biserica lui Cristos

Îl slujim pe Dumnezeu din dragoste și-i slujim pe alții cu Cristos, administrându-L pe Cristos altora

05/06/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, suntem slujitori ai lui Dumnezeu, cei care-L slujesc pe El; motivația noastră interioară este să-L iubim pe Domnul și folosim darul Domnului pentru a zidi biserica, slujindu-i pe alții cu Cristos și administrându-L pe Cristos ca har pentru ei, îngrijindu-ne de ei cu inima iubitoare și iertătoare a Tatălui.

Domnul Isus a venit ca Sclav al lui Dumnezeu pentru a ne sluji nouă și pentru a-L sluji pe Dumnezeu; El ne-a lăsat un model despre ce înseamnă să fii un sclav al lui Dumnezeu.

Astăzi învățăm să-L slujim pe Domnul și să-i slujim pe sfinți, mai întâi de toate iubindu-L pe Domnul și iubindu-ne unii pe alții, căci slujirea noastră este în dragoste și din dragoste.

Iar pe măsură ce Îl iubim pe Domnul și ne iubim unii pe alții, ne exersăm duhul și căutăm să fim umpluți cu Duhul, astfel încât să putem avea ceva din Duhul pentru a le administra altora.

Singura cale prin care putem să-i slujim pe alții este să le administrăm ceva din Cristos. Fiecare dintre noi a primit niște daruri spirituale de la Domnul; aceste daruri nu sunt talente sau abilități naturale, ci o capacitate spirituală pe care Domnul a dat-o fiecărui membru al Trupului.

Pe măsură ce ne exersăm duhul și Îl savurăm pe Domnul, Îl experimentăm și cooperăm cu El în viața noastră de zi cu zi, ne dezvoltăm darurile spirituale și le folosim pentru zidirea Trupului.

Însă dacă suntem leneși, dacă „ne îngropăm talantul” așa cum a făcut sclavul nefolositor și leneș din Matei 25, nu vom fi răsplătiți de Domnul.

S-ar putea să fim astăzi în viața de biserică și să vedem cutare frate sau cutare soră slujindu-L pe Domnul și păstorindu-i pe cei noi și ne-am putea întreba de ce nu slujim și noi sau de ce nu-i păstorim pe alții.

Funcția noastră nu este prin numirea din partea altora; este determinată de măsura darului lui Cristos și de cooperarea noastră. Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos ca har, cu atât capacitatea noastră va crește.

Cu cât ne exersăm mai mult duhul pentru a-L savura pe Domnul și a ne împărtăși din bogățiile Sale în cuvântul Său, cu atât vom avea mai mult ceva de împărtășit cu alții pentru a-i administra pe Cristos altora.

Dar dacă nu suntem sârguincioși să-L contactăm pe Domnul, să fim în cuvântul Său și să ne împărtășim din bogățiile Sale, nu vom avea prea multe de oferit altora și s-ar putea să nu avem nici măcar o tragere de inimă pentru a-L sluji pe Domnul și pe sfinți.

Noi, cei care credem în Cristos, am fost mântuiți pentru a sluji; Cel care ne-a mântuit este Sclavul lui Dumnezeu și El Se reproduce în noi pentru ca noi să fim sclavi ai Domnului și ai sfinților.

Petru, Pavel, Ioan și apostolii au fost sclavi ai lui Dumnezeu și slujitori ai sfinților, căutând să-L administreze pe Cristos sfinților pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Suntem și noi la fel astăzi.

Îl slujim pe Domnul din dragoste pentru El, luându-L ca sursă și coordonându-ne cu membrele Trupului

Motivul interior al slujirii Domnului de către noi nu este datoria sau necesitatea; este dragostea noastră pentru El. Când Îl vedem pe Domnul, când Îl savurăm pe El și când ne deschidem către El și avem părtășie cu El, suntem atrași de El și Îl iubim.

Asemenea sclavului din Exod 21:5, vom dori să nu părăsim casa Sa, ci să rămânem robii Lui, căci Îl iubim pe Domnul și Stăpânul nostru. Îl slujim pe Domnul nu din cauza datoriei sau a necesității; Îi slujim pentru că Îl iubim.

În aspectul vieții, suntem fecioare care Îl iubesc pe Domnul și trăiesc pentru Domnul; în aspectul slujirii, suntem robi care Îl slujesc pe Domnul.

Îl putem sluji pe Domnul doar pentru că Îl iubim, căci motivul nostru interior pentru a-L sluji pe Domnul este dragostea noastră pentru El.

Însă atunci când pierdem dragostea noastră dintâi pentru Domnul, indiferent cât de mult Îl slujim pe Domnul, El nu este fericit cu noi, căci doar slujirea care vine din dragostea noastră pentru El contează înaintea Sa (Apocalipsa 2:4-5).

Biserica din Laodiceea a avut multă slujire și osteneală pentru Domnul, dar ei și-au pierdut dragostea dintâi; prin urmare, Domnul le-a cerut să se pocăiască și să se întoarcă la faptele dintâi care rezultă din dragostea dintâi.

Fie ca noi să ne pocăim înaintea Domnului iar și iar, permițându-I să strălucească asupra faptului că suntem căldicei și a lipsei noastre de dragoste față de El și fie ca noi să-L lăsăm pe Domnul să ne infuzeze cu Sine Însuși ca dragoste.

Când Îl iubim pe Domnul, Îi slujim cu credință și dragoste, căci în slujirea noastră către El, Îi oferim dragostea noastră.

În Ioan 21 vedem cum Domnul Isus a venit să vorbească cu Petru și să-i recâștige dragostea față de Domnul; Petru credea că Îl iubește pe Domnul, dar dragostea lui era atât de slabă încât s-a lepădat de El de trei ori.

Așadar, Domnul a venit să-i recâștige și să-i restaureze dragostea pentru Domnul și, din această dragoste, el putea să-L slujească pe Domnul.

Domnul ne întreabă pur și simplu astăzi: Mă iubești tu pe Mine? Dacă Îl iubim pe Domnul, vom păstori oile Lui, vom îngriji turma Lui și vom hrăni mieii Lui.

Slujirea Domnului de către noi ar trebui să pornească întotdeauna de la El ca sursă a binecuvântării, să fie prin El ca mijloc și putere și să fie pentru El spre gloria Lui (Romani 11:36; Numeri 18:1).

Pentru că Îl iubim pe Domnul, Îl luăm ca sursă; nu aducem propriul nostru zel, focul nostru făcut de noi înșine, ci Îl slujim cu focul de pe altar, focul și zelul Domnului.

Nu facem nimic de unii singuri, de la noi înșine sau pentru noi înșine; orice am face, facem din El, prin El și pentru El.

Poate că predicăm Evanghelia, vizităm un sfânt inactiv sau păstorim niște sfinți care sunt mai slabi în credință – toate acestea vin din El ca sursă și sunt pentru El.

Aceasta înseamnă că nu mergem să vizităm pe cineva pur și simplu pentru că trebuie sau pentru că nu am mai văzut acea persoană de mult timp; ne consultăm cu Domnul și, chiar dacă auzim că acea persoană are mare nevoie, depindem de Domnul în toate lucrurile.

Și Îl slujim pe Domnul cu toată ființa noastră, conform sfatului lui Dumnezeu, coordonându-ne cu membrele Trupului lui Cristos, căci slujirea noastră este în Trup și pentru Trup (Romani 12:1-2, 11; Faptele Apostolilor 13:36; 1 Corinteni 12:14-22).

Practic, depindem de Domnul la fel cum depindem de membrele Trupului.

Pe de o parte, Îl contactăm pe Domnul și facem toate lucrurile una cu El și din El; pe de altă parte, ne îndeplinim slujba în coordonare cu Trupul. Nu facem lucrurile independent sau în mod individualistic.

Există printre noi tendința ca, cu cât înaintăm în viața de biserică, cu atât știm mai mult cum să facem una și alta, știm cum să păstorim și știm cum să avem grijă de ceilalți, astfel încât să nu depindem de Domnul sau de Trup.

Pur și simplu ne obișnuim și câștigăm experiență, astfel încât s-ar putea să nu avem nevoie atât de mult de Domnul sau de Trup. O, Doamne!

Fie ca niciodată să nu fim într-o astfel de situație și fie ca niciodată să nu gândim în felul acesta; fie ca niciodată să nu devenim un lucrător independent.

Fie ca niciodată să nu luăm decizii de unii singuri sau să nu facem lucruri în noi înșine și de unii singuri.

Trebuie să fim uniți și să ne coordonăm împreună, fără să avem încredere în noi înșine pentru a îndeplini lucrarea Domnului, ci să rămânem în slujirea Domnului într-un mod coordonat.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să Te slujim! Amin, Doamne, motivul nostru interior pentru a Te sluji și pentru a-i sluji pe sfinți este că Te iubim! Tu ne-ai iubit, Te-ai jertfit pentru noi și ne-ai împărtășit dragostea Ta; noi Te iubim și Te slujim din dragoste față de Tine! Te luăm ca sursă a binecuvântării. Fie ca slujirea noastră să vină de la Tine și să fie prin Tine ca mijloc și putere. Fie ca servirea noastră adusă lui Dumnezeu să fie spre gloria Ta! Amin, Doamne, nu vrem să facem nimic în noi înșine, prin noi înșine sau pentru noi înșine în slujirea Ta. Pur și simplu vrem să fim una cu Tine, depinzând de Tine în toată slujirea noastră. O, Doamne, vrem să Te slujim conform sfatului lui Dumnezeu, coordonându-ne cu membrele Trupului. Salvează-ne de la a sluji într-un mod individualist. Fie ca noi să rămânem în părtășie și coordonare cu sfinții pe care i-ai pus alături de noi, ca să putem sluji în Trup și pentru Trup! Doamne, Te iubim, depindem de Tine și depindem de Trup în slujirea noastră adusă Ție!

Îi slujim pe alții cu Cristos și-L administrăm pe Cristos ca har altora

Există multe aspecte ale slujirii noastre aduse Domnului, iar unul dintre ele este văzut în Matei 24:45; Domnul ne-a pus în casa Lui ca să le dăm altora hrană la timpul potrivit.

El ne-a dat fiecăruia dintre noi un dar pentru a zidi biserica, slujindu-i pe alții cu Cristos și administrându-L pe Cristos ca har lor (Matei 25:27; 1 Petru 4:10; Coloseni 1:7; 4:12).

Fiecare dintre noi are un dar dat de Domnul; acest dar nu este o abilitate naturală de a vorbi sau un talent de a face una sau alta în ființa noastră naturală, ci un dar spiritual. Ni s-a dat darul de a vorbi în numele Domnului din savurarea Lui de către noi.

Nu ar trebui să acceptăm minciuna vrăjmașului conform căreia doar prezbiterii, frații slujitori și sfinții dăruiți pot funcționa vorbind în numele Domnului, dar noi nu o facem, deoarece suntem ca un „cartofior mic” fără niciun dar de a vorbi elocvent etc.

Mai degrabă, fie ca noi să ne bazăm pe cuvântul Domnului din Matei 25, unde El ne spune că fiecăruia dintre noi i s-a dat cel puțin un talant și avem darul spiritual pentru însărcinarea noastră de la Domnul.

Domnul ne-a dat două categorii de lucruri: bunurile Sale (biserica cu toți credincioșii) și talanții, darurile spirituale. Fiecare dintre noi are un dar de la Domnul și trebuie să practicăm zilnic savurarea Domnului pentru a ne cultiva darul, a ne dezvolta darul și a ne exersa darul.

Trebuie să slujim ca preoți lucrători ai Evangheliei lui Dumnezeu, mântuindu-i pe păcătoși pentru a-i oferi lui Dumnezeu ca sacrificii acceptabile și, în cele din urmă, a-i prezenta pe deplin maturi în Cristos (Romani 15:16; 12:1; Coloseni 1:28).

Îl slujim pe Domnul folosind darul Domnului, slujindu-i pe alții cu Cristos, ajutându-i mai întâi să fie mântuiți prin Evanghelie și apoi păstorindu-i și perfecționându-i până când îi putem prezenta pe deplin maturi în Cristos.

Trebuie să le oferim altora pe Cristos ca hrană spirituală la timpul potrivit (Matei 24:25).

Cum putem da hrană altora dacă noi înșine nu avem suficientă hrană? Trebuie să-L contactăm zilnic pe Domnul, să-L savurăm în Cuvânt și să obținem hrana spirituală, hrana de care avem nevoie și chiar o porție suplimentară de hrană spirituală pentru a o da și altora.

Așa cum mamele știu cum să gătească alimentele pentru a oferi hrană excelentă familiei lor, tot așa trebuie să învățăm să gătim alimentele spirituale din cuvântul lui Dumnezeu și să cooperăm cu Domnul în viața noastră de zi cu zi, astfel încât să putem da și altora hrană la momentul potrivit.

Trebuie să-L vorbim pe Cristos la tot felul de oameni zilnic, la timp și nela timp (Faptele Apostolilor 5:42; 8:4; 2 Timotei 4:2). La timp și nela timp, trebuie să ne exersăm să vorbim în numele Domnului.

Iar când venim la adunările bisericii, trebuie să ne străduim cu disperare să ne formăm obiceiul de a vorbi în adunări (1 Corinteni 14:26, 4-5, 12, 31). Vorbim în adunări nu pentru a arăta altora ceea ce știm și cât citim din Cuvânt în timpul săptămânii; din contră, vorbim pentru zidirea bisericii.

Când ne întâlnim, acesta este un timp potrivit în care putem vorbi în numele Domnului și să-L vorbim pe Domnul întru alții.

S-ar putea să credem că nu știm să vorbim atât de bine sau ne putem compara cu fratele Cutare sau cu sora Cutare; totuși, indiferent cât de mult ne bâlbâim în vorbire și cât de mult uităm ce să spunem, trebuie să exersăm pentru a le da altora hrană.

Aceasta înseamnă că trebuie să luăm zilnic calea ostenelii asura cuvântului Domnului pentru a obține bogățiile lui Cristos și trebuie să-L experimentăm pe Cristos, astfel încât aceste bogății să poată fi introduse în ființa noastră.

Nu putem lua doar “o cafea și o gogoașă la micul dejun”; trebuie să învățăm să mâncăm un mic dejun spiritual sănătos, astfel încât să putem fi creștini sănătoși care au ceva din Cristos pentru a le administra și altora.

Trebuie să fim sârguincioși să-L căutăm pe Domnul în cuvântul Său, astfel încât să putem pregăti și servi mâncare bună atunci când venim la întâlnirile bisericii.

Când venim la întâlnirea de la Masa Domnului, la întâlnirea de rugăciune și la întâlnirile de casă, trebuie să avem ceva din Cristos pregătit și gata pentru a le administra altora pentru a fi alimentați. Așa Îl slujim pe Domnul, dând hrană celor din casa Lui la timpul potrivit.

Timpul întâlnirii este unul dintre momentele potrivite pentru a le da hrană altora.

Trebuie să avem grijă de oameni cu inima iubitoare și iertătoare a Tatălui nostru Dumnezeu și cu duhul păstoritor și căutător al Mântuitorului nostru Cristos (Ioan 21:15-17; 1 Corinteni 12:31b; 13:4-8, 13).

Cea mai bună cale, cea mai excelentă cale pentru noi de a fi orice și de a face orice pentru zidirea Trupului lui Cristos, este dragostea.

În primul rând, motivul slujirii noastre este dragostea noastră pentru Domnul și, în final, și pe tot parcursul slujirii noastre, trebuie să avem grijă de oameni cu inima iubitoare și iertătoare a Domnului.

Fie ca noi toți să alegem cea mai excelentă cale de a sluji, de a face orice și de a fi orice în viața bisericii pentru zidirea bisericii. Fie ca noi să alegem calea dragostei atunci când facem orice în biserică.

Doamne Isuse, vrem să folosim darul spiritual pe care ni l-ai dat pentru a zidi biserica astăzi! Amin, Doamne, vrem să-i slujim pe alții cu Cristos și să-L administrăm pe Cristos ca har lor. Aleluia, fiecare dintre noi are un dar spiritual dat de Domnul și ne putem dezvolta darul petrecând timp cu Domnul pentru a-L savura pe El și a-L câștiga! Amin, Doamne, ne dăm Ție pentru a sluji ca preoți lucrători ai evangheliei lui Dumnezeu, mântuindu-i pe păcătoși pentru a-i oferi lui Dumnezeu ca jertfe acceptabile! Te iubim, Doamne, și vrem să Te slujim și să-i slujim pe sfinți cu inima iubitoare și iertătoare a Tatălui, astfel încât să-i putem prezenta pe cei aflați în grija noastră pe deplin crescuți în Cristos! Venim la Tine, Doamne, și vrem să Te savurăm și să obținem hrană spirituală de la Tine. Vrem să le oferim altora pe Cristos ca hrană spirituală la timpul potrivit. Amin, Doamne, fie ca toți să ne dezvoltăm obiceiul de a vorbi pentru Tine și de a Te vorbi în întâlniri! Fie ca noi să cooperăm cu Tine pentru a-L vorbi pe Cristos la tot felul de oameni zilnic, la timp și nela timp! Fă-ne robi credincioși și prudenți ai lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Serve God out of Love and Serve Others with Christ by Ministering Christ to them, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema, Să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 6 (Să fim veghetori în viață și credincioși în slujire) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trebuie să vedem dușmanul clădirii și care este calea de a zidi biserica

18/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, care Îl avem pe Cristos ca viață și căutăm să zidim biserica în calitate de Trup al lui Cristos și împărăția lui Dumnezeu astăzi, trebuie să vedem că calea de a zidi biserica este prin moarte și înviere și trebuie să vedem cine este dușmanul clădirii. O, Doamne, strălucește asupra noastră!

Săptămâna aceasta venim la subiectul Exersarea împărăției pentru zidirea bisericii.

Pe măsură ce aprofundăm subiectul trăirii vieții împărăției în viața de biserică de astăzi, trebuie să ne dăm seama că noi, credincioșii în Cristos, nu suntem doar cei regenerați de Domnul pentru a fi membri ai casei Sale, ci, mai mult decât atât, suntem în împărăția lui Dumnezeu astăzi.

Da, suntem în biserică și iubim viața de biserică, căci aici Îl savurăm pe Cristos ca viață, ne împărtășim din bogățiile Sale cu sfinții și învățăm să fim coordonați în Trup pe măsură ce avem părtășie în duh.

În același timp, însă, suntem în împărăția lui Dumnezeu, căci împărăția lui Dumnezeu este realitatea bisericii și trăim în viața de biserică autentică atunci când ne exersăm duhul pentru a fi în realitatea împărăției lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu astăzi este un exercițiu real, iar când Cristos va veni să domnească, va fi un adevărat premiu. Nu este natural pentru noi să fim în împărăția lui Dumnezeu; prin natură, implicit, trăim în omul natural, ne exprimăm sinele și ne iubim viața-suflet, fiind cufundați în gândurile noastre, în felul nostru de a trăi și în dorințele și deciziile noastre.

Dar, în calitate dei credincioși în Cristos, suntem cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu și învățăm să trăim viața împărăției astăzi în viața de biserică. Trebuie să exersăm împărăția lui Dumnezeu astăzi pentru a putea zidi biserica.

Nu există altă cale pentru noi de a zidi biserica decât prin exercitarea împărăției lui Dumnezeu, adică prin exercitarea cheilor subiective ale împărăției și prin a fi în împărăția lui Dumnezeu în realitate. Amin!

Mulți credincioși știu că Domnul Isus zidește biserica, căci El a promis acest lucru atunci când a rostit cea mai mare profeție din Biblie în Matei 16:18: „Îmi voi zidi biserica”. Ce minunat, Domnul este Cel care zidește biserica Lui!

Dar cum se face că biserica nu a fost încă zidită? Au trecut aproximativ două mii de ani, dar biserica nu este încă zidită; de ce? Acest lucru legătură cu ceea ce urmează acestei porțiuni a cuvântului; există niște porți ale Hadesului pe care nu le-am închis încă, ci mai degrabă ele au afectat biserica, iar zidirea bisericii este împiedicată.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne descopere pentru a vedea cu adevărat calea de a zidi biserica și care este dușmanul clădirii lui Dumnezeu, astfel încât să putem coopera cu El în viața noastră creștină pentru zidirea bisericii de astăzi.

Calea de a zidi biserica este prin moarte și înviere

Matei capitolul 16 dezvăluie calea de a zidi biserica și, de asemenea, dezvăluie dușmanul clădirii. Cum zidește Cristos biserica? În Matei În 16:16-18 vedem că Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu, zidește biserica pe Sine Însuși ca stâncă, cu pietre precum Petru, o persoană transformată.

Cum poate fi zidită biserica într-un mod practic? Domnul Isus a spus că Își va zidi biserica, apoi a spus că trebuie să meargă la Ierusalim și să pătimească multe, să fie ucis și a treia zi să învie. Modul în care Cristos a produs biserica și o zidește este prin moarte și înviere.

Dacă nu ar fi fost crucificat și înviat, nu ar exista nicio cale prin care să zidească biserica. Modul de a zidi biserica este prin moarte și înviere (Matei 16:18, 21).

În Matei 17 vedem că Domnul Isus a fost transfigurat înaintea ucenicilor Săi, iar gloria divinității Sale a fost văzută temporar în El. Chiar dacă acest lucru a fost uimitor, a fost un eveniment temporar; prin moarte și înviere, însă, Cristos a fost transfigurat permanent și a intrat în domeniul transfigurării.

Aici, în domeniul transfigurării, în domeniul învierii lui Cristos, biserica lua ființă și poate fi zidită. Biserica nu poate exista în domeniul natural și nici biserica nu poate fi în sau cu oamenii carnali; biserica este în domeniul învierii.

Cu toții trebuie să-L experimentăm pe Cristos în moartea și învierea Sa zi de zi pentru a zidi biserica. Fie ca noi să vedem că calea de a zidi biserica nu este doar prin desfășurarea multor activități practice, care par a fi absolut necesare pentru buna ordine în viața de biserică, ci prin moarte și înviere.

Domnul Isus este Cel care zidește biserica și o zidește pe Sine Însuși ca stâncă și cu mulți credincioși în Cristos ca persoane transformate, persoane care trăiesc în învierea Sa. Biserica a fost produsă prin moartea și învierea lui Cristos (Ioan 12:24); fără moartea și învierea Sa aplicate nouă și experimentate de noi, nu există zidire a bisericii. O, Doamne!

Chiar dacă ne aflăm în domeniul vieții de biserică și Îl savurăm pe Domnul împreună cu sfinții, dacă nu permitem morții și învierii Domnului să lucreze în noi, nu putem zidi practic biserica. Crucea este singura cale de a zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos.

Modul de a zidi biserica este să fii crucificat și înviat (2 Corinteni 4:10-12; Galateni 2:20). Apostolul Pavel a predicat crucea lui Cristos, care pentru evrei era o nebunie, dar pentru cei care cred era puterea lui Dumnezeu. Evanghelia este despre crucea lui Cristos; Cristosul crucificat ne mântuiește și zidește biserica.

Cristos este Ziditorul bisericii, Cristos este viața și persoana bisericii și Cristos este elementul și esența bisericii. Iar moartea și învierea sunt singura cale de a zidi biserica. Biserica există și este zidită doar în domeniul învierii prin crucificare (Gen. 2:21-22; cf. Efeseni 4:15-16).

Domnul Isus a luat inițiativa de a trece prin moarte și înviere pentru a produce și zidi biserica; noi trebuie să urmăm modelul Lui și să ne lepădăm de sine, să ne luăm crucea și să ne pierdem viața-suflet de dragul Lui, spre zidirea bisericii.

Pentru bucuria pusă înaintea Lui, Cristos a îndurat crucea și a suferit rușinea; El a iubit biserica și S-a dat pe Sine însuși pentru ea pentru a o obține și a o zidi. Amin!

Dacă nu permitem ca sinele să fie lepădat, viața-suflet să fie omorâtă și crucea să lucreze în noi, pe măsură ce ne exersăm duhul pentru a-L urma pe Domnul, nu putem zidi biserica. Trebuie să urmăm modelul Lui pentru ca biserica să fie zidită, căci calea de a zidi biserica este prin moarte și înviere.

Cât de mult trebuie să ne rugăm în legătură cu aceasta înaintea Domnului, atât în timpul nostru personal cu El, cât și în întâlnirile bisericii, pentru ca Domnul să ne lumineze și să ne întărească pentru a fi una cu El pentru zidirea bisericii de astăzi!

Doamne Isuse, suntem una cu Tine pentru zidirea bisericii de astăzi. Îți mulțumim pentru promisiunea Ta că Îți vei zidi biserica! Amin, Doamne, Îți mulțumim că iei inițiativa de a trece prin moarte și înviere pentru a produce biserica și pentru a zidi biserica. Aleluia, Cristos zidește biserica prin moarte și înviere, iar noi putem zidi biserica fiind răstigniți și înviați! Amin, Doamne, strălucește asupra noastră și arată-ne că biserica poate exista doar în domeniul învierii prin crucificare. Fie ca noi să ne dăm seama că viața noastră naturală, carnea noastră și sinele nu pot exista în zidirea bisericii. Vrem să Te urmăm, dragă Doamne Isuse, să trecem prin moarte și înviere în experiența noastră, pentru ca biserica să poată fi zidită. Dă-ne experiențele de care avem nevoie și dă-ne voie să cooperăm cu Tine, pentru a putea fi răstigniți și înviați pentru zidirea bisericii de astăzi! Amin, Doamne, ne dăm Ție pentru zidirea bisericii!

Cine este dușmanul clădirii și cum putem închide porțile Hadesului în experiența noastră

Dacă citim Matei 16:16-26, vom fi impresionați de cel puțin trei aspecte principale: revelația pe care Petru a primit-o cu privire la Cristos, zidirea bisericii și faptul că noi suntem o piedică atât de mare în calea acestei zidiri.

Domnul Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi cine spun oamenii că este El, iar ei au spus că unii spun una, alții alta; apoi Domnul i-a întrebat: „Cine ziceți voi că sunt Eu?” Petru, având revelație divină de la Tatăl, a declarat că Isus este Cristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu. Extraordinar!

Răspunsul Domnului a fost că El își va zidi biserica pe Sine Însuși ca stâncă și cu persoane transformate precum Petru, iar porțile Hadesului nu o vor birui (vv. 17-18). Apoi Domnul a spus că îi va da lui Petru cheile împărăției cerurilor.

După aceasta, Domnul a spus că trebuie să meargă la Ierusalim și să fie dat la moarte și să învieze (v. 21). Petru, având o inimă bună, L-a luat deoparte pe Domnul și L-a certat, zicând: „Doamne, îndură-te de Tine! Nicidecum nu Ți se va întâmpla aceasta” (v. 22).

El avea o inimă atât de grijulie și bună pentru Domnul, dar răspunsul Domnului a fost: „Înapoia Mea, Satan!” (v. 23). Acest lucru ne arată care este dușmanul clădirii; nu sunt doar atacurile lui Satan asupra bisericii prin persecuție și ură, ci este sinele, inima noastră bună pentru Domnul, omul nostru natural și ființa noastră căzută.

Când suntem în omul nostru natural, nu numai că refuzăm să trecem prin moarte și înviere pentru zidirea bisericii; încercăm și să-i ajutăm pe alții să nu moară, ci să ia calea confortabilă. O, Doamne!

La fel ca Petru, și noi încercăm să evităm calea suferinței și a morții. Putem chiar încerca să găsim o cale mai bună, o cale mai ușoară, o cale cu mai puțină suferință și fără moarte. Dar nu există altă cale: numai prin moarte și înviere putem zidi biserica.

În cazul lui Petru, nu Petru însuși, ci Satan a ieșit prin una dintre porțile Hadesului, poarta sinelui lui Petru, pentru a încerca să-L împiedice pe Domnul să zidească biserica (v. 23).

Trebuie să vedem nu doar cum putem zidi biserica prin moarte și înviere, ci și să ne dăm seama care este dușmanul clădirii și cum putem închide porțile Hadesului într-un mod subiectiv.

Suntem atât de asemănători cu Petru; primim o minunată revelație divină cu privire la Cristos ca Fiu al Dumnezeului celui viu și, imediat după ce o vedem, încercăm să evităm crucea și chiar să-i ajutăm pe alții să facă asta.

Sinele nostru refuză să urmeze calea crucii, omul nostru natural refuză să moară, iar sufletul nostru, cu mintea sa, plănuiește lucruri care nu sunt fixate pe lucrurile lui Dumnezeu sau pe cruce, ci pe lucrurile oamenilor.

Acesta este principalul motiv pentru care biserica nu a fost încă zidită de mai bine de douăzeci de secole: lipsa de voință a credincioșilor în Cristos de a se lepăda de sine, de a-și pierde viața-suflet, de a-și lua crucea și de a-L urma pe Domnul prin moarte și înviere.

Trebuie să citim cuvântul Domnului din Matei 16:16-26 și să ne rugăm din nou și din nou legat de aceste lucruri, pentru a-L putea lua pe Domnul ca model și cale. Fiind cei care doresc să-L urmeze pe Domnul, fiind cei care Îl iau ca model și cale, trebuie să ne renegăm de noi înșine, să ne luăm crucea și să-L urmăm.

Calea de a interpreta Matei 16:16-18 este folosind versetele 21-26; Satan iese prin niște porți subiective ale Hadesului, cum ar fi sinele, omul natural, sufletul și mintea. O, Doamne! Poate că avem o inimă bună pentru Domnul, dar Satan poate ieși prin inima și intenția noastră bună pentru a zădărnici lucrarea de zidire.

De atâtea ori Satan a ieșit prin mintea noastră, deoarece mintea noastră a fost o poartă deschisă pentru El. Sinele, mintea și viața-suflet sunt porțile principale prin care Satan iese pentru a ataca și a deteriora biserica. Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la aceasta și să-L rugăm:

Doamne Isuse, descoperă-ne pentru a vedea cine este dușmanul clădirii lui Dumnezeu. Suntem aici să Te urmăm, Doamne, așa că Te luăm ca model și cale a noastră. Vrem să călcăm pe urmele Tale astăzi pentru a trăi o viață pentru zidirea bisericii. Strălucește asupra noastră, Doamne, și expune porțile subiective ale Hadesului în experiența noastră. Fă-ne să înțelegem că sinele, mintea și viața-suflet sunt porțile principale prin care Satan iese să atace și dăuneze bisericii. O, Doamne Isuse, ne deschidem Ție! Strălucește asupra noastră. Strălucește asupra minții noastre neînnoite. Strălucește asupra bunelor intenții ale inimii noastre. Strălucește asupra dorinței noastre de a evita crucea. Expune-ne refuzul de a ne lua crucea și de a Te urma. Ne dăm Ție, Doamne, pentru a merge pe aceeași cale pe care ai mers-o Tu. Întărește-ne în omul nostru lăuntric, astfel încât să putem fi dispuși să ne lepădăm de sine, să ne luăm crucea și să ne pierdem viața-suflet pentru a Te urma prin moarte și înviere pentru zidirea bisericii! Amin, Doamne, câștigă clădirea!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We need to See the Enemy of the Building and what’s the Way to Build up the Church, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 4 (Exersarea împărăției pentru zidirea bisericii) ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Biserica trebuie să se roage pentru a aduce împărăția și pentru a supune puterea întunericului a lui Satan

16/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Biserica este împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi, iar biserica are o mare responsabilitate: biserica trebuie să supună puterea întunericului și să aducă voia lui Dumnezeu pe pământ. Amin!

Împărăția lui Dumnezeu este strâns legată de biserica de astăzi; împărăția și biserica sunt strâns interconectate. În aspectul vieții, împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții divine, căci împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu și viața Lui în toți credincioșii în Cristos.

În aspectul administrării, împărăția lui Dumnezeu este creșterea lui Cristos în administrare; împărăția este domnia lui Dumnezeu asupra omului. În Noul Testament, vedem că împărăția este prezentată mai întâi și apoi vine în ființă biserica.

Prezența împărăției produce biserica, căci atunci când Evanghelia împărăției este predicată și unii cred în Domnul Isus, ei sunt regenerați cu viața lui Dumnezeu pentru a face parte din împărăția lui Dumnezeu și împreună formează biserica. Împărăția produce biserica, iar biserica aduce împărăția.

Împărăția lui Dumnezeu este realitatea bisericii, căci, fără a trăi viața împărăției, nu putem trăi viața de biserică. Viața de biserică nu înseamnă doar trăirea noastră împreună ca și credincioși în Cristos într-o anumită localitate; viața de biserică este viața împărăției.

Când trăim prin viața divină, trăind în duhul contopit și conform Duhului, trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu în biserică, iar realitatea împărăției cerurilor, așa cum se vede în Matei 5-7, este conținutul vieții de biserică.

Fără împărăție ca realitate a bisericii, însă, biserica nu poate fi zidită. Fie ca noi să vedem că biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă, iar noi, credincioșii în Cristos, trebuie să trăim viața împărăției în biserică.

Noi, credincioșii, suntem concetățeni ai împărăției lui Dumnezeu și ar trebui să trăim viața împărăției în realitate, astfel încât să putem avea o viață de biserică adecvată. În același timp, suntem atât în împărăție, cât și în biserică. Amin!

Pe măsură ce trăim în biserică în calitate de împărăție a lui Dumnezeu, suntem sub stăpânirea, guvernarea, disciplina și exersarea împărăției.

Aceasta înseamnă că cerurile domnesc în ființa noastră și peste noi. Pe partea pozitivă, rămânem sub distribuirea divină a Trinității Divine; pe partea negativă, orice răzvrătire din noi este înăbușită și nu numai că Îl exprimăm pe Cristos, ci Îl și reprezentăm pentru a aduce împărăția pe pământ.

Amin, biserica este aici pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ! Biserica stă în victoria lui Cristos pentru a perpetua victoria Lui și a aduce împărăția!

Pe măsură ce rămânem sub stăpânirea cerului și ne supunem stăpânirii cerești, noi, ca biserică, putem face față dușmanului lui Dumnezeu și putem aduce împărăția lui Dumnezeu!

Biserica ar trebui să se roage pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu și a-l învinge pe Satan

Conform revelației divine din cuvântul lui Dumnezeu, biserica este aici nu doar pentru a fi umplută cu bogățiile lui Cristos, astfel încât toți sfinții să poată crește la maturitate și să devină oameni desăvârșiți pentru exprimarea colectivă a Dumnezeului Triunic, ci și pentru a-l trata pe dușmanul lui Dumnezeu.

Domnul Isus ne-a spus în Matei 6:10 că trebuie să ne rugăm pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu. Biserica ar trebui să se roage pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu.

Deși împărăția este aici printre noi în viața de biserică de astăzi, pentru că ne exersăm duhul pentru a trăi în realitatea împărăției pe măsură ce trăim viața de biserică, manifestarea împărăției va veni.

Da, în viața de biserică, practicăm să trăim în duhul contopit și să fim sub stăpânirea cerurilor, dar în afara vieții de biserică adecvate, vrăjmașul își are împărăția.

Ioan 12-16 ne spune de trei ori că Satan este conducătorul acestei lumi (12:31; 14:30; 16:11). El este în prezent conducătorul acestei lumi, iar națiunile acestei lumi sunt domeniul său. În mileniu, după această epocă, Satan va fi legat și aruncat în abis. Dar înainte de acel timp, biserica este aici pe pământ pentru a frâna activitățile lui Satan și pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu.

Venirea împărăției lui Dumnezeu nu este automată; dacă nu există rugăciune, împărăția nu poate veni! Dacă nu ne rugăm, chiar dacă Domnul vrea să aducă împărăția, El este întârziat să facă acest lucru. Dumnezeu vrea să obțină cooperarea noastră; El vrea să obțină cooperarea bisericii pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină în ființă.

În calitate de biserică, trebuie să stăvilim activitățile lui Satan și să aducem împărăția lui Dumnezeu. Cel mai bun mod de a face acest lucru este prin rugăciune. Rugăciunea bisericii este cel mai eficient mijloc de a-l stăvili pe Satan, de a-i limita activitățile și de a aduce împărăția lui Dumnezeu.

Pe măsură ce trăim viața de biserică trăind viața împărăției, trebuie să ne rugăm cu rugăciuni de legare și rugăciuni de dezlegare, rugăciuni care leagă vrăjmașul și eliberează voia lui Dumnezeu pe pământ (Matei 18:18).

Cum poate biserica să biruiască porțile Hadesului și să aducă împărăția lui Dumnezeu (Matei 16:19)? Prin rugăciune. Biserica trebuie să fie reprezentarea cerului, permițând autorității cerurilor să se exprime pe pământ (16:18-19; 18:17-18).

Când ne dăm silința să fim una cu Domnul, sub autoritatea Lui și una în Trup, ne putem ruga pentru a da frâu liber voinței lui Dumnezeu pe pământ, a limita activitățile vrăjmașului și a aduce împărăția lui Dumnezeu.

Rugăciunea autentică este o osteneală în comun cu Dumnezeu pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ și a împlini voia Sa pe pământ. Rugăciunea autentică și prevalentă a bisericii este o luptă spirituală (Matei 6:10; 2 Corinteni 10:4; Efeseni 6:12).

Nu luptăm împotriva cărnii și a sângelui și nici nu folosim arme firii pământești; mai degrabă, folosim arme spirituale care sunt puternice înaintea lui Dumnezeu pentru a dărâma cetățile, iar lupta noastră este împotriva lui Satan și a autorităților lui întunericului.

Lupta noastră în războiul spiritual ca biserică nu este împotriva sângelui și a cărnii; este împotriva conducătorilor, împotriva autorităților, împotriva conducătorilor lumii acestui întuneric, împotriva forțelor spirituale ale răului din locurile cerești. Amin!

De fiecare dată când ne adunăm ca biserică pentru a ne ruga, în special în întâlnirile de rugăciune ale bisericii, ne adunăm pentru a lucra împreună cu Dumnezeu și a duce războiul spiritual.

În viața de biserică, ca o miniatură a împărăției, ne supunem domniei și autorității lui Dumnezeu și realizăm împărăția lui Dumnezeu (Matei 12:28). Mai mult, ne rugăm una cu Domnul pentru a elibera voia Sa pe pământ, a lega vrăjmașul și activitățile lui și a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Aceasta ar trebui să fie experiența noastră în viața de biserică. Oriunde biserica este în realitate cu sfinții care trăiesc în realitatea împărăției lui Dumnezeu, autoritatea lui Satan se va retrage, căci biserica este pe pământ pentru a perpetua și a manifesta poziția victorioasă a lui Cristos asupra lui Satan.

Doamne Isuse, suntem una cu Tine pe pământ pentru a fi biserica în calitate de împărăție a lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne supunem domniei cerești și Te luăm ca autoritate unică. Vrem să savurăm viața împărăției în viața de biserică de astăzi. O, Doamne, ne rugăm să vină împărăția Ta! Fie ca împărăția Ta să vină în viața noastră personală, în viața noastră profesională, în viața noastră de familie și în viața noastră de biserică! Fie ca împărăția Ta să vină în vecinătatea și localitatea noastră. Fie ca împărăția Ta să vină în țara noastră și pe tot pământul! Amin, Doamne, eliberează rugăciunea bisericii aflate sub stăpânirea cerurilor pentru ca activitățile lui Satan să fie limitate și ca împărăția să vină! Ne rugăm una cu Tine și una cu biserica: Fie ca împărăția Ta să vină! Fie ca Satan să fie limitat în activitățile lui în noi, în sfinți și în cei din jurul nostru! Amin, Doamne, fie ca biserica să fie reprezentantul cerului, permițând autorității cerurilor să fie exprimată pe pământ! Vrem să lucrăm împreună cu Tine pentru a aduce împărăția Ta pe pământ și pentru a împlini voia Ta pe pământ!

Responsabilitatea bisericii este să supună puterea întunericului a lui Satan și să aducă voia lui Dumnezeu pe pământ

Biserica de astăzi are o mare responsabilitate înaintea lui Dumnezeu. Din punct de vedere pozitiv, biserica trebuie să caute să mărească împărăția lui Dumnezeu prin predicarea Evangheliei, astfel încât păcătoșii răzvrătiți să poată deveni cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu împreună cu sfinții.

Pe partea negativă, biserica trebuie să supună puterea întunericului și să continue războiul pe care Cristos l-a dus împotriva lui Satan.

Când Domnul Isus a menționat că își va zidi biserica, El a spus imediat că porțile Hadesului nu o vor birui. Porțile Hadesului sunt chiar acolo, unde este biserica, gata să lupte cu biserica, dar biserica este sub autoritatea cerului și poate exercita domnia cerească pentru a-l învinge pe Satan. Amin!

Pe partea pozitivă, biserica aduce voia lui Dumnezeu pe pământ. Pe partea negativă, responsabilitatea bisericii este să-l supună pe Satan. Oriunde ne-am afla, oriunde ne-a așezat Domnul, trebuie să stăm fermi, una cu Domnul.

Când citim știrile zilnice, putem vedea cum lucrează vrăjmașul; trebuie să ne rugăm înaintea lui Dumnezeu pentru a i se opune și a-l lega. Rugăciunea noastră nu este împotriva oamenilor sau a grupurilor de oameni; rugăciunea noastră este una cu Domnul pentru a lega pe pământ ce a fost legat în cer și a elibera pe pământ ce a fost eliberat în cer.

Rugăciunea noastră trebuie să fie puternică înaintea lui Dumnezeu pentru a ne opune puterii întunericului. Ca biserică, trebuie să domnim în viață astăzi, atât personal (Romani 5:17), cât și colectiv, ca biserică.

Înainte de a putea domni cu Domnul în împărăția viitoare, trebuie să stăpânim peste tronurile de pe pământ astăzi, prin tronul din ceruri. De atâtea ori, noi, credincioșii, eșuăm pentru că nu ne-am exercitat autoritatea.

Auzim de evenimente politice, războaie și tot felul de lucruri care se întâmplă în societate, dar nu ne exercităm autoritatea. Trebuie să ne exercităm autoritatea ca biserică pentru a supune puterea întunericului și a limita activitățile vrăjmașului de a-i uzurpa pe sfinți și pe oamenii din societate.

De îndată ce vedem puterea sau lucrarea diavolului, ar trebui să fim una cu Domnul pentru a ne exercita autoritatea ca biserică și a ne ruga.

Motivul pentru care multe lucruri se întâmplă în societatea de astăzi este că noi, creștinii, nu stăm de partea Domnului pentru a continua războiul pe care Cristos l-a dus împotriva lui Satan și nu ne rugăm ca împărăția lui Dumnezeu să vină.

Fie ca noi să învățăm să exercităm autoritatea biruitoare a lui Cristos pentru a domni peste puterea întunericului.

Pe măsură ce predicăm Evanghelia, avem în minte că dorința lui Dumnezeu este ca toți oamenii să fie mântuiți și să ajungă la deplina cunoaștere a adevărului (1 Timotei 2:4). Oamenii din jurul nostru sunt captivi ai lui Satan, fiind uzurpați activ de el.

Trebuie să-i recucerim pe captivi prin Evanghelie și să-i câștigăm înapoi de partea lui Dumnezeu. Chiar dacă câștigăm o persoană, Satan are cu una mai puțin de uzurpat și de ruinat. Fie ca noi să ne unim în lucrarea lui Dumnezeu pentru a ne ruga ca împărăția Lui să vină și ca Satan să fie făcut de rușine și învins.

Trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să elibereze mulți într-o asemenea măsură încât autoritatea lui Dumnezeu să se manifeste pe deplin prin ei! Amin! Gura noastră închisă ne învinge și câștigă zâmbetul diavolului, așa că de ce să nu-L lăudăm pe Domnul și să legăm vrăjmașul, ca să-l alungăm? Amin!

Nu aparținem lumii acesteia (Ioan 17:16), căci Dumnezeu ne-a scos din lumea aceasta pentru Sine și voia Lui (Galateni 6:14). Fie ca niciodată să nu ne întoarcem la domnia lui Satan, ci să trăim viața împărăției în viața de biserică, fără să-i permitem lui Satan să aibă vreun teren în noi.

Când suntem una cu Domnul, fiind pe deplin sub stăpânirea cerurilor, vrăjmașul nu are teren în noi și vom fi eliberați de domnia și împărăția lui; atunci, ne putem ruga una cu Domnul pentru a-I îndeplini voia pe pământ și a-l face de rușine pe vrăjmaș.

Fie ca Domnul să câștige acest lucru în experiența noastră de astăzi. Fie ca Domnul să câștige biserica într-o asemenea măsură încât să-și îndeplinească responsabilitatea pe pământ de a perpetua victoria lui Cristos pe pământ, de a-l trata pe vrăjmaș și de puterea întunericului său și de a aduce împărăția lui Dumnezeu.

În timp ce stăm una cu Domnul pentru a ne ruga cu rugăciuni eficiente, rugăciunile împărăției, va avea loc scena din Apocalipsa 8: la altarul de tămâie de aur vine Îngerul cu cădelnița pentru a adăuga tămâie la rugăciuni, iar rugăciunile noastre se vor înălța cu Cristos la ceruri. Apoi, va fi dezlănțuirea judecății lui Dumnezeu și cele șapte trâmbițe vor fi declanșate.

Când va veni acel timp, acest fel de rugăciune se va înălța, iar epoca se va încheia și împărăția lui Dumnezeu va veni în ființă. Fie ca noi să fim cei care cooperează cu Dumnezeu pentru ca vrăjmașul Său să fie învins, voia lui Dumnezeu să se facă pe pământ și împărăția lui Dumnezeu să intre.

Cei care pun întotdeauna împărăția lui Dumnezeu înaintea lor – ceea ce atinge voia lui Dumnezeu și vrăjmașul Său – sunt cei mai utili lucrători în mâinile lui Dumnezeu (Matei 6:33; 7:21; 25:21, 23; Coloseni 4:11). Aceasta este nevoia lui Dumnezeu astăzi și trebuie să ne îngrijim de nevoia lui Dumnezeu mai presus de toate lucrurile.

Doamne Isuse, ne unim cu Tine și suntem una cu biserica pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ și a împlini voia Sa pe pământ. Amin, Doamne, eliberează rugăciunea bisericii pentru a răsturna puterea întunericului din noi, din familia noastră, din viața de biserică și de pe întregul pământ. Eliberează rugăciunea care deschide calea pentru ca voia lui Dumnezeu să fie îndeplinită pe pământ! Amin, Doamne, fie ca biserica să-și îndeplinească responsabilitatea de a se ruga una cu Domnul pentru a limita activitățile inamicului, a-l face de rușine și a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ și a împlini voia Sa pe pământ! O, Doamne, noi nu suntem din lumea aceasta – am fost eliberați din lumea aceasta și pentru Dumnezeu și voia Lui! Suntem una de Tine, Doamne, și vrem ca voia Ta să fie îndeplinită pe pământ! Amin, Doamne, fie ca biserica să fie credincioasă în poziția și responsabilitatea ei, astfel încât scopul etern al lui Dumnezeu să fie împlinit! Fie ca noi să fim cei care pun întotdeauna împărăția lui Dumnezeu înaintea noastră astăzi, în viața noastră de zi cu zi, în viața noastră de rugăciune, în slujirea noastră și în viața noastră de biserică!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Church should Pray to Bring in the Kingdom and Subdue Satan’s Power of Darkness, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 3 (Împărăția și biserica) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Noi, credincioșii, trăim viața împărăției în biserică, trăind în duhul contopit

14/05/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă, iar noi, credincioșii, trăim viața împărăției în biserică; numai atunci când trăim și umblăm conform duhului, trăim în realitatea împărăției pentru a fi biserică. Amin!

Domnul Isus a predicat evanghelia împărăției, iar când ucenicii au ieșit să predice evanghelia, au predicat împărăția lui Dumnezeu ca evanghelie. Mulți creștini, însă, cred că atunci când Domnul Isus S-a înălțat după învierea Sa, împărăția lui Dumnezeu a fost „suspendată” și acum trebuie să așteptăm venirea împărăției.

Acest lucru nu este în întregime corect, deoarece Romani 14:17, un verset dintr-un capitol care vorbește despre viața practică a bisericii, spune că împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. În acest verset, vedem că împărăția lui Dumnezeu astăzi este în viața de biserică.

Însuși Domnul Isus, când a vorbit despre biserică, promițând că va zidi biserica Sa, a spus și că ne va da cheile împărăției cerurilor, ca să putem lega și dezlega pe pământ ce a fost legat și dezlegat în ceruri. Împărăția este strâns legată de biserică, căci predicarea Evangheliei împărăției produce biserica.

De asemenea, biserica, în realitatea ei, ar trebui să fie împărăția lui Dumnezeu, căci noi astăzi ar trebui să trăim viața împărăției în viața de biserică. Existența bisericii este legată de împărăția lui Dumnezeu, iar zidirea bisericii este, de asemenea, legată de împărăție.

Dacă nu există un grup de oameni pe pământ care trăiesc activ sub domnia cerească, nu există o realitate a bisericii.

Acesta este motivul pentru care astăzi mulți necredincioși privesc la așa-numita „biserică” și sunt foarte dezamăgiți și descurajați, căci ceea ce văd în biserică nu este trăirea împărăției lui Dumnezeu, ci ființe umane care încearcă tot posibilul să-I fie plăcute lui Dumnezeu.

Ori de câte ori sfinții nu trăiesc sub domnia cerească, trăind în duhul lor contopit, ei se pot numi biserică, dar în realitate nu trăiesc viața de biserică. Multă rușine i-a fost adusă numelui lui Dumnezeu de către așa-numiții creștini care au trăit ei înșiși și nu L-au trăit pe Cristos și nici nu au trăit sub domnia cerească. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să fim cei care aleg să trăiască nu după omul nostru natural sau în sine sau în carne, ci în duhul contopit, un singur duh cu Domnul, pentru ca să putem trăi viața împărăției în biserică astăzi!

Biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă – noi, credincioșii, trăim viața împărăției în biserică

Conform revelației divine din Noul Testament, biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu din această epocă; astăzi, noi, credincioșii în Cristos, trăim viața împărăției în biserică (Matei 16:18-19; 18:17-18; 13:44-46; Romani 14:17; 1 Corinteni 4:20; Efeseni 2:19; Coloseni 4:11; Apocalipsa 1:4-6). Amin!

Împărăția lui Dumnezeu este trăirea bisericii. Într-un fel, epoca împărăției va veni și împărăția lui Dumnezeu se va manifesta pe deplin atunci; totuși, în raport cu viața și experiența noastră zilnică, trebuie să trăim în împărăția lui Dumnezeu astăzi în biserică.

În Romani 14:17, Pavel nu a spus că împărăția lui Dumnezeu va fi cutare sau cutare lucru; mai degrabă, spune că împărăția lui Dumnezeu este. Astăzi, biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă. Împărăția lui Dumnezeu este aici astăzi, căci împărăția este realitatea bisericii și trăirea bisericii.

Cum ar trebui să trăim viața de biserică? În aspectul vieții, trebuie să trăim viața de biserică savurându-L pe Cristos, trăindu-L pe Cristos și administrându-L pe Cristos ca viață pentru zidirea bisericii. În același timp, în ceea ce privește împărăția, trebuie să trăim viața împărăției în biserica de astăzi.

De fiecare dată când Domnul Isus a vorbit despre biserică, El a menționat-o în legătură cu împărăția; aceasta arată cât de strâns sunt legate împărăția și biserica (Matei 16:18-19; 18:17-18).

Când apostolii au predicat Evanghelia în cartea Faptele Apostolilor, ei au menționat frecvent împărăția (Faptele Apostolilor 8:12; 14:22; 19:8; 20:25; 28:23, 31). Ei au predicat împărăția lui Dumnezeu ca Evanghelie. Mai mult, Pavel în Romani 14:17 dovedește că biserica din această epocă este împărăția lui Dumnezeu.

Dacă venim la 1 Corinteni 4:20, vedem că împărăția lui Dumnezeu se referă la viața de biserică (v. 17), ceea ce înseamnă că, în sensul autorității, biserica din această epocă este împărăția lui Dumnezeu. Împărăția lui Dumnezeu nu stă în vorbire, ci în putere; Pavel echivalează biserica cu împărăția.

Un alt verset care ne arată că împărăția lui Dumnezeu este biserica autentică de astăzi și că noi facem parte din împărăția lui Dumnezeu este Efeseni 2:19. În acest verset ni se spune că nu mai suntem străini și călători, ci împreună cetățeni cu sfinții. Pe de o parte, suntem membri ai casei lui Dumnezeu; pe de altă parte, suntem împreună cetățeni cu sfinții. Suntem cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu.

Biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu de astăzi, sfera în care Dumnezeu Își exercită autoritatea. Aleluia, nu mai facem parte din împărăția întunericului, împărăția lui Satan, ci am fost transferați în împărăția lui Dumnezeu pentru a fi împreună cetățeni cu sfinții!

Dacă trăim sub domnia Dumnezeului celui viu din noi, adică dacă trăim sub domnia împărăției cerurilor, vom trăi viața de biserică autentică ca împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Dacă trăim sub domnia împărăției cerurilor, vom avea felul de viață consemnat în Matei 5-7, căci Cristos în noi va trăi viața împărăției în biserică. Slavă Domnului, suntem concetățeni cu sfinții și, ca cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu, avem drepturi și responsabilități!

Savurăm drepturile de a fi cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu și învățăm să ne îndeplinim responsabilitățile de a fi în împărăția lui Dumnezeu. Nu suntem doar membri ai casei lui Dumnezeu pentru a face parte din familia lui Dumnezeu, savurându-L în viață și dragoste; suntem și cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu și împreună suntem biserica, trăind viața împărăției în biserică.

În Coloseni 4:11, ceea ce făceau Pavel și colaboratorii săi în lucrarea Evangheliei era pentru întemeierea bisericilor pentru împărăția lui Dumnezeu. Ceea ce facem astăzi în viața de biserică, atât în Evanghelie, cât și în păstorirea și slujirea bisericii, ar trebui să fie pentru întemeierea bisericii pentru împărăția lui Dumnezeu. Amin!

Cuvântul „împărăție” din Apocalipsa 1:6 dezvăluie că unde este biserica, acolo este și împărăția lui Dumnezeu, căci biserica reprezintă împărăția. Realitatea bisericii este tocmai împărăția lui Dumnezeu.

Trebuie să permitem împărăției lui Dumnezeu să-și afirme autoritatea asupra noastră, astfel încât să putem participa la zidirea bisericii. Dacă nu-I permitem Domnului să domnească și să domnească în noi, nu avem nimic de-a face cu zidirea bisericii; doar desfășurăm niște activități exterioare.

Matei 13:44-46 ne arată că biserica este atât comoara, cât și perla; pe măsură ce trăim sub domnia cerească, suntem în același timp atât în împărăție, cât și în biserică. Aleluia!

Doamne Isuse, vrem să vedem că biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă! Aleluia, noi, ca credincioși în Cristos, trăim viața împărăției în biserică! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi pentru a trăi un singur duh cu Tine și pentru a fi sub domnia Ta cerească. Fie ca nu doar să trăim în cadrul bisericii, savurându-L pe Cristos alături de sfinți, ci, mai mult decât atât, să trăim în împărăția lui Dumnezeu în biserică astăzi! Slavă Domnului, suntem concetățeni cu sfinții, căci suntem parte din împărăția lui Dumnezeu. Amin, Doamne, vrem să savurăm drepturile și privilegiile de a fi cetățeni ai împărăției și vrem să învățăm să ne îndeplinim responsabilitățile de a fi astfel de cetățeni astăzi. Fie ca tot ceea ce facem astăzi să fie pentru zidirea bisericii pentru împărăția lui Dumnezeu! Aleluia, unde este biserica, este și împărăția lui Dumnezeu, căci biserica reprezintă împărăția! O, Doamne, fie ca viața noastră de astăzi să fie viața împărăției în biserică!

Suntem în împărăție în realitate doar atunci când trăim, umblăm și ne avem ființa în duhul

Toți credincioșii în Cristos sunt cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu (Efeseni 2:19), dar nu toți credincioșii în Cristos pot trăi în împărăția lui Dumnezeu în realitate astăzi. În biserică în calitate de împărăție a lui Dumnezeu de astăzi, trebuie să ne dăm seama că viața noastră de zi cu zi trebuie să fie sub conducerea, guvernarea, disciplina și exercitarea împărăției (1 Corinteni 6:9-10; Galateni 5:19-21; Efeseni 5:5).

Pe de o parte, Îl avem pe Cristos ca viață a noastră, căci El este Mântuitorul nostru care a devenit viața noastră, împărtășindu-se în noi ca Duh dătător de viață. Pe de altă parte, prin regenerare, am fost aduși în împărăția lui Dumnezeu și acum trebuie să trăim viața împărăției în biserică.

Deși biserica de astăzi este împărăția lui Dumnezeu, noi suntem în împărăție în realitate doar atunci când trăim în duhul nostru, căci numai atunci când trăim, umblăm și avem ființa în duh suntem în realitate în împărăția lui Dumnezeu.

Dacă nu-I permitem Domnului, împreună cu împărăția Sa, să-Și afirme autoritatea asupra noastră, nu vom trăi viața împărăției în viața de biserică de astăzi. Putem fi în domeniul bisericii și putem fi în multe întâlniri, chiar fiind activi în slujirea din biserică și păstorirea sfinților, dar dacă nu trăim în duhul contopit, având întreaga noastră ființă în duh, nu trăim viața împărăției în realitate. O, Doamne Isuse!

Aceasta înseamnă că, ori de câte ori nu suntem în duhul nostru, nu suntem în împărăția lui Dumnezeu în realitate. Acest lucru este foarte serios. Putem fi în duhul nostru, deoarece avem un timp cu Domnul dimineața, dar când mergem la muncă sau ne ocupăm de lucrurile zilnice, rămânem încă în duhul nostru?

Cu toții trebuie să recunoaștem că de atâtea ori pe parcursul zilei, poate chiar de cele mai multe ori, nu trăim în duhul contopit. Fie ca noi să învățăm să ne întoarcem către duhul nostru din nou și din nou, până când devine normal să fim în duh.

Fie ca noi să exersăm să-L contactăm pe Domnul pe parcursul zilei, până când va deveni un obicei ca întreaga noastră ființă să fie în duhul contopit. Când ne comportăm în omul vechi sau trăim în carne sau în sine, într-un mod practic, nu suntem în împărăția lui Dumnezeu în realitate.

Duhul nostru este împărăția lui Dumnezeu, iar împărăția lui Dumnezeu este în duhul nostru. Dacă trăim în carne, vom fi în domeniuul împărăției lui Satan, împărăția întunericului, iar el are o cale de a ne uzurpa. O, Doamne!

În calitate de creștini adevărați, dacă trăim în carne în loc de în duh, trăim în împărăția lui Satan într-un mod practic, nu în împărăția lui Dumnezeu. De aceea, uneori vedem creștini pe care Domnul i-a folosit mult timp eșuând brusc. De aceea, de multe ori în timpul zilei, dacă cineva ne întâlnește și vede ce facem și ce spunem, nu va avea niciodată impresia că suntem cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu. O, Doamne Isuse!

Numai atunci când trăim, umblăm, ne comportăm și ne avem ființa în întregime în duhul nostru și nu în omul nostru natural, suntem în împărăția lui Dumnezeu și, în realitate, suntem împărăția lui Dumnezeu!

Este foarte bine pentru noi să știm că biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă, că suntem concetățeni ai împărăției lui Dumnezeu și că ar trebui să trăim viața împărăției în biserică. Dar trebuie să facem un pas mai departe: în viața noastră de zi cu zi, trebuie să învățăm să trăim prin duh, să umblăm prin duh și să facem toate lucrurile în duhul contopit.

Numai atunci când suntem în duh trăim viața împărăției în biserică. Numai atunci când suntem în duhul nostru suntem în împărăția lui Dumnezeu și chiar suntem împărăția lui Dumnezeu.

Cât de mult trebuie să ne pocăim înaintea Domnului pentru că trăim în carne și în sine, permițând omului nostru natural să se exprime! Cât de mult trebuie să învățăm să ne întoarcem către duhul nostru din nou și din nou, pentru a putea trăi în realitate în împărăția lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să trăim în duhul nostru astăzi, pentru a putea fi în împărăția lui Dumnezeu în realitate. O, Doamne, alegem să ne întoarcem către duhul nostru chiar acum! Refuzăm să trăim în sine, în carne sau în omul natural. Ne exersăm să Te contactăm și să trăim într-un singur duh cu Tine! Fie ca viața și umblarea noastră de astăzi să fie în duh și conform duhului! Amin, Doamne, vrem să Te contactăm pe tot parcursul zilei. Fie ca să avem momente frecvente de rugăciune și să chemăm numele Tău în timpul zilei, ca să putem fi în duhul contopit. Salvează-ne, Doamne dragă, de a fi doar în cadrul bisericii, dar a nu fi în realitate în împărăția lui Dumnezeu! Ne dăm Ție, Doamne Isuse, și îți dăm viața noastră zilnică cu toate activitățile și lucrurile ei. Fă-ne să ne îndreptăm spre duhul nostru. Vrem să trăim viața împărăției în biserică, exersându-ne duhul, trăind în duhul nostru și umblând conform duhului! O, Doamne Isuse, îi permitem împărăției Tale să-și afirme influența și autoritatea în noi astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Believers Live the Kingdom Life in the Church by Living in the Mingled Spirit, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 3 (Împărăția și biserica) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Împărăția produce biserica și biserica aduce împărăția lui Dumnezeu

13/05/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Fără împărăție ca realitate a bisericii, biserica nu poate fi zidită; împărăția produce biserica și biserica aduce împărăția cu rezultatul împărăției și al bisericii, iar astăzi trăim în viața de biserică trăind în realitatea împărăției lui Dumnezeu. Amin!

Când unii creștini aud despre împărăția lui Dumnezeu, ei pot crede că împărăția este ceva care vine în viitor, căci Domnul ne-a spus să ne rugăm: Vie împărăția Ta. Ei pot crede că împărăția nu este aici – biserica este aici, dar împărăția va veni cândva în viitor.

Într-un fel, au dreptate, dar într-un alt sens, o astfel de înțelegere a împărăției lui Dumnezeu este incompletă și frustrează foarte mult experiența și savurarea noastră din Cristos.

Când Ioan Botezătorul a venit ca premergător al Domnului Isus, el a predicat Evanghelia spunându-le tuturor să se pocăiască și să fie botezați, căci împărăția lui Dumnezeu este aproape. Apoi, Domnul Isus, când a predicat Evanghelia și când Și-a trimis ucenicii să predice Evanghelia, a proclamat că toată lumea trebuie să se pocăiască, căci împărăția cerurilor s-a apropiat.

De fapt, împărăția nu este doar domnia lui Dumnezeu și domnia Lui, ci mai mult, împărăția este persoana minunată a lui Isus Cristos. El este Împăratul împărăției lui Dumnezeu și a venit să Se semene pe Sine ca sămânță a împărăției în inimile noastre.

Când ne-am pocăit și am crezut în Domnul Isus, am primit împărăția lui Dumnezeu în noi și acum suntem parte a împărăției lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu este în noi. Cristos este împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al vieții și El locuiește în noi, trăiește în noi, se răspândește în noi și își face casa în noi.

Împărăția lui Dumnezeu este astăzi în biserică, căci predicarea Evangheliei produce biserica. Când oamenii cred în Domnul Isus și se pocăiesc, își mărturisesc păcatele și sunt botezați, ei devin parte a bisericii.

Însă pe măsură ce trăim viața de biserică, trebuie să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu. Este ușor să ne întâlnim doar cu sfinții sau să participăm în mod regulat la întâlniri creștine, dar să nu fim în realitate în împărăția lui Dumnezeu.

Biserica este împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi, iar noi, cei care credem în Cristos, trebuie să trăim sub conducerea și autoritatea lui Dumnezeu, atât personal, cât și colectiv, pentru ca noi, ca biserică, să putem aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Pe de o parte, da, trebuie să ne rugăm ca împărăția să vină; pe de altă parte, cooperăm cu Dumnezeu pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția produce biserica și biserica aduce împărăția lui Dumnezeu

Noul Testament prezintă mai întâi împărăția lui Dumnezeu. În Evanghelia după Matei, vedem împărăția lui Dumnezeu, cu Cristos ca Împărat ceresc venind să aducă împărăția lui Dumnezeu. Apoi, după ce este prezentată împărăția, este introdusă și biserica.

Predicarea Evangheliei împărăției produce credincioși în Cristos ca cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu, iar acești credincioși sunt zidiți pentru a fi biserica. Împărăția produce biserica, iar biserica aduce împărăția lui Dumnezeu. În Evanghelii, Domnul Isus a menționat biserica doar de două ori, și ambele dăți sunt în contextul împărăției și legate de împărăție.

Când i-a revelat lui Petru că își va zidi biserica pe această piatră, Domnul a mai spus că i-a dat lui Petru cheile împărăției cerurilor ca să lege și să dezlege pe pământ ce a fost legat și dezlegat în ceruri (Matei 16:18-19).

Biserica și împărăția sunt strâns legate; merg împreună în cea mai strânsă legătură. Cheile împărăției ne sunt date pentru a face posibilă zidirea bisericii. Ce este biserica și cum ia naștere biserica? Când Evanghelia este predicată și împărăția este primită de unii oameni, acolo se va zidi o biserică.

Când un grup de oameni acceptă guvernarea cerului și sunt regenerați prin viața divină, ei sunt biserica din acea localitate. Împărăția produce biserica, căci prezența împărăției lui Dumnezeu produce biserica.

Aceasta este jumătate din revelația Noului Testament; cealaltă jumătate este că biserica aduce împărăția lui Dumnezeu. Când L-am primit pe Domnul Isus ca Mântuitor și viață a noastră, chemând Numele Lui, nu L-am chemat doar pe Isus, ci, mai mult, am spus, Doamne Isuse, întronându-L în centrul ființei noastre.

Împărăția produce biserica, căci atunci când împărăția lui Dumnezeu este stabilită în centrul credincioșilor, biserica este acolo. Apoi, noi, ca biserică, suntem zidiți împreună pentru a fi împărăția lui Dumnezeu astăzi și ne rugăm ca împărăția Domnului să vină (Matei 6:10).

Mai mult, atunci când noi, ca biserică, ne supunem domniei cerești, când suntem în supunere față de ceruri, vom fi una cu Domnul pentru a trata dușmanul lui Dumnezeu și pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu. Biserica aduce împărăția.

Prezența dușmanului lui Dumnezeu împiedică îndeplinirea voii lui Dumnezeu pe pământ; biserica este aici pentru a-l trata pe dușmanul lui Dumnezeu, a-l alunga și a aduce împărăția lui Dumnezeu. Amin! Dacă ne uităm în jur astăzi, tot ce vedem este răzvrătirea dușmanului, tacticile sale josnice de a-i epuiza pe sfinți și de a uzurpa întreaga omenire.

Noi, cei care credem în Cristos, trebuie să fim sub domnia cerească astăzi și, împreună, ca biserică, trebuie să trăim în împărăția lui Dumnezeu în realitate, pentru a putea face ca dușmanul să sufere pierderi, a-l alunga și a aduce împărăția lui Dumnezeu.

Când biserica a cedat împărăției dreptul de a domni și s-a supus stăpânirii sale, biserica aduce stăpânirea cerului pe pământ (Coloseni 2:19; Efeseni 4:15-16). Este posibil, totuși, ca viața de biserică să fie lipsită de realitatea împărăției lui Dumnezeu.

Putem trăi o viață creștină normală, făcându-ne propriile lucruri, căutându-L pe Domnul, întâlnindu-ne cu sfinții și fiind implicați în slujirea din viața de biserică, dar fără a fi în realitatea împărăției lui Dumnezeu, căci nu ne putem supune domniei Domnului și nici nu-L întronăm în ființa noastră. O, Doamne!

Fie ca noi, ca biserică, să ne dăm seama că noi, ca biserică, suntem pentru aducerea împărăției prin intermediul autorității împărăției!

Scopul lui Dumnezeu în crearea omului în Gen. 1:26 ar trebui să fie împlinit de și prin biserică, căci biserica este aici pentru a-L exprima pe Cristos și a-L reprezenta pe Dumnezeu cu stăpânirea Sa pentru a trata dușmanul lui Dumnezeu. Biserica este o entitate organică umplută cu viața lui Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu în mod corporativ și pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Când biserica este zidită în viața lui Dumnezeu și sub domnia cerească, biserica Îl exprimă pe Dumnezeu și Îl reprezintă cu autoritatea Sa. În cele din urmă, vedem Noul Ierusalim ca fiind împlinirea bisericii, miresa lui Cristos (Efeseni 5; Apocalipsa 21-22). Când apare Noul Ierusalim, vedem împărăția și biserica contopindu-se într-unul singur.

Noul Ierusalim combină în sine atât biserica, cât și împărăția, căci Noul Ierusalim exprimă gloria lui Dumnezeu și reprezintă autoritatea lui Dumnezeu de a-Și exercita stăpânirea asupra întregului univers.
Fie ca noi să ne dăm seama că împărăția produce biserica, biserica aduce împărăția, iar rezultatul final este împărăția și biserica.

Fie ca noi să-I acordăm Domnului terenul în ființa noastră pentru a-Și exercita autoritatea în noi și a aduce împărăția Sa în noi. Fie ca noi să fim cei care trăiesc în realitatea împărăției lui Dumnezeu în viața de biserică de astăzi, pentru ca Dumnezeu să-Și poată exprima pe deplin suveranitatea și, prin urmare, să-Și îndeplinească voia și să-Și arate gloria în biserică.

Doamne Isuse, vrem să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu în viața de biserică de astăzi. Te luăm ca viață a noastră, Doamne, și vrem să trăim prin Tine. Venim la Tine să Te mâncăm, să Te bem și să Te savurăm în duh, pentru ca să putem trăi nu prin viața noastră naturală, ci prin viața divină din duhul nostru. Amin, Doamne, chemăm Numele Tău, Doamne Isuse, și Te întronăm în centrul ființei noastre. Îți dăm preeminența. Întemeiază-Ți tronul în inima noastră. Vrem să fim în realitate în împărăția lui Dumnezeu pe măsură ce trăim viața de biserică. Fie ca noi să vedem că împărăția produce biserica, iar biserica aduce împărăția lui Dumnezeu. Amin, Doamne, fie ca Tu să câștigi biserica în calitate de un domeniu în care Tu poți domni și domni. Fie ca natura bisericii și condițiile împărăției să fie în noi și printre noi, astfel încât Dumnezeu să-Și poată exprima pe deplin suveranitatea! Amin, Doamne, fie ca biserica să Te exprime în chipul Tău glorios și, de asemenea, să-L reprezinte pe Dumnezeu cu stăpânirea Sa pentru a trata dușmanul lui Dumnezeu și a aduce împărăția lui Dumnezeu!

Fără împărăție ca realitate a bisericii, biserica nu poate fi zidită!

După cum se vede în Matei 16:18-19, fără împărăție ca realitate a bisericii, biserica nu poate fi zidită. Existența bisericii se referă la conducerea și domnia împărăției; zidirea bisericii este, de asemenea, legată de și depinde de realitatea împărăției lui Dumnezeu în noi și printre noi.

În ceea ce privește zidirea bisericii, trebuie să ne dăm seama că a fi zidit nu înseamnă doar a ne întâlni și a petrece timp plăcut în prezența Domnului, împărtășind savurarea noastră din Cristos și a fi în coordonare în timp ce slujim împreună.

Zidirea bisericii înseamnă a zidi autoritatea lui Dumnezeu în om. Una este ca biserica să fie tabernaculul lui Dumnezeu și templul lui Dumnezeu, locul unde locuiește Dumnezeu, și alta este ca biserica să fie cetatea lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu.

Pe vremea lui Ezra și Neemia, când poporul lui Israel s-a întors în țara sfântă, a zidit mai întâi templul, iar apoi cetatea a trebuit zidită ca protecție pentru templul lui Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu să aibă o împărăție pe pământ.

Fără împărăția lui Dumnezeu ca domeniu în care este zidită biserica, biserica nu are protecție, iar dușmanul poate intra și o poate distruge. A zidi biserica înseamnă pentru noi să zidim templul lui Dumnezeu ca locul unde ne bucurăm de prezența lui Dumnezeu spre satisfacția lui Dumnezeu.

De asemenea, a zidi biserica înseamnă a fi în împărăția lui Dumnezeu în realitate, căci fără împărăție ca realitate a bisericii, biserica nu poate fi zidită!

Pe de o parte, trebuie să ne bucurăm de bogățiile lui Cristos și să ne împărtășim din El în duh și trebuie să ne unim și să împărtășim cu alții despre Cristosul pe care L-am experimentat; aceasta este pentru a zidi biserica în calitate de templu al lui Dumnezeu.

Dar trebuie să existe un alt aspect al bisericii, aspectul bisericii ca fiind cetatea lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu. Împărăția trebuie să fie realitatea bisericii, altfel biserica nu poate fi zidită.

La sfârșitul Bibliei, nu mai avem templul: există doar cetatea, cetatea sfântă a Noului Ierusalim. Unde este templul? Templul nu mai există, căci Dumnezeu și Mielul sunt templul (Apocalipsa 21:22). Uau!

Astăzi suntem atât de fericiți să fim în biserică în calitate de templu al lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu; aici avem prezența lui Dumnezeu și bogățiile lui Cristos sunt atât de reale pentru noi. În biserică, în calitate de casă a lui Dumnezeu, Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv împreună cu toți sfinții și înțelegem dimensiunile universal vaste ale lui Cristos împreună cu sfinții (Efeseni 3:16-22). Ce loc minunat!

Dar cum rămâne cu biserica în calitate de împărăție a lui Dumnezeu, adică realitatea împărăției lui Dumnezeu fiind în biserică – experimentăm noi acest lucru astăzi? Pentru ca biserica să fie zidită, avem nevoie nu doar de organizarea exterioară a lucrurilor, de aranjamente sau chiar doar de savurarea lui Cristos, deși toate acestea sunt necesare.

Calea de a zidi biserica este să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu în viața de biserică. Dumnezeu are nevoie de o împărăție pe pământ, iar această împărăție este în viața de biserică. Cheile împărăției ne sunt date pentru a face posibilă zidirea bisericii (Matei 16:18; 18:18; Ioan 20:23).

Când are loc zidirea bisericii, vrăjmașul atacă cu toată puterea sa; atunci trebuie să folosim cheile împărăției pentru a închide porțile Hadesului.

Trebuie să folosim cheile subiective ale împărăției prin negarea sinelui, pierderea vieții sufletești și luarea crucii pentru a-L urma pe Domnul, astfel încât porțile Hadesului să nu biruiască biserica zidită.

Fie ca împărăția cerurilor să-și afirme autoritatea asupra noastră, pentru ca noi să putem fi zidiți în biserică.

Doamne Isuse, fie ca împărăția să fie realitatea bisericii de astăzi, pentru ca biserica să poată fi zidită. Amin, Doamne, Te lăudăm că lucrezi la zidirea bisericii Tale astăzi! Îți mulțumim că ne-ai dat cheile împărăției cerurilor, ca să putem închide porțile Hadesului și să cooperăm cu Tine pentru zidirea bisericii! Amin, Doamne, fie ca împărăția Ta să vină în biserică! Facă-se voia Ta în și prin biserică! Îți mulțumim că ne-ai adus în viața de biserică. Fie ca noi să ne dăm seama că biserica este adusă la viață prin autoritatea împărăției, iar biserica aduce împărăția. Amin, Doamne, vrem să fim astăzi compania credincioșilor care permit împărăției cerurilor să-și afirme autoritatea asupra lor, astfel încât să putem fi zidiți în biserică! Vrem nu doar să Te savurăm ca viața noastră, ci și mai mult, să fim sub domnia cerească astăzi, pentru a putea trăi în realitatea împărăției așa cum trăim viața de biserică! Amin, Doamne, câștigă biserica nu doar în calitate de casă a lui Dumnezeu, ci și ca împărăție a lui Dumnezeu în experiența noastră de astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Kingdom Produces the Church and the Church Brings in the Kingdom of God, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 3 (Împărăția și biserica) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.