Îl trăim pe Cristos

Biserica, mireasa lui Cristos, va deveni o biserică glorioasă, cu Cristos ca frumusețea ei

19/02/2026 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Biserica, mireasa lui Cristos, va deveni în cele din urmă o biserică glorioasă, o biserică care Îl exprimă pe Dumnezeu, fără pete sau zbârcituri, ci înfrumusețată în orice fel, spălată cu apa în cuvântul viu al lui Dumnezeu și având haina de nuntă, care este dreptățile sfinților, Cristosul trăit în sfinți. Amin, Doamne, păstrează-ne în procesul de a fi sfințiți și spălați până când vom deveni mireasa glorioasă și frumoasă a lui Cristos!

Ce putem spune când vedem că Domnul vrea să-Și câștige mireasa? Care este reacția noastră când ne dăm seama că lucrarea principală a lui Dumnezeu în recâștigarea Lui de astăzi este să câștige mireasa lui Cristos?

Trebuie pur și simplu să ne dăm Domnului, să ne deschidem Lui fără nicio rezervă și să fim cei care cooperează cu El pentru lucrarea Sa de zidire, lucrarea Sa de perfecționare și lucrarea Sa de înfrumusețare! Amin!

Putem fi frați în Cristos și putem dori să fim puternici în Domnul; însă în ochii Domnului, suntem cu toții soția Lui, mireasa Lui și trebuie să dorim să fim înfrumusețați de El. Nu ne înfrumusețăm pentru a deveni frumoși în ochii noștri sau în ochii altora; mai degrabă, așa cum ne spune Efeseni 5:25-27, venim la Domnul în cuvântul Său pentru a fi spălați de apa din cuvânt și a fi transformați într-o biserică glorioasă!

O, noi chiar nu știm câte impurități, pete, riduri și lucruri vechi avem în noi până când nu venim la cuvântul Domnului pentru a cugeta asupra lui cu rugăciune! Dacă Îi permitem Domnului să ne vorbească în cuvântul Său, dacă ne deschidem către El și ne exersăm duhul pentru a avea vorbirea Sa prezentă în cuvântul Său și în întâlnirile bisericii, nu numai că avem prezența Domnului, dar, mai mult decât atât, suntem spălați, curățiți și sfințiți!

Există un proces metabolic interior care are loc în ființa noastră în timp ce citim cu rugăciune cuvântul lui Dumnezeu; elementul vechi este îndepărtat, iar elementul nou al Domnului ne este adăugat.

Pe de o parte, mulțumim Domnului că avem sângele Său prețios pe care să-l aplicăm ori de câte ori păcătuim și Domnul ne expune păcatul; aplicăm sângele, iar El este credincios și drept ca să ne curețe și să ne spele.

Pe de altă parte, avem cuvântul viu al Domnului, cuvântul Său rhema, care ne curăță de orice impuritate, pete, riduri sau orice altceva de acest gen, astfel încât să putem fi înfrumusețați pentru a fi biserica glorioasă a Domnului.

Fie ca noi să prețuim vorbirea Domnului și fie ca noi să ne deschidem către El, astfel încât El să ne poată vorbi din nou și din nou. Fie ca noi să avem vorbirea Lui instantanee și prezentă în noi dimineața și seara și chiar pe tot parcursul zilei, astfel încât să putem fi sub spălarea, curățirea și sfințirea Lui constantă!

Biserica, mireasa lui Cristos, va deveni o biserică glorioasă, avându-L pe Cristos ca frumusețea ei, o biserică exprimându-L pe Dumnezeu

Efeseni 5:27 ne dezvăluie că biserica, mireasa lui Cristos, va deveni în cele din urmă o biserică glorioasă, căci Cristos, ca Mire, își va prezenta biserica Lui, glorioasă, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de genul acesta.

Biserica devine o biserică care Îl exprimă pe Dumnezeu, avându-L pe Cristos ca frumusețe, pentru ca ea să fie dorită de Domnul și prezentată Lui ca mireasă a Lui. Fie ca noi să nu credem că știm acest lucru, că suntem de acord cu acesta și că am mai auzit acest lucru înainte; fie ca noi să primim cuvântul lui Dumnezeu în noi prin orice rugăciune și cerere, ca să putem avea vorbirea prezentă a Domnului, să fim spălați și curățiți și să fim sfințiți prin cuvântul Său.

Dacă rămânem în vechea noastră cunoaștere a Domnului, dacă credem că știm, că înțelegem, că am auzit acest lucru și că l-am primit, nu vom fi proaspăt înfrumusețați de Domnul. Singura frumusețe pe care o avem ca mireasă a lui Cristos este strălucirea lui Cristos din interiorul nostru.

De fapt, ceea ce Cristos apreciază în noi este expresia Lui Însuși (Psalmul 50:2; 2 Corinteni 3:15-18; cf. Exod 28:2). Dumnezeu se desfătează în Fiul Său, Isus Cristos, și ni-L dă pe Cristos ca să fie totul pentru noi; când Cristos este introdus în ființa noastră și trăit din noi, devenim frumoși în ochii Lui! Amin!

Isaia 33:17a spune: „Ochii tăi vor vedea pe Împărat în frumusețea Lui”; Psalmul 45:11a continuă spunând: „Împăratul va pofti frumusețea ta”. Când Îl privim pe Domnul Isus, când privim frumusețea Sa exersându-ne duhul și îndreptându-ne inima către El pe măsură ce venim la El în cuvântul Său, suntem saturați cu ceea ce este El și devenim frumoși în ochii Lui.

Cristos apreciază în noi doar ceea ce este din El, ceea ce este introdus în ființa noastră. El vrea să obțină un duplicat al Său, o reproducere a Sa, ceva ce este din El în noi pentru a fi exprimat prin noi.

Noi, ca biserică, mireasa lui Cristos, devenim o biserică glorioasă, avându-L pe Cristos ca frumusețea noastră pentru a fi o biserică care-L exprimă pe Dumnezeu.

Fie ca noi să petrecem zilnic timp cu Domnul în cuvântul Său, căutând să fim dezvăluiți întorcându-ne inima către El, astfel încât să-L putem privi și să-L reflectăm ca o oglindă. Acest lucru ne va face să fim transformați după imaginea Sa și îl vom avea pe Cristos ca frumusețea noastră pentru a fi mireasa lui Cristos.

Cântarea Cântărilor 6:4 spune: „Ești frumoasă, iubita mea, ca Tirța, frumoasă ca Ierusalimul, înfricoșătoare ca o oștire cu steaguri.” Pentru Domnul, devenim frumoși și încântători, căci frumusețea Sa e introdusă în noi pe măsură ce petrecem timp cu El și ne îndreptăm inima către El. Pentru dușman, însă, devenim înfricoșători, căci îl îngrozim, fiind ca o armată cu steaguri.

Când Îl iubim pe Domnul, ne deschidem către El, Îl savurăm și suntem înfrumusețați de El, frumusețea Lui este exprimată prin noi și devenim, de asemenea, ca o armată cu steaguri, declarând victoria Domnului asupra dușmanului! Aleluia!

În ziua nunții Sale, Domnul, ca Mire, are mult mai multă grijă de frumusețea miresei Sale decât de abilitățile ei. Fiecare mire își dorește să aibă o mireasă frumoasă, iar mireasa este cea mai frumoasă în ziua nunții ei.

Nu abilitățile sau capacitatea ei contează cel mai mult în ziua nunții; ci frumusețea miresei este cea care iese în evidență. Domnul Isus, Dumnezeul nostru, e preocupat în primul rând de frumusețea miresei, care este El Însuși exprimat prin umanitatea ei.

Ceea ce contează pentru Domnul este să fim îmbrăcați în in fin, strălucitor și curat, având dreptățile sfinților (Apocalipsa 19:8). Inul fin este frumusețea miresei. Viața noastră de zi cu zi trebuie să fie Cristos trăind în noi, Cristos fiind exprimat prin noi.

Trebuie să fim înfrumusețați de Domnul zi de zi, astfel încât să putem fi pregătiți să-I fim prezentați ca mireasa Lui minunată. Pe de o parte, trebuie să-L iubim pe Domnul și să petrecem timp cu El în cuvântul Său, permițându-I să ne infuzeze cu Sine Însuși ca frumusețe a noastră. Pe de altă parte, trebuie să avem dreptățile sfinților, care sunt faptele drepte, Cristos trăit în noi.

Frumusețea noastră ca mireasă a lui Cristos este Cristos care strălucește prin noi. Fie ca noi să ne concentrăm mai mult pe a-L avea pe Cristos introdus în noi și trăit din noi decât pe a face lucruri pentru Domnul.

La începutul vieții de biserică, am putea dori să funcționăm, să facem lucruri și să fim perfecționați în ceea ce facem pentru Domnul. Apoi, pe măsură ce creștem în viață și avansăm în relația noastră romantică cu Domnul, vom realiza că contează mai mult ceea ce suntem decât ceea ce facem.

Domnul nu se preocupă în principal de abilitățile noastre sau de ceea ce facem pentru El; El se preocupă mai mult de frumusețea Sa exprimată prin umanitatea noastră. El vrea să câștige o biserică glorioasă, o biserică glorioasă și frumoasă, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de genul acesta.

El vrea nu doar să ne dea energie să facem lucruri pentru El, ci și mai mult, să se introducă în noi și să ne înfrumusețeze, astfel încât să-L putem exprima pe Cristos și să devenim mireasa Sa glorioasă, biserica glorioasă.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție pentru ca Tu să Te introduci în noi și să fii exprimat prin noi. Amin, Doamne Isuse, pregătește-ne ca mireasă a Ta. Fie ca Tu să fii introdus în ființa noastră, astfel încât Tu să poți trăi în noi și să fii exprimat prin noi. Fie ca noi să realizăm că frumusețea miresei lui Cristos vine chiar de la Cristosul care este introdus în biserică și apoi exprimat prin biserică. Amin, Doamne, fie ca viața noastră să fie expresia lui Cristos. Fie ca comportamentul nostru să fie o reflectare a lui Cristos, chiar strălucirea lui Cristos din noi. Exprimă-Te prin noi. Trăiește în noi. Ne exersăm duhul pentru a Te primi ca viață a noastră și, de asemenea, Te primim ca persoană a noastră. Vrem să fim găsiți în Tine, nu având propria noastră dreptate, ci avându-L pe Cristos trăit în noi ca dreptate a noastră. Amin, Doamne, fie ca noi să fim îmbrăcați în in fin, strălucitor și curat, având dreptățile sfinților, ca să putem fi chemați la cina nunții Mielului! Trăiește în noi astăzi! Fii exprimat prin noi astăzi!

Petrecem timp să privim frumusețea Domnului în Cuvântul Său, pentru ca El să devină frumusețea noastră ca mireasă a lui Cristos

Nu putem niciodată sublinia prea mult importanța timpului nostru petrecut cu Domnul în cuvântul Său. Toți căutătorii iubitori ai Domnului, atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, au petrecut timp cu Domnul în cuvântul Său, petrecând timp să privească frumusețea Domnului, astfel încât El să-i infuzeze cu Sine Însuși.

Psalmiștii L-au iubit pe Domnul, au iubit cuvântul Său și au meditat cu rugăciune asupra cuvântului lui Dumnezeu, considerând preceptele Sale, iubind cuvintele Sale și petrecând mult timp iubindu-L pe Domnul în cuvântul Său.

De asemenea, în Noul Testament ni se spune că trebuie să fim descoperiți și să-L privim pe Domnul față în față pentru a-L reflecta și a fi transformați în imaginea Sa (2 Corinteni 3:18).

Ori de câte ori ne facem timp să privim frumusețea Domnului în cuvântul Său, citind cu rugăciune și meditând asupra cuvântului Său (Efeseni 6:17-18; Psalmul 119:15), El devine frumusețea noastră.

Suntem înfrumusețați de Domnul petrecând timp cu El în cuvântul Său pentru a privi frumusețea Lui și devenim casa frumuseții Sale, pentru ca și El să fie înfrumusețat (27:4; 2 Corinteni 3:18; Isaia 60:7b, 9b, 13b, 19b, 21b).

Ceea ce apreciază Dumnezeu la poporul Său nu este cât de mult pot face pentru El, ce lucrări mărețe pot face în numele Său sau ce minuni săvârșesc pentru Dumnezeu; ceea ce apreciază El este cât de mult din Cristos este introdus în ei, astfel încât să-L exprime pe Cristos.

El vrea să petrecem timp cu El, să-L privim și să fim infuzați de El; în exterior, poate că nu facem prea multe pentru Domnul, dar în interior, suntem liniștiți în prezența Lui pentru ca El să Se infuzeze în noi.

Trebuie să-L experimentăm pe Cristosul care locuiește în noi, contemplând frumusețea Domnului în cuvântul Său, iar toate petele, ridurile și expresiile omului natural vor fi îndepărtate. Trebuie nu doar să citim Biblia, ci și să conversăm cu Domnul prin cuvintele Bibliei.

Asemenea psalmistului din Psalmul 103, trebuie să-i spunem sufletului nostru: Binecuvântează pe Domnul, suflete al meu! Și tot ce este în mine, binecuvântează numele Lui cel sfânt! Nu uita toate binefacerile Sale – și mulțumește-I pentru tot ce a făcut pentru mine!

Citim Biblia, folosim cuvintele Bibliei pentru a ne ruga Domnului, conversăm cu noi înșine și cu Domnul prin cuvântul Său și facem din cuvântul Său rugăciunea, meditația, reflecția și considerația noastră.

În acest fel, cuvântul lui Dumnezeu ne spală, ne curăță și depune elementul lui Dumnezeu în ființa noastră. Spălarea cu apă din cuvânt (Efeseni 5:26) se ocupă în principal de pete și riduri. Petele se referă la ceva din viața naturală, iar ridurile sunt legate de vechime.

Pur și simplu trăindu-ne viața de zi cu zi în omul natural și în noi înșine, avem pete, riduri și multe astfel de lucruri; acestea nu sunt plăcute Domnului. Doar apa vieții din cuvântul lui Dumnezeu poate spăla metabolic astfel de defecte prin transformarea vieții.

Pentru a deveni mireasa din Apocalipsa 19, trebuie să experimentăm Efeseni 5; pentru a fi chemați la masa de nuntă a Mielului, trebuie mai întâi să experimentăm spălarea apei din cuvânt, astfel încât să putem fi sfințiți și înfrumusețați, avându-L pe Cristos introdus în noi și trăit din noi ca haină de nuntă.

Slavă Domnului pentru apa vieții din cuvântul lui Dumnezeu, care poate spăla defectele, petele și ridurile noastre pentru a ne transforma în viață și a-L introduce pe Cristos cu frumusețea Lui în noi.

A fi sfânt înseamnă a fi saturat cu Cristos și transformat de Cristos, iar a fi fără pată înseamnă a fi fără pată și fără zbârcitură. Aceasta înseamnă că nu avem nimic din viața naturală a omului vechi, ci trăim într-o viață nouă, avându-L pe Cristos exprimat prin noi ca dreptatea noastră subiectivă.

Aceasta se întâmplă prin faptul că ne facem timp să privim frumusețea Domnului în cuvântul Său, astfel încât El să devină frumusețea noastră așa cum este trăit în noi. Domnul urăște vechimea; El vrea să slujim într-un duh nou (Romani 7:6) și să umblăm într-o viață nouă (Romani 6:4).

Dacă simțim că devenim vechi, dacă simțim vechimea, ar trebui pur și simplu să ne facem timp să privim frumusețea Domnului în cuvântul Său.

Slavă Domnului, biserica va deveni mireasa glorioasă, neavând „astfel de lucruri” – biserica nu va avea cutare sau cutare defect, căci Domnul va aduce biserica în punctul în care nimic nu se va mai putea spune împotriva ei în niciun fel!

Amin, fie ca Domnul să fie introdus în noi ca dreptatea noastră subiectivă, pentru ca El să fie trăit din noi în viața noastră de zi cu zi ca frumusețea noastră, frumusețea miresei lui Cristos!

Doamne Isuse, ne facem timp să privim frumusețea Domnului în cuvântul Său, citind cu rugăciune și meditând la cuvântul Său. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a citi cuvântul, a ne ruga asupra cuvântului și a-l considera cu rugăciune, pentru a putea privi frumusețea Ta! Te iubim, Doamne, și ne place să Te privim cu fața descoperită. Ne întoarcem inima către Tine, pentru a Te putea vedea față în față. Fie ca să petrecem mult timp pe parcursul zilei privindu-Te, pentru a Te putea reflecta și noi! O, ne place să privim frumusețea Ta, pentru a putea fi infuzați cu Tine și a deveni casa frumuseții Tale! Slavă Domnului, suntem înfrumusețați de Domnul pentru a deveni casa frumuseții Sale, pentru ca și El să fie înfrumusețat! Amin, Doamne, vrem să fim spălați de apa vie din cuvânt, pentru ca orice pete și riduri să fie îndepărtate de la noi. Îndepărtează orice expresie a vieții naturale și orice vechime. Spală metabolic orice defecte prin transformarea vieții. Saturează-ne, transformă-ne și fii trăit din noi pentru a ne face biserica glorioasă, mireasa Ta dreaptă și frumoasă!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Church as the Bride of Christ will become a Glorious Church with Christ as Her Beauty, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Pregătirea miresei – săptămâna 4 cu tema: Frumusețea miresei (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Maturitatea înseamnă să fim lărgiți în capacitatea noastră prin disciplina Duhului Sfânt

11/02/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Țelul slujbei lui Pavel a fost de a prezenta fiecare om matur, pe deplin crescut în Cristos pentru omul nou; suntem în procesul de maturizare pentru a ajunge la maturitate, la plinătatea vieții, pentru a avea lărgirea capacității noastre cu ajutorul disciplinei Duhului Sfânt.

În calitate de credincioși în Cristos, ne-am născut din Dumnezeu, iar viața Lui a venit în duhul nostru în momentul regenerării noastre. Zi de zi, pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul, Îl mâncăm în Cuvânt, Îl bem ca Duh și Îl respirăm, ar trebui să creștem normal, corespunzător, spre maturitate.

Viața noastră de zi cu zi ar trebui să fie o viață de creștere normală în viața divină; așa cum creștem în viața umană, tot așa trebuie să creștem în viața divină.

Cu toate acestea, există multe obstacole în ființa noastră; există multe lucruri în noi care mănâncă aprovizionarea divină. În loc să creștem normal, chiar să creștem zilnic, există lucruri în noi care mănâncă creșterea vieții și noi nu creștem corespunzător. O, Doamne Isuse!

Mâncăm, Îl savurăm pe Domnul și nu creștem, căci ceva din noi consumă hrana spirituală. O, Doamne! Un astfel de mare consumator este opinia noastră. Cu toții avem dreptul la opiniile noastre și, mai ales în zilele noastre, fiecare are o opinie și vrea să-și exprime opinia. Dar opiniile noastre împiedică creșterea Domnului în noi.

Opinia este tot ceea ce iese din noi atunci când suntem separați de Dumnezeu, când nu suntem una cu El. Când o persoană este fără Dumnezeu și separați de Dumnezeu, ea este sursa opiniei, chiar întruparea opiniei.

Putem spune că opinia este o boală gravă în viața de biserică; este ca un cancer, care ne consumă creșterea în viața divină și ne face să nu creștem într-un mod normal.

Trebuie să mergem la Domnul cu privire la opiniile noastre și să ne deschidem către El, chiar să avem o viziune de la El cu privire la ceea ce sunt opiniile noastre, astfel încât să-L putem lua ca sursă în toate lucrurile și să creștem în viață într-un mod normal zi de zi.

Opiniile noastre sunt concepte și idei diferite, moduri diferite de a gândi. Dacă mergem la Domnul cu opiniile noastre, dacă ne deschidem Lui doar cu privire la opiniile pe care le avem, vom fi salvați de la a afecta viața de biserică, căci nu ne vom exprima opiniile noastre, ci Îl vom exprima pe Cristos.

Pe măsură ce înaintăm în viața de biserică zi de zi, pe măsură ce mergem la întâlniri și la părtășie cu sfinții, rămânem în opiniile noastre sau ne deschidem Domnului și părtășiei cu sfinții?

Cât de mult suntem cu adevărat iluminați și cât de mult ne punem deoparte atunci când spunem ceva? Îi permitem Domnului să vorbească prin noi și vorbim din partea Dumnezeului Triunic ca sursă a noastră sau pur și simplu ne exprimăm opiniile?

Putem vizita o anumită localitate și putem vedea acolo lucruri care diferă de locul de unde venim, așa că ne putem exprima opiniile pentru a face una sau alta; deși aceste lucruri pot părea bune, ele sunt opiniile noastre.

Când ne exprimăm opiniile, le prețuim și suntem una cu ele; în cele din urmă, devenim întruparea opiniei, iar Domnul nu are cum să crească în noi, pentru că ne exprimăm pe noi înșine.

Fie ca noi să învățăm să nu ne exprimăm opiniile, ci să ne deschidem Domnului, să Îl savurăm pe El ca viață și să-L împărțim pe Cristos altora ca viață pentru creșterea lor în viață spre maturitate, pentru zidirea bisericii ca mireasă a lui Cristos.

Îl distribuim pe Cristos în alții pentru creșterea lor spre maturitate, pentru a-i prezenta pe deplin maturi în Cristos

În Coloseni 1:28-30 vedem că țelul slujbei lui Pavel era de a prezenta fiecare om matur, chiar deplin crescut în Cristos, pentru omul nou (Coloseni 3:10-11). El nu a predicat doar Evanghelia pentru a ridica biserici și a crește Împărăția lui Dumnezeu; mai mult decât atât, Pavel L-a împărțit pe Cristos sfinților pentru creșterea lor spre maturitate.

Care este țelul slujbei noastre? Pe măsură ce ne îngrijim de cei noi, pe măsură ce Îl administrăm pe Cristos celor tineri și pe măsură ce cooperăm cu Domnul în coordonare cu sfinții pentru a-i păstori pe alții, care este țelul nostru?

Dorim doar ca ei să primească niște doctrine și să înțeleagă învățăturile mai profunde ale Domnului sau le împărtășim pe Cristos pentru creșterea lor spre maturitate? Dorim doar ca și alții să vină la întâlniri și să împărtășească ceva din ceea ce au savurat din Domnul sau vrem să-i prezentăm pe deplin maturi în Cristos?

Fie ca Domnul să ne elibereze de propriile noastre motive și obiective pe măsură ce Îi slujim Domnului și ne îngrijim de alții; fie ca noi să învățăm să le împărțim pe Cristos pentru creșterea lor în viață spre maturitate zi de zi.

Cuvântul grecesc tradus „pe deplin crescut” în Coloseni 1:28 poate fi tradus și prin „perfect”, „complet” sau „matur”. Toți am primit viața lui Dumnezeu în momentul regenerării noastre, dar trebuie să creștem zi de zi pentru a ne maturiza spre perfecțiune în această viață.

Mai mult, trebuie să lucrăm una cu Domnul pentru a păstori sfinții din jurul nostru și a le împărți pe Cristos pentru creșterea lor în viață spre maturitate.

Apostolul Pavel s-a luptat și s-a ostenit pentru sfinți, chiar luptând în rugăciune pentru ei, ca ei să crească în viață spre maturitate (Coloseni 1:28; 4:12).

Nu numai Pavel, ci și apostolii împreună cu el s-au luptat în rugăciune și au lucrat cu Domnul și cu sfinții pentru a-i aduce pe sfinții de care au grijă înaintea Domnului, a uda sămânța vieții în ei și a-i ajuta să crească spre maturitate.

Slujba lui Pavel a fost să-L distribuie pe Cristos altora, astfel încât aceștia să fie perfecți și perfecționați prin creșterea înspre maturitate în Cristos. Amin!

Slujirea noastră este aceeași astăzi. Țelul de a-I sluji Domnului și de a ne îngriji de ceilalți nu este un lucru exterior, cum ar fi a-i face să fie mai buni sau a veni mai des la întâlniri, nici nu este doar ca ei să-și deschidă casele și să aibă întâlniri acasă în casele lor.

Țelul nostru este să-i ajutăm pe sfinți să crească în viață spre maturitate, astfel încât să-i putem prezenta pe deplin crescuți în Cristos. În primul rând, trebuie să creștem; trebuie să tratăm orice obstacol în calea creșterii vieții lui Cristos în noi.

Apoi, trebuie să ne exersăm duhul și să fim una cu Domnul pentru a-L împărți pe Cristos altora, astfel încât să putem prezenta fiecare om desăvârșit în Cristos pentru singurul om nou.

Pentru a deveni singurul om nou, pentru ca Domnul să câștige biserica ca singurul om nou, trebuie să ne luptăm în rugăciune și să-L administrăm pe Cristos sfinților, astfel încât ei să poată crește în viață spre maturitate.

Fie ca noi să ne rugăm pentru cei din jurul nostru, chiar să luptăm pentru ei înaintea Domnului, ca ei să poată crește spre maturitate și să-i putem prezenta perfecționați și maturi în Cristos.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în noi ca viață divină pentru a ne regenera. Crești în noi mai mult astăzi. Dă-ne porția de har de astăzi, astfel încât să putem crește în viață într-un mod normal. Amin, Doamne, ceea ce dorim este să creștem într-un mod normal pentru a fi sfinții biruitori ai Domnului care compun mireasa Lui! Fie ca noi să creștem în viață spre maturitate puțin mai mult astăzi. Ne deschidem Ție, Doamne, și venim la Tine cu privire la sfinții pe care i-ai pus împreună de noi. Fă-ne pe noi cei care Îl împart pe Cristos altora pentru creșterea lor în viață spre maturitate. Salvează-ne de la a avea orice alt scop sau țel în grija noastră față de alții, în afară de a-L distribui pe Cristos în ei pentru creșterea lor în viață. Amin, Doamne, fie ca noi să fim una cu Tine pentru a lupta în rugăciune pentru sfinți până când vor fi pe deplin crescuți în Cristos și maturi înaintea Domnului! Fie ca slujirea noastră să fie să-L distribuim pe Cristos altora, astfel încât să fie perfecți și compleți prin maturizarea în Cristos spre creștere deplină!

Maturitatea este lărgirea capacității noastre prin disciplina Duhului Sfânt

Un bun exemplu al cuiva care a trecut printr-un proces lung nu doar pentru a fi transformat, ci și pentru a se maturiza este Iacov; Geneza 37-47, în special, ne arată procesul de maturizare a lui Iacov.

În Geneza 27, Iacov a fost un înlocuitor; în Geneza 37, Iacov a fost un om transformat; iar la sfârșitul capitolului 47, era o persoană matură. Maturitatea este plinătatea vieții, ultima etapă a transformării. Țelul etern al lui Dumnezeu poate fi împlinit doar prin transformarea și maturitatea noastră (Gen. 1:26; Col. 1:28; 2:19).

Transformarea provoacă o schimbare metabolică în ființa noastră; maturitatea în viață ne umple cu viața divină. Maturitatea în viață este ceva ce ține de a primi viața divină distribuită în noi din nou și din nou, până când avem plinătatea vieții (Ioan 10:10).

De multe ori, însă, capacitatea noastră de a primi și de a fi umpluți cu viața divină este destul de mică, așa că Domnul lucrează pentru a ne lărgi capacitatea. Maturitatea este ceva ce ține de lărgirea capacității noastre (Psalmul 4:1).

Suntem destul de înguști și nu vrem cu adevărat să ne deschidem Domnului pentru a fi umpluți cu El; când ne deschidem Lui, primim doar puțin din El, așa că El trebuie să lucreze în noi și în jurul nostru pentru a ne lărgi capacitatea.

O lucrare majoră a lui Dumnezeu în noi prin Duhul Sfânt este disciplina Sa exterioară. Disciplina Duhului pe care o experimentăm ne face să creștem în viață spre maturitate și să ne lărgim capacitatea.

Romani 8 ne arată acest lucru destul de clar. Din punct de vedere pozitiv, Duhul Sfânt este ungerea, care ne călăuzește în toate lucrurile și are legea Duhului vieții pentru a ne elibera de păcat și moarte (Romani 8:2).

Cât de minunat este să ne exersăm duhul, să-L atingem pe Domnul și să fim eliberați de puterea păcatului și a morții, căci legea Duhului vieții lucrează în noi! Mai mult, pe măsură ce umblăm prin Duh, punem la moarte faptele cărnii (v. 4).

Duhul ne călăuzește și ne conduce pentru a putea trăi conform Lui și ne ajută și în slăbiciunile noastre. El este Duhul minunat din noi ca ungere, care ne conduce, ne îndrumă și infuzează mai mult din Dumnezeu în noi. Toate activitățile Duhului sunt ungerea, care este foarte pozitivă.

Romani 8:28, însă, vorbește despre toate lucrurile care lucrează împreună spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu și care sunt chemați după scopul Său. Aceasta se referă la disciplina Duhului Sfânt în mediul nostru exterior.

Pe de o parte, Duhul Sfânt lucrează în noi și ne călăuzește, ne unge, adaugă mai mult Dumnezeu ființei noastre și elimină orice este negativ. Pe de altă parte, Duhul lucrează în mediul nostru prin intermediul tuturor lucrurilor pentru a ne disciplina.

Disciplina Duhului Sfânt din afara noastră se coordonează cu mișcarea și călăuzirea Sa interioară pentru a ne face să creștem în viață spre maturitate și să ne lărgim capacitatea de a avea plinătatea vieții.

De multe ori trecem prin lucruri dificile, lucruri neplăcute și situații dureroase, iar în mijlocul tuturor acestor lucruri, Duhul Sfânt lucrează prin disciplina Sa pentru a ne face să fim puțin mai deschiși față de Domnul și să avem o capacitate lărgită de a fi umpluți cu Dumnezeu.

Trebuie să ne dăm seama că, deși de multe ori suferim prin disciplina Duhului Sfânt, toate lucrurile lucrează împreună spre bine, căci suntem transformați după imaginea lui Cristos, Fiul întâi născut al lui Dumnezeu (v. 29). Slavă Domnului!

Dacă ascultăm de ungerea Domnului, dacă urmăm călăuzirea Duhului ca ungere din noi, voia lui Dumnezeu este împlinită și atributele Sale sunt lărgite în noi. Ungerea interioară în acest caz este suficientă pentru noi, căci suntem ascultători, iar Domnul ne poate lărgi capacitatea de a fi aduși la maturitate.

Dar de atâtea ori nu ascultăm de ungerea interioară a Domnului și nu ascultăm de călăuzirea Lui din noi. Suntem încăpățânați, ne răzvrătim de fiecare dată și nu ascultăm de ungerea interioară; prin urmare, Duhul Sfânt este obligat să creeze un mediu care să ne pedepsească și să ne disciplineze, făcându-ne astfel să ne supunem.

Ungerea Duhului Sfânt în noi este un act dulce al dragostei lui Dumnezeu față de noi și este dorința Sa originală. El vrea să fie atât de dulce, drag și aproape de noi și Se distribuie în noi tot timpul.

Însă dacă nu ascultăm de ungerea interioară, Domnul va lucra prin disciplina Duhului Sfânt ca un act al mâinii lui Dumnezeu, pe care El este obligat să îl îndeplinească. Rezultatul este lărgirea capacității noastre, astfel încât să putem fi aduși la maturitate și să avem plinătatea vieții.

Fie ca noi să nu căutăm niciodată să scăpăm de aranjamentul lui Dumnezeu, nici măcar o dată, căci acest lucru ne va face să pierdem o oportunitate de a ne lărgi capacitatea. Pe măsură ce trecem prin suferințe, fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului, astfel încât capacitatea noastră de a-L primi și de a-L savura pe Dumnezeu să poată fi lărgită.

Ceea ce alții pot vedea în noi este maturitate în viață, dar ceea ce nu văd este acumularea disciplinei Duhului Sfânt pe care o primim zi de zi de-a lungul anilor (Evrei 12:10).

Multe situații, circumstanțe, persoane, lucruri și situații sunt folosite de Domnul pentru a ne lărgi capacitatea de a primi mai mult din Dumnezeu; aceasta este disciplina Duhului Sfânt.

El vrea să ne înnoiască și să ne schimbe opiniile, gândurile, preferințele, alegerile, ideile și deciziile, căci vrea să umple fiecare parte a ființei noastre cu viața Sa.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului zi de zi și să-I permitem să ne lărgească capacitatea de a-L primi și de a-L savura pe Dumnezeu, astfel încât să putem ajunge la maturitate, la plinătatea vieții!

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Vrem să urmăm ungerea interioară și să ascultăm de călăuzirea Duhului Sfânt din noi. Amin, Doamne, mișcă-te în noi, lucrează în noi și călăuzește-ne în toate lucrurile. Adaugă mai mult din Dumnezeu ființei noastre. Fie ca atributele lui Dumnezeu să ne umple virtuțile. Crește-ne capacitatea de a-L primi pe Dumnezeu și de a-L savura, chiar și de a-L exprima pe Dumnezeu. O, Doamne, Te iubim și ne deschidem întreaga ființă Ție! Ai Tu o cale în ființa noastră prin ungerea Ta și în jurul nostru prin disciplina Duhului Sfânt pentru a ne duce la maturitate, pentru a ne lărgi capacitatea de a avea plinătatea vieții! Fie ca noi să ne deschidem dulcelui Tău act de dragoste față de noi prin ungerea Ta. Fie ca noi să nu încercăm să scăpăm de disciplina Duhului Sfânt prin mediul nostru. O, Doamne, ai Tu calea Ta să ne lărgești capacitatea de a fi umpluți cu viața divină până la capăt! Fie ca disciplina Duhului Sfânt să se acumuleze în noi în mod secret, ducând la lărgirea capacității noastre spre maturitate, pentru a fi umpluți cu Dumnezeu ca viață!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Maturity is Being Enlarged in our Capacity by the Discipline of the Holy Spirit, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Pregătirea miresei – săptămâna 3 cu tema: Maturitatea miresei (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Maturitatea în viață înseamnă să-L avem pe Cristos pe deplin format în noi și să fim supuși în voința noastră

10/02/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

În timp ce așteptăm cu îndelungă răbdare venirea Domnului, El, ca adevăratul Fermier, așteaptă cu răbdare maturitatea noastră în viață; a fi matur înseamnă să-L avem pe Cristos pe deplin format în noi, adică să fim pe deplin transformați după imaginea Sa, iar maturitatea în viață se atinge prin supunerea voinței.

O, Doamne Isuse, crești în noi spre maturitate! Noi, credincioșii în Cristos, suntem iubitori ai Domnului, cei care Îl iubesc și Îl urmăm în dragoste, astfel încât să-L putem câștiga, să fim umpluți de El și să creștem în viață spre maturitate pentru a grăbi venirea Domnului.

Îl iubim ca Mire al nostru. Cel mai măreț lucru din acest univers este relația dintre Dumnezeu și poporul Său; aceasta este o relație de dragoste, chiar o poveste de dragoste extraordinară.

Când unii creștini aud asta, au o reacție călduță; știu că Îl iubesc pe Domnul, dar nu există o dragoste ferventă față de Domnul. O, Doamne! Trebuie să venim la Domnul din nou și din nou pentru a fi infuzați cu dragostea Lui zi de zi, astfel încât să putem fi mireasa Lui care Îl aduce înapoi.

Domnul astăzi recâștigă nu doar adevărurile, modul corect de a ne întâlni și practicile potrivite pentru ca noi să Îl savurăm pe Domnul, ci și mai mult, El recâștigă realitatea Trupului lui Cristos și a miresei lui Cristos.

Suntem aici pentru asta. Suntem aici pentru ca Domnul să-Și câștige mireasa pentru ca El să se întoarcă. El face o lucrare în noi și printre noi pentru a ne recâștiga dragostea dintâi pentru Domnul, a face primele lucrări și a produce biruitorii care compun mireasa Lui pentru a-L aduce înapoi.

Fie ca noi să nu credem că știm toate acestea, că am auzit toate aceste lucruri și suntem de acord cu ele, așa că acum trebuie să trecem la lucruri mai profunde, doctrine mai interesante sau chiar lucruri mai practice. O, Doamne!

Fie ca noi să rămânem în dragostea pentru Domnul; fie ca noi să nu pierdem niciodată dragostea noastră dintâi pentru Domnul. Fie ca noi să-I permitem Domnului să ardă în inimile noastre și să ne reaprindă dragostea pentru El.

El vrea să-Și câștige mireasa, astfel încât să existe o declarație în univers: „Bucurați-vă și veseliți-vă, soția s-a pregătit și vine cina nunții Mielului!” Suntem în acest proces de pregătire; suntem pregătiți ca mireasă a lui Cristos.

Ne ferim de orice amestec, orice idolatrie, orice stare de căldicel și orice se opune sau înlocuiește pe Cristos și vrem să fim sfinții biruitori astăzi, cei care biruiesc individual și sunt zidiți corporativ ca mireasă a lui Cristos.

În timp ce așteptăm cu îndelungă răbdare venirea Domnului, Domnul Isus este Adevăratul Fermier care așteaptă cu răbdare maturitatea noastră în viață

Iacov 5:7 ne oferă ilustrația unui fermier care așteaptă coacerea recoltei sale pentru a o recolta, iar Iacov leagă acest lucru de venirea Domnului. În Epistola sa, Iacov folosește ilustrația unui fermier care așteaptă cu îndelungă răbdare rodul prețios al pământului.

Adevăratul Fermier este Domnul Isus. Domnul Isus este unicul Fermier (Matei 13:3) și El S-a semănat ca sămânță a vieții în inima noastră; acum El așteaptă cu răbdare maturitatea noastră în viață.

De partea noastră, noi așteptăm venirea Domnului și suntem îndelung răbdători în timp ce așteptăm întoarcerea Sa. De partea Domnului, El, ca adevărat Fermier, așteaptă maturitatea noastră. Ne rugăm ca Domnul să se întoarcă repede, dar răspunsul Lui este că El așteaptă să creștem spre maturitate.

Domnul nu Se poate întoarce până când nu am crescut spre maturitate, ca El să poată veni și să culeagă roadele coapte. Ne putem întreba de ce Domnul nu S-a întors încă, căci au trecut mai mult de două mii de ani; de partea Lui, Domnul așteaptă maturitatea noastră, ca El să se poată întoarce. Maturitatea noastră în viață grăbește întoarcerea Domnului.

Dacă ne rugăm: „Doamne, întoarce-te repede”, Domnul ar putea spune: „În timp ce Tu aștepți întoarcerea Mea, Eu aștept maturitatea ta; numai maturitatea ta poate grăbi întoarcerea Mea”.

Trebuie să ne dăm seama de acest lucru și trebuie să fim una cu Domnul în această privință, căci creșterea noastră în viață spre maturitate, chiar și atingerea maturității, este calea de a grăbi întoarcerea Domnului.

Este de mare ajutor pentru noi să ne dăm seama că, dacă suntem serioși în a aștepta întoarcerea Domnului, trebuie să creștem în viață spre maturitate. Vrem noi ca Domnul să se întoarcă repede? Aspirăm oare să fim răpiți curând de El? Trebuie să ajungem la maturitate. Așteptăm cu îndelungă răbdare venirea Domnului? El așteaptă cu răbdare și maturitatea noastră în viață.

Lucrul semnificativ, evenimentul care declanșează și grăbește venirea Domnului, este maturitatea în viață a biruitorilor. Când credincioșii biruitori ajung la maturitate în viață, mireasa lui Cristos este pregătită, iar Domnul se va întoarce.

De multe ori ne putem gândi cum putem fi de folos Domnului, cum putem face lucruri pentru El și cum putem funcționa în viața de biserică.

Ne putem concentra destul de mult pe aspectele exterioare, lucrurile pe care le facem pentru Domnul, serviciile în care suntem implicați în viața de biserică, dar s-ar putea să nu ne dăm seama că maturitatea noastră în viață Îl va aduce pe Domnul înapoi.

Putem fi o mamă cu copii mici, foarte limitată în utilitatea noastră în viața de biserică, sau putem fi un frate de vârstă mijlocie care este bolnav și nu poate face prea multe și ne putem gândi: Cum Îi pot fi eu de folos Domnului?

Cea mai bună cale de a fi de folos Domnului este să creștem în viață spre maturitate. Trebuie să profităm de fiecare ocazie pentru a crește puțin mai mult în viața divină, zi de zi. Creșterea noastră în viață spre maturitate este factorul crucial în aducerea înapoi a Domnului.

Nu este vorba despre ceea ce realizăm într-un sens exterior. Domnul diminuează foarte mult lucrarea pe care o putem face pentru El, căci putem fi destul de zeloși și capabili, dar lucrarea noastră poate fi făcută nu în unitate cu El. O, Doamne Isuse!

Putem fi zeloși, facem multe lucruri pentru Domnul, angajați în multe activități, dar când Îl întâlnim pe Domnul în acea zi, El poate spune: Nu te-am cunoscut niciodată! O, Doamne!

Fie ca noi să ne deschidem Domnului din nou și din nou și să realizăm că nu realizarea exterioară contează, ci faptul că El Își face domiciliul în inima noastră puțin câte puțin, zi de zi.

Fie ca noi să nu ne facem griji cu privire la rolul nostru în viața de biserică și la funcția noastră, ci pur și simplu să mergem înainte, să ne rugăm, să-I permitem Domnului să Își facă domiciliul în inimile noastre și să creștem spre maturitate. Doar maturitatea noastră în viață poate grăbi revenirea Domnului.

Fie ca noi să nu căutăm doar să creștem împărăția lui Dumnezeu sau numărul sfinților din biserică. Fie ca noi să acordăm mai multă atenție vieții decât lucrării și fie ca noi să-I permitem Domnului să crească în noi zilnic, până când vom fi maturi în viața Lui.

Doamne Isuse, crești în noi spre maturitate astăzi. Fie ca noi să vedem că Tu ești adevăratul Fermier care așteaptă cu nerăbdare rodul prețios al pământului, adică maturitatea în viața sfinților! Amin, Doamne, adu-ne la maturitate. Fie ca noi să ne concentrăm mai mult pe creșterea noastră în viață decât pe a face lucruri pentru Dumnezeu. O, Doamne, dorim să Te întorci curând! Vino curând, dragă Doamne Isuse, Mirele nostru! Aspirăm să creștem spre maturitate, pentru a putea grăbi venirea Ta! O, Doamne, în toate situațiile noastre, în toate lucrurile vieții noastre de zi cu zi, vrem să-Ți oferim cea mai bună cooperare a noastră pentru a crește în Cristos spre maturitate. Fie ca noi să profităm de fiecare ocazie pentru a-Ți permite să-Ți faci domiciliul în inima noastră și să crești în noi. Amin, Doamne, crești în modul în care gândim, în deciziile noastre, în sentimentele noastre și în fiecare aspect al vieții noastre de zi cu zi. Salvează-ne de la a face doar lucruri pentru Tine în viața de biserică exterioară! Fie ca noi să acordăm mai multă atenție creșterii lui Dumnezeu în noi decât să facem lucruri pentru Dumnezeu! Amin, Doamne, du-ne la maturitate, ca să putem grăbi întoarcerea Ta!

A fi matur înseamnă a-L avea pe Cristos pe deplin format în noi și a fi pe deplin transformat în imaginea Sa

A fi matur în viața divină înseamnă a-L avea pe Cristos pe deplin format în noi; înseamnă, de asemenea, că am fost pe deplin transformați după imaginea Sa (Galateni 4:19; 2 Corinteni 3:18).

Noi, cei care credem în Cristos, suntem diferiți de toate celelalte ființe umane, căci am primit viața divină în duhul nostru, iar această viață lucrează în noi pentru a ne transforma și a ne conforma imaginii lui Cristos.

Încă din vremea regenerării noastre, Domnul a lucrat în noi pentru ca noi să fim conformați imaginii Sale. Tatăl ne-a predestinat să fim conformați imaginii lui Cristos, Fiul întâi născut al lui Dumnezeu (Romani 8:29).

Duhul ne-a căutat, ne-a adus la Cristos și ne-a condus la pocăință; apoi, Cristos a venit în noi ca viață și ne-a regenerat pentru a ne face copii ai lui Dumnezeu.

După regenerarea noastră, Domnul lucrează în noi pentru ca noi să avem imaginea Sa. Nu este suficient să fim doar mântuiți și regenerați; trebuie să creștem în viață spre maturitate, pentru ca Cristos să poată fi format în noi.

Zi de zi, scopul Domnului este să ne câștige și să ne maturizeze, căci scopul Lui este să-Și câștige mireasa, lucru care e împlinit prin maturitatea în viață a biruitorilor.

Când Domnul Și-a introus pe deplin imaginea în noi și este pe deplin exprimat prin noi, vom fi maturi în viață (Efeseni 3:16-17). Amin!

Când auzim aceasta, am putea crede că sună bine, dar pare a fi destul de imposibil de atins. Am putea crede că, privind situația noastră, condiția noastră și lipsa noastră de creștere spre maturitate, acest lucru este imposibil de atins. O, Doamne.

Domnul dorește să lucreze acest lucru în noi și, indiferent dacă ne potrivim cu El chiar acum, El va face acest lucru în noi. El lucrează acest lucru în noi puțin câte puțin, zi de zi, pentru ca noi să fim aduși la aceeași imagine ca El și El să poată fi exprimat prin noi.

Frați și surori, noi credem în Cristos și trebuie să credem că ne aflăm astăzi într-un astfel de proces în care Domnul ne câștigă mai mult metabolic în calea vieții!

Trebuie să ne deschidem Domnului și să-I permitem să lucreze în noi, să crească în noi și să ne câștige, astfel încât să devenim diferiți de ceea ce eram înainte!

Puțin câte puțin, zi de zi, Domnul lucrează în noi și cooperăm cu El până când, conform timpului Său și în aranjamentul Său suveran, devenim sfinții Săi biruitori! Vrem să creștem spre maturitate și să-L avem pe Cristos pe deplin format în noi! Vrem să devenim mireasa Lui!

Doamne Isuse, ne deschidem Ție fără nicio rezervă: crești în noi spre maturitate și transformă-ne în imaginea Ta! Ne deschidem Ție, dragă Doamne, și îți permitem să fii format în noi. Transformă-ne în însăși natura noastră cu natura Ta divină. Lucrează în noi, Doamne, și câștigă cooperarea noastră zi de zi. Vrem să cooperăm cu Tine pentru ca Tu să câștigi imaginea Ta în noi. Ține-ne în procesul de creștere în viață spre maturitate până când devenim la fel ca Cristos în viață, natură, expresie și funcție, pentru a ne potrivi cu El ca mireasa Sa! Salvează-ne de la a fi descurajați când privim la starea și situația noastră. Nu ne uităm la ceea ce suntem și la ceea ce putem face; ne uităm la Tine, Doamne, căci Tu lucrezi în noi atât voința, cât și lucrarea! Amin, Doamne, lucrează pe deplin imaginea Ta în noi. Exprimă-te pe deplin prin noi. Condu-ne la maturitate, ca să Te putem aduce înapoi ca mireasă a Ta!

Maturitatea este atinsă prin supunerea voinței noastre – Secretul maturității noastre este că voința noastră este complet supusă și înviată

În capitolul 3 din Cântarea Cântărilor, vedem maturitatea căutătoarei, iar în capitolul 4, vedem că o astfel de maturitate este atinsă prin supunerea voinței. Putem spune că secretul maturității căutătoarei este că voința ei a fost complet supusă și înviată (Cânt. Cânt. 4:4).

Domnul vrea să-Și câștige mireasa, partenera Sa; această mireasă este matură în viață. Ceea ce ne împiedică să atingem această maturitate, factorul care ne limitează și frustrează creșterea, este voința noastră, voința noastră rebelă, încăpățânată și nesupusă.

Gâtul căutătoarei din Cântarea Cântărilor semnifică voința noastră umană sub Dumnezeu; Domnul consideră supunerea voinței noastre un lucru extrem de frumos.

Cei care sunt răzvrătiți față de Dumnezeu în Biblie sunt numiți încăpățânați (Exod 32:9; Fapte 7:51). O, Doamne! Voința noastră trebuie să fie supusă și trebuie să fie înviată; trebuie să treacă prin moarte și înviere pentru a fi folositoare Domnului în înviere.

Voința noastră naturală trebuie să fie tratată și atunci vom avea o voință înviată. A avea o voință crucificată și supusă este ca o turmă de capre care stă pe coasta muntelui. A avea o voință înviată înseamnă a fi ca turnul lui David, zidit ca un arsenal.

Trebuie să ne deschidem Domnului legat de acest lucru și să-I permitem să lucreze în noi și în jurul nostru pentru a ne supune voința; de partea noastră, trebuie să fim dispuși să fim supuși, iar de partea Lui, El va lucra pentru a aduce voința noastră prin moarte și înviere.

Dacă voința noastră nu a fost niciodată supusă de Domnul, nu poate fi niciodată un arsenal puternic pentru a păstra toate armele pentru războiul spiritual. Domnul vrea ca voința noastră să fie puternică în înviere, dar voința noastră este încă atât de răzvrătită și nesupusă Domnului. O, Doamne!

Dacă voința noastră nu este supusă de Domnul, va fi răzvrătită împotriva lui Dumnezeu și slabă față de inamic, și vom fi ușor învinși de inamic. O, Doamne!

Fie ca noi să-I permitem Domnului să ne supună voința, astfel încât El să o poată aduce în înviere și să o facă precum turnul lui David, plină de scuturi și pavăze pentru războiul spiritual împotriva inamicului!

Când voința noastră este supusă de Domnul și este în înviere, suntem maturi în viață și putem rezista atacurilor inamicului. În principal, nu atacăm în războiul spiritual; suntem una cu Domnul care a câștigat victoria și avem arme defensive pentru a fi protejați împotriva atacurilor inamicului.

Asta vedem în Efeseni 6 – elementele armurii lui Dumnezeu sunt în principal defensive și ducem bătălia în Trup, având voința noastră supusă de Domnul. Aleluia, Cristos a câștigat deja victoria și stăm în victoria Lui astăzi!

Dacă avem o voință nesupusă, suntem încăpățânați față de Dumnezeu și slabi față de vrăjmaș; când vrăjmașul atacă, voința noastră încăpățânată și nesupusă se predă necondiționat.

Dar dacă voința noastră este supusă Domnului și vrăjmașul vine, voința noastră este ca turnul lui David, care ține tot felul de arme împotriva atacurilor sale. Amin!

Fie ca noi să fim cei care cooperează cu Domnul astăzi, permițându-I să lucreze în noi prin intermediul tuturor lucrurilor pentru a ne supune voința și a o aduce în înviere!

Mai întâi, voința noastră trebuie să fie supusă; apoi va fi puternică în înviere și ca turnul lui David, arsenalul pentru războiul spiritual (Efeseni 6:10).

Armele pentru războiul spiritual sunt păstrate în voința noastră supusă și înviată (2 Corinteni 10:3-5). Aceasta înseamnă să fim maturi în viață; secretul maturității noastre în viață este să avem o voință supusă. Fie ca Domnul să câștige această maturitate în noi astăzi!

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să ajungem la maturitate în viața divină pentru a fi mireasa Ta! Ne deschidem Ție și Îți permitem să ne supui voința. O, Doamne, ce putem spune despre voința noastră nesupusă și rebelă? Ne deschidem Ție, Doamne, și vrem să cooperăm cu lucrarea Ta de a ne supune voința. Fie ca voința noastră să fie adusă prin moarte în înviere, ca să fie puternică în înviere, una cu Tine! Fie ca să vedem că secretul maturității noastre în viață este că voința noastră este complet supusă și înviată! Da, Doamne, fie ca voința noastră să fie puternică în înviere pentru a fi precum turnul lui David, arsenalul războiului spiritual! Salvează-ne de a rămâne încăpățânați și nesupuși în voința noastră, fiind astfel ușor învinși de Satan! O, Doamne, suntem una cu Tine. Te alegem. Ne respingem pe noi înșine. Ai Tu o cale în noi. Ai Tu o cale de a ne supune voința și de a o învia, ca să putem fi puternici în înviere, stând una cu Tine în războiul spiritual! Amin, Doamne, du-ne la maturitate!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Maturity in Life is Having Christ Fully Formed in us and Being Subdued in our Will, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Pregătirea miresei – săptămâna 3 cu tema: Maturitatea miresei (ziua 3), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Suntem schimbați metabolic și suntem umpluți cu viața divină care ne schimbă

08/02/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

A fi transformați înseamnă a fi schimbați metabolic în viața noastră naturală prin și cu viața divină, iar a fi maturi înseamnă a fi umpluți cu viața divină care ne schimbă; trebuie să fim aduși la maturitate până când suntem umpluți cu viața divină care ne transformă. Amin, Doamne Isuse, adu-ne la maturitate astăzi!

Pe măsură ce considerăm cu rugăciune pregătirea miresei, săptămâna aceasta venim la subiectul Maturitatea Miresei. Ce oportunitate fantastică avem să considerăm în mod rugativ privitor la pregătirea miresei!

Gândiți-vă, ce gând minunat este că noi, ființele umane, putem face parte din mireasa lui Cristos! Acesta nu este doar un gând, de fapt; este ceva ce se întâmplă chiar în timp ce vorbim, căci noi, credincioșii în Cristos, suntem regenerați de Dumnezeu cu viața și natura Sa și putem crește în viață spre maturitate pentru a fi mireasa lui Cristos.

Biblia ne arată planul în Geneza 1-2 și produsul finit în Apocalipsa 21-22; Dumnezeu va obține ceea ce își dorește! El își câștigă mireasa, soția Sa. Dumnezeu este un iubitor; El este perfect și atotputernic, dar El are nevoie de o parteneră și vrea să ne câștige pe noi, poporul Său, pentru a fi partenera Lui. Ce minunat!

El vrea să aibă o mireasă care să I se potrivească în viață și natură, o persoană care este perfectă, frumoasă, matură și zidită pentru a fi la fel ca El. De aceea Dumnezeu l-a creat pe om; l-a creat pe om după imaginea și asemănarea Sa, astfel încât omul să primească viața lui Dumnezeu, să fie umplut de viața lui Dumnezeu și să fie perfecționat și zidit ca persoană corporativă pentru a fi mireasa Sa.

Când Dumnezeu l-a pus pe om în fața pomului vieții din grădina Edenului, este aproape ca și cum i-ar fi dat omului o invitație de nuntă: ia parte la acest pom și vei trăi pentru totdeauna ca parteneră a lui Dumnezeu.

Da, omul a fost creat după imaginea și asemănarea lui Dumnezeu, dar omul are nevoie și de viața lui Dumnezeu, chiar să fie plin de viața Lui și să fie matur în viața Lui, astfel încât Dumnezeu și omul, omul și Dumnezeu, să devină una pentru veșnicie.

Astăzi, această invitație la nuntă ne este adresată tuturor: trebuie pur și simplu să luăm din pomul vieții și putem fi una cu Dumnezeu, chiar să locuim cu Dumnezeu pentru veșnicie!

Cu toate acestea, Geneza ne arată tragedia omului care nu a ales pomul vieții, căci a fost înșelat de Satan; omul a refuzat invitația de nuntă a lui Dumnezeu.

Omul a fost creat de Dumnezeu pentru a fi unit cu Dumnezeu în viață și dragoste, dar omul a refuzat invitația Sa. Ei bine, Dumnezeul nostru este încă credincios scopului Său și este credincios voinței Sale; El nu va lăsa acest lucru să treacă. El vrea să-Și câștige mireasa și Își va câștiga mireasa.

Fie ca noi să fim cei care acceptă invitația la nuntă a Domnului astăzi, savurându-L, împărtășindu-ne din El ca viață și permițând vieții Sale divine să crească în noi până la maturitate, astfel încât să putem fi pregătiți ca mireasă a lui Cristos.

A fi transformați înseamnă a fi schimbați metabolic în viața noastră naturală; a fi maturi înseamnă a fi umpluți cu viața divină care ne schimbă

Pe măsură ce considerăm cu rugăciune subiectul pregătirii miresei lui Cristos, ne dăm seama că această mireasă trebuie să fie matură; Domnul nu va veni să se căsătorească cu o mireasă imatură sau infantilă, ci cu o mireasă matură care să se potrivească cu El în orice mod posibil.

Prin urmare, ceea ce avem nevoie astăzi este să creștem în viață spre maturitate, astfel încât să putem fi maturi și perfecționați ca mireasă a lui Cristos.

Pe de o parte, noi, credincioșii în Cristos, trebuie să fim transformați de viața divină, astfel încât să ne putem potrivi cu Cristos și să fim conformați imaginii Sale. Pe de altă parte, trebuie să fim aduși la maturitate, astfel încât să putem fi umpluți cu viața divină care ne schimbă.

Semnificația cuvântului matur în greacă este „la punctul final”. Aceasta înseamnă că ajungem la maturitate. Niciunul dintre noi nu este încă matur; cu toate acestea, ne aflăm într-un proces minunat în care zi de zi Domnul crește în noi spre maturitate.

Există o diferență între transformare și maturitate. Transformarea este o schimbare metabolică în viață; a fi transformat înseamnă a fi schimbat metabolic în viața noastră naturală prin viața divină (Romani 12:2; 2 Corinteni 3:18). Însă maturitatea înseamnă să fim umpluți cu viața divină care ne transformă.

Când vedem un copil, ne dăm seama că nu este matur; este într-un proces de creștere, are loc o transformare în el, dar nu este matur, căci este nevoie de creștere în viață spre maturitate. Însă un om matur este matur; există o transformare acolo, căci s-a schimbat în modul în care gândește, se comportă și acționează, dar există și maturitate în viață.

În mod similar, în viața creștină, a fi transformat înseamnă a fi schimbat metabolic în viața noastră naturală, iar a fi matur înseamnă a fi umplut cu viața divină care ne schimbă (Evrei 6:1; Coloseni 4:12; Romani 12:2; 2 Petru 1:3).

Maturitatea nu este ceva ce ține de îmbunătățire a comportamentului nostru; este să fim umpluți cu viața divină care ne transformă. A fi matur nu este ceva ce ține de a încerca să ne îmbunătățim pentru a deveni mai buni, mai spirituali și mai etici; este vorba de creșterea lui Cristos în noi până când ajungem la maturitate.

Evrei 6:1 spune: „De aceea, lăsând cuvântul începutului lui Cristos, să fim aduși la maturitate.” Trebuie să cunoaștem lucrurile elementare, dar trebuie să creștem și să fim aduși la maturitate. Trebuie să stăm maturi și pe deplin încrezători în toată voia lui Dumnezeu (Coloseni 4:12).

Pe de o parte, trebuie să fim transformați în viața noastră naturală, căci suntem încă în viața naturală, încă trăim în omul natural și încă ne exprimăm pe noi înșine și nu pe Domnul.

Așadar, trebuie să venim la Domnul în cuvântul Său zi de zi și să nu fim conformați cu această epocă, ci să fim transformați prin înnoirea minții, ca să putem deosebi bine care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită (Romani 12:2).

Viața noastră umană este necesară pentru economia lui Dumnezeu dacă este transformată și schimbată; trebuie să fim transformați în natură, astfel încât viața divină să se contopească cu viața umană transformată pentru a deveni una.

Din nou, aceasta nu este ceva doar exterior, îmbunătățirea comportamentului nostru sau o schimbare în viața noastră prin perfecționare sau instruire; aceasta are legătură cu schimbarea metabolică interioară prin viața divină în viața noastră naturală.

Noi toți, cu fața descoperită, trebuie să-L privim zilnic pe Domnul, pentru a-L reflecta și noi și a fi transformați în aceeași imagine, din glorie în glorie, întocmai ca de la Duhul Domnului (2 Corinteni 3:18).

În viața noastră creștină, noi, credincioșii în Cristos, avem nevoie de o schimbare metabolică. Ceea ce avem nevoie nu este nicio corectare sau modificare exterioară; avem nevoie de o schimbare interioară în natură și în viață.

Doar viața Domnului poate transforma viața noastră naturală, iar acest lucru poate avea loc numai cu cooperarea noastră. El nu o va face doar în noi; trebuie să ne deschidem către Domnul, să venim la El, să-L privim și să citim cu rugăciune cuvântul Său.

Când permitem cuvântului Său să ne înnoiască, să locuiască în noi, să ne vorbească și să lucreze în interior în noi, pe măsură ce-L privim pe Domnul cu fața descoperită, vom fi transformați în interior.

Trebuie să ne dăm seama că, în momentul regenerării noastre, viața divină a venit în duhul nostru, iar acum această viață caută să se răspândească, să se infiltreze și să crească în sufletul nostru, începând cu mintea noastră, pentru a ne transforma după imaginea lui Cristos.

Pe măsură ce viața divină schimbă viața noastră naturală, ea distribuie tot mai mult din viața divină în ființa noastră.

Punctul final al transformării noastre, ultima etapă a transformării noastre, este maturitatea în viață. Transformarea este procesul de a fi schimbat în viață; când această schimbare atinge punctul plinătății, a venit timpul maturității.

Maturitatea este punctul final al schimbării, când suntem umpluți de viața divină care ne schimbă.

Trebuie să fim transformați zi de zi și, de asemenea, trebuie să fim aduși la maturitate. Un credincios matur cunoaște și are grijă de Trupul lui Cristos, fiind conștient de Trup și centrat pe Trup (1 Corinteni 12:16, 18-19, 21, 24).

A fi matur nu este doar ceva individualist; o persoană matură îngrijește de Trup și este centrată pe Trup, căci maturitatea în viață este pentru zidirea Trupului și pregătirea miresei.

Suntem astăzi în viața de biserică și, ca cei care trăiesc în viața de biserică, trebuie să creștem în viață spre maturitate pentru a fi maturi în viață.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în noi ca viață pentru a ne regenera și a ne face copii ai lui Dumnezeu. Aleluia, avem viața divină a lui Dumnezeu în duhul nostru și acum suntem oameni-Dumnezeu, oameni umpluți cu Dumnezeu în duh! Ne deschidem Ție, Doamne, și venim la Tine în cuvântul Tău cu fața descoperită, ca să Te putem privi. Descoperă-ne, Doamne, și luminează-ne; vrem să Te privim și să Te reflectăm! Amin, cu fața descoperită, vrem să Te privim, ca să putem fi transformați în aceași imagine din glorie în glorie, ca de la Duhul Domnului! Transformă-ne în imaginea Ta prin viața Ta. Ne deschidem schimbării Tale interioare, metabolice, prin viața Ta. Amin, Doamne, crești în noi. Dă-ne mai mult din viața Ta în noi până când suntem umpluți de viața divină care ne schimbă. Fie ca să fim aduși la maturitate. O, Doamne, nu vrem doar să fim transformați în viața Ta, ci mai mult, să fim maturi în viața Ta! Fie ca viața Ta divină să ne umple până la cel mai înalt grad, până când vom fi aduși la maturitate și vom fi pregătiți ca mireasa Ta!

Să fim vase deschise pentru a fi umpluți cu Dumnezeu ca viață și pentru a fi aduși la maturitate

Este bine să cunoaștem diferența dintre a fi transformat și a fi matur; trebuie să înțelegem că a fi transformat înseamnă a fi schimbat de viața divină în viața noastră naturală, în timp ce a fi matur înseamnă a fi umplut cu viața divină care ne schimbă.

Putem întâlni pe cineva care trece prin multe încercări și suferințe și putem vedea că încă merge mai departe cu Domnul, dar s-ar putea să nu simțim prea multă curgere a vieții divine cu acea persoană.

Dar putem întâlni pe cineva care pur și simplu ne binecuvântează cu prezența sa, curgând viața divină; și ei trec prin suferințe și încercări, dar cu ei există revărsarea vieții, căci ajung la maturitate în viață.

Putem vedea acest lucru cu Iacov în Vechiul Testament. El a trecut printr-o lungă perioadă de transformare, fiind cu Laban, apoi l-a întâlnit pe fratele său Esau, iar mai târziu cu fiii săi și pierderea lui Iosif.

Toate aceste lucruri l-au făcut să fie deschis către Dumnezeu pentru a lucra în el, transformându-l și schimbându-l în interior. Dar ceva s-a întâmplat cu Iacov după ce l-a pierdut pe Iosif; i s-a spus că fiul său iubit, Iosif, trebuie să fi fost ucis de o fiară sălbatică, iar apoi a avut loc o perioadă de tăcere de aproape douăzeci de ani (Geneza 37:20-33).

În timp ce Iosif era în Egipt, nu ni se spune prea multe despre Iacov; el era tăcut, nu avea ambiții, interese sau lucruri de făcut. El era un vas deschis pentru Domnul și trăia în părtășie cu Dumnezeu și, chiar dacă nu se întâmplau prea multe lucruri în exterior cu el și pentru el, el pur și simplu se maturiza.

Prin pierderea lui Iosif, Iacov a devenit un vas deschis pentru Dumnezeu. Dumnezeu avea o cale de a lucra ceva mai profund în Iacov, chiar să-l facă matur în viață. Înainte de a-l pierde pe Iosif, el nu era atât de deschis; pierderea lui Iosif l-a făcut să fie pur și simplu un vas deschis pentru Dumnezeu.

Singurul lucru pe care Iacov nu l-a pierdut a fost prezența lui Dumnezeu; el a trăit la Hebron în părtășie cu Dumnezeu. Deși a experimentat o mare pierdere și a crezut că totul s-a terminat pentru el, Iacov a trăit constant în părtășie cu Dumnezeu la Hebron.

Nimic nu l-a mai împiedicat să trăiască în părtășie cu Dumnezeu; deși nu s-a confirmat că Iosif a fost sfâșiat de fiare sălbatice, Iacov s-ar fi putut gândi că poate nu-l va mai vedea niciodată pe Iosif. Acest lucru l-a presat pe Iacov și l-a făcut să-și deschidă vasul către Dumnezeu așa cum nu a făcut niciodată înainte.

Nu se întâmplau prea multe lucruri în exterior cu Iacov; el nu a căutat să-i înlocuiască pe alții sau să facă lucruri ici și colo, ci în interior, a fost deschis către Dumnezeu. Pe măsură ce a fost deschis către Dumnezeu, în toți acești ani, ploaia cerească a căzut continuu în el și a fost umplut de viața divină pentru a deveni matur.

Probabil că s-a gândit mult la Iosif, dar s-a deschis către Dumnezeu și a devenit mai deschis către Dumnezeu pentru a fi matur în viață. Rezultatul acestui întreg proces de douăzeci de ani a fost că a ajuns la maturitate în viață și tot ce a făcut a fost să binecuvânteze pe toți; binecuvântarea este rezultatul maturității în viață (Gen. 47:10; 48).

Astăzi, trebuie să creștem în viață spre maturitate; trebuie să fim transformați, dar mai mult, trebuie să permitem vieții divine să ne umple. Domnul este credincios în a îndepărta orice ne face să nu ne deschidem pe deplin către El și, pe măsură ce rămânem deschiși către El, El ne va umple ființa interioară cu Sine Însuși.

Dacă pierdem ceva sau pe cineva, dacă ceva sau cineva drag ni se ia, fie ca noi să ne deschidem Domnului și să fim vase deschise pentru El, astfel încât viața Lui în noi să poată crește în noi spre maturitate.

Fie ca noi să rămânem constant în părtășie cu Dumnezeu, indiferent de ce se întâmplă, și fie ca noi să fim continuu deschiși să primim distribuirea divină și să creștem în viață spre maturitate pentru pregătirea și maturitatea miresei lui Cristos.

Doamne Isuse, îți deschidem vasul nostru astăzi; crești în noi spre maturitate. Fie ca viața Ta în noi să crească puțin câte puțin, zi de zi. Salvează-ne de la a rămâne la fel. O, Doamne, indiferent ce ni se întâmplă, indiferent de pierderea noastră și de suferințele prin care trecem, păstrează vasul nostru deschis distribuirii Tale divine. Revarsă-Te în noi puțin câte puțin, zi de zi. Dă-ne să avem zile normale sub distribuirea divină. Introdu-Te în noi. Fie ca viața Ta în noi să crească. Te iubim, Doamne, și ne deschidem pe deplin din interior. Vrem să trăim în părtășie constantă cu Tine, permițându-Ți să crești nivelul vieții Tale în noi. Fie ca viața divină care ne schimbă să crească în noi și să ne aducă la maturitate. Păstrează-ne în prezența Ta astăzi. Umple-ne cu viața Ta. Umple-ne până la refuz. Revărsă-ne prin noi ca viață. Fie ca noi să acordăm mai multă atenție vieții decât lucrării. Fie ca noi să creștem în viața Ta, să fim maturi în viața Ta și să curgem viața Ta în afară!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Metabolically Changed by and Being Filled with the Divine Life that Changes us, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Pregătirea miresei – săptămâna 3 cu tema: Maturitatea miresei (ziua 1), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Dumnezeu ne-a iubit, ne-a infuzat cu dragostea Sa, iar acum noi Îl iubim pe Dumnezeu și pe frați

03/02/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pentru ca Dumnezeu și noi, poporul Său, să fim una, trebuie să existe o dragoste reciprocă între noi; Dumnezeu ne iubește, L-a trimis pe Fiul Său să moară pentru noi, Și-a turnat dragostea în inimile noastre, iar noi, ca specie a lui Dumnezeu, putem iubi cu Dumnezeu ca dragoste, chiar îi iubim pe frați dându-ne viața-suflet pentru ei, pentru zidirea bisericii. Amin! Cât de minunat este Dumnezeul nostru!

Dumnezeul nostru nu este Cineva departe, în cer, care ne cere lucruri nouă, creaturilor Sale, pentru ca noi să-I fim plăcuți. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu iubitor; El este dragoste. El vrea să ne facă una cu El, căci El ne iubește și vrea să fim partenera Sa.

Așa cum o femeie este curtată de un bărbat pentru a deveni soția lui, iar ea se îndrăgostește de el, chiar dăruindu-se lui pentru viața lor de căsătorie, tot așa suntem curtați de Dumnezeu în Cristos ca Mire.

Domnul Isus a venit ca Dumnezeu încarnat ca om și nu ne-a poruncit să facem una sau alta pentru a-I fi pe plac lui Dumnezeu; El pur și simplu ne-a iubit, El a avut grijă de noi, ne-a vindecat și a făcut multe lucruri pentru a ne arăta cât de mult ne iubește Dumnezeu.

Ne-a dat poruncile Sale, care sunt cuvântul Său de dragoste, și ne-a spus să-L iubim și să ne iubim unii pe alții (Ioan 14:21, 23; Ieremia 2:2; 31:3).

Când citim Biblia, mai ales când citim Evangheliile, vedem cât de prețios, minunat și iubitor este Domnul Isus. Da, El a făcut multe lucruri și da, El a spus multe lucruri minunate, dar persoana Sa, însăși ființa Sa, este atât de dragă și minunată!

Suntem pur și simplu atrași de această Persoană minunată! Chiar și în Vechiul Testament, Domnul Și-a iubit poporul pământesc, Israel, și a făcut multe lucruri pentru ei, nu pentru că erau ascultători de El și Îi slujeau, ci pur și simplu pentru că El îi iubea.

Dumnezeu pur și simplu iubește; nu există niciun motiv pentru dragostea Sa – El pur și simplu ne iubește. El iubește toți oamenii. Și El vrea ca omul să-I răspundă cu dragoste.

În Ieremia 2:2, Domnul a spus că poporul lui Israel L-a urmat în pustie cu dragostea zilelor nunții lor. Putem privi la rătăcirea lor în pustie și vedem că s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și nu L-au ascultat, dar în ochii Domnului, ei erau ca o mireasă care L-a iubit și L-a urmat în pustie.

Ieremia 31:3 ne spune în continuare că Iehova ni se arată de departe și ne spune: „Cu adevărat, te-am iubit cu o dragoste veșnică; de aceea te-am atras cu bunătate iubitoare.”

Noi, poporul lui Dumnezeu, suntem iubiți de Dumnezeu și El ne atrage cu bunătate iubitoare. În această epocă a harului, trebuie pur și simplu să-L iubim pe Domnul și să ne dăruim să-L iubim și să ne iubim unii pe alții, chiar să-i iubim pe ceilalți cu dragostea care El Însuși este în noi.

Dumnezeu ne-a iubit mai întâi, ne-a infuzat cu dragostea Sa și acum noi Îl iubim pe Dumnezeu și pe frați

Cum Îl putem iubi pe Dumnezeu? Cum îi putem iubi pe frați? Nu putem nega că în umanitatea noastră, în caracterul nostru, există virtutea dragostei, dar este o dragoste preferențială, o dragoste doar pentru cei care ne iubesc; mai mult, dragostea noastră falimentează de atâtea ori, pentru că ne iubim pe noi înșine mai mult decât îi iubim pe ceilalți.

Dar Dumnezeu ne-a iubit. Dumnezeu ne-a iubit mai întâi. Dumnezeu ne-a iubit mai întâi prin faptul că ne-a infuzat cu dragostea Sa și a generat în noi dragostea cu care Îl iubim pe El și pe frați (1 Ioan 4:19-21).

Iubim pentru că Dumnezeu ne-a iubit. Pe măsură ce petrecem timp cu Dumnezeu și Îl iubim pe Dumnezeu, petrecând timp pentru a avea părtășie cu El în cuvântul Său, Dumnezeu ne infuzează cu elementul Său divin și ne face una cu El ca soție a Sa; El ne face la fel ca El în viață, natură și expresie (Psalmul 119:140, 15-16).

Trebuie pur și simplu să petrecem timp cu Domnul în cuvântul Său și să rămânem în El în fiecare zi, iar El ne va infuza cu dragostea Sa pentru ca noi să-L iubim pe Dumnezeu și pe frați.

Timpul nostru cu Domnul contează foarte mult. Trebuie să prioritizăm timpul petrecut cu Domnul și să fim atenți ca nimic să nu ne erodeze timpul petrecut cu El. Dacă permitem altor lucruri să ne erodeze timpul petrecut cu Domnul, dorința și dragostea noastră pentru Domnul sunt, de asemenea, epuizate.

Trebuie să fim în alertă, căci vrăjmașul folosește multe lucruri pentru a ne epuiza dragostea pentru Domnul. Fie ca noi să petrecem mult timp cu Domnul în Cuvânt și să-I permitem să ne infuzeze cu dragostea Sa, chiar să-I spunem Domnului: Atrage-mă, Doamne!

Când Îi permitem Domnului să ne iubească și să ne infuzeze cu dragostea Sa, Îl iubim ca răspuns; dragostea noastră pentru Domnul și pentru frați este rezultatul faptului că savurăm dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Când savurăm dragostea Sa, Îl vom iubi și îi vom iubi pe frați.

Nu-L putem iubi pe Dumnezeu dacă El nu ne iubește mai întâi. Trebuie să primim dragostea Sa; trebuie să savurăm dragostea lui Dumnezeu pentru noi înainte de a-i iubi pe ceilalți.

Dumnezeu este dragoste; trebuie să cunoaștem dragostea pe care Dumnezeu o are în noi (1 Ioan 4:16). Dumnezeu are dragoste în noi; nu pentru că noi L-am iubit mai întâi, ci pentru că El ne-a iubit pe noi.

Nu numai atât, Romani 5:5 ne spune că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre. Nu ar trebui să credem niciodată minciuna lui Satan că nu-L iubim pe Domnul; mai degrabă, trebuie să petrecem timp cu Domnul și să-I permitem să Se reverse ca dragoste în inima noastră.

Trebuie să ne bazăm pe Cuvântul lui Dumnezeu, să credem în cuvântul lui Dumnezeu și să ne mărturisim păcatele pe măsură ce Domnul strălucește asupra lor. Dacă mărturisim, El este drept să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nedreptate. Apoi, ne exersăm duhul pentru a-L contacta și inima pentru a-L iubi.

Avem o inimă nouă și un duh nou, iar dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inima noastră; Îl iubim pe Domnul!

Viața pe care am primit-o de la Dumnezeu este o viață a dragostei; Cristos a trăit în această lume o viață a lui Dumnezeu ca dragoste și El este acum viața noastră, pentru ca și noi să putem trăi aceeași viață a dragostei în această lume, pentru a fi la fel ca El (1 Ioan 3:14; 5:1; 2:5-6; 4:17).

Cum putem trăi o viață creștină romantică cu Domnul? Numai savurându-L ca dragoste. El ne-a regenerat cu viața Lui, iar această viață este o viață a dragostei; pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul, suntem umpluți de dragostea Sa și Îl iubim pe Dumnezeu și îi iubim pe frați. El este sursa dragostei noastre.

Dragostea noastră naturală eșuează; trebuie pusă pe cruce. O diferență între dragostea lui Dumnezeu și dragostea noastră naturală este că este foarte ușor ca dragostea noastră naturală să fie ofensată.

Putem iubi pe cineva pentru că ne place, dar apoi spune sau face ceva și suntem ofensați și nu-l mai iubim; aceasta este dragostea naturală, ușor de ofensat. Fie ca noi să fim persoane inundate și purtate de dragostea lui Cristos (2 Corinteni 5:14)! Amin!

Dragostea divină ar trebui să fie ca un val puternic de ape mari spre noi, îndemnându-ne să trăim pentru El dincolo de propriul nostru control!

Asemenea apostolului Pavel, am văzut că Cristos a murit pentru noi, prin urmare, am murit cu toții și acum nu mai trăim pentru noi înșine, ci pentru El, căci suntem constrânși de dragostea Sa. Dragostea Lui ne constrânge.

Dragostea Lui ne presează din toate părțile, ne ține și ne limitează, chiar ne închide în limitele dragostei Sale, constrângându-ne să-L iubim pe Domnul și să trăim pentru El.

Cu toții putem mărturisi că, atunci când am văzut dragostea Domnului pentru prima dată, pur și simplu I-am răspuns cu dragoste și ne-am consacrat Lui.

Ne-am dedicat viața și viitorul nostru Lui, căci am fost constrânși de dragostea Sa. Zi de zi trebuie să fim inundați de dragostea lui Cristos pentru a fi constrânși de această dragoste să-L iubim pe Domnul și să-i iubim pe frați, și vom trăi pentru Domnul.

Porunca privind dragostea frățească este atât veche, cât și nouă (vezi 1 Ioan 2:7-8; 3:11, 23; comp. cu Ioan 13:34). Este o poruncă veche, căci am avut-o de la începutul vieții noastre creștine și este, de asemenea, o poruncă nouă, căci în umblarea noastră creștină ea strălucește cu lumină nouă și strălucește cu o nouă iluminare și putere proaspătă din nou și din nou!

Când citim cu rugăciune cuvântul lui Dumnezeu, pur și simplu Îi răspundem cu dragoste, căci simțim dragostea Domnului față de noi, suntem constrânși de dragostea Sa, suntem umpluți de dragostea Sa și nu putem decât să-I răspundem cu dragoste, iubindu-L pe Domnul și iubindu-i pe frați.

Domnul ne poruncește să-L iubim și să-i iubim pe frați, dar pe măsură ce citim cu rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu și în special această poruncă, primim lumină nouă, iluminare nouă și putere nouă, chiar putere proaspătă, pentru ca noi să-L iubim pe Domnul și să ne iubim unii pe alții! Amin!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne iubești și Te-ai jertfit pentru noi. Îți mulțumim că ai venit la noi cu dragoste pentru a arăta dragostea lui Dumnezeu față de noi. O, Doamne, chiar și pe când eram încă păcătoși, Tu ai venit și ai murit pentru noi din dragoste pentru noi. Îți mulțumim că ai venit ca om să ne iubești și să Te jertfești pentru noi pe cruce. Îți răspundem cu dragoste. Ne deschidem Ție; revarsă mai mult din dragostea Ta în inimile noastre prin Duhul Sfânt! Amin, Doamne, dragostea Ta ne constrânge. Dragostea Ta ne îndeamnă. Suntem limitați și încurajați de dragostea Ta. Venim la Tine în cuvântul Tău pentru a petrece timp cu Tine și pur și simplu să Te savurăm. Infuzează-ne mai mult cu dragostea Ta. Fă-ne una cu Tine ca soția Ta; fă-ne la fel cum ești Tu în aspectul dragostei. Aleluia, Dumnezeu ne-a iubit mai întâi prin faptul că ne-a infuzat cu dragostea Sa și a generat în noi dragostea cu care Îl iubim pe El și pe frați! Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai împărtășit dragostea Ta. O, viața divină pe care am primit-o de la Dumnezeu este o viață a dragostei și prin această viață Îl putem iubi pe Dumnezeu și pe frați! Te iubim, Doamne Isuse! Suntem constrânși de dragostea Ta să Te iubim mai mult. Inundă-ne cu dragostea Ta. Poartă-ne prin dragostea Ta. Împinge-ne prin dragostea Ta să trăim pentru Tine în toate lucrurile!

Ne pierdem viața-suflet pentru a-i iubi pe frați și a le împărți viață pentru pregătirea miresei

Fie ca noi să fim creștini romantici, creștini care Îl iubesc pe Domnul și trăiesc pentru Domnul fiind constrânși de dragostea Sa! Nu trebuie să încercăm să-L iubim pe Dumnezeu sau să-i iubim pe ceilalți; viața pe care am primit-o prin regenerare este o viață a dragostei, iar atunci când trăim prin această viață, Îl iubim în mod spontan pe Domnul și îi iubim pe frați.

Dumnezeu ni L-a dat pe singurul Său Fiu pentru ca să fim mântuiți de la pierzare în mod juridic prin moartea Lui și să avem viața Lui în mod organic în învierea Lui; acest lucru a fost motivat de dragostea Sa (Ioan 3:16; 1 Ioan 4:9-10).

Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre și L-a trimis pe Fiul Său la noi pentru ca noi să avem viață și să trăim prin El. Dragostea lui Dumnezeu este sursa; această dragoste este distribuită în noi prin intermediul părtășiei Duhului Sfânt cu harul lui Cristos (2 Corinteni 13:14).

Pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul ca dragoste, pe măsură ce savurăm dragostea Sa turnată în inima noastră, Îl vom iubi pe Domnul și îi vom iubi și pe ceilalți. Trupul lui Cristos se zidește în dragoste pentru a deveni mireasa lui Cristos (Efeseni 4:16).

Când ne exersăm duhul, ne dăm seama că este un duh al dragostei și, prin acest duh arzător al dragostei, biruim degradarea bisericii de astăzi (2 Timotei 1:7). Trupul se zidește singur în dragoste. Dar când nu-L iubim pe Domnul și nu-i iubim pe frați, apare degradarea, așa cum se vede în Apocalipsa 2:1-7.

Pierderea dragostei dintâi este factorul care a început declinul bisericii. Fie ca noi să ne înnoim dragostea pentru Domnul în fiecare zi. Pe măsură ce ne exersăm duhul, trebuie să ne exersăm și inima pentru a-L iubi pe Domnul.

Putem trece prin lucruri dificile, chiar și prin lucruri grele; fie ca noi să ne păstrăm inima moale și deschisă față de Domnul, astfel încât să-L iubim.

Dumnezeu nu ne-a dat un duh de lașitate, ci de dragoste, de putere și de chibzuință. Când ne exersăm duhul pentru a-L atinge pe Domnul, vom fi umpluți de dragostea Sa; duhul nostru este mai întâi un duh al dragostei. Fie ca noi să înflăcărăm duhul nostru de dragoste.

Fie ca Domnul să ne mântuiască de a avea doar prea multă cunoaștere, care ne îngâmfă (1 Corinteni 8:1; 2 Corinteni 3:6); fie ca noi să-L iubim pe Domnul îndreptându-ne inima către El pentru a fi umpluți de dragostea Sa.

Cunoașterea ne îngâmfă, dar dragostea zidește. În viața de biserică nu ar trebui să fim îngâmfați de vasta noastră cunoaștere a cuvântului lui Dumnezeu și a slujbei, ci mai degrabă să ne iubim unii pe alții, căci acesta este un semn că aparținem lui Cristos (Ioan 13:34-35).

Nu ar trebui să iubim să fim cei dintâi în biserică, ci să-i iubim pe toți frații (3 Ioan 9). Este posibil să cunoaștem adevărul și să fim întemeiați în adevăr și să nu-i iubim pe ceilalți, ci să ne simțim mândri și să ne umflăm de mândrie. O, Doamne! Fie ca noi să fim mândri de ceea ce știm și de ceea ce avem și să-L iubim pe Domnul și pe frați.

Așa cum Domnul Isus Și-a dat viața-suflet pentru ca noi să putem avea viața divină, tot așa trebuie să ne pierdem viața-suflet și să ne lepădăm de sine pentru a-i iubi pe frați și a le împărți viață în practica vieții Trupului pentru pregătirea miresei lui Cristos (1 Ioan 3:16; 4:17 și nota de subsol 5; Ioan 10:11, 17-18; 15:13; Efeseni 4:29—5:2; 2 Corinteni 12:15; Romani 12:9-13).

Cristos a trăit în această lume o viață a dragostei; acum, El este viața noastră, ca să putem trăi aceeași viață în această lume și să devenim la fel ca El. El a venit ca Bunul Păstor și Și-a dat viața pentru oi; El și-a dat viața pentru noi, iar noi ar trebui să ne dăm viața pentru frați.

În special, trebuie să rostim cuvinte spre zidire, fără să permitem vreunui cuvânt stricat să iasă din gura noastră. Să nu umblăm cum umblă neamurile, în deșertăciunea minții noastre; să avem aceeași gândire ca Cristos, pentru ca viața noastră să fie aceeași cu viața lui Cristos.

Gândirea noastră ne călăuzește viața. Fie ca orice amărăciune, orice mânie, orice strigăt și orice vorbire de rău să fie îndepărtate de la noi, împreună cu orice răutate.

Fie ca orice vorbire care n-a trecut prin cruce să fie îndepărtată; fie ca viața sufletului nostru să fie dată la moarte, pentru ca Cristos să trăiască prin noi. Fie ca să nu întristăm Duhul Sfânt prin lucrurile pe care le rostim, ci să vorbim una cu Domnul, ba chiar să rostim lucruri spre zidire.

Fie ca noi să fim buni unii cu alții, îndurători, iertându-ne unii pe alții, așa cum și Dumnezeu ne-a iertat pe noi în Cristos. Fie ca să fim urmașii lui Dumnezeu și să umblăm în dragoste, așa cum și Cristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru noi.

Dragostea este cea mai bună cale pentru noi de a fi sau de a face orice lucru pentru zidirea bisericii ca Trup organic al lui Cristos (1 Corinteni 12:31—13:8). Fie ca noi să mergem pe calea dragostei.

Așa cum Domnul ne-a iubit, așa să ne iubim și noi unii pe alții, permițând Domnului ca dragoste să fie trăit în noi și exprimat prin noi în viața noastră de zi cu zi și în viața de biserică.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul de dragoste pentru a Te iubi pe Tine și a-i iubi pe frați. Îți mulțumim că ne-ai dat un duh de dragoste. Aleluia, duhul nostru regenerat este de dragoste, de putere și de chibzuință! Amin, Doamne, vrem să avem un duh arzător al dragostei pentru a învinge degradarea bisericii de astăzi. Salvează-ne de a ne umfla de mândrie prin cunoștința pe care o avem. Fie ca noi să luăm calea dragostei, iubindu-Te pe Tine și iubindu-i pe sfinți. O, Doamne, Te iubim! Ne deschidem Ție cu dragoste. Ne exersăm inima plină de dragoste ca să Te iubim și să-i iubim pe frați. Îți mulțumim că Ți-ai dat viața-suflet pentru noi, ca să putem avea viața Ta divină. Vrem să fim una cu Tine astăzi, să ne pierdem viața-suflet și să ne lepădăm de sine pentru a-i iubi pe frați. Amin, Doamne, fie ca noi să-i iubim pe frați cu Tine ca dragostea noastră. Vrem să luăm astăzi cea mai excelentă cale, calea dragostei. Ne exersăm duhul pentru a îndepărta toată amărăciunea, mânia, strigătele și vorbele de rău din mijlocul nostru. Lăsăm toate cuvintele și toate sentimentele noastre să treacă prin cruce, ca să nu-L întristăm pe Duhul Sfânt, ci mai degrabă să trăim o viață iubindu-L pe Domnul și iubind pe frați! Amin, Doamne, Te iubim! Ne exersăm duhul ca să fim buni unii cu alții, blânzi, iertându-ne unii pe alții, așa cum și Dumnezeu ne-a iertat pe noi în Cristos! Fă-ne imitatori ai lui Dumnezeu, cei care umblăm în dragoste, așa cum și Cristos ne-a iubit pe noi și S-a dat pe Sine însuși pentru noi!