Îl trăim pe Cristos

Îl slujim pe Domnul ca soldați în armata Domnului: slujirea noastră este un război pentru Cristos

12/11/2024 by Credincios in Cristos 5 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, Îl slujim pe Domnul ca soldați în biserică ca armata Domnului, pentru că slujirea noastră este un război pentru Cristos; luptăm lupta bună pentru interesele Domnului pe acest pământ și Îl lăsăm pe Domnul să ne supună voința pentru a o face puternică împotriva dușmanului să lupte împotriva oricărei morți. Amin!

Pe de o parte, suntem un învățător și un păstor, un păstor-învățător, iar pe de altă parte, suntem un soldat în armata lui Dumnezeu. Ca învățători, trebuie să fim slujitori buni ai lui Cristos Isus, cei care sunt hrăniți cu cuvintele credinței și care își exersează duhul pentru a-L trăi pe Cristos în viața noastră de zi cu zi pentru viața de biserică.

Un învățător în economia lui Dumnezeu nu este cineva care este instruit într-un seminar biblic și care cunoaște atât de mult Biblia încât să îi poată învăța pe alții. Mai degrabă, noi toți suntem învățători, pentru că îl avem pe Învățătorul, pe Cristos Însuși ca Duh, care trăiește în noi și ne supunem învățăturii Lui interioare, ungerii Lui. El ne învață din interior, El ne hrănește și noi învățăm să-L urmăm și să ascultăm de conducerea Lui.

Pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul în Cuvântul Său, pe măsură ce ne scufundăm mai adânc în adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu și suntem constituiți cu adevărul, obținem un depozit bun din cuvintele sănătoase ale Domnului.

Acest depozit bun trebuie să fie păzit, mărit, îmbogățit și, de asemenea, administrat altora. Mulțumim Domnului că în viața de biserică avem cuvântul Domnului în fiecare zi; venim personal la Domnul în cuvântul Său și ne adunăm împreună pentru a profeți, pentru a vorbi pentru Domnul și pentru a-L lăsa pe Domnul să ne vorbească și prin noi.

Ce secret am găsit – duhul nostru omenesc, care este un duh de credință! Și duhul nostru ne este supus, adică ne putem exersa duhul pentru a-L contacta pe Domnul și ne putem exersa duhul pentru a vorbi ceea ce am auzit despre El! Avem același duh de credință conform căruia vorbim ceea ce vedem, auzim, savurăm și credem!

Când vorbim cu alții, nu le comunicăm doctrine și nici nu încercăm să-i învățăm despre învățăturile sănătoase din Cuvântul lui Dumnezeu. Mai degrabă, învățăm să-i păstorim în Domnul și să-i învățăm administrând ceva din bogățiile lui Cristos în ei.

Bogățiile lui Cristos sunt constituite în noi prin căutarea Domnului de către noi în mod sârguincios, savurându-L pe Domnul, studiind Cuvântul Său cu rugăciune și deschiderea către Domnul în viața noastră de zi cu zi, astfel încât El să facă toate aceste lucruri reale pentru noi în experiența noastră.

Apoi, administrăm ceva din depozitul bun a cuvintelor sănătoase ale Domnului altora, vorbindu-le despre Cristosul pe care L-am savurat. Aleluia!

Îi slujim pe Domnul ca soldați în armata Domnului, pentru că slujirea noastră este un război pentru Cristos

În 2 Tim. 2:3-4 vedem că apostolii L-au slujit pe Domnul ca soldați; aceasta indică faptul că ei considerau slujirea lor o luptă pentru Cristos, la fel cum serviciul preoțesc era considerat un serviciu militar, o luptă (2 Tim. 2:3-4; Numeri 4:23, 30, 35; 2 Tim. 4:7).

În Vechiul Testament, în Num. 4, vedem că slujba preoțească este de la 30 de ani în sus și până la 50 de ani, pentru a face slujba în cortul întâlnirii. Cuvântul în ebraică pentru serviciu este și serviciu militar. În viziunea lui Dumnezeu, serviciul preot a fost un război, un serviciu militar.

Noi, credincioșii în Cristos, îi slujim Domnului ca soldați în armata Domnului; de fiecare dată când mergem să-L administrăm pe Cristos, suntem într-un război. Pe de o parte, îi slujim lui Dumnezeu, iar pe de altă parte, luptăm împotriva dușmanului. Pe măsură ce zilele se întunecă în jurul nostru, ne aflăm într-un război.

Slujirea Domnului este sunetul trâmbiței pentru ca oștirea să meargă la război; a lupta războiul bun înseamnă a lupta împotriva diferitelor învățături ale disidenților și a duce la îndeplinire economia lui Dumnezeu conform slujbei apostolilor (1 Cor. 14:8; 1 Tim. 1:18; Numeri 10:9; Judec. 7:18).

Cei ce fac diviziuni sunt oameni negativi, care vorbesc lucruri diferite, chiar dau ca învățătură lucruri diferite. Fie ca noi să rămânem pe linia economiei lui Dumnezeu și să nu accentuăm nimic altceva decât economia eternă a lui Dumnezeu.

Vedem acest lucru în 1 Cor. 14:8, unde Pavel vorbea despre vorbirea în limbi, și deodată a spus: Căci, de asemenea, dacă trâmbița face un sunet nesigur, cine se va pregăti pentru luptă? Putem crede că a vorbi în limbi este ceva mic, dar aici Pavel spune că a accentua vorbirea în limbi este ca și cum a suna din trâmbiță și a da un sunet nesigur, așa că sfinții nu se pot pregăti pentru luptă. O, Doamne!

Dacă accentuăm ceva din Cuvântul lui Dumnezeu care este minor, nu în linia centrală a economiei lui Dumnezeu, scoatem un sunet incert. Trebuie să accentuăm ceea ce trebuie accentuat. Trebuie să existe trâmbița economiei lui Dumnezeu cu privire la Cristos și biserică.

Lucrurile minore sunt de ajutor la locul lor și la momentul potrivit. Fie ca să avem discernământ cu privire la aceste lucruri, astfel încât să putem sluji Domnului ca soldați în armata Domnului, realizând că slujirea noastră este un război pentru Cristos.

Pentru ca noi să luptăm în lupta bună pentru interesele Domnului pe acest pământ, trebuie să înlăturăm toate încurcăturile pământești și să ne apucăm de viața eternă, fără a ne încrede în viața noastră umană (2 Tim. 4:7; 1 Tim. 6:12; conform cu 2 Cor. 5:4).

Niciun soldat nu poate sluji în armată dacă este încă încurcat cu lucrurile din această viață. Cuvântul pentru viață din 2 Tim. 2:4 este „bios”, referindu-se la viața umană, fizică. Trebuie să avem grijă de atâtea lucruri în viața noastră umană, dar dacă suntem implicați în aceste lucruri, nu putem sluji ca soldați în armata Domnului.

Pe măsură ce creștem în viața de biserică și ne asumăm atât de multe responsabilități legate de viața noastră umană, viața noastră de familie și viața noastră de muncă, avem tendința de a fi legați, încurcați și nu atât de împovărați pentru Domnul și interesul Său pentru pământ.

S-ar putea să ne căsătorim și apoi să avem copii, un loc de muncă solicitant și o viață de familie ocupată, iar disponibilitatea noastră pentru Domnul scade. Suntem încetiniți de aceste lucruri practice. Să ne rugăm ca Domnul să ne descurce din treburile acestei vieți.

Fie ca să nu permitem spinilor să sufoce cuvântul lui Dumnezeu și să ne împiedice creșterea în viață. Fie ca să ne ocupăm cu inima noastră pentru a fi eliberați de păcatele și plăcerile ascunse, eliberați de neliniștile acestei vieți și eliberați de traficul lumesc, astfel încât să fie blând pentru Domnul să crească și sămânța vieții să rodească în noi.

Să ne rugăm pentru noi înșine și pentru soțul și soția noastră ca Domnul să ne țină credincioși și sârguincioși să fim soldați în armata Domnului până la sfârșit. Problemele vieții noastre materiale, fizice, nu ar trebui să ne încurce în timp ce ne străduim să-L slujim pe Cristos altora.

Fie ca noi să realizăm că slujirea noastră față de Domnul și serviciul nostru față de El este un război spiritual și să-L savurăm de Domnul și să fim una cu El în lupta spirituală de astăzi. Preoții din Vechiul Testament purtau amândoi Chivotul Mărturiei și erau pregătiți să lupte împotriva celor care vor ataca această mărturie.

În mod similar, noi astăzi, ca biserică, suntem armata lui Dumnezeu și suntem soldați în armata Domnului, luptând lupta spirituală. Noi astăzi luptăm împotriva dușmanului lui Dumnezeu, Satan. Biserica nu este doar Trupul lui Cristos, plinătatea Celui care umple totul în toți (Efeseni 1:22-23), ci și armata lui Dumnezeu.

Biserica nu este doar omul nou creat în Cristos pe cruce (2:15-16) și Împărăția lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu (v. 19) și soția lui Cristos, partenera Sa (5:24-25) ci chiar mai mult, biserica este un războinic pentru a lupta împotriva vrăjmașului lui Dumnezeu.

Aceasta înseamnă că noi, credincioșii în Cristos, suntem soldați în armata Domnului și împreună suntem un singur războinic, Trupul lui Cristos. Tot ceea ce este Cristos și tot ceea ce a făcut El ar trebui să fie folosit și aplicat ca aspecte ale armurii lui Dumnezeu.

Ca Trup, trebuie să-L purtăm pe Cristos ca pieptar (6:14) și să-L luăm ca scut (v. 16), și trebuie să avem coapsele încinse cu Cristos (v. 14) și să-L purtăm pe Cristos ca o pereche de încălțăminte pentru a sta în picioare să luptăm (v. 15). Amin, ca biserică suntem o armată universală și divină care luptă pentru Dumnezeu în univers împotriva dușmanului Său.

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că suntem soldați în armata Domnului, cei care luptă în lupta spirituală în Domnul. Vrem să înlăturăm orice încurcătură din această viață fizică și să slujim în armată una cu Domnul și una cu Trupul! Amin, Doamne, fie ca problemele vieții noastre materiale să nu ne încurce în timp ce ne străduim să-L administrăm pe Cristos altora! Fie ca noi să învățăm să-L administrăm pe Cristos și să luptăm în Domnul, realizând că serviciul nostru pentru Domnul este un război spiritual. Doamne, ține-ne credincioși Ție până la sfârșit. Vrem să tratăm pământul inimii noastre, astfel încât să fie moale față de Tine să crească în noi și să ne facă expresia și reprezentarea Ta pe pământ. Vrem să luptăm o luptă bună pentru interesele Domnului pe acest pământ, punând stăpânire pe viața eternă și fără a ne încrede în viața noastră umană. Luptăm războiul bun împotriva diferitelor învățături ale disidenților și ducem economia lui Dumnezeu conform slujirii apostolilor! Doamne, păzește-ne inima. Îndreaptă-ne inima spre dragostea lui Dumnezeu și în răbdarea lui Cristos, astfel încât să putem avea această realitate!

Să fim vigilenți pentru a lupta împotriva morții și pentru a avea o voință supusă și înviată de Cristos pentru războiul spiritual

În Num. 6:6-7, 9 vedem că nazireii au trebuit să stea departe nu numai de plăcerile lumești, vinul și alte lucruri de genul acesta, ci și mai mult să stea departe de orice fel de moarte. În viața de biserică, trebuie să fim vigilenți pentru a lupta împotriva morții, ultimul dușman al lui Dumnezeu, umpleți de viață pentru a domni în viață (2 Cor. 5:4; Rom. 5:17; 8:6, 11).

Poate că nu realizăm acest lucru, dar moartea este dușmanul lui Dumnezeu, moartea este urâtă și moartea este peste tot. Nu vorbim doar despre moartea umană sau despre moartea în lume cu toate lucrurile lumești, divertisment, sport etc.

Chiar și în viața de biserică, moartea caută să intre. Trebuie să ne dăm seama că moartea este urâtă; moartea spirituală este urâtă de Dumnezeu, pentru că ea vine și îi îndepărtează pe sfinți. Păcatul încă ne deranjează în viața de biserică, dar ceea ce ne împiedică și mai mult este moartea.

În jurământul naziretului, vedem că acesta trebuia să stea departe de moarte, chiar dacă una dintre rudele lui apropiate a murit. El a trebuit să stea departe de moartea care s-a întâmplat brusc, pe neașteptate. Astăzi, în viața de biserică, suntem cu atât de mulți sfinți care Îl savurează pe Domnul; totuși, dintr-o dată, unul dintre sfinții care ne este atât de aproape moare, suferind moarte spirituală.

El acordă mai multă atenție pomului cunoașterii decât pomului vieții și suferă moartea spirituală. Când cineva moare brusc, fără ca tu să fii implicat, trebuie să stai departe de moartea spirituală.

De cele mai multe ori, totuși, moartea spirituală nu are loc într-un mod brusc, ci vine prin vorbire liberă, prin bârfă și prin faptul că suntem liberi în a vorbi unii cu alții. Criticăm și ne exprimăm opiniile. Pot exista unele preocupări, chiar preocupări autentice, și putem avea părtășie cu privire la preocupările noastre. Dar atunci când vorbim liber și îi criticăm pe alții, le vorbim moarte sfinților. O, Doamne Isuse!

Fie ca Domnul să ne salveze de la ascultarea vorbirii care ne îndepărtează de la Domnul și de la rostirea altora de cuvinte care dau moarte. Fie ca noi să fim vigilenți pentru a lupta împotriva morții venind la Domnul și fiind umpluți de viața Sa!

Uneori, în viața de biserică sau în viața noastră creștină, atingem moartea; nu este vina noastră, nu am făcut nimic pentru a aduce moartea, dar vorbim cu cineva care ne dă moartea sau pur și simplu atingem ceva din moarte. Și nu ne dăm seama. Simțim doar că nu Îl savurăm pe Domnul, viața divină din noi nu este atât de plină de vioiciune, iar Domnul pare să fie atât de departe.

Trebuie să ne dăm seama că, în calitate de soldați în armata Domnului, ar trebui să luptăm împotriva oricărui fel de moarte și să fim pe deplin pe linia vieții.

Uneori Domnul este credincios să ne dezvăluie, prin sfinți, că răspândim moartea prin felul în care vorbim și prin cuvintele pe care le spunem, chiar și prin atitudinea pe care o avem. În îndurarea Sa, Domnul dezvăluie moartea în noi și în situația din jurul nostru și trebuie să luptăm împotriva morții. Ori de câte ori simțim moartea, trebuie să ne întoarcem la duhul nostru și să fim plini de viață și pace.

Trebuie să ne fixăm mintea asupra lucrurilor de sus, asupra Domnului Isus Însuși, astfel încât să fim plini de viața Sa și să respingem orice moarte.

Ca soldați în armata Domnului, trebuie să avem voința noastră supusă și înviată de Cristos pentru a fi asemenea turnului lui David, arsenalul pentru războiul spiritual (Cânt. Cânt. 4:4; comp. cu 1 Cronici 11:22).

De atâtea ori suntem răzvrătiți și cu gâtul înțepenit, așa cum au fost copiii lui Israel în Vechiul Testament. Însă Domnul lucrează în mediul nostru prin atâtea lucruri, situații și oameni pentru a ne supune voința și a o face puternică în înviere. A fi supus de Domnul nu înseamnă că suntem blânzi și că orice și oricine din lume ne poate călca în picioare.

Mai degrabă, ne exerseazăm duhul de putere, de dragoste și de chibzuință pentru a fi una cu Domnul și pentru a domni în viață. Vom fi cei care administrăm viața și aducem avantaje situației actuale, domnind în Domnul și împreună cu El.

Doamne Isuse, vrem să fim vigilenți pentru a lupta împotriva morții. Amin, Doamne, ca soldați în armata Domnului, suntem una cu Tine împotriva oricărui atac al morții asupra bisericii. Slavă Domnului, porțile Hadesului nu vor izbândo asupra bisericii zidite! Ne exersăm duhul pentru a fi una cu Tine, Doamne, și pentru a fi plini de viață. Vrem să rămânem pe linia vieții, una cu Duhul dătător de viață pentru a primi viață și a administra viața. Stăm împotriva oricărei morți. Ne exersăm duhul pentru a rămâne în viață. Amin, Doamne, alegem să Te savurăm ca viață, să Te trăim și să administrăm viața altora. Umple-ne cu viața Ta până când viața Ta domnește în noi! Fie ca Tu să ai calea Ta, dragă Doamne, să ne supui și să înviezi voința, astfel încât să existe în noi un arsenal pentru războiul spiritual! Ne deschidem Ție în viața noastră de zi cu zi pentru a fi tratați în voința noastră, astfel încât voința noastră să fie supusă și înviată pentru războiul spiritual!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Serve the Lord as Soldiers in the Lord’s Army: our Ministry is a Warfare for Christ, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 3 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Avem un depozit bogat al cuvintelor sănătoase ale Domnului pentru a-i păstori și învăța pe sfinți

11/11/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

În 2 Timotei vedem că în aceste zile din urmă înainte de venirea Domnului trebuie să fim împuterniciți în harul care este în Cristos Isus pentru a fi oameni credincioși care au un depozit din cuvintele sănătoase ale Domnului, și ar trebui să-i instruim pe cei credincioși ca ei poate avea un depozit bun și să pot fi competenți să-i învețe și pe alții. Amin!

Subiectul celei de-a doua epistole a lui Pavel către Timotei este inocularea împotriva declinului bisericii. Pavel a vrut să-l perfecteze și echipeze pe Timotei pentru a fi un inoculator, unul care distribuie bogățiile lui Cristos în alții pentru a-i inocula împotriva declinului bisericii. Biserica de astăzi este în declin, iar degradarea printre creștini este la apogeu.

Domnul vrea să câștige inoculatori, cei care cooperează cu Dumnezeu să fie ei înșiși inoculați și apoi să devină inoculatori în viața de biserică pentru a-i ajuta pe alții să fie inoculați împotriva degradării și decăderii bisericii. În 2 Tim. 2:1-15, vedem că Pavel îl privea atât pe Timotei, cât și pe colaboratorii săi ca fiind învățători, soldați, concurenți, agricultori și lucrători.

Fiecare dintre aceste calificări are semnificație într-un mod special, pentru că noi, ca inoculatori, trebuie să fim învățători și păstori, soldați ai lui Cristos în armata Sa pentru a lupta lupta cea bună, concurenți pentru credință, agricultori care lucrează cu răbdare la pământ și lucrători.

Domnul să ne dăruiască harul și îndurarea Sa pentru ca noi să fim cei credincioși, cei care suntem credincioși Domnului în economia Lui și credincioși bisericii pentru ca noi să ne coordonăm cu Dumnezeu și să fim coordonați cu sfinții pentru a fi inoculatorii astăzi. Fie ca noi să fim cei credincioși. Chiar și în timpul unei perioade de declin, când tendința descendentă a degradării bisericii este din ce în ce mai evidentă și majoritatea poporului lui Dumnezeu sunt duși de economia lui Dumnezeu și de intenția Lui inițială, vrem să fim rămășița care cooperează cu Dumnezeu.

Trebuie să fim printre rămășița poporului lui Dumnezeu care primește îndurare de la Domnul pentru a-I rămâne credincioși. Poate că nu avem o porțiune atât de mare ca apostolul Pavel, dar putem fi ca Onisifor, biruitori care rezistă tendinței generale de a înviora sfinții în duh, fără a ne rușina de slujitorul Domnului. Putem fi, de asemenea, ca Timotei, cei care sunt pe deplin perfectați și echipați pentru a administra Cuvântul lui Dumnezeu, chiar având un suflet asemănător cu conlucrătorii pentru a avea grijă cu adevărat de biserică împreună cu toți sfinții.

Putem fi ca Luca, iubitul medic, ca însoțitori credincioși pentru a avea grijă de ceilalți. Putem fi ca Tit, umblând în același duh și în aceiași pași ca apostolul Pavel pentru a avea grijă atât de sfinți, cât și de biserici. Sau putem fi ca Marcu, fiind folositori Domnului și conlucrătorilor pentru slujire.

Să avem un depozit al cuvintelor sănătoase ale Domnului și să-i păstorim pe sfinți cu învățătura economiei lui Dumnezeu

Fie ca Domnul să ne facă pe noi cei din biserica locală cei care avem un bun depozit din cuvintele sănătoase ale Domnului, cei care îi instruiesc pe cei credincioși ca și ei să aibă un bun depozit de la Domnul și să fie competenți să-i învețe pe alții ca să fie buni ispravnici, distribuitori ai harului felurit al lui Dumnezeu (2 Tim. 2:2; 1:12-14; 1 Tim. 6:20; Efes. 3:2; 4:29; 1 Petru 4:10).

Prima calificare a unui inoculator este de a fi învățător. Un învățător nu este doar cineva care poate da ca învățătură; este cineva care are un depozit bun din cuvintele sănătoase ale Domnului, învățătura sănătoasă a economiei noutestamentare a lui Dumnezeu. Trebuie să avem un depozit bun și să păzim depozitul bun, chiar și să îmbogățim depozitul bun.

Trebuie să ne rugăm ca Domnul să îmbogățească și să sporească depozitul bun al cuvintelor sănătoase ale Domnului în noi, astfel încât să putem să-i învățăm pe alții păstorind sfinții cu învățătura economiei lui Dumnezeu. Când avem cuvintele sănătoase și ținem de ele, aceste cuvinte sănătoase ale economiei lui Dumnezeu devin un depozit bun.

Trebuie să fim sub învățătura sănătoasă și să vorbim despre economia noutestamentară a lui Dumnezeu și trebuie să avem un depozit bun al cuvintelor sănătoase ale Domnului. Apoi, trebuie să-l transmitem altora, cooperând cu Domnul pentru a-i perfecta pe alții pentru a avea acest depozit bun.

S-ar putea să credem că nu știm să dăm ca învățătură, pentru că nu suntem învățători de profesie; totuși, dacă avem un depozit bun din cuvintele sănătoase ale Domnului, vom fi pregătiți să-i învățăm pe alții păstorindu-i pe sfinți cu învățătura economiei lui Dumnezeu (Efes. 4:11; Col. 1:27-29; cf. 1 Tim. 3:2; 4:11-16).

Păstoritul și darea ca învățătură merg împreună. Nu putem doar să-i învățăm pe alții și atât; îi învățăm păstorindu-i cu cuvintele sănătoase ale economiei lui Dumnezeu. Fie ca noi să avansăm în învățătura noastră din Cuvânt și în mod specific în darea ca învățătură economiei lui Dumnezeu, fiind păstori-învățători, cei care au grijă de sfinți în dragoste, îi îngrijesc cu drag în umanitatea lui Isus și îi hrănesc în divinitatea lui Cristos, pentru ca ei să poată câștiga un bun depozit din cuvintele sănătoase ale Domnului.

Scrierile lui Pavel sunt pline de învățătură, dar această învățătură este și o păstorire, pentru că Pavel nu doar a dat la iveală adevărurile din economia lui Dumnezeu, ci a păstorit sfinții cu cuvintele economiei lui Dumnezeu. De exemplu, în 1 Corinteni vedem cel puțin douăzeci de elemente despre ceea ce este Cristosul atotinclusiv pentru noi; felul în care Pavel l-a prezentat pe un Cristos atât de bogat nu a fost dându-le doctrine, ci păstorindu-i pe sfinți și hrănindu-i cu Cristos.

Cu toții trebuie să aspirăm să urmăm acest model, astfel încât să putem fi constituiți și să fim cei care îi păstoresc pe sfinți și le administrează bogățiile lui Cristos. Ar trebui să păstorim oamenii, oferind viața divină în umanitatea lui Isus pentru a-i îngriji cu drag și învățându-i adevărurile divine în divinitatea lui Cristos pentru a-i hrăni (Efeseni 5:29).

În învățătura și păstorirea noastră, trebuie să fim una cu Cristos, chiar și noi trebuie să fim Cristos, pentru că numai El, în calitate de mare Păstor și Învățător, îi poate păstori și învăța pe alții. Trebuie să păstorim turma lui Dumnezeu declarându-le tot sfatul lui Dumnezeu, economia lui Dumnezeu, pentru a proteja biserica de distrugătorii clădirii lui Dumnezeu (Fapte 20:26-30; Efeseni 4:14; 1 Tim. 1:3-4, cf. 11:7).

Când facem acest lucru, sfinții sunt amestecați cu Dumnezeul Triunic ca har și sunt legați împreună în unitatea Sa. Astăzi există astfel de lucruri și astfel de persoane care distrug clădirea lui Dumnezeu. Păstorirea și învățătura noastră, pe de o parte, trebuie să fie pozitive pentru a distribui har și viață pentru a-i hrăni pe sfinți. Pe de altă parte, dându-le celor aflați în grija noastră un gust al vieții și al cuvintelor sănătoase ale economiei lui Dumnezeu, îi echipăm și îi inoculăm împotriva distrugătorilor clădirii lui Dumnezeu.

Uneori suntem la adunările bisericii și auzim pe cineva vorbind, chiar și cu cuvinte bune din Cuvântul lui Dumnezeu și din slujbă, dar ne dăm seama că există un gust diferit acolo. O, Doamne Isuse. Domnul să ne mântuiască și să salveze sfinții de distrugătorii zidirii lui Dumnezeu. Fie ca să nu subliniem nimic altceva decât învățătura sănătoasă cu privire la economia lui Dumnezeu.

Vrem să stăm departe de cei care vorbesc lucruri diferite, de cei care dau ca învățătură ereziile, de cei sectari, de cei care fac dezbinări și de cei care sunt ca lupii, care nu cruță turma. Fie ca să câștigăm bunul depozit al cuvintelor sănătoase ale Domnului și să-i păstorim pe sfinți și să-i învățăm pentru ca și ei să fie aduși în savurarea lui Cristos pentru a fi constituiți astăzi ca inoculatori, cei care au un bun depozit al Domnului.

Mai mult, să-i perfectăm și să-i pregătim pe cei aflați în grija noastră să fie competenți să-i învețe pe alții, astfel încât ei să fie buni distribuitori ai harului felurit al lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem să obținem un bun depozit din cuvintele sănătoase ale Domnului și să păzim acest depozit. Fie ca depozitul bun să crească în noi și să se îmbogățească în noi, astfel încât să putem să-i învățăm și să-i perfectăm pe alții. Amin, Doamne, fă-ne pe noi cei care îi instruim pe cei credincioși în biserică pentru ca și ei să aibă un bun depozit de la Domnul și să fie competenți să-i învețe și pe alții! Doamne Isuse, venim la Tine în cuvântul Tău pentru a primi cuvintele Tale sănătoase. Ne dăruim Ție să devenim inoculatorii de care Tu ai nevoie în această epocă a degradării bisericii. Fă-ne buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu, cei care savurează harul lui Dumnezeu și distribuie acest har felurit și altora! O, Doamne Isuse, ai calea Ta printre noi pentru ca distrugătorii clădirii lui Dumnezeu să fie ținuți departe, pe măsură ce sfinții rămân în învățătura sănătoasă a economiei eterne a lui Dumnezeu! Eliberează păstorirea și învățătura în dragoste în viața de biserică. Fie ca noi să învățăm să păstorim oamenii, împărțind viața divină în umanitatea lui Isus pentru a-i îngriji cu drag și învățându-i adevărurile divine în divinitatea lui Cristos pentru a-i hrăni!

Să fim împuterniciți în harul în Cristos și să ne exersăm duhul pentru a-L trăi pe Cristos și a-L vorbi pe Cristos în viața noastră de zi cu zi

Primul lucru pe care l-a însărcinat Pavel pe Timotei în 2 Tim. 2 a fost că el trebuie să fie împuternicit în harul care este în Cristos Isus. Pavel a fost un inoculator și a căutat să-l câștige pe Timotei, chiar să-l perfecteze și să-l echipeze, să fie un inoculator împotriva declinului bisericii. Primul lucru pe care trebuie să-l facem pentru a deveni inoculatori este să fim împuterniciți în harul care este în Cristos Isus.

Trebuie să fim împuterniciți nu în cunoaștere sau în daruri, ci în har. Rezerva de care avem nevoie este harul. Harul este asigurarea lui Dumnezeu în viață, dată nouă pentru ca noi să trăim scopul Său. În loc să fim descurajați, trebuie să fim împuterniciți în har, așa cum Pavel nu a fost descurajat când a fost în închisoare, ci a fost împuternicit în harul care este în Cristos Isus (2 Tim. 2:1).

Ce este harul? Harul este mai mult decât o favoare nemeritată. Harul este ceva legat de Dumnezeu Însuși, chiar și de Dumnezeul Triunic Însuși care a fost procesat și finalizat pentru a deveni totul pentru savurarea noastră.

Harul este nimic mai puțin decât Tatăl întrupat în Fiul și Fiul realizat ca Duhul care locuiește în interiorul nostru pentru a veni la noi pentru a fi savurarea noastră și totul al nostru. 2 Cor. 13:14 ne arată distribuirea divină a Trinității Divine în noi pentru a savurarea noastră deplină. Harul nu este un lucru dat nouă de Dumnezeu; harul este o persoană unică; harul este persoana vie a Dumnezeului Triunic care a fost procesat pentru a fi Duhul atotinclusiv, dătător de viață, care locuiește în interior.

Dumnezeu în Cristos ca Duhul locuiește în noi ca har pentru a ne împuternici să fim o persoană care îi învață și îi păstorește pe sfinți să-i inoculeze și să-i echipeze cu cuvintele sănătoase ale economiei lui Dumnezeu. Fie ca noi să fim cei care sunt împuterniciți de harul care este în Cristos Isus pentru a obține depozitul bun a cuvintelor sănătoase ale Domnului și să păstorim sfinții și să-i învățăm cu cuvintele sănătoase ale economiei eterne a lui Dumnezeu.

Fiecare dintre noi în viața de biserică are un depozit bun; avem un depozit bun din cuvintele sănătoase ale Domnului și cu cât citim mai mult Biblia și suntem sub vorbirea slujbei, depozitul bun crește în noi. Mulțumim Domnului că în viața de biserică am fost învățați și hrăniți cu bogățiile harului și avem un depozit bun din cuvintele sănătoase ale Domnului pentru a sluji altora.

Cu toții putem depune mărturie că, pe măsură ce citim Biblia, o studiem cu rugăciune împreună cu notele de subsol din Versiunea Recâștigării și citim mesajele studiului-viață, obținem un depozit bun și bogat din cuvintele sănătoase ale Domnului. Cu cât rămânem mai mult în Cuvântul Domnului și în învățătura economiei Noului Testament a lui Dumnezeu, cu atât mai mult avem o cale de a obține nu numai depozitul bun, ci și de a-i păstori și de a-i învăța pe alții ca să fie oameni credincioși care sunt capabili să-i învețe și pe alții şi să-i aducă în savurarea lui Cristos pentru a fi constituiţi cu bunul depozit al cuvintelor sănătoase ale Domnului.

Fie ca noi să fim împuterniciți în harul care este în Cristos Isus, să primim depozitul bun și să transmitem altora bogățiile harului. Fie ca noi să învățăm să fim învățători și păstori în viața de biserică, savurându-L și experimentându-L pe Cristos și fiind împuterniciți în har. Învățătorul, ca un bun slujitor al lui Cristos Isus, este hrănit cu cuvintele credinței și își exersează duhul pentru a-L trăi pe Cristos în viața lui de zi cu zi pentru viața de biserică (1 Tim. 4:6-7).

Pe de o parte, noi înșine suntem hrăniți cu cuvintele credinței; pe de altă parte, administrăm aceste cuvinte altora, exersându-ne duhul pentru a-L trăi pe Cristos și a-L vorbi pe Cristos în viața noastră de zi cu zi.

Doamne Isuse, vrem să fim împuterniciți în harul care este în Cristos Isus. Vrem să fim hrăniți cu cuvintele credinței și să fim plini de savurarea Dumnezeului Triunic ca totul pentru noi! Mulțumim, Doamne, pentru că ai trecut printr-un proces de a deveni Duhul atotinclusiv, dătător de viață, care locuiește în noi ca viața noastră și totul al nostru pentru savurarea noastră. Da, Doamne, umple-ne de har și fă să sporească în noi bunul depozit al cuvintelor sănătoase ale Domnului, astfel încât să putem administra bogățiile lui Cristos altora. Aleluia, în viața de biserică suntem învățați și hrăniți cu bogățiile harului și învățăm să încredințăm altora cuvintele sănătoase ale economiei lui Dumnezeu, astfel încât ei să fie competenți și credincioși să ducă la îndeplinire aceeași slujbă. Amin, Doamne, păstrează-ne în cuvintele sănătoase ale economiei eterne a lui Dumnezeu. Vrem să Te savurăm împreună cu sfinții și vrem să crească în noi bunul depozit al cuvintelor sănătoase ale Domnului. Fie ca toți sfinții să fie umpluți cu depozitul bun și să răspândească bogățiile economiei lui Dumnezeu pe tot pământul!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Have a Rich Deposit of the Lord’s Healthy Words to Shepherd and Teach the Saints, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 3 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Primim îndurarea Domnului pentru a fi un model pentru credincioși, trăind în Duhul

10/11/2024 by Credincios in Cristos 4 Comments

Chiar și în perioada declinului bisericii, când există o tendință de mers în jos și majoritatea poporului lui Dumnezeu se îndepărtează de la credință, trebuie să fim parte din rămășița poporului lui Dumnezeu care primește îndurare de la Domnul pentru a-I rămâne credincioși și trebuie să fim un model de oameni care trăiesc în duh și fac toate lucrurile în duhul contopit. Amin!

Săptămâna aceasta ajungem la subiectul „Să fim întăriți în harul care este în Cristos Isus pentru a fi învățători, soldați, concurenți, agricultori și lucrători”. Suntem încă în cartea 2 Timotei, în principal în capitolul 2; aici vedem câteva imagini vii despre ceea ce înseamnă a fi un model pentru credincioși. Pentru a fi un astfel de model, avem nevoie de îndurarea Domnului, astfel încât să fim făcuți să fim învățători, soldați, concurenți, agricultori și lucrători.

Trebuie să fim păstori-învățători, cei care îi învață și îi păstoresc pe sfinți pentru a intra în savurarea adevărului din Cuvântul lui Dumnezeu. Mai mult, trebuie să luptăm lupta cea bună a credinței, fiind soldați în armata Domnului care stau în picioare pe pământ pentru interesele lui Dumnezeu. Trebuie să luptăm lupta bună până când terminăm cursa și primim premiul.

Trebuie să fim cei care luptă pentru credință și trebuie să fim ca un fermier, muncind cu răbdare și așteptând rezultatul. Apostolul Pavel a fost o asemenea persoană. El a încredințat multor frați ceea ce știa și avea și le-a spus să încredințeze aceste lucruri unor oameni credincioși, care vor fi capabili să învețe pe alții. El a vrut ca toată lumea să fie în acest fel, să-i urmeze modelul.

Mai ales în aceste zile de astăzi, când biserica se confruntă cu un astfel de declin, când nu există doar sinele, carnea, lumea și Satan care ne distrag atenția și trebuie să fie tratați, ci există și degradarea bisericii, noi trebuie să existe modele adecvate în viața de biserică. Trebuie să fim împuterniciți de harul lui Dumnezeu care este în Cristos Isus.

Degradarea nu este doar în general în creștinismul religios; este cumva parte din sângele nostru religios. Cum biruim degradarea? Trebuie să fim împuterniciți de har. De asemenea, trebuie să ne exersăm duhul, înflăcărându-ne duhul. Harul ne dă putere să înflăcărăm duhul; când ne înflăcărăm duhul, savurăm împuternicirea harului. Acesta este un ciclu: harul care ne împuternicește și exersarea duhului nostru.

Fie ca harul Domnului să fie cu duhul nostru și să savurăm harul Său, îndurarea Sa și pacea Sa. În acest timp de degradare, avem nevoie de îndurarea Domnului într-un mod intensificat, pentru a putea să-I fim credincioși Domnului până la sfârșit. Fie ca noi să vedem modelul lui Pavel și al altora și să le urmăm modelul în viața de biserică. Trebuie să fim un model pentru credincioșii în Cristos, astfel încât nu numai prin cuvânt, ci și prin viața noastră să-i hrănim și să-i întărim să trăiască viața creștină.

Să primim îndurarea Domnului pentru a-I fi credincioși și pentru a fi un model pentru credincioși

Trăim într-o epocă a degradării bisericii; există o tendință de a merge în jos astăzi și cei mai mulți dintre poporul lui Dumnezeu se depărtează de revelația pură din Cuvântul lui Dumnezeu și de scopul lui Dumnezeu. Chiar și în această perioadă de declin, trebuie să fim printre rămășița poporului lui Dumnezeu care primește îndurare de la Domnul pentru a-I rămâne credincioși Lui și chiar a fi un model pentru credincioși (1 Cor. 7:25b; 1 Împ. 19:14, 18:5)

Dumnezeu lucrează întotdeauna în principiul unei rămășițe; deși El îi cheamă pe toți cei din poporul Său, doar unii răspund chemării Sale de a fi biruitorii Săi. Fie ca Domnul să ne arate îndurare pentru ca noi să-I fim credincioși și să fim un model pentru credincioși.

În epistolele lui Pavel, vedem nu numai modelul lui Pavel, ci și cel puțin alți cinci frați care au fost un model pentru credincioși. Pavel ca model a fost înmulțit și duplicat în alți cinci frați, iar ei au primit îndurare de la Domnul pentru a-I fi credincioși până la sfârșit.

Modelul lui Onisifor

Onisifor a fost unul dintre modele din Noul Testament; el a fost un biruitor care s-a împotrivit tendinței generale și a stat împotriva curentului descendent pentru a-l împrospăta pe Pavel, fără să se rușineze de întemnițarea apostolului datorită însărcinării Domnului (2 Tim. 1:16-18).

Acest frate a fost un biruitor; el l-a înviorat pe ambasadorul Domnului în duh, suflet și trup și nu i-a fost rușine de Pavel când era în închisoare, ci mai degrabă a avut grijă de el. Deși toți cei din Asia s-au îndepărtat de el, cel mai probabil fiindu-i rușine de întemnițarea lui Pavel, Onisifor nu se temea să fie asociat cu Pavel.

Pavel era un canal mare de aprovizionare, dar chiar și el avea nevoie de înviorare și păstorire. Onisifor l-a căutat cu sârguință și l-a găsit în închisoare și l-a slujit pe Pavel cât a putut de bine.

Onisifor înseamnă „cel care aduce profit”; el a fost un creștin care a adus servicii valoroase apostolului Pavel la Roma și la Efes, în timp ce Pavel era în închisoare. Era un om care a fost bun cu prietenul său. Avem nevoie de mulți Onisifori în viața de biserică de astăzi, cei care aduc un profit sfinților, le adaugă ceva pozitiv, îi slujesc și îi împrospătează.

Doamne Isuse, fă-ne un Onisifor de astăzi. Fă-ne cei care ne împotrivim tendinței generale de degradare a bisericii de astăzi. Fie ca noi să stăm împotriva tendinței de a merge în jos astăzi și să-i împrospăm pe sfinți în duh, suflet și trup. Fie ca să le dăm sfinților ceva pozitiv, un profit, administrându-le pe Cristos și având grijă de nevoile lor. Fă-ne un plus, nu un minus. Fie ca noi să-i căutăm pe sfinți, să avem grijă de ei, să slujim nevoilor lor și să le împrospătăm ființa pentru a merge mai departe cu Domnul!

Modelul lui Timotei

Timotei a fost o persoană care a fost pe deplin perfecționat și echipat pentru a administra cuvântul lui Dumnezeu; nu a avut grijă doar de o biserică locală, ci s-a confruntat și cu declinul bisericii (2 Tim. 3:13-17; Fil. 2:19-22; 1 Cor. 4:17; 1 Tim. 1:16; 4:12).

Mai mult, Timotei avea un suflet asemănător cu apostolul Pavel pentru a avea grijă cu adevărat de biserică împreună cu toți sfinții și pentru a le aminti căile lui Pavel care erau în Cristos. Amin! Deși era un tânăr conlucrător al lui Pavel, Timotei era plin de credință și era, de asemenea, perfecționat și echipat pentru a administra cuvântul lui Dumnezeu.

Iată aici un frate tânăr care dorea să fie perfecționat; trebuie să avem o astfel de inimă, fiind dispuși să fim perfecționați chiar și de cei imperfecți. Trebuie să fim dispuși să fim echipați pentru a administra cuvântul lui Dumnezeu.

Și în lucrarea Domnului, trebuie să avem un suflet asemănător cu frații care preiau conducerea, nu să facem propriile noastre lucruri, inițiind propria noastră lucrare sau făcând ceea ce credem că ar trebui să facem. Mai degrabă, în timp ce suntem cu sfinții, trebuie să le amintim sfinților căile lui Pavel care au fost în Cristos, fiind identificați cu Domnul și, de asemenea, cu modelele pe care El ni le-a lăsat să le urmăm.

Fie ca noi să fim mântuiți de a căuta propriile noastre lucruri, nu cele ale lui Cristos Isus. Fie ca noi să slujim împreună cu sfinții pentru evanghelie și să dăm ca învățătură același lucru peste tot în fiecare biserică – învățătura economiei eterne a lui Dumnezeu. Nimeni să nu ne disprețuiască tinerețea, ci mai degrabă să fim un model pentru credincioși în cuvânt, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție.

Doamne Isuse, fă-ne astăzi un Timotei, o persoană care dorește să fie perfecționat și echipat cu Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, Doamne, ne deschidem Ție și ne deschidem spre perfecționarea în Trup. Fă-ne dispuși să fim perfecționați și echipați, astfel încât să putem administra cuvântul lui Dumnezeu. Fie ca să învățăm să avem grijă de sfinți și să ne confruntăm cu declinul tot mai înrăutățit al bisericii. Fie ca noi să fim una cu sfinții noștri care slujesc pentru a avea grijă cu adevărat de sfinți împreună cu toți sfinții conform lui Dumnezeu. Amin, Doamne, mântuiește-ne de a ne căuta propriile lucruri! Vrem să căutăm lucrurile lui Cristos și să avem grijă de sfinții în dragoste!

Modelul lui Luca

Luca era medicul iubit; a fost un tovarăș credincios al lui Pavel până la martirajul său (vezi Col. 4:14; Filem. 24; 2 Tim. 4:11). Biserica primară l-a recunoscut pe Luca ca autor al Evangheliei după Luca și al cărții Faptele Apostolilor. Calitatea sa de autor este evidentă din stilul compoziției celor două cărți.

El nu era un evreu; el era dintre neamuri (Col. 4:14, 11), probabil un grec asiatic şi un medic. El i s-a alăturat lui Pavel în lucrarea sa începând cu Troa și l-a însoțit în ultimele sale trei călătorii de slujire (vezi Fapte 16:10-17; 20:5-21:18; 27:1-28:15). Luca a fost un model pentru credincioși, pentru că a fost un tovarăș credincios al lui Pavel până la martirajul apostolului.

Așa cum Evanghelia lui Marcu reflecta părerile lui Petru despre viața și slujirea Domnului, evanghelia după Luca reflecta părerile lui Pavel. La un moment dat, Pavel a spus: Doar Luca este cu mine. Aici era slujitorul epocii, unul dintre cei mai mari apostoli, și el era însoțit doar de Luca.

Luca a avut grijă de Pavel, cel mai probabil prelungindu-i viața umană prin grija sa ca și medic. Nu există niciun mesaj pe care Luca l-a dat și nici o lucrare pe care a făcut-o, decât să fie cu Pavel și să aibă grijă de el, fiind alături de el pentru a-și îngriji nevoile. Acesta este ceea ce trebuie să fim, credincioși Domnului și slujitorilor Săi până la sfârșit și, prin urmare, să fim un model pentru credincioși prin trăirea noastră.

Doamne Isuse, fă-ne la fel ca Luca astăzi, cei care suntem tovarăși-credincioși împreună cu sfinții, având grijă de nevoile lor și slujindu-le. Avem nevoie de îndurarea Ta, Doamne, ca să-Ți fim credincioși până la capăt. Vrem să ne focalizăm nu pe a face o lucrare mare pentru Tine sau să fim elocvenți și capabili, ci să fim un tovarăș credincios al sfinților și un model pentru credincioși. Îndură-Te de noi, dragă Doamne, ca să fim găsiți credincioși până la capăt.

Modelul lui Tit

Tit a umblat în același duh și în aceiași pași ca și Pavel pentru a avea grijă de biserici (2 Cor. 7:6-7; 12:18; Tit 1:4-5; 3:12; cf. 2 Tim. 4: 10). Tit a fost unul dintre conlucrătorii lui Pavel, un tânăr conlucrător care a umblat în același duh ca și Pavel, chiar și a umblat în aceiași pași ca și apostolul, pentru a avea grijă de biserici.

Pavel l-a trimis pe Tit la corinteni și le-a spus că Tit este acolo pentru a merge în aceiași pași ca și Pavel, chiar și în același duh. Venirea lui Tit la corinteni a fost venirea lui Pavel la ei, pentru că ei erau una în duh și chiar și chiar și umblarea lor era la fel.

Tit a fost numit chiar de Pavel, Copilul meu autentic. Ce model era el pentru credincioși! Iată aici un frate tânăr care a fost dispus să coopereze cu conlucrătorul său mai în vârstă în așa fel, reprezentându-l cu fidelitate și fiind absolut în același duh, mergând în aceiași pași, fără a încerca să facă nimic diferit.

Tit nu a inventat ceva, nu a spus cuvintele sale, nici nu și-a făcut propria lucrare; el a umblat în același duh și aceiași pași ca și apostolul. Fie ca noi să fim ca Tit astăzi, să nu facem propriile noastre lucruri în lucrarea Domnului, ci alăturându-ne sub conducerea fraților mai în vârstă și lucrând cu credincioșie împreună cu ei.

Fie ca noi să învățăm de la conlucrătorii mai în vârstă și să fim la fel în suflet cu ei în Domnul, chiar umblând în aceleași pași de credință ca și ei, amintindu-le sfinților de căile lor în Domnul.

Doamne Isuse, vrem să fim la fel ca Tit astăzi, cei care umblăm în aceiași pași ca apostolul Pavel pentru a avea grijă de biserici. Salvează-ne de la a ne face propriile noastre lucruri și de la a ne începe propria noastră lucrare în cadrul lucrării din viața de biserică în recâștigarea Domnului. Fie ca să umblăm în același duh ca și conlucrătorii noștri mai în vârstă și să fim uniți în suflet cu ei. Vrem să umblăm chiar în aceiași pași, fiind deplin una cu frații și surorile cu care ne-ai pus. Amin, una în duh! Amin, una în umblare! Da, Doamne, vrem să fim una cu Tine și una cu sfinții pentru păstorirea sfinților și avansarea lor în Domnul!

Modelul lui Marcu

Marcu i-a fost de folos lui Pavel pentru slujire (v. 11; Fapte 15:37). Marcu a avut o călătorie și o experiență destul de interesantă și este un model pentru credincioși.

Începând cu Faptele apostolilor 12, el a apărut pe scenă, pentru că, când Petru a fost eliberat din închisoare, a mers la casa mamei lui Marcu. Apoi, a călătorit puțin împreună cu frații, și apoi a fost un deficit dezvăluit în Barnaba, care l-a luat pe Marcu și a plecat altundeva, în timp ce Pavel și Sila au fost trimiși de biserică în altă parte.

Cu toate acestea, chiar dacă a existat această situație, mai târziu Marcu a fost cumva recâștigat. Nu știm toată povestea, dar Petru l-a numit fiul meu și i-a fost de folos lui Pavel. Marcu i-a susținut atât pe Petru, cât și pe Pavel și le-a fost de folos. Deși Marcu a avut o perioadă de timp în care nu a fost în lucrarea cu Pavel și/sau Petru, el a fost în cele din urmă recâștigat și i-a devenit util lui Pavel.

Fie ca Domnul să câștige astăzi mulți tineri de felul acesta, cei care sunt folositori Domnului și slujitorilor Săi în lucrare. Fie ca toți să fim cei credincioși Domnului până la sfârșit. Fie ca noi să fim coordonați împreună cu sfinții, urmând modelul celor care au mers înaintea noastră și primind îndurarea și harul Domnului pentru a-I fi credincioși până la sfârșit.

Doamne Isuse, fă-ne la fel ca Marcu astăzi, cei care sunt folositori pentru slujire. Fie ca să avem îndurarea și harul Tău în viața noastră de zi cu zi și în toate aspectele vieții noastre creștine și ale vieții de biserică, pentru ca să-I fim credincioși Domnului până la sfârșit. Amin, Doamne Isuse, orice s-ar întâmpla, ține-ne una cu Tine și una cu sfinții în viața de biserică, ca să-Ți fim credincioși până la sfârșit. Vrem să-Ți fim folositori Ție și fraților care preiau conducerea în lucrarea pentru slujire. Fii credincioșia noastră. Ține-ne credincioși. Fii Cel credincios din noi. Fă-ne folositori în mâinile Tale pentru slujire.

Ca un model pentru credincioși, trăim în Duhul, umblăm în Duhul și facem toate lucrurile în duh

Apostolul Pavel a fost un model foarte bun pentru noi, pentru că el era o persoană care trăia în duh, umbla în duh, se comporta în duhul său și făcea toate lucrurile în duhul său. În 2 Cor. 2:13 el a spus că nu are odihnă în duhul său, așa că a făcut un anume lucru, chiar dacă i s-a deschis o ușă în Domnul.

El ar fi putut să meargă înainte prin ușa larg deschisă de la Domnul și să facă cutare și cutare lucru pentru Domnul, dar îi păsa mai mult de odihna din duhul său. El a fost un model pentru credincioși în această privință și trebuie să-i urmăm modelul astăzi.

Trebuie să fim în duhul nostru astăzi. Trebuie să fim aduși în realizarea duhului nostru și să învățăm să facem toate lucrurile în duhul nostru. Când suntem fericiți, trebuie să învățăm să fim fericiți în duhul nostru, iar dacă suntem triști, trebuie să fim triști în duh.

De multe ori, însă, suntem fericiți în emoțiile noastre și suntem triști în sentimentele noastre, nu în duhul nostru. Fie ca noi să învățăm să acordăm atenție duhului nostru, să avem grijă de odihna din duhul nostru și să fim persoane care trăiesc în duh. În acest fel, vom fi cei care trăiesc în duhul nostru pentru împlinirea scopului etern al lui Dumnezeu.

Fie ca noi să avem același duh de credință (2 Cor. 4:13) și să fim în duhul nostru, fiind persoane care își exersează duhul. Orice am fi, orice am face, orice am spune, trebuie să avem același duh, adică să fim în duh. Nu ar trebui să fim în carne sau să trăim în sine, ci în duhul nostru.

Când vizităm pe cineva, trebuie să-l vizităm în duhul nostru. Când ne facem treburile acasă, având grijă de multe lucruri practice prin casă de dragul familiei noastre, trebuie să fim în duhul nostru.

La fel ca și Tit, trebuie să umblăm în același duh ca și apostolul Pavel (2 Cor. 12:18). Pavel era o persoană care trăia pe deplin, absolut și temeinic în duh. Să nu fim niciodată ținuți departe de duhul nostru, ci să facem toate lucrurile în duhul nostru.

Când mergem la muncă, trebuie să ne exersăm duhul. Când călătorim sau facem ceva, trebuie să învățăm să fim în duh. În toate lucrurile și în orice, fie ele mari sau mici, trebuie să ne exersăm duhul și să fim în duhul nostru contopit.

Când trăim în duh și umblăm conform duhului nostru, vom fi un model pentru credincioși nu numai în cuvânt, ci și în purtare. Fie ca nimeni să nu ne disprețuiască tinerețea, dar să învățăm să trăim în duh și să facem toate lucrurile în duhul contopit, astfel încât să putem fi un model pentru credincioșii în viața de biserică de astăzi.

Doamne Isuse, adu-ne la o realizare mai profundă a duhului nostru. Vrem să învățăm să facem toate lucrurile în duhul nostru. Aleluia pentru duhul nostru! Amin, Doamne, vrem să trăim în duh. Vrem să fim fericiți în duhul nostru, să avem grijă de alții în duh și să facem toate lucrurile în duhul nostru. Fie ca să ne pese mai mult de odihna din duhul nostru decât de a face ceva în exterior pentru Domnul. Da, Doamne, vrem să ne exersăm duhul în așa măsură încât să trăim în duhul nostru și să facem toate lucrurile în duhul nostru. Păstrează-ne în duhul nostru. Salvează-ne de la a face vreun în fără a fi în duhul nostru!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Receive the Lord’s mercy to be a Pattern to the Believers by Living in the Spirit, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 3 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Învățăm de la Isus să umblăm conform naturii Tatălui pentru a face voia Tatălui

08/11/2024 by Credincios in Cristos 6 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, care Îl iubim pe Domnul și Îl urmărim, trebuie să alergăm cursa creștină conform naturii Tatălui pentru a face voia Tatălui, fiind constrânși în alergarea noastră să facem doar voia Tatălui nostru ceresc și să nu ne concentrăm pe a face o mare lucrare pentru El.

Săptămâna aceasta am savurat faptul că Dumnezeu ne cheamă conform propriului Său scop. Dumnezeu nu numai că ne-a răscumpărat pentru a ne mântui de pierzarea veșnică; chiar mai mult, El ne-a chemat conform propriului Său scop. Chemarea Sa nu este conform faptelor noastre, ci după propriul Său scop. Slavă Domnului!

Am fost mântuiți de la a trăi o viață fără sens la a trăi o viață pentru scopul lui Dumnezeu. Scopul etern al lui Dumnezeu este ca El să se împartă în noi, poporul Său ales și răscumpărat, astfel încât să putem deveni la fel ca Cristos în viață, natură, expresie și funcție, dar nu în Dumnezeire, pentru a fi parte din expresia Sa extinsă. Amin!

Dumnezeu a creat toate lucrurile pentru acest scop al Său, ca să Se contopească cu omul pentru a produce biserica în calitate de Trup al lui Cristos care se finalizează în Noul Ierusalim pentru scopul Său glorios. Biserica este mijlocul unic folosit de Dumnezeu pentru a-Și îndeplini scopul, pe partea pozitivă, și pentru a-Și rezolva toate problemele. Biserica Îl exprimă pe Dumnezeu în gloria Sa cu fiizarea divină și Îl reprezintă pe Dumnezeu pentru a-și exercita stăpânirea asupra vrăjmașului.

Prin biserică, Dumnezeu va aduce toate lucrurile sub Cristos ca unic Cap. Noi, ca credincioși în Cristos, trebuie să trăim o viață pentru împlinirea scopului etern al lui Dumnezeu; pentru aceasta, trebuie să cunoaștem și să facem voia lui Dumnezeu. Care este voia lui Dumnezeu? El a creat toate lucrurile și toate lucrurile există datorită voii Sale; trebuie să cunoaștem voia lui Dumnezeu și să facem toate lucrurile conform voii perfecte a lui Dumnezeu.

Trebuie să fim plini de cunoașterea deplină a voii lui Dumnezeu, astfel încât să putem avea revelația planului lui Dumnezeu și să cooperăm cu El pentru împlinirea planului Său. Voia lui Dumnezeu este legată de Cristos; voia lui Dumnezeu este să-l facă pe Cristos totul pentru noi, astfel încât să-L putem savura pe Cristos, să-L trăim pe Cristos, să-L trăim pe Cristos și să-L aplicăm pe Cristos în toate lucrurile.

Când cunoaștem voia lui Dumnezeu, vom umbla cu vrednicie de Domnul, pentru că vom trăi pe Cristos. De asemenea, când cunoaștem voia lui Dumnezeu, ne vom da seama că El permite anumite lucruri – El are o voință permisivă. Dar în ziua judecății, Dumnezeu îi va respinge pe cei care au făcut multe lucrări de putere în numele lui Dumnezeu, fără aprobarea Lui. Mulți fac lucrări mari pentru Dumnezeu, dar fără a face voia Tatălui.

Trebuie ca nu doar să lucrăm pentru Domnul, ci și mai mult, să-L luăm ca sursă, să facem toate lucrurile în El și împreună cu El și să permitem voii Tatălui nostru ceresc să ne restrângă în viața noastră zilnică și în lucrarea pentru Doamne. Amin!

Trebuie să umblăm și să lucrăm conform naturii Tatălui pentru a face voia Tatălui

Mat. 7:21-23 este un cuvânt puternic de avertizare pentru toți credincioșii în Cristos, în special pentru cei care Îl iubesc pe Domnul, lucrează pentru Domnul și doresc să-I placă, alăturându-se Lui în lucrarea Sa. Această porțiune ne arată că mulți fac lucrări mari de putere în numele Domnului, dar nu fac voia Tatălui ceresc, așa că Domnul nu îi recunoaște și nici nu îi aprobă. Anumite lucrări pot fi făcute în numele Domnului, dar nu pot fi făcute după voia lui Dumnezeu.

Când facem vreo lucrare pentru Domnul, trebuie să verificăm cu El dacă facem voia Tatălui sau doar facem o lucrare pentru El. Trebuie să avem siguranța că, în orice facem pentru Domnul și în viața bisericii, facem voia Tatălui. Altfel, putem fi numiți de Domnul „lucrători ai fărădelegii” în ziua judecății. O, Doamne!

Chiar și alungarea demonilor în numele Domnului și a face lucrări de putere în numele Lui poate să nu fie conform voii lui Dumnezeu, ci ceva cu care El nu este de acord. O, Doamne Isuse! Cât de îngustă este poarta și cât de strâmtă este calea pentru a-L urma pe Domnul și a lucra cu și pentru El!

Fie ca noi să fim cei care intrăm pe poarta îngustă și umblăm pe calea strâmtă care duce la viață (Matei 7:13-14) atât în viața noastră, cât și în lucrarea noastră pentru Domnul. Așa cum alergătorii dintr-o cursă au fiecare propria lor bandă în care aleargă și nu trec pe benzile celorlalți, ci rămân pe banda lor până când își ating obiectivul, așa că trebuie să mergem pe drumul restrâns în timp ce trăim pentru Domnul și Îl slujim pe El.

Calea strâmtă este voia Tatălui nostru ceresc. A face voia Tatălui ar trebui să ne constrângă și să ne restrângă. Aceasta înseamnă că trebuie să facem totul conform naturii divine din duhul nostru. Dacă nu facem lucrurile conform naturii divine, lucrarea noastră este fărădelege. O, Doamne! Nu ar trebui să ne preocupe în primul rând să facem o lucrare pentru Domnul sau chiar să profețim pentru El, ci să facem voia Tatălui nostru ceresc umblând și lucrând conform naturii Tatălui în duhul nostru.

Fie ca noi să avem grijă de liniile cerești pentru desfășurarea cursei noastre. În viața de biserică în recâștigarea Domnului, avem liniile constrângătoare ale naturii divine; dacă alergăm între linii și nu în afara lor, vom fi aprobați de Domnul. Ca oameni ai împărăției, suntem în împărăția lui Dumnezeu și mergem pe calea strâmtă pentru a face voia Tatălui.

Mulțumim Domnului, avem natura divină în duhul nostru; natura Tatălui este în noi, iar această natură ne spune întotdeauna da sau nu atunci când verificăm cu Domnul înainte de a face ceva. Dacă verificăm cu Domnul în duhul nostru, vom obține „mergi înainte” sau „oprește-te” de la El în viața și lucrarea noastră pentru Domnul.

Alergătorii dintr-o cursă văd cu toții liniile care le limitează alergarea și doar atunci când aleargă pe banda lor pot primi recompensa. În mod similar, astăzi avem linii constrângătoare în noi; natura Tatălui este în noi, limitându-ne, constrângându-ne și aprovizionându-ne ca să facem voia Tatălui nostru ceresc. De exemplu, dacă verificăm cu natura Tatălui din noi, vom realiza că nu putem folosi muzică rock sau alte distracții lumești în întâlnirile noastre.

Ca oameni ai împărăției, am fost regenerați de Tatăl nostru ceresc și avem viața și natura Sa în noi. Fie ca noi să trăim conform naturii divine din duhul nostru, astfel încât să fim constrânși în viața și lucrarea noastră pentru Domnul, făcând voia Tatălui nostru ceresc și nefiind lucrători ai fărădelegii. Fie ca noi să alergăm cursa conform naturii Tatălui și să permitem naturii divine să ne limiteze și să ne restrângă în lucrarea noastră cu și pentru Domnul, astfel încât să putem face voia Tatălui nostru ceresc astăzi.

Poarta îngustă exclude omul vechi, eul, carnea, conceptul uman și lumea cu toată gloria ei; numai ceea ce corespunde cu voia lui Dumnezeu poate intra. Când ne exersăm duhul și trăim conform naturii Tatălui, omul nostru vechi este exclus, sinele este negat, conceptul nostru uman este dat deoparte și lumea cu toată gloria ei dispare. Pe măsură ce mergem pe calea strâmtă, suntem restricționați de un control interior misterios, invizibil și trăim sub acest control. Amin!

Doamne Isuse, vrem să intrăm prin poarta îngustă și să mergem pe calea strâmtă de a face voia Tatălui nostru ceresc. Aleluia, am fost regenerați de Dumnezeu cu viața și natura Sa, iar acum avem natura Tatălui nostru în duhul nostru! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a Te contacta, a trăi un duh cu Tine și a lucra cu Domnul și pentru El. Vrem să alergăm cursa cerească pe calea strâmtă a voii Tatălui. Fie ca lucrarea noastră pentru Domnul să fie limitată de liniile cerești. Amin, Doamne, vrem să trăim și să lucrăm prin natura divină în duhul nostru și să nu fim lucrători ai fărădelegii care fac o lucrare pentru Dumnezeu, dar nu fac voia lui Dumnezeu! Fie ca să ne pese mai mult de a face voia Tatălui decât de a lucra pentru Domnul. Aspirăm să fim cei care sunt aprobați de Domnul la scaunul de judecată! Ne deschidem Ție privitor la trăirea noastră de zi cu zi. Fie ca noi să alergăm conform naturii divine și în liniile restrânse ale voii Tatălui nostru ceresc!

Învățăm de la Domnul Isus să facem voia Tatălui și ne rugăm ca voia Sa să se facă pe pământ

Exemplul perfect de a face voia Tatălui este Domnul Isus, primul om-Dumnezeu și modelul nostru în a trăi viața creștină. Când a venit Domnul Isus, El nu și-a făcut voia Sa; mai degrabă, El a făcut voia Tatălui Său. El a venit să facă voia Tatălui. Domnul Isus nu a vorbit propriile cuvinte și nici nu Și-a făcut propria lucrare; mai degrabă, El a spus ceea ce a auzit de la Tatăl și a făcut lucrarea pe care I-a dat-o Tatăl să o facă.

El a căutat gloria Tatălui și a făcut voia Tatălui chiar și atunci când toți cei din jurul Lui credeau că ar trebui să facă altceva. Cei din jurul Său puteau să meargă și să facă lucrurile după cum voiau, dar Domnul a fost restricționate de voia Tatălui și El a trăit conform naturii divine din duhul Său. Alții puteau spune cutare sau cutare lucru, chiar presându-L să facă cutare sau cutare lucru sau să meargă în cutare sau cutare loc, dar Domnul era într-o conversație constantă cu Tatăl și căuta să facă voia Tatălui.

Odată, mama Sa și frații săi au venit să-L vadă, cel mai probabil pentru a încerca să-I ceară să-și atenueze un pic tonul și să Se relaxeze, dar Domnul a spus: Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei? Apoi și-a întins mâna către ucenicii Săi și a zis: Iată, mama Mea și frații Mei! Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acesta este fratele Meu, sora și mama Mea (Matei 12:47-50). Dacă facem voia Tatălui nostru ceresc așa cum a făcut Domnul Isus, suntem rude cu Domnul Isus.

Cristos, Regele nostru ceresc, S-a supus mereu voii Tatălui, luând voia Tatălui ca porțiune a Sa și nu S-a împotrivit la nimic din ce I s-a întâmplat (Matei 11:28-30; 26:39; Ioan 5:30; 6:38). Domnul Isus a făcut voia Tatălui și a ales voia Tatălui până la moarte, chiar luând paharul suferinței și murind pe cruce, împlinind astfel voia Tatălui nostru ceresc.

Dacă noi astăzi suntem cei care facem voia Tatălui nostru ceresc, suntem un frate care Îl ajută pe Domnul Isus, o soră care simpatizează cu El și o mamă care Îl iubește cu tandrețe. Fie ca noi să învățăm de la Domnul Isus să facem voia Tatălui și, prin urmare, să fim rudele Sale în realitate și să ne rugăm, de asemenea, ca voia Tatălui să se facă pe pământ.

Pe de o parte, trebuie să ne exersăm duhul și să trăim conform naturii Tatălui, astfel încât să fim aprobați și acceptați de Domnul. Pe de altă parte, noi, ca oameni ai împărăției, trebuie să ne rugăm ca voia Tatălui să se facă pe pământ ca și în ceruri (Matei 6:10). În rugăciunea noastră către Tatăl, trebuie nu numai să prezentăm nevoile noastre înaintea Sa și să-I cerem ca El să ne ajute pe măsură ce trăim o viață pentru împlinirea scopului Său, ci chiar mai mult, trebuie să ne rugăm ca voia Lui să se facă.

Suntem instruiți de către Împăratul nostru să ne rugăm ca voia Tatălui să se facă pe pământ așa cum este în ceruri. Voia lui Dumnezeu se face în ceruri, dar din moment ce Satan uzurpează pământul și acesta se află sub controlul lui, voia lui Dumnezeu nu s-a făcut pe pământ și nici împărăția Sa nu este aici pe pământ. Noi, ființele umane, suntem creați de Dumnezeu cu intenția de a recâștiga pământul pentru El (Geneza 1:26-28), iar noi, ca credincioși în Cristos, suntem aduși într-o poziție în care putem fi una cu Domnul în rugăciune, cerând Tatăl să aducă împărăția Sa și să-și îndeplinească voia pe pământ.

Ne rugăm pentru interesul lui Dumnezeu, astfel încât voia lui Dumnezeu să se poată face pe pământ la fel ca în ceruri. Fie ca noi să fim cei care ne rugăm în acest fel, stând una cu Domnul pe pământ să ne rugăm pentru ca voia Tatălui să se facă pe pământ așa cum este în ceruri. În acest fel, aducem împărăția cerurilor pe pământ.

Doamne Isuse, Te iubim și suntem una cu Tine astăzi pe pământ. Alegem să nu facem voia noastră și nici doar lucrurile pe care credem că ar trebui să le facem pentru Dumnezeu sau pentru a-I plăcea lui Dumnezeu, ci să facem voia lui Dumnezeu. Amin, Doamne, noi alegem să facem astăzi voia Tatălui. Vrem să învățăm de la Tine, dragă Doamne Isuse, și să fim cei care se supun voii Tatălui. Vrem să luăm voia Tatălui ca porțiune a noastră și să nu ne împotrivim la nimic. Voia Ta să se facă în viața noastră. Fie ca voia Ta perfectă să se facă în noi. Noi nu alegem voia Ta permisivă; vrem voia Ta perfectă. Amin, Doamne, facă-s voia Ta și să vină împărăția Ta! Suntem una cu Tine pe pământ să ne rugăm pentru ca împărăția Ta să vină pe pământ și pentru ca voia Ta să se facă pe pământ, așa cum se face în ceruri! Amin, Doamne, fie ca pământul să fie pe deplin recâștigat pentru voia lui Dumnezeu, astfel încât voia lui Dumnezeu să se facă pe pământ și împărăția Sa să vină pe pământ!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Learn from Jesus to Walk according to the Father’s Nature to do the Father’s Will, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 2 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Facem voia Tatălui nostru ceresc pentru a intra în împărăția cerurilor

07/11/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Pentru ca noi să intrăm în împărăția cerurilor, nu trebuie ca doar să chemăm numele Domnului, ci și mai mult, să facem voia Tatălui ceresc, pentru că este posibil ca noi să facem lucruri în numele lui Dumnezeu făr ca să fim aprobați de El, căci noi nu facem acest lucruri în El, împreună cu El și în voia Sa perfectă. O, Doamne Isuse!

Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, trebuie să trăim în realitatea împărăției cerurilor, astfel încât, la întoarcerea Domnului, să fim răsplătiți de El cu manifestarea împărăției cerurilor. Pe măsură ce ne trăim viața creștină, trebuie să fim atenți și să facem voia Tatălui nostru ceresc. Domnul Isus a făcut voia Tatălui și El a fost limitat și restricționat nu de vreo lege sau reglementare exterioară, ci de voia Tatălui.

Când alții mergeau la un ospăț, Domnul Isus nu mergea cu ei, pentru că Tatăl voia ca El să meargă ceva mai târziu; El a mers mai târziu, dar nu în mod deschis. Altă dată, Domnul S-a dus într-un anumit loc și a ocolit pentru a trece printr-un oraș în care era o femeie samariteană care trebuia să bea apa vie.

Lucrurile pe care le-a spus Domnul și lucrările pe care le-a făcut nu erau propriile Lui lucruri și fapte, ci ceea ce El a auzit de la Tatăl și ceea ce El a văzut pe Tatăl făcând. Domnul Isus a spus că El a venit să facă voia Tatălui Său și, Tatăl a fost pe deplin satisfăcut de El. Tatăl a fost atât de satisfăcut de Domnul Isus încât de cel puțin trei ori a vorbit din ceruri despre El, aprobându-L în mod deschis.

Domnul Isus a făcut voia Tatălui până la moarte, pentru că El a luat voia Tatălui, crucea, și a murit pe cruce pentru noi. El a băut paharul mâniei lui Dumnezeu pentru ca noi să bem paharul binecuvântării Sale. El a luat paharul suferinței, acum ne împărtășim cu paharul bucuriei. El Și-a dat viața sufletească și chiar viața Sa fizică pentru noi, astfel încât să putem lua parte din viața Sa divină.

Acum o astfel de Persoană trăiește în noi. Cel care face toate lucrurile și vorbește după voia Tatălui locuiește în noi. Ce fel de viață trăiește El în noi astăzi? El trăiește în noi o viață pentru satisfacția Tatălui de a împlini voia Tatălui. Domnul Isus trăiește în noi astăzi, nu pentru a ne ajuta să facem ceea ce este corect și să respingem lucrul greșit; El trăiește în noi pentru a face voia Tatălui în noi.

Când suntem una cu Domnul, când ne exersăm duhul și suntem în Domnul, rămânând în El, facem voia Tatălui nostru ceresc, iar Tatăl este satisfăcut de noi, pentru că Cristos în noi face voia Tatălui.

Pentru a intra în împărăția cerurilor, trebuie să facem voia Tatălui nostru ceresc

Când vorbim despre voia lui Dumnezeu, mulți creștini vor să știe care este voia lui Dumnezeu pentru viața lor. Cu toate acestea, Apocalipsa 4:11 spune clar că toate lucrurile există și au fost create pentru voia lui Dumnezeu. Dumnezeu are o voie. El vrea să-și împlinească voia. Când suntem una cu Domnul pentru a face voia Tatălui nostru ceresc, vom fi satisfăcuți, pentru că voia Sa este bună și plăcută, iar când voia Sa se face, El este satisfăcut și noi suntem satisfăcuți.

Matei 7:21-23 este o porțiune din Biblie care-i neliniștește pe mulți creștini și ar trebui să-i tulbure în special pe mulți care astăzi fac mari lucrări de putere în numele lui Dumnezeu. Aici Domnul spune că nu oricine Îi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăția cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Său care este în ceruri.

Mulți creștini în ziua judecății vor spune Domnului: Doamne, oare nu în numele Tău am proorocit și în numele Tău am scos demoni și în numele Tău am făcut multe fapte de putere? Și Domnul le va spune în ziua aceea: Depărtați-vă de la Mine, că nu v-am cunoscut. Extraordinar!

Ce înseamnă acest lucru și cum are legătură cu noi? Se pare că există posibilitatea ca noi, creștinii, să facem lucrări mari pentru Dumnezeu, chiar și lucrări miraculoase, dar să nu facem voia Tatălui nostru ceresc, iar Domnul ne va respinge și ne va renega la scaunul Său de judecată. O, Doamne!

În Rom. 10:13 ni se spune că, dacă chemăm mumele Domnului, suntem mântuiți; aceasta este pentru mântuirea noastră. Când vine vorba de răsplata noastră, însă, nu este suficient doar să chemăm numele Domnului; trebuie să facem și voia Tatălui nostru ceresc. Nu oricine zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăția cerurilor în manifestarea ei; cei care Îl cheamă pe Domnul și fac voia Tatălui ceresc sunt cei care vor intra.

Intrarea în împărăția cerească în manifestarea ei necesită să facem voia Tatălui ceresc, în timp ce intrarea în împărăția lui Dumnezeu presupune să fim regenerați cu viața și natura lui Dumnezeu (Ioan 3:3, 5). Trebuie ca nu doar să fim regenerați chemându-L pe Domnul pentru a primi viața Sa și să intrăm în domeniul împărăției lui Dumnezeu, ci și mai mult, trebuie să facem voia Tatălui nostru ceresc, astfel încât să putem intra în manifestarea împărăției cerurilor (Matei 25:11; Luca 6:46; 13:25).

Voia Tatălui include și regenerarea noastră și merge și mai departe. Mulți fac multe lucruri pozitive și mărețe în numele lui Dumnezeu, iar Domnul nu spune că nu fac aceste lucrări, ci că El nu le aprobă. Mulți astăzi și de-a lungul secolelor au făcut cutare mare lucrare și chiar mari minuni în numele Domnului. Unii au scris lucrări teologice uimitoare, au rostit predici atât de puternice și au predicat evanghelia în multe locuri și multor oameni.

Dar ei au făcut aceasta în numele Domnului ci de unii singuri; nu au făcut voia Tatălui lor ceresc. S-au simțit bine, alții i-au lăudat și au fost foarte apreciați, poate chiar li s-a ridicat o statuie după moartea lor sau s-au scris cărți despre ei; dar în ochii lui Dumnezeu, ei sunt respinși. Chiar mai mult, Domnul îi va numi, lucrători ai fărădelegii.

Am putea face ceea ce considerăm ca fiind o lucrare spirituală în lucruri foarte cruciale și trebuie să fie făcută o astfel de lucrare, dar dacă noi suntem sursa, vom fi respinsi de Domnul la scaunul de judecată. Dacă noi suntem sursa lucrării și nu facem voia Tatălui nostru ceresc, Domnul nu o va aproba.

Uneori se manifestă că cineva are un mare dar de la Dumnezeu și este capabil să deschidă cuvântul lui Dumnezeu sau să predice Evanghelia cu putere; dacă p asemenea persoană nu face voia Tatălui ceresc, luându-L pe Tatăl ca sursă, nu este aprobat de Dumnezeu. De multe ori vedem astfel de oameni luându-se pe ei înșiși ca sursă și făcând propria lor lucrare și, în cele din urmă, ajung să facă o mare diviziune în Trupul lui Cristos, ținând totul sub controlul lor și stabilindu-și propria „împărăție” în împărăția lui Dumnezeu.

Ei fac încă o lucrare mare pentru Dumnezeu, dar acum sunt folosiți de dușman pentru a diviza Trupul lui Cristos. O, Doamne Isuse!

A chema pe Domnul este suficient pentru ca noi să fim mântuiți, dar pentru a intra în împărăția cerurilor, trebuie să facem și voia Tatălui ceresc (Rom. 10:13; 12:2; Mat. 12:50; Efeseni 5:17; Col. 1:9). Amin! Întrucât intrarea în împărăția cerurilor necesită împlinirea voii Tatălui ceresc, este în mod clar diferit de intrarea în împărăția lui Dumnezeu prin regenerare.

Intrarea în împărăția lui Dumnezeu se face prin nașterea din viața divină (Ioan 1:12-13; 3:5-6), iar intrarea în împărăția cerurilor se face prin trăirea prin viața divină (Mat. 7:21; 12:50). Fie ca noi să fim cei careÎl caută pe Domnul, fac voia Tatălui nostru ceresc și Îl ia pe Tatăl ca sursă în toate lucrurile, nefăcându-ne propria noastră lucrare în împărăția lui Dumnezeu. Fie ca să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să ne dăruim Lui în rugăciune,

Doamne Isuse, vrem să facem voia Tatălui nostru ceresc! Îți mulțumim că ne-ai mântuit de la pierzarea veșnică și că ne-ai regenerat cu viața Ta atunci când ne-am pocăit și am chemat numele Domnului. Aleluia, acum suntem în împărăția lui Dumnezeu, căci suntem copii ai lui Dumnezeu, născuți din Dumnezeu! Amin, Doamne, dorim nu numai să fim în împărăția lui Dumnezeu, ci și să fim răsplătiți cu o intrare în împărăția cerurilor în manifestarea ei la întoarcerea Domnului. Vrem să fim cei care trăiesc prin viața divină, depinzând mereu de Domnul, astfel încât să nu ne facem propria lucrare sau să ne spunem propriile cuvinte, ci să-L luăm pe Dumnezeu ca sursă a tuturor lucrurilor. Salvează-ne de la a face o lucrare pentru Dumnezeu în numele lui Dumnezeu, dar în afara voii Tatălui nostru ceresc. Salvează-ne de la a face lucrări mari pentru Dumnezeu, dar fără aprobarea lui Dumnezeu. Doamne, Te luăm ca sursă. Dacă nu inițiezi ceva, nici noi nu vrem să-l inițiem. Doamne, păstrează-ne un duh cu Tine. Fii sursa întregii noastre lucrări pentru Domnul! Fie ca noi să fim cei care sunt aprobați de Dumnezeu la scaunul de judecată!

Facem voia Tatălui nostru ceresc trăind prin viața divină și luându-L pe Dumnezeu ca sursă în toate lucrurile

Fie ca noi să luăm în considerare cuvântul de avertizare al Domnului din Matei 7:21-23 și să ne rugăm asupra acestor versete, astfel încât Domnul să ne umple cu o frică sfântă de Dumnezeu în lucrarea noastră pentru Domnul. Simplul fapt că putem face ceva pentru Dumnezeu, că avem capacitatea de a face o lucrare iar rezultatul este o lucrare mare pentru Dumnezeu, nu înseamnă că El o aprobă.

Există multă lucrare care trebuie făcută pentru Domnul și în viața de biserică. Este multă lucrare de făcut. Dar cine este sursa? Cine preia conducerea și o inițiază: suntem noi sau este Domnul? Acest cuvânt nu este doar pentru cei care preiau conducerea și sunt în pericol de a-L înlocui pe Domnul ca Cap și Sursă în inițierea lucrării; acesta este un cuvânt pentru noi toți, credincioșii în Cristos.

Simplul fapt că sfinții sunt de acord că ar trebui să facem cutare lucru sau cei conducători îi încurajează pe sfinți să facă o anumită lucrare nu înseamnă că facem voia Tatălui ceresc; trebuie să-L luăm mai întâi pe Tatăl ca sursă și să facem toate lucrurile prin viața divină a Tatălui nostru.

Suntem oameni cerești care nu fac lucruri doar pentru că trebuie făcute și nici nu lucrăm doar pentru Dumnezeu pentru că este nevoie ca o astfel de lucrare să fie făcută. Suntem aici nu doar pentru a ne birui temperamentul, poftele noastre, sinele și carnea noastră, și nici nu suntem aici doar pentru a fi buni și simpatici cu ceilalți.

Suntem aici pentru ca voia Tatălui să se facă. Aceasta înseamnă că trebuie să mergem pe un drum strâmt, luând voia Tatălui nostru ceresc drept cale pentru a merge. Dacă Tatăl inițiază o lucrare, noi suntem una cu El pentru a o face, dar dacă El nu o inițiază, trebuie să ne abținem de la a o face.

Trebuie să învățăm să trăim conform vieții Tatălui nostru ceresc și să facem voia Tatălui. Viața noastră creștină este a trăi din viața Tatălui în noi și a face voia Tatălui în viața noastră. Voia Tatălui este de a zidi biserica (Matei 16:18) ca Trup al lui Cristos pe Cristos ca stâncă. Trebuie să trăim în viața Tatălui nostru ceresc și prin viața Sa, iar lucrarea noastră este să zidim biserica pe Cristos ca temelie unică, stânca.

Acest lucru este dezvoltat pe deplin în Faptele Apostolilor, în Epistole și în cartea Apocalipsei. Ca fii ai Tatălui nostru ceresc, trebuie să trăim conform vieții Tatălui nostru și să zidim biserica în calitate de Trup al lui Cristos pentru ca Tatăl să aibă o expresie corporativă pe pământ.

Dacă nu facem aceasta, Domnul nu ne va pedepsi astăzi; suntem în epoca harului și, la fel cum mântuirea este prin har prin credință – și este opțională, în același fel lucrarea noastră de astăzi poate să nu fie ajustată sau dezvăluită de Domnul, dar ziua judecății o va dezvălui. Ce rușine va fi în acea zi pentru atâția lucrători creștini a căror lucrare va fi respinsă de Domnul!

În Mat. 7:22 „în ziua aceea” se referă la ziua scaunului de judecată al lui Cristos (1 Cor. 3:13; 4:5; 2 Cor. 5:10). În ziua judecății, când noi toți credincioșii în Cristos vom sta în fața scaunului de judecată al lui Cristos, mulți vor spune că au proorocit, au scos demoni și au făcut fapte mari de putere în numele Său, dar Domnul îi va respinge. El va spune: Nu te-am cunoscut niciodată (Mat. 7:23); asta nu înseamnă că El nu i-a întâlnit niciodată, ci că El nu i-a aprobat sau recunoscut niciodată.

Domnul Isus i-a mustrat pe cei care au profețit, au scos demoni și au făcut fapte de putere în numele Său, deoarece, fiind „lucrători ai fărădelegii”, au făcut aceste lucruri din ei înșiși, nu din ascultare de voia lui Dumnezeu. Același cuvânt pentru „cunosc” a fost tradus prin „recunoaștere” în Rom. 7:15, unde Pavel a spus că, ceea ce face el, el nu recunoaște. O, Doamne Isuse!

Domnul nu neagă faptul că acești lucrători au făcut multe lucrări mari în numele lui Dumnezeu; El va spune pur și simplu că ei sunt lucrători ai fărădelegii pentru că nu au făcut voia Tatălui ceresc. Ei au făcut multe lucruri în numele lui Dumnezeu și părea că Dumnezeu era cu ei, binecuvântându-le lucrarea; cu toate acestea, Domnul nu a aprobat lucrarea lor. O, Doamne. Acesta ar trebui să fie un cuvânt de avertizare pentru noi toți.

Chiar și scriind acest articol și menținând acest site web cu multă savurare din cuvânt și din slujbă, vrem să-L luăm pe Tatăl ca sursă, să trăim prin viața Tatălui și să vorbim cuvintele pe care Tatăl ni le dă să le vorbim. Nu vrem să facem lucruri doar pentru că le putem face sau suntem împovărați să le facem și nici nu vrem să inițiem vreo lucrare pur și simplu pentru că este nevoie de acea lucrare și suntem calificați să o facem.

Domnul să Se îndure de noi. Fie ca noi să fim cei care trăim prin viața divină a Tatălui și facem voia Tatălui nostru ceresc de a zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos. Fie ca tot ceea ce facem să fie în linia voii divine, pentru ca, la scaunul de judecată al Domnului, El să ne răsplătească cu intrarea în bucuria Stăpânului nostru, împărăția cerurilor.

Doamne Isuse, vrem să facem voia Tatălui nostru ceresc în viața noastră de zi cu zi și în lucrarea noastră pentru Dumnezeu. Te luăm pe Tine, Tată, ca sursă a lucrării noastre. Nu vrem să inițiem nimic; fii Tu sursa a tot ceea ce spunem și facem. O, Doamne, vrem să trăim prin viața Ta divină astăzi, ca să Te exprimăm și să zidim biserica în calitate de Trup al lui Cristos. Fie ca trăirea noastră de astăzi să fie prin viața Tatălui, după natura Tatălui și ca voia Tatălui să se facă. Păstrează-ne un duh cu Tine astăzi. Păstrează-ne în Trup, în părtășia cu Trupul lui Cristos, astfel încât să fim echilibrați, coordonați și zidiți. Amin, Doamne, nu vrem să fim lucrători ai fărădelegii, cei care facem multe lucrări în numele Tău, dar fără aprobarea Ta. Vrem să venim la Tine în toate lucrurile și să depindem de Tine în tot ceea ce facem. Fie ca toate lucrările noastre să fie făcute în conformitate cu voia Tatălui ceresc!