Experimentăm pe Cristos

Trebuie să ascultăm de Dumnezeu să lucrăm propria mântuire, căci Dumnezeu operează în noi

29/10/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

A ne lucra propria mântuire înseamnă să o ducem la îndeplinire, să o ducem la cea mai înaltă concluzie, prin ascultarea noastră constantă și absolută cu frică și tremur, știind că Dumnezeu este Cel ce operează în noi.

În calitate de credincioși în Cristos, am primit cu toții mântuirea lui Dumnezeu și nu a trebuit să lucrăm sau să facem nimic pentru a o merita – pur și simplu trebuia să credem în Domnul și să o primim. Dar acum trebuie să continuăm și să ne lucrăm mântuirea; trebuie să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru.

Această mântuire pe care trebuie să o lucrăm, așa cum se vede în Fil. 2:12, nu este mântuirea eternă de condamnarea lui Dumnezeu; din contră, este mântuirea zilnică și constantă care este Cristos ca persoană vie.

Când Îl trăim pe Cristos, Îl experimentăm pe Cristos și Îl savurăm pe Cristos ca modelul nostru lăuntric și exterior, savurăm o mântuire practică, zilnică, clipă de clipă.

Dar oare Îl trăim noi pe Cristos? Oare Îl experimentăm pe Cristos? Îl savurăm noi pe Cristos? Există pericolul ca să fim distrași de la Cristos ca focusul nostru, așa că trebuie să fim în cuvântul lui Dumnezeu și să ne deschidem Domnului, pentru a-L putea vedea, savura și experimenta pe Cristos ca modelul nostru interior și exterior.

Elementele principale ale mântuirii noastre – mântuirea pe care trebuie să o lucrăm – sunt Cristos ca viață crucificată și Cristos în înălțarea Sa. Când Cristos ca modelul nostru devine viața noastră interioară, modelul devine mântuirea noastră.

Este minunat că în viața noastră creștină Îl putem experimenta pe Cristos ca modelul nostru, deoarece El a intrat în noi pentru a fi viața și totul al nostru; atunci când cooperăm cu Dumnezeu pentru a ne lucra propria mântuire, în experiență devenim o reeditare a lui Cristos ca modelul nostru.

Când toți sfinții își lucrează mântuirea și astfel cooperează cu Dumnezeul care operează în interior, devenim realitatea Trupului lui Cristos, care este Isus care trăiește din nou pe pământ în toate mădularele Sale.

Dumnezeu dorește să obțină acest lucru, Trupul lui Cristos în realitate, care Îl exprimă și Îl trăiește pe Cristos, având același fel de viață ca El pe când El era pe pământ.

Pentru aceasta, trebuie să fim mântuiți zilnic în viața divină, dându-ne seama că există atât de multe lucruri specifice și generale din care trebuie să fim mântuiți.

Fie ca să avem aceeași aspirație ca Pavel, ca în nimic să nu fim dați de rușine, ci în toate lucrurile, chiar și în circumstanțele și situația noastră, Cristos să fie mărit în noi, fie prin viață, fie prin moarte.

Ne lucrăm propria mântuire prin ascultarea noastră constantă și absolută față de Dumnezeu

Ce înseamnă să ne lucrăm propria mântuire? Oare înseamnă că trebuie să lucrăm pentru mântuirea noastră?

A ne lucra propria mântuire înseamnă a o duce la îndeplinire, a o duce la cea mai înaltă concluzie. Dumnezeu nu doar ne-a mântuit și asta-i tot; din contră, El are un scop în mântuirea Sa, iar El ne-a salvat de păcate, iad și judecată, astfel încât să fim aduși în gloria Sa.

Conform cu 1 Tes. 2:12, am fost chemați în împărăția și gloria Sa; scopul mântuirii lui Dumnezeu este să ne aducă în gloria Sa, astfel încât să devenim la fel de glorioși ca El, la fel ca El – aceasta este concluzia finală a mântuirii Sale.

Așadar, trebuie să ne lucrăm propria mântuire până acolo, în acea stare, încât să atingem scopul lui Dumnezeu pentru noi. Am primit mântuirea lui Dumnezeu, care are ca apogeu faptul că suntem înălțați de Dumnezeu în glorie, așa cum a fost Domnul Isus.

Acum trebuie să ne ducem la îndeplinire mântuirea noastră zi de zi, să ne lucrăm propria mântuire, pentru a o putea duce la concluzia ei supremă.

Cum facem acest lucru? Prin ascultarea noastră constantă și absolută cu motivația interioară a fricii și cu atitudinea exterioară a tremurului (Fil. 2:8, 12).

Prima cerință în îndeplinirea mântuirii noastre este ascultarea; când Pavel L-a prezentat pe Cristos ca modelul nostru, el a arătat cum Cristos a devenit ascultător și a perfectat această ascultare.

În Evrei 5:8 se spune că Cristos a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit; fără ascultare, Cristos nu putea să-L exprime pe Tatăl și nici nu putea face voia Tatălui.

Când era în grădina Ghețimani și L-a rugat pe Tatăl să îndepărteze paharul de la El, a încheiat spunând: Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum Tu voiești. Aceasta este ascultarea.

Ascultarea implică faptul că nu există nici un argument, nici o negociere; Fiul a acceptat tot ceea ce a rânduit și predestinat Tatăl pentru El, și, în cele din urmă, această ascultare L-a condus la cruce.

Acum El este modelul nostru. Pentru lucrarea propriei mântuiri, trebuie să avem ascultare; prin natură suntem neascultători, la fel de încăpățânați ca și copiii lui Israel când se aflau în pustie în drum spre țara bună.

De multe ori suntem nemulțumiți de aranjamentul lui Dumnezeu, nu Îl ascultăm și chiar ne răzvrătim împotriva Sa. Ascultarea este crucială în lucrarea propriei noastre mântuiri.

Economia eternă a lui Dumnezeu este să Se introducă pe Sine Însuși în noi ca să fie exprimat prin noi; ascultăm oare de ceea ce ne-a arătat Dumnezeu sau avem noi o idee mai bună, o soluție și o cale mai bună pentru viața noastră creștină?

Poate că credem că Dumnezeu trebuie să facă cutare lucru mai bine, dar dorința Sa este ca noi să ne deschidem către El și să-I permitem să-L introducă pe Cristos în ființa noastră; acest lucru cere ascultare – el necesită să spunem pur și simplu: Amin.

Nu este un lucru mic să fim ascultători și să lucrăm această mântuire.

De exemplu, când îngerul Gabriel a venit la Maria pentru a o anunța că urma să-L poarte pe Cel Sfânt în pântecele ei, ea nu a argumentat și nu a raționat, ci a spus pur și simplu: “Facă-se în mine după cuvântul Tău.” Aceasta este ascultarea, și acesta este un canal prin care S-a născut Mântuitorul.

Trebuie să fim ascultători pentru a ne lucra propria mântuire, ascultând ceea ce Dumnezeu ne-a arătat și ne-a revelat.

Motivația noastră interioară ar trebui să fie frica – nu în sensul de a ne teme de ceva care ni se poate întâmpla dacă nu ascultăm, ci în sensul că nu vrem să-L ofensăm sau să-L facem să fie nemulțumit de noi.

Atitudinea noastră exterioară trebuie să fie tremurul, adică să ne temem să nu ratăm ținta, să nu Îl ratăm pe El. Însuși Dumnezeul care operează în interior este mântuirea noastră, iar ascultarea noastră față de El este lucrarea mântuirii noastre (vezi Fil. 2:12-13).

Lui Dumnezeu nu-i pasă de ceea ce putem face pentru El, de ceea ce putem sacrifica pentru El și de ceea ce îi putem oferi ca sacrificiu; ceea ce El dorește este ascultarea noastră.

Neascultarea noastră este asemănată cu contactarea demonilor, iar nesupunerea noastră este ca idolatria; Dumnezeu onorează ascultarea noastră față de El mai mult decât ceea ce putem face pentru El sau ceea ce-I putem oferi (vezi 1 Sam. 15:22).

Doamne Isuse, vrem să ne lucrăm propria mântuire cu frică și tremur, căci Dumnezeu este Cel care operează în noi atât voința cât și înfăptuirea pentru buna Sa plăcere. Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine, fiind ascultători conform cu ceea ce ne-ai revelat, ca să ne ducem la îndeplinire mântuirea noastră, să o ducem la concluzia ei supremă. Fie ca noi în calitate de poporul Tău să avem o ascultare constantă și absolută cu motivația interioară a fricii și cu atitudinea exterioară a tremurului pe măsură ce ne lucrăm propria noastră mântuire! Aleluia, Dumnezeul care operează în interior El Însuși este mântuirea noastră, iar ascultarea noastră față de El este lucrarea mântuirii noastre!

Dumnezeu este Cel ce operează în noi pentru a duce la îndeplinire mântuirea noastră; pur și simplu ascultăm de operarea interioară

Poate că nu ne place să auzim că trebuie să ascultăm; nimeni nu este dispus să asculte și, prin natură, nu suntem doar răzvrătiți, ci și iscoditori, căci vrem să cunoaștem situația și consecințele înainte de a face ceva.

De ce trebuie să ascultăm pentru a ne lucra mântuirea? Deoarece Dumnezeu operează în noi.

Aceasta este o cooperare activ-pasivă cu mântuirea interioară a lui Dumnezeu, care este operarea Sa interioară. În mod pasiv, Dumnezeu este Cel care operează în noi și, în mod activ, noi cooperăm cu El, ascultându-L pentru a ne lucra propria mântuire.

Trebuie să ascultăm, dar în noi înșine și cu propria energie și râvnă, nu putem asculta, nu ne putem supune; deci trebuie să nu uităm că Dumnezeu este Cel care operează în noi.

Aleluia, există un Dumnezeu care operează înăuntrul nostru și El operează în noi atât voința, cât și înfăptuirea pentru buna Sa plăcere.

Dumnezeul care trăiește în noi și operează în noi este Isus Cristos care a trăit viața prezentată după modelul din Fil. 2; El a fost procesat și finalizat, iar acum El locuiește în noi și operează în noi.

Așadar, nu ar trebui să încercăm cu propria noastră voință și energie, cu determinarea și zelul nostru natural, ca să ne lucrăm mântuirea; mai degrabă, trebuie să ne reamintim că Dumnezeu este Cel care operează în noi și trebuie ca pur și simplu să cooperăm cu El.

Nu prin noi înșine ducem la îndeplinire mântuirea noastră, ci prin faptul că Dumnezeu operează în noi pentru a face acest lucru; singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să ascultăm de Dumnezeul care operează și energizează în interior.

Aleluia, Dumnezeul care operează și ne energizează în interior lucrează în noi, iar noi trebuie ca pur și simplu să cooperăm cu El! Dumnezeu este Cel care face această lucrare; El operează, dar El are nevoie de permisiunea noastră, de ascultarea noastră; când spunem Amin, acest lucru Îi dă deschiderea de a opera liber în noi.

Dumnezeu știe că noi nu putem face asta; El știe că nu avem abilitatea sau capacitatea, dar El are nevoie de disponibilitatea noastră, de cooperarea noastră, de ascultarea noastră. El vrea ca noi să fim de acord cu El, pentru ca El să poată înainta în noi și să facă ceea ce dorește în noi. Amin!

Trebuie să ascultăm și să ne lucrăm mântuirea, dar chiar și această ascultare nu este de la noi – ci se bazează pe Dumnezeul care operează în noi!

Dumnezeul care operează în noi ca mântuire subiectivă este Dumnezeul Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul; Dumnezeu Însuși care este Cristos este în noi (2 Cor. 13:3, 5) și Duhul este în noi (Rom. 8:11).

În Fil. 2:13 Pavel spune că Dumnezeu este Cel care operează în noi; cine este acest Dumnezeu? Este Dumnezeul Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul, care operează în noi.

Dumnezeu a venit și a trecut printr-un proces de încarnare, trăire omenească, moarte și înviere, iar acum ca Duhul El operează în noi. El vrea să facă multe lucruri în noi; El vrea să ne mântuiască până în cel mai înalt grad, și El vrea să ne aducă în glorie, dar El are nevoie de cooperarea noastră.

El operează în interior, iar noi trebuie să cooperăm cu El. Aleluia!

Îți mulțumim, Doamne, pentru că ai intrat în noi pentru a fi Dumnezeul Triunic care operează și energizează! Aleluia, în noi înșine nu ne putem îndeplini mântuirea, dar Dumnezeu operează în noi pentru a o îndeplini, iar noi putem spune pur și simplu Amin, fă-o în noi, Doamne! Amin, Doamne, Îți dăm permisiunea de a lucra în noi, de a opera în noi și de a îndeplini mântuirea Ta deplină în noi până când vom fi aduși în glorie! O, Dumnezeule care operezi și energizezi în interior, ne deschidem cât de mult putem și vrem să Îți dăm cooperarea noastră până în cel mai înalt grad pentru a ne putea lucra propria mântuire!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We need to Obey God to Work out our own Salvation, for it is God who Operates in us (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 3 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Experimentăm o mântuire constantă luându-L pe Cristos ca modelul nostru în viața noastră de zi cu zi

28/10/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

În Fil. 2:12 Pavel ne spune să ne ducem până la capăt propria mântuire; aceasta nu este mântuirea eternă de condamnarea lui Dumnezeu, ci mântuirea zilnică și constantă, care este Cristos ca persoană vie.

După ce am văzut minunatul model al lui Cristos în Fil. 2, Pavel ne spune, ca preaiubiți, să ne ducem până la capăt propria mântuire în frică și cutremur.

Ce este această ducere până la capăt a propriei mântuiri? Mântuirea este un subiect minunat, deseori învățat printre creștini; primim mântuirea lui Dumnezeu prin credință și trebuie să ne ducem până la capăt propria mântuire.

Cu toate acestea, este posibil să înțelegem mântuirea lui Dumnezeu într-un mod slab și superficial, adică să fim mântuiți de la pieire, să scăpăm de judecata lui Dumnezeu, să mergem în cer și să avem viață eternă.

Totuși, aici în Filipeni, Pavel menționează mântuirea într-un mod mai profund, mai înalt și mai bogat decât atât. El vorbește despre o mântuire care este legată de trăirea Cristosului nostru viu, Cristosul nostru mărit.

Mântuirea este menționată de trei ori în cartea Filipeni; mai întâi în Fil. 1:19 Pavel a spus că el crede că toate lucrurile se vor întoarce spre mântuirea sa prin cererile sfinților și prin rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos.

Pavel nu a spus că el credea că va fi salvat din închisoare; mai degrabă, el a spus că chiar și acolo, în închisoare, mântuirea constă în faptul că nu va fi dat de rușine, ci că Cristos va fi mărit în trupul său.

El nu se aștepta la o mântuire doar în mediul exterior ca să fie eliberat din închisoare; mai degrabă, pentru el, mântuirea a fost ca Cristos să fie mărit chiar și în acel mediu restrâns.

Apoi mai încolo în acest capitol, Pavel spune că ar trebui să ne purtăm într-un chip demn de evanghelie, să fim într-un singur duh cu un singur suflet străduindu-ne împreună cu credința evangheliei și să nu ne înspăimântăm de opoziție, ceea ce pentru ei va fi o pierzare, însă pentru noi o dovadă a mântuirii noastre (1:28).

Când ne purtăm într-un chip demn de evanghelie, străduindu-ne împreună cu credincioșii într-un singur duh cu un singur suflet, nu ne înspăimântăm de nici o opoziție, ci mai degrabă, aceasta este mântuirea noastră și, de asemenea, aceasta este o dovadă a pierzării lor.

A treia mențiune a mântuirii este în 2:12; după ce Pavel L-a prezentat pe Cristos ca fiind minunatul nostru model într-un mod interior și exterior, el ne-a însărcinat să exersăm ascultarea și să ne ducem până la capăt propria mântuire cu frică și cutremur, fără cârtiri și raționamente, pentru ca în această generație coruptă și pervertită să strălucim ca niște lumini, ținând sus cuvântul vieții.

În toate aceste trei cazuri, Paul era în închisoare, dar nu a menționat că ar fi vrut să fie eliberat din închisoare; chiar mai mult, el nu era în domeniul mântuirii de păcat, de lume, de carne sau de sine, ci el vorbea despre experimentarea lui Cristos, trăirea lui Cristos și mărirea lui Cristos.

Toate astea ne arată o mântuire constantă și nevoia de a ne duce până la capăt propria mântuire. Cu toții am primit mântuirea; am fost mântuiți de iad, de pierzarea eternă și de judecata eternă a lui Dumnezeu, dar trebuie să fim mântuiți până la cel mai înalt grad. În caz contrar, suntem în pericolul de a trăi o viață goală și s-ar putea să fim și noi în diviziune. O, Doamne Isuse!

Să experimentăm o mântuire constantă luându-L pe Cristos ca modelul nostru interior și exterior

Mântuirea despre care Pavel vorbește în Fil. 2:12 nu este mântuirea eternă de condamnarea lui Dumnezeu și de lacul de foc ci este mântuirea zilnică și constantă care este Cristos ca persoană vie.

Mântuirea nu este un lucru, un eveniment, o chestiune sau doar ceva ce Cristos a îndeplinit pentru noi, astfel încât să nu mergem în lacul de foc; mântuirea este o persoană – Cristos este mântuirea noastră.

Avem nevoie de acest Cristos în mod constant, zilnic și clipă de clipă, ca El să ne fie mântuirea constantă și zilnică. El trăiește în noi, crește în noi și ia formă în noi.

Această mântuire practică, zilnică, clipă de clipă, rezultă din faptul că Îl luăm pe Cristosul pe care Îl trăim, Îl experimentăm și Îl savurăm atât ca modelul nostru interior, cât și exterior.

Putem oare noi spune că acest Cristos este Cel pe care Îl trăim? Putem oare mărturisi că Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos tot timpul? Pe ce anume ne concentrăm în viața noastră creștină și în viața de biserică?

Este posibil ca inamicul să fi câștigat teren în noi și printre noi, luându-ne atenția de la focusul care este Cristos ca centralitate și universalitate a economiei lui Dumnezeu, Cristos ca fiind Cel pe care Îl trăim, Îl experimentăm și Îl savurăm.

Acest Cristos, așa cum este revelat în Filipeni, este atât modelul nostru interior, cât și cel exterior.

Trebuie să vedem cum S-a coborât pe Sine Însuși, cum S-a smerit și S-a golit pe Sine Însuși chiar până la moartea pe cruce, și trebuie să-L luăm ca modelul nostru interior. Pe Acesta Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat un nume care este mai presus de orice nume.

El este modelul nostru atât interior cât și exterior.

Elementele principale ale mântuirii noastre constante sunt Cristos ca viață a crucii (Fil. 2:5-8) și Cristos în înălțarea Sa (v. 9-11). Cristos este mântuirea noastră; mântuirea noastră nu este altceva decât acest minunat Cristos atotinclusiv, cu viața Sa crucificată și înălțarea Sa.

Când acest model devine viața noastră interioară, acest model devine mântuirea noastră. Mântuirea noastră constantă este pur și simplu Cristos ca modelul nostru fiind reprodus în noi (vezi 1 Pet. 2:21).

Ceea ce vedem în Fil. 2:5-11 este realitatea care este în Isus despre care se vorbește în Efeseni 4; aceasta este realitatea Trupului lui Cristos și aceasta trebuie să fie duplicată în noi.

Așa cum a fost Isus când era pe pământ, având acest fel de viață numită realitate, tot astfel trebuie să-L învățăm și noi pe Cristos chiar așa cum este realitatea în Isus, și să-L avem ca modelul nostru reprodus și duplicat în noi pentru a fi realitatea Trupului lui Cristos.

Trebuie să experimentăm o mântuire constantă luându-L pe Cristos ca modelul nostru interior și exterior; aceasta nu este altceva decât Isus care trăiește din nou pe pământ într-un mod corporativ, prin toate mădularele Sale.

El trăiește viața de om-Dumnezeu în toți credincioșii în Cristos, care sunt perfectați de către El pentru a trăi realitatea Trupului.

Trebuie să ducem până la capăt acest model prin ducerea până la capăt a mântuirii noastre.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să lucrăm pentru a obține mântuirea, căci nici o lucrare omenească nu este adecvată și nu poate fi calificată pentru a ne mântui – doar Isus este demn de a duce la bun sfârșit lucrarea de mântuire și de a ne mântui, iar noi primim această mântuire prin credință.

Noi suntem mântuiți prin credință, însă trebuie să lucrăm, să ne purtăm propria mântuire; de partea noastră trebuie să facem ceva – aceasta este mântuirea noastră, puțin câte puțin, de la o zi la alta.

Doamne Isuse, vrem să Te experimentăm și să Te savurăm ca modelul nostru interior și exterior, pentru a ne duce la capăt propria mântuire. Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai mântuit de pierzarea eternă; Aleluia, am fost mântuiți crezând în Domnul Isus! Fie ca acum să experimentăm o mântuire constantă, luându-L pe Cristos ca modelul nostru interior și exterior. Fie ca Cristos ca model să devină viața noastră interioară, pentru ca El să devină mântuirea noastră. Amin, Doamne, fie ca Mântuitorul om-Dumnezeu să fie reprodus în noi și să devină mântuirea noastră subiectivă zi de zi și clipă de clipă!

Să cooperăm cu Dumnezeul care operează în interior pentru a experimenta o mântuire constantă în viața noastră zilnică

În Fil. 1:19 Pavel a menționat experimentarea unei mântuiri constante prin rugăciunea sfinților și prin rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos. Această mântuire a fost o mântuire constantă în care un anumit credincios este mântuit dintr-o anumită împrejurare într-o anumită situație.

Pavel era în închisoare și avea nevoie de o anumită mântuire, o experimentare a lui Cristos într-un anumit mod, care să-l mântuiască chiar în situația în care se afla.

El a vrut să nu fie dat de rușine, să nu fie găsit cârtind și plângându-se, ci să fie găsit în Cristos, pentru ca Cristos să fie mărit în el.

Mântuirea constantă din Fil. 2:12 se referă la mântuirea în care orice credincios este mântuit de lucrurile obișnuite în situații comune din viața de zi cu zi. Avem nevoie de această mântuire constantă; trebuie să ne ducem la capăt mântuirea cu frică și cutremur, căci Dumnezeu este Cel care operează în noi atât voința cât și înfăptuirea.

Nu trebuie să așteptăm până când suntem în închisoare sau să avem un accident pentru a savura mântuirea; în toate lucrurile comune, mondene, zilnice din viața noastră, putem fi mântuiți.

Este posibil să nu trecem prin lucruri traumatice sau prin tragedii, dar în viața noastră de zi cu zi cârtim, ne putem plânge, putem raționa, iar atitudinea și tonul nostru față de membrii familiei noastre pot să nu fie potrivite…

În aceste lucruri zilnice, în vorbirea cu oamenii, în alegerea de a nu vorbi cu anumiți oameni, în faptul de a vorbi într-un anumit fel cu anumite persoane, și în relațiile noastre cu ceilalți, trebuie să experimentăm o mântuire constantă.

Este posibil să fim conștienți de nevoia noastră de mântuire în lucrurile mari, în situații grave, dar este posibil să nu fim conștienți de cât de multă nevoie avem de o mântuire constantă în lucrurile noastre zilnice și obișnuite.

De aceea trebuie să-L vedem pe Cristos ca modelul nostru și să ne dăm seama că acest model a fost introdus în noi; acum Dumnezeu operează în noi pentru a ne mântui și noi trebuie să cooperăm cu El.

În mod obiectiv, Cristos este modelul; în mod subiectiv, El a intrat în noi pentru a opera în noi și El este Dumnezeul care operează.

Când era pe cruce, El era Cristos; când El este în noi, El este Dumnezeul care operează, care introduce acest model în noi. Trebuie să-L experimentăm pe Dumnezeul care operează ca mântuirea noastră practică, prin faptul că cooperăm cu operarea Sa în noi.

Operarea lui Dumnezeu devine mântuirea noastră pe măsură ce cooperăm cu El pentru a ne duce la capăt mântuirea. Această mântuire devine reproducerea modelului, căci Cristos este trăit în noi în timp ce cooperăm cu operarea Sa. Cristos este trăit în noi în timp ce Dumnezeu operează în noi, iar noi cooperăm cu El.

Doamne, Îți mulțumim că nu ești doar modelul nostru exterior, ci că vii în noi pentru a fi Dumnezeul care operează acest model în interior. Aleluia, Dumnezeu operează în noi atât voința, cât și înfăptuirea conform bunei Sale plăceri, iar noi putem coopera cu El pentru a-L avea pe Cristos ca model trăit în noi. Amin, Doamne, vrem să savurăm această mântuire constantă pentru a fi mântuiți în lucruri specifice și, de asemenea, în lucrurile obișnuite din viața noastră zilnică. Fie ca să cooperăm cu Dumnezeul care operează lăuntric, savurând mântuirea Sa zi de zi și clipă de clipă!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Experience a Constant Salvation by taking Christ our Pattern in our Daily Life (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 3 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Când Îl trăim pe Cristos, Îl trăim pe Cel care este modelul unei vieți crucificate

25/10/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

În Fil. 2 Îl vedem pe Cristos crucificat ca modelul nostru, iar acest tipar este viața crucificată din noi; atunci când îl trăim pe Cristos, Îl trăim Cel care este modelul unei vieți crucificate.

Cristos ca modelul nostru nu este doar ceva obiectiv, ceva ce ar trebui să urmăm la exterior, ci și ceva subiectiv și experimental, ceva ce putem experimenta în interior trăindu-L pe Cristos pentru a trăi o viață crucificată.

Cristos, Cel care a stabilit modelul de a Se goli și de a Se smeri pe Sine Însuși și de a nu apuca faptul de a fi egal cu Dumnezeu, El Însuși este modelul nostru, iar El lucrează acum în noi ca Dumnezeu care ne locuiește în interior.

Nu trebuie să încercăm să urmăm acest model în exterior, prin propria noastră putere, sforțare, și râvnă; pur și simplu trebuie să ne întoarcem către Cristosul dinn interior, căci El ca model trăiește în noi, iar noi trebuie să-L trăim Cristos, adică să trăim o viață crucificată împreună cu Domnul.

Cristos este modelul nostru interior pentru trăirea noastră; prin urmare, chiar dacă avem cel mai înalt standard al poziției celei mai înalte, nu ar trebui să apucăm acest lucru și să ținem de el.

Avem nevoie disperată de a-L experimenta pe Cristos ca modelul nostru în viața de biserică; avem o nevoie disperată de a trăi o viață crucificată împreună cu Cristos, pentru ca El să fie exprimat prin noi.

Apostolul Pavel a trăit o astfel de viață; chiar dacă alții l-au predicat pe Cristos din invidie și cu certuri, încercând să obțină o reacție de la Pavel, el era fericit pentru că Cristos a fost predicat.

Atenția lui Pavel era asupra lui Cristos; el a mărturisit că pentru el a trăi este Cristos și a muri este câștig, căci va merge să fie cu Domnul.

Ce înseamnă că pentru noi să trăim este Cristos? Înseamnă că Îl experimentăm pe Cristos ca modelul nostru, adică îl luăm pe Cel ce se umilește pe Sine și Se golește pe Sine ca viață crucificată și Îl trăim pe El.

Aceasta înseamnă să avem aceeași minte, adică să avem mintea lui Cristos; în acest fel suntem una nu numai în duh, ci și în suflet, căci gândim același lucru, fiind alăturați în suflet, iar accentul nostru unic este să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos în mod subiectiv.

Cât de mult avem nevoie să-L trăim pe Cristos în viața Sa umană, în special în golirea de Sine Însuși, în umilirea de Sine, și în faptul că nu a ținut de egalitatea cu Dumnezeu ca fiind o comoară!

Cât de mult avem nevoie pentru a trăi viața divină din noi, viața crucificată, deoarece această viața – și nu noi în noi înșine – este cea care ne poate face în stare să ne golim și să ne smerim. Amin, Doamne Isuse, fie ca asta să fie experiența noastră!

Cristos crucificat este modelul nostru, iar acest model este viața crucificată dinăuntrul nostru

Aleluia, în calitate de credincioși în Cristos, Îl avem pe Cristosul crucificat ca modelul nostru, iar acest model este viața crucificată din noi (vezi 1 Corinteni 1:23a; 2: 2; Gal. 2:20; 3: 1; 6:14).

Când am fost regenerați, Duhul a intrat în duhul nostru și s-a contopit pe Sine cu duhul nostru; acum putem fi la fel de smeriți precum a fost Isus și ne putem goli prin Duhul lui Isus Cristos.

Cristos ca model este în noi, căci avem Duhul lui Isus Cristos; când suntem în duh, ne putem goli și ne putem smeri pe noi înșine, considerându-i pe ceilalți mai excelenți decât noi înșine.

Dar când nu trăim în Duhul lui Isus Cristos, facem lucruri din rivalitate și în competiție cu ceilalți, iar Domnul nu este exprimat prin noi.

Cristos este tiparul, modelul unei vieți crucificate, iar El trăiește în noi; El însuși trăiește din noi ca Duhul lui Isus Cristos. El nu este doar modelul nostru într-un mod exterior, ci și viața noastră în interior.

Avem o viață în noi care nu insistă niciodată să fie ceva, ci se golește mereu, ocupă un loc mai de jos și se smerește; trebuie să-L savurăm pe Cristos ca o astfel de viață și trebuie să trăim prin această viață.

Modelul lui Cristos este văzut în Phil. 2 în șapte pași: 1. El S-a golit de Sine, 2. El a luat forma de sclav, 3. S-a asemănat cu oamenii, 4. S-a smerit pe Sine, 5. S-a făcut ascultător, 6. A devenit ascultător până la moarte și 7. El a fost ascultător până la moartea crucii.

Acest tipar este foarte înalt și în noi înșine nu-L putem imita și nici nu-L putem urma; avem aspirația de a fi ca El și de a trăi același fel de viață ca El, dar singurul mod în care putem face acest lucru este realizând că El este acum viața noastră în interior.

Viața crucificată a lui Cristos este în noi; pașii umilirii Sale sunt toate aspectele vieții crucificate. Când trăim viața crucificată, putem lăsa deoparte orice exaltare de sine, ne umilim pe noi înșine, ne golim și nu ne apucăm de nicio poziție sau onoare care este pe bună dreptate a noastră.

Când Cristos a fost ascultător până la moartea crucii El a trăit viața crucificată într-un mod deplin și absolut; o astfel de viață este acum în noi și, atunci când îl trăim pe El, putem trăi același fel de viață în viața noastră de zi cu zi.

În noi înșine nu vrem să fim smeriți sau goliți, ci mai degrabă, vrem să fim înălțați și umpluți, dar când Îl trăim pe Cristos, când trăim viața crucificată, ne smerim în mod spontan, ne golim și nu dorim să avem o poziție înaltă.

Cât de mult trebuie să-L trăim pe Cristos, să-L experimentăm pe Cristos și să-L cunoaștem în mod subiectiv ca modelul nostru trăind această viață crucificată în noi!

Îți mulțumim Doamne pentru stabilirea modelului unei vieți crucificate, și mulțumim că ai venit în noi ca viață crucificată pentru a trăi același fel de viață în noi astăzi! Aleluia, Cel care S-a golit pe Sine, S-a smerit pe El însuși și nu a considerat egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară de apucat acum trăiește în noi, și noi putem să-L trăim! Doamne, ne întoarcem către Tine și Te luăm ca viață și tot ceea ce avem, pentru a putea trăi viața crucificată în viața noastră de zi cu zi. Amin, Doamne, fie ca viața crucificată să fie trăită în noi într-un mod deplin și absolut.

Când Îl trăim pe Cristos, Îl trăim Cel care este modelul unei vieți crucificate – trăim o viață crucificată

În Fil. 1:21 Pavel a mărturisit că pentru el a trăi este Cristos, apoi a continuat să vorbească despre acest Cristos în Fil. 2 când a prezentat modelul lui Cristos.

Cine era acest Cristos pe care L-a trăit Pavel? El era Cel care s-a smerit pe Sine, S-a golit de Sine și nu a considerat egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară de apucat; acesta este Cristos ca model al unei vieți crucificate.

Când îl trăim pe Cristos, Îl trăim Cel care este modelul unei vieți crucificate; Îl trăim pe Cel care se golește de sine și se umilește pe Sine.

Cum ar arăta să-L trăim pe Cristos? Dacă îl trăim pe Cristos, ne golim de sing, ne smerim pe noi înșine și nu apucăm nici o onoare sau poziție care poate fi pe bună dreptate a noastră.

În viața noastră de familie, între soț și soție, soțul care Îl trăiește pe Cristos nu apucă de „calitatea sa de soț” și nu își revendică autoritatea; mai degrabă, el se smerește și se golește și Îl trăiește de Cristos ca viața crucificată.

Când îl experimentăm pe Cristos și îl trăim pe Cristos, trăim automat o viață crucificată; Îl trăim pe Cel care este modelul unei vieți crucificate.

Cristos este modelul nostru nu ca noi să ne străduim ca să-L imităm la exterior, ci ca noi să-L trăim în mod organic și spontan trăindu-L și experimentându-L pe Cristos.

Viața crucificată a lui Cristos în noi este cu adevărat o viață de auto-golire și auto-umilire, iar această viață nu apucă nimic ca fiind o comoară, ci este întotdeauna dispusă să lase deoparte poziția și titlul.

Atunci când avem un schimb de cuvinte cu soțul nostru și simțim că „temperatura crește”, trebuie să permitem minții vii a lui Cristos să lucreze în noi, și trebuie ca să trăim viața crucificată.

În conversația cu ceilalți, atunci când alții ne jignesc, când suntem pe cale să facem și să spunem ceva, trebuie să spunem pur și simplu: Amin, Doamne, spun Amin minții Tale care ne infuzează, ne saturează și ne transformă mintea! Amin!

Filipeni 2 ne arată că ar trebui să trăim o viață crucificată pentru a savura de puterea învierii; ar trebui să luăm viața crucificată a lui Cristos ca model pentru a putea experimenta puterea învierii, care L-a înălțat pe Cristos până la cel mai înalt vârf din univers (Fil. 2:9).

Atât experimentarea lui Cristos ca modelul unei vieți crucificate, cât și experimentarea puterii de înviere care Îl înalță sunt nesfârșite.

Când Îl trăim pe Cristos, Îl trăim Cel care este modelul unei vieți crucificate și trăim astfel o viață crucificată, care se goleste de sine și se umilește pe înșine; nu încercăm să ne smerim sau să ne golim pe noi înșine – pur și simplu trăim o astfel de viață.

Când trăim o astfel de viață, când trăim o viață crucificată, suntem aduși în puterea învierii prin care Cristos este înălțat.

Vom rămâne fermi pentru mărturia Domnului, dar nu vom revendica nici o poziție, titlu sau poziție pentru noi înșine; mai degrabă, luăm viața crucificată ca modelul nostru.

În cele din urmă, vom intra în puterea învierii și vom experimenta înălțarea lui Dumnezeu.

Nu căutăm să fim înălțați, ci căutăm să experimentăm viața crucificată și, în timp ce facem aceasta, vom experimenta și viața și puterea învierii, și vom fi înălțați în Cristos și cu Cristos.

Doamne Isuse, vrem să-L trăim pe Cristos, să-L trăim pe Cel care este modelul vieții crucificate. Salvează-ne de la a încerca în exterior să Te imităm și să ne smerim și să ne golim pe noi înșine; fie ca să învățăm să ne întoarcem spre Tine și să permitem minții Tale să ne satureze, să ne transforme și să cauzeze ca mintea noastră să fie mintea lui Cristos. Amin, Doamne Isuse, fie ca viața Ta crucificată să fie trăită în noi într-un mod deplin și absolut până când vom fi aduși în înviere pentru a fi înălțați împreună cu Tine și în Tine. Îți mulțumim Doamne căci Tu ești fost modelul nostru și că Tu ai venit în noi ca model pentru a trăi în noi.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, When we Live Christ, we live the One who is the Pattern of a Crucified Life (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 2 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Nevoia noastră urgentă e să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru de trăire a unei vieți crucificate

24/10/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

Există o nevoie urgentă în viața de biserică din recâștigarea Domnului astăzi să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru; trebuie să-L trăim pe Cristos în viața Sa omenească, mai ales în golirea de Sine și în umilirea Sa și prin faptul că nu a apucat strâns egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară.

Trebuie să cunoaștem nu doar ce a făcut Cristos, procesele prin care a trecut și pașii umilirii pe care i-a făcut pentru noi, ci, de asemenea, să-L experimentăm ca modelul nostru.

Cristos a trecut prin anumite lucruri și a făcut anumite lucruri, și S-a smerit și S-a golit de Sine; acum El este modelul nostru, și a intrat în noi – credincioșii Săi – pentru a trăi același fel de viață în viața de biserică astăzi.

Nimeni nu L-a obligat pe Cristos să facă ceea ce a făcut; mai degrabă, deși există egalitate și armonie în Dumnezeire, Fiul a luat inițiativa de a se supune Tatălui, venind ca să fie om și învățând ascultarea prin lucrurile suferite de El.

El a lăsat la o parte gloria, puterea, poziția și imaginea dumnezeirii Sale și a devenit om; El S-a smerit ca să fie sclav, iar când alții L-au privit, au văzut un om normal.

Cristos a ales de bună voie să fie Fiul, El Însuși supunându-Se autorității Tatălui; El a trăit o viață supusă lui Dumnezeu și a stabilit un model pe care să-l urmăm și să-l trăim.

Ca o astfel de Persoană, El a trecut prin moarte și înviere și a intrat în noi ca Duh dătător de viață; în acest Duh este tot ceea El ce a făcut și a experimentat.

Toți credincioșii autentici în Cristos au viața lui Cristos și această viață este o viață de supunere; când trăim conform vieții lui Cristos, ne supunem spontan lui Dumnezeu și celorlalți, și modelul lui Cristos este trăit în noi.

Cristos a creat supunerea; a ne supune este relativ ușor pentru noi, căci trebuie doar să ne smerim, dar El a trebuit să lase deoparte atât de multe lucruri pentru a se supune Tatălui.

Este imposibil ca noi să copiem sau să imităm la exterior ceea ce a făcut Cristos în pașii umilinței pe care El i-a făcut. Dar slavă Domnului, El este în noi!

El a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit și a fost ascultător de Dumnezeu până la moarte, dar o asemenea Persoană este acum în noi!

Domnul Isus Cristos, care a fost supus de-a lungul vieții Sale, ne-a oferit viața Sa de supunere, astfel că acum ne supunem nu pentru că suntem înclinați să o facem în noi înșine, ci pentru că avem o viață în noi care se supune. Amin!

Nevoia noastră urgentă e să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru de trăire a unei vieți crucificate

Există o nevoie urgentă astăzi de a-L experimenta pe Cristos ca modelul nostru; Cristos ca modelul nostru nu este doar în mod obiectiv, ci și subiectiv și experimental.

Aceasta înseamnă că Cel care a stabilit modelul și care El Însuși este modelul, operează acum în noi ca Dumnezeu locuitor în interior (Fil. 2:5, 12-13).

În primul rând, trebuie să avem această minte, mintea lui Cristos și apoi trebuie să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru. Principiul lui Cristos ca modelul interior al vieții noastre este că, deși avem cel mai înalt standard al celei mai înalte poziții, nu trebuie să o luăm ca pe un lucru de apucat, la fel cum a făcut și Domnul (vezi Fil. 2:3-6).

Aceasta înseamnă că trebuie să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru și să trăim o viață crucificată; trebuie să-L pe El experimentăm ca viața noastră crucificată.

O astfel de viață este cu totul în contrast cu o viață de rivalitate și vanitate. În viața de biserică trebuie să nu trăim după viața noastră naturală, ci să luăm viața crucificată ca modelul nostru, altfel vom trăi în mod automat o viață de rivalitate și vanitate.

Trebuie să fim sinceri cu noi înșine și să ne gândim ce fel de viață de biserică am trăit până acum în biserică; am luat noi oare viața crucificată a lui Cristos ca modelul nostru și am trăit noi o viață crucificată sau am trăit o viață de rivalitate și vanitate?

Ori de câte ori suntem în rivalitate și căutăm glorie, trăim în sine; trebuie să condamnăm acest lucru și să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru. În momentul în care nu-L luăm pe Cristos ca modelul unei vieți crucificate, trăim în rivalitate și vanitate.

De exemplu, unii frați ar putea fi solicitați să își asume mai multă responsabilitate și ne putem întreba de ce ei și nu noi; sau unii sunt anumiți responsabili, dar noi suntem în rivalitate cu ei pentru că nu ni s-a cerut să facem acele lucruri.

Fie ca noi să primim antidotul și să-L experimentăm pe Cristos ca model al unei vieți crucificate. Când vom face acest lucru, vom avea aceeași gândire, aceeași minte; vom căuta un singur lucru, savurarea și experimentarea subiectivă a lui Cristos pentru viața de biserică.

Trebuie să fim “parteneri cu Cristos” în golirea de Sine, în smerenia Sa, și în faptul că nu a apucat strâns egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară. El nu a insistat să păstreze forma lui Dumnezeu, ci a fost dispus să Se golească de Sine și să Se umilească.

În loc să apucăm ceea ce avem, ar trebui să lăsăm aceste lucruri deoparte și să ne golim de noi înșine.

Cristos nu este doar modelul nostru pentru mântuirea noastră constantă, ci și standardul pentru mântuirea noastră. De la încarnarea Sa și până la crucificarea Sa, Cristos a devenit un model pentru mântuirea noastră, iar experiența Sa de la înviere până la înălțare este standardul mântuirii noastre.

Fie ca să ne exersăm duhul și să ne dăm seama de nevoia noastră urgentă de a-L experimenta pe Cristos ca modelul nostru de trăire a unei vieți crucificate. Fie ca să ne deschidem Domnului și să-I spunem:

Doamne Isuse, Te luăm pe Tine ca model. Ne dăm seama că nevoia noastră urgentă în viața de biserică astăzi este să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru. Îți mulțumim, Doamne, căci Tu nu doar ai stabilit un model pentru viața noastră creștină prin viața și moartea Ta, ci ai și venit în noi ca să trăiești același mod de viață astăzi. Amin, Doamne, avem viața de supunere a lui Cristos în noi și Îl putem experimenta pe Cristos ca modelul nostru de trăire a unei vieți crucificate. Aleluia, Dumnezeul care locuiește în interior operează în noi, și noi putem coopera experimentându-L pe Cristos ca modelul nostru astăzi!

Îl experimentăm pe Cristos ca model în golirea și umilirea Sa și prin faptul că nu a apucat strâns egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară

Trebuie să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru; trebuie să-L trăim pe Cristos în viața Sa omenească, în special în golirea de Sine și în umilirea Sa, și faptul că nu a apucat strâns egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară (Fil. 1:20-21; 2:6).

Cheia de a-L experimenta pe Cristos ca modelul nostru este că avem o viață în noi care se golește de sine și se umilește; această viață niciodată nu apucă vreun lucru ca pe o comoară, ci este întotdeauna gata să lase la o parte poziția și titlul.

Aleluia, în calitate de credincioși în Cristos, nu ni se cere să încercăm mai mult, să fim mai buni, și să ne forțăm să facem cutare lucru… avem o viață în noi, iar această viață se golește de sine și se umilește în mod automat. Cât timp trăim prin această viață, noi Îl experimentăm pe Cristos ca modelul nostru.

De exemplu, în viața de familie uneori soția îi poate da soțului un moment dificil; calea ca el să fie salvat într-o astfel de situație este să nu insiste asupra conducerii sau a “calității de soț” și astfel să ceară soției să i se supună.

Chiar dacă Biblia spune că soțul este capul soției la fel cum Cristos este Capul bisericii, acest lucru nu este ceva ce trebuie pus în aplicare sau cerut de la alții.

Mai degrabă, soțul trebuie să-și lase deoparte conducerea, “calitatea sa de soț”; acest lucru nu este ceva ce trebuie apucat și de ținut cu dinții, ci ceva care trebuie pus deoparte, astfel încât să-L poată experimenta pe Cristos ca model.

Când soțul își lasă deoparte conducerea și experimentează viața crucificată a lui Cristos, el savurează mântuirea interioară care operează în el, iar Dumnezeu este Cel care operează în el pentru a-l mântui.

În acest fel, el se golește pe sine și își lasă deoparte calitatea de cap și Îl experimentează pe Cristos. Acesta nu este cazul doar cu soțul, ci și cu soția; aceasta este doar o ilustrație.

Cu părere de rău, însă, în majoritatea cazurilor, trebuie să recunoaștem că fratele căsătorit “își apucă calitatea de cap” și refuză să o lase deoparte, iar soția își ține partea; deci are loc un schimb amar de cuvinte, cu cârtiri și raționamente.

Din nou și din nou trebuie să ne întoarcem către Domnul și să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru în golirea de Sine, în umilirea Sa, și în faptul că nu a apucat strâns egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară.

Dacă facem acest lucru, dacă lăsăm deoparte ceea ceea ce este de drept al nostru, prin faptul că trăim viața crucificată a lui Cristos, vom experimenta mântuirea constantă și instantanee a lui Cristos, iar soția noastră va fi în cele din urmă câștigată de Domnul.

Aleluia, Dumnezeu lucrează în noi; El lucrează și operează în noi atât înfăptuirea, cât și voința, pe mâsură ce ne întoarcem spre El și Îl experimentăm.

Dumnezeul care a devenit om, care S-a smerit și S-a golit de Sine, care nu a considerat egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară de apucat, Acesta este Duhul cu duhul nostru!

Nu suntem doar oameni – suntem oameni-Dumnezeu, căci Omul-Dumnezeu Isus Cristos este în duhul nostru și Îl putem experimenta pe Cristos ca modelul nostru! Deoarece Dumnezeu operează în noi, ne dăm seama că suntem oameni-Dumnezeu, cei care trăiesc prin viața lui Cristos în duhul lor.

Avem o viață în noi care se golește de sine și se umilește, iar această viață niciodată nu apucă vreun lucru ca o comoară; mai degrabă, este întotdeauna gata să lase la o parte poziția și titlul.

Când trăim prin această viață, nu vom apuca strâns nici măcar lucrurile date de Dumnezeu, ci, mai degrabă, ne vom coborî poziția noastră de dragul altora și pentru gloria lui Dumnezeu, nepăsându-ne de reputația noastră.

Doamne Isuse, vrem să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru în golirea și în umilirea Sa și în faptul că nu a apucat egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară. Îți mulțumim, Doamne, pentru că ai intrat în noi ca o viață care se golește de sine și se umilește. Aleluia, Dumnezeu operează în noi atât voința cât și înfăptuirea, și trebuie doar să cooperăm cu El pentru a ne duce la capăt propria mântuire. Doamne, vrem să trăim prin viața divină din duhul nostru, o viață care niciodată nu apucă ceva ca pe o comoară, ci este întotdeauna gata să-și lase deoparte poziția și titlul de dragul altora și pentru gloria lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Our Urgent Need is to Experience Christ as our Pattern of Living a Crucified Life (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 2 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristos este reprezentarea supunerii față de autoritate; viața Sa de supunere este în noi

23/10/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Cristos, Fiul lui Dumnezeu, S-a golit de bunăvoie pentru a deveni om creat; El a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit și a devenit reprezentarea supunerii față de autoritate (Fil. 2:6-8).

Modelul nostru în viața noastră creștină nu este doar un om, ci un om-Dumnezeu, Mântuitorul nostru om-Dumnezeu care S-a golit pe Sine și S-a smerit pe Sine și care a fost înălțat și glorificat de către Dumnezeu. Acest model este acum în noi și El vrea să trăiască același fel de viață în noi astăzi pe pământ.

Fiind egal cu Dumnezeu, El nu a considerat acest lucru ca fiind o comoară care trebuie apucat și reținut, așa că S-a golit de El însuși, lăsând la o parte forma și slava lui Dumnezeu.

El nu a lăsat deoparte divinitatea Sa, ci doar forma, manifestarea, expresia divinității Sale și El a devenit om; deși El era un om -Dumnezeu, majoritatea oamenilor nu și-au dat seama de acest lucru.

El a schimbat expresia exterioară de la forma lui Dumnezeu în forma unui sclav; El a devenit de la cea mai înaltă formă și poziție la cea mai joasă formă și poziție – nu doar un om, ci un sclav.

Când alții L-au văzut, au văzut asemănarea oamenilor; la exterior El era doar un om, dar în interior El era Dumnezeu, având divinitatea în El. Deși El a devenit om și a apărut ca om în exterior, El, în calitate de Dumnezeu, avea realitatea divinității în interior; El a devenit om devenind trup și divinitatea Sa era ascunsă în învelișul umanității Sale.

El S-a smerit pe Sine, S-a golit de Sine, și a fost găsit în asemănare ca om. El nu S-a împotrivit altora și nici nu a insistat; El a fost ascultător până la cruce.

Este impresionant și inspirator să vedem cum Cristos S-a golit de bunăvoie de Sine însuși pentru a deveni om și, ca atare, El a fost reprezentarea supunerii față de autoritate. Această minte să fie și în noi, mintea care a fost în Cristos Isus în timp ce a trecut prin toate aceste procese și lucruri.

El S-a smerit, El devenind ascultător până la moarte și încă moartea de cruce; moartea pe cruce a fost punctul culminant al umilinței lui Cristos.

Ce imagine frumoasă și model minunat vedem în Domnul Isus în timp ce S-a golit pe Sine și S-a smerit pe Sine și a învățat să asculte de Dumnezeu prin lucrurile pe care El le-a experimentat ca om!

Un astfel de model este acum în noi, iar El vrea să fie reimprimat și reprodus în noi în toate bisericile locale din întreaga lume!

Cristos S-a golit de bunăvoie pentru a deveni om ca reprezentare a supunerii față de autoritate

În acest univers a avut loc o rebeliune; îngerii și apoi toți oamenii s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, așa că Domnul Isus a devenit un om creat pentru a reprezenta supunerea față de autoritate.

Când Dumnezeu a devenit om, când Domnul Isus S-a coborât pe pământ, El S-a golit de slavă și de toată gloria, poziția, puterea și imaginea în dumnezeirea Sa și, drept urmare, cei fără revelație nu L-au recunoscut ca Dumnezeu.

Majoritatea contemporanilor Săi L-au considerat ca fiind un om obișnuit. În Dumnezeire există armonie și egalitate, nimeni nu este mai înalt sau mai mic; cu toate acestea, Fiul a ales în mod voluntar să se supună autorității Tatălui.

Cristos S-a golit de bună voie pentru a deveni om ca reprezentare a supunerii față de autoritate; El a spus că Tatăl este mai mare decât El (Ioan 14:28) și El a luat o astfel de poziție în mod voluntar.

Este minunat să vedem acest aranjament cu bucurie în Dumnezeire, și anume că Tatăl este Capul și Fiul se supune Tatălui; Tatăl este reprezentarea autorității și Fiul este reprezentarea supunerii față de autoritate.

Nu a fost ușor, însă, ca Fiul să Se supună; este ușor pentru noi ca ființe umane să ne supunem, căci trebuie doar să ne smerim pe noi înșine, dar supunerea Domnului nu a fost un lucru așa de simplu.

Într-un anumit sens, supunerea Domnului a fost chiar mai dificilă decât crearea de către El a cerurilor și a pământului, pentru că atunci când S-a supus, El a trebuit să pună deoparte și să Se golească de toată gloria, puterea, poziția și imaginea în Dumnezeirea Sa, și a trebuit să ia forma unui sclav.

Prin urmare, Cristos a creat supunere, supunerea reală. Cristos și Tatăl au împărtășit anterior aceeași glorie, dar când Fiul a venit pe pământ, El S-a „dezbrăcat de autoritatea Lui” și „s-a îmbrăcat cu supunerea”; El a creat supunerea către autoritate și a devenit reprezentarea supunerii față de autoritate.

El s-a smerit, devenind ascultător față de Tatăl și de mediul pe care El l-a aranjat în jurul Lui.

Deoarece El era Dumnezeu și S-a golit de bună voie pentru a deveni om, fiind supus autorității, această ascultare în Dumnezeire este cel mai minunat lucru din univers.

De multe ori ne putem întreba: De ce trebuie să mă supun acestei persoane sau acelei persoane? Și chiar în viața de biserică putem să ne întrebăm: nu suntem toți frați? De ce trebuie să mă supun acestui frate sau să mă supun acelui frate?

NU avem dreptul să punem astfel de întrebări, căci modelul lui Cristos este reprezentarea supunerii față de autoritate în noi; El nu a avut niciodată un asemenea gând, deoarece El a reprezentat supunerea, chiar și o supunere perfectă față de autoritate.

Fie ca să învățăm de la El; să-L luăm ca modelul nostru și să-I permitem să trăiască același fel de viață în noi.

Când El a fost pe pământ, Domnul Isus și-a fixat inima și fața să Se supună El însuși lui Dumneze, luând calea supunerii chiar și până la moarte. În Isa. 50:7 vedem cum El și-a făcut fața de cremene pentru a se supune lui Dumnezeu, iar în Luca 9:51 și Marcu 10:31-34 și-a fixat pașii fața să meargă la Ierusalim, știind ce I se va întâmpla acolo.

El știa că era pe cale să fie arestat, înfiorat, bătut, maltratat și în cele din urmă pus la moarte pe cruce, dar El și-a pus inima să Se supună lui Dumnezeu și voinței Sale. Ce model este El pentru noi!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că Te-ai golit de bună voie pentru a deveni om și ai devenit reprezentarea supunerii față de autoritate. Îți mulțumim Doamne pentru că Ți-ai dat deoparte maiestatea, gloria, forma dumnezeirii, poziția și imaginea dumnezeirii și Te-ai umilit. Doamne, Tu ai creat supunere, supunere reală față de autoritate și acum Tu ești în noi. Ne deschidem către Tine, Doamne și Îți permitem să lucrezi în noi și să trăiești mai mult în noi. Fie ca supunerea Ta față de autoritate să fie infuzată în noi și să fie introdusă în ființa noastră, pentru a o putea trăi în viața noastră de zi cu zi.

Mântuirea aduce supunere, căci viața de supunere a lui Cristos este în noi astăzi

Chiar dacă Cristos era Fiul lui Dumnezeu, El a învățat ascultarea prin lucrurile pe care El le-a suferit (Evrei 5:8).

Mulți cred că Domnului Isus I-a fost atât de ușor ca om-Dumnezeu să trăiască viața umană, pentru că El putea face orice lucru. Cu toate acestea, ceea ce Biblia ne arată cu privire la El este că El a suferit toată viața Lui și a învățat ascultarea prin lucrurile pe care El le-a suferit.

Dumnezeu a rânduit ca Cristos să moară – și Cristos a ascultat asta în întregime, chiar și până la moartea de cruce (Fil. 2:8). Cristos a învățat această ascultare prin suferința morții.

Trecerea noastră prin suferință este pentru ca noi să învățăm ascultare și supunere. Folosul nostru în mâna Domnului nu se măsoară prin cât de mult suferim, ci dacă învățăm ascultare în suferință. Dacă suntem înmuiați și învățăm ascultarea în suferință, suntem folositori lui Dumnezeu.

Nu putem evita suferințele; suferințele sunt porțiunea noastră din viața noastră umană și, dacă dorim după ușurință și bucurie, nu suntem folositori Domnului.

Cu toții trebuie să învățăm să fim ascultători în suferințe, învățând de la Domnul Isus, modelul nostru de supunere față de autoritate.

Când am fost mântuiți, am intrat în multă bucurie; mântuirea aduce bucurie. Totuși, mântuirea aduce și supunerea, căci Cristos ne-a dat viața Sa de supunere și trebuie să trăim această viață astăzi. Singurul mod prin care putem experimenta mântuirea este prin faptul că suntem supuși, la fel cum Domnul a fost supus.

Cristos a devenit sursa mântuirii noastre prin ascultare; El a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit, El a stabilit un tipar pentru noi și El se infuzează în noi ca un astfel de model pentru a trăi în noi același tip de viață.

Când întâlnim autoritatea lui Dumnezeu, ne vom supune în mod automat, căci nu putem decât să ascultăm de autoritatea lui Dumnezeu; cu toate acestea, trebuie să cooperăm zilnic cu viața Domnului din noi pentru a ne supune lui Dumnezeu și mediului pe care ni l-a alocat.

Domnul, care a fost supus de-a lungul vieții Sale, ne-a dat nouă – credincioșilor Săi – viața Sa de supunere; viața divină pe care am primit-o prin regenerare este o viață de supunere. Ascultarea noastră ca și credincioși este o consecință a luării lui Cristos ca model de ascultare (Fil. 2:8; Col. 3:4).

Trebuie să-L luăm pe Cristos ca model de ascultare și să trăim prin viața Lui de ascultare în noi. El S-a smerit până la capăt, dar Dumnezeu L-a înălțat până la cel mai înalt grad și I-a dat numele care este deasupra oricărui nume (Fil. 2:9).

Cristos, ca om-Dumnezeu, a fost preamărit de Dumnezeu datorită ascultării și supunerii Sale față de Dumnezeu, și un om a fost adus în glorie!

El a devenit om, a trăit o viață umană perfectă pe pământ, I-a fost supus lui Dumnezeu în toate, a devenit ascultător până la moarte, a murit pe cruce și a vărsat sângele Său pentru răscumpărarea noastră și, după trei zile în mormânt, a fost înviat și a fost ridicat la ceruri.

Aleluia, acest Ascultător a fost ridicat la ceruri și El Și-a adus natura Sa umană în divinitate, în Dumnezeire! Minunat!

El este modelul nostru în ceea ce a ales ca să facă, și atunci când urmăm modelul Său trăind viața Lui supusă, Dumnezeu ne va aduce și pe noi în glorie cu El.

Îți mulțumim Doamne că ne-ai dat viața Ta de supunere; acum ascultarea noastră este o consecință a luării lui Cristos ca model de ascultare. Doamne, în noi înșine suntem răzvrătiți și nu suntem dispuși să ne supunem, dar viața Ta de supunere este în noi și vrem să trăim zilnic această viață! Amin, Doamne Isuse, vrem să învățăm de la Tine, să învățăm ascultare prin lucrurile pe care le suferim, având atitudinea Ta de a ne supune lui Dumnezeu în toate lucrurile. Mântuiește-ne de a alege o viață de ușurință și plăcere. Te luăm ca modelul nostru, să învățăm de la Tine și să trăim prin viața Ta de supunere în viața noastră de zi cu zi și în viața de biserică.