ceruri și noi suntem aici jos, pe pământ; El a venit să fie cu noi, chiar să fie la fel ca noi, și El a fost compus și contopit împreună cu umanitatea, natura umană, viața umană, răstignirea, moartea și învierea.

Acum, în înviere, avem un Dumnezeu bogat, care este Duhul lui Isus Cristos, și Îl putem primi. Când Îl primim pe Cristos ca Duh în duhul nostru, El devine Dumnezeul care locuiește în interiorul nostru.

Dumnezeu nu este doar în ceruri, ci chiar mai mult, El este în noi ca fiind Cel care locuiește în interior. Aleluia!

Mai mult, pentru ca El să contracareze degradarea bisericii, El este Dumnezeul intensificat, Duhul dătător de viață de șapte ori intensificat, care este cu duhul nostru.

Pe măsură ce trecem prin lucruri astăzi, simțim că întreaga situație este atât de intensă, iar situația mondială și a bisericii sunt în declin; totuși, avem Duhul intensificat de șapte ori în duhul nostru.

Dumnezeul intensificat operează în noi și în jurul nostru pentru a ne produce ca biruitori ai Săi, pentru a zidi Trupul lui Cristos și pentru a finaliza Noul Ierusalim.

În cele din urmă, Dumnezeu va fi Dumnezeul încorporat, Dumnezeul căsătorit, pentru că El se va căsători cu omul creat, răscumpărat, regenerat, transformat și glorificat ca mireasă pentru eternitate. Slavă Domnului!

Cristosul în care ar trebui să umblăm zilnic ar trebui să fie nu numai Cristosul individual văzut în Evanghelii, ci și mai mult, Dumnezeul corporativ, Trupul-Cristos, ceea ce Biblia numește „Cristosul”.

Trebuie să Umblăm în Trupul-Cristos, Cristosul Corporativ, Dumnezeul încorporat, în viața de biserică

Col. 2:6 nu spune: Astfel dar, după cum ați primit pe Hristos Isus [literal, Cristosul], Domnul, așa să și umblați în El. Există o diferență între Cristos și „Cristosul”.

Cristosul se referă la Cristosul corporativ, Dumnezeul încorporat; nu este doar Cristosul individual, ci Trupul lui Cristos, Trupul-Cristos.

Aceasta este asemănător cu 1 Cor. 12:12 unde ni se spune că, după cum Trupul este unul singur și are multe membre, totuși toate membrele trupului, fiind multe, sunt un singur trup, tot așa este și Cristosul.

Nu spune, la fel este și biserica; mai degrabă, se spune, așa este și Cristosul.

Cristos este Trupul-Cristos, Cristosul corporativ; este compus din Cristos Însuși ca Cap și biserica ca Trup al lui Cristos, cu toți credincioșii ca membre ale Trupului lui Cristos.

Noi, credincioșii în Cristos, suntem uniți organic cu Domnul și constituiți cu viața și elementul Său și am devenit Trupul Său, organismul Dumnezeului Triunic, pentru a-L exprima în mod corporativ.

Cristosul în care ar trebui să umblăm este Trupul-Cristos, Cristosul corporativ.

Recâștigarea prezentă a Domnului este recâștigarea Trupului-Cristos, „Cristos”, în viața de biserică.

Trupul-Cristos este Dumnezeul încorporat și pentru ca noi să umblăm în El, așa cum este Cristos, pentru ca noi să umblăm în Trupul-Cristos, care este Dumnezeul încorporat (1 Cor. 12:12-13; Fapte 9:4-5, 15; Col. 2:19).

1 Cor. 12:12 spune: „Căci, după cum trupul este unul și are multe mădulare și după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot așa este și Hristos [lit. Cristosul]”.

„Cristosul” din acest verset nu este Cristosul individual, ci Cristosul colectiv, Cristos încorporat cu toate membrele Sale.

Acesta este Cristosul în care am fost botezați, puși în care am fost cufundați și acesta este Cristosul în care ar trebui să umblăm.

Acesta este Cristosul pe care L-a văzut Pavel în drum spre Damasc, când o lumină a strălucit asupra lui și a auzit un glas din cer care zicea: Saule, Saule, de ce Mă prigonești? (Fapte 9:3-5).

Pavel îi persecuta pe creștini, pe cei care erau urmașii lui Isus, dar Isus, Capul din ceruri, era una cu membrele Sale pe pământ și El a spus că Saul Îl persecuta pe El.

Acesta este marele Eu minunat, Eul corporativ, Trupul-Cristos compus din Cap și Trup.

Cu toții suntem membri ai Mine-le corporative, minunatul „Eu” care este Cristos ca Cap împreună cu membrii Trupului Său – Trupul-Cristos.

Când vedem o viziune a Cristosului corporativ, când realizăm că ni s-a dat acest Cristos, am fost puși în acest Cristos și trebuie să umblăm în acest Cristos, care este Trupul-Cristos, viața noastră creștină va fi revoluționată.

Trebuie să umblăm în Cristosul pe care L-am primit; trebuie să umblăm nu numai în Cristosul atotinclusiv și extins în calitate de Cap, ci și în Trupul lui Cristos.

A primi și a umbla în Cristos înseamnă a primi și a umbla în Trupul-Cristos, pentru că astăzi Cristos este un Trup corporativ.

Cristos nu mai este doar Cristosul individual, ci și Cristosul corporativ, Capul împreună cu Trupul.

Dacă spunem că Îl iubim pe Cristos, trebuie să iubim și Trupul, iar dacă spunem că umblăm în Cristos, trebuie să umblăm și în Trupul-Cristos, pentru că Cristos Capul și Cristos Trupul sunt uniți ca unul singur.

Face o mare diferență în viața noastră creștină pentru noi să umblăm în Cristosul corporativ.

Putem aduce această lucru Domnului și-I cerem să ne arate ce înseamnă că trebuie să umblăm în Cristos, Trupul-Cristos.

Recâștigarea Domnului este recâștigarea „Cristificării”, o recâștigare care este pur și în întregime a persoanei lui Cristos pentru ca El să câștige realitatea Trupului-Cristos în viața de biserică (1 Tes. 5:23; Fil. 1:19-21a; 2 Cor. 3:10-11).

Trebuie să fim aduși înapoi la Cristos Însuși pentru a-L savura, a-L ține ca și Cap, a-L câștiga și a umbla în El.

Doamne Isuse, dezvăluie-ne pentru a Te vedea ca Trupul-Cristos, Cristosul corporativ. Fie ca noi să ne dăm seama că L-am primit pe Cristos, pe Isus Domnul, și să umblăm în Trupul-Cristos, Cristosul corporativ astăzi. Amin, Doamne, dă-ne o viziune glorioasă a lui Cristos Capul împreună cu Cristos Trupul. Vrem să vedem că noi, ca Trup, suntem uniți cu Capul pentru a fi Trupul-Cristos, Dumnezeul încorporat. Doamne, cât de mult Te lăudăm că suntem mădulare ale Trupului și că acum putem umbla nu numai în Cristosul atotinclusiv ca și Cap, ci și în Trupul-Cristos, biserica în calitate de Cristosul corporativ. Arată-ne ce înseamnă asta, Doamne, în viața noastră de zi cu zi. Arată-ne ce înseamnă că L-am primit pe Trupul-Cristos și cum putem să umbla practic în Trupul-Cristos. Ne deschidem către Tine. Fie ca aceasta să facă o mare diferență în viața noastră creștină, pe măsură ce umblăm în Cristos corporativ zi de zi!

Să umblăm în Dumnezeul corporativ, Cristosul, prin împărtășirea reciprocă din Cristos de către toate membrele

Astăzi Domnul zidește Trupul-Cristos în viața de biserică; El urmărește nu numai savurarea noastră individuală și personală a lui Cristos acasă, de către noi înșine, ci și savurarea și experiența corporativă a lui Cristos în Trup și ca Trup.

În Trupul-Cristos, Cristos este introdus în toate membrele Sale și toate membrele Sale sunt introduse în El prin creșterea în viață și transformarea în viață pentru exprimarea lui Cristos (Col. 2:19; Rom. 12:2; 2 Cor. 3:18).

Când am fost regenerați, Cristos a început să Se introducă pe Sine în noi și, pe măsură ce avem părtășie cu El și ne deschidem către El, El Se introduce pe Sine în noi puțin mai mult.

Pe măsură ce Îl savurăm și Îl experimentăm pe Cristos, suntem, de asemenea, introduși în Cristos, pentru că creștem în viață și suntem transformați în viața Lui pentru exprimarea lui Cristos. Amin!

Trebuie să-i spunem Domnului să crească zilnic în noi. În Trupul-Cristos, Îl savurăm pe Cristos ca totul pentru noi (1 Cor. 12:3, 13) și funcționăm ca membre ale Trupului (vv. 14-22).

Mai mult, în Trupul-Cristos există îmbinarea membrelor în unitatea Dumnezeului Triunic (vv. 23-27; Ioan 17:21; Efes. 4:1-6).

Dumnezeu a omogenizat Trupul, astfel încât să nu existe dezbinare în trup.

Omogenizarea nu înseamnă doar a vizita alte localități sau țări și a avea părtășie cu sfinții de acolo; omogenizarea se face prin cruce și prin duhul pentru înlăturarea diferențelor și obținerea vieții de biserică în calitate de ofrandă de mâncare.

Amin, în viața de biserică, suntem îmbinați împreună de Cristos în Trup pentru ca Domnul să câștige o mâncare care să ofere viața de biserică pentru satisfacția Sa.

Domnul să ne arate că suntem membre ale Trupului lui Cristos și, ca atare, trebuie să umblăm în Cristosul corporativ, adică să umblăm în Trupul-Cristos, pentru că nu putem avea Cap fără Trup.

Nu mai suntem credincioși individuali, ci membri ai Trupului, iar Cristosul nostru nu este doar Cristosul individual, ci și Cristosul corporativ, Capul cu Trupul.

L-am primit pe Cristos nu numai ca Cap, ci și ca Trup, și ar trebui să umblăm în Cristos.

Astăzi trebuie să umblăm în Cristosul colectiv, Cristos, și facem acest lucru fiind practic în viața de biserică și împărtășind reciproc cu Cristos de către toți membrii Trupului.

Cu toții putem mărturisi că, din moment ce am intrat în viața de biserică și am învățat să funcționăm în Trup, vorbindu-L pe Cristos unul altuia, am avut o savurare și o experiență crescută din Cristos.

Este ca Efeseni 3:16-20 unde se spune că, atunci când Îl lăsăm pe Cristos să-Şi facă domiciliul în inima noastră prin credinţă, suntem capabili să înţelegem împreună cu toţi sfinţii care sunt adâncimea, înălţimea, lăţimea şi lungimea lui Cristos; El este atât de bogat și atât de minunat, iar în Trup este neepuizat și nemăsurat!

Unii credincioși cred că este în regulă să nu meargă la întâlnire, pentru că pot sta acasă și se Îl pot savura Cristos personal; deși este adevărat că Îl putem savura pe Cristos personal, avem doar o mică parte din Cristos pe care să-L savurăm, dar bogățiile lui Cristos sunt incomensurabile în mod colectiv! Amin!

Când venim la adunările bisericii și ne deschidem gura pentru a elibera bogățiile lui Cristos pe care le-am savurat și experimentat, alții Îl primesc și Îl savurează pe Cristosul pe care Îl avem.

De asemenea, primim porțiunea altora din Cristos, pentru că toți sfinții sunt necesari pentru a-l cuprinde pe acest Cristos minunat, atotinclusiv!

Cum Îi mulțumim și Îl lăudăm pe Domnul că, în viața de biserică noi învățăm să-L împărtășim pe Cristos și să-L administrăm pe Cristos unul altuia, atât dând cât și primind ceva din Cristos semenilor noștri din Trup (1 Cor. 14:26; Efes. 4:15-16)!

Această împărtășire reciprocă a lui Cristos este la fel ca circulația sângelui din trupul nostru fizic; când împărtășim ceva din Cristos, „dăm sânge” celorlalți membri, iar când primim împărtășirea altora din Cristos, „primim sânge” de la alții.

În acest fel, prin funcția noastră reciprocă în Trup, umblăm în Trupul-Cristos, Cristosul corporativ și zidim Trupul lui Cristos pentru exprimarea corporativă a lui Dumnezeu printre noi. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, vrem să umblăm în Trupul-Cristos, Cristosul corporativ, prin primirea și slujba lui Cristos în viața de biserică. Amin, Doamne, pe Tine Te primim și primim Trupul. Primim Trupul-Cristos și dorim să umblăm în acest Cristos. Vrem să înțelegem împreună cu toți sfinții care sunt bogățiile inepuizabile și nemăsurate ale lui Cristos! O, lățimea, lungimea și înălțimea și adâncimea lui Cristos sunt nemăsurate și putem să-l înțelegem pe acest Cristos împreună cu toți sfinții ca Trupul-Cristos! Amin, Doamne, vrem să savurăm Trupul-Cristos participând la adunările bisericii și funcționând în adunări pentru a-L administra altora pe Cristos și a primi partea altora din Cristos. Să fie multă împărtășire reciprocă a lui Cristos de către toți membrii Trupului, astfel încât Trupul să se zidească în dragoste. Amin, Doamne, în Trupul-Cristos Îl savurăm pe Cristos ca totul al nostru, există funcția tuturor membrelor și avem omogenizarea membrelor în unitatea Dumnezeului Triunic!