Experimentăm pe Cristos

Îl alegem continuu pe Cristos și tot ceea ce este El ca porțiunea noastră care super-excelează

04/05/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să-I cerem Domnului să ne dea lumina pentru a avea o schimbare completă în conceptul nostru de valori, astfel încât, zi de zi, să-L putem alege continuu pe Cristos și tot ceea ce este El ca porțiunea noastră care super-excelează, căci Îl prețuim pe Cristos mai presus de toate lucrurile, chiar mai presus de rudele noastre, membrii familiei noastre și chiar mai mult decât porția noastră de hrană!

O, Doamne Isuse, fie ca să Te vedem mai mult, pentru a putea avea o apreciere mai deplină a cine ești Tu. Descoperă-ne să-L vedem pe Domnul Isus, Cel mai minunat! Dă-ne lumina pentru a putea avea o schimbare completă în conceptul nostru de valori. O, Doamne, fie ca noi să-L alegem continuu pe Cristos astăzi și fie ca noi să alegem tot ceea ce este Cristos în cuvântul Său pentru noi ca porțiunea noastră care super-excelează! Amin, Doamne, Te iubim! Amin!

Indiferent ce se întâmplă în jurul nostru, indiferent de eșecurile noastre și chiar indiferent cât de bună a fost experiența noastră de ieri, trebuie să mergem mai departe cu Domnul și să Îl savurăm într-un mod proaspăt astăzi. Cristosul nostru este Cristosul de acum, Cristosul care este Duhul dătător de viață, care ne este sursa de viață în duhul nostru acum.

Când am crezut în Domnul Isus, când am fost descoperiți pentru a vedea prețiozitatea supremă a lui Cristos, pur și simplu am renunțat la orice altceva și L-am ales pe El. De atunci, conceptul nostru de valori se schimbă, astfel încât să putem prețui ceea ce Dumnezeu prețuiește și să ignorăm ceea ce Dumnezeu ignoră.

Suntem ca apostolul Pavel: lucrurile care înainte erau câștiguri pentru noi, acum le socotim pierdere, datorită excelenței cunoașterii lui Cristos, Domnul nostru. Cu toții putem mărturisi că, pe măsură ce venim la Domnul în cuvântul Său și pe măsură ce ne deschidem către El pe tot parcursul zilei, Domnul este din ce în ce mai prețios pentru noi. Nu numai că este disponibil, bogat și dulce, dar este și practic, viu și prețios.

Când ne întoarcem către El în toate lucrurile, când pur și simplu ne întoarcem spre interior, chemând Numele Său, El ne arată frumusețea Sa, vedem prețiozitatea Sa și Îl considerăm ca fiind Cel suprem de prețios pentru savurarea și experiența noastră. Dar când nu-L contactăm pe Domnul, când suntem atât de ocupați sau uituci încât nu ne întoarcem proaspăt către duhul nostru pentru a absorbi bogățiile Sale, Domnul ni se pare atât de distant.

Lumea de astăzi ne atrage cu multe lucruri, responsabilitățile și treburile noastre sunt atât de multe și există multe lucruri necesare de care trebuie să ne ocupăm. Însă în mijlocul tuturor acestor lucruri, noi, credincioșii în Cristos, avem o schimbare în conceptul nostru de valori. Îl prețuim pe Cristos și ceea ce este al lui Cristos ca fiind cele mai prețioase lucruri, iar orice altceva se estompează. Amin, Doamne Isuse, Te iubim!

Îl prețuim pe Cristos mai mult decât familia și rudele noastre, mai mult decât toate lucrurile și El este comoara dreptății!

În Matei 10:37-38 și Luca 18:26-30, Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi că, dacă cineva vrea să-L urmeze, trebuie să-L prețuiască mai mult decât propriile rude și membri ai familiei sale. Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să-L prețuim pe Domnul Isus mai mult decât propriile noastre rude.

Tatăl, mama, soția, soțul, copiii și rudele noastre sunt cele mai prețioase lucruri pentru un om; sunt cele mai importante lucruri din viața lui. Când acestea nu sunt comparate cu Domnul, nu este nimic greșit în a le iubi. Dar când apare o situație în care trebuie să alegem între cele două, pe care o vom alege?

Când sistemul nostru de valori este actualizat pentru a fi același cu cel al Domnului, îl vom alege pe Cristos și Îl vom prețui pe Cristos mai mult decât orice altceva (Matei 10:37-38; Luca 18:26-30; 1 Petru 1:1, 17; 2:11).

Cu toții putem mărturisi că, în calitate de credincioși în Cristos, de multe ori chiar și cei din propria noastră familie ne antipatizează sau ne disprețuiesc, căutând să ne persecute și să ne mustre din cauza credinței noastre în Cristos.

Înainte de a fi mântuiți, le plăceau de noi, dar după ce am fost mântuiți, am devenit nepopulari. O, Doamne! În loc să încercăm să fim mai „normali” și să nu-L trăim pe Cristos în preajma lor, trebuie să-L prețuim cu atât mai mult pe Cristos și să căutăm să-L trăim pe Cristos înaintea familiei noastre, chiar să le împărtășim ceva din Cristos, căci Îl prețuim pe Cristos mai presus de toate lucrurile.

Putem chiar să predicăm Evanghelia rudelor noastre nemântuite, căci vrem să mărturisim despre El ca fiind Cel mai prețios.

Pe măsură ce petrecem timp cu Domnul, aprecierea lui Cristos de către noi ca fiind comoară a dreptății va fi mai mare decât aprecierea noastră pentru orice comoară pământească (Iov 22:23-28; Matei 12:18-21; Isaia 42:1-4; 1 Petru 1:18-20). Dacă ne întoarcem la Domnul, vom fi zidiți, iar dacă ne aruncăm pepitele de aur în țărână, atunci Domnul Însuși va fi pepitele noastre de aur și argintul nostru prețios pentru noi.

Domnul este comoara noastră a dreptății. Trebuie să avem o schimbare în evaluarea lucrurilor. Pe măsură ce suntem testați într-un moment critic al vieții noastre, trebuie să-L prețuim pe Cristos mai mult decât orice comoară pământească. Când Îl alegem pe Cristos și Îl prețuim, ne vom desfăta în El, ne vom ridica fața spre Dumnezeu, ne vom ruga Lui și El ne va auzi și El ne va străluci în toate căile noastre.

Fie ca noi să-L alegem zilnic pe Domnul, petrecând timp cu El în cuvântul Său, prețuindu-L mai presus de toate lucrurile. Îl prețuim și chiar prețuim cunoașterea lui Cristos mai presus de toate lucrurile (Filipeni 3:8; 2 Petru 1:2-3, 8; 2:20; 3:18).

Nimic altceva nu se compară cu El. Apostolul Pavel a căutat să-L câștige pe Cristos și, datorită excelenței cunoașterii lui Cristos, a fost dispus să sufere pierderea tuturor lucrurilor, căci îl prețuia pe Cristos mai mult decât orice altceva. Amin!

În mod similar, așa cum ne spune Petru, nu L-am văzut pe Domnul, dar Îl iubim și, deși nu-L vedem în prezent, credem în El și ne bucurăm cu o bucurie negrăită și plină de glorie!

Când ne întoarcem către duhul nostru și-L contactăm pe Domnul, când pur și simplu chemăm numele Domnului pe tot parcursul zilei, atingem Cel mai prețios și suntem umpluți de o apreciere a valorii Sale supreme. Amin!

Avem nevoie de o viziune pentru a vedea că Noul Ierusalim este Dumnezeul Triunic, Trinitatea Divină, ca trei factori de bază formați în noi și structurați împreună cu noi, poporul Său răscumpărat, ca o structură miraculoasă a comorii care să fie concluzia întregii Biblii (Apocalipsa 21:18-21; cf. 1 Corinteni 3:12). Amin!

Atunci când privim la Noul Ierusalim, îl vedem atât pe Dumnezeu, cât și pe om zidiți împreună ca o comoară, chiar o structură a comorii. Aurul ca bază a cetății Îl simbolizează pe Dumnezeu Tatăl, perlele ca porți ale cetății Îl simbolizează pe Dumnezeu Fiul, iar zidul de iaspis al cetății Îl simbolizează pe Dumnezeu Duhul.

Astăzi suntem în proces de zidire în Dumnezeu și cu Dumnezeu, împreună cu sfinții, pentru a deveni parte a Noului Ierusalim. Aceasta este adevărata noastră comoară, chiar comoara autentică din univers! Amin!

Doamne Isuse, Te iubim! Te prețuim. Tu ești Cel mai prețios. Fie ca să vedem o viziune a cine Tu ești, ca să Te putem aprecia și mai mult. Schimbă-ne conceptul de valori, astfel încât să-L putem prețui pe Cristos mai mult decât ne prețuim chiar și propria familie și rudele noastre. Amin, Doamne, Te iubim, ne iubim membrii familiei, dar când trebuie să alegem între Tine sau ei, Te prețuim mai mult decât orice și oricine altcineva! Tu ești comoara noastră; Tu ești comoara noastră a dreptății și ne place să petrecem timp doar cu Tine. Nu prețuim lucrurile pământești, posesiunile și bogățiile; Te prețuim mai mult decât orice altceva. O, Doamne, lucrurile care erau câștiguri pentru noi, le socotim pierdere datorită excelenței cunoașterii lui Cristos Isus, Domnul nostru! Te iubim, Doamne Isuse! Tu ești Cel mai valoros și mai prețios pentru noi! Slavă Ție pentru că lucrezi în noi și pentru că Te introduci în noi pentru a ne face parte din comoara Ta, Noul Ierusalim, structura miraculoasă a comorii! Slavă Domnului!

Doamne, dă-ne lumina pentru a avea o schimbare completă a conceptului nostru de valori, astfel încât să-L alegem continuu pe Cristos și tot ceea ce este El ca porția noastră care super-excelează!

Cum Îl putem noi prețui pe Cristos mai presus de toate lucrurile? Mai ales că trăim în această lume din ce în ce mai concentrată pe lucruile materiale, chiar într-o lume care îi încurajează și îi motivează pe alții să se concentreze pe bogăție, sentimente, divertisment și alte lucruri exterioare, cum Îl putem prețui pe Cristos mai mult decât orice altceva?

Trebuie să venim la Domnul și să-I cerem să ne acorde lumina pentru a avea o schimbare completă a conceptului nostru de valoare, astfel încât să-L alegem continuu pe Cristos și tot ceea ce este El ca porția noastră care super-excelează (Marcu 9:7-8; 2 Corinteni 2:10; 4:7; 1 Petru 1:8).

Poate că nu prețuim lucrurile exterioare, dar putem prețui lucrurile spirituale, așa cum a făcut Petru pe muntele schimbării la față; el și-a dat seama că L-a văzut pe Isus vorbind cu Moise și Ilie și a sugerat să se facă trei corturi acolo, căci e bine să fii acolo. Petru este cu adevărat reprezentantul nostru, atât de autentic, atât de sincer, dar atât de rapid în reacționare și eșuare; cu toții suntem așa.

Iată-l, cu Domnul Isus, a cărui față strălucea ca soarele, iar Moise și Ilie erau acolo, conversând cu El despre moartea Sa. Extraordinar! Ei știau că va muri și aveau o oarecare părtășie cu El în legătură cu asta. Petru îi prețuia pe toți trei în mod egal, dar Tatăl se desfătează doar în Cristos, căci El este Iubitul Său, Cel în care Își găsește toată plăcerea.

Putem prețui cutare sau cutare doctrină și putem iubi cu adevărat cutare sau cutare practică creștină sau chiar cutare învățător creștin, toate acestea fiind spirituale, etice, morale și foarte pozitive. Dar trebuie să-L vedem pe Cristos, căci numai Cristos este Preaiubitul Tatălui.

Trebuie să-I cerem Domnului să ne dea lumina pentru a ne schimba conceptul de valoare, astfel încât să-L putem alege în mod continuu pe Cristos și tot ceea ce este El ca porțiunea noastră care super-excelează. Vrem să-L vedem pe Cristos. Vrem să Îl savurăm pe Cristos. Și Îi spunem Domnului să fie Cel mai prețios al nostru, chiar să ne dezvăluie pentru a vedea prețiozitatea Lui.

Numai atunci când Îl vedem, lăsăm toate celelalte lucruri, chiar renunțăm la orice altceva, pentru a ne dărui să Îl savurăm și să-L experimentăm până la cel mai înalt grad. El este porția noastră prețioasă și Îl alegem ca fiind Cel mai prețios!

În Ieremia 15:19, Domnul a spus: „Dacă vei despărți ce este de preț de ce este fără preț, vei fi ca gura Mea” (vezi și v. 16). Când Domnul este Cel mai prețios, vom căuta să despărțim ce e prețios de ce e deșart.

Există atât de multe lucruri „strălucitoare” și aparent prețioase astăzi, dar Cristos este însăși prețiozitatea; când venim la El în cuvântul Său și Îl câștigăm ca fiind Cel prețios, Îl vom alege continuu pe Cristos și tot ceea ce este El ca porția noastră prețioasă. Îl vom administra și altora, căci Îl prețuim și vrem ca și ei să câștige această comoară.

Fie ca noi să fim cei care prețuiesc cuvintele Domnului mai mult decât porția noastră de hrană, gustându-L pe Domnul în cuvântul Său ca realitatea țării bune în care curge lapte hrănitor și miere proaspătă, pe care să le împărțim poporului lui Dumnezeu pentru mântuirea lor deplină (Iov 23:12; 1 Petru 2:2-5; Psalmul 119:103; Deuteronom 8:8; Cânt. Cânt. 4:11).

El este mai prețios pentru noi decât porția noastră de hrană! Când Îl gustăm în cuvântul Său, ne dăm seama că este atât de bogat pentru noi. Savurăm bogățiile Sale. Suntem constituiți cu bogățiile Sale.

Îl alegem continuu pe Cristos și tot ceea ce este El ca porție a noastră. Când venim la Domnul în cuvântul Său, când alegem să petrecem timp cu El pentru a ne împărtăși din bogățiile Sale, Îl vom prețui mai mult decât orice altceva.

Vom prețui cuvintele Domnului mai mult decât toate bogățiile pământești, astfel încât să putem rosti oracole ale lui Dumnezeu pentru a împărți bogățiile nepătrunse ale lui Cristos ca har felurit al lui Dumnezeu (Psalmul 119:72, 9-16; Efeseni 3:8; 2 Corinteni 6:10; 1 Petru 4:10-11).

Bogățiile pământești vin și pleacă, și nu ne putem ține de ele; ele sunt aici astăzi și mâine dispar. Adevăratele bogății sunt Cristos Însuși și cuvintele Sale. Îl prețuim pe Cristos și prețuim cuvântul Său.

Bogățiile lui Cristos sunt întrupate în cuvântul Său, iar când citim cu rugăciune cuvântul Său, gustăm bogățiile Sale, Îl savurăm pe Domnul ca hrana și rezerva noastră și suntem constituiți cu El! Apoi, când îi întâlnim pe alții, rostim oracole ale lui Dumnezeu, căci împărțim ceva din bogățiile lui Cristos altora.

Fie ca noi să ne întoarcem la Domnul din nou și din nou în cuvântul Său, prin exersarea duhului nostru, ca să-L putem savura, să fim umpluți de o apreciere a cine este El și pur și simplu să ne împărtășim din bogățiile Sale. Putem chiar să-I spunem Domnului să facă acest lucru în noi, spunându-I:

Doamne Isuse, dă-ne lumina pentru a avea o schimbare completă în conceptul nostru de valori, astfel încât să-L alegem continuu pe Cristos și tot ceea ce este El ca porțiunea noastră care super-excelează! O, Doamne Isuse, Te iubim și venim la Tine în cuvântul Tău! Ne place să venim la Tine atunci când venim la cuvântul Tău, căci Tu ești atât de bogat pentru noi! Tu ești porțiunea noastră repartizată de Dumnezeu. Tu și tot ceea ce ești Tu sunt porțiunea noastră care super-excelează! Nimic nu se compară cu Tine! Tu ești Cel Prețios și orice altceva este fără valoare. Te prețuim și prețuim cuvintele Tale. Fie ca noi să prețuim cuvintele Tale mai mult decât porția noastră de hrană. Fie ca noi să-L gustăm pe Domnul în cuvintele Sale ca realitatea țării bune în care curge lapte și miere! Amin, Doamne, vrem să Te mâncăm, să Te bem și să gustăm bogățiile Tale în cuvântul Tău, ca să putem fi constituiți cu bogățiile Tale și să împărțim bogățiile Tale! O, cuvintele Tale sunt mai prețioase decât orice bogăție pământească! Te iubim și iubim cuvântul Tău! Ne place să fim umpluți de Tine și să împărțim bogățiile Tale ca har felurit al lui Dumnezeu altora!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, May we Continually Choose Christ and all that He is as our Super-Excelling Portion, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 33 cu tema: Viziunea, experimentarea, savurarea și expresia prețiozității supreme a lui Cristos pentru viața de biserică autentică (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Conceptul nostru de valori ca creștini e să-L prețuim pe Cristos, crucea și împărăția lui Dumnezeu

03/05/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să avem o schimbare în conceptul nostru de valori, care poate fi văzută în estimarea și evaluarea de către noi a lui Cristos în mântuirea Sa deplină. Acum Îl prețuim pe Cristos și Îl căutăm pe Cristos, și iubim ceea ce iubește El, prețuim ceea ce El prețuiește și dorim ceea ce El dorește.

O, Doamne, fie ca să avem o schimbare în conceptul nostru de valori. Fie ca să iubim ceea ce iubești Tu și să prețuim ceea ce prețuiești Tu. Fie ca noi să fim cei care Îl prețuiesc pe Cristos mai presus de orice! Arată-ne prețiozitatea Ta, Doamne, și adu-ne la aprecierea a ceea ce ești Tu! Amin!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, ajungem la cărțile 1 și 2 Petru și, în special, vrem să vedem: Viziunea, experimentarea, savurarea și expresia prețiozității supreme a lui Cristos pentru viața de biserică autentică.

Trebuie să mergem mai departe cu Domnul zi de zi și pur și simplu să-L savurăm ca fiind Cel mai prețios și minunat. Putem eșua, putem face greșeli, putem comite păcate și putem să-i jignim pe alții; pe măsură ce Domnul strălucește asupra noastră și ne pocăim și mărturisim, trebuie pur și simplu să mergem mai departe.

Nu ar trebui să privim înapoi și să încercăm să fim introspectivi la ceea ce s-a întâmplat, ce am făcut, cum am putea face asta etc.; mai degrabă, ar trebui pur și simplu să ne pocăim și să mergem mai departe cu Domnul.

El este Cel mai prețios. Și-a vărsat sângele prețios pentru noi. El este piatra de temelie prețioasă. Dumnezeu ne-a dat credința la fel de prețioasă. Cristos Însuși este prețiozitatea pentru credincioși.

Domnul este cu adevărat Cel mai prețios și trebuie să ne întoarcem privirea de la orice altceva către El pentru a-L savura, a fi infuzați cu El și a alerga cursa care ne este pusă în față.

Cu cât mergem mai departe cu Domnul, cu atât ne dăm seama cât de decăzuți suntem, cât de plini suntem de greșeli și păcate și cât de mult avem nevoie de Domnul în toate lucrurile.

Este ușor să ne concentrăm asupra trecutului nostru sau asupra modului în care ne tratează alții. Dar trebuie să mergem mai departe cu Domnul. Dacă suntem serioși în relația cu Domnul, ar trebui pur și simplu să mergem mai departe cu El. El ne iartă și ne curăță atunci când venim la El pentru a ne pocăi și ne infuzează cu Sine atunci când ne deschidem către El.

Fie ca noi să venim la El din nou și din nou, uitând de trecutul nostru, întingându-ne înainte pentru a-L căuta și a-L câștiga pe El, fără a acorda atenție binelui și răului.

Vrem să-L savurăm pe Cristos și să-L experimentăm! Vrem să-L câștigăm! Vrem să vedem prețiozitatea Lui supremă! Și vrem să fim infuzați cu tot ceea ce este El, astfel încât El să poată face totul în noi și pentru noi, pentru zidirea bisericii!

Trebuie să avem o schimbare a conceptului nostru de valori pentru a-L prețui pe Cristos mai presus de toate lucrurile

Conform Bibliei, atunci când o persoană crede în Domnul Isus, are o schimbare completă în conceptul său de valori; ceea ce nu-i plăcea înainte, acum îi place, și ceea ce disprețuia înainte, acum prețuiește.

Noi, cei care credem în Cristos, ar trebui să avem o schimbare în conceptul de valori (Matei 23:16-26; 1 Samuel 16:7; Luca 16:15; 9:54-56; 1 Petru 3:4; Filipeni 3:7-8). Dumnezeu prețuiește anumite lucruri, dar omul natural decăzut le disprețuiește.

În Matei 23:13-36 vedem “vai de voi” de opt ori pentru cărturari și farisei. Poate că nu le vom vorbi niciodată în acest fel altor oameni, dar așa le-a vorbit Domnul Isus, ca Împăratul-Mântuitor, acestui grup de oameni.

Trebuie să fim mântuiți de ipocrizie și trebuie să avem o schimbare în conceptul de valori pentru a-L putea prețui pe Cristos mai presus de toate lucrurile. Un ipocrit este un actor de teatru, un imitator; un ipocrit este cineva care se preface și care nu este real.

Dumnezeu prețuiește ceva; El consideră ceva ca fiind prețios, dar noi s-ar putea să nu prețuim ceea ce El prețuiește. Trebuie să venim la El în cuvântul Său pentru a vedea ce este valoros în ochii lui Dumnezeu și ce prețuiește El, astfel încât conceptul nostru de valori să se poată schimba.

Unii pot considera templul ca fiind cel mai valoros, dar alții pot considera aurul din templu, aurul cu care a fost construit templul, ca fiind cel mai valoros. În ochii lui Dumnezeu, templul este cel mai valoros, căci este locuința Lui; în ochii fariseilor, aurul de pe templu era cel mai valoros.

Dumnezeu consideră altarul ca fiind cel mai valoros, dar fariseii considerau darul de pe altar ca fiind mai valoros. Aceasta înseamnă să avem un concept de valori diferit față de cel al Domnului.

Fie ca Domnul să ne deschidă ochii și să ne mântuiască de a fi orbi; fie ca noi să vedem ce este prețios și valoros pentru Dumnezeu și fie ca noi să avem o schimbare în conceptul nostru de valori.

Domnul consideră lucrurile mai importante ale legii – dreptatea, îndurarea și credincioșia – ca fiind cele mai valoroase; fariseii, însă, ofereau o zecime din toate lucrurile, dar neglijau aceste lucruri mai prețioase.

Fariseii strecurau țânțarul, dar au înghițit cămila. Se grăbeau să folosească paharul și farfuria, apoi au curățat partea lor din afară, dar pe dinăuntru era murdărie.

Aceștia sunt numiți de Domnul nebuni, orbi și fățarnici. Dacă nu avem un concept adecvat de valori pentru a prețui ceea ce Dumnezeu prețuiește, suntem nebuni, orbi și fățarnici. O, Doamne!

Un concept potrivit de valori pentru noi, credincioșii în Cristos, poate fi văzut în aprecierea și evaluarea de către noi a lui Cristos în numeroasele Sale aspecte minunate și prețioase.

Odată ce suntem mântuiți, noi, credincioșii în Cristos, avem o schimbare în conceptul nostru de valori. Acum Îl prețuim pe Domnul și cuvântul Său, iar lucrurile din afara noastră nu mai sunt la fel de importante. Iubim ceea ce Dumnezeu iubește, prețuim ceea ce Dumnezeu prețuiește și chiar urâm ceea ce Dumnezeu urăște.

Pe măsură ce venim la Domnul în cuvântul Său, conceptul nostru de valori se schimbă, chiar se actualizează constant, astfel încât să se potrivească cu conceptul de valori pe care îl are Dumnezeu. Dumnezeu este deosebit în ceea ce iubește, prețuiește și urăște. Gândurile Sale sunt foarte diferite de ale noastre.

Dacă citim Evangheliile și vedem viața și lucrarea Domnului, vom fi surprinși să vedem ce prețuiește El și ce urăște. Trebuie să învățăm de la El. Trebuie să Îl savurăm pe Domnul în cuvântul Său. Și trebuie să-L lăsăm să ne schimbe conceptul de valori astăzi, astfel încât să putem fi prețioși pentru El, așa cum prețuim ceea ce prețuiește El și urâm ceea ce urăște El.

Doamne Isuse, îți mulțumim că ne-ai mântuit și ne-ai regenerat cu viața Ta. Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, suntem copii ai lui Dumnezeu și acum iubim ceea ce Dumnezeu iubește și urâm ceea ce Dumnezeu urăște! Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău pentru a Te cunoaște, a Te savura și a învăța ceea ce Tu prețuiești și ceea ce Tu urăști. Infuzează-ne cu conceptul Tău de valori. Fie ca noi să fim cei care iubesc ceea ce Tu iubești și prețuiesc ceea ce Tu prețuiești. Mântuiește-ne de a iubi ceea ce Tu urăști și de a urâ ceea ce Tu iubești. Ne deschidem Ție, Doamne, și Îți permitem să strălucești asupra noastră prin cuvântul Tău. Fie ca noi să avem o schimbare completă în conceptul nostru de valori. Fie ca noi să vedem prețiozitatea Ta și să Te prețuim mai presus de toate lucrurile. Fie ca noi să Te apreciem ca fiind Cel mai prețios și fie ca noi să-Ți permitem să faci totul în noi în mântuirea Ta completă! Amin, Doamne, ne dăm Ție astăzi. Considerăm toate celelalte lucruri o pierdere datorită cunoașterii lui Cristos, savurării lui Cristos și experimentării lui Cristos! Mântuiește-ne de a fi fățarnici sau orbi, neavând același concept de valori ca Tine!

Să avem un concept corect de valori pentru a-L prețui pe Cristos ca piatră de temelie, a prețui crucea și a căuta mai întâi împărăția și dreptatea Sa

Odată ce credem în Domnul Isus, conceptul nostru de valori se schimbă; nu mai prețuim ceea ce am prețuit odinioară. În Psalmul 118:22 vedem o schimbare în evaluare; în ochii zidarilor, aceștia Îl resping și Îl consideră pe Cristos ca fiind o piatră nefolositoare, dar în ochii lui Dumnezeu, aceasta este o piatră aleasă și prețioasă, chiar piatra din capul unghiului (1 Petru 2:7).

În ochii zidarilor evrei, Cristos era ceva redundant și voiau să scape de El. În ochii lui Dumnezeu, însă, această piatră respinsă a fost aleasă să fie piatra de temelie a mântuirii nou înființate.

Trebuie să avem o schimbare în conceptul nostru de valori. Trebuie să avem o evaluare corectă a lui Cristos ca fiind Cel suprem de prețios. Ceea ce credeam înainte a fi lipsit de valori, în special în ceea ce privește Cristos și economia lui Dumnezeu, este acum prețios, căci Cristos în noi este Cel mai prețios!

Asemenea lui Pavel în Filipeni 3:7-8, vrem să vedem prețiozitatea supremă a lui Cristos și să considerăm toate lucrurile ca fiind gunoi datorită excelenței cunoașterii lui Cristos.

Trebuie să vedem o revelație a supraeminenței lui Cristos, a prețiozității supreme a lui Cristos; apoi, Îl vom cunoaște subiectiv și personal și Îl vom câștiga și prețui.

Vrem să câștigăm mai mult din Cristos și ne îndreptăm spre El pentru a-L savura, a ne împărtăși din bogățiile Sale și a fi socotiți vrednici să câștigăm premiul, cea mai deplină și supremă savurare și experimentare a lui Cristos.

Chiar dacă alții Îl pot disprețui pe Cristos, pentru noi, El este prețiozitatea; El este prețiozitatea pentru noi.

Mai mult, 1 Corinteni ne spune că cuvântul crucii este nebunie pentru cei care pier, dar pentru noi, cei care suntem mântuiți, este puterea lui Dumnezeu. Înainte de a fi mântuiți, uram crucea, căci nu avea sens să-L crucificăm sau să terminăm pe Cristos sau pe oricine altcineva; dar după ce suntem mântuiți, vedem că crucea este puterea lui Dumnezeu.

Prin regenerare primim o altă viață, viața divină, care are un concept diferit de valori; când ne întoarcem la Domnul, conceptul nostru de valori se schimbă și devine același cu cel al lui Dumnezeu.

Dumnezeu prețuiește crucea. Crucea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea tuturor celor care cred. Așadar, prețuim crucea. Căutăm chiar să-L cunoaștem pe Cristos și să-L experimentăm pe Cristosul crucificat în viața noastră de zi cu zi.

Un alt exemplu de schimbare a conceptului nostru despre valoare este văzut în Matei 6:32-33. Mulți oameni astăzi caută să aibă grijă de necesitățile lor și sunt atenți să se asigure că au hrană, îmbrăcăminte, adăpost și alte lucruri de acest gen.

Dar noi, ca credincioși în Cristos, trebuie să știm că Tatăl nostru ceresc are grijă de noi, El știe că avem nevoie de toate aceste lucruri și ar trebui pur și simplu să căutăm mai întâi Împărăția Lui și dreptatea Lui, și toate aceste lucruri ni se vor adăuga pe deasupra.

Toate lucrurile de care avem nevoie ni se vor adăuga pe deasupra atunci când vom căuta mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui. Necredincioșii nu pot înțelege acest lucru. Ei prețuiesc bunurile materiale și necesitățile zilnice, dar noi Îl prețuim pe Cristos, împărăția Lui și dreptatea Lui.

Cristos a venit ca Dumnezeu încarnat ca om și El a făcut totul pentru împărăția lui Dumnezeu. El a căutat mai întâi împărăția lui Dumnezeu și a căutat dreptatea lui Dumnezeu mai presus de toate lucrurile.

Nimic în această viață nu este mai prețios decât împărăția lui Dumnezeu. Putem vedea acest lucru doar atunci când ne întoarcem către duhul nostru, Îl contactăm din nou pe Domnul și rămânem în cuvântul Său, pentru ca El să strălucească asupra noastră și să ne facă să avem o schimbare în conceptul nostru de valori.

Împărăția cerurilor este ca o comoară ascunsă într-un ogor; când un om o găsește, o ascunde și, în bucuria lui, se duce și vinde tot ce are ca să cumpere ogorul acela, căci comoara este de o mare preț.

Domnul Isus a descoperit comoara împărăției cerurilor și S-a jertfit pe Sine însuși cu tot ce avea pentru a cumpăra comoara. El a prețuit biserica, Trupul Său, mireasa Sa și împărăția Sa, în măsura în care S-a jertfit pe Sine însuși pentru biserică.

Când Îl vedem pe Cristos, Îl savurăm pe Cristos și petrecem timp cu Cristos în viața noastră de zi cu zi, vom prețui și noi ceea ce El prețuiește și vom avea o schimbare în conceptul nostru de valori.

Omul nu prețuiește împărăția lui Dumnezeu, dar Dumnezeu o prețuiește; de asemenea, un credincios cu viziunea Domnului cunoaște valoarea împărăției cerurilor. Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi, cei care au un concept corect al valorii, chiar un concept al valorii care să se potrivească cu cel al lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, dă-ne o schimbare în conceptul nostru de valori, astfel încât să putem iubi ceea ce iubești Tu și să prețuim ceea ce prețuiești Tu! Amin, Doamne, Te prețuim. Tu ești piatra prețioasă. Deși alții Te-au respins și chiar Te-au omorât, Tu ești ales și prețios cu Dumnezeu. Aleluia, piatra pe care au respins-o zidarii a devenit capul unghiului, iar pentru noi El este valoarea prețioasă! Te prețuim și Te iubim, dragă Doamne Isuse! Vrem să Te căutăm, să Te urmărim și să Te câștigăm. Toate celelalte lucruri sunt gunoi în comparație cu Tine. O, Doamne, fie ca noi să vedem valoarea cuvântului crucii și fie ca noi să prețuim crucea așa cum o face Dumnezeu. Fie ca noi să realizăm că crucea este puterea lui Dumnezeu pentru noi, cei care suntem mântuiți! Amin, Doamne, Te căutăm mai întâi pe Tine, căci vedem împărăția Ta și dreptatea Ta, încrezându-ne pe deplin în Tine că vei avea grijă de toate nevoile noastre! Slavă Domnului, Tatăl nostru ceresc știe de ce avem nevoie și ne dă toate lucrurile atunci când căutăm mai întâi împărăția Sa și dreptatea Sa!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Our Concept of Value as Christians is to Value Christ, the Cross & the Kingdom of God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 33 cu tema: Viziunea, experimentarea, savurarea și expresia prețiozității supreme a lui Cristos pentru viața de biserică autentică (ziua 1), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Isus este Desăvârșitorul credinței noastre: privim țintă la El și trăim prin credință în încercări

01/05/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Isus este Desăvârșitorul credinței noastre; El nu este doar Autorul, ci și Desăvârșitorul, Perfectatorul credinței noastre și trebuie să cooperăm zilnic cu El pentru a-L contacta pe Dumnezeul viu, astfel încât El să poată crește în noi, căci calea de a primi credința este să contactăm sursa ei, Cristos Însuși, chemându-L, rugându-ne Lui și citind cu rugăciune cuvântul Lui.

O, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai inițiat credința, ne infuzezi cu credință, ne faci să creștem în credință, ne perfecționezi credința și chiar ne completezi credința! Vrem să venim la Tine în toate lucrurile! Vrem să chemăm Numele Tău! Fie ca noi să fim infuzați cu Tine ca credință a noastră, astfel încât să putem fi motivați să trăim viața creștină și să-L slujim pe Domnul cu credință! Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, suntem cei care privim țintă la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre. Privim țintă la Isus cu atenție neîmpărțită, întorcându-ne de la orice alt obiect, pentru a putea fi infuzați cu El și a alerga în cursa cerească.

Isus cel minunat este întronat în cer și este, de asemenea, în duhul nostru; El este cea mai mare atracție din univers și putem privi spre El! Amin! Viața noastră creștină este o cursă, iar noi, creștinii, trebuie să alergăm cursa cu stăruință pentru a putea câștiga premiul.

Trebuie să dăm la o parte orice greutate împovărătoare și orice păcat care ne încurcă și pur și simplu să privim spre Isus pentru a fi infuzați cu El și a alerga cursa. Alergăm cu stăruință, fiind conduși în stăruința lui Cristos.

Domnul Isus este Autorul credinței; El este Originatorul și Inauguratorul credinței și El este sursa și cauza credinței noastre. Credința noastră nu este de fapt a noastră; este Cristos care vine în noi ca să creadă în noi și pentru noi.

În noi înșine, în omul nostru natural, nu avem capacitatea de a crede, dar când ne îndreptăm privirea spre Isus, El ne transfuzează cu Sine Însuși și El devine capacitatea noastră de a crede.

Cristos infuzat în noi devine credința noastră. Credința este o capacitate de substanțiere care face ca lucrurile lui Dumnezeu și economia Lui să fie reale pentru noi. Dar când ne întoarcem de la lucrurile nevăzute la lucrurile care sunt văzute, intrăm în degradare.

Credința înseamnă a crede că Dumnezeu există; fără credință este imposibil să-I fim plăcuți lui Dumnezeu și să-L facem fericit. Dar când credem că Dumnezeu există și noi nu suntem, când ne renegăm pe noi înșine și-L lăsăm pe Cristos să trăiască în noi, trăim prin credință.

Slavă Domnului că El este marele EU SUNT și credem că El există și noi nu suntem. În întregul univers, Cristos există. Noi nu suntem, dar El există. El este totul și noi nu suntem nimic. Slavă Domnului!

Să privim țintă la Isus încontinuu pentru ca El să ne desăvârșească credința: Isus este Desăvârșitorul credinței noastre

Pe de o parte, Isus este Autorul credinței noastre; pe de altă parte, Isus este și Desăvârșitorul credinței noastre (Evrei 12:2). El este Autorul și Originatorul și, de asemenea, Cel care completează. El termină ceea ce începe. El a inițiat credința în noi, El desăvârșește această credință în noi și ne conduce la maturitate până când devenim utili în mâinile Sale.

Din partea noastră, ca cei care am primit îndurarea Domnului pentru a-L avea infuzat în noi ca credință a noastră, trebuie pur și simplu să privim țintă la Isus. Pe măsură ce privim țintă la Isus, El va desăvârși și va completa credința de care avem nevoie pentru a alerga în cursa cerească (Evrei 12:1-2).

Dacă pur și simplu ne uităm de la orice altceva la Isus, El va desăvârși și va completa credința în noi. Nu este vorba de străduința și lupta noastră. Nu este vorba de a face tot posibilul să-I fim plăcuți lui Dumnezeu. Trebuie pur și simplu să venim la Domnul în rugăciune și în Cuvânt pentru a-L savura.

Pe măsură ce ne deschidem către Domnul și Îl savurăm, El ne insuflă credința de care avem nevoie pentru a alerga cursa. Din partea noastră, trebuie să ne exersăm duhul în timp ce ne rugăm Domnului, avem părtășie cu El, ne rugăm asupra Bibliei, participăm la întălnirile bisericii, ascultăm mesaje spirituale și citim cărți spirituale.

Credința noastră vine de la El; trebuie să fim în mod activ sub ascultarea credinței, exersându-ne să-L contactăm pe Domnul chemând Numele Lui și citind cu rugăciune cuvântul Lui.

Când ne îndreptăm privirea spre El, Cristos ne dă cerul, viața și puterea de care avem nevoie. El ne transfuzează și ne infuzează cu tot ceea ce este El, astfel încât să putem alerga cursa cerească și să trăim viața cerească pe pământ (2 Corinteni 3:18).

Cu cât ne îndreptăm mai mult privirea spre Isus și privim țintă fața Sa, cu atât Îl reflectăm mai mult. Pe măsură ce ne îndreptăm privirea spre El, El ne infuzează cu ceea ce este El pentru ca noi să creștem în viață, să fim aduși la maturitate și să fim desăvârșiți în credința noastră.

Fie ca noi să venim la Domnul din nou și din nou pe parcursul zilei. Fie ca noi să ne deschidem către El pentru a-L avea infuzat în noi și să-L lăsăm să crească în noi. Pe măsură ce El crește în noi, El ne desăvârșește credința; Isus este Desăvârșitorul credinței noastre.

Zi de zi, noi, credincioșii în Cristos, suntem sub perfecționarea Domnului până când Îl vom întâlni în ziua răpirii noastre sau până când vom muri. Isus este Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre și cooperăm cu El contactându-L continuu și privind spre El.

Cu toții am primit aceeași credință în calitate; totuși, cantitatea credinței pe care o avem depinde de cât de mult Îl contactăm pe Dumnezeul viu, astfel încât El să poată crește în noi (Romani 12:3). Trebuie să-L contactăm pe Dumnezeul viu chemând Numele Lui, citind Biblia cu exersarea duhului nostru, întâlnindu-ne cu sfinții și citind Cuvântul lui Dumnezeu cu multă rugăciune.

Credința în stadiul progresant vine prin contactarea Dumnezeului Triunic de către noi, căci El este credință în noi (1 Tesaloniceni 5:17). Cum putem primi credința? Cum putem crește în credință? Cum putem fi desăvârșiți în credință? Calea de a primi credința este să contactăm sursa ei, care este Domnul Însuși!

Cristos, ca Dumnezeu procesat și finalizat, este sursa credinței noastre, iar atunci când chemăm Numele Lui, ne rugăm Lui și citim Cuvântul cu rugăciune, credința noastră crește (Evrei 4:2, 16; Romani 10:12; 2 Timotei 2:22; Efeseni 6:17-18).

Fie ca noi să continuăm să-L contactăm pe Domnul pe tot parcursul zilei. Fie ca noi să ne exersăm duhul de credință pentru a citi cu rugăciune cuvântul Lui, să chemăm Numele Lui și să-L lăsăm să crească în noi, pentru ca credința să crească în noi.

Când Îl contactăm pe Domnul, El va se revarsă în noi și va exista o credință reciprocă între noi (Romani 1:12; Filipeni 6). Apoi, când ne adunăm și ne exersăm cu toții duhul de credință pentru a mărturisi despre ceea ce am savurat și am experimentat cu Cristos în duh, suntem încurajați de credința care este unii în alții.

Pe măsură ce Îl contactăm zilnic pe Domnul, primim credință, creștem în credință și credința se revarsă în noi. Și când ne adunăm împreună, suntem încurajați de credința care este unii în alții!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai inițiat credința în noi și Te lăudăm că Tu ne și desăvârșești credința! Aleluia, Isus este Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre! Amin, Doamne, ne îndreptăm privirea către Tine continuu, ca să putem fi infuzați cu credință, să creștem în credință și ca credința noastră să crească! Slavă Domnului, când ne îndreptăm privirea către Isus, El ne dă cerul, viața și puterea! O, Doamne, transfuzează-ne și infuzează-ne cu tot ceea ce ești Tu, ca să putem alerga în cursa cerească și să trăim viața cerească pe pământ! Amin, Doamne, vrem ca credința să crească în noi! Fie ca cantitatea credinței să crească în noi prin contactul nostru cu Dumnezeul cel Viu! O, Doamne, venim la Tine pentru a Te contacta ca sursa credinței noastre. Îți chemăm Numele. Ne rugăm să Te savurăm. Citim cu rugăciune cuvântul Tău. Curgi în noi! Curgi din noi! Fie ca credința să crească în noi! Amin, Doamne, fie ca Tu să ai o cale să Te reverși din noi, ca să existe o reciprocitate a credinței printre noi! Slavă Domnului, când ne adunăm, suntem încurajați de credința care este unii în alții!

Trăim prin credință în timpul încercărilor și suntem motivați de credință să ne dăm totul pentru Domnul

Noi, credincioșii în Cristos, suntem un popor al credinței; trăim o viață prin credință, căci zilnic Îl contactăm pe Domnul pentru a fi infuzați cu El ca credință a noastră și trăim în unirea organică cu Domnul.

Prin urmare, credința este totul pentru noi în viața noastră creștină. Avem părtășie în credință. Ne exersăm duhul de credință. Și, în special, trăim prin credință în încercări. Învățăm să trăim prin credință chiar și atunci când suntem în încercări.

Calea noastră, pe de o parte, este calea credinței. Pe de altă parte, motivația pentru care mergem pe această cale depinde de cunoașterea și revelația noastră despre Fiul lui Dumnezeu. Când privim țintă la Isus, fixându-ne ochii asupra Sa, suntem umpluți de apreciere pentru El și avem o bogată cunoaștere și savurare a Sa.

Fiul lui Dumnezeu ar trebui să fie întotdeauna înaintea noastră; mintea și emoțiile noastre ar trebui să fie ocupate cu El, iar ceea ce privim și observăm ar trebui să fie Însuși Domnul. El este atracția și motivația noastră. Domnul Isus ne atrage să umblăm pe calea care ne este pusă înainte.

Domnul Isus ne dă motivația de care avem nevoie pentru a umbla pe această cale a credinței, pur și simplu prin faptul că ne îndreptăm privirea spre Isus (Evrei 12:2).

Pe de-o parte, El ne motivează infuzându-ne cu Sine Însuși pentru ca noi să alergăm în cursă și să-L slujim pe Domnul cu credință. Pe de altă parte, Domnul testează credința celor care Îi slujesc. El ne duce prin diverse încercări și suferințe.

El ne poate chiar plasa în perioade de încercări mai lungi și mai dificile. Unele dintre încercări ne vor afecta sentimentele și ne vor face să ne pierdem interesul de a-I sluji Domnului, chiar să ne pierdem simțul dulce de a merge pe această cale.

Putem chiar să pierdem simțul încurajării din partea Domnului. Putem trece prin încercări în problemele din familia noastră sau probleme legate de sănătatea noastră.

Unele încercări pot fi legate de lucruri materiale și chestiuni financiare. Domnul este credincios în a ne încerca credința, astfel încât să învățăm să trăim prin credință în timpul încercărilor. Putem trece prin sărăcie și greutăți.

Unele încercări pot fi legate de lucrarea noastră pentru Domnul; este posibil să ne lipsească puterea și lumina și este posibil să ne fie neclară călăuzirea Domnului.

Situația noastră actuală se va schimba și nu vom putea atinge ceea ce este inima Domnului și nici nu vom ști ce să facem. Este posibil să trecem prin încercări legate de rezultatul slujirii noastre; este posibil să trudim și să lucrăm fără să vedem prea multe rezultate.

Este posibil să trecem prin încercări la locul de muncă, cu colegii noștri; este posibil ca aceștia să nu ne înțeleagă, să nu simpatizeze cu noi sau să ni se deschidă. Toate acestea sunt încercări.

Prin toate aceste încercări, dorința inimii Domnului este să ne maturizeze, să facem lucrarea Lui și să dobândim greutate spirituală. El este hotărât să ne aducă în încercări. Ne aduce într-o situație în care nu ne putem urma sentimentele.

Fie ca noi să privim țintă la Isus în toate aceste lucruri. Pe măsură ce trecem prin tot felul de experiențe și dificultăți omenești, pe măsură ce trecem prin încercări și testări, fie ca noi să ne dăm seama că este timpul să ne uităm pur și simplu la Isus!

El este Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre. El ne infuzează credința de care avem nevoie în acel moment. S-ar putea să avem dificultăți pe care credem că nu le putem suporta; fie ca noi să ne uităm doar la Isus!

El nu se așteaptă să ne străduim mai mult, să facem mai bine sau să ieșim din probleme și să le biruim; El vrea pur și simplu să privim țintă la Isus! Fie ca noi să ne deschidem către El! Fie ca noi să-I chemăm numele!

Fie ca noi să realizăm că duhul nostru regenerat – duhul nostru de credință – este victoria care învinge lumea organizată și uzurpată de Satan (1 Ioan 5:4). Fie ca noi să-L atingem pe Domnul într-un mod mai profund. Fie ca noi să ne exersăm duhul de credință pentru a ne întoarce către El și a-L savura!

Această putere mare, irepresibilă și nelimitată a credinței ne va motiva să suferim pentru Domnul, să îndurăm încercările și chiar să ne riscăm viața pentru El!

Odată ce Îl atingem pe Domnul și suntem infuzați cu El ca și credință, avem puterea de a birui și de a fi trimișii Lui, chiar martirii Săi pentru îndeplinirea economiei eterne a lui Dumnezeu, care este în credință (Luca 18:8; Filipeni 2:30; Romani 16:3-4; Fapte 20:24; 1 Timotei 1:4).

Mii de oameni de-a lungul epocilor L-au atins pe Domnul într-un mod autentic prin credință, au fost infuzați cu Dumnezeu ca credință și au fost motivați să trăiască pentru Domnul, să biruiască pentru El și chiar să sufere pentru Domnul.

Ei erau în pericol, erau persecutați și chiar martirizați; capacitatea de a îndura în toate aceste lucruri vine din credință, iar credința vine din atingerea lui Cristos de către noi, căci în această atingere suntem infuzați cu ceea ce este El pentru a-Și împlini scopul.

După cum vedem în Marcu 6, suntem ca ucenicii Domnului pe corabie în mijlocul unei mări furtunoase, chiar și în ultima parte a călătoriei. Domnul ne așteaptă pe partea cealaltă.

Poate ne este frică din cauza furtunii și poate ne temem din cauza valurilor, dar trebuie pur și simplu să privim țintă la Isus și să-L lăsăm să vină în barca noastră, iar când El vine, furtuna se calmează.

Fie ca să-L luăm în barca noastră prin credință și fie ca El să ne conducă pe cealaltă parte, până la sfârșit, prin toate furtunile.

Doamne Isuse, vrem să trăim o viață prin credință în Tine. Dă-ne experiențele de care avem nevoie pentru a trăi nu în și pentru noi înșine, ci prin credința în Cristos. Te iubim, Doamne, și ne dăm Ție astăzi. Ne exersăm duhul, duhul nostru regenerat, pentru a putea birui în toate situațiile. O, Doamne, depindem de Tine în toate lucrurile. Nu privim țintă la încercări și furtuni. Privim țintă la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre! Amin, Doamne, privim țintă la Tine de la orice altceva, căci numai Tu ești Autorul credinței noastre și numai Tu poți desăvârși credința noastră! Aleluia, marea, irepresibila și nelimitata putere a credinței ne motivează să suferim pentru Domnul și să îndurăm orice încercare! Slavă Domnului, când Îl atingem pe Cristos, tot ce El are este transmis în noi și avem puterea de a îndura încercările și de a trăi o viață prin credință, chiar și în mijlocul furtunii! O, Doamne, ne întoarcem către Tine! Te invităm în barca noastră. Îți acordăm primul loc. Ne îndreptăm privirea către Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Jesus is the Perfecter of our Faith: Look away unto Him and Live by Faith in Trials, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 32 cu tema: Să privim țintă la Isus, Autorul și Perfectatorul credinței noastre (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Credința înseamnă să credem că Dumnezeu este; ne renegăm sinele: nu mai sunt eu, ci Cristos care trăiește

30/04/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Credința înseamnă să credem că Dumnezeu este și noi nu suntem, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este; fără credință este imposibil să-I fim plăcuți lui Dumnezeu, căci dacă totuși suntem, atunci Dumnezeu nu poate fi totul pentru noi.

O, Doamne, Te iubim! Tu ești totul pentru noi. Ne dăm Ție. Te luăm ca viață a noastră. Trăiește în noi. Nu vrem să trăim în și prin noi înșine. Vrem doar să-L trăim pe Cristos. Fie ca Tu să fii totul pentru noi în viața noastră de zi cu zi astăzi! Amin!

Noi, cei care credem în Cristos, avem acest al șaselea simț, pe lângă cele cinci simțuri ale trupului nostru; acesta este simțul credinței, care este duhul nostru de credință. Dacă vrei să mănânci ceva, trebuie să-ți folosești gura. Dacă vrei să asculți ce spun alții, trebuie să-ți folosești urechile cu funcția de a auzi. Dacă vrei să vezi ce se întâmplă în jurul tău, trebuie să-ți folosești ochii, căci numai ochii pot vedea.

Cele cinci simțuri ale noastre substanțiază ceea ce este din lumea exterioară și fac ca aceasta să fie reală pentru noi, devenind subiective pentru noi. Dacă dormim, de exemplu, simțurile noastre nu funcționează și nu ne dăm seama ce se întâmplă în jurul nostru și nici nu ne putem bucura sau lua parte la ceea ce este în jurul nostru.

Dar când simțurile noastre sunt exersate, când suntem alerți și treji, putem substanția ceea ce se întâmplă în jurul nostru, ceea ce fac alții, ceea ce ne spun alții etc. În mod similar, în domeniul spiritual, există un organ particular prin intermediul căruia putem substanția ceea ce este de la Dumnezeu.

Nu este mintea noastră; mintea noastră poate doar să știe, dar nu poate gusta ceea ce este de la Dumnezeu. Nu sunt sentimentele noastre; sentimentele noastre pot simți anumite emoții, dar nu-L pot înțelege sau atinge pe Dumnezeu. Nu sunt ochii noștri și nici atingerea sau gustul nostru; Dumnezeu este într-un domeniu diferit. Dumnezeu este Duh, iar cei care I Se închină trebuie să se închine în duh și adevăr.

Dacă vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să-L atingem pe Dumnezeu, să Îl savurăm pe Dumnezeu și să-L contactăm pe Dumnezeu, trebuie să exersăm organul potrivit; acesta este duhul nostru și, în special, este duhul nostru de credință.

Când am crezut în Domnul Isus ca urmare a auzirii Evangheliei, am atins ceva din Dumnezeu, iar Cristos ne-a infuzat cu credință. El a venit în noi pentru a fi capacitatea noastră de a crede. Acum El este în noi ca fiind Cel care crede și suntem una cu El în duh.

Putem crede pur și simplu pentru că El este în noi și El este credința noastră. Trebuie să ne exersăm duhul de credință pentru a substanția ceea ce este de la Dumnezeu și, de asemenea, să vorbim despre ceea ce savurăm și experimentăm din El! Amin!

Credința înseamnă să credem că Dumnezeu este: El este totul pentru noi și noi suntem nimic!

Evrei 11:6 ne spune că fără credință este imposibil să fii plăcut lui Dumnezeu, căci cine vine la Dumnezeu trebuie să creadă că Dumnezeu este și că El îi răsplătește pe cei ce-L caută cu sârguință.

Dumnezeu ne cere doar să credem; El vrea să credem că El este. Dumnezeu pur și simplu este; credința înseamnă să credem că Dumnezeu este. În Exod 3:13-14, Iehova i-a spus lui Moise că ar trebui să le spună poporului Israel că El este, Eu sunt Cel ce sunt. Ce minunat!

Numele Dumnezeului nostru este verbul a fi; El pur și simplu este, iar El este, Eu sunt Cel ce sunt. Numai El este, El este Singurul, iar noi nu suntem nimic! În Ioan 3:15-16 și 36 ni se spune că, dacă nu credem în Cristos, nu avem viață.

Viața adevărată, viața divină, viața eternă, poate fi a noastră doar atunci când credem în Cristos, adică atunci când credem că Dumnezeu este. În întregul univers, Dumnezeu este, iar noi nu suntem.

El este totul și El este în toate, iar noi nu suntem nimic. De fapt, toate aceste lucruri pe care le vedem în exterior nu sunt reale; sunt aici astăzi și mâine nu mai sunt. Gândește-te la lucrurile pe care le aveai când erai copil; acele lucruri nu mai există. Gândește-te chiar și la oamenii pe care i-ai cunoscut când erai mai tânăr; mulți dintre ei pur și simplu nu mai sunt.

Citim istoria și ajungem să aflăm atât de multe lucruri despre strămoșii noștri; aceștia au trăit înaintea noastră, unii au făcut lucruri mărețe și au deținut multe lucruri, dar acum nu mai sunt. Chiar și orașul în care ne aflăm, orașul în care creștem sau în care ne mutăm, nu este real; în câțiva ani va fi altceva sau poate fi complet distrus.

În întregul univers nimic nu este real în afară de Dumnezeu. Noi nu suntem nimic. Ceea ce avem este nimic. Ceea ce putem face este nimic. Orașul nostru este nimic. Toate celelalte lucruri sunt nimic – doar Dumnezeu este! Trebuie să vedem și să credem că Dumnezeu este: El este totul pentru noi și noi suntem nimic!

Fără credință este imposibil să-I fim plăcuți lui Dumnezeu; fără să credem că Dumnezeu este, nu-L putem face fericit. Când auzim Evanghelia, ne dăm seama că tot ce știam și la ce ne gândeam anterior este deșertăciune, doar Dumnezeu este.

Zi de zi, pe măsură ce venim la cuvântul Domnului și Îl savurăm, credem că Dumnezeu este: El este realitatea a tot ceea ce avem nevoie, El este realitatea tuturor lucrurilor pozitive și El este totul pentru noi.

Pe de altă parte, însă, ne dăm seama că noi nu suntem; ceea ce gândim astăzi este nimic, ceea ce simțim astăzi este nimic și chiar și suferințele prin care trecem acum sunt doar de moment – doar Dumnezeu este! Credința este esențială pentru noi în viața noastră creștină.

Fără credință, nu-L putem face fericit pe Dumnezeu. Fără credință, suntem lipsiți de sens, existența noastră este lipsită de sens și tot ceea ce suntem și facem este în zadar.

Când Domnul Isus a fost pe pământ, El a spus iar și iar că El este (Ioan 8:58). Evreii voiau să-L omoare, căci spunând aceasta, Domnul a sugerat că El este una cu Iehova Dumnezeu, Cel care este marele Eu sunt. A crede că Dumnezeu este înseamnă a crede că El este totul și că noi nu suntem nimic (Eclesiastul 1:2).

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne expună pentru a vedea cât de mult credem încă că suntem, că putem face ceva și că putem fi ceva. O, Doamne! Trebuie să ne exersăm duhul de credință pentru a crede că Dumnezeu este totul și că noi nu suntem nimic.

A crede că Dumnezeu este implică faptul că noi nu suntem; El trebuie să fie Singurul, Unicul, în toate lucrurile; noi, însă, nu suntem nimic în toate (Evrei 11:5).

Aceasta a fost experiența lui Enoh în Vechiul Testament; el a umblat cu Dumnezeu atât de mult încât a fost răpit, adică a crezut că Dumnezeu este și el nu este în până la punctul în care Dumnezeu l-a luat. El a obținut mărturia că era plăcut lui Dumnezeu, căci a umblat cu Dumnezeu prin credință.

Doamne Isuse, credem că Dumnezeu este și noi nu suntem. Venim la Tine prin credință pentru a Te contacta și a Te savura ca fiind totul pentru noi. Amin, Doamne, Tu ești Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce sunt. Tu pur și simplu ești, iar noi nu suntem. Ne exersăm duhul de credință astăzi pentru a veni înaintea lui Dumnezeu, crezând că Dumnezeu este și că noi nu suntem. Aleluia, Dumnezeu este și El este răsplătitorul celor care Îl caută cu sârguință! Amin, Doamne, descoperă-ne ca să vedem în experiența noastră zilnică că Dumnezeu este și că noi nu suntem! Venim la Tine. Ne exersăm duhul pentru a veni înaintea lui Dumnezeu, crezând cu tărie că Dumnezeu este și că noi nu suntem! Aleluia, Dumnezeu este Singurul, Unicul în toate, iar noi nu suntem nimic în toate! Amin, Doamne, declarăm întregului univers că astăzi doar Dumnezeu este și noi nu suntem! Ceea ce putem face este nimic, ceea ce suntem este nimic și tot ce ne privește este nimic – doar Dumnezeu este și credem că El este totul pentru noi!

A crede că Dumnezeu este înseamnă a ne renega pe noi înșine: nu mai sunt eu, ci Cristos trăiește în mine!

Când auzim că Dumnezeu este și noi nu suntem, putem fi de acord cu acest lucru, dar poate exista o mică neliniște în noi, pentru că ne putem întreba ce înseamnă asta pentru noi și cum de nu suntem. Putem fi destul de vii, activi și prezenți, iar Dumnezeu poate fi destul de absent și abstract în atâtea lucruri din viața noastră de zi cu zi.

A spune că Dumnezeu este și noi nu suntem poate fi puțin drastic; ce înseamnă că Dumnezeu este și noi nu suntem: înseamnă că pur și simplu nu existăm și El este totul?

Dacă ne rugăm asupra acestui lucru și cugetăm cu rugăciune la aceasta înaintea Domnului, ne dăm seama că, așa cum a mărturisit Pavel în Galateni 2:20, suntem crucificați împreună cu Cristos și nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi.

Trăim, este adevărat; dar viața pe care o trăim acum în carne este în credința lui Isus Cristos, care ne-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru noi. Cine trăiește? Nu mai sunt eu; eu nu mai exist, am fost desființat și am fost crucificat, iar acum Cristos trăiește în noi. Cristos trăiește în noi. Cristos este.

Cristos există și noi nu existăm. Fie ca noi să ne exersăm duhul de credință și să ne dăm seama că Dumnezeu este și noi nu suntem; El este singurul și noi nu suntem nimic. Am fost crucificați împreună cu Cristos și nu mai trăim noi – nu mai sunt eu, ci Cristos trăiește în mine! Este cu adevărat profund să credem că Dumnezeu este.

A crede că Dumnezeu este implică faptul că noi nu suntem; doar El este, iar noi nu suntem. Când suntem pe cale să facem ceva, trebuie să credem că Dumnezeu este și noi nu suntem.

Putem merge la cumpărături și poate exista o reducere sau ceva la departamentul de lichidări de stoc; în tot ce facem, trebuie să ne întoarcem către Domnul și să-L lăsăm să trăiască în noi. Nu mai sunt eu, ci Cristos. Cristos merge la cumpărături cu noi și El este Cel care face cumpărăturile.

Când vorbim cu soțul/soția noastră și spune ceva ce ne-ar supăra sau când se preface că nu ne ascultă, trebuie să ne dăm seama că noi nu suntem, ci Cristos este. Noi suntem terminați; suntem crucificați împreună cu Cristos, iar acum Cristos trăiește în noi și face totul în noi.

Când o soră este pe cale să se căsătorească, nu ar trebui să creadă că este cea mai frumoasă persoană din lume; mai degrabă, ar trebui să creadă că Dumnezeu este și ea nu este. Când ne trăim viața creștină în viața de familie și în viața de biserică, chiar și la locul de muncă, trebuie să credem că Dumnezeu este și noi nu suntem.

A crede că Dumnezeu este înseamnă a ne renega sinele. În Luca 9:23, Domnul Isus a spus: „Dacă cineva vrea să vină după Mine, să se lepede de sine”. Noi, cei care credem în Cristos, suntem urmași și imitatori ai Domnului Isus și Îl urmăm renegându-ne pe noi înșine.

A crede că Dumnezeu este înseamnă a ne renega de sine; atunci când ne renegăm pe noi înșine, ne apropiem de Dumnezeu și credem că Dumnezeu este și noi nu suntem. În întregul univers, El există și noi nu suntem. Domnul Isus ne spunea, în esență: Eu sunt marele Eu sunt. Eu sunt Cel care este.

Trebuie să credem că Eu sunt și noi nu suntem (vezi Ioan 8:24, 28, 58). În afară de Domnul, noi nu suntem nimic și nu putem face nimic. Trebuie să ne renegăm pe noi înșine, să ne luăm propria cruce și să-L urmăm pe Domnul, căci noi nu suntem nimic și El este totul. Acest lucru nu înseamnă să ne smerim sau să ne înjosim, nici nu este un fel de umilință sau blândețe autoimpusă. Mai degrabă, vedem că Dumnezeu este și noi nu suntem.

Dumnezeu pur și simplu există. El nu depinde de nimic. Suntem ființe umane create și depindem de Dumnezeu pentru orice lucru. În afară de Dumnezeu, nu existăm; prin urmare, nu suntem nimic, iar Dumnezeu este totul. Cu cât ne dăm seama mai mult de acest lucru în viața noastră creștină și în viața de biserică, cu atât mai mult ne va fi de ajutor.

Din păcate, însă, mulți oameni din lume, și chiar mulți creștini, acționează și se comportă în mare parte crezând că ei înșiși există. Ceea ce iese din ei nu este Cristos trăind în ei, ci ei înșiși; ei cred că ei înșiși există și Cristos este acolo pentru a-i ajuta să existe. O, Doamne!

Este rar să vezi un frate care să arate în atitudinea și expresia sa că nu crede că el este, ci doar că Dumnezeu este. O persoană care nu crede că el este, ci că Dumnezeu este, aceasta este biruitorul Domnului. Fie ca noi să-I spunem Domnului că vrem să primim îndurarea și harul Lui pentru a fi unul dintre biruitorii Săi; acești biruitori vor încheia această epocă.

Așa cum a spus odată J. N. Darby, „O, bucuria de a nu avea nimic și de a nu fi nimic, de a nu vedea nimic altceva decât un Cristos viu în glorie și de a nu ne preocupa decât de interesele Sale de aici jos pe pământ”.

Cu cât mergem mai departe cu Domnul, cu atât ar trebui să ne dăm seama că nu suntem nimic; ne renegăm pe noi înșine și credem că Dumnezeu este. Nu ne uităm la alții ca să ne comparăm cu ei. Nu privim la starea noastră ca să vedem cât de buni suntem. Privim la Isus, căci Dumnezeu este și noi nu suntem!

Doamne Isuse, dă-ne îndurarea și harul Tău ca să putem crede că Dumnezeu este și noi nu suntem. Amin, Doamne, Te iubim și vrem să Te urmăm; vrem să trăim așa cum ai trăit Tu. Ne renegăm pe noi înșine și ne luăm crucea ca să Te urmăm. Amin, Doamne, noi nu suntem, dar Tu ești. Noi nu suntem nimic, dar Tu ești totul. Ne dăm seama că am fost crucificați împreună cu Cristos și nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi. Amin, Doamne, viața pe care o trăim acum în carne, o trăim în credință, credința Fiului lui Dumnezeu care ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi. Credem în Tine, Doamne, și credem că nu suntem. Tu ești totul, iar noi nu suntem nimic. O, ce bucurie este ca să nu fim nimic, să nu avem nimic și să nu vedem nimic altceva decât un Cristos viu în glorie! Ce bucurie să nu ne preocupăm decât de interesele Lui aici jos pe pământ! Amin, Doamne, ne dăm Ție pentru a fi biruitorii Tăi astăzi, cei care cred că Dumnezeu este și ei nu sunt!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Faith is to Believe that God is; we Deny the Self: No longer I but Christ who Lives, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 32 cu tema: Să privim țintă la Isus, Autorul și Perfectatorul credinței noastre (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne exersăm duhul de credință pentru a substanția lucrurile nevăzute și a vorbi despre Cristos altora

29/04/2026 by Credincios in Cristos 2 Comments

Credința este o abilitate substanțiatoare prin care substanțiem lucrurile nevăzute și sperate; credința este un al șaselea simț prin care dăm substanță lucrurilor legate de Dumnezeu, căci nu privim la lucrurile văzute, ci la cele nevăzute, la lucrurile eterne legate de Dumnezeu.

Amin, Doamne Isuse, ne exersăm duhul de credință astăzi! Vrem să Te cunoaștem, să Te savurăm și să ne împărtășim din ceea ce ești Tu, ca să Te putem cunoaște intim, chiar să Te experimentăm în trăirea noastră de zi cu zi! Amin!

Credința nu este de la noi; ea își are originea în Cristos, căci Isus este Autorul și Perfectatorul credinței noastre. El originează credința, iar credința vine de la El.

În Vechiul Testament, Avraam a fost socotit drept înaintea lui Dumnezeu pentru că a crezut; credința lui, însă, nu era de la el, ci de la Dumnezeu, căci Dumnezeu, fiind infuzat în el, a devenit credința lui. Avraam este ca noi și noi suntem ca el; el este tatăl credinței.

Noi, credincioșii în Cristos, suntem oameni ai credinței; însă trebuie să ne dăm seama că credința nu provine de la noi, ci de la Domnul. Viața noastră creștină a început când L-am văzut pe Domnul. Când L-am atins pe Domnul în duh, văzând ceva din prețiozitatea Lui, am crezut imediat. Într-un moment, eram complet necredincioși, iar în momentul următor, când am văzut prețiozitatea Domnului și I-am răspuns, am crezut în El.

Este cu adevărat îndurarea și harul Domnului că putem fi copii ai lui Dumnezeu, cei care cred în Domnul Isus ca urmare a faptului că S-a infuzat în noi. Aceasta este credința: Cristos distribuind credință în noi, adică Cristos, ca Duh dătător de viață, ne transfuzează cu Sine însuși, pentru ca noi să putem crede.

Credem, dar nu noi suntem cei care inițiem credința, ci Cristos, care este infuzat în noi și crede pentru noi. Slavă Domnului pentru credința prețioasă infuzată în noi și dată nouă ca dar! Dumnezeu ne-a dat fiecăruia dintre noi o credință la fel de prețioasă, iar noi am răspuns pozitiv. Slavă Domnului pentru aceasta.

Fie ca noi să rămânem sub ascultarea credinței, plasându-ne sub vorbirea Domnului în cuvântul Său, ca să putem fi infuzați cu Cristos și să creștem în credință. Dacă ne dăm seama că credința nu vine de la noi, ci de la Cristos, care se împarte pe Sine însuși ca element credincios în noi pentru a crede pentru noi, ne vom deschide pur și simplu către El.

O, fie ca noi să fim deschiși către El, chiar să învățăm să ne deschidem din ce în ce mai mult pe parcursul zilei, pentru ca El să ne infuze cu Sine însuși ca și credință a noastră!

Credința este simțul prin care substanțiem lucrurile nevăzute sau sperate: ne exersăm duhul de credință pentru a crede și a vorbi lucrurile pe care le experimentăm din Domnul

Mulți necredincioși se întreabă astăzi de ce credem în Isus și de ce suntem creștini; ei cred că „ne aruncăm mintea la gunoi” atunci când credem în Isus, căci nu are sens să-L iubim sau să credem în Cineva pe care nu l-am văzut.

Însă, așa cum spune Evrei 11:1, credința este substanțierea lucrurilor sperate, convingerea lucrurilor nevăzute. Credința este un al șaselea simț, simțul prin care dovedim lucrurile nevăzute sau sperate. Prin credință, dăm substanță lucrurilor lui Dumnezeu și a tot ceea ce El a făcut și face pentru noi.

A substanția înseamnă a avea capacitatea de a realiza o anumită substanță. De exemplu, noi, ființele umane, avem cinci simțuri, prin care putem substanția diferite aspecte ale lumii exterioare. Elementele obiective din afara noastră pot deveni subiective pentru noi prin intermediul celor cinci simțuri ale noastre.

Funcția celor cinci simțuri ale noastre este de a substanția lucrurile din afara noastră și de a transfera aceste obiecte în noi pentru a deveni experiența noastră subiectivă. Prin intermediul ochilor noștri, putem vedea ce este în jurul nostru și putem realiza ce se întâmplă în jurul nostru, căci realitatea exterioară este făcută reală și subiectivă pentru noi.

Prin intermediul gurii noastre, cu simțul gustului, ne bucurăm de gustul mâncării și al lucrurilor din afara noastră. Prin intermediul urechilor noastre putem auzi, iar sunetele sunt făcute reale pentru noi de către cele două urechi care substanțiază undele sonore pentru a le face subiective pentru noi.

În mod similar, prin intermediul simțului nostru tactil, putem simți textura, căldura etc. a lucrurilor din jurul nostru. Cele cinci simțuri ale noastre fac ca lumea obiectivă din afara noastră să devină subiectivă pentru noi.

Așa cum ochiul este pentru a vedea, urechea este pentru a auzi și nasul este pentru a mirosi, tot așa duhul de credință noastre este organul prin care ne explicăm tot ce se află în lumea spirituală nevăzută.

Credința este în duhul nostru; simțul credinței nu este în mintea, emoția sau voința noastră și nici nu este în sentimentele noastre; este în duhul nostru. Duhul nostru omenesc locuit de Duhul lui Dumnezeu (Romani 8:16), este un duh al credinței.

Când ne exersăm duhul de credință, putem explica ceea ce este de la Dumnezeu, iar tot ce este în domeniul nevăzut al lui Dumnezeu și ceea ce face El devine real pentru noi. Când ne exersăm duhul de credință, Dumnezeu devine real pentru noi.

Necredincioșii nu își exersează duhul; nu au un duh viu, ci, dimpotrivă, duhul lor este mortificat, amorțit. Când duhul nostru este însuflețit de Domnul care vine în noi ca Duh pentru a se uni cu noi, simțim lucruri de la Domnul, Dumnezeu devine real pentru noi și-L putem atinge pe Dumnezeu, cunoaște pe Dumnezeu, simți pe Dumnezeu și fi una cu Dumnezeu! Amin!

Trebuie să ne exersăm duhul de credință pentru a crede și a rosti lucrurile pe care le-am experimentat de la Domnul (2 Corinteni 4:13). În aceste zile, Domnul ne instruiește și ne păstorește cu privire la trăirea în lumea nevăzută.

Suntem instruiți și păstoriți de Domnul să trăim nu doar în domeniul văzut, în domeniul lucrurilor pe care le putem vedea, mirosi, atinge, auzi sau simți, ci în domeniul credinței, în domeniul duhului contopit, unde Îl putem substanția pe Dumnezeu! Amin!

Credința este în duhul nostru, dar îndoielile sunt în mintea noastră. Pentru că duhul nostru este contopit cu Duhul Sfânt, avem credință în duhul nostru; când suntem în mintea noastră, însă, avem îndoieli. O, Doamne! Aceasta nu înseamnă că nu ne folosim mintea, ci mai degrabă ne fixăm mintea pe duhul nostru (Romani 8:6)! Ne fixăm mintea pe lucrurile de sus (Coloseni 3:1), unde este Cristos.

Mintea noastră este o minte rătăcitoare, plină de gânduri, îndoieli și alte lucruri; multe dintre lucrurile din mintea noastră nu sunt ale noastre, ci mai degrabă sunt influențate de lucrurile din jurul nostru sau chiar de vrăjmaș. Așadar, trebuie să ne fixăm mintea pe duhul nostru.

Când Îl contactăm pe Domnul în duhul nostru, când ne fixăm mintea pe duhul contopit, Îl atingem pe Domnul, iar duhul nostru de credință este viu, activ și vital. Fie ca noi să fim cei care rămân în duh și să ne exersăm duhul pentru a substanția ceea ce este de la Dumnezeu și a-L savura pe Dumnezeu.

Fie ca noi să ne exersăm duhul de credință pentru a crede și a vorbi despre lucrurile pe care le-am experimentat din Domnul. Dacă facem aceasta, Domnul va deveni real pentru noi. Dacă ne exersăm duhul de credință, Domnul ne va infuza cu ceea ce este El și vom vorbi și altora despre El!

Alții pot clătina din cap, nefiind de acord cu ceea ce spunem, dar în adâncul sufletului lor sunt atinși și convinși de Domnul. Unii dintre cei cu care vorbim ar putea crede că este o prostie să crezi în Isus, dar pe măsură ce le prezentăm persoana minunată a lui Cristos, la un moment dat vor avea o apreciere a lui Cristos și vor crede în Domnul.

Dacă ne exersăm duhul de credință pentru a crede și a vorbi despre lucrurile pe care le-am experimentat despre Domnul, vom trăi în domeniul credinței și îi vom infuza și pe alții cu Cristos, căci îl vom infuza pe El în ei pentru a fi credința lor.

Slujba noastră depinde de vorbirea noastră, iar vorbirea noastră depinde de faptul că suntem încărcați cu Cristos ca credință. Trebuie să fim încărcați cu elementul divin și apoi vom radia acest element divin în alții într-un mod fermecător pentru a-L infuza pe Dumnezeu în ei!

Amin, Dumnezeu, ca electricitate cerească, va curge prin noi și va fi transmis în ei, iar credința se va ridica în ascultători!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dat un duh de credință prin care-L putem contacta pe Dumnezeu! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, avem un al șaselea simț, simțul prin care substanțiem lucrurile nevăzute sau sperate! Amin, Doamne, vrem să Te atingem în duhul nostru. Fie ca să vedem că îndoielile sunt în mintea noastră, dar credința este în duhul nostru. Fie ca să refuzăm să rămânem în mintea noastră rătăcitoare și, mai degrabă, să ne întoarcem către duhul nostru! Amin, Doamne, alegem să ne îndreptăm mintea către duhul nostru astăzi! Alegem să Te contactăm și să fim una cu Tine! Aleluia pentru duhul nostru contopit! Slavă Domnului, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh, căci Cristos a venit în noi ca Duh pentru a fi intim unit cu noi! Amin, Doamne, fie ca să vedem că duhul nostru de credință este organul prin care Îl substanțiem pe Dumnezeu și tot ce se află în domeniul spiritual nevăzut! Ne exersăm duhul de credință pentru a Te contacta! Amin, Doamne, ne exersăm duhul contopit pentru a crede și a vorbi despre ceea ce am experimentat despre Domnul! Slavă Domnului pentru duhul nostru de credință!

Privim lucrurile nevăzute și eterne și le substanțiem prin duhul nostru de credință

Creștinismul de astăzi a devenit ceva mare și urât în ochii lui Dumnezeu și în ochii tuturor oamenilor; există multe lucruri rele și persoane rele în domeniul creștinismului, iar numele Domnului este luat în deșert și hulit din cauza acestor lucruri și a acestor persoane rele.

Cauza principală a degradării bisericii este, pe de o parte, lipsa dragostei față de Domnul și, pe de altă parte, lipsa atenției la lucrurile nevăzute, ci mai degrabă acordarea atenției la lucrurile văzute. Ori de câte ori ne întoarcem de la lucrurile nevăzute ale lui Dumnezeu și de la economia Lui și ne concentrăm asupra lucrurilor văzute, suntem în degradare.

Ca și credincioși în Cristos, trebuie să ne exersăm duhul de credință pentru a privi lucrurile nevăzute. Nu privim la lucrurile văzute și trecătoare, ci la cele nevăzute și eterne (2 Corinteni 4:18). Viața noastră creștină este o viață a lucrurilor nevăzute (Romani 8:24-25; Evrei 11:27; 1 Petru 1:8; Galateni 6:10).

Recent, întreaga lume a experimentat ceva fără precedent: carantinele ca urmare a pandemiei din întreaga lume. Străzile populare, pline de oameni care făceau cumpărături, se distrau, ieșeau la plimbare sau beau o cafea, totul era închis și pustiu pentru o perioadă de timp.

Dacă am fi vrut să fim cu adevărat deschiși Domnului în acele zile, ne-am dat seama mai mult ca niciodată că noi, credincioșii în Cristos, nu ar trebui să privim lucrurile care se văd, ci mai degrabă lucrurile nevăzute ale lui Dumnezeu și ale economiei Sale prin intermediul duhului nostru de credință.

În zilele noastre, când totul pare să fi „revenit la normal” și oamenii merg încoace și încolo și fac una și alta, trebuie să continuăm să privim lucrurile care nu se văd, lucrurile eterne, exersându-ne duhul de credință.

Viața noastră creștină este cu adevărat o viață a lucrurilor nevăzute, a lucrurilor lui Dumnezeu și a economiei Sale eterne. Am fost mântuiți în nădejde; dar o nădejde care se vede nu este nădejde, căci cine nădăjduiește la ce vede? Dar dacă nădăjduim în ce nu vedem, o așteptăm prin răbdare.

Moise a făcut acest lucru; a părăsit Egiptul nu numai pentru că a fost silit, ci prin credință, căci a perseverat ca unul care Îl vede pe Cel nevăzut. Astăzi suntem la fel: nu L-am văzut pe Domnul, nu L-am atins fizic și nu L-am simțit, dar Îl iubim; deși nu-L vedem în prezent, totuși credem în El și ne bucurăm cu o bucurie nespusă și plină de glorie. Slavă Domnului!

Suntem o familie a credinței și credem în lucruri nevăzute. Suntem implicați, din necesitate, în lucruri exterioare, căci trebuie să avem un loc de muncă, să avem grijă de familia noastră și să fim implicați în diferite lucruri legate de viața de familie, viața de biserică și societate.

Cu toate acestea, trăim în interior înaintea Domnului, trăind în domeniul nevăzut, apreciind lucrurile nevăzute. Ne dăm seama că degradarea bisericii este degradarea de la lucrurile nevăzute la lucrurile văzute. Fie ca Domnul să ne salveze de la lucrurile văzute la lucrurile nevăzute.

Când Îl atingem pe Domnul, când ne exersăm duhul de credință pentru a-L contacta, suntem infuzați cu elementul divin și pur și simplu credem. Credința este generată în noi atunci când Îl vedem pe Cristos și Îl apreciem. Această credință nu poate fi niciodată îndepărtată de noi.

Chiar dacă încercăm să-L renegăm pe Domnul, chiar dacă Îl renegăm pentru o vreme, nu putem renega ceea ce El a infuzat în noi. El a generat credință în noi și fiecare dintre noi are o capacitate de a crede.

Petru L-a renegat pe Domnul de trei ori în prezența Lui (Luca 22:47-61), dar Cristos, ca fiind capacitatea și elementul de a crede, era încă în Petru. Domnul a venit la el și i-a restaurat credința, iar Petru nu a eșuat în cele din urmă (v. 32).

Trăim în credință astăzi. Trăim prin credință, avându-L pe Cristos ca fiind credința noastră. Credem în Domnul și Îl avem ca credință. Nu trăim prin credința noastră, ci prin credința Fiului lui Dumnezeu, care ne-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru noi.

Doamne Isuse, Te iubim! Chiar dacă nu Te-am văzut, Te iubim și credem în Tine. Ne bucurăm cu o bucurie negrăită și plină de glorie, pentru că privim lucrurile care nu se văd. Amin, Doamne, ne exersăm duhul de credință pentru a Te savura în tot ceea ce Tu ești. Infuzează-ne cu credință. Infuzează-ne mai mult cu Tine Însuți ca abilitatea noastră de a crede. Aleluia, odată ce Cristos ca credință este infuzat în noi, această credință nu poate fi niciodată îndepărtată de la noi! Amin, Doamne, fie ca în noi să existe o capacitate sporită de a-L substanția pe Dumnezeu și toate lucrurile legate de Dumnezeu! Slavă Domnului, acum trăim prin credință, credința Fiului lui Dumnezeu care ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi! Amin, Doamne, vrem să trăim o viață prin credință astăzi. Ne deschidem Ție. Ne exersăm duhul pentru a avea o viață a lucrurilor nevăzute, a lucrurilor lui Dumnezeu și ale lui Cristos, a lucrurilor economiei lui Dumnezeu și a lucrurilor eterne! Slavă Domnului pentru credința Ta prețioasă! Amin, Doamne, vrem să trăim prin credință astăzi. Ne exersăm duhul de credință pentru a savura, a experimenta și a vorbi despre lucrurile referitoare la minunatul nostru Domn Isus!