Biblia - Cuvântul lui Dumnezeu

Suntem înnoiți fiind hrăniți cu rezerva proaspătă a vieții învierii

02/04/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Pentru ca noi să trăim în înviere, trebuie să fim înnoiți zi de zi contactându-L pe Domnul pentru a fi hrăniți cu rezerva proaspătă a vieții învierii; pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul, El Se adaugă la ființa noastră și suntem înnoiți în interior. Slavă Domnului!

Fie ca noi să fim cei care nu rămân aceiași, ci mai degrabă, fie ca să cooperăm cu Domnul pentru a fi înnoiți zi de zi.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu viu; El este viață, El are viață, El este viu și El face lucruri minunate și extraordinar. Însă mulți creștini cred că, din moment ce avem acest Dumnezeu viu, El va face multe minuni pentru ei. Este adevărat că Dumnezeul nostru este viu și că El poate face minuni pentru noi și într-adevăr El face multe lucruri pentru noi.

Cu toate acestea, Dumnezeu vrea ca noi să-L cunoaștem, să Îl savurăm și să-L experimentăm ca fiind Dumnezeul învierii. Dumnezeul cel viu a făcut multe lucruri pentru oamenii din Vechiul Testament, dar ei nu au fost schimbați. Mulți au trăit și au experimentat minunile pe care Dumnezeu le-a făcut pentru ei, dar nu au fost transformați în interior.

Poporul lui Israel, de exemplu, a fost izbăvit în mod minunat din Egipt cu uzurparea acestuia și a fost condus prin pustie, fiind îngrijit și hrănit de Dumnezeu într-un mod miraculos. Cu toate acestea, natura lor interioară nu s-a schimbat niciodată; au rămas cu gâtul înțepenit și răzvrătiți înaintea lui Dumnezeu.

În Noul Testament îl vedem pe apostolul Pavel care a fost într-adevăr un credincios în Cristos care a fost foarte folosit de Dumnezeu, dar în cazul lui părea că Dumnezeu nu a făcut multe minuni ci mai degrabă, i-a permis să treacă prin multe suferințe și chiar să rămână în închisoare până la moartea sa.

Cu toate acestea, Pavel a experimentat și L-a savurat pe Dumnezeul învierii, căci chiar și atunci când a disperat legat de viață din cauza presiunilor și persecuțiilor, și-a pus încrederea nu în sine, ci în Dumnezeu care înviează morții. Acesta este Dumnezeul nostru astăzi.

Tendința noastră naturală este să-i cerem lui Dumnezeu să ne elibereze de suferință și să ne elibereze de situațiile grele; totuși, Domnul dorește mai degrabă să Se distribuie în noi prin zdrobirea omului exterior, astfel încât omul interior să fie înnoit prin adăugarea elementului lui Dumnezeu.

Într-un fel, pentru Dumnezeu nu contează cât de dur sau de încercător este mediul, atâta timp cât El face o lucrare de înnoire în noi pentru a adăuga elementul Său ființei noastre. Fie ca noi să fim cei care ne deschidem Domnului și nu ne închidem ființa față de El.

Fie ca să nu insistăm ca Dumnezeu să ne elibereze dintr-o anumită situație sau să încercăm să scăpăm dintr-un anumit mediu, ci să venim la Domnul și să-I permitem să Se introducă pe Sine în noi mai mult pentru ca noi să fim înnoiți.

Trăim în înviere, fiind înnoiți zi de zi, fiind hrănit cu rezerva proaspătă a vieții învierii

Ca ființe umane, trecem prin multe situații, lucruri și probleme, iar suferința este porția fiecărei ființe umane din această lume. Cu toate acestea, în calitate de credincioși în Cristos, știm că scopul tuturor suferințelor este ca omul nostru exterior să fie mistuit și omul nostru interior să fie înnoit.

Prin urmare, nu cădem de oboseală; din contră, deși omul nostru exterior este mistuit, totuși omul nostru interior se înnoiește zi de zi (2 Cor. 4:16). Pe măsură ce trecem prin suferințe, trebuie să aibă loc o înnoire continuă în noi zi de zi, astfel încât Dumnezeu să poată îndeplini dorința inimii Sale de a ne face Noul Ierusalim (Ezechiel 36:26; 2 Corinteni 4:16; 5:17; Apoc. 21:2).

Depinde însă de noi dacă această înnoire are loc. Ne putem plânge, putem respinge aranjamentul Domnului și chiar ne putem împotrivi lui Dumnezeu în lucrarea Sa din mediul exterior, pentru a dărâma omul nostru natural. Dar trebuie să ne dăm seama că astăzi corpul nostru muritor, omul nostru exterior, este mistuit de lucrarea de omorâre a Duhului, putem avea omul nostru interior înnoit în mod metabolic!

Duhul nostru regenerat împreună cu părțile interioare ale ființei noastre (Ier. 31:33; Evrei 8:10; Rom. 7:22, 25) este înnoit metabolic zi de zi, fiind hrănit cu rezerva proaspătă a vieții de înviere. Viața noastră creștină nu ar trebui să fie o viață în omul natural prin puterea naturală și pentru scopul omului natural; mai degrabă, ar trebui să fie o viață în înviere.

Pentru ca noi să trăim în înviere, moartea lui Cristos trebuie să opereze în noi. Trebuie să ne deschidem Domnului în lucrarea Sa de omorâre prin cruce și trebuie să-I permitem să ne distrugă omul exterior. Acesta nu este un proces plăcut, dar pe măsură ce trecem prin el, ne putem întoarce către duhul nostru și putem savura rezerva proaspătă a vieții de înviere, astfel încât să fim înnoiți zi de zi.

Putem să-I cerem Domnului să ne ajute. Îi putem deschide toate situațiile noastre și pur și simplu îi putem spune că, deși nu înțelegem de ce se întâmplă cutare sau cutare lucru, vrem să rămânem deschiși la distribuirea Sa divină.

Chiar dacă noi, credincioșii în Cristos, am fost regenerați de Dumnezeu și avem viața lui Dumnezeu în noi, nu avem atât de mult din Dumnezeu în noi. Deci Dumnezeu trebuie să crească în noi. Trebuie să creștem cu creșterea lui Dumnezeu (Col. 2:19). Pentru ca Dumnezeu să crească în noi, elementul nostru natural trebuie să scadă; El trebuie să crească, dar noi trebuie să descreștem (Ioan 3:30).

Trebuie să venim la Domnul din nou și din nou și să savurăm rezerva proaspătă a vieții de înviere în fiecare situație, în fiecare împrejurare și în fiecare suferință. De asemenea, trebuie să ajungem la Cuvântul Domnului, pentru că cuvintele Lui sunt duh și viață atunci când ne exersăm duhul să citim cu rugăciune cuvântul (Ioan 6:63).

Cuvântul Său ne alimentează, iar rezerva Sa proaspătă a vieții învierii ne permite să trecem prin orice situație în care ne aflăm. Pe măsură ce-L savurăm pe Domnul chiar și în circumstanțele și situațiile noastre, suntem înnoiți zi de zi, iar rezerva proaspătă a vieții de înviere ne face să trăim în înviere în toate situațiile noastre.

Dumnezeu trebuie să crească în noi; El trebuie să adauge noul Său element în ființa noastră. Pentru aceasta, elementul nostru vechi trebuie să fie eliminat. Sub suveranitatea lui Dumnezeu, fiecare dintre noi are un set personalizat de circumstanțe, cu o anumită măsură de suferință atribuită nouă, astfel încât omul nostru exterior să fie mistuit și omul interior să fie înnoit.

Zi de zi trebuie să trăim în înviere prin a fi înnoiți prin adăugarea elementului lui Dumnezeu în ființa noastră. Apoi, El va avea o cale de a împărți provizia proaspătă a vieții de înviere fiecărei părți a ființei noastre interioare și Îl putem exprima pe Dumnezeu chiar și în suferința noastră.

Doamne Isuse, vrem să rămânem în procesul de a fi înnoiți continuu zi de zi! Amin, Doamne, împlinește în noi dorința inimii Tale de a ne face Noul Ierusalim! Ne deschidem Ție! Nu vrem să luptăm cu situațiile noastre și nici să scăpăm din mediul nostru, ci pur și simplu ne deschidem lucrării Tale de înnoire. Vrem să trăim în înviere astăzi, fiind înnoiți zi de zi. Amin, Doamne, înnoiește-ne mai mult ființa interioară astăzi, adăugându-Te la noi ca element nou. Ai Tu o cale de a face ca omul nostru exterior să fie zdrobit, astfel încât omul interior să fie eliberat. Ai Tu o cale de a face ca omul nostru exterior să fie mistuit, astfel încât omul interior să fie înnoit. Amin, Doamne, dă-ne astăzi rezerva proaspătă a vieții de înviere, ca să fim înnoiți! Vrem să câștigăm mai mult din Dumnezeu astăzi! Amin, Doamne, mai puțin din noi și mai mult din Tine! Crești in noi. Fă-ne să scădem pentru ca Tu să crești. Mai mult din Dumnezeu și mai puțin din noi! Aleluia, suntem înnoiți zi de zi!

Îl contactăm pe Dumnezeu, ne deschidem Lui și-L lăsăm să vină în noi pentru a ne înnoi adăugându-se la ființa noastră

Dorința lui Dumnezeu este să ne înnoiască adăugându-Se pe Sine în ființa noastră, dar El nu o poate face și nu o va face decât dacă nu-L contactăm. Chiar dacă suntem credincioși în Cristos, care avem viața și natura lui Dumnezeu, totuși trebuie să fim înnoiți pentru a putea trăi în înviere.

Calea de a fi înnoiți este simplă: trebuie să-L contactăm pe Dumnezeu. Când Îl contactăm pe Dumnezeu, obținem rezerva proaspătă a vieții de înviere și ne înnoim puțin câte puțin, zi de zi. Viața creștină adevărată este să-L avem pe Dumnezeul învierii adăugat în noi dimineața și seara și zi de zi (Col. 2:19; Rom. 8:10, 6, 11).

Dumnezeu ne înnoiește nu numai când venim la întâlniri sau chiar numai când venim la Cuvântul lui Dumnezeu; El vrea să ne înnoiască continuu, clipă de clipă. Deci trebuie să-L contactăm pe Domnul.

S-ar putea să trecem printr-o perioadă de timp în care nu îl contactăm pe Dumnezeu și nu ne rugăm lui; în acest timp, facem totul în noi înșine și prin noi înșine, iar Dumnezeu nu are cum să Se adauge la ființa noastră. O, Doamne! Fie ca să nu luăm niciodată o pauză de la Domnul, ci mai degrabă să-L contactăm zi de zi!

Pentru a primi capacitatea de înnoire a vieții divine în înviere, trebuie să-L contactăm pe Dumnezeu, să ne deschidem Lui și să-L lăsăm să vină în noi pentru a fi o nouă adăugare în noi zi de zi (Filipeni 2:12-13; 3:10-11; Psa. 18 titlu; 2 Cor. 4:3:15-12; Tit. 4:23; 5:26). Fie ca noi să ne deschidem Domnului și să-L lăsăm să intre în noi.

Când venim să avem o înviorarea obișnuită de dimineață, să venim să-L contactăm pe Domnul. Nu ar trebui să citim doar literele și cuvintele din Biblie, ci și mai mult, să-L contactăm pe Domnul rugându-ne și chemând numele Lui. Trebuie să chemăm, Doamne Isuse! și astfel Îl atingem. Trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a ne împărtăși din bogățiile Sale.

Chemarea Domnului de către noi este respirația noastră spirituală; trebuie să-L respirăm pe Domnul pe tot parcursul zilei. Pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul, El ne adaugă mai mult din Sine. Când chemăm numele Lui în toate situațiile noastre, El ne înnoiește.

Titlul Psalmului 18 este, O discuție umană cu Dumnezeul divin. Trebuie să avem multe discuții umane cu Dumnezeul divin. Pe măsură ce vorbim cu El, pe măsură ce ne deschidem față de El și conversăm cu El, El are o cale de a ne înnoi și de a adăuga elementul Său ființei noastre.

Când Îl contactăm pe Dumnezeu, primim capacitatea de înnoire a vieții divine în înviere și ne împărtășim din rezerva proaspătă a vieții de înviere. S-ar putea să nu observăm acest lucru sau să nu simțim asta, dar atunci când Îl contactăm pe Domnul, El adaugă mai mult din elementul Său divin în ființa noastră.

Acest element ne înnoiește pe cale metabolică. Domnul din noi afectează felul în care gândim, felul în care vorbim și felul în care simțim față de ceilalți și față de toate lucrurile. Pe măsură ce suntem înnoiți zi de zi cu rezerva proaspătă a vieții de înviere prin contactarea Domnului, suntem schimbați în interior și metabolic, iar Domnul are o cale de a fi exprimat prin noi.

Uneori, Domnul poate permite o furtună să se întâmple în viața noastră sau în viața de biserică pentru ca noi să fim înnoiți. Pe partea negativă, o furtună face ca omul nostru exterior să fie mistuit și să dispară. Pe partea pozitivă, când Îl contactăm pe Domnul chiar și în furtună, El are o cale de a ne înnoi puțin câte puțin, zi de zi.

Fie ca noi toți să ne deschidem Domnului și să-I spunem că nu vrem să rămânem la fel an de an, ci mai degrabă, vrem să fim înnoiți zi de zi. Fie ca să ne deschidem lui Dumnezeu și să-L primim clipă de clipă pentru ca El să fie adăugat în noi.

În același timp, fie ca să învățăm să ne respingem pe noi înșine pentru a primi moartea lui Cristos, astfel încât să putem coopera cu Domnul din noi. Dacă permitem ca moartea lui Cristos să opereze în noi și lăsăm pe Domnul să lucreze în noi cu elementul Său divin, vom savura capacitatea de înnoire și de rezultatul înnoitor.

Va exista o schimbare metabolică interioară în comportamentul nostru, în caracterul nostru, în dispozițiile noastre și chiar în obiceiurile noastre. Aceasta este experiența noastră creștină zilnică: suntem înnoiți de Domnul!

Când Îl vom experimenta pe Dumnezeu în Cristos zi de zi, vom vedea că intenția Sa este de a ne înnoi puțin câte puțin, zi de zi. El vrea să ne înnoiască în special obiceiurile, astfel încât să ne dezvoltăm obiceiul de a-L contacta pe Domnul în toate lucrurile și de a depinde de El pentru toate.

Pe măsură ce noi, credincioșii în Cristos, trecem prin procesul de înnoire zi de zi, vom deveni în curând Noul Ierusalim, fiind într-o stare de a fi pe deplin înnoiți! Orașul sfânt este nou pentru că nu există niciun element vechi în el; nu există niciun element din vechea creație a lui Dumnezeu sau al omului natural.

Fie ca noi să ne deschidem lui Dumnezeu zi de zi, astfel încât să putem experimenta înnoirea Sa prin savurarea rezervei proaspete a vieții de înviere! Fie ca noi să rămânem în procesul de a fi înnoiți, astfel încât Dumnezeu să-Și poată îndeplini dorința inimii Sale!

Doamne Isuse, ne deschidem Ție: adaugă mai mult din Tine la ființa noastră. Vrem să primim capacitatea de înnoire a vieții divine în înviere. Amin, Doamne, vrem să Te contactăm din nou și din nou, chiar să rămânem în contact cu Tine, pentru ca Tu să intri să fii o nouă adăugare în noi zi de zi! Doamne, nu vrem să rămânem la fel. Nu vrem să fim la fel anul acesta ca anul trecut. Vrem să fim înnoiți zi de zi. Fie ca Dumnezeul învierii să fie adăugat la ființa noastră dimineața și seara și zi de zi. O, Doamne Isuse! Păstrează-ne deschiși către Tine! Transformă-ne și înnoiește-ne zi de zi. Fie ca noi să-L contactăm pe Dumnezeu zilnic, să ne deschidem către El și să-L lăsăm să vină în noi pentru a ne înnoi în interior. Amin, Doamne, înnoiește-ne mintea, emoția și voința. Înnoiește-ne obiceiurile și comportamentul. Înnoiește-ne caracterul și dispoziția noastră. Me deschidem Ție. Ai tu o cale în noi, pentru ca omul nostru exterior să fie mistuit și omul nostru interior să fie înnoit!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We are being Renewed by being Nourished with the Fresh Supply of Resurrection Life, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 9 (Cristos ca fiind învierea și bobul de grâu) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Duhul ungător compus și Domnul Duh pentru transformarea noastră pentru Trupul lui Cristos

28/03/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Duhul dătător de viață cu duhul nostru este Duhul ungător compus ca ungere pentru a ne unge și a ne pecetlui pentru împărțirea și aplicarea a tot ceea ce este Dumnezeu ființei noastre și El este Domnul Duh pentru transformarea noastră metabolică și pentru creșterea și zidirea Trupului lui Cristos. O, ce Duh!

Viața noastră creștină este în totalitate ceva ce ține de Duhul cu duhul nostru. Viața noastră creștină normală depinde de cunoașterea și experimentarea de către noi a Duhului. Dacă nu cunoaştem Duhul, Cristosul pneumatic, nu putem experimenta şi cunoaşte nimic despre Dumnezeu în economia Sa. O, Doamne Isuse!

Dumnezeu a creat toate lucrurile, dar El are dorința inimii Sale; El nu se bucură de univers și nici măcar de pământ – El vrea să fie contopit cu omul, unit cu omul, astfel încât Dumnezeu și omul, omul și Dumnezeu să fie complet una pentru eternitate.

Dar cum poate Dumnezeu, care este atotputernic, care există prin Sine Însuși, care există mereu, care locuiește într-o lumină inaccesabilă, fiind sfânt, drept și glorios, să fie legat cu omul, care este păcătos, finit, căzut, pământesc și răzvrătit împotriva lui Dumnezeu?

Dumnezeu trebuia să facă ceva. Dumnezeu în economia Sa a devenit om. Ce minunat, Dumnezeul infinit și atotputernic a fost dispus să devină un om pentru a fi limitat și a deveni finit. Dumnezeu a devenit ceva; în economia Sa, Dumnezeu s-a făcut om, adică Cuvântul s-a făcut carne. El a locuit printre noi ca un om, plin de har și realitate; El avea carnea păcatului, dar nu avea păcatul în carne.

După treizeci și trei de ani și jumătate, El a fost crucificat pentru a fi Răscumpărătorul și pentru a îndeplini minunata răscumpărare și, după ce a fost îngropat timp de trei zile, El a înviat pentru a deveni un Duh dătător de viață.

Aceasta este a doua Sa devenire: prin moarte și înviere, Cristos a devenit un Duh dătător de viață. Acum Domnul nu este doar un Om în carne; El a fost transfigurat, transformat, pentru a deveni Duhul. 2 Cor. 3:17 spune: Acum Domnul este Duhul, și acolo unde este Domnul Duh, acolo este libertate.

Viața noastră creștină este pe deplin înfășurată cu Cristos fiind Duhul, pentru că numai Duhul împreună cu duhul nostru poate trăi viața creștină. Pentru ca noi să avem o viață creștină normală, trebuie să-l cunoaștem pe Cristosul pneumatic – Cristos ca Duh – și trebuie să experimentăm Duhul ca Duh compus, Duhul ung, Duhul transformator și Duhulul atotinclusiv, dătător de viață.

Singurul mod în care putem fi creștini este să fim în duhul nostru contopit pentru a savura Duhul minunat din noi, pentru că Duhul mărturisește despre Cristos, Îl face pe Cristos real pentru noi, ne dă viață și ne dezvăluie adâncurile lui Dumnezeu, pe măsură ce rămânem un singur duh cu El (1 Ioan 5:6; Ioan 16:13; 1 Cor. 15:17b).

Fie ca noi să fim cei care rămânem în duhul nostru contopit astăzi, astfel încât să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să savurăm tot ceea ce este Dumnezeu, să fim unși cu Dumnezeu, să-L experimentăm pe Dumnezeu, să trăim pe Dumnezeu și să-L exprimăm pe Dumnezeu.

Savurăm Duhul dătător de viață ca fiind Duhul ungător compus pentru a fi unși și sigilați cu tot ceea ce este Dumnezeu!

Un aspect al Duhului dătător de viață este că El este Duhul compus, reprezentat de mirul compus al ungerii cu ingredientele sale din Exo. 30:23-25.

Biblia este cu adevărat o carte uimitoare, care vorbește despre același lucru de la început până la sfârșit – intenția lui Dumnezeu în economia Sa de a fi una cu omul, chiar de a deveni om pentru a-l face pe om la fel cum este El în viață și natură, dar nu în Dumnezeire.

În Vechiul Testament, Dumnezeu a rânduit ca un anumit mir să fie făcut în conformitate cu arta ungerii, iar acest mir este un tip reprezentativ al Duhului compus, care Cristos a devenit în învierea Sa. Acest mir de ungere este în duhul nostru astăzi, pentru că avem o ungere de la Cel Sfânt și știm cu toții (1 Ioan 2:20, 27). Aleluia!

Mulți creștini se uită la încarnarea și trăirea umană a lui Cristos, la crucificarea și învierea Lui și cred că acestea sunt lucruri minunate, dar nu le pot experimenta. Cheia pentru a experimenta tot ceea ce este Cristos, tot ceea ce El are, tot ceea ce El a trecut și tot ceea ce El a realizat este Duhul compus.

Pe măsură ce El a trecut prin toate aceste procese și a devenit Duhul în învierea Sa, toate aceste procese și elemente cu eficiența lor au fost adăugate în Duhul. Încarnarea lui Cristos, trăirea Sa umană, moartea Sa cu eficiența ei și învierea Sa cu puterea și eficacitatea ei, toate acestea au fost adăugate cu Duhul și umanitatea lui Cristos în Duhul compus.

Duhul care unge compus este alcătuit cu Dumnezeul unic ca bază, divinitatea lui Cristos (semnificată de un hin de ulei de măsline), Trinitatea Divină (simbolizată prin cele trei unități de cinci sute de sicli de mirodenii), umanitatea lui Cristos (simbolizată de cele patru mirodenii), moartea lui Cristos cu eficiența ei care ucide (simbolizate de smirnă și de scorțișoară), și învierea lui Cristos împreună cu puterea sa (simbozilate de calamus și cassia).

Toate aceste elemente cu măsurătorile lor în uleiul sfânt pentru ungere din Exo. 30 sunt un tip reprezentativ al Duhului compus care ne unge astăzi. Cum putem experimenta moartea lui Cristos? Moartea lui Cristos, cu dulceața și eficiența ei, este în Duhul compus care este cu duhul nostru.

Cum putem experimenta și savura învierea lui Cristos și de puterea învierii Sale? Totul este în Duhul, Duhul compus cu duhul nostru. Tot ceea ce este Cristos, tot ceea ce El are, tot ceea ce El a făcut, și toate procesele prin care a trecut și realizările Sale, totul a fost combinat pentru a crea un mir pentru ungerea tuturor sfinților și tot ce are legătură cu închinarea lui Dumnezeu (2 Cor. 1:21; 1 Ioan 2:20, 27).

Cu toții am fost unși! Efes. 1:13 spune că am fost pecetluiți cu Duhul Sfânt; această pecetluire este ungerea și nu doar am fost pecetluiți o dată pentru totdeauna, ci suntem continuu pecetluiți! Duhul care unge compus operează ca Duh Sfânt pentru a ne pecetlui pe noi, credincioșii în Cristos (Efeseni 1:13; 4:30; 2 Cor. 1:22).

Există o pecete vie pe noi toți astăzi și suntem continuu și constant pecetluiți, unși cu tot ceea ce este și are Duhul ungător compus. Putem aplica acest lucru zilnic experienței noastre rugându-ne să ne deschidem Domnului și rugându-L să ne pecetluiască, să ne ungă și să adauge în noi tot ceea ce este El.

Pe măsură ce ne deschidem Domnului în toate situațiile și în mediul pe care El ne-a așezat, cerându-I să ne ungă mai mult în fiecare zi, El aplică ființei noastre ceea ce este și ceea ce a realizat El pentru ca noi nu numai să savurăm ceea ce este El, ci și să fim constituiți împreună cu El. Aleluia!

Cât de minunat este să-L vedem, să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos ca Duh dătător de viață – Duhul ungător cu duhul nostru de astăzi, în toate lucrurile vieții noastre zilnice!

Doamne Isuse, vrem să savurăm și să experimentăm Duhul dătător de viață ca mir compus al ungerii în duhul nostru! Aleluia, noi toți am fost unși cu Duhul și cu toți avem ungerea! Slavă Domnului, ungerea este în noi și știm cu toții! Amin, Doamne, unge-ne mai mult astăzi! Pecetluiește-ne nu doar o dată, ci sigilează-ne tot timpul! Saturează-ne cu tot ceea ce ești Tu. Avem nevoie de pecetluirea Ta, Doamne; avem nevoie de saturarea ta! Saturează-ne cu divinitatea Ta si cu umanitatea Ta. Aplică tot ceea ce Tu ești, tot ceea ce ai împlinit și ai realizat la ființa noastră. Fie ca noi să cunoaștem și să experimentăm umanitatea lui Cristos, trăirea Sa umană, moartea cu eficiența ei și învierea cu puterea ei în Duhul ungător compus! Aleluia pentru Duhul ungător compus cu duhul nostru! Doamne, continuă să ne ungi astăzi. Continuă să Te adaugi la noi. Păstrează-ne deschiși Ție. Vrem să ne întoarcem către Tine din nou și din nou, astfel încât să poți aplica tot ceea ce ești în ființa noastră pentru transformarea și creșterea noastră în viață!

Savurăm Duhulul dătător de viață ca Domnul Duh pentru transformarea noastră metabolică pentru Trup

Tot ceea ce este Dumnezeu poate fi văzut de noi în Cristos și tot ceea ce Cristos este și a realizat poate fi realizat de noi în Duhul. Duhul dătător de viață astăzi este cu duhul nostru și Domnul ca Duh este cu duhul nostru (2 Tim. 4:22). Aleluia!

Un aspect al Duhului dătător de viață este că El este Domnul Duh pentru transformarea noastră. Duhul dătător de viață este Domnul Duh, Cristosul pneumatic, pentru ca noi, ca credincioși în Cristos, să fim transformați și zidiți pentru Trupul lui Cristos.

2 Cor. 3:17-18 ne spune că Domnul este Duhul și, pe măsură ce Îl privim față în față, suntem transformați în același chip din glorie în glorie, întocmai ca de la Domnul Duh. Aleluia! Pe măsură ce savurăm de Duhul ungător compus adăugând tot ceea ce este Dumnezeu în ființa noastră, suntem transformați.

Există un proces interior, organic, care se desfășoară în ființa noastră, numit transformare, în care elementul vechi este îndepărtat și elementul nou al lui Dumnezeu este adăugat ființei noastre. Domnul Duh este în duhul nostru și, prin privirea și reflectarea Domnului de către noi, în calitate de credincioși în Cristos, suntem transformați metabolic pentru creșterea și zidirea Trupului lui Cristos (2 Cor. 3:17-18; 1 Cor. 3:6, 9b, 12a; Efes. 4:16b).

Domnul Duh este un titlu compus compus din Domnul și Duhul; se referă la Cristosul pneumatic, la Domnul Isus ca Duh. Cristos astăzi este Duhul; Cristos nu este separat de Duh, pentru că Domnul Duh este Cristos ca Duh. Cristos astăzi este Domnul Duh pentru transformarea noastră, astfel încât să fim transformați din vechea creație, din omul nostru natural, în chipul lui Cristos.

Chiar dacă suntem regenerați și avem viața lui Dumnezeu în noi, de atâtea ori încă ne purtăm chipul propriu, exprimându-ne pe noi înșine. Da, Cristos trăiește în noi, dar încă ne exprimăm. Însă pe măsură ce Îl privim și Îl reflectăm pe Domnul Isus, suntem transformați în același chip cu Cristos de la un grad de glorie la un alt grad de glorie.

Când ne întoarcem către duhul nostru, îl contactăm pe Domnul și ne deschidem Lui, Domnul Duh operează în noi pentru a ne transforma. El ne transformă dintr-un om natural în chipul lui Cristos, astfel încât să nu ne mai exprimăm, ci să-L exprimăm pe Domnul Isus.

Pe partea pozitivă, suntem conformați cu chipul lui Cristos prin adăugarea elementului divin, pentru că Duhul ungător compus adaugă elementul lui Dumnezeu ființei noastre. Pe partea negativă, Domnul Duh operează în mediul nostru și prin multe persoane și lucruri pentru a elimina tot ceea ce este din elementul nostru natural, astfel încât să putem fi transformați și făcuți potriviți pentru clădirea lui Dumnezeu.

Pe de o parte, prin privirea și reflectarea noastră Domnului de către noi, suntem transformați în chipul Lui prin adăugarea elementului Său în ființa noastră. Pe de altă parte, Domnul Duh acționează pentru a dărâma ceea ce este al omului nostru natural și a îndepărta orice este natural din noi, astfel încât, prin îndepărtarea elementului vechi și adăugarea elementului nou, Cristos să fie format în noi și să fim transformați după chipul Său. Slavă Domnului!

Toate acestea sunt pentru creșterea și zidirea Trupului lui Cristos! Suntem transformați în chipul Domnului de către Domnul Duh, nu pentru a deveni creștini strălucitori individuali, ci pentru ca Domnul să câștige un Trup, un grup colectiv de credincioși în Cristos, care poartă chipul Său pentru a fi parte din expresia Sa corporativă. Aleluia!

Prin intermediul acestui proces organic care se desfășoară în ființa noastră, suntem înnoiți în mintea noastră, emoțiile noastre sunt echilibrate și supuse și suntem transformați în chipul lui Cristos pentru a arăta ca El, a gândi ca El, a vorbi ca El și a-L exprima în orice fel posibil. Iar în mod colectiv, suntem zidiți împreună în Trupul lui Cristos pentru a fi expresia Sa corporativă, manifestarea Sa pe pământ. Aleluia!

Doamne Isuse, ne deschidem Ție ca Domnul Duh din duhul nostru pentru a fi transformați în chipul lui Cristos. Amin, Doamne, vrem să Te privim și să Te reflectăm astăzi, astfel încât să devenim la fel cum ești Tu după chipul Tău! Mulțumim că ești Cristosul pneumatic, Cristos ca Duh în duhul nostru, pentru ca noi să fim transformați metabolic pentru creșterea și zidirea Trupului lui Cristos. Transformă-ne mai mult astăzi. Vrem să Te privim cu fața dezvelită, ca să Te putem reflecta. Doamne, ne deschidem Ție. Dezvelește-ne pentru a vedea chipul Tău minunat, astfel încât noi să Te reflectăm și să fim transformați după chipul Tău. Fie ca să rămânem în procesul metabolic de a fi transformați în chipul lui Cristos din glorie în glorie! Ne deschidem operării Tale în noi și în jurul nostru pentru a dărâma și a zdrobi omul firesc pentru ca omul interior să fie înnoit și să fim transformați în chipul Tău! Amin, Doamne, câștigă-ți expresia corporativă în noi și printre noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Compound Anointing Spirit and the Lord Spirit for our Transformation for the Body, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 8 (Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor și ca fiind Duhul care curge din credincioși ca râuri de apă vie) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos a devenit un Duh dătător de viață pentru a fi râuri de apă vie care curg în noi

26/03/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Ca realitate a Sărbătorii Corturilor, Cristos a trecut printr-un proces pentru a fi finalizat ca Duh, pentru ca noi să bem și să curgem ca râuri de apă vie; Duhul finalizat este Dumnezeul Triunic după ce a trecut prin multe procese pentru a curge în noi și din noi. Amin!

În Ioan 7 vedem, chiar la început, că copiii lui Israel țineau Sărbătoarea Corturilor. Această sărbătoare a fost ultima sărbătoare a anului și ar fi trebuit să fie o sărbătoare plină de bogății, bucurii și satisfacții. Această sărbătoare trebuia să fie o revărsare a bogățiilor poporului lui Dumnezeu, fiind reunți pentru a fi împărtășite împreună cu Dumnezeu și cu oamenii.

Totuși, pentru că poporul Israel decăzuse și nu savura realitatea Sărbătorii Corturilor, le era încă sete. La sfârşitul ultimei sărbători ale anului, erau încă foarte însetaţi şi nemulţumiţi.

Acesta este un tip reprezentativ al vieții noastre umane. Credem că viața noastră umană este plină de bucurii și satisfacții și credem că trebuie să muncim mai mult pentru a ne bucura de mai multe lucruri din această lume, în speranța că vom fi mulțumiți.

Uneori poate chiar luăm o vacanță lungă, gândindu-ne că suntem în vacanță și acum totul este în pace, avem satisfacții, și nimic nu ne deranjează.

Cu toate acestea, la sfârșitul sărbătorii fiecărui om, dacă nu Îl savurează pe Dumnezeu și nu se împărtășește în duh din Cristos, omul este încă nesatisfăcut. Indiferent cât de mult încearcă omul să savureze ceea ce are de oferit această lume, să bea și să mănânce lucrurile lumii și să fie satisfăcut de ceea ce are înaintea lui, nu poate fi niciodată satisfăcut.

Mai degrabă, toate aceste lucruri îi creează o foame mai profundă, iar setea din interiorul omului este expusă de toate lucrurile pe care le face pentru a se satisface. Dacă omul doar s-ar împărtăși din Cristos ca fiind realitatea Sărbătorii Corturilor, dacă omul pur și simplu vine la Domnul așa cum este și i se deschide, ar fi satisfăcut, pentru că apa vie va curge în ființa sa cea mai lăuntrică.

Dar deoarece omul – și de multe ori noi înșine ca creștini – face tot posibilul să savureze lucrurile din această lume și să fie satisfăcut, el rămâne mereu înfometat și însetat. Iată de ce Domnul Isus, la sfârşitul Sărbătorii Corturilor, S-a ridicat în picioare şi a strigat: Dacă îi este cuiva sete, să vină la Mine şi să bea (Ioan 7:37).

Acest strigăt răsună de-a lungul generațiilor, de la Geneza până la Apocalipsa: dacă cineva îi este sete, să vină la Domnul Isus ca Duh dătător de viață să bea apa vie! Doar apa pe care ne-o dă Domnul ne satisface și numai această apă vie poate curge în și din interiorul nostru!

Cristos a devenit Duhul dătător de viață pentru a Se împărți întru credincioșii Săi ca râuri de apă vie

Pe fundalul poporului Israel care făcea tot posibilul pentru a savura Sărbătoarea Corturilor, în ultima zi a sărbătorii – ziua cea mare a sărbătorii – Isus s-a ridicat și a strigat pe oricine însetează să vină la El și să bea. Dacă vine cineva la Domnul să bea crezând în El, după cum spune Scriptura, din adâncul său vor curge râuri de apă vie (Ioan 7:37-38).

Apoi apostolul Ioan a adăugat: Dar El a spus aceasta despre Duhul, pe care urmau să-l primească cei ce credeau în El; căci Duhul nu era încă, pentru că Isus nu fusese încă glorificat (v. 39). Ca o explicație a cuvântului Domnului, Ioan a adăugat că, înainte de învierea Sa, Duhul nu era încă, pentru că Isus nu fusese încă glorificat.

Cum putem explica un astfel de verset? Aceasta arată că Dumnezeu a trecut printr-un proces pentru a deveni Duhul dătător de viață pe care omul să-l bea ca apă vie. În învierea Sa, El, ca ultimul Adam, a devenit un Duh dătător de viață (1 Corinteni 15:45), iar acum, ca Duh care dă viață, El poate fi savurat de om.

Învierea a fost ca omul Isus să iasă din învelișul Său uman și să elibereze viața divină; această înviere a fost glorificarea Sa. Duhul lui Dumnezeu a fost acolo de la bun început, pentru că El face parte, în esență, din Trinitatea Divină; totuși, din punct de vedere economic, Duhul care dă viață a luat ființă sau a fost produs în învierea lui Cristos.

Prin și în învierea Sa, Cristos a devenit Duhul dătător de viață care să curgă ca râuri de apă vie (Apocalipsa 21:6; 22:17). Întregul Dumnezeu Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul – a trecut printr-un proces în încarnarea Domnului, pentru că Ioan 1:14 spune că Cuvântul (care era cu Dumnezeu și era Dumnezeu) s-a făcut carne. Amin!

Dumnezeul Triunic s-a încarnat pentru a fi tabernaculul lui Dumnezeu împreună cu omul; Dumnezeu S-a făcut carne și a locuit printre noi, plin de har și realitate. Apoi a trecut prin crucificare și înviere, iar în învierea Sa a devenit un Duh dătător de viață. Aceasta este un lucru extraordinar!

În calitate de Duh dătător de viață, Domnul poate fi acum distribuit întru credincioșii Săi ca apă vie pentru a le potoli setea, a-i umple și a-i satisface pe deplin Dumnezeu în Cristos, ca Duh, este acum râuri de apă vie care curg în ființa tuturor celor care cred în Domnul Isus și, de asemenea, El curge din ființa lor în alții și în viața eternă!

Iată ce dorește Dumnezeu: să fie râuri de apă vie pentru ca omul să bea și să fie satisfăcut! Pentru aceasta, Dumnezeu a trecut printr-un proces în economia Sa pentru a deveni un Duh dătător de viață care să fie râurile de apă vie care curg în și din ființa noastră. Aleluia!

Duhul dătător de viață este Duhul finalizat, finalizarea Dumnezeului Triunic procesat și finalizat (2 Cor. 3:17-18; Gal. 3:14; Filip. 1:19). Duhul, ca al treilea al Trinității Divine, nu poate intra în om; este doar Duhul dătător de viață, finalizarea Dumnezeului Triunic procesat, care poate intra în om ca râuri de apă vie.

Dumnezeu a devenit ceva, cineva, care poate veni în noi să locuiască în noi. Evangheliile și cartea Faptele Apostolilor ne arată procesul prin care a trecut Dumnezeu pentru a deveni un Duh dătător de viață, care să fie râuri de apă vie pe care să o bem.

Duhul finalizat este Dumnezeul Triunic după ce El a trecut prin procesul încarnării, vieții umane, crucificării și învierii (Ioan 7:39). Procesul prin care a trecut Dumnezeul Triunic pentru a deveni Duhul este ceva economic, nu esențial (1:14; Evrei 9:14; 1 Cor. 15:45).

Dumnezeu nu se poate schimba niciodată în esența Sa, dar în economia Sa, El a trecut printr-un proces pentru a deveni Duhul. Dumnezeul procesat se referă la pașii prin care Dumnezeul Triunic a trecut în economia divină. Finalizarea lui Dumnezeu indică faptul că procesul a fost finalizat, iar faptul că astăzi El este Duhul finalizat implică faptul că Duhul lui Dumnezeu a fost procesat și a devenit Duhul finalizat. Aleluia!

Astăzi avem Duhul dătător de viață, Duhul finalizat, care se revarsă în ființa noastră cea mai lăuntrică în caliate de râuri de apă vie pentru a ne potoli setea și a curge din noi în alții și în viața eternă! Slavă Domnului! Astăzi, Dumnezeu în Cristos, ca Duh dătător de viață, poate intra în noi, poate fi primit de noi, poate fi savurat de noi și se poate contopi cu noi. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, mulțumim că ai fost încarnat, răstignit și înviat pentru a deveni nu doar om, ci un Duh dătător de viață! Aleluia, Cristos ca ultimul Adam a devenit un Duh dătător de viață în învierea Sa și acum Îl putem primi ca râuri de apă vie! Slavă Domnului, Dumnezeu astăzi nu mai locuiește într-o lumină de neapropiat, ci El poate fi savurat de noi în economia Sa! Amin, Doamne, ce privilegiu este ca noi să cunoaștem și să savurăm Duhul finalizat – Dumnezeu devenind Duhul dătător de viață pentru a veni în duhul nostru ca râuri de apă vie! Amin, Doamne, venim la Tine! Ne este sete. Dă-ne să bem. Distribuie-Te în noi ca viață astăzi. Curgi în noi ca râuri de apă vie. Curgi în toate părțile ființei noastre interioare și saturează-ne cu apa vie. O, Doamne, curgi înăuntru și curgi din noi ca râuri de apă vie astăzi! Slavă Domnului, Dumnezeul nostru poate fi primit și savurat! Aleluia, Dumnezeu în Cristos ca Duhul care dă viață curge în și din noi ca râuri de apă vie!

Duhul care „nu era încă” poate fi acum primit de noi ca apă vie, deoarece Cristos a trecut prin încarnare și înviere pentru a deveni un Duh dătător de viață!

Nu putem subestima niciodată ceea ce a făcut Domnul pentru noi și nici nu putem vorbi prea mult despre procesele prin care El a trecut, pentru că El a devenit carne (Ioan 1:14) și apoi El a devenit Duh (1 Cor. 15:45; 2 Cor. 3:17) că noi să-L putem primi, savura și să fim umpluți de Dumnezeu astăzi.

În Ioan 7:39, Ioan a spus că promisiunea Domnului de a ne da apă vie când venim la El se împlinește când El devine Duh, care a avut loc la învierea Sa. Înainte ca Domnul Isus să fie răstignit și înviat, Duhul finalizat „nu era încă”. Desigur, Duhul lui Dumnezeu a fost acolo de la început (Geneza 1:2), dar Duhul ca „Duhul lui Cristos” (Romani 8:9), „Duhul lui Isus Cristos” (Filipeni 1:19), „nu era încă” la vremea lui Ioan 7:39, deoarece Domnul Isus nu era încă glorificat.

Putem primi doar Duhul lui Dumnezeu așa cum e văzut în Vechiul Testament? Nu, pentru că Duhul lui Dumnezeu nu are elementul umanității și nici nu se poate distribui pe Sine în noi. În Vechiul Testament cel mult, Dumnezeu putea să miște omul, să-l inspire și să-l împuternicească pe om să facă anumite lucruri sau să rostească anumite cuvinte, dar Duhul lui Dumnezeu nu putea locui în om.

Dar slavă Domnului, în economia Sa El a făcut doi pași majori: încarnarea și crucificarea cu înviere, pentru ca El să devină un Duh dătător de viață care să fie primit de noi ca râuri de apă vie. Domnul Isus a fost glorificat când a înviat și, prin această glorificare, Duhul lui Dumnezeu a devenit Duhul lui Isus Cristos care a fost încarnat, răstignit și înviat (Luca 24:26; Filip. 1:19).

Acum, Duhul, care Cristos a devenit, nu mai este doar Duhul lui Dumnezeu; elementul lui Dumnezeu este acolo, dar există mult mai mult. În Duhul dătător de viață îl avem pe Dumnezeu și pe om, umanitate și divinitate și toate elementele și eficiența încarnării, vieții umane, crucificării, învierii și înălțării.

Chiar mai mult, prin moartea Sa, Cristos a împlinit toate cerințele dreptății, sfințeniei și gloriei lui Dumnezeu, care îl despart pe om de pomul vieții. Prin moartea Sa, Cristos a deschis o cale nouă și vie pentru ca noi să venim la Sfânta Sfintelor și să ne împărtășim din Dumnezeu ca pomul vieții (Evr. 10:19-20). Aleluia!

Omul a căzut și a nu a îndeplinit cerințele drepte, sfinte și glorioase ale lui Dumnezeu, dar Dumnezeu a devenit om și, prin moartea Sa pe cruce, a împlinit toate cerințele lui Dumnezeu pentru ca omul să vină înaintea lui Dumnezeu! Aleluia!

Acum omul se poate pocăi pur și simplu și poate crede în Domnul Isus, iar Domnul, ca Duh dătător de viață, poate curge ca râuri de apă vie în și din ființa cea mai lăuntrică a omului! Prin credința în Cristos, suntem uniți organic cu El și El poate distribui tot ceea ce este El în ființa noastră. Îl putem bea pe Dumnezeu în Cristos ca Duh și Îl putem revărsa exersându-ne duhul pentru a crede în El, a-L primi și a-L curge afară.

Curgerea Duhului care a început în Geneza 1:2 se găsește și în Apocalipsa 22:17, unde Duhul și mireasa îi cheamă pe toți cei însetați să vină și să bea apa vieții fără plată! Toate acestea sunt posibile pentru că Cristos a devenit un Duh dătător de viață în învierea Sa!

Ultimul Adam, care a fost Cristos în carne, a devenit Duhul dătător de viață în înviere; de atunci, Duhul lui Isus Cristos are atât elementele divine cât și cele umane, inclusiv realitatea încarnării, crucificării și învierii lui Cristos (1 Cor. 15:45b; Fapte 16:7; Rom. 8:9). Ce Spirit minunat avem astăzi!

Tot ce trebuie să facem este să credem în El și Îl vom savura și îl vom experimenta! Putem să ne împărtășim din bogățiile Dumnezeului Triunic ca râuri de apă vie care curg pentru ca noi să bem, să fim umpluți și să curgem înafară! Aleluia!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai devenit un Duh dătător de viață pe care să-l bem astăzi ca râuri de apă vie! Ne exersăm duhul și credem în Tine pentru a primi tot ceea ce Tu și tot ceea ce ai realizat! Aleluia, Dumnezeu s-a făcut carne și carnea a devenit Duhul dătător de viață, care să curgă ca râuri de apă vie în noi, credincioșii în Cristos! Amin, Doamne, vrem să Te bem și să Te curgem ca râuri de apă vie. Îți mulțumim pentru dorința ta de a Te distribui în noi. Ne deschidem Ție. Ne deschidem întreaga ființă distribuirii Tale divină. Distribuie-Te ca râuri de apă vie în ființa noastră astăzi. Vrem să fim umpluți cu Tine. Umple-ne toată ființa interioară cu apă vie. Curgi în mintea, emoția și voința noastră și saturează-ne cu Tine însuți. Aplică tot ceea ce esti, tot ceea ce ai si tot ceea ce ai realizat si atins in ființa noastră astăzi. Slavă Domnului, putem să-L bem astăzi pe Dumnezeul Triunic procesat și finalizat, ca Duh dătător de viață, astfel încât să fim umpluți cu El și să-L curgem înafară ca râuri de apă vie!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ became a Life-giving Spirit to be Rivers of Living Water flowing into us, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 8 (Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor și ca fiind Duhul care curge din credincioși ca râuri de apă vie) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Călătorii temporari pe pământ trăiesc viața altarului și a cortului în așteptarea Noului Ierusalim

25/03/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, care urmăm pașii credinței tatălui nostru Avraam, trebuie să trăim viața altarului și a cortului, luându-L pe Cristos viața noastră și biserica fiind trăirea noastră, realizând că nu aparținem acestei lumi, ci căminul nostru este Noul Ierusalim, orașul care are temelii! Amin!

Trebuie să-l păstrăm și să-L savurăm pe Cristos ca realitate a Sărbătorii Corturilor, fiind în realitatea ospățului cu Cristos și cu Cristos și, în același timp, trebuie să trăim o viață de consacrare Domnului, o viață de călătorie pe pământ și o viață în interesul lui Dumnezeu pe pământ, așteptând cu nerăbdare venirea Domnului, ca să putem fi cu El.

Noi, credincioșii în Cristos, suntem diferiți de ceilalți oameni din lume; ei pot mânca, bea, munci și pot participa la tot felul de activități și lucruri din lume, dar noi suntem poporul lui Dumnezeu, chiar și descendenții lui Avraam, iar țara noastră nu este aici pe pământ.

Suntem aici pe pământ pentru Domnul și vrem să ne concentrăm nu pe cariera noastră, familia noastră sau societatea în care trăim, ci pe Domnul Însuși. Întreaga noastră viață creștină nu este o viață de lucrare sau de a face lucruri pentru Dumnezeu; este o viață de ospătare.

Sărbătorim cu Domnul, în Domnul și împreună cu sfinții, poporul lui Dumnezeu. Dumnezeu a pregătit totul; El a trecut printr-un proces pentru a deveni Duhul atotinclusiv, dătător de viață, ca realitate a țării bune și El este totul pentru noi astăzi.

Dumnezeu a realizat mântuirea pentru noi pentru a ne aduce în poziția potrivită pentru a a-L savura pe Dumnezeu, El L-a pregătit pe Cristos ca dreptate a noastră și El este gata să ne împartă viața Sa. Atâta timp cât ne deschidem puțin către Domnul, El Se distribuie în noi ca viața noastră și totul al nostru. Zi de zi trebuie să rămânem sub distribuirea Domnului, permițându-I să se distribuie în noi.

Într-un fel, noi creștinii nu trebuie să facem nimic în exterior pentru Dumnezeu; pur și simplu trebuie să-L savurăm pe Domnul, să petrecem timp cu El și să ne împărtășim din El ca ospățul nostru, iar din această mâncare și băutură solidă a lui Cristos va avea ca rezultat o anumită lucrare pentru Domnul și pentru Domnul.

Ne vom osteni pentru Domnul, vom face multe lucruri în El și pentru El, dar tot nu vom fi noi, ci harul lui Dumnezeu, savurarea lui Dumnezeu ca har, care este cu noi. Fie ca noi să ținem ospățul zi de zi și să aducem bogățiile lui Cristos la adunările bisericii pentru a ne împărtăși din Cristosul atotinclusiv cu toate bogățiile Sale între sfinți și cu sfinți!

Trăim viața altarului și a cortului luându-L pe Cristos ca viața noastră și biserica în calitate de trăirea noastră

Un aspect al ținerii Sărbătorii Corturilor este că trăim în corturi aici pe pământ; trăim viața altarului și a cortului. În calitate de credincioși în Cristos, suntem descendenții spirituali ai tatălui nostru Avraam și astăzi trebuie să umblăm în pașii credinței lui Avraam.

Aceasta înseamnă că astăzi trebuie să trăim viața altarului și a cortului, luându-L pe Cristos ca viață și pe biserica în calitate de trăirea noastră (Rom. 4:12; Evr. 11:9; Geneza 12:7-8; 13:3-4, 18).

Avraam obișnuia să locuiască într-un cort, dar abia după Geneza 12:8 ni se spune că și-a întins cortul într-un fel anume. Când Iehova i s-a arătat lui Avraam, el a făcut două lucruri: a zidit un altar și și-a întins cortul, trăind viața altarului și a cortului.

Dacă vrem să trăim o viață a cortului pe pământ, trăind ca niște străini aici și așteptând Noul Ierusalim, trebuie să avem mai întâi viața altarului. Pentru a avea viața altarului, trebuie să fim sub apariția lui Dumnezeu. Nu ne putem consacra Domnului decât dacă El ni se arată mai întâi.

Altarul semnifică crucea în care Cristos a murit pentru ca noi să termină tot ceea ce este negativ și, de asemenea, semnifică consacrarea noastră; Cristos este adevărata noastră ofrandă arsă, oferindu-se pe Sine însuși pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Pentru a avea viața altarului și a cortului, trebuie să avem apariția Domnului; când El ni se arată, indiferent unde suntem și ce facem, pur și simplu ne oprim și ne consacrăm Domnului. A ne consacra Domnului nu înseamnă că promitem să facem asta sau asta pentru El; consacrarea nu este dedicare.

În ebraică, consacrarea înseamnă să ne umplem mâinile; mai întâi, trebuie să avem mâinile goale, iar apoi Domnul le va umple cu Cristos. Aaron și fiii săi au fost consacrați de Moise în preoția lor; ei trebuiau să-și golească mâinile, iar Moise trebuia să le umple mâinile cu ofrande, un tip reprezentativ al lui Cristos.

A ne consacra înseamnă a ne goli mâinile; nu înseamnă să-i promitem Domnului că vom merge să predicăm Evanghelia pentru El și că vom citi Biblia de două ori într-un an, ci pentru a ne goli și a-i permite Domnului să ne umple. Nimeni nu se poate consacra de bunăvoie sau de la noi înșine; consacrarea este un rezultat al întâlnirii noastre cu Dumnezeu și a întâlnirii lui Dumnezeu cu noi.

Când Îl întâlnim pe Dumnezeu, când Îl vedem, suntem supuși. Avraam a fost supus când a avut apariția lui Iehova, iar Pavel a fost, de asemenea, pe deplin supus când Domnul i s-a arătat. Ori de câte ori venim la Dumnezeu și îl atingem, rezultatul este consacrare; doar ne dăm pe noi înșine lui Dumnezeu.

Îl lăsăm să ne umple, să ne îndrume și să facă tot ce dorește El să facă în noi. Ne oferim Domnului de bunăvoie, oferind nu doar zece la sută, ci totul; ne punem totul pe altar, fiind una cu Cristos ca ofrandă arsă, ca să fim mistuiți spre satisfacția lui Dumnezeu.

După ce consacrăm totul lui Dumnezeu, Dumnezeu încă știe că avem un trai pe pământ, așa că El ne dă ceva înapoi din ceea ce Îi oferim; prin urmare, trăim o viață a altarului și a cortului. După experiența altarului, trăim într-un cort și totul în cort a trecut prin altar.

După ce oferim totul pe altar, consacrându-ne lui Dumnezeu cu tot ce suntem și avem, Dumnezeu încă ne permite să păstrăm unele lucruri pe măsură ce trăim pe pământ pentru scopul Său.

Trăim pe pământ pentru scopul lui Dumnezeu și nu suntem stabiliți sau așezați aici – putem fi mișcați pentru mișcarea lui Dumnezeu atunci când El vrea să ne mișcăm.

Zidirea unui altar înseamnă că viața noastră este pentru Dumnezeu, că Dumnezeu este viața noastră și că sensul vieții noastre este Dumnezeu (Exod 40:6, 29; Psalmul 43:4; Lev. 1:3, 9). Nu există nimic pe acest pământ pentru noi; nu suntem aici pentru lucrurile de pe acest pământ. Trăim aici pe pământ pentru Dumnezeu, iar Dumnezeu este sensul vieții noastre.

Ca urmare a trăirii unei vieți de consacrare, a unei vieți de altar, trăim viața de călătorie pe pământ, viața de cort. Fie ca noi să venim zilnic la Domnul pentru a ne arăta proaspăt, astfel încât să trăim altarul și cortul.

Viața lui Avraam într-un cort a mărturisit că el nu aparținea lumii, ci, mai degrabă, a trăit viața unui străin pe pământ (Evrei 11:9-10, 15-16). Ridicarea unui cort este o expresie și o declarație a faptului că NU aparținem acestei lumi, ci, mai degrabă, aparținem unei alte țări. Suntem doar străini aici; noi trecem, iar locuința noastră eternă este Noul Ierusalim, orașul care are temelii.

Când avem apariția lui Dumnezeu, realizăm că nu este nimic pentru noi aici pe acest pământ; oamenii de pe pământ urmăresc succesul, strălucirea, bogățiile și faima, dar pentru noi Dumnezeu este suficient, pentru că Dumnezeu este sensul vieții noastre și Îl luăm pe Cristos ca fiind viața noastră și biserică fiind trăirea noastră.

Pământul este locuința noastră temporară – aici suntem doar călători. Ca adevărați descendenți ai lui Avraam (Gal. 3:7), noi, credincioșii în Cristos, ar trebui să fim călători pe pământ, mișcându-ne și întinzându-ne cortul așa cum a făcut el (Evrei 11:9, 13; 1 Pet. 2:11). Amin!

Lumea nu este demnă de noi; suntem ai lui Dumnezeu, avem o chemare cerească și avem o țară cerească! Avem un cort veșnic, așa că astăzi trăim într-un cort, construind mai întâi un altar ca urmare a arătării Domnului. Amin!

Doamne Isuse, vrem să umblăm astăzi pe pașii credinței lui Avraam, trăind viața altarului și a cortului. Amin, Doamne, vrem să avem apariția Ta. Apariția Ta este totul pentru noi. Nu vrem să trăim doar conform vechii cunoștințe despre Tine, ci în apariția Ta proaspătă, nouă, instantanee. Apariția ta ne face doar să ne consacram Ție. Amin, Doamne, vrem să Te întâlnim și să Te contactăm zi de zi. Te luăm ca fiind viața noastră și noi luăm biserica în calitate de trăirea noastră. Doamne, ne place să Te vedem față în față! Te iubim, Doamne, și ne dăm Ție. Zidim un altar și punem tot ce avem și suntem pe altar, căci Tu ești Cel mai de preț și Tu ești vrednic de dragostea noastră. Nu suntem nimic, Doamne, dar Tu ești totul al nostru. Viața noastră aici pe pământ este pentru Dumnezeu, Dumnezeu este viața noastră și sensul vieții noastre este Dumnezeu. Amin, Doamne! Locuim de bunăvoie astăzi într-un cort, urmându-Te oriunde vrei Tu ca noi să mergem. Doamne, lumea aceasta nu este vrednică de noi. Noi nu aparținem acestei lumi – aparținem unei alte țări și trăim aici pe pământ pentru Tine! Vrem să trăim viața altarului și a cortului, având apariția Ta proaspătă!

Fiind călători pe pământ, trăim în cortul vieții de biserică în așteptarea cortului suprem al întâlnirii, Noul Ierusalim

După ce Avraam a zidit primul său altar în Geneza 12:7, el a zidit un al doilea altar între Betel și Ai, care stau în contrast unul cu celălalt (v. 8). Și-a întins cortul între Betel de o parte și Ai de cealaltă parte. Betel înseamnă „casa lui Dumnezeu”, iar Ai înseamnă „un morman de ruine”.

Ca cei chemați, considerăm doar Betel, viața de biserică, ca fiind vrednică; totul este un morman de ruine. Aceasta este mărturia noastră de astăzi; ca călători pe pământ, trăim în cortul vieții de biserică și considerăm că lumea cu tot ce are de oferit ca pe un morman de ruine.

După cum a spus Paul în Fil. 3, considerăm toate lucrurile ca fiind pierderi din cauza excelenței cunoașterii lui Isus Cristos, Domnul nostru. Avem două opțiuni: fie Ai (un morman de ruine, un tip de lume), fie Betel (casa lui Dumnezeu, biserica).

Dacă ne uităm la lumea de astăzi cu politica, comerțul, problemele societale și corupția și imoralitatea, vedem că este corupție peste corupție, putrezire peste putreziciune, pentru că este un morman de ruine. Dar slavă Domnului, în viața de biserică savurăm prezența lui Dumnezeu, Dumnezeu locuiește cu noi și Dumnezeu este totul pentru noi.

Pe măsură ce savurăm apariția lui Dumnezeu în viața de biserică, trăim astăzi viața altarului și a cortului. Avraam a avut eșecurile lui, la fel ca și noi, și a fost părăsirea altarului și a cortului; cu toate acestea, la el a avut loc o recâștigare, iar recâștigarea este ceva ce ține de de întoarcere la altar și la cort cu chemarea numelui Domnului (Geneza 12:9-10; 13:3-4; Rom. 10:12-13; 12:1-2).

Avraam a alunecat în credință și a coborât în Egipt, unde a avut eșecul. Avem și eșecurile noastre; după ce ne-am consacrat Domnului și am fost absoluți pentru El, ne îndepărtăm de la El. Dar slavă Domnului, există o recâștigare! Dumnezeu este credincios în a ni Se arăta, iar apariția Sa ne face să construim un alt altar.

Calea de a fi recâștigați înapoi la Dumnezeu nu este hotărârea noastră, zelul nostru sau decizia noastră; este apariția Domnului și întoarcerea noastră la altar. Când Domnul ni se arată și ne arată cât de mult ne iubește și cât de bogat este El pentru noi, pur și simplu ne predăm din nou Lui.

Când chemăm numele Domnului, avem o recâștigare a altarului și a cortului. Fie ca noi toți să continuăm să chemăm numele Domnului, în ciuda eșecurilor noastre, ca să fim recâștigați la viața de altar și de cort în viața noastră creștină!

În cele din urmă, în Geneza 13:18, la Hebron, cortul lui Avraam a devenit un loc în care el avea părtășie cu Dumnezeu și unde Dumnezeu putea să aibă părtășie cu El. Pe măsură ce ne consacrăm Domnului și trăim ca fiind călători pentru interesul Său pe pământ, trăim viața altarului și a cortului, iar Dumnezeu vine să ne viziteze; cortul nostru este locuința lui Dumnezeu.

Cortul lui Avraam cu altarul zidit de el a fost o prefigurare a Cortului Mărturiei cu altarul zidit de copiii lui Israel în pustie (Exod 38:21). Avraam, străin și călător, aștepta cu nerăbdare cetatea care are temelii, al cărei arhitect și ziditor este Dumnezeu (Evr. 11:9-10, 12-16).

Cortul lui Avraam era o miniatură a Noului Ierusalim, cortul suprem al lui Dumnezeu (Geneza 9:26-27; 12:8; 13:3; 18:1; Apoc. 21:2-3). Ca cei care țin astăzi Sărbătoarea Corturilor, trăim viața altarului și a cortului, pentru că trăim în cortul vieții de biserică și așteptăm finalizarea sa ultimă – Noul Ierusalim (1 Tim. 3:15; Lev. 1:1; Evr. 11:10).

Noul Ierusalim este „Cortul Întâlnirii” suprem. Trăim astăzi într-un cort, ca călători, trăind pentru interesul Domnului și așteptăm Cortul Întâlnirii supreme, Noul Ierusalim! Amin!

Sărbătoarea Corturilor este savurarea Noului Ierusalim, care va fi finalizat mai întâi pentru a fi primele roade în împărăția milenară ca răsplată pentru biruitori și apoi finalizat în cele din urmă pentru a fi în noul cer și noul pământ ca savurare deplină a mântuirii depline a lui Dumnezeu pentru toți credincioșii perfecționați. Amin!

Fie ca să realizăm că suntem călători astăzi, trăim în cortul vieții de biserică până când ajungem și devenim „Cortul Întâlnirii” suprem, Noul Ierusalim, unde Dumnezeu și omul locuiesc reciproc pentru eternitate!

Doamne Isuse, Te iubim și ne dăm Ție astăzi. Tu ești viața noastră. Tu ești sensul vieții noastre. Nu aparținem lumii; trăim o viață ca niște străini pe pământ, pentru că comunitatea noastră este în ceruri. Amin, Doamne Isuse, suntem călători pe pământ, ne mișcăm și ne întindem cortul ca să Te urmăm. Te luăm ca fiind viața noastră și luăm biserica în calitate de trăirea noastră. Recunoaștem că tot ceea ce este contrar vieții de biserică este doar un morman de ruine. Doamne, Îți dăm trăirea noastră zilnică. Vrem apariția Ta azi. Vrem să chemăm numele Tău. Ne place să fim cu Tine și să Tu să fii cu noi, astfel încât să putem avea părtășie împreună. Amin, Doamne, în timp ce trăim în cortul vieții de biserică, așteptăm desăvârșirea ei supremă – Noul Ierusalim! Vrem să trăim viața altarului și a cortului până când savurăm primele roade în veacul viitor și vom intra în savurarea deplină a mântuirii lui Dumnezeu pentru toți credincioșii perfecționați în și ca Noul Ierusalim! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Pilgrims on Earth Live the Life of the Altar and the Tent waiting for New Jerusalem, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 8 (Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor și ca fiind Duhul care curge din credincioși ca râuri de apă vie) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trăim în realitatea Sărbătorii Corturilor până când vom intra în odihna Noului Ierusalim

24/03/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Realitatea Sărbătorii Corturilor este un timp de savurare în amintirea modului în care l-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi, iar acest ospăț se finalizează în Noul Ierusalim, tabernacolul lui Dumnezeu cu omul, unde Îl savurăm pe Dumnezeu pentru eternitate! Aleluia!

Viața noastră creștină este o viață de ospăț cu Domnul și cu Domnul și, atunci când venim împreună cu sfinții, continuăm să ne ospătăm din Domnul în mod colectiv. Amin!

Așa cum copiii lui Israel aveau trei sărbători principale rânduite de Dumnezeu când toți bărbații trebuiau să meargă la Ierusalim și să aibă o sărbătoare lui Dumnezeu, tot așa și noi, credincioșii în Cristos, avem sărbători rânduite de Dumnezeu când trebuie să ne adunăm și să Îl savurăm pe Dumnezeu cu sfinții și cu Dumnezeu. Aleluia!

Prima dintre sărbătorile rânduite de Dumnezeu a fost sărbătoarea Paștelui, care a fost o amintire a modului în care Dumnezeu i-a eliberat din Egipt prin intermediul Paștelui. Ei au trebuit să omoare mielul, să împrăștie sângele pe stâlpii ușii și să mănânce mielul împreună cu azime și ierburi amare.

Cristos este Mielul lui Dumnezeu și S-a dat pe Sine însuși pentru răscumpărarea noastră; credința noastră în lucrarea răscumpărătoare a lui Cristos este inițierea vieții noastre creștine. Când credem inițial în Domnul Isus, Îl primim și Îl mâncăm ca Paște și intrăm într-o viață de ospăț cu Domnul.

Acum, zi de zi, putem aplica sângele prețios al Domnului în timp ce ne mărturisim păcatele, iar El este credincios și drept să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate. Aleluia! Îl putem savura pe Cristos ca fiind realitatea sărbătorii Paștilor zi de zi în experiența noastră.

Ultima sărbătoare a anului din calendarul evreiesc este Sărbătoarea Corturilor, în care toți bărbații trebuiau să se adună și să locuiască în corturi, tabernacule, timp de o săptămână, și să sărbătorească împreună cu Domnul și unii cu alții. Fiecare trebuia să-și aducă surplusul ostenelii asupra țării și să-l savureze, să-l împartă cu Dumnezeu și cu cei care erau săraci și să se ospăteze împreună. Amin!

Pe măsură ce ne adunăm la conferințe, întâlniri de omogenizare, instruiri și alte adunări mai mari, trebuie să avem atitudinea de a veni la o sărbătoare. Suntem omogenizați împreună de Domnul în Trup, așa cum israeliții au fost omogenizați la sărbătoare și noi sărbătorim împreună cu Domnul și cu sfinții. Aleluia!

Întreaga noastră viață creștină este un ospăț și trebuie să ținem ospățul zi de zi atât personal cât și corporativ. Trăim mâncându-L pe Domnul și împărtășindu-ne din bogățiile Lui și ne ospătăm cu El și cu sfinții împreună când ne adunăm împreună.

Realitatea Sărbătorii Corturilor: Savurăm și ne amintim cum L-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi

Realitatea Sărbătorii Corturilor este un timp de savurare în amintirea modului în care l-am experimentat pe Dumnezeu și a modului în care a trăit Dumnezeu în noi. Când ne adunăm să ne ospătăm din Domnul, ne amintim cum L-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi.

Copiii lui Israel au trebuit să-și amintească cum i-a salvat Dumnezeu din Egipt, cum a despărțit Marea Roșie pentru ca ei să o traverseze, cum Dumnezeu a transformat apele amare în ape dulci, cum a avut grijă de ei în timpul călătoriei lor în pustie și cum i-a adus până la țara bună.

Au trebuit să-și amintească de multele lucruri minunate pe care le-a făcut Dumnezeu pentru ei și, de asemenea, să-și amintească vremurile în care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și cum a venit El să facă față răzvrătirii lui Miriam, răzvrătirii lui Core și a poporului său și răzvrătirii întregului popor care au fost înșelați de raportul rău al celor zece iscoade.

Copiii lui Israel au avut o istorie bogată din care au putut învăța foarte multe și care le-a arătat ce fel de Dumnezeu au avut și cum au experimentat strămoșii lor grija, dragostea, pedeapsa și iertarea lui Dumnezeu.

Ei și-au amintit, de asemenea, cum a locuit Dumnezeu într-un tabernacul, pentru că El l-a instruit pe Moise să construiască un tabernacul pentru ca El să aibă o casă pe pământ cu poporul Său (Exod. 40:18-38). Dumnezeu locuia în Sfânta Sfintelor, iar omul putea să se apropie de Dumnezeu prin intrarea marelui preot în Sfânta Sfintelor. Acolo, în Sfânta Sfintelor, Dumnezeu s-a întâlnit cu poporul Său și le-a vorbit, dezvăluindu-le dorința inimii Sale și intenția Sa.

Trebuie să ne amintim și să Îl savurăm pe Dumnezeu și trebuie să avem o amintire bogată a modului în care l-am experimentat pe Dumnezeu și a trăit Dumnezeu în noi și cu noi. Dumnezeu ne-a mântuit din lume cu o mână puternică și ne-a răscumpărat din felul nostru de viață anterior (Efeseni 4:22; 1 Petru 1:18).

Dumnezeu a împărțit viața Sa divină în noi și ne-a dus prin apele botezului pentru ca noi să fim o creație nouă și să trăim în înviere. Chiar dacă ne-am răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și am cârtit înaintea Sa, El încă era cu noi, hrănindu-ne și ducându-ne tot drumul prin pustie, pentru ca El să ne aducă la savurarea lui Cristos atotinclusiv ca țară bună.

Trebuie să ne amintim cum Domnul transformă apele amare în dulci când îl aplicăm pe Cristosul crucificat în situația noastră. Cât de minunat este când nu mai suntem amărâți în ființa noastră, deși apele din mediul nostru pot fi încă amare, pentru că avem pe Cristos crucificat aplicat ființei noastre pentru a ne schimba în însăși constituția noastră!

Zilnic Îl putem mânca pe Cristos și să ne împărtășim cu El ca mana noastră, hrana noastră, pentru ca noi să continuăm călătoria noastră creștină. El este pâinea vieții pentru noi, chiar și pâinea adevărată care s-a coborât din cer, pâinea pe care Dumnezeu ne-o dă ca să mâncăm, să ne împărtășim și cu care să fim săturați, ca să trăim datorită Lui (Ioan 6:48-51, 57).

Trebuie să ne amintim că astăzi Dumnezeu locuiește în noi și, de asemenea, locuiește în biserică, pentru că astăzi Dumnezeu este într-un tabernacul printre noi, în viața mobilă a bisericii, pentru ca El să fie dus în fiecare parte a pământului și stabilit acolo (Efeseni 2:21-22). Aleluia!

Trebuie să ne amintim cum l-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi. De asemenea, trebuie să ni se reamintească cum ne-am răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și El a venit să ne trateze; El se comportă cu noi conform dreptății Sale și ne iartă când ne pocăim și ne întoarcem la El (Prov. 3:11-12; Evr. 12:4-11).

O, ce Cristos avem! Ce Dumnezeu avem! Trebuie să avem o amintire atât de bogată despre cum l-am experimentat pe Dumnezeu și L-am savurat pe Cristos și cum a trăit Dumnezeu în noi zi de zi!

Avem această amintire bogată nu pentru a ne lăuda sau a ne înălța pe noi înșine sau pe oricine altcineva, ci pentru a-L lăuda pe Domnul și pentru a aduce bisericii bogățiile lui Cristos experimentate de noi pentru zidirea bisericii!

Când toți aducem experiența noastră bogată a lui Cristos la adunările bisericii și avem realitatea Sărbătoarei Corturilor printre noi, biserica este zidită și Cristos este etalat și manifestat din belșug printre noi! O, ce ospăț este acesta!

Doamne Isuse, vrem să avem realitatea Sărbătorii Corturilor, având un timp de savurare în amintirea felului în care l-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi! Slavă Ție, dragă Doamne, că ne-ai răscumpărat devenind Mielul lui Dumnezeu pentru ca noi să fim stropiți cu sângele Tău, să Te mâncăm și să ne întărim ca să ieșim din lume! Aleluia, Cristosul nostru ne-a dus pe tot drumul prin apele botezului pentru ca noi să fim salvați din lume și să trăim în noutatea vieții. Mulțumim, dragă Doamne, că ai venit în situația noastră ca să transformi apele amare în ape dulci, aplicându-Te ca fiind Cristosul crucificat la situația noastră. Ne amintim de Tine, dragă Doamne, căci Tu ești hrana noastră zilnică; Tu ești mana noastră, hrana care se coboară din cer pentru ca noi să Te mâncăm și să ne împărtășim din Tine și să trăim datorită Ție! Ce Cristos bogat avem! Cât de privilegiați suntem să-L savurăm pe Cristos și să-L experimentăm pe Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi! Slavă Domnului, Dumnezeul nostru locuiește printre noi într-un tabernacul și putem să venim la Sfânta Sfintelor cu îndrăzneală pentru a atinge tronul harului! Slavă Domnului!

Ne amintim că suntem încă în pustie și trebuie să intrăm în odihna Noului Ierusalim, în tabernaculul etern și în împlinirea Sărbătorii Corturilor

Evr. 11:9-10 ne spune cum Avraam a locuit ca străin în țara făgăduinței ca într-o țară străină, făcându-și casa în corturi cu Isaac și cu Iacov, moștenitorii p romisiunii. Avraam a așteptat cu nerăbdare orașul care are temelia, al cărui Arhitect și Ziditor este Dumnezeu.

Astăzi, când ținem Sărbătoarea Corturilor, trebuie să ne amintim că suntem încă într-un tabernacul, într-un tabernacul și că Dumnezeu este, de asemenea, într-un tabernacul, în viața de biserică, dar așteptăm cu nerăbdare tabernaculul etern, Noul Ierusalim! Amin!

Savurarea noastră din Cristos astăzi ca Sărbătoarea Corturilor, în adunarea noastră corporativă pentru a ne omogeniza pentru a savura bogățiile lui Cristos ca produse ale țării bune, ne amintește că suntem încă în pustie și trebuie să intrăm în odihna Noului Ierusalim, care este tabernaculul etern (Apoc. 21:2-3). Amin!

Noul Ierusalim este cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc (Evr. 12:22), Ierusalimul de sus (Gal. 4:26), cetatea sfântă (Apoc. 21:2; 3:12), pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru poporul Său (Evr. 11:16) și tabernaculul lui Dumnezeu, în care Dumnezeu va locui cu omul pentru eternitate (Rev. 3).

Pe măsură ce ținem Sărbătoarea Corturilor, ni se reamintește că încă trăim într-un tabernacul și astăzi și Dumnezeu încă locuiește într-un tabernacul, dar așteptăm cu nerăbdare orașul care are temeliile, al cărui Arhitect și Ziditor este Dumnezeu. Aleluia!

Chiar și în epoca viitoare, epoca împărăției, biruitorii vor trăi în corturi, nefiind încă așezați, până când Noul Ierusalim va fi pe deplin pregătit ca mireasă. Aleluia! Iar Noul Ierusalim, deși este orașul lui Dumnezeu, este numit și tabernaculul lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu va locui împreună cu oamenii.

Chiar și atunci când intrăm în Noul Ierusalim devenind Noul Ierusalim, vom avea încă o amintire eternă a felului în care L-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi și cum obișnuiam să trăim într-un tabernacul pe pământ, fiind străini și călători pe pământ, trăind pentru Dumnezeu și Dumnezeu trăind în noi. Aleluia!

Sărbătoarea Corturilor va fi savurarea Noului Ierusalim în noul cer și noul pământ; aceasta va fi adevărata finalizare a întregii recolte din experiența noastră cu Dumnezeu. Astăzi Îl experimentăm pe Dumnezeu aici și colo, dincolo și dincolo, dar în acea zi vom fi pe deplin în El și El va fi pe deplin în noi!

Astăzi suntem pe pământ, trăim de-a lungul vieții umane ca locuitori ai pământului, cei care locuiesc în corturi și care locuiesc pe acest pământ. În timp ce ne facem cortul, trăind pe pământ, Dumnezeu vrea să ne amintim că suntem aici tocmai în trecere; ne îndreptăm către un țel, la fel ca Avraam.

Așteptăm cu nerăbdare orașul care are fundații, al cărui Arhitect și Constructor este Dumnezeu. Noul Ierusalim va fi locuința noastră eternă, cetatea sfântă și acea cetate va fi numită și tabernaculul lui Dumnezeu. Astăzi, în timp ce călătorim prin pustie, totul este uscat în jurul nostru, așteptăm cu nerăbdare Noul Ierusalim, orașul apei și al rezervei bogate.

Trecem temporar prin călătoria noastră pământească prin această sălbăticie și ne căutăm destinația – orașul cu temelia! Fie ca noi să nu ne punem speranța în lucrurile de pe acest pământ și nici să nu prindem rădăcini aici, ci să fim gata să ne mișcăm una cu Domnul pentru interesul Său pe pământ astăzi.

Noul Ierusalim este numit Tabernaculul lui Dumnezeu, deoarece biruitorii din prima etapă a Noului Ierusalim își amintesc cum au locuit și ei în corturi. Ei trăiau pe pământ ca străini și călători și așteptau cu nerăbdare tabernaculul etern, orașul zidit de Dumnezeu, locuința reciprocă a lui Dumnezeu și a omului.

Slavă Domnului, când locuim astăzi pe pământ, locuim în tabernaculul lui Dumnezeu și așteptăm cu nerăbdare Noul Ierusalim, locuința eternă a lui Dumnezeu și a omului, pentru ca noi să Îl savurăm pe Dumnezeu și să-L experimentăm și să locuim cu El pentru eternitate!

În Noul Ierusalim vom ține Sărbătoarea Corturilor pentru eternitate cu deplină savurare și satisfacție. Pentru eternitate ne vom aminti cum trăiam în corturi și cum trăia Dumnezeu într-un tabernacul și cum eram străini și străini. Amin!

Noul Ierusalim va fi finalizat mai întâi pentru a fi primele roade în împărăția milenară ca o răsplată pentru biruitori și apoi va fi finalizat în cele din urmă pentru a fi în noul cer și noul pământ ca savurare deplină a mântuirii depline a lui Dumnezeu pentru toți credincioșii desăvârșiți!

Aleluia, pentru eternitate vom ține Sărbătoarea Corturilor în și ca Noul Ierusalim, savurându-L pe Dumnezeu și amintindu-ne cum l-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi!

Doamne Isuse, Te lăudăm și vrem să Te savurăm astăzi în timp ce locuim aici pe pământ. Ne dăm seama că astăzi ne aflăm într-un tabernacul temporar, pentru că locuința noastră eternă este în Dumnezeu, Noul Ierusalim! Amin, Doamne, chiar dacă locuim astăzi pe pământ și ne întâlnim cu sfinții pentru a ține în duh Sărbătoarea Corturilor, ni se reamintește că astăzi locuim doar în corturi și Noul Ierusalim este casa noastră! Aleluia, în timp ce călătorim prin pustia pământului astăzi, așteptăm cu nerăbdare ca Noul Ierusalim să intrăm în odihna lui, pentru că cetatea sfântă va fi tabernaculul nostru etern! Da, Doamne, așteptăm cu nerăbdare cetatea care are temelia, al cărui Arhitect și Ziditor este Dumnezeu! Vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi. Vrem să Te savurămși să Te experimentăm, luându-Te ca viața noastră, ca sursă de viață și ca domiciliul nostru. Amin, Doamne, când trăim pe pământ ca străini și străini, așteptăm cu nerăbdare tabernacolul etern, cetatea zidită de Dumnezeu, Noul Ierusalim! Slavă Domnului!