Îl trăim pe Cristos

Să nu ne pierdem simțirea, ci să trăim prin simțul vieții și al morții din duhul nostru

29/04/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Ca și cei regenerați de Domnul cu viața Sa divină, noi, credincioșii în Cristos, avem un simț al vieții, simțul vieții divine în noi, care este atât sentimentul morții, cât și simțul vieții; fie ca noi să fim mântuiți de a pierde simțământul și să trăim conform conștiinței vieții divine din noi. Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, am fost născuți din Dumnezeu prin credința în Cristos. Acesta este un fapt uimitor, dar este atât de normal și dulce. Nu am aderat doar la un anumit set de doctrine sau am semnat undeva să urmăm regulile lui Dumnezeu din Biblie pentru a fi creștini; mai degrabă, creștinii adevărați sunt cei născuți din Dumnezeu.

Ce minunat: omul se poate naște din Dumnezeu! Dacă citim Biblia, ne dăm seama că unele dintre cele mai uimitoare lucruri care s-au întâmplat în istoria omenirii sunt Dumnezeu devenind om prin încarnare, apoi acest Om murind pentru noi pe cruce și, în învierea Sa, a devenit un Duh dătător de viață pentru a Se împărți în noi. Aleluia!

Un alt fapt uimitor pe care Noul Testament îl dezvăluie este că noi, ființele umane, ne putem naște din Dumnezeu. Singura modalitate prin care putem vedea, cunoaște și intra în împărăția lui Dumnezeu este prin a ne naște în această împărăție.

Niciun câine nu poate fi naturalizat în împărăția umană, indiferent cât de mult își dorește proprietarul câinelui; trebuie să te naști în împărăția umană pentru a putea fi om. În mod similar, indiferent cât de mult simpatizează cineva cu Cristos și este de acord cu învățăturile Sale, dacă nu se pocăiește de păcatele sale și nu crede în Domnul Isus, el este totuși în afara împărăției lui Dumnezeu.

Există mulți învățători astăzi care par să predea lucruri care sunt conform Bibliei, citând multe versete biblice și dând sens la ceea ce spun; cu toate acestea, ei nu sunt în împărăția lui Dumnezeu, căci nu au fost regenerați cu viața lui Dumnezeu.

Un lucru atât de simplu, faptul de a fi născut din Dumnezeu, este atât de uimitoare, dar totuși atât de normală. Când cineva primește strălucirea Domnului și se pocăiește, își mărturisește păcatele și crede în Domnul Isus, el este regenerat în duhul său.

Când credem în Domnul Isus, fie că simțim sau nu, viața divină a lui Dumnezeu vine în noi pentru a ne face să ne naștem din nou, să ne naștem din Dumnezeu, pentru a face parte din împărăția lui Dumnezeu. Aleluia!

Desigur, acesta este doar începutul vieții noastre creștine; de acum înainte trebuie să creștem în viață, să ne dezvoltăm în Domnul și să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu, astfel încât să putem trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu astăzi.

Fie ca noi să fim astfel de oameni care trăiesc prin viața divină din noi, astfel încât să putem trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu astăzi.

Avem simțul vieții: simțământul, conștiența vieții divine din duhul nostru

Expresia „simțul vieții” nu se găsește în Noul Testament, dar există câteva versete care indică faptul că fiecare credincios în Cristos are un simț al vieții, simțul vieții divine în el. În Romani. 8:2 ni se spune că legea Duhului vieții ne-a eliberat în Cristos Isus de legea păcatului și a morții.

Duhul vieții are o lege, iar această lege este mai puternică decât legea păcatului și a morții; când suntem în Cristos, fiind în duhul nostru, suntem eliberați spontan de legea păcatului și a morții! Slavă Domnului!

Romani 8:6 vorbește despre a ne fixa mintea pe duhul nostru; când ne îndreptăm mintea spre carne, avem moarte, dar când ne îndreptăm mintea spre duhul nostru, avem viață și pace.

Aceasta este ceva ce ține de simț; există un simț în viața divină din noi, simțul vieții divine, care este fie moarte, fie viață, depinde de locul în care este îndreptată mintea noastră. Dacă ne îndreptăm mintea spre duhul nostru, conștiența vieții divine din noi este viață și pace; savurăm viață și pace.

Dar dacă ne îndreptăm mintea spre carne și spre lucrurile cărnii, simțim moartea, căci simțul vieții divine din noi este moarte. Romani 8:11 vorbește despre Duhul care locuiește în noi; dacă avem pe Cristos, suntem ai Lui, și avem Duhul în noi.

Efeseni 4:18 vorbește despre faptul că eram înstrăinați de viața lui Dumnezeu când eram necredincioși, dar acum avem viața lui Dumnezeu. În noi există o viață pe lângă viața noastră umană – viața divină, viața lui Dumnezeu în duhul nostru.

Versetul 19 spune în continuare că necredincioșii sunt lipsiți de simțire; noi credincioșii în Cristos, învățăm astăzi să trăim conform simțului vieții din duhul nostru. Amin!

Evrei 8:10 vorbește despre cum Dumnezeu, în noul legământ, își scrie legile în credincioși; noi, credincioșii în Cristos, avem nu numai Biblia în mână, ci, mai mult decât atât, legile și principiile lui Dumnezeu scrise în noi. Slavă Domnului!

Când citim Biblia și Îl contactăm pe Domnul în duh, Domnul nu numai că ne atinge cu ceva în cuvântul Său, ci, mai mult decât atât, El își scrie legile în inima noastră.

Apoi, 1 Ioan 2:27 spune că avem o ungere de la Cel Sfânt și fiecare dintre noi știe; nu avem nevoie de nimeni să ne învețe, căci ungerea ne învață despre toate lucrurile. Slavă Domnului, ungerea este în noi și ne învață toate lucrurile!

Pe măsură ce Dumnezeu își scrie legile în inima noastră, infuzându-ne cu ceea ce este El în însăși ființa Sa, există ceva în noi, o ungere, care ne învață toate lucrurile într-un mod subiectiv. Pe măsură ce ungerea ne învață despre toate lucrurile, noi rămânem în Domnul. În fiecare credincios în Cristos, există ungerea care ne învață despre toate lucrurile.

Există un simț al vieții divine, simțul vieții divine din noi, care ne învață, ne călăuzește, ne vorbește și ne limitează în toate lucrurile.

În Ioan 15:4-5 ni se spune să rămânem în Domnul, pentru ca El să rămână în noi, iar în Filipeni 2:13 Pavel ne spune că Dumnezeu lucrează în noi toate lucrurile, atât voința, cât și lucrarea. Pe măsură ce rămânem în Domnul și El rămâne în noi, Dumnezeu lucrează în noi atât voința, cât și lucrarea.

Dacă citim toate versetele de mai sus și ne rugăm asupra lor, ne dăm seama că există o altă viață în noi, viața lui Dumnezeu, iar această viață are un simț – simțul vieții, conștiența vieții divine din duhul nostru.

Când umblăm și trăim prin simțul vieții, prin simțul vieții divine din noi, Dumnezeu face în noi toate lucrurile – El face voința și lucrarea și ne învață subiectiv despre Sine Însuși. Fie ca noi să fim cei care trăiesc și umblă prin simțul vieții în duhul nostru în toate lucrurile!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în noi ca viață pentru a ne regenera cu viața lui Dumnezeu! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, avem viața lui Dumnezeu în duhul nostru, iar această viață are un simțământ, o conștiență! Slavă Domnului, legea Duhului vieții ne-a eliberat în Cristos Isus de legea păcatului și a morții! Aleluia, avem viața lui Dumnezeu în duhul nostru și putem trăi conform simțului vieții astăzi. Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău. Scrie legile Tale în noi. Înscrie pe tabla inimii noastre ceea ce ești Tu și infuzează-ne cu toate elementele ființei Tale. Amin, Doamne, vrem să ascultăm de ungere, de mișcarea și lucrarea interioară a Duhului, ca să-L putem cunoaște pe Dumnezeu și să rămânem în Domnul. Îți mulțumim pentru ungerea de la Cel Sfânt! Lucrează în noi și învață-ne în toate lucrurile, ca să putem rămâne în Domnul și să umblăm conform Duhului. Amin, Doamne, vrem să rămânem în Tine astăzi. Lucrează în noi atât voința, cât și lucrarea, după bunăvoința Ta!

Să nu ne pierdem orice pic de simțire, ci să trăim prin simțul vieții și al morții din duhul nostru

În viața noastră umană, avem un simț al vieții; ne dezvoltăm, creștem, ne mișcăm, acționăm, facem lucruri, vorbim și ne comportăm conform simțului vieții umane, pe care fiecare dintre noi îl are. În mod similar, în viața divină există un simț al vieții.

Înainte de a fi mântuiți, eram lipsiți de simțire; făceam lucrurile într-un mod nechibzuit, fără a acorda atenție simțului interior (Efeseni 4:19). Unii necredincioși pot fi puțin mai morali și etici, având grijă de conștiința lor și netrecând peste simțul interior în ceea ce fac.

Cei mai nepăsători oameni din lume sunt cei cărora nu le pasă de conștiința lor; fac lucruri fără să ia în considerare simțul interior. Apoi, există cei care se străduiesc să fie oameni buni și au grijă de simțul din conștiința lor. Ei nu sunt guvernați doar de legea exterioară, de poliție sau de regulile țării respective; sunt guvernați de conștiința lor.

Chiar și în cazul necredincioșilor, cel mai înalt standard moral pe care îl au este conform sentimentului conștiinței lor. Dar noi, ca și credincioși în Cristos, nu trăim doar conform conștiinței noastre, ci, mai mult, trăim conform simțului vieții din duhul nostru.

După cum se vede în Romani 8:6, simțul vieții este dublu: pe de o parte, este un simț al vieții, iar pe de altă parte, este un simț al morții.

La fel este și în viața umană cu simțul pe care îl avem ca oameni. Când simțim pericolul, deși nu-l putem explica, pur și simplu ne ferim de el. Când simțim că ceva este amar, întunecat sau ascuțit, ne ferim de el; nimeni nu trebuie să ne spună, căci există un sentiment în noi despre asta.

Simțul vieții din duhul nostru, pe partea negativă, este sentimentul morții; este un sentiment negativ. Există o senzație în duhul nostru că anumite lucruri pe care le citim sau le urmărim aduc moartea în ființa noastră, așa că ne ferim de ele.

Poate că vorbim cu cineva și suntem pe cale să spunem ceva, când simțim moartea în noi, așa că nu spunem ceea ce urma să spunem. Nu este vorba doar despre bine și rău, ci despre simțul vieții și al morții în duhul nostru.

Simțul morții din noi este un sentiment interior de slăbiciune, gol, neliniște, neliniște, depresie, uscăciune, întuneric și durere. Acesta este pe partea negativă. Ori de câte ori avem un astfel de sentiment în ființa noastră, trebuie să ne dăm seama că mintea noastră este concentrată pe carne și trebuie să o concentrăm pe duhul nostru contopit!

Când simțim că suntem slabi, goi, neliniștiți, neliniștiți, deprimați, uscați, întunecați și suferinți în interior, trebuie să ne dăm seama că suntem în moarte și trebuie să ne întoarcem către Domnul. Viața divină din noi ne dă un sentiment al morții, astfel încât să putem fugi de acolo și să ne îndreptăm atenția către duhul nostru contopit.

A ne îndrepta atenția către carne înseamnă pur și simplu să deschidem poarta cărnii și să umblăm pe calea cărnii; când facem asta, simțim moartea. Este bine să avem simțul morții, căci ne păstrează pe calea Domnului, făcându-ne să ne întoarcem din nou către El.

Funcția negativă a simțului vieții este că ne dă un simț al morții. Când avem un astfel de simț, trebuie să ne dăm seama că trăim în carne și umblarea noastră este în carne, așa că trebuie să ne întoarcem imediat către Domnul.

Pe partea pozitivă, simțul vieții ne dă o conștiență a vieții cu multe lucruri pozitive. Când ne concentrăm atenția asupra duhului nostru, simțim putere, satisfacție, pace, odihnă, eliberare, vioiciune, udare, strălucire și confort.

Acesta este sentimentul pe care vrem să-l avem în duhul nostru. În loc să fim slabi, suntem puternici, iar în loc să fim goi, suntem satisfăcuți. În loc să avem un sentiment de neliniște și neliniște, avem pace și odihnă. În loc să ne simțim deprimați, avem eliberare și vioiciune.

Sursa simțului vieții este viața divină, legea vieții, Duhul Sfânt, Cristos care locuiește în noi și Dumnezeu care lucrează în noi (Romani 8:2, 10-11; Filipeni 2:13). Simțul vieții implică atât sentimentul morții, cât și simțul vieții și al păcii (Romani 8:6; Isaia 26:3).

Fie ca noi să fim atenți la simțul vieții și al morții din duhul nostru și să nu fim lipsiți de sentimente, așa cum sunt cei din lume. Fie ca noi să nu ne neglijăm duhul și nici să nu neglijăm simțământul din duhul nostru.

Toți, ca și credincioși în Cristos, suntem în și în afara duhului nostru; atunci când nu suntem în duhul nostru, sentimentul de viață din noi dă un sentiment de moarte pentru a indica faptul că atingem moartea și trebuie să ne întoarcem la duhul nostru.

Domnul nu ne judecă și nu ne critică: El vrea pur și simplu să ne întoarcem la duhul nostru și să ne concentrăm asupra duhului nostru. Slavă Domnului pentru funcția simțului vieții care ne face conștienți atunci când atingem moartea și când suntem în viață!

Doamne Isuse, mulțumim pentru simțul vieții în viața divină din duhul nostru. Aleluia, în simțul vieții avem simțul de a atinge moartea sau de a fi în viață. Amin, Doamne, alegem să ne concentrăm asupra duhului nostru. Alegem să avem viață și pace și să trăim în acest simț al vieții. Fie ca noi să ne amintim iar și iar să ne întoarcem la duhul nostru. Amin, Doamne, fie ca sentimentul de a fi slabi, goi și neliniștiți să ne amintească să ne întoarcem la duhul nostru. O, Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru funcția simțului vieții din duhul nostru, care ne face conștienți atunci când atingem moartea și când suntem în viață! Fie ca să fim atenți la simțul vieții și al morții din duhul nostru. Fie ca să nu pierdem simțirea, ci să trăim conform simțului vieții din duhul nostru. Lucrează în noi, Doamne, ca să ne faci să știm când trebuie să ne întoarcem la Tine. Salvează-ne de la a ne fixa mintea pe carne. Salvează-ne de la a deschide poarta către carne și a umbla în carne. Fie ca să ne amintim să ne întoarcem la duhul nostru, să trăim în duhul nostru și să rămânem în duhul nostru unit!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Not being Past Feeling but Living by the Sense of Life and Death in our Spirit, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 1 (Împărăția lui Dumnezeu — domeniul vieții divine și al speciei divine) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Împărăția lui Dumnezeu este Totalitatea lui Cristos ca viață cu toate activitățile Sale în noi

27/04/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții divine; împărăția lui Dumnezeu este un organism constituit cu viața lui Dumnezeu ca domeniu pentru domnia Sa, iar împărăția lui Dumnezeu este totalitatea lui Cristos ca viață cu toate activitățile Sale în noi. Amin!

Săptămâna aceasta începem o nouă înviorare de dimineață pe tema Să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu, bazată pe ITERO din toamna anului 2024 (Instruire Internațională pentru prezbiteri și frații responsabili din octombrie 2024).

Săptămâna aceasta, prima săptămână a acestei serii, este pe tema: Împărăția lui Dumnezeu — domeniul vieții divine și al speciei divine. Când vorbim sau ne gândim la împărăția lui Dumnezeu, este posibil să nu o relaționăm la viața noastră de zi cu zi.

Totuși, vrem să vedem ce este împărăția lui Dumnezeu și cum putem trăi practic în împărăția lui Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi. A trăi în împărăția lui Dumnezeu este ceva experiențial; nu este doar o învățătură obiectivă, chiar dacă totul se bazează pe învățătura obiectivă.

Fiecare aspect al împărăției lui Dumnezeu trebuie aplicat vieții noastre, astfel încât să putem trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu. Unde ne aflăm acum în viața noastră, unde trăim astăzi ca credincioși în Cristos, va determina unde vom fi în epoca viitoare a împărăției, timp de o mie de ani.

Și acesta nu este doar ceva personal, deși vrem să-L auzim pe Domnul spunându-ne: „Bine ai făcut, rob bun și credincios”. Acesta este ceva atât colectiv, cât și personal. Într-un mod personal, fiecare dintre noi trebuie să trăiască în realitatea împărăției lui Dumnezeu și, împreună, ca biserică, trebuie să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu.

Fiecare dintre noi trăiește pentru Domnul și înaintea Domnului; fiecare dintre noi vrea să primească o răsplată de la Domnul în ziua aceea. Trăirea noastră de astăzi este foarte importantă. Nu putem trăi într-un anumit fel astăzi și apoi să ne așteptăm să fim răsplătiți de Domnul când Se va întoarce.

Trebuie să trăim într-un singur duh cu Domnul, trăind în duhul contopit în toate lucrurile, astfel încât să cooperăm cu El pentru a fi în împărăția lui Dumnezeu. Dacă trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu astăzi, El ne va răsplăti cu manifestarea împărăției la întoarcerea Sa.

Nu ar trebui să fim introspectivi în această privință, ci trebuie să ne întrebăm înaintea Domnului: Unde este realitatea împărăției astăzi? Trăim noi în realitatea împărăției lui Dumnezeu? Domnul vrea să ne aducă în această realitate și El permite ca anumite lucruri să ni se întâmple nouă și în jurul nostru pentru acest scop unic de a trăi în realitatea împărăției.

Atât personal, cât și colectiv, ca biserică, trebuie să nu trăim în domeniul natural sau în domeniul sinelui și al firii pământești, ci în domeniul împărăției lui Dumnezeu. Fie ca noi să vedem că împărăția lui Dumnezeu este totalitatea lui Cristos ca viață cu toate activitățile Sale în noi!

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții divine – Cristos ca viață Se seamănă pe Sine ca sămânță pentru a crește în noi

Ce este împărăția lui Dumnezeu? Unii cred că împărăția lui Dumnezeu este un loc unde Dumnezeu domnește, așa cum Regatul Unit are un rege care domnește peste supușii din acea împărăție. Dar împărăția lui Dumnezeu este mult mai mult decât atât.

Când vorbim despre împărăția animală, nu ne referim la faptul că există un animal mare care domnește peste toate animalele; mai degrabă, este domeniul vieții animale. Regnul animal este domeniul vieții animale.

Împărăția umană este domeniul vieții umane; nu există o ființă umană supremă care să conducă peste toți oamenii, ci împărăția omului este domeniul în care trăiesc oamenii.

În Ioan 3, este vorba despre o persoană bună, din clasa superioară, pe nume Nicodim, care a venit la Isus noaptea, foarte respectuos, să-L întrebe despre împărăția lui Dumnezeu. Nicodim era o persoană bună, o persoană morală și etică, dar nu avea viața lui Dumnezeu; prin urmare, nu putea fi în împărăția lui Dumnezeu.

Numai cei care sunt în domeniul vieții divine, cei care au viața lui Dumnezeu, pot face parte din împărăția lui Dumnezeu. Împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții divine; Dumnezeu este împărăția lui Dumnezeu, iar cei care Îl au pe Dumnezeu ca viață în ei fac parte din această împărăție.

O împărăție este o sferă, precum și un domeniu al vieții; împărăția lui Dumnezeu este sfera autorității lui Dumnezeu și, de asemenea, domeniul vieții divine. Pentru a înțelege și a cunoaște împărăția lui Dumnezeu, trebuie să avem un anumit fel de viață: trebuie să avem viața divină.

În mod similar, pentru a ne supune lui Dumnezeu și a face parte din împărăția lui Dumnezeu, trebuie să avem viața divină. De aceea, Domnul Isus i-a spus lui Nicodim că, dacă nu se naște din nou, nu poate vedea împărăția lui Dumnezeu (Ioan 3:3, 5, 15-16).

Domnul Isus a venit să moară pentru noi, ca noi să putem crede în El și să primim viața veșnică și să facem parte din împărăția lui Dumnezeu.

Noul Testament consideră viața lui Dumnezeu ca fiind viața, singura viață care este cu adevărat viață și care poate fi considerată pe bună dreptate viață (Efeseni 4:18). Viața umană este aici, dar va dispărea mâine, dar viața divină, viața lui Dumnezeu, este viața care este cu adevărat viață.

Așa cum doar ființele umane pot participa la împărăția umană, domeniul vieții umane, tot așa cei regenerați cu viața lui Dumnezeu pot participa la împărăția lui Dumnezeu, domeniul vieții divine.

Domnul Isus a venit pentru ca noi să avem viață; pentru aceasta, El Și-a dat viața sufletească pentru a elibera viața divină din El și, în învierea Sa, El ne-a împărțit viața Sa pentru a ne face parte din împărăția lui Dumnezeu (Matei 16:24-26; Luca 9:24-25). Amin!

Slavă Domnului că a venit nu doar să ne mântuiască, ci și mai mult pentru a ne împărți viața Sa, astfel încât să putem fi regenerați cu viața divină și să intrăm în împărăția lui Dumnezeu! Acum noi, fiind credincioși în Cristos, putem participa în împărăția lui Dumnezeu pentru că suntem născuți din Dumnezeu, regenerați cu viața divină, pentru a trăi în domeniul vieții divine. Amin!

În Marcu 4:26-29, Domnul a vorbit parabola semănătorului care seamănă sămânța pentru a ilustra împărăția lui Dumnezeu. Împărăția lui Dumnezeu este ca un semănător care seamănă sămânța, care crește și se dezvoltă până la recolta deplină.

Cristos este sămânța împărăției lui Dumnezeu care se seamănă pe Sine în solul ființei noastre și El crește în noi într-un domeniu, domeniul vieții divine, în care Dumnezeu poate domni și stăpâni.

Mai întâi, El vine în duhul nostru ca sămânță a împărăției, apoi El crește cu nutrienții sufletului nostru pentru a se dezvolta și a se extinde până când există un domeniu în noi, împărăția lui Dumnezeu, unde Dumnezeu poate domni și stăpâni.

Gândiți-vă la o sămânță și la cum crește: mai întâi, bobul cade în pământ și moare, apoi germinează și începe să crească, mai întâi o vlăstă fragedă, apoi o tulpină, apoi aduce flori și apoi rod. Manifestarea deplină a unei semințe este fructul sau floarea pe care o poartă.

Nouă, credincioșilor în Cristos, ni se spune de către Domnul Isus să ne rugăm: „Vie Împărăția Ta” (Matei 6:10). Când ne rugăm în acest fel, Domnul Isus, ca sămânță a împărăției, crește în noi. Într-un fel, împărăția vine atunci când Domnul vine cu împărăția Sa, la a doua Sa venire. Dar, într-un sens practic, împărăția vine pe măsură ce Domnul crește în noi pentru a se dezvolta în noi într-un domeniu, un domeniu în continuă expansiune, împărăția lui Dumnezeu.

Astăzi suntem în proces de creștere în viață; Cristos a venit în solul inimii noastre și acum crește, se dezvoltă și se răspândește, până când într-o zi va exista un domeniu al împărăției lui Dumnezeu în noi.

Doamne Isuse, mulțumim că ne-ai adus în împărăția lui Dumnezeu prin regenerare. Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, ne-am născut din Dumnezeu pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu și a cunoaște împărăția lui Dumnezeu! Slavă Domnului, toți credincioșii autentici în Cristos fac parte din împărăția lui Dumnezeu astăzi! Amin, Doamne, crești în noi! Fie ca sămânța împărăției să crească în noi până când se dezvoltă într-un domeniu în care Dumnezeu poate domni în viața Sa divină. Fie ca Tu să te extinzi în ființa noastră. Fie ca Tu să crești puțin mai mult în noi astăzi. Câștigă mai mult teren în noi. Amin, Doamne, vie împărăția Ta! Vie împărăția Ta în noi! Câștigă împărăția lui Dumnezeu în noi astăzi. Fie ca noi să creștem în viață cu creșterea lui Cristos în noi. Doamne Isuse, crești în noi. Doamne Isuse, extinde-te și răspândește-te în noi. Răspândește-te în mintea, emoția și voința noastră. Fă-Ți domiciliul în toată inima noastră. Fie ca împărăția lui Dumnezeu să crească în noi și să vină în noi! Fie ca împărăția lui Dumnezeu să crească în noi până când va exista o manifestare deplină a împărăției lui Dumnezeu în noi și prin noi! Amin, Doamne, fie ca Împărăția Ta să vină!

Împărăția lui Dumnezeu este un organism constituit din viața lui Dumnezeu și totalitatea lui Cristos ca viață cu toate activitățile Sale în noi

Trebuie să vedem ce este împărăția lui Dumnezeu; împărăția lui Dumnezeu este totalitatea lui Cristos ca viață cu toate activitățile Sale în noi. Când privim împărăția lui Dumnezeu din punctul de vedere al vieții, vom realiza că împărăția lui Dumnezeu nu este doar o sferă sau un domeniu exterior unde Dumnezeu domnește, ci, mai mult decât atât, un organism.

Împărăția lui Dumnezeu este un organism constituit din viața lui Dumnezeu ca domeniu pentru domnia Sa (Ioan 3:5; 15:1-8, 26). Împărăția lui Dumnezeu este un organism care este plin de viața divină pentru a fi domeniul unde Dumnezeu poate domni și stăpâni.

În acest domeniu, Dumnezeu domnește prin viața Sa și Se exprimă ca Trinitate Divină în viața divină. Amin! Ce gând minunat, că împărăția lui Dumnezeu este un organism constituit cu viața lui Dumnezeu!

Ceea ce caută Dumnezeu nu este o bucată de pământ unde El poate domni; ceea ce caută El este o clădire organică, un organism, unde El domnește și stăpânește prin intermediul vieții Sale. Așa cum viața umană domnește și stăpânește în împărăția umană, tot așa viața divină domnește și stăpânește în împărăția lui Dumnezeu.

Pe măsură ce creștem în viață și Îi permitem Domnului să domnească și să stăpânească în noi, nu putem vorbi cu soțul/soția noastră într-un anumit fel, nu putem face anumite lucruri, nu putem merge în anumite locuri și pur și simplu nu putem rosti anumite cuvinte.

Mai degrabă, ne iubim soțul/soția, ne supunem în dragoste unii altora și căutăm să le administrăm viață celor din jurul nostru – nu pentru că trebuie să facem asta, ci pentru că suntem sub conducerea vieții divine din noi.

Împărăția lui Dumnezeu este totalitatea lui Cristos ca viață cu toate activitățile Sale în noi (Ioan 11:25; 10:10; 14:6). Împărăția animală este totalitatea întregii vieți animale cu toate activitățile sale.

Dacă ne uităm la viața păsărilor, vedem că ele zboară și fac multe lucruri pe care le fac păsările. Dacă ne uităm la viața maimuței, ele se cațără în copaci, mănâncă anumite lucruri și fac anumite lucruri; viața maimuței este totalitatea vieții maimuței cu toate activitățile sale.

În mod similar, împărăția lui Dumnezeu este totalitatea lui Cristos ca viață pentru noi cu toate activitățile Sale. Fiecare credincios în Cristos Îl are pe Cristos trăind în el; fiecare credincios în Cristos poate și ar trebui să trăiască în împărăția lui Dumnezeu trăind într-un singur duh cu Domnul, astfel încât Cristos să poată trăi în el și să facă multe lucruri în el.

Cristos este viața noastră; atunci când Îl savurăm pe Cristos și trăim prin viața Sa, trăim în împărăția lui Dumnezeu, iar toate activitățile pe care Cristos le face în noi fac parte din împărăția lui Dumnezeu.

Însă s-ar putea să fim în domeniul împărăției lui Dumnezeu și să nu-L avem pe Cristos trăind în noi; dacă nu intrăm în contact activ cu Domnul și nu trăim în uniune organică cu El, nu trăim în împărăția lui Dumnezeu. O, Doamne!

Când venim la întâlnirile bisericii, fie că participăm la ele sau nu, putem observa activitățile lui Cristos ca viață în sfinți. Când ne întâlnim cu sfinții, putem observa cum Cristos trăiește în sfinți, Se mișcă în sfinți, vorbește în sfinți și face multe lucruri în sfinți. Aceasta este împărăția lui Dumnezeu.

Fie ca noi să învățăm zilnic să Îl savurăm pe Cristos, să ne împărțim din bogățiile Sale și să rămânem în El, astfel încât orice facem și spunem, Cristos să facă și să spună lucruri în noi și să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu.

Fie ca Domnul Isus, ca sămânța împărăției, să crească în noi în felul în care vorbim, în activitățile în care suntem implicați, în atitudinea noastră față de ceilalți și în toate lucrurile, mari sau mici, astfel încât să putem trăi în împărăția lui Dumnezeu.

Amin, fie ca noi să vedem și să realizăm că împărăția lui Dumnezeu este totalitatea lui Cristos ca viață în noi cu toate activitățile Sale în ființa noastră!

Doamne Isuse, vrem să trăim astăzi în domeniul împărăției lui Dumnezeu, exersându-ne duhul și trăind într-un singur duh cu Tine! Amin, Doamne Isuse, păstrează-ne în duhul nostru astăzi. Nu vrem să trăim în omul nostru natural sau după poftele firii noastre, ci în duhul nostru, unde este realitatea împărăției lui Dumnezeu. Amin, Doamne, fie ca să trăim în organismul constituit cu viața lui Dumnezeu ca domeniu pentru domnia Lui! Fie ca Tu să ai o cale deplină de a domni și a domni prin viața Ta în noi! Amin, Doamne, fie ca Tu să ai o cale de a Te exprima ca Dumnezeul Triunic în viața divină din noi și prin noi! Te iubim, Doamne, și Îți dăm preeminența în ființa noastră. Îți dăm primul loc în toate lucrurile. Fie ca să vedem că împărăția lui Dumnezeu este totalitatea lui Cristos ca viață cu toate activitățile sale! Crește în noi, dragă Doamne Isuse! Extinde-te în noi ca împărăție a lui Dumnezeu! Fie ca Împărăția Ta să vină în noi! Fă voia Ta în noi. Împlinește ceea ce este în inima Ta în ființa noastră. Amin, Doamne, Te iubim!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Kingdom of God is the Totality of Christ as Life with All His Activities in us, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 1 (Împărăția lui Dumnezeu — domeniul vieții divine și al speciei divine) ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Luptăm bătălia pentru împărăția lui Dumnezeu, răspândirea lui Cristos ca viață în credincioși

25/04/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, astăzi noi luptăm bătălia pentru împărăția lui Dumnezeu, pentru răspândirea lui Cristos ca viață în credincioși, pentru că Satan atacă și frustrează lucrarea de zidire a lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu este răspândirea lui Cristos ca viață în credincioșii Săi pentru a forma un domeniu în care Dumnezeu domnește în viața Sa; Satan luptă împotriva răspândirii lui Dumnezeu, dar noi proclamăm împărăția lui Dumnezeu pentru răspândirea Cristosului înviat. Amin!

Săptămâna aceasta, ultima săptămână din prima parte a cărții „Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos”, am savurat trei aspecte principale din cartea Faptele Apostolilor. În primul rând, am văzut subiectul Trinității Divine ca structură a Noului Testament și structura cărții Faptele Apostolilor.

Cartea Faptele Apostolilor pare să fie despre răspândirea Evangheliei și înființarea bisericilor locale, cu multe călătorii misionare ale lui Pavel și ale colaboratorilor săi. Ceea ce ne arată această carte este propagarea Cristosului înviat ca Evanghelie prin ucenici pentru stabilirea bisericilor locale ca împărăție a lui Dumnezeu pe pământ.

Structura acestei cărți este Trinitatea Divină, căci peste tot îl vedem pe Dumnezeul Triunic împărțindu-se pe Sine și fiind predicat prin ucenici pentru a câștiga o împărăție pentru Sine, bisericile ca împărăție a lui Dumnezeu.

Al doilea lucru major din Faptele Apostolilor este Duhul lui Isus; această mențiune specifică a Duhului are legătură cu conducerea și îndrumarea apostolilor în călătoria lor de evanghelie. Apostolii nu au fost călăuziți doar de Duhul Sfânt, care a avut mult de-a face cu încarnarea lui Cristos, ci, mai mult decât atât, au fost constituiți cu Duhul lui Isus.

În suferințele și persecuțiile lor, ei au fost aprovizionați din belșug de Duhul lui Isus, astfel încât să predice Evanghelia pentru propagarea lui Cristos. În special, apostolii au fost limitați și interziși de Duhul lui Isus. Așa cum Isus a fost pe pământ, așa au fost și ei în slujba lor – limitați, restrânși și restricționați, dar fiind întotdeauna alimentați în interior cu Duhul ca sursă din belșug.

Al treilea punct major din cartea Faptele Apostolilor este împărăția lui Dumnezeu. De la începutul acestei cărți, unde îl vedem pe Domnul Isus rămânând cu ucenicii Săi timp de patruzeci de zile pentru a vorbi despre lucruri legate de împărăția lui Dumnezeu, până la ultimele versete ale cărții, unde Pavel a învățat despre împărăția lui Dumnezeu, vedem despre această împărăție menționată peste tot.

Subiectul principal al predicării apostolilor a fost împărăția lui Dumnezeu, iar rezultatul acestei predicări a fost că bisericile au fost stabilite pentru a fi împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Cristosul înviat se propagă în înălțarea Sa prin Duh prin ucenici pentru a produce bisericile ca realitate a împărăției lui Dumnezeu. Aleluia!

Împărăția lui Dumnezeu este răspândirea lui Cristos ca viață în credincioșii Săi pentru a forma un domeniu în care Dumnezeu domnește în viața Sa

Ce este împărăția lui Dumnezeu? Nu este doar domnia lui Dumnezeu, ci mai mult, este domeniul vieții divine, domeniul vieții lui Dumnezeu și al speciei lui Dumnezeu. Împărăția lui Dumnezeu este Persoana minunată a lui Cristos care se răspândește în om.

Împărăția lui Dumnezeu este răspândirea lui Cristos ca viață în noi, credincioșii Săi, pentru a forma un domeniu în care Dumnezeu domnește în viața Sa.

În 2 Petru 1:3-11 vedem că împărăția lui Dumnezeu este răspândirea lui Cristos ca viață, având ca rezultat o dezvoltare exterioară, trăirea unei vieți de om-Dumnezeu cu multe virtuți minunate pentru exprimarea lui Dumnezeu. Pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu trebuie să fim regenerați, iar pentru ca această împărăție să se dezvolte în noi, trebuie să creștem în viață.

Pocăința și regenerarea reprezintă intrarea în împărăția lui Dumnezeu. Într-un sens, trebuie pur și simplu să chemăm numele Domnului; într-un alt sens, într-un sens foarte practic, trebuie să ne pocăim pe deplin, sub strălucirea luminii divine care ne expune păcătoșenia și ființa căzută, și trebuie să ne mărturisim păcatele, astfel încât ființa noastră să fie deschisă Domnului pentru ca viața Sa să vină în noi.

Trebuie să cerem iertare Domnului pentru păcatele noastre și să acceptăm spălarea și curățirea cu sângele Său prețios.

Pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu, oamenii trebuie să se pocăiască de păcatele lor și să creadă în Evanghelie, pentru ca păcatele lor să fie iertate și pentru ca ei să poată fi regenerați de Dumnezeu pentru a avea viața divină, care se potrivește cu natura divină a acestei împărății (Marcu 1:15; Ioan 3:3, 5).

Când ne mărturisim păcatele ca urmare a strălucirii Domnului asupra noastră prin Evanghelie, Domnul ne iartă păcatele noastre și, de asemenea, El uită păcatele noastre. Ne putem aminti încă de păcatele noastre și putem încerca să ne pocăim din nou pentru ele, dar Domnul le-a iertat și le-a și uitat. Amin!

Astăzi, noi, ca oameni ai împărăției, trebuie să trăim în viața de biserică și să-I permitem Domnului să crească în noi, să Se dezvolte în noi și să Se răspândească în noi.

Împărăția lui Dumnezeu este răspândirea Domnului Isus în ființa noastră. Pe măsură ce trăim în viața de biserică astăzi, trăim în împărăția lui Dumnezeu, iar această împărăție se va dezvolta în împărăția viitoare ca o răsplată de moștenire (Galateni 5:21; Efeseni 5:5) pentru sfinții biruitori din mileniu.

Slavă Domnului, astăzi toți credincioșii în Cristos pot avea parte de împărăție în epoca bisericii pentru a-L savura pe Dumnezeu în dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt (Romani 14:17).

Cu toții am fost eliberați de Dumnezeu din împărăția lui Satan și transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu (Coloseni 1:12-13). El domnește peste noi în dragoste și lumină; domeniul este dragostea, iar mijlocul este lumina.

Pe măsură ce trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu astăzi, permițându-I Domnului să Se răspândească în noi, vom fi răsplătiți cu împărăția lui Dumnezeu în manifestarea ei în împărăția viitoare.

Împărăția lui Dumnezeu va deveni împărăția lui Cristos și a lui Dumnezeu pentru ca credincioșii biruitori să o moștenească și să o savureze în era viitoare, astfel încât să poată domni cu Cristos timp de o mie de ani (1 Corinteni 6:9-11; Galateni 5:19-21; Efeseni 5:5; Apocalipsa 20:4, 6). Amin!

Fie ca noi să fim credincioși care cooperează personal și individual cu Domnul astăzi, astfel încât El, ca Duh intensificat în șapte ori, să ne producă în calitate de biruitori ai Săi.

Fie ca noi să ne dăm Domnului astăzi, astfel încât El să facă în noi tot ce trebuie făcut, să se răspândească în noi până la capăt ca sămânța împărăției și să ne pregătească să fim sfinții biruitori la întoarcerea Lui. Vrem nu doar să fim în împărăția lui Dumnezeu într-un sens general în această epocă, ci, mai mult, să fim împreună cu Cristos în împărăția viitoare.

Ca împărăție eternă, împărăția lui Dumnezeu va fi o binecuvântare eternă a vieții eterne a lui Dumnezeu pentru ca toți oamenii răscumpărați ai lui Dumnezeu să se bucure de ea în cerul nou și pământul nou pentru eternitate (Apocalipsa 21:1-4; 22:1-5, 14, 17).

Pentru eternitate Îl vom savura pe Domnul; vom avea această savurare pentru totdeauna și în eternitate. Dumnezeul nostru Triunic, care este infinit, nelimitat, atotinclusiv și universal bogat, va fi savurarea noastră pentru eternitate. Aleluia! Dumnezeul Triunic și infinit devine savurarea noastră! Ce Dumnezeu minunat avem!

Fie ca astăzi să-I permitem Domnului să Se răspândească în noi și să ne satureze cu Sine ca viață și fie ca noi să cooperăm cu El pentru ca împărăția Lui să vină în noi astăzi, astfel încât, atunci când Se va întoarce să-i răpească pe biruitorii Săi, să fim gata să fim răpiți de El pentru a avea parte de împărăția lui Dumnezeu și a lui Cristos timp de o mie de ani.

Doamne Isuse, mulțumim că ne-ai adus în împărăția lui Dumnezeu prin pocăință și regenerare. Îți mulțumim că strălucești asupra noastră pentru a ilumina gloria cunoașterii lui Cristos Isus, Domnul nostru. Aleluia, suntem acum în împărăția lui Dumnezeu, căci ne-am pocăit, ne-am mărturisit păcatele și am crezut în Domnul Isus pentru a primi viața Sa. Slavă Domnului, ne-au fost iertate păcatele și suntem regenerați cu viața divină care se potrivește cu natura divină a împărăției lui Dumnezeu! Amin, Doamne, crește în noi astăzi. Răspândește-Te în noi ca viață. Câștigă o domeniu în noi în care Tu poți domni și guverna în viața Ta divină. Vrem să ne împărtășim din împărăția în epoca bisericii pentru a-L savura pe Dumnezeu împreună cu sfinții! Aleluia, în biserică în calitate de împărăție a lui Dumnezeu, astăzi Îl savurăm pe Dumnezeu în dreptatea, pacea și bucuria Sa în Duhul Sfânt! Amin, Doamne, vrem să trăim în realitatea împărăției astăzi, pentru a putea fi răsplătiți cu manifestarea împărăției în epoca viitoare! Amin, Doamne, ne deschidem pe deplin Ție. Fă în noi ceea ce trebuie să faci pentru a ne câștiga și a ne produce ca sfinții Tăi biruitori, care vor fi răpiți la întoarcerea Ta pentru a avea parte de împărăția lui Dumnezeu și a lui Cristos!

Satan luptă împotriva răspândirii împărăției Sale de către Dumnezeu, așa că noi Îl predicăm pe Cristos și ducem bătălia pentru împărăția lui Dumnezeu!

Pe partea pozitivă, împărăția lui Dumnezeu este răspândirea Domnului Isus ca viață în credincioși pentru a câștiga un domeniu în care El domnește și domnește prin viața Sa divină. Pe partea negativă, însă, Satan luptă împotriva răspândirii împărăției Sale de către Dumnezeu pe pământ (Faptele Apostolilor 19).

Satan nu vrea să piardă teren în om; el luptă împotriva răspândirii lui Cristos în om. Trebuie să avem o slujbă care biruie pentru propagarea lui Cristos, iar această slujbă este o luptă, o bătălie, pentru împărăția lui Dumnezeu (v. 23-41).

Din punct de vedere personal, noi, cei care credem în Cristos, intrăm în împărăția lui Dumnezeu prin multe necazuri și suferințe (Faptele Apostolilor 14:22). Acest lucru se datorează faptului că vrăjmașul luptă cu toată puterea lui, prin oameni, situații și medii, pentru a zădărnici răspândirea împărăției lui Dumnezeu și răspândirea lui Cristos în noi.

Întreaga lume, care zace în cel rău, se opune intrării noastre în împărăția lui Dumnezeu. A intra în împărăția lui Dumnezeu înseamnă a intra în savurarea deplină a lui Cristos ca împărăție.

Cu toții putem mărturisi că, atunci când cooperăm cu Domnul pentru ca Cristos să se răspândească în ființa noastră, vrăjmașul se ridică și se întâmplă multe lucruri pentru a ne frustra.

Mai mult, atunci când încercăm să predicăm Evanghelia sau să împărtășim cuvântul lui Dumnezeu cu alții, se ridică persecuția, oamenii din jurul nostru se ridică și chiar propria noastră familie ne poate persecuta sau spune lucruri împotriva noastră.

Mai ales sfinții care locuiesc în Europa își dau seama că inamicul își intensifică atacurile împotriva sfinților și împotriva bisericilor. El împietrește inimile oamenilor și ridică tot felul de persecuții și lucruri frustrante înaintea sfinților pentru a opri răspândirea împărăției lui Dumnezeu.

Satan luptă împotriva răspândirii împărăției lui Dumnezeu pe pământ; de partea noastră, luptăm pentru răspândirea împărăției lui Dumnezeu pe pământ! Amin! Stăm una cu Domnul, stăm una cu biserica și stăm una în Trup pentru a avea o slujbă care prevalează pentru răspândirea lui Cristos, iar slujba noastră este o luptă pentru împărăția lui Dumnezeu.

Luptăm sub autoritatea Cristosului victorios și suntem așezați împreună cu El în locurile cerești (Efeseni 2:6), privind în jos la inamic din văzduh pentru a declara victoria lui Cristos. Ne bazăm pe victoria lui Cristos, proclamăm victoria Lui și stăm în Trup pentru a fi pregătiți ca mireasă a lui Cristos și echipați ca armată a lui Dumnezeu, fiind gata pentru lupta cu vrăjmașul. Slavă Domnului!

Și așteptăm cu nerăbdare ziua în care ne vom întoarce cu Cristos ca armate ale Sale care stau alături de El în timp ce vrăjmașul este aruncat în jos și în abis. Slavă Domnului! Vrăjmașul va fi aruncat în iazul de foc, iar Dumnezeul Triunic Se va căsători cu mireasa pentru a trăi o viață eternă de căsătorie cu omul regenerat, transformat și glorificat, ca mireasă a lui Cristos. Slavă Domnului!

Până atunci, noi proclamăm Evanghelia. Ultimul verset din Faptele Apostolilor 28 ne spune că Pavel a proclamat împărăția lui Dumnezeu pentru a-L propaga pe Cristosul înviat (Faptele Apostolilor 28:31).

Acest lucru este dovedit de cuvintele „învăța lucrurile despre Domnul Isus Cristos”, care merg împreună cu „împărăția lui Dumnezeu”. A învăța lucrurile despre Domnul Isus Cristos înseamnă a răspândi împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu, prin urmare, este propagarea Cristosului înviat, un proces care continuă să fie realizat prin credincioșii de astăzi (v. 31).

Noi, credincioșii în Cristos, suntem continuarea cărții Faptele Apostolilor; continuăm să-I permitem Domnului Isus să se răspândească în noi ca viață pentru a-Și lărgi împărăția în noi și Îl proclamăm pe Domnul Isus Cristos ca Evanghelie pentru propagarea lui Cristos astăzi.

Cartea Faptele Apostolilor nu s-a încheiat încă; a fost lăsată deschisă și noi o continuăm, căci lucrarea Duhului Sfânt continuă în fiecare dintre noi și prin fiecare dintre noi, credincioșii în Cristos.

Astăzi suntem una cu Domnul pentru a duce la bun sfârșit o lucrare de predicare a evangheliei pentru propagarea, înmulțirea și răspândirea lui Cristos, pentru a produce mulți fii ai lui Dumnezeu (Romani 8:29), ca ei să fie membrele lui Cristos pentru a constitui Trupul Său (12:5) pentru îndeplinirea planului etern al lui Dumnezeu și împlinirea voinței Sale eterne.

Aceasta este ceea ce dezvăluie Epistolele și cu care se încheie cartea Apocalipsa.

Slavă Domnului, Dumnezeul care S-a întrupat, a trăit o viață umană, a murit și a înviat în Evanghelii este acum răspândit prin mulții credincioși în Cristos ca o continuare și o duplicare a lui Cristos pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu!

Toate acestea sunt pentru producerea bisericii ca împărăție a lui Dumnezeu în această epocă, pentru ca Dumnezeu să aibă un domeniu în care să poată domni în viața Sa divină.

Pentru eternitate, Noul Ierusalim va fi expresia deplină a lui Dumnezeu și împărăția Sa eternă ca sferă în care El domnește în viața Sa divină în eternitate, pentru totdeauna și în veci. Aceasta este realitatea și scopul predicării de către noi a evangheliei astăzi.

Doamne Isuse, suntem una de Tine pe pământ astăzi pentru ca împărăția Ta să vină și să se răspândească. Vrem să continuăm în credință până la întoarcerea Ta, știind că prin multe necazuri trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu. O, Doamne, chiar dacă întreaga lume se opune intrării noastre în împărăția lui Dumnezeu, noi vrem să intrăm în deplina savurare a lui Cristos ca împărăție! Amin, Doamne, fie ca noi să avem slujba care prevalează pentru propagarea lui Cristos, luptând astăzi în bătălia pentru împărăția lui Dumnezeu pe pământ! Vie împărăția Ta! Fie ca Cristos să se răspândească în toți sfinții! Suntem una cu Tine, Doamne Isuse, pentru a proclama împărăția lui Dumnezeu și a-L predica pe Cristosul înviat! Vrem să-i învățăm pe alții lucrurile referitoare la Domnul Isus Cristos, astfel încât împărăția lui Dumnezeu să se răspândească și să fie stabilită în ei. Amin, Doamne Isuse, vrem să-L predicăm pe Cristosul înviat ca evanghelie, pentru ca Dumnezeu să poată câștiga o împărăție pe pământ, biserica din această epocă finalizându-se în Noul Ierusalim!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Fight the Battle for the Kingdom of God, the Spreading of Christ as Life in Believers, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 12 (Trinitatea divină, Duhul lui Isus și împărăția lui Dumnezeu) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Biserica este în Dumnezeu Tatăl: El este sursa unică, Inauguratorul și Inițiatorul unic

17/04/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Casa Tatălui, biserica, este în Dumnezeu Tatăl; Dumnezeu este Tatăl nostru, avem o relație de viață cu El și Îl luăm ca sursă unică, Creatorul și inițiatorul în toate lucrurile în viața noastră creștină și în viața de biserică. Amin!

Casa noastră, locuința noastră, nu este cerul; casa noastră este Dumnezeu Însuși. Așa cum a spus Moise într-unul dintre Psalmi, Dumnezeu a fost și este locuința noastră de-a lungul generațiilor. Dumnezeu vrea să locuiască împreună cu omul. El vrea să obțină un loc de locuit printre oameni, chiar să locuiască în om și ca omul să locuiască în Dumnezeu.

Cum poate Dumnezeu, care locuiește într-o lumină de neapropiat și care este sfânt, drept și glorios, să locuiască împreună cu omul păcătos, căzut și răzvrătit? Este doar prin venirea și plecarea Domnului. În primul rând, Domnul Isus – al doilea din Trinitatea Divină – a venit ca Dumnezeu încarnat pentru a fi om.

Prin încarnarea Sa, Cristos L-a adus pe Dumnezeu în om. Acesta este începutul împlinirii dorinței lui Dumnezeu. În primul rând, Dumnezeu a fost adus în om, iar acest om Isus a fost încarnarea lui Dumnezeu. Când alții L-au văzut, și-au dat seama că era ceva misterios la El – El era un om, dar Dumnezeu a fost exprimat prin El.

A fost un om aici, Isus Cristos, care era și Dumnezeu și om, și Dumnezeu a fost manifestat și trăit în El. Cu toate acestea, nu a fost posibil ca acesta să intre în credincioșii Săi.

Deci Domnul a trebuit să treacă prin moarte și să se întoarcă în învierea Sa; prin moarte, El a tratat toate obstacolele dintre noi și Dumnezeu și s-a ocupat de orice lucru negativ, iar în înviere, El a devenit un Duh dătător de viață!

Acum, ca Duh, Domnul Isus poate regenera pe fiecare dintre credincioșii Săi pentru a-i face copii ai lui Dumnezeu, membre ale Trupului lui Cristos și componenții casei Tatălui. Aleluia, toți credincioșii în Cristos sunt membre ale Trupului lui Cristos și multele locașuri din casa Tatălui!

Casa Tatălui din Ioan 14 nu este ceva fizic sau exterior; este Trupul lui Cristos cu multele sale membre. Prin venirea Sa prin încarnare, Domnul Isus L-a adus pe Dumnezeu în om. Prin trecerea Sa prin moarte și înviere, El l-a adus pe om în Dumnezeu.

Domnul Isus a îmbrăcat umanitatea prin încarnare, iar în învierea Sa, El a înălțat și a adus această umanitate, această parte umană, în divinitate! Acum este un Om în glorie, a cărui viață este pentru noi! Iar acest Om în glorie este Duhul dătător de viață, care să Se distribuie pe Sine însuși ca viață în duhul nostru! Slavă Domnului!

Noi, credincioșii în Cristos, suntem zidiți împreună în Dumnezeu pentru a fi astăzi casa Tatălui!

Biserica, casa Tatălui, este astăzi în Dumnezeu Tatăl: noi suntem copii ai lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este Tatăl nostru!

Casa Tatălui din Ioan 14:1-2 nu este doar o entitate spirituală care nu poate fi atinsă sau văzută; casa Tatălui astăzi este biserica în calitate de Trup al lui Cristos. Și biserica este în Dumnezeu Tatăl (vezi 1 Tes. 1:2; 2 Tes. 1:1). Minunat!

Nu numai că suntem în mod individual credincioși în Cristos în Dumnezeu prin faptul că suntem în Cristos, dar suntem și împreună ca biserică, casa Tatălui și suntem în Dumnezeu Tatăl! Slavă Domnului!

În 1 Tes. 1:1 și 2 Tes. 1:1 Pavel a scris Bisericii Tesaloniceni în Dumnezeu Tatăl și în Domnul Isus Cristos. Unde este biserica în calitate de casa Tatălui? Biserica este în Dumnezeu Tatăl.

Ce înseamnă că biserica este în Dumnezeu Tatăl? Da, biserica este locală și este a mulți credincioși din acea localitate, dar locația bisericii, locația reală a bisericii, este Dumnezeu Tatăl.

Pentru ca biserica să fie în Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu trebuie să devină Tatăl pentru noi, iar noi trebuie să avem o relație de viață cu El (Ioan 20:17). Ce este Dumnezeu pentru noi? Dacă Dumnezeu este numai Creatorul nostru, Stăpânul nostru și Prietenul nostru, noi nu suntem în Dumnezeu Tatăl, pentru că Dumnezeu nu este Tatăl nostru.

Dumnezeu trebuie să devină Tatăl nostru. Prin regenerare, suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi copiii lui Dumnezeu; după cum spune Ioan 1:12-13, noi suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi copiii Lui, iar Dumnezeu este Tatăl nostru! Aleluia!

Dacă suntem fiul președintelui, nu-l numim pe președinte doar, Domnul președinte, ci chiar mai mult, putem spune cu drag, Tatăl meu, președintele. Nimeni nu poate spune că președintele este tatăl lor decât dacă au o relație de viață cu el.

Nimeni nu poate spune că Dumnezeu este Tatăl lor dacă nu sunt născuți din Dumnezeu. Știai tu că, de îndată ce chemi Numele Domnului și crezi în El, te naști din Dumnezeu? Nu trebuie să simțim asta sau să vedem ceva schimbat în exterior: pur și simplu suntem copii ai lui Dumnezeu, pentru că suntem fii ai lui Dumnezeu! Dumnezeu ne-a trimis Duhul Fiului Său în inimile noastre strigând: Ava, Tată (Romani 8:16).

Există un strigăt în noi, mai ales când Îl savurăm pe Domnul la masa Sa săptămână de săptămână, care spune: Avva, Tată! Nu ne rugăm doar lui Dumnezeu ca un Dumnezeu din ceruri care vrea să aibă grijă de noi pe pământ; ne rugăm lui Dumnezeu ca Tatăl nostru și venim înaintea Lui pentru a ne bucura de El și a ne împărtăși din ceea ce este El.

Suntem părtași naturii lui Dumnezeu prin intermediul promisiunilor sfinte ale lui Dumnezeu în Cuvântul Său (2 Pet. 1:4) și avem viața lui Dumnezeu în duhul nostru.

Titlul Dumnezeu se referă la creație; cu toate acestea, titlul Tată se referă la împărtășirea și înmulțirea vieții (1 Ioan 3:1). Dumnezeu nu mai este doar Creatorul nostru; El este și Tatăl nostru, Născătorul nostru, pentru că El ne-a născut cu viața Sa. Viața Sa este în noi, în duhul nostru; avem viața lui Dumnezeu în noi și suntem copiii lui Dumnezeu.

Împreună, noi, ca biserică, suntem casa Tatălui, iar biserica este în Dumnezeu Tatăl și în Domnul Isus Cristos! Îl putem numi pe Dumnezeu Tatăl nostru pentru că ne-am născut din El, iar acum, ca și copii ai Săi, avem o relație de viață cu El (Romani 8:15-16).

Nimeni, în afară de copii, spune Ava; numai noi, ca copii ai lui Dumnezeu, copii autentici ai lui Dumnezeu, Îl putem numi Tatăl nostru. Îi mulțumim Domnului că, prin moartea Sa care dă viață și prin învierea care dă viață, El ne-a făcut una cu El, iar Tatăl Său este Tatăl nostru (Ioan 20:17).

Ceva s-a întâmplat în timpul învierii Domnului; înainte de învierea Sa, ucenicii Săi erau cel mult prietenii Lui, dar după învierea Sa, ei erau frații Săi. Aceasta este ceea ce Domnul a profețit în Ioan 17:20, că în ziua aceea – în ziua învierii Sale – vom ști că El este în Tatăl și noi în Cristos și Cristos în noi.

Suntem copii ai lui Dumnezeu, avem o relație de viață cu Dumnezeu și, ca biserică, suntem în Dumnezeu Tatăl! Slavă Domnului!

Aleluia, biserica în calitate de casă a Tatălui este în Dumnezeu Tatăl! Slavă Domnului, Dumnezeu este Tatăl nostru! Ce fapt glorios! Amin, Doamne Isuse, mulțumim că ai devenit un Duh dătător de viață pentru a ne regenera și a ne face copiii lui Dumnezeu! Acum Dumnezeu este Tatăl nostru și noi suntem mulții Săi copii. Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai trecut prin moarte și înviere pentru a ne face să fim copii ai lui Dumnezeu și frați ai lui Cristos! Aleluia, noi credincioșii în Cristos am fost născuți din Dumnezeu cu viața Sa pentru a fi copii ai lui Dumnezeu! Slavă Domnului, prin moartea Sa care eliberează viața și prin învierea care dă viață, Domnul Isus ne-a făcut una cu El, iar acum Tatăl Său este Tatăl nostru! Ce minunat, Doamne, și ce privilegiu este pentru noi să-L numim pe Dumnezeu Tatăl nostru! Dumnezeu nu mai este doar Creatorul nostru – El este și Tatăl nostru, Născătorul nostru, pentru că El ne-a născut cu viața Sa! Aleluia! Noi, ca biserică, suntem în Dumnezeu Tatăl și în Domnul Isus Cristos! Amin, în virtutea faptului că suntem în Cristos, suntem în Dumnezeu Tatăl!

Biserica este în Dumnezeu Tatăl: El este sursa unică și Creatorul și Inițiatorul unic

Ce înseamnă că biserica este în Dumnezeu Tatăl? Pe de o parte, aspectul organic al faptului de a fi în Dumnezeu Tatăl este că suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și Îl avem pe Dumnezeu ca Tată. Acest lucru este minunat!

Pe de altă parte, însă, a fi în Dumnezeu Tatăl înseamnă că Dumnezeu Tatăl este sursa unică, Creatorul și Inițiatorul (1 Cor. 8:6). Dumnezeu este Tatăl nostru; Tatăl este sursa, Inițiatorul, Planificatorul și Proiectantul.

Domnul Isus l-a luat pe Tatăl ca sursă; El a spus că El este de la Tatăl, iar Tatăl L-a trimis (Ioan 7:29). Tot ceea ce El a făcut pe pământ a fost luând pe Tatăl ca sursă. Tatăl este sursa și El l-a trimis pe Fiul pe pământ.

Domnul Isus știa că Tatăl dăduse totul în mâinile Sale și că venise de la Dumnezeu și Se ducea la Dumnezeu. Dumnezeu Tatăl este sursa; El este Planificatorul, Inițiatorul și Creatorul și L-a trimis pe Dumnezeu Fiul, Domnul Isus Cristos, pentru a-I îndeplini scopul și dorința.

Domnul Isus a spus că El, ca Fiu, nu poate face nimic din Sine însuși decât ceea ce El vede pe Tatăl făcând, pentru că orice face Acela, aceste lucruri le face și Fiul la fel (Ioan 5:19).

Aceasta trebuie să fie experiența noastră și astăzi. Mântuirea noastră nu a fost inițiată de noi; Dumnezeu Tatăl a inițiat-o, pentru că El este sursa. El ne-a căutat ca Duh, sfințindu-ne pozițional în mediul nostru și dispozițional pentru a ne aduce la Sine.

Acum că suntem copii ai lui Dumnezeu și suntem biserica în Dumnezeu Tatăl, trebuie să-l luăm pe Tatăl ca sursă, inițiator și inaugurator. Când ne dăm seama că Dumnezeu este sursa și Creatorul tuturor lucrurilor, vom fi binecuvântați; ne vom da seama că nu suntem sursa și, de fapt, nu putem face nimic, pentru că suntem neputincioși.

În omul nostru natural putem face multe lucruri, iar partea spirituală a cărnii noastre este dornică să facă multe lucruri pentru Dumnezeu. Dar când Domnul ne arată pentru a vedea că biserica este în Dumnezeu Tatăl și, prin urmare, El este Sursa, ne vom opri pur și simplu ființa.

În loc să inițiem ceva sau să facem ceva conform ceea ce credem că ar trebui făcut pentru Dumnezeu, ne vom întreba: A inițiat Dumnezeu Tatăl acest lucru?

Asta a făcut Avraam. El a învățat prin multe eșecuri că nu el este sursa, ci Dumnezeu este sursa. El L-a ofensat pe Dumnezeu încercând să fie sursa și, prin urmare, l-a produs pe Ișmael, iar Dumnezeu nu i s-a arătat timp de treisprezece ani.

Dar apoi Dumnezeu i s-a arătat din nou și și-a dat seama că Dumnezeu trebuie să fie sursa seminței sale, în care vor fi binecuvântate toate națiunile pământului.

Trebuie să învățăm să ne oprim ființa și să venim la Domnul pentru a-L lua ca sursă în toate lucrurile. A-L cunoaște pe Dumnezeu ca Tată înseamnă a ști că totul provine de la El și că totul provine de la El (Matei 15:13; Rom. 11:36).

Nu suntem noi sursa. Nu nevoia din mediul nostru este sursa. Abilitatea și aptitudinile noastre nu sunt sursa. Dumnezeu este sursa. Trebuie să învățăm în viața de biserică că Tatăl este sursa unică și că noi toți ar trebui să fim în scopul și planul Său unic (2 Tim. 1:9; Rom. 8:28).

Dacă știm că Dumnezeu este Tatăl și, prin urmare, Îl luăm ca sursă, nu vom fi atât de încrezători în noi înșine să facem ceva sau să mergem undeva și nu ne va place să facem tot ce vrem. Mai degrabă, vom depinde de Domnul. Îl vom lua ca sursă, știind că, dacă El este dispus să facă ceva, El o va face.

Asta nu înseamnă că acum suntem indeciși și nu știm ce să facem nimic, chiar și să ne îmbrăcăm sau să ne legăm pantofii. Mai degrabă, învățăm să trăim un singur duh cu Domnul, luându-L pe Dumnezeu ca sursă în toate lucrurile.

Fie ca Domnul să ne dea să avem nu doar o cunoaștere doctrinară a lui Dumnezeu Tatăl, ci să-L luăm în realitate ca sursă în viața noastră de zi cu zi. Fie ca noi să învățăm lecția că nu putem face nimic fără Dumnezeu și că totul depinde de Dumnezeu.

Fie ca noi să vedem că Dumnezeu este Tatăl și El este Inițiatorul tuturor. Atât în lucrurile mari, cât și în cele mici, atât în viața noastră personală, cât și în viața noastră de familie, și în tot ceea ce este în viața de biserică, să învățăm să-L luăm pe Dumnezeu ca Tată.

Fie ca noi să fim deschiși Domnului ca El să ne dea experiențele de care avem nevoie pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu ca Sursă unică, Inițiator și Creator în toate lucrurile.

Doamne, vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca Tată, luându-L ca sursă unică în toate. Amin, Doamne, Tu ești sursa; noi nu suntem sursa tuturor, ci Tu ești sursa noastră. Dă-ne experiențele de care avem nevoie pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu ca Tată într-un mod subiectiv. Salvează-ne de la a ști doar într-un mod doctrinar că biserica este în Dumnezeu Tatăl și că Dumnezeu este Tatăl nostru. Fie ca acest lucru să fie real pentru noi în viața noastră de zi cu zi. Amin, Doamne Isuse, fie ca noi să învățăm lecția că Dumnezeu este Tatăl, Inițiatorul și Creatorul tuturor lucrurilor. Fie ca să ne dăm seama că nu putem face nimic și că totul depinde de Dumnezeu. Amin, Tată, Tu ești sursa! Tu ești sursa vieții noastre. Tu ești sursa lucrării noastre. Tu ești sursa tuturor lucrurilor. Te luăm ca sursă. Ne închinăm Ție. Depindem de Tine. Te așteptăm. Tu ești și noi nu suntem. Ne place să fim aici cu Tine, luându-Te ca sursă și origine a tuturor lucrurilor. Ava Tată, Te iubim!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Church is in God the Father: He’s the unique Source, Originator, and Initiator, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 11 (În casa Tatălui — să trăim în locul pregătit pentru noi prin moartea și învierea lui Cristos) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Credem întru Dumnezeu pentru a intra în Dumnezeu și a fi parte a bisericii – casa Tatălui

13/04/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Gândul central al capitolului 14 din Ioan este că trebuie să credem întru Dumnezeu și, prin aceasta, să intrăm în Dumnezeu; în acest capitol vedem casa Tatălui, locuința lui Dumnezeu pe pământ; casa Tatălui este un tip reprezentativ al Trupului lărgit al lui Cristos, biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu. Amin!

Săptămâna aceasta venim la subiectul „În casa Tatălui — să trăim în locul pregătit pentru noi prin moartea și învierea lui Cristos”. Casa Tatălui din Ioan 14 a fost foarte greșit interpretată de-a lungul istoriei. În ultimul Său mare discurs înainte de crucificarea Sa, de la Ioan 14 până la Ioan 17, Domnul Isus a vorbit în Ioan 14 despre casa Tatălui.

El a spus că în casa Tatălui Său sunt multe locașuri, căci El merge și ne pregătește un loc pentru noi, ucenicii Săi, iar El vine și ne va primi la Sine, pentru ca acolo unde este El, să fim și noi. Nicăieri nu vorbește Domnul despre mersul în rai sau în conacele cerești; El vorbește doar despre casa Tatălui și despre cum El ne pregătește un loc.

În creștinismul de astăzi, însă, acest lucru a fost foarte greșit înțeles și interpretat greșit. De multe ori aceste versete sunt citate la înmormântări și lucruri de genul acesta pentru a mângâia rudele morților și le spune să nu fie tulburați, ci să creadă întru Dumnezeu și întru Cristos, pentru că persoana iubită a mers în ceruri și acum locuiește într-un conac ceresc.

Mulți spun că Domnul Isus, fiind fiul unui tâmplar, este acum în ceruri pregătindu-ne un loc uimitor, unde putem face sport, juca golf și ne plimbăm pe străzile aurii.Acesta este drojdia în creștinism, ceva rău care a fost adăugat cuvântului curat al lui Dumnezeu pentru a-l face mai plăcut și pentru a-l adapta așteptărilor oamenilor.

Trebuie să ne întoarcem la revelația pură din Cuvântul lui Dumnezeu și să-i permitem Domnului să ne adapteze conceptele și opiniile noastre cu privire la casa Tatălui. Mulți creștini cred că astăzi, după ce sunt mântuiți, trebuie să facă tot posibilul pentru a fi buni și pentru a face fapte bune, pentru că au un bilet de mers în cer și într-o zi Domnul îi va duce acolo.

Ei cred că vor sta pe nori, vor intra pe porțile de mărgăritare unde Sf. Petru îi așteaptă pentru a le lăsa să intre, apoi vor merge pe străzile aurii și s-ar putea să cânte câteva imnuri pe fundal. Apoi fiecare își va primi propriul conac luxuriant pe stradă, pavat cu aur. O, Doamne Isuse!

Despre astfel de lucruri nu se vorbește în Biblie, dar creștinismul de astăzi le învață. Astfel de învățături sunt în mare măsură conform concepției și așteptărilor naturale ale omului. Fiecare trib și națiune are niște învățături culturale și tradiționale care spun că, după ce oamenii vor muri, vor merge în ceruri și acolo totul va fi în regulă. O, Doamne Isuse!

Fie ca Domnul să ne vorbească în Cuvântul Său pentru a străluci asupra noastră, să ne dezvăluie, să îndepărteze orice concepte care sunt contaminate și afectate de învățăturile rele de astăzi și să ne întoarcem la revelația divină din Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la casa Tatălui.

Trebuie să credem întru Dumnezeu și prin aceasta să intrăm în Dumnezeu, având o unire organică cu El

Gândul central al capitolului 14 din Ioan este că trebuie să credem întru Dumnezeu (nu doar să credem în Dumnezeu) și astfel să intrăm în Dumnezeu (v. 1). Domnul Isus ne-a spus să nu ni se tulbure inima, ci mai degrabă să credem întru Dumnezeu și să credem și întru Cristos.

În primul rând, trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu și Cristos sunt una, pentru că trebuie să credem întru Dumnezeu și să credem și întru Cristos. Domnul Isus este Însuși Dumnezeu; trebuie să credem întru Dumnezeu și să credem și întru Cristos.

Există o diferență între a crede în Dumnezeu și a crede întru Dumnezeu. A crede în Dumnezeu înseamnă a crede că Dumnezeu este, că Dumnezeu există și că Dumnezeu face multe lucruri; toți cred în Dumnezeu, dar nu sunt afectați de acest lucru în viața personală.

A crede în Dumnezeu înseamnă a crede că Dumnezeu ne va ajuta și va face lucruri pentru noi, dar a crede întru Dumnezeu înseamnă că intrăm întru Dumnezeu, suntem uniți organic cu Dumnezeu și devenim una cu Dumnezeu.

Noi, credincioșii în Cristos, nu suntem cei care doar credem în Dumnezeu; noi suntem cei care credem întru Dumnezeu și credem întru Domnul Isus Cristos. A crede în Dumnezeu este ceva obiectiv, dar a crede întru Dumnezeu este ceva subiectiv; a crede întru Dumnezeu înseamnă a avea o credință subiectivă care ne aduce la Dumnezeu.

La fel vedem în Ioan 3:16, unde Domnul Isus a spus că oricine crede întru El nu va pieri, ci va avea viață veșnică. Noi credem nu numai în Cristos, ci și întru Cristos. Această prepoziție, întru, este foarte importantă; credem nu unele fapte în mod obiectiv, ci într-o persoană într-un mod subiectiv.

Noi credem nu numai că Dumnezeu este real, că Dumnezeu este adevărat și că Dumnezeu este atotputernic; credem întru Dumnezeu. Facem o mișcare către El pentru a ne uni cu El în duh și a fi una cu El.

Prin credința noastră subiectivă în Dumnezeu suntem uniți organic cu El și suntem una cu El. Crezând întru Domnul intrăm în El pentru a fi una cu El, pentru a ne împărtăși cu El și pentru a participa la tot ceea ce El a realizat pentru noi (Ioan 3:15).

Demonii și duhele rele cred în Dumnezeu, pentru că sunt conștienți și se tem de existența lui Dumnezeu. Dar noi, ca credincioși în Cristos, credem întru Dumnezeu și intrăm întru El pentru a fi una cu El în mod organic. Nu numai că credem că Cristos a murit pentru ca noi să ne mântuiască; intrăm într-o unire organică cu Cristosul crucificat pentru a ne împărtăși din minunata Sa răscumpărare în duh.

Pentru a crede în Cristos necesită să ne exersăm duhul credinței pentru a crede în El și, prin urmare, să fim uniți organic cu El. A crede întru Cristos înseamnă a intra în Cristos, a fi una cu Cristos și a fi unit cu Cristos. Înseamnă a fi unit cu Cristos și a fi una cu El a avea o unire organică vie cu El.

Când credem în Dumnezeu, intrăm în Dumnezeu în duh, iar El intră în noi; El ca Duhul intră în duhul nostru și noi intrăm în Dumnezeu; crezând în Dumnezeu, suntem în Dumnezeu și Dumnezeu este în noi.

Noi nu vedem asta cu ochii noștri fizici și nici nu putem atinge asta cu mâinile noastre, dar putem înțelege asta cu duhul nostru, pentru că Dumnezeu este Duh (Ioan 4:24). Prin credința întru Cristos, avem o unire organică cu El și ne contopim în El, astfel încât noi doi să fim una organic (Ioan 15:4-5).

Suntem contopiți cu El; suntem omogenizați, uniți, contopiți și încorporați cu Domnul prin credința noastră în El. Nu credem orbește într-un set de doctrine cu un grup de reglementări; suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și suntem în El și El este în noi! Slavă Domnului!

Înainte de a putea cunoaște casa Tatălui, trebuie să vedem că credem întru Dumnezeu pentru a fi uniți organic cu El și pentru ne împărtăși toate bogățiile ființei Sale.

Doamne Isuse, credem întru Dumnezeu și credem și întru Tine! Amin, Doamne, nu numai că Te credem sau credem în Tine, ci și mai mult, credem întru Tine! Aleluia, avem o credință subiectivă care ne aduce la Dumnezeu! Slavă Domnului, crezând întru Domnul intrăm în El pentru a fi una cu El! Amin, Doamne, prin credința noastră întru Cristos ne împărtășim din tot ceea ce este Cristos și participăm la tot ceea ce El a realizat pentru noi. Te iubim, Doamne Isuse, și credem întru Tine. Credem întru Tine și avem o uniune organică cu Tine. Amin, Doamne, ființa Ta și ființa noastră sunt contopite împreună și noi doi suntem unul singur în mod organic! Slavă Domnului pentru unirea organică dintre Dumnezeu și om prin credință! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, suntem uniți, contopiți și încorporați cu Dumnezeu, pentru ca ființa Sa și ființa noastră să se îmbine și să avem o viață cu o singură viață! Și toate acestea sunt prin credință! Amin, Doamne, ne exersăm duhul credinței pentru a crede întru Dumnezeu și a crede și întru Cristos!

Casa Tatălui este Trupul lui Cristos, biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu

Ioan 14:2 este un verset minunat care ne spune că în casa Tatălui sunt multe locașuri, iar Domnul a mers să ne pregătească un loc. Ce este casa Tatălui? Care sunt multele locuințe? Mulți creștini cred fără să vrea că casa Tatălui este al treilea cer, sau cel puțin raiul. Dar nu este ceea ce spune Biblia despre casa Tatălui.

Potrivit revelației divine din Biblie, casa Tatălui este ceva ce ține de Dumnezeul Triunic – prin încarnare, crucificare și înviere – care se introduce întru credincioși pentru a fi pe deplin contopit cu ei, astfel încât El să-i poată zidi ca un organism pentru locuința și exprimarea Sa (Ioan 14:2-3, 23).

Trebuie să fim mântuiți de la a rămâne în conceptele noastre naturale și de a ne gândi la ceea ce cred și mulți necredincioși, că există un loc în ceruri pentru toți cei care cred în Isus. Trebuie să lăsăm Biblia să interpreteze Biblia; în loc ca noi să interpretăm Biblia conform propriilor noastre concepte și sentimente, avem nevoie de Scriptură pentru a interpreta Scriptura.

În Ioan 2:16, Domnul Isus a menționat casa Tatălui ca fiind locuința lui Dumnezeu pe pământ, templul. Aici este prima mențiune despre casa Tatălui în Evanghelia după Ioan. Templul este un tip reprezentativ sau o figură a trupului lui Isus, care în înviere a fost mărită pentru a fi Trupul lui Cristos (vv. 19-22).

Cu alte cuvinte, casa Tatălui este trupul lui Isus care a fost mărit pentru a fi Trupul lui Cristos, biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu pentru a fi locuința Lui. Casa Tatălui din Ioan 2:16 nu denotă un loc în ceruri, ci templul lui Dumnezeu pe pământ, iar Domnul Isus a spus că acesta este templul trupului Său.

Când a fost pe pământ, Domnul Isus a posedat un trup uman, deși unul mic, dar prin procesele morții și învierii, acest trup a fost mărit și crescut pentru a deveni un Trup universal, Trupul lui Cristos. Noi toți, ca mulții credincioși în Cristos, suntem parte a Trupului lărgit al lui Cristos în învierea Sa.

Casa Tatălui este locuința lui Dumnezeu, nu al treilea cer, ci Trupul lui Cristos. Cu alte cuvinte, Domnul a spus în Ioan 14 că El va trece prin moarte și Se va întoarce în învierea Sa pentru a pregăti un loc pentru fiecare dintre noi ca mulți credincioși în Cristos – El a pregătit Trupul lui Cristos. Casa Tatălui este Trupul lui Cristos, biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu.

Epistolele continuă să dezvăluie că Trupul lui Cristos este biserica, iar biserica este casa lui Dumnezeu. 1 Tim. 3:15 ne spune că biserica este casa Dumnezeului celui viu, stâlpul și temelia adevărului. Ce este casa Tatălui astăzi? Este biserica, casa Dumnezeului celui viu.

Casa Tatălui nu este ceva acolo sus, în ceruri, ci ceva aici, pe pământ, printre noi și chiar în noi. 1 Cor. 3:16 spune că noi, credincioșii în Cristos, ca entitate corporativă, suntem templul lui Dumnezeu, iar 1 Pet. 2:5 spune că noi, ca pietre vii, suntem zidiți ca o casă spirituală. Slavă Domnului!

Noi, credincioșii în Cristos, suntem multele locașuri din casa Tatălui, pentru că am devenit parte a Trupului lărgit al lui Cristos! Evrei 3:6 spune că noi suntem casa lui Dumnezeu, iar Efes. 2:21-22 spune că noi, credincioșii, suntem zidiți împreună ca locuință a lui Dumnezeu în duhul nostru.

Aceasta este cheia: duhul nostru. Unde este casa Tatălui astăzi? Este în duhul nostru. Unde este Cristos astăzi? El este în duhul nostru. Cum putem face parte din casa Tatălui în realitate? Fiind în duhul nostru.

Casa Tatălui, conform întregii revelații din Noul Testament, este Trupul lui Cristos, biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu, locașul lui Dumnezeu. Noi astăzi facem parte din casa Tatălui, pentru că suntem biserica în calitate de locuință a lui Dumnezeu și suntem zidiți ca locuință a lui Dumnezeu în duh!

Doamne Isuse, dezvelește-ne să vedem casa Tatălui. Fie ca să fim eliberați de concepția că casa Tatălui este ceruri sau conace cerești. Adu-ne înapoi la revelația divină în cuvântul Tău curat. Ne deschidem, dragă Doamne, să vedem ce este casa Tatălui. Fie ca să vedem că astăzi noi suntem casa Tatălui! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, suntem multele locașuri din casa Tatălui fiind în duhul nostru! Slavă Domnului Isus pentru faptul că templul individual al lui Dumnezeu – Isus Cristos – a fost mărit pentru a fi Trupul lui Cristos și noi toți suntem multele membre ale Trupului Său! Aleluia, ca membre ale Trupului lui Cristos, noi suntem astăzi multele locașuri din casa Tatălui! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi pentru a fi zidit ca un locaș al lui Dumnezeu în duhul nostru. Ne exersăm să fim un singur duh cu Tine și să Te lăsăm să faci o lucrare de zidire în noi. Amin, Doamne, zidește-ne ca Trup al Tău! Vizitează-ne iar și iar și fă din noi locuința Ta! Cât de mult ne place să fim astăzi aici, în casa Tatălui!