Dorința lui Dumnezeu

Voia lui Dumnezeu este să zidească biserica, care este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu

11/06/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu este un aspect crucial al voii lui Dumnezeu; voia lui Dumnezeu este să aibă biserica, împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, și trebuie să-L întronăm pe Cristos în ființa noastră și să trăim în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu astăzi. Amin!

Cât de mult Îi mulțumim Domnului și Îl lăudăm că Tatăl ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu! Aleluia! Am fost odată în întuneric, moarte, păcat și lume, dar prin credința în Cristos și prin botezul în El, am fost transferați din acea împărăție! Amin!

Toate ființele umane se nasc în păcat, iar stăpânul lor ilegal este Satan, care uzurpă toate ființele umane de pe pământ. Dumnezeu are o împărăție și Satan are și el o împărăție; împărăția lui Dumnezeu este una a vieții, luminii și dragostei, dar împărăția lui Satan este una a morții, întunericului și urii.

Prin credința în Domnul Isus, am fost eliberați de sub autoritatea întunericului și am fost transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu. Aleluia!

Și acest transfer nu este o dată pentru totdeauna; zi de zi, în timp ce ne trăim viața creștină, este ușor să fim în întuneric, să umblăm în întuneric și chiar să atingem moartea, așa că trebuie să fim eliberați din întuneric din nou și din nou!

Întreaga lume zace în cel rău, fiind în sfera influenței sale; așa cum trăim în lumea de astăzi, suntem sub influența celui rău. Putem să-L urmărim pe Domnul, să-L iubim și să-L savurăm, dar cel rău este foarte subtil, înșelându-ne mereu și atrăgându-ne cu păcatul, lumea, firea și sinele, făcându-ne să falimentăm și să trăim în întuneric. O, Doamne!

Slavă Domnului, ori de câte ori ne dăm seama că suntem în întuneric, ne putem ridica și veni la Domnul! Nu vrem să trăim în mod obișnuit în întuneric, ci să umblăm în lumină, să trăim în mod obișnuit în lumină, așa cum Dumnezeu este în lumină!

Pe măsură ce venim la lumina Domnului din nou și din nou, păcatele noastre sunt expuse, ne mărturisim păcatele, iar sângele lui Isus Cristos ne curăță și ne spală. Acest lucru aduce mai multă părtășie cu viața divină, ceea ce face ca lumina divină să strălucească și mărturisim lucrurile asupra cărora Domnul strălucește.

Fie ca noi să rămânem în lumină, să umblăm în lumină și să ne întoarcem la lumină, astfel încât Domnul să aibă un domeniu în noi în care El să poată opera și lucra pentru împlinirea scopului Său. Amin, fie ca noi să-L savurăm pe Cristos în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu zi de zi!

Voia lui Dumnezeu este să aibă și să zidească biserica, împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu

Împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu este un aspect crucial al voii lui Dumnezeu (Coloseni 1:9; 4:12). Dumnezeu a creat totul din acest univers conform voii și planului Său (Efeseni 1:10-11).

Apocalipsa 4:11 este un verset minunat care ne spune că Dumnezeu a creat toate lucrurile și toate lucrurile există datorită voii lui Dumnezeu. De ce suntem aici astăzi? Datorită voii lui Dumnezeu. De ce trăim o viață umană? Este pentru voia lui Dumnezeu.

Dumnezeu este un Dumnezeu cu scop, având o voință făcută după propria Sa plăcere și El a creat toate lucrurile pentru voia Sa, ca să-Și poată îndeplini și îndeplini scopul (Apocalipsa 4:11; Efeseni 3:9-11).

Toate lucrurile există și au fost create pentru că Dumnezeu vrea să-Și îndeplinească scopul. El este cea mai înaltă viață din acest univers și El are propria Sa bună plăcere; după plăcerea Lui, El a creat toate lucrurile. Amin!

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să cunoaștem voia lui Dumnezeu și să facem voia lui Dumnezeu. Matei 7:21 ne spune că, dacă nu facem voia lui Dumnezeu, Domnul nu ne va răsplăti cu împărăția la venirea Lui.

Putem face multe lucruri pentru Dumnezeu sau în numele lui Dumnezeu, dar dacă nu facem voia Tatălui, Dumnezeu nu este satisfăcut cu noi.

În Romani 12:2 vedem în continuare voia lui Dumnezeu, care este bună, plăcută și desăvârșită; voia lui Dumnezeu este să aibă biserica.

Voia veșnică a Tatălui este să zidească biserica pe Cristos Fiul ca stâncă (Matei 16:18; Efeseni 2:21-22; 4:16). Esența Evangheliei după Matei este că voia lui Dumnezeu este să zidească biserica pe Cristos Fiul.

Toate lucrurile sunt pentru aceasta, pentru voia lui Dumnezeu, iar voia lui Dumnezeu este să aibă și să zidească biserica, împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Dacă noi, credincioșii în Cristos, vrem să trăim astăzi în realitatea împărăției cerurilor, vom face voia Tatălui care este în ceruri. Ne vom preocupa nu doar de lucrarea exterioară, ci și mai mult de voia Tatălui, care este ca El să aibă biserica.

Pentru a face voia Tatălui, trebuie să umblăm pe calea îngustă, calea care duce la viață. Putem împlini voia lui Dumnezeu numai prin viața lui Dumnezeu; numai viața lui Dumnezeu în noi și prin noi poate împlini voia lui Dumnezeu.

Pe măsură ce trăim o viață pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu astăzi, trebuie să trăim prin viața lui Dumnezeu în duhul nostru, acordându-I primul loc și savurându-L pe El în toate lucrurile, pentru a putea face voia lui Dumnezeu.

Voia lui Dumnezeu este să obțină un Trup pentru ca Cristos să fie plinătatea Lui, expresia Lui (Romani 12:2-5; Efeseni 1:5, 9, 11, 22-23). Voia lui Dumnezeu este Cristos Însuși, dar acest Cristos este lărgit și extins, chiar multiplicat, pentru a fi biserica în calitate de Trup al lui Cristos.

Dumnezeu dorește să-L obțină pe Cristos în fiecare dintre noi, adică să-L aibă pe Cristos lărgit în umanitate, astfel încât împreună să putem fi zidiți ca Trup al lui Cristos pentru a fi plinătatea Lui, expresia Lui.

Împărăția este în mod absolut ceva ce ține de voia lui Dumnezeu și împlinește complet voia lui Dumnezeu; de fapt, împărăția este voia lui Dumnezeu (Matei 6:10).

Nu putem separa biserica de împărăție; biserica de astăzi este împărăția lui Dumnezeu pe pământ, iar împărăția lui Dumnezeu de astăzi poate fi găsită doar în viața de biserică adecvată, ca împărăție a Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Noi, ca oameni ai împărăției, suntem cei care trăim în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu și facem voia Tatălui astăzi (Matei 7:21; 12:50). Dacă trăim în împărăția lui Dumnezeu astăzi, onorăm voia lui Dumnezeu.

Dacă cineva spune astăzi: „Dumnezeu mi-a spus că voia Lui este să cumpăr această casă mare sau această mașină scumpă”, aceasta înseamnă că nu-L cunoaște pe Dumnezeu și voia Lui, căci voia lui Dumnezeu este să aibă și să zidească biserica.

Fie ca noi să vedem voia lui Dumnezeu astăzi. Fie ca noi să fim una cu Dumnezeu pentru împlinirea voii Sale. Fie ca noi să cooperăm cu Domnul pentru a zidi biserica pe Cristos ca stâncă.

În Evanghelii, vedem că Cristos a venit să fie stânca pe care El va zidi biserica Sa, iar această clădire este pe deplin dezvoltată în Faptele Apostolilor, Epistole și cartea Apocalipsa.

Fie ca astăzi să trăim în realitatea împărăției cerurilor, experimentând într-un mod corporativ distribuirea Trinității divine și urmând calea care duce la viață!

Fie ca noi să luăm cuvintele Domnului ca temelie pentru viața și lucrarea noastră, astfel încât să putem face voia Tatălui de a zidi biserica pentru exprimarea corporativă a Dumnezeului Triunic.

Doamne Isuse, dezvăluie-ne voia lui Dumnezeu. Fie ca noi să realizăm că voia lui Dumnezeu este biserica în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu. Aleluia, suntem aici pentru voia lui Dumnezeu și, datorită voii lui Dumnezeu, toate lucrurile sunt și au fost create! Slavă Domnului, voia lui Dumnezeu este să zidească biserica pe Cristos ca stâncă! Amin, Doamne, ne dăm Ție astăzi pentru zidirea bisericii. Nu vrem doar să lucrăm pentru Tine sau să facem ceva pentru Dumnezeu; vrem să facem voia Tatălui nostru. Fie ca noi să trăim în realitatea împărăției cerurilor astăzi, primind și experimentând distribuirea Trinității Divine astăzi. Vrem să luăm calea care duce la viață și să luăm cuvintele lui Cristos ca temelie pentru viața și lucrarea noastră. Amin, Doamne, vrem să trăim în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu și să facem voia Tatălui pentru a zidi biserica! Lucrează în noi și ai Tu o cale să curgi în și din noi pentru zidirea bisericii!

Îl întronăm pe Cristos în ființa noastră pentru ca râul vieții să curgă din noi pentru clădirea lui Dumnezeu

O cale foarte simplă și practică prin care putem coopera cu Domnul pentru zidirea bisericii Sale, voia Tatălui și împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, este să-L întronăm pe Domnul în ființa noastră astăzi.

Apocalipsa 22:1 ne spune că din tronul lui Dumnezeu iese un râu de apă a vieții care udă cetatea lui Dumnezeu și alimentează toate neamurile din jurul sfintei cetăți. Dacă Îl întronăm pe Domnul în ființa noastră astăzi, va exista un râu de apă a vieții care va curge în noi și din noi pentru zidirea bisericii și pentru hrănirea altora.

Trebuie să-I permitem Domnului să-Și stabilească tronul în ființa noastră. El este pe tronul din ceruri, dar domnia Sa cerească este neglijată și respinsă de majoritatea oamenilor de astăzi pe pământ.

Dumnezeu este pe tron, lucrând în culise pentru a-Și îndeplini administrația și a-Și împlini scopul, dar întreaga lume este în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Dar cum rămâne cu noi, credincioșii în Cristos?

Am fost transferați din autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu; aici trebuie să-L lăsăm pe Domnul să-Și stabilească tronul în centrul ființei noastre. Trebuie să venim zilnic la Domnul și să avem un cer senin între noi și El, astfel încât să existe un tron stabilit în noi, iar Domnul să fie pe tron.

Când Îl atingem pe Domnul zi de zi, când ne deschidem către El și Îi permitem să curgă în noi și să ne satureze, El devine Domnul în noi, iar noi suntem sub stăpânirea Lui. El ne conduce în dragoste, prin lumină și cu viață. Odată ce tronul lui Dumnezeu este stabilit în noi, viața divină va curge.

Mai întâi, El curge în noi pentru a ne hrăni, a ne satisface, a ne lumina și a ne îmbogăți. Apoi, El curge din noi în alții, aprovizionând sfinții pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Fie ca noi să chemăm zilnic numele Domnului, Doamne Isuse, întronându-L în ființa noastră. Fie ca noi să nu ne certăm cu tronul, ci să-I permitem Domnului să aibă ultimul cuvânt în noi. Când Cristos domnește în noi, voia Lui se va face și gloria Lui se va exprima.

Drept urmare, El va fi înălțat și manifestat în noi; El va fi exprimat nu doar în ceruri, ci și mai mult, în noi și printre noi. Așa își obține El împărăția în noi, fiind întronat în ființa noastră, astfel încât El să poată aduce împărăția Lui în noi.

În acest fel, noi vom fi împărăția Lui și El va avea domnia Lui în noi; vom fi în viața Lui și vom trăi în împărăția Lui. Aleluia!

Ce bucurie vom avea când vom trăi în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, fiind sub domnia Domnului în toate lucrurile! El Își va manifesta gloria în noi și prin noi și Își va arăta autoritatea în noi și prin noi.

Pe măsură ce trăim sub domnia Domnului, sub tronul Său, El va avea o cale de a aduce împărăția Sa pe pământ și, într-o zi, Se va întoarce pe pământ cu împărăția, gloria și autoritatea Sa pentru a-Și stabili în mod deschis împărăția.

Vom fi atunci aici una cu El, căci I-am permis să domnească și să guverneze în noi, iar El Își va stabili împărăția cu noi. Aleluia! Înainte ca Domnul să se întoarcă pentru a-Și stabili împărăția în exterior pe pământ, El trebuie să-Și stabilească împărăția mai întâi în noi.

Fie ca noi să-L luăm zilnic pe Cristos ca Domn și Împărat al nostru, supunându-ne autorității Sale în viața noastră de zi cu zi și permițându-I să domnească și să guverneze în noi.

Fie ca noi să-L întronăm pe Domnul în centrul ființei noastre, astfel încât, din tronul Său, să izvorască un râu de apă care să ne alimenteze și să-i aducă și pe alții pentru clădirea lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, Te întronăm astăzi în centrul ființei noastre. Stabilește-Ți tronul în inima noastră. O, Doamne Isuse, chemăm Numele Tău și Te întronăm în noi. Te luăm ca Domn și Împărat al nostru. Ne supunem tronului Tău. Dă-ne să avem un cer senin cu tronul lui Dumnezeu deasupra lui. Îți mulțumim că ne-ai adus aici, în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, unde suntem sub domnia lui Dumnezeu în dragoste, cu viață și lumină! Aleluia, din tronul lui Dumnezeu stabilit în ființa noastră curge un râu de apă a vieții pentru a ne uda, a ne hrăni și a ne aproviziona! Slavă Domnului, când El este pe tron în noi, El curge din noi pentru a-i uda pe alții și a le potoli setea! Amin, Doamne Isuse, fie ca în noi să existe un tron și fie ca apa vie să curgă din noi pentru a satisface nevoile altora! Te întronăm în ființa noastră și Te lăsăm să fii Împărat și Domn în noi astăzi. Fie ca împărăția Ta să vină în noi și voia Ta să se facă în noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God’s Will is to Build up the Church, which is the Kingdom of the Son of God’s Love, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema, Să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 7 (Războiul spiritual pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu și să trăim în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să avem o consacrare absolută față de Domnul și să luptăm războiul spiritual

09/06/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Războiul spiritual este între împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan; noi, în calitate de credincioși în Cristos, trebuie să luptăm pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină, având o consacrare absolută și completă față de Domnul în ziua războiului Său spiritual. Amin!

Războiul spiritual este o necesitate astăzi, deoarece Satan vrea să-L răstoarne pe Dumnezeu și împărăția Sa. Dumnezeu a creat toate lucrurile, dar a existat o creatură anume, un arhanghel care era luceafărul dimineții, având multă frumusețe și splendoare, care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu.

El a vrut să-și înalțe tronul deasupra tronului lui Dumnezeu, iar o treime dintre îngeri l-au urmat în răzvrătirea sa. Prin răzvrătirea sa împotriva lui Dumnezeu, a devenit Satan, adversarul lui Dumnezeu și diavolul, dușmanul lui Dumnezeu.

Acum, întregul univers, care a fost creat inițial de Dumnezeu pentru a fi perfect și frumos, este afectat de această răzvrătire universală împotriva lui Dumnezeu.

Noi, ființele umane, am fost creați de Dumnezeu într-un mod foarte special: am fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (Gen. 1:26) pentru a-L putea exprima pe Dumnezeu după chipul și asemănarea Lui și a-L reprezenta cu autoritatea Lui.

Dumnezeu este măreț și nu îl va trata direct pe Satan; El vrea ca omul să-l trateze pe Satan. Dumnezeu vrea ca omul, creatura, să îl trateze pe Satan, o altă creatură. Pentru aceasta, însă, voința umană trebuie să fie una cu voința lui Dumnezeu și să supună voința satanică.

Aici intervenim noi; în calitate de credincioși în Cristos, suntem cei care Îl aleg pe Dumnezeu, I se supun lui Dumnezeu și sunt de acord cu Dumnezeu și suntem una cu voința lui Dumnezeu pe pământ.

Viața noastră de zi cu zi, cu toate activitățile vieții noastre zilnice, se află sub tronul lui Dumnezeu. Pe măsură ce chemăm numele Domnului Isus, Îl întronăm în ființa noastră. Ne deschidem vasul către El. Îl alegem și suntem una cu El.

Iar Domnul lucrează în mediul nostru și prin atât de multe lucruri pentru a se manifesta în noi, pe partea pozitivă, și pentru a ne ajuta să ne aliniem voința cu voința Lui.

Satan este înșelătorul și caută să ne câștige pentru împărăția Lui – pur și simplu ne înșală și ne înrobește până la punctul în care suntem captivi ai lui, fiind uzurpați de el în toate.

Dar Domnul este măreț: El nu ne obligă să facem nimic, ci mai degrabă Își etalează frumusețea și ne atrage cu bogățiile Sale, iar noi ne oferim de bunăvoie Lui, căci El este atât de minunat, atât de bogat și atât de măreț.

Fie ca noi să fim de partea Domnului astăzi. Fie ca noi, ca biserică, să luptăm pentru a supune voința satanică și a învinge dușmanul lui Dumnezeu!

Războiul spiritual este războiul dintre împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan

Războiul spiritual este războiul dintre împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan (Matei 12:26, 28). Domnul Isus a venit pe pământ pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu, iar acest lucru a cauzat un război spiritual, căci împărăția lui Satan trebuia expusă, dezrădăcinată și eliminată.

Când a scos demoni, a făcut acest lucru prin Duhul Sfânt pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu; a scos împărăția lui Satan pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu. Împărăția lui Dumnezeu este versus împărăția lui Satan.

Împărăția lui Dumnezeu este veșnică, atât în timp, cât și în spațiu; împărăția lui Satan, însă, nu este veșnică. Împărăția lui Satan este aici și acum, dar într-o zi îl vom învinge complet, îl vom scoate afară și îl vom trimite în lacul de foc, iar împărăția lui va înceta să existe.

Deoarece Dumnezeu este din veșnicie în veșnicie, iar împărăția Sa este extinderea și răspândirea însăși a Ființei Sale, împărăția lui Dumnezeu este veșnică atât în timp, cât și în spațiu.

Dumnezeu este lumină, iar împărăția lui Dumnezeu este în lumină și din lumină. Totuși, Satan este întuneric, și oricine este în împărăția lui este în întuneric. Împărăția lui Dumnezeu este exact opusul împărăției lui Satan.

Mai mult, împărăția lui Dumnezeu este legală, în timp ce împărăția lui Satan este ilegală. Dumnezeu a creat întregul univers și tot ce a fost creat Îi aparține; El are dreptul legal să domnească. Dar Satan a venit, s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și a uzurpat pământul și tot ce este în el. El este conducătorul ilegal al lumii, iar împărăția lui este ilegală (Ioan 14:30).

Noi, cei care credem în Cristos, facem parte din împărăția lui Dumnezeu prin pocăință și credință în Cristos, iar prin botez am fost transferați din împărăția lui Satan în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu (Coloseni 1:13). Slavă Domnului!

Împărăția lui Satan este organizată într-un sistem prin care el uzurpă văzduhul și pământul și tot ce este în ele, cu scopul de a răsturna autoritatea lui Dumnezeu și de a-și instaura propria împărăție. Aceasta este o împărăție ilegală, iar întreaga lume zace în cel rău, fiind pasivă sub sfera influenței și a operațiunii sale rele. O, Doamne Isuse!

De aceea, când a venit Domnul Isus, El a proclamat că trebuie să ne pocăim pentru împărăția lui Dumnezeu! Trebuie să ne pocăim pentru împărăția lui Dumnezeu, căci am fost sub împărăția lui Satan și Dumnezeu vrea să fim transferați în împărăția Lui. Acum, ca credincioși în Cristos, ne rugăm: „Vie împărăția Ta!” (Matei 6:10)!

Astăzi, Satan încă cutreieră liber pământul, căutând să-i devoreze pe oameni și să-i uzurpe pe cei din poporul lui Dumnezeu. Dar într-o zi, la sunetul celei de-a șaptea trâmbițe (Apocalipsa 11:15), împărăția lui Dumnezeu va veni pe deplin și va fi o mare bucurie în cer și pe pământ. Amin!

Acum, noi, ca credincioși în Cristos, suntem una cu Dumnezeu pe pământ pentru a lupta pentru venirea împărăției Sale.

De la prima venire a Domnului până la a doua venire a Sa, toate lucrările pe care le facem noi, ca popor al lui Dumnezeu, sunt exemple de război spiritual, căci tot ceea ce facem pentru Domnul și în Domnul este pentru ca împărăția Lui să vină și pentru ca împărăția lui Satan să fie dezrădăcinată și înlăturată.

Slavă Domnului că ne-a scăpat de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu! Acum, ca cei care sunt eliberați din împărăția lui Satan, noi, ca biserică, stăm una cu Cristos, savurând și perpetuând victoria Sa și aducem împărăția lui Dumnezeu!

Suntem una cu Domnul pentru a mântui mulți dintre cei prinși de Satan și a-i aduce în împărăția Lui. Facem acest lucru prin rugăciunea noastră și prin întoarcerea noastră zilnică către Domnul, oferindu-I mai mult teren în ființa noastră.

Nu luptăm pentru victorie, ci din victorie; victoria a fost câștigată, Cristosul victorios este în duhul nostru și noi suntem în El, iar lupta noastră este din victorie și pentru a perpetua victoria Lui!

Fie ca noi să vedem că războiul spiritual de astăzi este între împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan și fie ca noi să cooperăm cu Domnul pentru a aduce împărăția Sa pe pământ!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai mântuit de sub autoritatea lui Satan și ne-ai adus în împărăția lui Dumnezeu! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, suntem acum în împărăția lui Dumnezeu și stăm una cu Dumnezeu pe pământ pentru a învinge inamicul și a-l face să sufere pierderi! Amin, Doamne, fie ca împărăția Ta să vină și voia Ta să se facă. Suntem una cu Tine pe pământ pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu în noi și în jurul nostru. Suntem una cu Tine ca biserică, una cu Capul nostru victorios, pentru a perpetua victoria Ta și pentru a aduce împărăția Ta. O, Doamne, fie ca lumina Ta să strălucească prin noi asupra atâtor oameni care stau în întuneric, pentru a-i mântui și a-i aduce în împărăția Ta! Extinde împărăția Ta în noi. Fie ca împărăția Ta să crească în ființa noastră, în viața noastră și în tot ceea ce are legătură cu noi. Amin, Doamne, fie ca împărăția Ta să vină și să se facă voia Ta! Suntem una cu Tine, Doamne, pentru a mântui mulți din împărăția lui Satan și a-i aduce în împărăția Ta! Suntem una cu Tine pe pământ și spunem: Vie împărăția Ta astăzi!

Să avem o consacrare absolută față de Domnul pentru a lupta în războiul spiritual și a aduce împărăția

Împărăția lui Dumnezeu nu vine în mod automat; pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină, este nevoie de luptă spirituală (Matei 12:22-29). Pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină în noi și prin noi, trebuie să fim implicați activ în războiul spiritual.

Responsabilitatea bisericii este aceea de a continua lucrarea victorioasă pe care Cristos a îndeplinit-o împotriva lui Satan (Evrei 2:14; 1 Ioan 3:8b; Coloseni 2:15; Psalmul 149:5-9). El l-a biruit pe cel rău pe cruce și prin viața Sa pe pământ; acum această Persoană este în noi și noi suntem una cu El pentru a continua lucrarea Sa victorioasă.

El l-a biruit pe diavol pe cruce și a pus capăt oricărui lucru negativ; El a biruit tot ce este negativ prin puterea învierii Sale. El este acum în înălțare, mult mai presus de toate lucrurile, iar noi suntem așezați una cu El în locurile cerești (Efeseni 2:6).

Pe baza acestui fapt, ducem la bun sfârșit victoria Lui, o aplicăm și stăm în victoria Lui pentru a respinge atacurile vrăjmașului, a-l lega și a-l face de rușine.

Împărăția lui Dumnezeu este exercitarea voinței divine și răsturnarea puterii lui Satan prin puterea lui Dumnezeu (Matei 6:10). Toate lucrurile au fost create de Dumnezeu pentru voia Lui (Apocalipsa 4:11), iar noi, ca biserică, stăm una cu El astăzi pentru a exercita voia Lui și a împlini voia Lui. Amin!

Voia eternă a lui Dumnezeu este să aibă biserica, Trupul lui Cristos; suntem aici pentru voia lui Dumnezeu și vrem ca voia Lui perfectă să se facă. Trăim pentru Cristos și pentru biserică și ne oferim de bunăvoie Domnului, având o consacrare absolută față de Domnul pentru ca împărăția Lui să vină și ca vrăjmașul să fie izgonit.

Trebuie să cunoaștem voia lui Dumnezeu pentru noi înșine personal și, de asemenea, voia perfectă a lui Dumnezeu. El face toate lucrurile după voia Lui și facem bine să ne unim cu voia Sa. Când voința divină este exercitată, puterea lui Satan este alungată prin puterea lui Dumnezeu.

Voia lui Dumnezeu este Cristos și biserica, iar viața noastră de astăzi este pentru aceasta, pentru ca Cristos să crească în noi pentru zidirea bisericii. Aleluia! Ori de câte ori diavolul a fost alungat și oriunde lucrarea vrăjmașului a fost înlocuită de puterea lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu este acolo. Aleluia!

Fie ca noi să fim cei care ne oferim de bunăvoie Domnului în ziua războiului Său, în splendoarea consacrării noastre (Psalmul 110:3). Fie ca noi să ne dăm Lui, având o consacrare absolută față de Domnul, pentru ca El să facă ceea ce vrea El să facă astăzi.

În noi înșine nu putem face nimic, nu suntem nimic și nu putem realiza nimic, dar ne putem dărui Domnului, oferindu-ne de bunăvoie Lui astăzi. Astăzi Domnul este în ziua războiului Său, căci El luptă în poporul Său pentru a învinge vrăjmașul, a-l respinge și a-l face să sufere pierderi.

Într-un sens spiritual, ne aflăm acum în ziua războiului lui Cristos și, pentru El, trebuie să fim o ofrandă voluntară, o ofrandă de bunăvoie (Lev. 22:18; Deut. 12:6). În timp ce Domnul luptă împotriva vrăjmașului, în timp ce trăim în ziua războiului Său, ne oferim de bunăvoie Lui, având o consacrare absolută față de Domnul.

Pe măsură ce trăim la împlinirea acestei epoci și vedem cum Dumnezeu aranjează în mod suveran situația lumii pentru a împlini profețiile referitoare la timpul celei de-a doua veniri a Sale, trebuie să avem o consacrare absolută față de Domnul pentru scopul Său.

Pentru Dumnezeu este ușor să rezolve situația exterioară și să aranjeze evenimente umane majore pentru a obține semnele care duc la întoarcerea Sa; ceea ce este necesar este cooperarea noastră interioară, consacrarea noastră absolută față de Domnul, pentru ca El să câștige armata care luptă pentru El pe pământ astăzi.

Pentru a ne angaja în războiul spiritual pentru a învinge vrăjmașul lui Dumnezeu și a aduce împărăția lui Dumnezeu, avem nevoie de o consacrare absolută și completă față de Domnul. În ochii lui Dumnezeu, o astfel de consacrare este ceva ce ține de splendoare.

Pe măsură ce trăim la împlinirea acestei epoci, fie ca noi să ne oferim de bunăvoie Domnului pentru ca El să bea, să fie satisfăcut și împrospătat și fie ca noi să avem o consacrare absolută față de Domnul în ziua războiului Său.

Ce splendoare este pentru Dumnezeu să aibă multe persoane consacrate, nazireii de astăzi, cei care se oferă de bunăvoie Lui astăzi! Și ce onoare este pentru noi, credincioșii în Cristos, să avem o consacrare absolută față de Domnul, pur și simplu dăruindu-ne Lui pentru a aduce împărăția Lui astăzi și a învinge dușmanul lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, suntem una cu Tine pe pământ pentru a continua lucrarea Ta victorioasă împotriva dușmanului Tău. Suntem în victoria Ta astăzi și vrem să perpetuăm victoria Ta asupra dușmanului. Aleluia, Cristos a biruit dușmanul și l-a distrus pe diavol pe cruce! Slavă Domnului, în Isus Cristos dușmanul nu are niciun teren și nicio oportunitate în nimic, ci mai degrabă, Cristos l-a distrus pe diavol și lucrările lui! Suntem una cu Tine astăzi, Doamne, și ne exersăm voința de a fi una cu voința Ta. Fie ca puterea lui Satan să fie înfrântă de puterea lui Dumnezeu! Fie ca inamicul să fie alungat și lucrarea lui să fie înlocuită de puterea lui Dumnezeu, astfel încât împărăția lui Dumnezeu să vină! Amin, Doamne, ne oferim de bunăvoie Ție astăzi! Chiar și în timp ce trăim la împlinirea acestei epoci, vrem să avem o consacrare absolută față de Domnul în ziua războiului Său. Suntem o ofrandă voluntară pentru Tine, o ofrandă de bunăvoie, pentru ca Tu să bei și să fii satisfăcut și înviorat! Aleluia, Isus Cristos este Domnul! Slavă Domnului, Cristos este cel victorios!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Having an Absolute Consecration to the Lord and Fighting the Spiritual Warfare, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema, Să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 7 (Războiul spiritual pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu și să trăim în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu) ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Războiul spiritual este necesar pentru a supune voința satanică și a aduce împărăția lui Dumnezeu

08/06/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Trebuie să înțelegem că războiul spiritual este necesar pentru a supune voința satanică și a aduce împărăția lui Dumnezeu.

Scopul războiului spiritual este de a aduce împărăția lui Dumnezeu; deoarece voința lui Satan este mobilizată împotriva voinței lui Dumnezeu, există un conflict, iar noi, ființele umane, putem alege voința divină sau voința satanică, așa că noi, ca biserică, trebuie să luptăm pentru a supune voința satanică și a învinge dușmanul lui Dumnezeu, astfel încât să putem aduce împărăția lui Dumnezeu! Amin!

Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră de dimineață, ajungem la subiectul Războiul spiritual pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu și să trăim în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Când vorbim despre împărăția lui Dumnezeu și despre a trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu, trebuie să ne dăm seama că războiul spiritual este necesar. Pe partea negativă, trebuie să luptăm războiul spiritual pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu. Pe partea pozitivă, trebuie să trăim o viață zilnică în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Războiul spiritual este necesar pentru ca împărăția lui Dumnezeu să fie adusă. Împărăția nu vine pur și simplu; Dumnezeu nu aduce pur și simplu împărăția Sa, fără ca noi să facem nimic, ci mai degrabă trebuie să cooperăm cu Dumnezeu pentru a aduce împărăția Sa, luptând războiul spiritual.

Cum putem lupta războiul spiritual? Suntem echipați să luptăm războiul spiritual? Suntem maturi în viață? Suntem în a patra etapă a experienței vieții? Am tratat noi sinele, carnea și omul natural?

În prima etapă a experienței vieții tratăm păcatul, păcatele și conștiința noastră; tratăm toate lucrurile asupra cărora Domnul strălucește și vrem să rămânem în părtășie cu Domnul.

În a doua etapă a experienței vieții, tratăm lucruri mult mai profunde. Începem cu consacrarea și creșterea în viață înspre maturitatea vieții pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Iar în a treia etapă a experienței vieții, experimentăm crucea aplicată nouă experiențial. Crucea este aplicată cărnii, sinelui și constituției naturale.

Aceasta ne introduce în a patra etapă a experienței vieții, unde suntem în locurile cerești așezați cu Cristos în înălțare în experiența noastră, iar noi, neavând încredere în sine, în omul natural și în constituția naturală, stăm una cu Domnul, îmbrăcând toată armura lui Dumnezeu și luptăm războiul spiritual.

Avem conștientizarea că aceasta este ceva ce ține de Trup; nu luptăm singuri lupta, căci nu suntem giganți spirituali, ci mai degrabă suntem membre ale Trupului lui Cristos. Pe măsură ce cunoaștem Trupul lui Cristos organic și intrinsec, nu îi vom critica pe alții, ci vom avea discernământul de a ști dacă cineva cunoaște Trupul sau nu.

Fie ca Domnul să câștige acest lucru printre noi astăzi, mai ales pe măsură ce trăim în grupurile vitale, creștem în viață și suntem zidiți împreună.

Cu toții trebuie să avansăm cu Domnul în experiența vieții, astfel încât Domnul să poată câștiga o mireasă matură, corporativă, care este una cu El pentru a lupta războiul spiritual în Domnul și pentru Domnul.

Războiul spiritual este necesar pentru a supune voința satanică și a aduce împărăția lui Dumnezeu

Unii pacifiști ar putea spune că, din moment ce Dumnezeu este atotputernic și puternic și din moment ce El este un Dumnezeu al păcii și nu al războiului, dacă El vrea să aducă împărăția Lui, de ce este nevoie de luptă și război spiritual?

Care este motivul sau scopul războiului spiritual? Este necesar războiul spiritual? Nu poate Dumnezeu pur și simplu să aducă împărăția Lui și noi doar să ajutăm sau să ne rugăm pentru ea? Scopul războiului spiritual este de a aduce împărăția lui Dumnezeu (Matei 6:10).

Când Domnul ne-a învățat cum să ne rugăm, El a menționat imediat războiul spiritual; prima noastră preocupare în rugăciunea noastră nu este mâncarea noastră, nevoile noastre sau problemele noastre, ci împărăția lui Dumnezeu.

Războiul spiritual este necesar deoarece voința lui Satan este mobilizată împotriva voinței lui Dumnezeu. În acest univers, există trei voințe: voința divină, voința satanică și voința umană.

Dacă vrem să aducem împărăția lui Dumnezeu, trebuie să ne dăm seama că voința lui Satan este împotriva voinței lui Dumnezeu.

Voia lui Dumnezeu este auto-existentă, eternă, necreată și va dura și se va împlini pentru totdeauna. Voința lui Satan, însă, este o voință creată, voința unei ființe create.

Unul dintre îngerii lui Dumnezeu, un arhanghel care se afla într-o poziție înaltă și avea o frumusețe, s-a mândrit din cauza poziției și frumuseții sale înalte și s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu (vezi Isaia 14).

Această mândrie a dat naștere unei intenții rele, voința satanică, care i se opune voinței lui Dumnezeu și vrea să întârzie și să zădărnicească împlinirea voinței lui Dumnezeu. Războiul spiritual este necesar deoarece voința satanică este mobilizată împotriva voinței lui Dumnezeu (Efeseni 5:17).

Pe lângă intenția lui Dumnezeu, voința Lui, există o a doua intenție, o a doua voință; voința lui Satan este mobilizată împotriva voinței lui Dumnezeu.

Pentru moment, Dumnezeu încă îl tolerează pe Satan și voința lui, dar El așteaptă ca omul să-L aleagă pe Dumnezeu, să-și fixeze voința pe Dumnezeu și să-și alinieze voința cu Dumnezeu, astfel încât omul să-l trateze pe dușmanul lui Dumnezeu.

După cum se vede în Romani 12:1-2, sufletul nostru este transformat și înnoit, astfel încât voința noastră să-L poată alege pe Dumnezeu și să fie supusă de El pentru a fi una cu voința Lui în războiul spiritual.

Trebuie să ne amintim că scopul războiului spiritual este de a aduce împărăția lui Dumnezeu și de a-l învinge pe Satan. Războiul spiritual își are sursa în conflictul dintre voința divină și voința satanică (Matei 6:10; 7:21; Isaia 14:12-14). Aceasta este esența războiului spiritual care se desfășoară în ceruri și pe pământ chiar acum.

Înainte ca arhanghelul lui Dumnezeu să se ridice pentru a contrazice voința divină, nu exista război în univers; răzvrătirea lui Lucifer a fost începutul tuturor luptelor care au loc acum între națiuni, în societate, în familie și în interiorul indivizilor (vezi Apocalipsa 12:3-11; Galateni 5:17).

Toate războiurile își au sursa în acest conflict de voințe. Controversa din univers a început odată cu răzvrătirea lui Satan. La un moment dat, după răzvrătirea lui Satan, Dumnezeu l-a creat pe om cu liber arbitru, iar acum omul poate alege fie pe Satan și voința lui, fie pe Dumnezeu și voința Sa.

De-a lungul istoriei omenirii putem vedea rebeliune după rebeliune, război după război și conflict după conflict, căci omul se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu, alege voința lui Satan, iar Dumnezeu trebuie să trateze toată rebeliunea.

Există războaie între națiuni, conflicte între grupuri de oameni din societate și fricțiuni și probleme chiar și în cadrul familiilor. Există un război interior în fiecare ființă umană, căci poftele din noi luptă împotriva rațiunii din mintea noastră.

Toate diferitele tipuri de război își au sursa în controversa dintre voința lui Dumnezeu și voința lui Satan.

Când privim la Gen. 2, vedem o situație triunghiulară: Dumnezeu era acolo cu voința Lui reprezentată de pomul vieții, Satan era acolo cu voința lui reprezentată de pomul cunoașterii binelui și răului, iar omul cu liberul său arbitru se afla între cei doi.

Am putea crede că Dumnezeu nu a fost înțelept creând omul cu liber arbitru, căci acum omul poate fi și este ușor înșelat de Satan ca să-l aleagă pe el, în timp ce Dumnezeu s-ar putea să nu mai fie atât de puternic pe pământ astăzi.

Dar Dumnezeu este măreț; El îi dă omului libertatea de alegere și respectă liberul arbitru al omului. Controversa este între două părți: Dumnezeu și Satan; problema crucială este dacă omul alege voința lui Dumnezeu sau voința satanică.

Astăzi suntem la mijloc, între Dumnezeu și Satan, și există un război spiritual în desfășurare, deoarece Satan încă se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu, făcând tot posibilul să-L împiedice pe Dumnezeu să-Și îndeplinească scopul.

Fie ca noi să-L alegem pe Domnul și fie ca noi să stăm de partea Domnului în viața noastră de zi cu zi, permițându-I să se răspândească în ființa noastră și să ne satureze. Fie ca noi să spunem Amin lucrărilor Sale și procesului de supunere a voinței noastre, astfel încât să putem alege voința Lui.

Pe măsură ce ne dăm seama că scopul războiului spiritual este de a aduce împărăția lui Dumnezeu, stăm de partea Domnului și alegem voia Sa.

Doamne Isuse, dezvăluie-ne pentru a vedea conflictul dintre voința divină și voința satanică. Fă să vedem că scopul războiului spiritual este de a aduce împărăția lui Dumnezeu și de a-l supune pe Satan și voința lui. Te iubim, Doamne, și ne deschidem către Tine. Te alegem. Stăm de partea Ta. Ne rugăm ca împărăția Ta să vină și să se facă voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. O, Doamne, amin, vie împărăția Ta! Amin, Doamne, facă-se voia Ta și pe pământ! Facă-se voia Ta în viața noastră. Ne dăm Ție și alegem voia Ta în noi. Lucrează în noi. Înnoiește-ne mintea. Supune-ne voința. Supune orice rebeliune din noi. O, Doamne, ne deschidem pe deplin ființa față de Tine. Fie ca împărăția Ta să vină în noi. Fie ca voia Ta să se facă în noi. Stăm de partea Ta astăzi. Stăm în Trup și cu Trupul pentru ca voia Ta să se facă pe pământ și pentru ca inamicul să fie învins. Amin, Doamne, fie ca împărăția Ta să vină astăzi pe pământ. Supune voia lui Satan în noi și în jurul nostru. Adu împărăția Ta în noi și în jurul nostru astăzi!

Biserica luptă pentru a supune voința satanică și pentru a-l învinge pe dușmanul lui Dumnezeu

De ce nu-l tratează Dumnezeu direct pe Satan? De ce nu-l distruge pur și simplu pe Satan, din moment ce El Însuși l-a creat pe Lucifer, iar acesta s-a răzvrătit pentru a deveni Satan? Mulți se întreabă în acest sens și mulți credincioși în Cristos Îi cer Domnului să facă acest lucru pentru ei, adică să-l învingă pe Satan pentru ei.

Dar Dumnezeu este măreț; El are o economie, un scop etern și vrea să-Și îndeplinească scopul. Pentru voia Sa, El a creat toate lucrurile și toate creaturile, iar noi suntem aici datorită voinței Sale (Apocalipsa 4:11).

În economia Sa, Dumnezeu intenționează să câștige un grup de oameni în care El poate intra pentru a fi viața lor și totul, astfel încât să-i poată umple și să trăiască în ei pentru a fi exprimat prin ei. De asemenea, El vrea ca creatura Sa, omul, să-l trateze pe creatura Sa decăzută, Satan (Geneza 1:26; Matei 26:39; 12:30; 7:21).

Dumnezeu este prea măreț pentru ca El să-l trateze pe Satan Însuși; El vrea să câștige un grup de oameni care să fie de partea Sa și care să-L învingă pe dușmanul Său pentru El.

Dumnezeu nu Se va înjosi pentru a trata o creatură; El vrea ca omul să-l trateze pe Satan. Pentru aceasta, voința umană trebuie să fie una cu voința divină.

Pe măsură ce mergem mai departe cu Domnul în viața noastră creștină de zi cu zi, ne dăm seama că există un război spiritual în desfășurare, căci voința lui Satan este împotriva voinței lui Dumnezeu și, mai mult, există ceva în însăși ființa noastră care este împotriva lui Dumnezeu.

Satan are câțiva agenți în noi, inclusiv omul nostru natural, carnea noastră, sinele nostru și întreaga noastră ființă decăzută, cum ar fi mintea noastră neînnoită, voința noastră nesupusă și emoțiile noastre dezechilibrate.

Prin mila și harul Său, noi, credincioșii în Cristos, am văzut ceva din Cristos și ne-am pocăit și am crezut în Domnul Isus, iar El este în duhul nostru.

Dar sufletul nostru este decăzut și carnea noastră este coruptă. În loc ca sufletul să-L exprime pe Dumnezeu, el se exprimă pe sine, iar Satan este întrupat în sine, iar în loc ca trupul să-L mărească pe Dumnezeu, trupul este transmutat în carne, care e plină de păcat, pofte și moarte. O, Doamne!

Iar noi, ca și credincioși în Cristos, Îl avem pe Dumnezeu în Cristos ca Duh în duhul nostru și îl avem pe Satan în sinele nostru și în carne.

Ne aflăm într-o situație triunghiulară și trebuie să alegem voia lui Dumnezeu. Pe măsură ce venim la Domnul în cuvântul Său, Îl iubim, suntem infuzați cu dorința inimii Sale și cu elementul Său și ne unim cu El prin cuvântul Său.

Nu am fost doar creați, ci și răscumpărați și regenerați, iar acum trăim sub voia perfectă a lui Dumnezeu. Vrem ca voința noastră să fie în armonie cu voia lui Dumnezeu și urâm să fim căldicei; îl alegem pe Dumnezeu și voia Sa!

Deoarece există un război spiritual în desfășurare, noi, ca ființe umane și credincioși în Cristos, Îl alegem pe Dumnezeu și voia Sa și stăm una cu voia divină.

Avem multe tranzacții cu Domnul, cerându-I să curgă în ființa noastră interioară și deschizându-ne către El pentru ca El să ne satureze ființa interioară.

Și pur și simplu Îi dăm consimțământul ca El să ne înnoiască mintea, să ne supună voința și să se răspândească în emoțiile noastre. El ne dă experiențele de care avem nevoie – chiar dacă s-ar putea să nu fie experiențele pe care ni le dorim – pentru ca noi să fim mai una cu El și să aducem împărăția lui Dumnezeu.

Când privim înapoi la viața noastră creștină cu experiențele noastre, ne dăm seama că, chiar dacă am trecut prin lucruri care nu au fost atât de plăcute, Dumnezeu a fost în spatele tuturor acestor lucruri și ne-a luat cu El, făcându-ne mai una cu El pentru împărăția Lui care va veni.

Ca biserică, lupta noastră este să supunem voința satanică și să învingem dușmanul lui Dumnezeu. După cum se vede în Efeseni 6:11-13, lupta noastră nu este împotriva sângelui și a cărnii, căci nu luptăm cu oamenii, ci cu puterile spirituale din locurile cerești.

Ca Trup, ne îmbrăcăm cu toată armura lui Dumnezeu, ca să putem rezista împotriva uneltirilor diavolului.

Fie ca noi să ne deschidem față de instruirea și echiparea Domnului, astfel încât să putem lupta în Trup, purtând armura lui Dumnezeu, împotriva conducătorilor, împotriva stăpânitorilor, împotriva stăpânitorilor lumii acestui întuneric, împotriva puterilor spirituale ale răului din locurile cerești.

Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru toate experiențele pe care ni le dai în viața noastră creștină. Ne deschidem Ție astăzi. Câștigă în noi ceea ce Tu cauți. Te alegem pe Tine. Amin, Doamne, voința noastră umană stă una cu voința Ta divină pentru a învinge voința satanică și pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu. Adu-ne la punctul în care nu ne reținem, ci Îți dăm Îți tot terenul în ființa noastră pentru a învinge vrăjmașul și a-l supune complet. O, Doamne, suntem una cu Tine în războiul spiritual împotriva lui Satan și a forțelor lui rele. Ne îmbrăcăm cu toată armura lui Dumnezeu, ca să putem rezista împotriva stratagemelor diavolului! Slavă Domnului, lupta noastră nu este împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva conducătorilor, a autorităților, a conducătorilor lumii acestui întuneric, împotriva forțelor spirituale ale răului din ceruri! Amin, Doamne, ca biserică, ducem războiul spiritual una cu Tine pentru a supune voința satanică și a învinge dușmanul lui Dumnezeu! Slavă Domnului, suntem una cu Domnul în Trup și luptăm din victorie pentru a-l face de rușine pe dușman și a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Spiritual Warfare is Necessary to Subdue the Satanic Will and Bring in God’s Kingdom, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema, Să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 7 (Războiul spiritual pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu și să trăim în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu) ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl slujim pe Dumnezeu din dragoste și-i slujim pe alții cu Cristos, administrându-L pe Cristos altora

05/06/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, suntem slujitori ai lui Dumnezeu, cei care-L slujesc pe El; motivația noastră interioară este să-L iubim pe Domnul și folosim darul Domnului pentru a zidi biserica, slujindu-i pe alții cu Cristos și administrându-L pe Cristos ca har pentru ei, îngrijindu-ne de ei cu inima iubitoare și iertătoare a Tatălui.

Domnul Isus a venit ca Sclav al lui Dumnezeu pentru a ne sluji nouă și pentru a-L sluji pe Dumnezeu; El ne-a lăsat un model despre ce înseamnă să fii un sclav al lui Dumnezeu.

Astăzi învățăm să-L slujim pe Domnul și să-i slujim pe sfinți, mai întâi de toate iubindu-L pe Domnul și iubindu-ne unii pe alții, căci slujirea noastră este în dragoste și din dragoste.

Iar pe măsură ce Îl iubim pe Domnul și ne iubim unii pe alții, ne exersăm duhul și căutăm să fim umpluți cu Duhul, astfel încât să putem avea ceva din Duhul pentru a le administra altora.

Singura cale prin care putem să-i slujim pe alții este să le administrăm ceva din Cristos. Fiecare dintre noi a primit niște daruri spirituale de la Domnul; aceste daruri nu sunt talente sau abilități naturale, ci o capacitate spirituală pe care Domnul a dat-o fiecărui membru al Trupului.

Pe măsură ce ne exersăm duhul și Îl savurăm pe Domnul, Îl experimentăm și cooperăm cu El în viața noastră de zi cu zi, ne dezvoltăm darurile spirituale și le folosim pentru zidirea Trupului.

Însă dacă suntem leneși, dacă „ne îngropăm talantul” așa cum a făcut sclavul nefolositor și leneș din Matei 25, nu vom fi răsplătiți de Domnul.

S-ar putea să fim astăzi în viața de biserică și să vedem cutare frate sau cutare soră slujindu-L pe Domnul și păstorindu-i pe cei noi și ne-am putea întreba de ce nu slujim și noi sau de ce nu-i păstorim pe alții.

Funcția noastră nu este prin numirea din partea altora; este determinată de măsura darului lui Cristos și de cooperarea noastră. Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos ca har, cu atât capacitatea noastră va crește.

Cu cât ne exersăm mai mult duhul pentru a-L savura pe Domnul și a ne împărtăși din bogățiile Sale în cuvântul Său, cu atât vom avea mai mult ceva de împărtășit cu alții pentru a-i administra pe Cristos altora.

Dar dacă nu suntem sârguincioși să-L contactăm pe Domnul, să fim în cuvântul Său și să ne împărtășim din bogățiile Sale, nu vom avea prea multe de oferit altora și s-ar putea să nu avem nici măcar o tragere de inimă pentru a-L sluji pe Domnul și pe sfinți.

Noi, cei care credem în Cristos, am fost mântuiți pentru a sluji; Cel care ne-a mântuit este Sclavul lui Dumnezeu și El Se reproduce în noi pentru ca noi să fim sclavi ai Domnului și ai sfinților.

Petru, Pavel, Ioan și apostolii au fost sclavi ai lui Dumnezeu și slujitori ai sfinților, căutând să-L administreze pe Cristos sfinților pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Suntem și noi la fel astăzi.

Îl slujim pe Domnul din dragoste pentru El, luându-L ca sursă și coordonându-ne cu membrele Trupului

Motivul interior al slujirii Domnului de către noi nu este datoria sau necesitatea; este dragostea noastră pentru El. Când Îl vedem pe Domnul, când Îl savurăm pe El și când ne deschidem către El și avem părtășie cu El, suntem atrași de El și Îl iubim.

Asemenea sclavului din Exod 21:5, vom dori să nu părăsim casa Sa, ci să rămânem robii Lui, căci Îl iubim pe Domnul și Stăpânul nostru. Îl slujim pe Domnul nu din cauza datoriei sau a necesității; Îi slujim pentru că Îl iubim.

În aspectul vieții, suntem fecioare care Îl iubesc pe Domnul și trăiesc pentru Domnul; în aspectul slujirii, suntem robi care Îl slujesc pe Domnul.

Îl putem sluji pe Domnul doar pentru că Îl iubim, căci motivul nostru interior pentru a-L sluji pe Domnul este dragostea noastră pentru El.

Însă atunci când pierdem dragostea noastră dintâi pentru Domnul, indiferent cât de mult Îl slujim pe Domnul, El nu este fericit cu noi, căci doar slujirea care vine din dragostea noastră pentru El contează înaintea Sa (Apocalipsa 2:4-5).

Biserica din Laodiceea a avut multă slujire și osteneală pentru Domnul, dar ei și-au pierdut dragostea dintâi; prin urmare, Domnul le-a cerut să se pocăiască și să se întoarcă la faptele dintâi care rezultă din dragostea dintâi.

Fie ca noi să ne pocăim înaintea Domnului iar și iar, permițându-I să strălucească asupra faptului că suntem căldicei și a lipsei noastre de dragoste față de El și fie ca noi să-L lăsăm pe Domnul să ne infuzeze cu Sine Însuși ca dragoste.

Când Îl iubim pe Domnul, Îi slujim cu credință și dragoste, căci în slujirea noastră către El, Îi oferim dragostea noastră.

În Ioan 21 vedem cum Domnul Isus a venit să vorbească cu Petru și să-i recâștige dragostea față de Domnul; Petru credea că Îl iubește pe Domnul, dar dragostea lui era atât de slabă încât s-a lepădat de El de trei ori.

Așadar, Domnul a venit să-i recâștige și să-i restaureze dragostea pentru Domnul și, din această dragoste, el putea să-L slujească pe Domnul.

Domnul ne întreabă pur și simplu astăzi: Mă iubești tu pe Mine? Dacă Îl iubim pe Domnul, vom păstori oile Lui, vom îngriji turma Lui și vom hrăni mieii Lui.

Slujirea Domnului de către noi ar trebui să pornească întotdeauna de la El ca sursă a binecuvântării, să fie prin El ca mijloc și putere și să fie pentru El spre gloria Lui (Romani 11:36; Numeri 18:1).

Pentru că Îl iubim pe Domnul, Îl luăm ca sursă; nu aducem propriul nostru zel, focul nostru făcut de noi înșine, ci Îl slujim cu focul de pe altar, focul și zelul Domnului.

Nu facem nimic de unii singuri, de la noi înșine sau pentru noi înșine; orice am face, facem din El, prin El și pentru El.

Poate că predicăm Evanghelia, vizităm un sfânt inactiv sau păstorim niște sfinți care sunt mai slabi în credință – toate acestea vin din El ca sursă și sunt pentru El.

Aceasta înseamnă că nu mergem să vizităm pe cineva pur și simplu pentru că trebuie sau pentru că nu am mai văzut acea persoană de mult timp; ne consultăm cu Domnul și, chiar dacă auzim că acea persoană are mare nevoie, depindem de Domnul în toate lucrurile.

Și Îl slujim pe Domnul cu toată ființa noastră, conform sfatului lui Dumnezeu, coordonându-ne cu membrele Trupului lui Cristos, căci slujirea noastră este în Trup și pentru Trup (Romani 12:1-2, 11; Faptele Apostolilor 13:36; 1 Corinteni 12:14-22).

Practic, depindem de Domnul la fel cum depindem de membrele Trupului.

Pe de o parte, Îl contactăm pe Domnul și facem toate lucrurile una cu El și din El; pe de altă parte, ne îndeplinim slujba în coordonare cu Trupul. Nu facem lucrurile independent sau în mod individualistic.

Există printre noi tendința ca, cu cât înaintăm în viața de biserică, cu atât știm mai mult cum să facem una și alta, știm cum să păstorim și știm cum să avem grijă de ceilalți, astfel încât să nu depindem de Domnul sau de Trup.

Pur și simplu ne obișnuim și câștigăm experiență, astfel încât s-ar putea să nu avem nevoie atât de mult de Domnul sau de Trup. O, Doamne!

Fie ca niciodată să nu fim într-o astfel de situație și fie ca niciodată să nu gândim în felul acesta; fie ca niciodată să nu devenim un lucrător independent.

Fie ca niciodată să nu luăm decizii de unii singuri sau să nu facem lucruri în noi înșine și de unii singuri.

Trebuie să fim uniți și să ne coordonăm împreună, fără să avem încredere în noi înșine pentru a îndeplini lucrarea Domnului, ci să rămânem în slujirea Domnului într-un mod coordonat.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să Te slujim! Amin, Doamne, motivul nostru interior pentru a Te sluji și pentru a-i sluji pe sfinți este că Te iubim! Tu ne-ai iubit, Te-ai jertfit pentru noi și ne-ai împărtășit dragostea Ta; noi Te iubim și Te slujim din dragoste față de Tine! Te luăm ca sursă a binecuvântării. Fie ca slujirea noastră să vină de la Tine și să fie prin Tine ca mijloc și putere. Fie ca servirea noastră adusă lui Dumnezeu să fie spre gloria Ta! Amin, Doamne, nu vrem să facem nimic în noi înșine, prin noi înșine sau pentru noi înșine în slujirea Ta. Pur și simplu vrem să fim una cu Tine, depinzând de Tine în toată slujirea noastră. O, Doamne, vrem să Te slujim conform sfatului lui Dumnezeu, coordonându-ne cu membrele Trupului. Salvează-ne de la a sluji într-un mod individualist. Fie ca noi să rămânem în părtășie și coordonare cu sfinții pe care i-ai pus alături de noi, ca să putem sluji în Trup și pentru Trup! Doamne, Te iubim, depindem de Tine și depindem de Trup în slujirea noastră adusă Ție!

Îi slujim pe alții cu Cristos și-L administrăm pe Cristos ca har altora

Există multe aspecte ale slujirii noastre aduse Domnului, iar unul dintre ele este văzut în Matei 24:45; Domnul ne-a pus în casa Lui ca să le dăm altora hrană la timpul potrivit.

El ne-a dat fiecăruia dintre noi un dar pentru a zidi biserica, slujindu-i pe alții cu Cristos și administrându-L pe Cristos ca har lor (Matei 25:27; 1 Petru 4:10; Coloseni 1:7; 4:12).

Fiecare dintre noi are un dar dat de Domnul; acest dar nu este o abilitate naturală de a vorbi sau un talent de a face una sau alta în ființa noastră naturală, ci un dar spiritual. Ni s-a dat darul de a vorbi în numele Domnului din savurarea Lui de către noi.

Nu ar trebui să acceptăm minciuna vrăjmașului conform căreia doar prezbiterii, frații slujitori și sfinții dăruiți pot funcționa vorbind în numele Domnului, dar noi nu o facem, deoarece suntem ca un „cartofior mic” fără niciun dar de a vorbi elocvent etc.

Mai degrabă, fie ca noi să ne bazăm pe cuvântul Domnului din Matei 25, unde El ne spune că fiecăruia dintre noi i s-a dat cel puțin un talant și avem darul spiritual pentru însărcinarea noastră de la Domnul.

Domnul ne-a dat două categorii de lucruri: bunurile Sale (biserica cu toți credincioșii) și talanții, darurile spirituale. Fiecare dintre noi are un dar de la Domnul și trebuie să practicăm zilnic savurarea Domnului pentru a ne cultiva darul, a ne dezvolta darul și a ne exersa darul.

Trebuie să slujim ca preoți lucrători ai Evangheliei lui Dumnezeu, mântuindu-i pe păcătoși pentru a-i oferi lui Dumnezeu ca sacrificii acceptabile și, în cele din urmă, a-i prezenta pe deplin maturi în Cristos (Romani 15:16; 12:1; Coloseni 1:28).

Îl slujim pe Domnul folosind darul Domnului, slujindu-i pe alții cu Cristos, ajutându-i mai întâi să fie mântuiți prin Evanghelie și apoi păstorindu-i și perfecționându-i până când îi putem prezenta pe deplin maturi în Cristos.

Trebuie să le oferim altora pe Cristos ca hrană spirituală la timpul potrivit (Matei 24:25).

Cum putem da hrană altora dacă noi înșine nu avem suficientă hrană? Trebuie să-L contactăm zilnic pe Domnul, să-L savurăm în Cuvânt și să obținem hrana spirituală, hrana de care avem nevoie și chiar o porție suplimentară de hrană spirituală pentru a o da și altora.

Așa cum mamele știu cum să gătească alimentele pentru a oferi hrană excelentă familiei lor, tot așa trebuie să învățăm să gătim alimentele spirituale din cuvântul lui Dumnezeu și să cooperăm cu Domnul în viața noastră de zi cu zi, astfel încât să putem da și altora hrană la momentul potrivit.

Trebuie să-L vorbim pe Cristos la tot felul de oameni zilnic, la timp și nela timp (Faptele Apostolilor 5:42; 8:4; 2 Timotei 4:2). La timp și nela timp, trebuie să ne exersăm să vorbim în numele Domnului.

Iar când venim la adunările bisericii, trebuie să ne străduim cu disperare să ne formăm obiceiul de a vorbi în adunări (1 Corinteni 14:26, 4-5, 12, 31). Vorbim în adunări nu pentru a arăta altora ceea ce știm și cât citim din Cuvânt în timpul săptămânii; din contră, vorbim pentru zidirea bisericii.

Când ne întâlnim, acesta este un timp potrivit în care putem vorbi în numele Domnului și să-L vorbim pe Domnul întru alții.

S-ar putea să credem că nu știm să vorbim atât de bine sau ne putem compara cu fratele Cutare sau cu sora Cutare; totuși, indiferent cât de mult ne bâlbâim în vorbire și cât de mult uităm ce să spunem, trebuie să exersăm pentru a le da altora hrană.

Aceasta înseamnă că trebuie să luăm zilnic calea ostenelii asura cuvântului Domnului pentru a obține bogățiile lui Cristos și trebuie să-L experimentăm pe Cristos, astfel încât aceste bogății să poată fi introduse în ființa noastră.

Nu putem lua doar “o cafea și o gogoașă la micul dejun”; trebuie să învățăm să mâncăm un mic dejun spiritual sănătos, astfel încât să putem fi creștini sănătoși care au ceva din Cristos pentru a le administra și altora.

Trebuie să fim sârguincioși să-L căutăm pe Domnul în cuvântul Său, astfel încât să putem pregăti și servi mâncare bună atunci când venim la întâlnirile bisericii.

Când venim la întâlnirea de la Masa Domnului, la întâlnirea de rugăciune și la întâlnirile de casă, trebuie să avem ceva din Cristos pregătit și gata pentru a le administra altora pentru a fi alimentați. Așa Îl slujim pe Domnul, dând hrană celor din casa Lui la timpul potrivit.

Timpul întâlnirii este unul dintre momentele potrivite pentru a le da hrană altora.

Trebuie să avem grijă de oameni cu inima iubitoare și iertătoare a Tatălui nostru Dumnezeu și cu duhul păstoritor și căutător al Mântuitorului nostru Cristos (Ioan 21:15-17; 1 Corinteni 12:31b; 13:4-8, 13).

Cea mai bună cale, cea mai excelentă cale pentru noi de a fi orice și de a face orice pentru zidirea Trupului lui Cristos, este dragostea.

În primul rând, motivul slujirii noastre este dragostea noastră pentru Domnul și, în final, și pe tot parcursul slujirii noastre, trebuie să avem grijă de oameni cu inima iubitoare și iertătoare a Domnului.

Fie ca noi toți să alegem cea mai excelentă cale de a sluji, de a face orice și de a fi orice în viața bisericii pentru zidirea bisericii. Fie ca noi să alegem calea dragostei atunci când facem orice în biserică.

Doamne Isuse, vrem să folosim darul spiritual pe care ni l-ai dat pentru a zidi biserica astăzi! Amin, Doamne, vrem să-i slujim pe alții cu Cristos și să-L administrăm pe Cristos ca har lor. Aleluia, fiecare dintre noi are un dar spiritual dat de Domnul și ne putem dezvolta darul petrecând timp cu Domnul pentru a-L savura pe El și a-L câștiga! Amin, Doamne, ne dăm Ție pentru a sluji ca preoți lucrători ai evangheliei lui Dumnezeu, mântuindu-i pe păcătoși pentru a-i oferi lui Dumnezeu ca jertfe acceptabile! Te iubim, Doamne, și vrem să Te slujim și să-i slujim pe sfinți cu inima iubitoare și iertătoare a Tatălui, astfel încât să-i putem prezenta pe cei aflați în grija noastră pe deplin crescuți în Cristos! Venim la Tine, Doamne, și vrem să Te savurăm și să obținem hrană spirituală de la Tine. Vrem să le oferim altora pe Cristos ca hrană spirituală la timpul potrivit. Amin, Doamne, fie ca toți să ne dezvoltăm obiceiul de a vorbi pentru Tine și de a Te vorbi în întâlniri! Fie ca noi să cooperăm cu Tine pentru a-L vorbi pe Cristos la tot felul de oameni zilnic, la timp și nela timp! Fă-ne robi credincioși și prudenți ai lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Serve God out of Love and Serve Others with Christ by Ministering Christ to them, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema, Să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 6 (Să fim veghetori în viață și credincioși în slujire) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Noi, credincioșii, suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul cu darurile spirituale pe care El ni le-a dat

04/06/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul cu darurile spirituale pe care ni le-a dat El.

În calitate de credincioși în Cristos, avem un statut dublu înaintea lui Dumnezeu: din punct de vedere al vieții, suntem fecioare care cresc în viață, Îl iubim pe Domnul și suntem umpluți cu Duhul Sfânt, iar din punct de vedere al slujirii, suntem sclavii Domnului și trebuie să-I slujim în mod credincios, lucrând până când va veni El.

Acest lucru se vede în Matei 25:1-23. La sfârșitul acestei epoci, pe măsură ce ne pregătim pentru întoarcerea Domnului și căutăm să fim pregătiți pentru ca El să ne răpească, trebuie să vedem că suntem atât fecioare, cât și sclavi.

Ca fecioare, trebuie să fim prudenți; trebuie nu doar să avem ulei în lampa noastră, ci, mai mult decât atât, să avem ulei în vasul nostru.

Ce înseamnă pentru noi să avem ulei în vasul nostru? Lampa noastră este duhul nostru, căci duhul omului este lampa lui Iehova. Însă vasul nostru este sufletul nostru, personalitatea noastră. Nu este suficient pentru noi să avem ulei în lampa noastră, adică să avem Duhul în duhul nostru. Este bine, dar nu este suficient.

Trebuie să avem ulei în vasul nostru, adică trebuie să cooperăm cu Domnul pe tot parcursul zilei pentru a câștiga o porție suplimentară de Duh în sufletul nostru.

Domnul Isus este Duhul în duhul fiecărui credincios în Cristos; totuși, cât din Duh este în sufletele credincioșilor? Cât din Duh am câștigat astăzi în mintea, emoțiile și voința noastră? I-am permis Domnului să se răspândească în mintea noastră și să influențeze modul în care gândim?

I-am permis noi oare Domnului să se răspândească în emoțiile noastre și să le echilibreze, făcându-ne să iubim ceea ce iubește El și să nu ne placă ceea ce nu-I place? I-am dat noi Domnului permisiunea de a ne supune voința, astfel încât alegerile noastre să reflecte alegerile Sale?

Cu toții trebuie să recunoaștem că suntem în procesul de a învăța să câștigăm Duhul în sufletul nostru, adică învățăm să plătim prețul pentru a câștiga porția suplimentară de Duh în vasul nostru.

Zi de zi venim la Domnul pentru a a-L savura în cuvântul Său și ne stabilim timp pentru a ne ruga pentru ca noi să-L absorbim și să savurăm tot ceea ce este El.

Învățăm să răscumpărăm timpul, căci zilele sunt rele, fiind umpluți în duh și cu Duhul. Acesta este un proces de învățare. Învățăm să rămânem în părtășie cu Domnul nu doar zilnic, ci chiar și în fiecare oră.

Acesta este o exersare continuă. Învățăm să ne răscumpărăm timpul și să ne cheltuim energia pentru a fi saturați și îmbibați cu cuvântul sfânt al lui Dumnezeu.

Fie ca noi să rămânem în acest proces de învățare, astfel încât să putem plăti prețul pentru a câștiga mai mult din Duh în vasul nostru, pentru a avea ceva din Duh pentru a sluji altora pentru zidirea bisericii și intensificarea strălucirii sfeșnicului.

În viață suntem fecioare care trăiesc pentru Domnul, în slujire suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul

Matei 25 ne spune că noi, credincioșii în Cristos, avem un statut dublu înaintea lui Dumnezeu: în viață suntem fecioare care trăiesc pentru Domnul, iar în slujire suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul.

În Matei 25:14-30 vedem parabola talanților, unde un om era pe cale să plece în străinătate, așa că și-a chemat slujitorii și le-a dat talanți după abilitatea lor, apoi a plecat. Domnul Isus este acel om care a plecat în străinătate mergând la ceruri și ne-a dat nouă averile Sale.

Noi, credincioșii în Cristos, nu suntem doar fecioare care trăiesc pentru Domnul, ci și sclavi care Îl slujesc pe Domnul. Biblia ne arată că, din punct de vedere al slujirii, noi, credincioșii, suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul (1 Corinteni 7:22-23; 2 Petru 1:1; Iacov 1:1; Romani 1:1).

Statutul nostru înaintea Domnului în relația noastră cu El are două aspecte: în viață, suntem fecioare care trăiesc pentru Domnul, căutăm să câștigăm Duhul în sufletul nostru și Îl iubim pe Domnul, iar în slujire, suntem sclavii Săi cumpărați care Îi slujesc. Fie ca noi să vedem că avem acest statut dublu și fie ca noi să exersăm zilnic ambele aspecte.

În calitate de fecioare, trebuie să fim umpluți cu Duhul în interior și să-L iubim pe Domnul. Ca slujitori ai lui Dumnezeu, avem daruri spirituale pe care trebuie să le folosim pentru a-I sluji Domnului (Romani 12:6; 1 Corinteni 12:4; 1 Petru 4:10; 2 Timotei 1:6).

Fie ca noi să nu neglijăm aceste două aspecte, ci mai degrabă să acordăm atenția cuvenită ambelor, fiind potriviți atât în viață, cât și în slujire. Aleluia, în viață suntem fecioare care Îl iubesc pe Domnul, suntem umpluți în duh și ne pregătim pentru întoarcerea Mirelui nostru!

Slavă Domnului, în slujire suntem sclavi ai lui Cristos, slujindu-L în mod credincios până când El va veni cu răsplata în împărăția Sa! În ceea ce suntem, suntem fecioare; în ceea ce privește credincioșia noastră în slujire, suntem sclavi.

Poate că ne place faptul că suntem fecioare, căci tot ce trebuie să facem este să-L savurăm în mod personal pe Domnul, să fim umpluți de El și să fim în cuvântul Său pentru a-L câștiga tot mai mult în fiecare zi. Dar s-ar putea să nu ne placă să auzim că suntem sclavi; nimeni nu vrea să fie sclav.

Totuși, Domnul ne-a cumpărat ca să fim sclavii Lui; mai întâi, El a venit ca Mântuitorul-Sclav pentru a ne sluji, iar acum El ne-a câștigat și a venit în noi pentru a ne face la fel cum El este, un sclav al lui Dumnezeu în biserică.

Ca fecioare, Domnul este Mirele nostru, cea mai minunată și plăcută persoană; Îl iubim, alergăm după El și ne place să petrecem timp cu El. Ca sclavi ai Domnului, Domnul este Stăpânul nostru; El este un stăpân strict, dându-ne daruri spirituale și așteptându-ne să facem afaceri și să obținem o creștere a darurilor pe care ni le-a dat.

Avem un statut dublu, iar Domnul are, de asemenea, un statut dublu. Pe de o parte, Îl iubim ca fiind Mirele nostru minunat, plăcut și dulce, iar pe de altă parte, Îl venerăm și Îl ascultăm ca Stăpânul nostru strict care ne tratează într-un mod strict în aspectul slujirii.

Ca fecioare, avem nevoie de umplerea cu ulei în vasul nostru; vasul nostru trebuie să fie umplut și să conțină Duhul, chiar și pentru a câștiga o porțiune suplimentară din Duh. Ca sclavi, avem un talant, un talant spiritual, pe care Domnul ni l-a dat pentru slujirea noastră adusă Lui.

Ca vase, avem nevoie de Duh ca de ulei în interior, iar ca sclavi avem nevoie de talanți în exterior.

Ca fecioare, trebuie să-L lăsăm pe Domnul să ne umple până la refuz, chiar să ne cufunde adânc în ființa noastră pentru a ajunge la cele mai ascunse părți, astfel încât El să ne poată transforma după chipul Său.

Ca sclavi ai lui Dumnezeu, trebuie să ne exersăm darurile spirituale pentru a-I sluji Domnului.

Nu ne putem concentra prea mult pe niciunul dintre cele două aspecte, căci ambele sunt vitale și se leagă unul de celălalt. Nu putem sluji Domnului ca sclavi fără a fi umpluți în interior cu Duhul și nu putem fi pur și simplu umpluți cu Duhul și să nu-I slujim Domnului, căci umplerea rezultă în slujirea exterioară.

Uneori însă, putem fi atât de plini de activități în exterior, fiind implicați în multe aspecte ale slujbei din viața de biserică, dar uităm sau neglijăm aspectul de a fi umpluți în duh. Acest lucru va face ca slujirea noastră adusă Domnului să fie deteriorată și nepotrivită.

În alte momente, însă, este posibil să petrecem timp doar cu Domnul și să ne ocupăm de multe lucruri înaintea Sa, dar este posibil să nu fim implicați în niciun aspect al slujirii; în acest caz, nu există nicio revărsare a vieții care este în noi.

Fie ca noi să ne dăm seama că suntem atât fecioare care Îl iubesc pe Domnul și trăiesc pentru El și sclavi care Îl slujesc pe Domnul în mod credincios folosindu-ne darurile spirituale.

Doamne Isuse, îți mulțumim că ne-ai dezvăluit că suntem atât fecioare care trăiesc pentru Domnul cât și sclavi care Îl slujesc pe Domnul. Aleluia, din punct de vedere al vieții, suntem fecioare pure care Îl iubesc pe Domnul, căutăm să fim umpluți cu El și creștem în viață spre maturitate pentru a fi pregătiți pentru întoarcerea Mirelui nostru! Slavă Domnului, din punct de vedere al slujirii, suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul, fiind cumpărați de Cristos pentru a-I sluji cu darurile spirituale pe care El ni le-a dat. Amin, Doamne, fie ca noi să ne exersăm zilnic să trăim viața unei fecioare înțelepte care așteaptă întoarcerea Mirelui ei și o viață de slujire a Ta ca sclavi până când Te vei întoarce cu răsplata Ta. Ne deschidem Ție, Doamne dragă; înnoiește-ne pe dinăuntru și saturează-ne cu Duhul. Venim la Tine, umpluți de duh, pentru a-Ți sluji în biserică și pentru biserică, exersându-ne darul spiritual pentru zidirea bisericii. Te iubim, Mirele nostru drag, și așteptăm cu nerăbdare întoarcerea Ta! Te ascultăm, Stăpânul nostru strict, și folosim darurile pe care ni le-ai dat pentru a-Ți sluji ca sclavi până Te vei întoarce!

Noi, credincioșii, suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul cu darurile spirituale pe care ni le-a dat El

Pentru slujire, pentru osteneala pentru Domnul, avem nevoie de talant, de darul spiritual, pentru a putea fi echipați ca un sclav bun pentru a îndeplini ceea ce Domnul intenționează să realizeze (Matei 25:20-23; 24:45-51).

Pe de o parte, trebuie să fim veghetori ca niște fecioare înțelepte, iar pe de altă parte, trebuie să fim sclavi credincioși care dau hrană casei lui Dumnezeu la timpul potrivit. Noi, credincioșii în Cristos, suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul cu darurile spirituale pe care El ni le-a dat (Matei 25:14-15).

Robii îi semnifică pe credincioși priviți din perspectiva slujirii. Suntem mântuiți pentru a sluji. Domnul este modelul nostru ca sclavi ai lui Dumnezeu și, de îndată ce suntem mântuiți, avem o funcție: suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul.

Prezbiterii, de exemplu, nu sunt persoane cu autoritate care fac lucruri în exterior pentru a conduce biserica doar într-un mod exterior; ei sunt sclavii sfinților. Sfinții slujitori, diaconii și diaconițele, fiecare este un sclav al Domnului.

Domnul ne-a dat bunurile Sale; aceste bunuri semnifică biserica (Efeseni 1:18) cu toți credincioșii, care constituie casa lui Dumnezeu (Matei 24:45). Ce sunt aceste talanți care ne-au fost date? Care sunt darurile spirituale pe care Domnul ni le-a dat fiecăruia dintre noi înainte de a pleca?

Talanții semnifică daruri spirituale (25:15-23; Romani 12:6; 1 Corinteni 12:4; 1 Petru 4:10; 2 Timotei 1:6-7); umplerea cu Duhul în viață ne face capabili să folosim darul spiritual în slujire, iar darul spiritual în slujire se potrivește cu umplerea cu Duhul în viață, pentru ca să putem fi membri perfecționați ai lui Cristos. Amin!

Pe măsură ce trăim la finalizarea acestei epoci și ne pregătim pentru întoarcerea Domnului, cooperând cu El pentru a aduce împărăția Lui, trebuie să fim fecioare prudente care trăiesc pentru Domnul și slujitori credincioși care Îl slujesc pe Domnul.

Trebuie să fim slujitori credincioși care Îl slujesc pe Domnul cu darurile pe care El ni le-a dat. Aceasta nu înseamnă doar că suntem ocupați cu multe lucruri; mai degrabă, am primit anumite daruri de la Domnul și trebuie să le folosim pentru a-I sluji ca sclavi.

Pe de o parte, acestea sunt lucrurile de care Stăpânul vrea să avem grijă – bunurile Sale. Pe de altă parte, El ne-a dat câteva daruri spirituale. Aceste daruri, așa cum se vede în Romani 12:6, diferă în funcție de harul care ne-a fost dat.

Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos, cu atât ni se vor da mai multe daruri. Pe măsură ce Îi slujim Domnului ca sclavi în viața de biserică, trebuie să continuăm să-L savurăm pe Domnul; cu cât Îl savurăm mai mult pe El ca har, cu atât avem mai multe daruri spirituale.

Aceste daruri sunt darul Duhului, căci Duhul devine abilitatea noastră de a sluji sfinților. Efeseni 4:7 spune că fiecăruia dintre noi i-a fost dat harul după măsura darului lui Cristos. Totul depinde de abilitatea noastră, de măsura abilității noastre spirituale.

Mulți creștini aplică și înțeleg greșit acest lucru, crezând că darurile pe care Domnul ni le-a dat sunt abilitățile și capacitatea noastră naturale; unii sunt capabili să gestioneze lucrurile bine, alții pot vorbi elocvent, în timp ce alții au o voce bună, așa că cred că acestea sunt darurile spirituale pe care Domnul ni le-a dat.

Acestea sunt abilități naturale, talentele noastre naturale, nu darurile spirituale pe care Domnul ni le-a dat. Un dar spiritual este ceva ce Domnul ni-l dă și pe care îl exersăm pentru zidirea bisericii.

Cu cât Îl savurăm mai mult pe Domnul, cu atât darul nostru spiritual crește, astfel încât să putem sluji Domnului și să zidim biserica. Umplerea cu Duhul ne permite să folosim darurile spirituale în slujire. Cu cât suntem mai umpluți în duh, cu atât putem sluji mai mult Domnului.

Îi slujim Domnului nu doar făcând lucruri exterioare în biserică sau cântând în biserică etc.; Îi slujim Domnului ca urmare a savurării noastre de Cristos, iar darul spiritual se manifestă pe măsură ce suntem umpluți în duh.

Dacă facem lucruri pentru Domnul, dar nu suntem umpluți în duh, slujirea noastră este doar un fel de lucrare naturală, fără valoare spirituală. Darul spiritual în slujire trebuie să corespundă cu umplerea cu Duhul în viață.

Dacă ne dăm seama că suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul conform darului spiritual pe care El ni L-a dat și Îl slujim în mod credincios pe Domnul, vom intra în bucuria Stăpânului nostru la întoarcerea Sa.

Bucuria Stăpânului nostru semnifică savurarea Domnului în împărăția viitoare, ca recompensă pentru slujirea noastră credincioasă adusă Lui (Matei 25:21, 23). Aceasta se referă la satisfacția interioară, nu la poziția exterioară; a participa la bucuria Domnului este cea mai mare răsplată, mai bună decât gloria și poziția în împărăția viitoare.

Fie ca noi să fim cei care folosesc darul Domnului în această epocă pentru a mântui oameni și pentru a le administra bogățiile Sale.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai încredințat bunurile Tale și ne-ai dat niște daruri spirituale, astfel încât să-Ți putem sluji ca sclavi până la întoarcerea Ta. Aleluia, Domnul ne-a dăruit biserica cu toți credincioșii, care constituie casa lui Dumnezeu! Slavă Domnului, El ne-a dat daruri spirituale și putem fi umpluți în duh pentru a ne dezvolta și a ne exersa darurile în slujba noastră adusă lui Dumnezeu! Amin, Doamne, umple-ne astăzi. Vrem să fim umpluți în duh și să Te savurăm ca har până când Duhul ne umple vasul. Aleluia, umplerea cu Duhul în viață ne face capabili să ne folosim darul spiritual în slujire pentru zidirea bisericii! Amin, Doamne, fie ca darul nostru spiritual în slujire să se potrivească cu umplerea cu Duhul în viață, astfel încât să putem fi membri perfecționați ai lui Cristos. Te iubim, Doamne, și ne dăm Ție pentru a-Ți sluji în Trup și pentru Trup. Fie ca noi să fim sclavii credincioși și prudenți care Îl slujesc pe Domnul cu sârguință și credință, astfel încât să putem intra în bucuria Stăpânului nostru la întoarcerea Lui!