Credincios in Cristos

Toată autoritatea în cer și pe pământ I-a fost dată lui Isus Cristos în înviere

16/02/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Toată autoritatea în cer și pe pământ i-a fost dată lui Isus Cristos, Fiul Omului care a murit și a înviat, iar acum El este Capul Trupului, transmițând această autoritate Trupului lui Cristos, pentru ca noi să mergem și să facem discipoli din toate neamurile și să-i botezăm în Dumnezeul Triunic! Aleluia!

Săptămâna aceasta venim la ultimul punct minunat referitor la Cristosdin Evanghelia după Matei, găsit în Mat. 28:16-20, iar titlul pentru înviorarea de dimineață din această săptămână este: Să facem discipoli din toate națiunile, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt. Amin!

În această porțiune, două dintre versete sunt foarte bine cunoscute și iubite de majoritatea credincioșilor în Cristos, care îi numesc „marea însărcinare” atunci când merg să predice Evanghelia, să evanghelizeze națiunile și să aducă cuvântul lui Dumnezeu tuturor oamenilor.

Dar de fapt acest grup de versete din Mat. 28:19-20 nu implică doar niște activități, unele ieșiri să predice Evanghelia și o însărcinare să facem cutare sau cutare pentru a aduce Evanghelia pe întregul pământ locuit.

Ceea ce este implicat aici este multă experimentare, savurare și exprimare a lui Cristos. Noi, creștinii, nu suntem însărcinați doar să mergem și să predicăm Evanghelia; trebuie mai întâi să-L experimentăm și să-L savurăm pe Cristos, iar apoi îl putem exprima.

Mulți creștini, însă, răspund la această cea mai mare însărcinare mergând ici și colo și vorbind Evanghelia și nu este greșit să facă asta. Cu toate acestea, trebuie să mergem mai adânc și mai departe decât acest lucru.

Trebuie să răspundem la vorbirea Domnului și să primin însărcinarea Sa pentru a-L experimenta mai întâi pe Cristos, a-L savura pe Cristos și apoi Îl putem exprima pe Cristos.

Trebuie să ne dăm seama cine este Domnul, să fim infuzați cu El, să fim cufundați în El și să fim plini de El.

Mai mult, trebuie să realizăm că El, în calitate de Cap al Trupului și Trimițător, este Cel care are toată autoritatea în cer și pe pământ și El ne-a dat această autoritate cea mai mare de a merge în numele Său și de a boteza oamenii în Dumnezeul Triunic!

Isus Cristos este Împăratul. El este Împăratul împărăției cerești și El își stabilește împărăția pe pământ. Împărăția Sa, însă, nu este exterioară; este în inimile omului și este o împărăție spirituală.

Evanghelia după Matei, ca primă carte din Noul Testament, ne vorbește despre Împăratul ceresc, Isus Cristos, care a venit să-și întemeieze împărăția pe pământ.

El vrea să aibă un domeniu și o sferă în care să-și poată exercita stăpânirea și autoritatea. El vrea să dobândească un domeniu în care să poată realiza în mod liber ceea ce dorește, și anume să Se introducă pe Sine în poporul Său ales.

Fie ca noi astăzi în viața de biserică să-I oferim și să fim un astfel de domeniu, împărăția lui Dumnezeu în realitate, pentru ca El să facă ceea ce vrea să facă și să Se exprime întregului univers.

Toată autoritatea în cer și pe pământ I-a fost dată lui Isus Cristos, Fiul Omului înviat

În Mat. 28:18 Domnul Isus a spus: Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Cel care are autoritatea supremă în acest univers este Dumnezeu. Dumnezeu este autoritatea supremă și El are toată autoritatea (Romani 9:20-21).

Isus Cristos este Dumnezeu și, în divinitatea Sa, El are toată autoritatea în cer și pe pământ.

Niciun om nu are autoritate decât Dumnezeu. El este autoritatea supremă și El are autoritatea supremă. Autoritatea provine din propria ființă a lui Dumnezeu (Apoc. 22:1).

Autoritatea în societatea de astăzi este stricată și coruptă, căci dacă Dumnezeu nu are autoritatea supremă și El este luat drept Domn și Împărat, nu există nicio cale de a fi exercitată autoritatea potrivită.

Autoritatea este ceva care provine din propria ființă a lui Dumnezeu. Din tronul lui Dumnezeu și al Mielului curge un râu de apă al vieții, care revarsă autoritatea lui Dumnezeu și asigurând tuturor cu viața lui Dumnezeu.

Toată autoritatea astăzi – fie că este guvernamentală, pozițională sau spirituală, derivă din Dumnezeu (Geneza 9:6; Rom. 13:1-7; Ioan 19:10-11; 2 Corinteni 10:8; 13:10).

Acesta este motivul pentru care trebuie să ascultăm de autoritățile pe care Dumnezeu le-a pus asupra noastră, pentru că toată autoritatea provine de la Dumnezeu și este de la Dumnezeu.

Pe măsură ce mergem înainte astăzi în călătoria noastră creștină, trebuie să ne dăm seama de acest lucru și să venim la această convingere că în acest univers Dumnezeu este autoritatea supremă absolută și noi toți suntem sub autoritatea Lui.

În viața noastră creștină și în viața de biserică, Dumnezeu este autoritatea supremă. Dacă ne supunem autorității lui Dumnezeu, vom continua cu El și vom crește în viață într-un mod normal.

Sub Dumnezeu, există multe autorități adjuncte în societatea noastră umană, în guvern, în familia noastră, la locul nostru de muncă și în viața de biserică.

Lumea de astăzi este plină de răzvrătire și mulți spun că nu există autoritate astăzi, mai ales că nu există Dumnezeu care să aibă toată autoritatea.

Dar astăzi în biserică trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu este autoritatea supremă și trebuie să ne supunem autorității Sale.

Și nu doar Dumnezeu este Cel care are autoritate: așa cum Mat. 28:18 ne arată că Dumnezeu i-a dat lui Cristos toată autoritatea în cer și pe pământ.

Pe de o parte, Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu are autoritate deplină asupra tuturor lucrurilor. Dar acesta a devenit om și, în umanitatea Sa ca om, I s-a dat toată autoritatea după învierea Sa.

Când Cristos a fost pe pământ, El nu avea încă autoritate deplină asupra a tot ce era în cer și pe pământ, dar după moartea și învierea Sa, Dumnezeu I-a dat toată autoritatea.

Acum, nu numai Dumnezeu, ca Creator atotputernic, are toată autoritatea, ci un om, Isus Cristos, are de asemenea toată autoritatea în cer și pe pământ. Aleluia!

Isus Cristos ca Împărat al împărăției cerești a venit, a semănat sămânța împărăției, a rostit decretele împărăției, a vindecat oameni pentru împărăția lui Dumnezeu și i-a fost dată toată autoritatea în cer și pe pământ pentru a aduce pe mulți în împărăția lui Dumnezeu după învierea Sa! Slavă Domnului!

În divinitatea Sa, ca singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, Domnul avea autoritate asupra tuturor. Cu toate acestea, în umanitatea Sa, ca Fiu al Omului și Împărat al împărăției cerești, autoritatea în cer și pe pământ a fost dată lui Cristos după învierea Sa.

Niciodată înainte unui om nu i s-a dat toată autoritatea în cer și pe pământ.

Dar Îl avem aici pe Isus Cristos, un om care S-a supus pentru a fi sub autoritatea lui Dumnezeu, trăind o viață umană în care a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit, căruia i s-a dat toată autoritatea! Amin!

El s-a supus voinței Tatălui și sub autoritatea Sa și, după ce a fost răstignit și înviat, acestui om-Dumnezeu înviat i s-a dat toată autoritatea în cer și pe pământ! Slavă Domnului! Aceasta este o lucru extraordinar.

Astăzi, pe tronul din ceruri, stă nu doar Dumnezeu, ci și un om, Isus Cristos. Fiului Omului înviat, Isus Cristos, i s-a dat toată autoritatea în cer și pe pământ.

Un om este acum în slavă și viața Sa este pentru noi! El S-a supus pe deplin voinței lui Dumnezeu, El a murit pe cruce și a fost înviat și înălțat de Dumnezeu, iar acum El este pe tron!

Isus Cristos este Domnul tuturor! El este Împăratul împăraților și El este Cel cu toată autoritatea în cer și pe pământ ca Fiul Omului!

În Evanghelia după Ioan, o Evanghelie a vieții, vedem că Isus Cristos a venit după învierea Sa într-o cameră în care ucenicii Săi erau adunați și a suflat în ei Duhul Sfânt pentru viața lor (Ioan 20:22).

Dar în Evanghelia după Matei, o Evanghelie despre împărăție, vedem că Domnul le-a cerut ucenicilor Săi să-L întâlnească pe un anumit munte și S-a înălțat înaintea lor, spunând că I s-a dat toată puterea în cer și pe pământ.

Pe partea vieții, Domnul a devenit un Duh dătător de viață care să Se sufle în noi și să fie viața noastră pentru ca noi să fim cetățenii Împărăției Sale cerești, Împărăția lui Dumnezeu.

De partea împărăției lui Dumnezeu, autoritatea lui Dumnezeu, lui Cristos ca Fiu al Omului înviat i s-a dat toată autoritatea în cer și pe pământ și noi împărtășim autoritatea Lui de a aduce pe alții în împărăția lui Dumnezeu. Slavă Domnului!

Pe partea vieții, Îl savurăm pe Cristos ca viața noastră și păstim mieii din turma lui Dumnezeu cu viața Sa.

Pe partea împărăției, împărtășim autoritatea lui Cristos de a aduce împărăția lui Dumnezeu, de a trăi în împărăția lui Dumnezeu și de a deveni realitatea împărăției cerurilor astăzi, pentru a putea intra în manifestarea ei în epoca viitoare.

Doamne Isuse, Te lăudăm ca Fiul Omului înviat căruia i s-a dat toată puterea în cer și pe pământ! Aleluia, Isus Cristos ca Fiul Omului a trecut prin moarte și în învierea Sa El a fost făcut Domn al tuturor! Ce minunat, acum există un Om în glorie și El are toată autoritatea în cer și pe pământ! Slavă Domnului! Ce minunat și glorios! Îți mulțumim, Doamne, că nu numai că ai venit la noi în învierea Ta pentru a ne împărți viața Ta pentru ca noi să fim credincioși vii ca membre ale Trupului Tău, dar și să avem toată autoritatea! Aleluia, Cristos ca Fiu al Omului a înviat și Lui i s-a dat toată autoritatea în cer și pe pământ! Slavă Domnului, Cristos ca și Cap al Trupului are toată autoritatea și noi suntem uniți cu El! Amin, Doamne, mergem în numele Tău și cu autoritatea Ta să predicăm evanghelia și să facem discipoli din toate neamurile, botezându-le în numele Dumnezeului Triunic! Slavă Domnului Isus Cristos, Cel cu care suntem uniți organic în duh pentru a împărtăși autoritatea Lui!

Autoritatea spirituală este pentru a-i păstori pe alții și pentru a-i zidi și pentru a-l trata pe dușmanul lui Dumnezeu

Pentru că subiectul autorității a fost dăunat de inamic astăzi, nimeni nu vrea să vorbească despre asta și nici nu vrea să admită că există autoritate. Subiectul autorităţii a fost greşit înţeles şi aplicat în mod greşit atât în societate, cât şi în biserică.

Ceea ce vedem în Biblie este că, conform concepției lui Dumnezeu, există două aspecte principale ale autorității spirituale: aspectul pozitiv de a sluji sfinților, de a-i păstori și de a-i zidi și aspectul negativ de a-L trata pe dușmanul lui Dumnezeu.

În viața de biserică de astăzi, autoritatea spirituală nu este ceva oficial, ci ceva în viață. Aspectul pozitiv al autorității spirituale este de a sluji sfinților, de a-i păstori, de a-i alimenta și de a-i zidi (vezi Mat. 20:25-28; 2:6; 24:45; 2 Cor. 10:8).

Pavel a spus că i s-a dat autoritatea să nu dărâme pe alții, ci să-i zidească și să-i păstorească. Autoritatea este ceva din viață și în viață, iar autoritatea spirituală nu este niciodată menită să controleze oamenii, să-i suprime sau să-i strice.

Autoritatea spirituală este cu cei care au o anumită măsură de creștere în viață, astfel încât să-i zidească pe alții, să-i păstorească și să le ofere lui Dumnezeu ca viață.

Aceștia trăiesc sub tronul lui Dumnezeu, beau râul de apă al vieții care curge din tronul lui Dumnezeu și le oferă altora viața lui Dumnezeu.

În Evr. 13:17 ni se spune să ascultăm de cei care ne conduc și să ne supunem lor, căci ei veghează asupra sufletelor noastre ca fiind cei care vor da socoteală.

Aici vedem că trebuie să ascultăm de cei conducători, dar nu într-un mod orb sau pentru că „au autoritate de la Dumnezeu”, ci pentru că ei veghează asupra sufletelor noastre, având grijă de noi și păstorindu-ne cu dragoste, pentru că ei vor da socoteală lui Dumnezeu pentru noi.

Noi nu ne supunem oficiului de autoritate sau poziției de autoritate, ci ne supunem conducerii sfinților care ne conduc și ne îngrijesc. Aceasta este partea pozitivă a autorității spirituale.

Autoritatea spirituală nu este pentru a distruge sfinții sau a-i controla; autoritatea spirituală nu este pentru a-i îndruma pe sfinți ce să facă sau pentru a le cere să schimbe cutare sau cutare lucru în viața sau viața lor.

Autoritatea spirituală este în principal pentru păstorirea sfinților, hrănirea sfinților, alimentarea sfinților și edificarea sfinților. Putem avea autoritate spirituală crescând în viață și câștigând mai mult din Cristos.

Chiar dacă avem lucruri bune, obținem laudele altora, suntem blânzi și suntem zeloși în lucrarea noastră, este posibil să nu avem nicio autoritate. Autoritatea spirituală este în biserică, iar biserica este susținută de Cristos.

Biserica este zidită pe Cristos, iar Cristos Însuși este materialul de zidire al bisericii; cantitatea lui Cristos din noi determină cantitatea de autoritate pe care o avem.

Fie ca noi să creștem în viață și să-I permitem lui Cristos să fie introdus în noi, astfel încât să putem împărtăși cu autoritatea Lui și să păstorim pe alții conform lui Dumnezeu.

Aspectul negativ al autorității spirituale este să-l tratăm pe dușman și de lucrurile legate de el.

Autoritatea lui Dumnezeu i-a fost dată omului să îl trateze pe vrăjmaș și să-l supună (Geneza 1:26), iar biserica se împărtășește din autoritatea lui Dumnezeu de a lega dușmanul și de a-i dezlega pe cei care sunt sub uzurparea lui.

În calitate de biserică, suntem una cu Cristos pe pământ astăzi pentru a-I exercita autoritatea de a lega vrăjmașul și de a-l trata și terminat toate lucrurile legate de el.

Din nou, autoritatea spirituală nu trebuie să controleze, să-i îndrume sau să-i deterioreze pe alții; este pentru a-i zidi pe sfinți păstorindu-i și înseamnă a face ca vrăjmașul să sufere pierderi, astfel încât împărăția lui Dumnezeu să avanseze în om.

Fie ca Domnul să recâștige autoritatea spirituală potrivită printre noi astăzi în viața de biserică.

Doamne Isuse, vrem să Te cunoaștem, să Te savurăm și să fim plini de Tine. Introdu-Te în noi. Crești in noi. Fă-ți domiciliul în inima noastră. Vrem să câștigăm mai mult din Cristos astăzi. Fie ca elementul lui Cristos din noi să crească zi după zi. Amin, Doamne, crești Tu în toți sfinții. Fie ca elementul lui Cristos să sporească în toți sfinții. Ne rugăm pentru exersarea corectă a autorității spirituale în viața de biserică de astăzi. Fie ca autoritatea spirituală să fie exercitată pentru ca sfinții să fie păstoriți, alimentați și zidiți. Fie ca să nu existe controlarea sfinților; fie ca să existe multă savurare din Cristos și să ne hrănim cu Cristos, astfel încât să putem crește în viață. Amin, Doamne Isuse, vrem să Te savurăm și să-i păstorim pe sfinți, exercitând autoritatea Ta pentru a-i hrăni pe alții. Îți mulțumim că ne faci una cu Tine și că ne dai autoritatea Ta. Suntem una cu Tine ca biserică și exercităm autoritatea Ta de a-l trata pe dușmanul și toate lucrurile legate de el. Amin, fie ca Împărăția Ta să vină în viața de biserică și pe pământ astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, All Authority in Heaven and on Earth has been Given to Jesus Christ in Resurrection, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 3 (Să facem discipoli din toate națiunile, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt) ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Pilda semănătorului: Cristos își face domiciliul în inima noastră pentru clădirea lui Dumnezeu

14/02/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pilda semănătorului ilustrează modul în care Cristos își face domiciliul în inima noastră pentru clădirea lui Dumnezeu.

Domnul, în calitate de Semănător, a venit să Se semene pe Sine ca sămânță a vieții în inima noastră, iar Dumnezeu ne întărește cu Sine însuși ca element, în timp ce noi îi dăm Domnului elementele nutritive pentru ca El să crească în noi pentru clădirea lui Dumnezeu, pentru ca El să câștige zidirea locuinței Sale, a domiciliului Său. Amin!

Săptămâna aceasta am văzut multe aspecte minunate ale Domnului Isus în cartea Matei pe care să le experimentăm, să savurăm și chiar să le exprimăm în viața noastră de zi cu zi.

Cristos este Cel care are fapte conduse ceresc și putem atinge marginea hainelor Sale exersându-ne duhul atunci când venim la Cuvânt pentru a fi infuzați cu umanitatea Sa.

Când îl atingem pe Domnul în duh, vom fi vindecați în umanitatea noastră, iar umanitatea Lui chiar devine umanitatea noastră.

Îl experimentăm pe Cristos și Îl savurăm pe El în cuvântul Său și în viața noastră de zi cu zi, iar umanitatea Sa este infuzată în noi pentru a fi exprimată prin noi.

Domnul Isus este Păstorul nostru, iar noi suntem oile Sale; El ne păstorește, pas cu pas, pentru a savurarea deplină a Sa Însuși.

În primul rând, El ne aduce să savurăm tot ceea ce este El, ca pășunea noastră bogată și ca apele odihnei, apoi ne călăuzește pe cărările dreptății de dragul Numelui Său.

În timp ce El ne păstorește, noi Îl trăim pe Cristos și Îl exprimăm. Chiar și atunci când mergem prin valea umbrei morții, El este cu noi, iar prezența Lui ne asigură.

Mai mult, El întinde o masă înaintea vrăjmașilor noștri pentru ca noi să ne ospătăm din El și cu El și, de asemenea, să-l distrugem pe vrăjmaș.

Domnul ne păstorește pas cu pas până când vom avea deplina savurare a Dumnezeului Triunic în casa lui Dumnezeu și noi locuim aici, în casa Sa, pentru a vedea frumusețea Sa pentru totdeauna.

Mat. 11:28-30 ni-L prezintă pe Cristos ca fiind Cel care este odihna noastră; putem veni la El cu toată osteneala și poverile noastre și El ne va odihni.

Putem învăța de la El și putem lua jugul Său asupra noastră, pentru că voia Tatălui este blândă, plăcută și nu aspră sau dură.

Domnul Isus în noi poate purta jugul, pentru că El este pe deplin ascultător de Tatăl și de voia Lui și o va face și în noi.

În cele din urmă, în Mat. 13 Îl vedem pe Domnul ca Semănător; El a venit să Se semene ca sămânță a vieții în noi, credincioșii în Cristos, pentru ca El să crească în noi și împreună cu noi pentru ca noi să devenim clădirea lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu.

Zi de zi trebuie să-i oferim Domnului elementele nutritive de care are nevoie pentru ca El să crească în noi și să fim zidiți în casa lui Dumnezeu.

Fie ca noi să vedem viziunea lui Cristos fiind Semănătorul care Se seamănă pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră pentru a Se contopi cu noi, astfel încât El să câștige biserica ca pământ cultivat al lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

Vrem să fim cei care cooperează cu Dumnezeu pentru clădirea lui Dumnezeu.

Să fim întăriți în omul nostru interior și să-I dăm Domnului elementele nutritive pentru ca El să crească în noi pentru clădirea lui Dumnezeu

Efes. 3:17 este un verset minunat, care face parte din rugăciunea lui Pavel pentru experiența noastră mai profundă și savurarea noastră din Cristos pentru clădirea lui Dumnezeu.

Dumnezeul Triunic a venit în noi pentru a face o lucrare de zidire în noi, cu El Însuși ca element și, de asemenea, cu ceva din noi ca material.

Acest lucru este ilustrat de pilda semănătorului din Mat. 13 și este experimentat de noi în experiența noastră zilnică, în timp ce Îi permitem Domnului să își facă domiciliul în inima noastră.

Potrivit cu Mat. 13:3, Domnul Se seamănă pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră ca pământ, pentru ca El să crească și să trăiască în noi și să fie exprimat din interiorul nostru.

După ce S-a semănat pe Sine în inima noastră, Domnul crește în noi, făcându-și domiciliul în noi.

Mai întâi, El Se seamănă pe Sine însuși ca sămânță a vieții în pământul inimii noastre, iar apoi El crește în noi cu substanțele nutritive ale solului. Produsul este o compoziție de elemente atât din sămânță, cât și din sol (v. 23).

Dumnezeu a creat în noi anumite substanțe nutritive care sunt bune pentru ca Domnul să vină în noi și să crească în noi. Uimitor! Noi, ființele umane, avem în noi anumite substanțe nutritive create de Dumnezeu ca o pregătire pentru venirea Lui în noi pentru a crește în noi.

Dumnezeu ne-a creat cu un duh uman cu elementele nutritive umane împreună cu inima omului ca pământ pentru ca sămânța divină să crească în noi (1 Petru 3:4).

Dacă azi punem o sămânță în sol, solul trebuie să fie potrivit, cu elementele nutritive și îmbogățirea potrivite, pentru ca sămânța să crească și să dea roade. Nu trebuie să existe pietre sau bucăți de sticlă și trebuie să existe substanțele nutritive adecvate oferite de sol.

Cristos, ca întrupare a Dumnezeului Triunic, a fost semănat în noi ca sămânță a vieții, iar acum El crește în noi. Rata cu care Cristos crește în noi depinde de elementele nutritive pe care I le acordăm.

Cu cât îi oferim Domnului elementele nutritive mai mult, cu atât El va crește mai mult în noi. Cu cât furnizăm mai mulți elemente nutritive exersându-ne duhul și întorcându-ne inima către Domnul, cu atât Domnul poate crește mai mult în noi și cu atât mai repede va crește sămânța în noi pentru a înflori în noi. Amin!

Trebuie să tratăm toate pietrele din inima noastră, toate păcatele și plăcerile ascunse și trebuie să avem pământul potrivit pentru ca Domnul să crească în noi și să aducă roade în noi. Zi de zi trebuie să ne condiționăm sufletul, făcându-l bun și fertil, un pământ bogat care primește sămânța lui Cristos pentru ca El să crească.

Fie ca inima noastră cu duhul nostru să fie într-o stare potrivită, astfel încât Domnul să crească în noi, contopindu-se cu noi zi de zi. Fie ca să avem grijă de pământul inimii noastre, astfel încât Domnul, ca sămânță a vieții, să crească în noi și să înflorească în noi (Matei 5:3, 8).

De partea noastră, trebuie să-i oferim Domnului elementele nutritive pentru ca El să crească în noi. De partea Sa, trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne întărească cu putere prin Duhul Său în omul interior, astfel încât Cristos să-și poată face domiciliul în inima noastră (Efeseni 3:16).

Trebuie să-i cerem Domnului să ne întărească în omul nostru interior, astfel încât să putem coopera cu Domnul care crește în noi. Cu cât El crește mai mult în noi, cu atât Domnul își face mai mult domiciliul în inimile noastre.

Creșterea Lui în noi este pentru clădirea lui Dumnezeu, pentru că El crește în noi zidindu-Se pe Sine în ființa noastră interioară.

Fie ca inima și duhul nostru să-i ofere Domnului elementele nutritive potrivite pentru ca El să crească în noi și să ne deschidem Domnului pentru a ne întări în omul nostru interior, astfel încât El să-și facă domiciliul în inima noastră prin credință.

Mulțumim Domnului că ne-a creat într-un mod special pentru ca El să poată veni în noi ca sămânță a vieții care să crească în noi și să-și facă domiciliul în inima noastră, pentru ca noi să creștem în El și El să poată câștiga clădirea Sa în noi și cu noi!

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai creat cu elementele nutritive potrivite pentru ca Tu să vii în noi și să Te semeni ca sămânță a vieții în noi, pentru a crește în noi pentru clădirea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne deschidem Ție azi. Vrem să tratăm inima și duhul nostru, astfel încât să Îți putem oferi elementele nutritive pentru ca Tu să crești în noi până la maturitate. Crești în noi, Doamne. Trăiește în noi astăzi. Fii exprimat din interiorul nostru. Întărește-ne în omul nostru interior cu putere prin Duhul Tău, ca să-ți faci domiciliul în inima noastră. Dorim să cooperăm cu Tine pentru ca Tu să crești în noi și să-ți faci domiciliul în inima noastră. Crești în noi pentru clădirea lui Dumnezeu. Crești în noi și împreună cu noi pentru ca Dumnezeu să aibă un o locuință reciprocă, Trupul lui Cristos! Fie ca noi să fim cei care ne exersăm zilnic duhul și ne îndreptăm inima către Tine pentru a coopera cu Tine pentru ca Tu să crești în noi pentru clădirea lui Dumnezeu. Fie ca sămânța vieții din noi să crească și să înflorească pe măsură ce îi oferim elementele nutritive de care are nevoie astăzi!

Ne exersăm duhul și ne tratăm inima pentru ca Domnul să-și îndeplinească lucrarea de zidire în noi

De multe ori în viața de biserică putem să ne uităm la alții și să vedem cum cresc ei atât de mult în Domnul și ne putem întreba de ce Domnul nu crește atât de mult în noi, în timp ce alții par să avanseze atât de mult în Domnul. Secretul este cooperarea noastră cu Domnul.

Sămânța vieții este aceeași în calitate, dar depinde de noi cât de mult cooperăm pentru ca această sămânță a vieții să crească în noi, pentru ca Domnul să-și câștige clădirea.

Dacă rămânem în sufletul nostru și trăim în omul nostru natural, nu vor exista niciun fel de elemente nutritive pentru creșterea seminței divine.

Însă, dacă suntem întăriți în omul nostru interior și dacă acordăm atenție duhului nostru și exersăm duhul nostru, elementele nutritive vor fi furnizate și Cristos își va face domiciliul în inimile noastre (Efes. 3:16-17; Rom. 8:6; 1 Tim. 4:7; Iuda 19).

Dacă nu ne exersăm duhul pe tot parcursul zilei pentru a-L contacta pe Domnul chemând numele Lui, El nu are cum să crească în noi. Dar dacă chemăm numele Domnului din adâncul sufletului și ne rugăm peste Cuvântul Său, oferim elementele nutritive potrivite seminței vieții pentru creșterea ei în noi.

Există un proces de creștere în noi. Dacă vrem să-L avem pe Domnul pe măsură ce sămânța vieții crește în interiorul nostru pentru a fi deplina noastră savurare, trebuie să ne deschidem Domnului în mod absolut și să cooperăm cu El pentru a ne trata în întregime inima (Matei 13:3-9, 18-23).

Duhul nostru poate fi exersat, dar cum rămâne cu inima noastră? S-ar putea să avem multe îngrijorări ale acestei epoci, s-ar putea să avem o dragoste pentru bogății și să căutăm bani și s-ar putea să avem mult trafic lumesc în inima noastră.

Deși duhul nostru este exersat, sămânța vieții nu poate crește decât dacă tratăm inima noastră. De partea Sa, Dumnezeu este gata și disponibil să ne întărească cu Sine însuși ca Duh ca putere în omul nostru interior; de partea noastră, trebuie să-I oferim elementele nutritive exersându-ne duhul și tratându-ne inima.

Dumnezeu în Cristos realizează clădirea Sa intrinsecă – zidirea domiciliului Săi – în întreaga noastră ființă. El face acest lucru semănându-Se pe Sine însuși ca sămânță a vieții în duhul nostru și apoi crescând în inimile noastre cu elementele nutritive pe care I le oferim.

Pe măsură ce Îl iubim pe Domnul și ținem cuvântul Său în dragoste, El va veni la noi și va face un locaș cu noi (Ioan 14:23), adică El își face domiciliul în inimile noastre (Efeseni 3:17). El face o lucrare de zidire în noi, în întreaga noastră ființă, zidindu-se pe Sine în noi și zidindu-ne pe noi în Sine.

Această lucrare de zidire depinde nu doar de Dumnezeu, ci și de elementele nutritive pe care îi furnizăm pe măsură ce suntem întăriți în omul nostru interior.

Trebuie să fim întăriți cu aceeași putere care L-a înviat pe Cristos din morți, L-a așezat la dreapta lui Dumnezeu în locurile cerești, a supus toate lucrurile sub picioarele Lui și L-a dat ca Cap peste toate lucrurile bisericii (Efes. 1:19-22).

O astfel de putere este necesară pentru ca noi să fim întăriți în omul nostru interior, astfel încât să putem coopera cu Domnul pentru lucrarea Sa de zidire.

De partea noastră, trebuie să ne exersăm zilnic duhul și să tratăm inima; de partea Sa, Domnul ne întărește în omul nostru interior pentru a-și face domiciliul în inima noastră.

Fie ca noi toți să fim atenți la duhul nostru. Să ne exersăm duhul. Fie ca noi să tratăm inima noastră zi de zi, astfel încât să nu avem păcate ascunse sau plăceri lumești.

Fie ca noi să ne tratăm temeinic inima înaintea Domnului, astfel încât orice neliniște din această epocă să fie îndepărtată și să nu existe trafic lumesc în inima noastră.

Fie ca noi să-i oferim Domnului cea mai bună cooperare pentru mișcarea Sa pe pământ, astfel încât să putem crește în viață, Cristos să crească în noi și El să poată duce la bun sfârșit lucrarea Sa de zidire în noi.

Doamne Isuse, dorim ca Tu ca sămânța vieții să crești în noi, să fii savurarea noastră deplină pentru clădirea lui Dumnezeu. Ne deschidem absolut Ție astăzi. Vrem să cooperăm cu Tine pentru ca Tu să poți crește în noi astăzi. Doamne, ne întoarcem inima către Tine. Vrem să tratăm orice problemă din inima noastră. Strălucește asupra noastră, Doamne, și dezvăluie orice păcate ascunse, plăceri lumești, îngrijorări ale epocii și traficul lumesc din inima noastră. Vrem ca solul inimii noastre să fie bun pentru ca Tu să crești în noi până la maturitate. Amin, Doamne, crești în noi pentru clădirea lui Dumnezeu. Întărește-ne în omul nostru interior pentru ca Tu să-ți faci domiciliul adânc în inima noastră. Amin, Doamne, vrem să-Ți oferim elementele nutritive pentru creșterea seminței vieții în inima noastră. Fă-ți domiciliul în inima noastră. Fă în noi o lucrare intrinsecă de zidire. Zidește-ți domiciliul în noi. Amin, Doamne, fie ca Tu să crești în noi și fie ca noi să cooperăm cu Tine pentru ca Tu să câștigi clădirea Ta – locuința reciprocă a lui Dumnezeu și a omului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Parable of the Sower: Christ makes His Home in our Heart for God’s Building, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 2 (Cristos ca fiind Cel cu fapte guvernate ceresc, Păstorul nostru, odihna noastră și Semănătorul) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos ca Semănător Se seamănă în inima noastră pentru a crește împreună cu noi pentru clădirea lui Dumnezeu

13/02/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Trebuie să vedem o viziune a lui Cristos ca Semănător, care Se semănă pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră, pentru a crește în noi, a Se contopi cu noi și a Se zidi în noi pentru clădirea lui Dumnezeu.

Cristos este Semănătorul care a venit să Se semene pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră, pentru ca El să crească în noi, să trăiască în noi și să fie exprimat prin noi pentru clădirea lui Dumnezeu; trebuie să vedem viziunea lui Cristos ca Semănătorul care Se semănă pe Sine în ființe umane pentru clădirea lui Dumnezeu astăzi. Amin!

Ce persoană minunată este dragul nostru Domnul Isus! Cu cât citim mai mult despre El, cu cât citim mai mult și ne rugăm asupra Cuvântului lui Dumnezeu, cu atât mai mult Îl iubim!

El este cel mai minunat! În Evanghelia după Matei, vedem că, chiar de la început, Cristos este Fiul lui David (Matei 1:1), fiul regelui, iar chiar la sfârșit, Dumnezeul Triunic ne binecuvântează cu tot ceea ce este El pentru savurarea noastră și pentru a trăi cu El în această epocă până la finalizarea epocii (28:19).

Și apoi în Mat. 13:3 vedem că Domnul este Semănătorul. El este cu adevărat atotinclusiv și putem aplica ceea ce este El la ființa noastră și în experiența noastră de astăzi.

Am văzut că în Mat. 11 Domnul este odihna noastră. El ne dă odihnă și El este odihna noastră. Domnul Isus a purtat jugul Tatălui, dar era mereu în odihnă.

Când cineva are un jug, nu se poate odihni, căci jugul îl limitează până la capăt; cu toate acestea, Domnul Isus a luat voia Tatălui ca jug al Său și El a fost blând și smerit cu inima, mereu odihnit.

O astfel de Persoană trăiește acum în noi. În calitate de credincioși în Cristos, îl avem pe Cristosul smerit și blând care trăiește în duhul nostru. Astăzi El încă ne cheamă la Sine ca să-L avem ca odihnă a noastră.

De multe ori ne trudim și suntem foarte împovărați; purtăm atâtea poveri și ne trudim atât de mult.

Vrem să realizăm cutare lucru, vrem să facem pe plac unei anume persoane, sau putem dori să-i facem pe plac lui Dumnezeu, așa că ne străduim mai mult să facem lucruri pe care le considerăm pe placul Lui.

Toată ziua ne trudim și suntem împovărați, purtând tot felul de poveri și muncindu-ne atât de mult atât în lucrările omenești, cât și în fapte care să placă lui Dumnezeu, și în lucruri religioase.

Domnul este încă aici chemându-ne să venim la El. Putem veni la El așa cum suntem și să luăm jugul Lui asupra noastră. Putem să luăm voia Tatălui și să spunem Amin aranjamentului Său suveran, fiind în odihnă cu Domnul și în El, astfel încât să fim la fel ca El, blând și smeriți cu inima.

Chiar și puterea de a purta voia Tatălui ca un jug vine de la Domnul care trăiește în noi, nu de la noi înșine.

Voia lui Dumnezeu trebuie să ne pună în jug, iar noi trebuie să ne punem gâtul în acest jug pentru a deveni duplicatul Său. Amin, Doamne Isuse! Astăzi vrem să vedem un alt aspect al lui Cristos – Cristos ca Semănător, venind să Se semene în inima noastră.

Să vedem viziunea lui Cristos ca Semănătorul semănându-Se pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră

În Mat. 13:3, 18-23 vedem că Domnul Isus este Semănătorul care vine să se semene pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră.

Semănătorul este persoana minunată a Domnului Isus, iar sămânța semănată este, de asemenea, Domnul Însuși ca încarnare a Dumnezeului Triunic.

Domnul Isus S-a considerat clar pe Sine ca un Semănător; în timp ce El a predicat Evanghelia și a dat ca învățătură adevărul, El a fost un Semănător și El a semănat Cuvântul lui Dumnezeu ca sămânță a vieții în inima omului.

Domnul Isus nu a făcut doar minuni și a dat ca învățătură doctrine sau învățături bune pentru ca omul să trăiască o viață mai bună, care este plăcută lui Dumnezeu; El a fost Semănătorul, care S-a semănat pe Sine ca sămânță a vieții în inima omului. Amin!

Cristos este Semănătorul, distribuitorul vieții divine. Ceea ce a semănat El nu au fost doar cuvinte, ci cuvântul vieții, cuvântul lui Dumnezeu, care este El Însuși (Ioan 1:1).

Iar pământul în care a fost semănată sămânța este inima omului; noi, aleșii lui Dumnezeu, suntem pământul în care a venit sămânța. Cristos ca cuvânt al lui Dumnezeu, încarnarea lui Dumnezeu ca viață, este semănat în noi ca pământ. Acest lucru este minunat!

Trebuie să vedem viziunea lui Cristos ca Semănătorul care Se seamănă pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră, pentru că aceasta este însăși inima recâștigării Domnului.

Acest lucru este legat de dorința inimii lui Dumnezeu. Ceea ce dorește Dumnezeu este să vină în noi, poporul Său ales, să fie viața noastră în calea contopirii pentru a Se face pe Sine elementul nostru și pentru a ne face expresia Sa. Amin!

Domnul nu doar a semănat niște semințe în noi și atât; El S-a semănat pe Sine însuși ca sămânță a vieții în pământul inimii noastre și această sămânță crește cu noi. Amin!

El dorește să vină în noi ca sămânță a vieții, să fie viața noastră și totul; felul în care El devine totul al nostru este contopindu-se cu noi.

Prin încarnare, Cristos a devenit sămânța vieții și în lucrarea Sa S-a semănat pe Sine însuși ca sămânță în alții. El S-a semănat pe Sine însuși ca încarnare a Dumnezeului Triunic în noi, credincioșii Săi.

Cu toții putem mărturisi că există ceva din viața Lui care crește în inimile noastre de când am auzit Evanghelia sau am citit Biblia.

Cristos este Semănătorul care Se seamănă pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră și El vrea să trăiască în noi, să crească în noi și să fie exprimat din interiorul nostru. Aleluia!

Așa cum sămânța semănată în sol crește în sol absorbind ceva din pământ pentru a înflori și a aduce roade, tot așa Domnul ca sămânța de viață semănată în inima noastră crește împreună cu noi, cu unele elemente din inima noastră, pentru a înflori și a aduce rod.

Cu o sămânță semănată în sol există apa, aerul și lucrurile din sol care ajută sămânța să crească, iar sămânța crește cu toate aceste lucruri, fiind ajutată de elementele nutritive din sol și de apă.

La fel și în viața noastră spirituală, Domnul a venit ca Semănător pentru a Se semăna pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră, iar inima noastră are anumite elemente care ajută această sămânță a vieții să crească în noi.

Cei doi se contopesc: Domnul ca sămânță a vieții și ființa noastră interioară, pentru ca Dumnezeu și omul să se contopească și să crească împreună ca o plantă.

Această plantă este Trupul lui Cristos – este contopirea dintre Dumnezeu și om pentru a crește împreună.

Putem spune că Trupul lui Cristos în realitate este ca o plantă care crește din Cristos ca sămânță a vieții semănată în inima noastră umană ca pământ în creștere și care crește împreună pentru a fi contopiți împreună.

Fie ca noi să vedem viziunea lui Cristos, Semănătorul, semănându-se pe Sine însuși ca sămânță a vieții în ființele umane. Când vedem acest lucru, ne dăm seama că recâștigarea Domnului în inima ei se referă la contopirea lui Dumnezeu și a omului.

Aceasta este dorința inimii Domnului, ca noi, ca poporul Său ales, să fim contopiți cu Dumnezeu și să creștem cu creșterea lui Dumnezeu (Col. 2:19) ținându-L drept Cap și crescând cu creșterea care vine de la El.

El dorește să trăiască în noi, să se contopească cu noi și să se exprime din interiorul nostru. În lumina acestui lucru, putem spune Domnului cu toată sinceritatea:

Doamne Isuse, mulțumim că ai venit ca Semănător ca să Te semeni ca sămânță a vieții în inima noastră. Mulțumim că ai venit să Îți faci domiciliul în inima noastră și să Te stabilești în noi, trimițând rădăcini adânc în inima noastră. Amin, Doamne, ne deschidem inima Ție. Îți permitem să Îți faci domiciliul în noi și să Te înrădăcinezi adânc în inima noastră. Crești în noi, Doamne. Fă-ne să creștem în viață cu creșterea lui Dumnezeu. Te ținem ca și Cap; Tu ești Capul nostru și Te ținem pentru a primi creșterea de la Tine. Contopește-Te mai mult cu noi astăzi. Fie ca viața Ta divină și viața noastră umană să fie contopite și să crească împreună. Vrem să Îți oferim elementele necesare pentru ca Tu să crești în noi și pentru ca noi să creștem în Tine. Fie ca noi să creștem cu creșterea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, dă-ne să vedem viziunea lui Cristos ca Semănătorul care Se semănă pe Sine însuși ca sămânță a vieții în ființele umane pentru a Se contopi cu noi și a crește cu noi pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu!

Cristos S-a semănat pe Sine în inima noastră pentru a crește în noi pentru clădirea lui Dumnezeu, o locuință reciprocă a lui Dumnezeu și a omului

Dacă vedem viziunea lui Cristos ca Semănătorul care Se semănă pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră, ne vom da seama că astăzi creștem împreună cu Cristos – noi și El, El și noi, creștem împreună, iar rezultatul este clădirea lui Dumnezeu.

Există câteva versete care pun laolaltă creșterea în viață și clădirea lui Dumnezeu, pentru că dorința lui Dumnezeu nu este doar să crească în noi contopindu-se cu noi, ci și mai mult, să câștige o clădire, o locuință reciprocă a lui Dumnezeu și a omului, biserica în calitate de Trup al lui Cristos.

1 Cor. 3:9 spune că noi, credincioșii în Cristos, suntem pământul cultivat al lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. Credincioșii în Cristos care au fost regenerați în Cristos cu viața lui Dumnezeu, sunt pământul cultivat al lui Dumnezeu, o fermă în noua creație a lui Dumnezeu.

Ca fermă a lui Dumnezeu, Îl creștem pe Cristos, astfel încât să putem produce multe materiale prețioase pentru clădirea lui Dumnezeu (v. 12).

Nicăieri în natură nu putem vedea asta, dar în domeniul spiritual aceasta este realitatea noastră astăzi: Cristos a venit ca Semănător pentru a Se semăna pe Sine ca sămânță a vieții în inima noastră și El crește în noi – iar noi creștem în El – pentru a produce materiale prețioase pentru clădirea lui Dumnezeu.

Cu cât Cristos Se contopește mai mult cu noi și crește în noi, cu atât mai prețioase sunt materiale pentru ca clădirea lui Dumnezeu să fie produsă și zidită.

Pe de o parte, trebuie să avem grijă de creșterea Domnului în noi, deschizându-ne către El și permițându-I să Se înrădăcineze adânc în inima noastră, pentru ca El să crească în noi zi de zi.

Pe de altă parte, trebuie să fim zidiți împreună cu sfinții și în Dumnezeul Triunic, pentru ca El să câștige biserica, Trupul lui Cristos, ca expresie corporativă a lui Dumnezeu pe pământ.

Fie ca noi să realizăm că noi, în calitate de credincioși în Cristos, suntem pământul cultivat al lui Dumnezeu pentru a-l crește pe Cristos, astfel încât materiale prețioase să poată fi produse pentru clădirea lui Dumnezeu.

Cristos este sămânța vieții semănată în inima noastră de El Însuși ca Semănător, iar noi suntem solul cu elementele nutritive potrivite pentru creșterea acestei sămânțe a vieții.

Un alt verset care pune creșterea seminței vieții împreună cu clădirea lui Dumnezeu este Efes. 3:17, unde ni se spune că Domnul își face domiciliul în inima noastră pentru ca noi să creștem și să fim zidiți împreună.

Dumnezeu astăzi face o lucrare specială în noi: El își face domiciliul adânc în ființa noastră interioară, în inima noastră. Aceasta este o lucrare de zidire, care se realizează prin contopirea divinității cu umanitatea.

În Ioan 14:23 Domnul a spus că cei care Îl iubesc și păzesc cuvântul Lui, Tatăl și El vor veni la ei pentru a-și face locuință.

Dumnezeul Triunic se introduce pe Sine în noi, se zidește pe Sine în noi și ne zidește pe noi în Sine, astfel încât Dumnezeu și omul, omul și Dumnezeu, să devină o locuință reciprocă a lui Dumnezeu și a omului.

Conform Bibliei, creșterea rezultă în clădire; cu cât creștem mai mult în viață, permițând Domnului ca sămânță a vieții să crească în noi, cu atât suntem mai zidiți în biserică și ca biserică (1 Ioan 3:9; Col. 2:19; Efeseni 4:15-16).

Modul în care Cristos zidește biserica nu este în principal prin mântuirea păcătoșilor și făcându-i credincioși și membre ale Trupului, ci zidindu-se pe Sine în ei.

Trebuie să creștem zilnic în viață, permițându-L Domnului să crească în ființa noastră și să-și facă domiciliul în inima noastră, astfel încât să putem fi zidiți împreună în locuința lui Dumnezeu.

Creșterea noastră în viață are loc prin creșterea seminței divine a vieții din noi. Fie ca să-L lăsăm să crească în noi. Fie ca noi să creștem zilnic în Domnul, oferindu-I cooperarea de care are nevoie pentru a crește în noi ca sămânță a vieții.

Pe măsură ce creștem în viață și Domnul crește în noi, Dumnezeu Se zidește pe Sine în noi și ne zidește pe noi în Sine.

Ceea ce avem nevoie astăzi este ca Dumnezeu să-și îndeplinească lucrarea de zidire în noi. El Se va zidi pe Sine în noi într-o asemenea măsură încât să devenim domiciliul lui Dumnezeu, clădirea Lui, o locuință reciprocă a lui Dumnezeu și a omului.

În cele din urmă, după cum arată Apocalipsa 21-22, Dumnezeul Triunic și umanitatea răscumpărată vor fi pe deplin contopiți, omogenizați și zidiți împreună pentru a fi o singură entitate, Noul Ierusalim!

Astăzi suntem în proces de creștere în viață până la maturitate pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos care se finalizează în Noul Ierusalim ca locuința reciprocă al lui Dumnezeu și al omului. Cât de mult avem nevoie ca Dumnezeu să=Și îndeplinească lucrarea de zidire în noi!

Doamne Isuse, mulțumim că Te-ai semănat ca sămânță a vieții în pământul inimii noastre pentru a ne face pământul cultivat al lui Dumnezeu. Aleluia, suntem o fermă în noua creație a lui Dumnezeu pentru a-L crește pe Cristos, astfel încât materiale prețioase să poată fi produse pentru clădirea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne deschidem Ție. Crești mai mult în noi astăzi. Fă-ți domiciliul adânc în inima noastră. Zidiește-Te în noi și zidește-ne pe noi în Tine. Ne deschidem lucrării Tale de zidire. Fie ca noi să creștem în viață zi de zi pentru clădirea lui Dumnezeu. Fie ca sămânța vieții să crească în noi pentru clădirea lui Dumnezeu, biserica în calitate de Trup al lui Cristos. Da, Doamne, fă-ți domiciliul adânc în inima noastră. Contopește divinitatea ta cu umanitatea noastră. Ne rugăm pentru creșterea noastră zilnică în viață, ca să fim contopiți cu Dumnezeu din ce în ce mai mult. Fie ca creșterea lui Cristos în noi să rezulte în zidire și să aibă ca rezultat clădirea. Te iubim, Doamne, și vrem să păzim cuvântul Tău; intră și fă-ți o locuință cu noi. Vrem să locuim în Tine și ca Tu să locuiești în noi. Fă-Ți lucrarea de zidire în noi astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ as the Sower Sowing Himself into our Heart to Grow with us for God’s Building, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 2 (Cristos ca fiind Cel cu fapte guvernate ceresc, Păstorul nostru, odihna noastră și Semănătorul) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Domnul Isus este odihna noastră: venim la El, luăm jugul Lui și găsim odihnă pentru sufletele noastre

12/02/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Domnul Isus este odihna noastră; putem veni la El așa cum suntem, cu truda și poverile noastre, și El ne va da odihnă și putem învăța de la El, căci El este blând și smerit cu inima și vom găsi odihnă pentru sufletele noastre când luăm jugul Său asupra noastră. Amin! Ce Mântuitor minunat avem, dragul nostru Domnul Isus!

El a venit să fie odihna noastră, iar astăzi putem să-L savurăm și îl putem experimenta ca odihnă în sufletul nostru. Cât de mult avem nevoie de odihnă în sufletul nostru!

Domnul este tot ce avem nevoie și El este atât de mult pentru noi în experiența noastră zilnică. Am văzut că El este Păstorul nostru. Suntem ca niște oi fără păstor, lepădați și împrăștiați, triști și nehrăniți. Dar slavă Domnului, Isus a venit să ne fie Păstorul!

El este Păstorul nostru Bun. El are grijă de oile Sale. El este Păstorul care își cheamă oile pe nume, iar oile Sale aud glasul Lui și Îl urmează. El nu sare peste gard pentru a intra în stână; El deschide ușa, El este ușa și El intră.

Mulțumim Domnului că a venit și ne-a chemat din stână, ca să fim cu El în pășunea bogată, care este El Însuși. Cristos, în calitate de Păstor al nostru, ne conduce la apele odihnei și El este cu noi chiar și atunci când mergem prin valea umbrei morții.

Oriunde ne aflăm, El este acolo cu noi, protejându-ne de rău și alimentându-ne în interior pentru ca noi să trăim o viață creștină adecvată pe pământ pentru împlinirea scopului Său.

Când suntem în fața adversarilor noștri, Domnul este acolo cu noi; El întinde o masă înaintea noastră, chiar dacă lupta continuă, iar noi mâncăm și distruge inamicul! Slavă Domnului!

Zi de zi putem savura păstorirea Domnului, ne putem deschide către păstorirea Lui și putem să-L urmăm oriunde ne conduce El.

El ne păstorește spre savurarea deplină a Lui însuși și ne conduce către savurarea pe tot parcursul vieții a bunătății divine și a bunătății iubitoare în casa Sa.

Pe de o parte, fiecare dintre noi este oaia Lui; pe de altă parte, noi toți împreună, ca turma Sa, suntem casa Sa, iar în casa Lui savurăm bunătate și îndurare. Aceasta este porția noastră pentru eternitate.

Ne place să locuim în casa Sa împreună cu sfinții, împărtășindu-ne din bunătatea și îndurarea Sa iubitoare, astfel încât să putem deveni expresia Lui corporativă pe pământ! Amin!

Cât de minunat este că Domnul a venit să fie Păstorul nostru pentru ca noi să-L experimentăm și să-L savurăm și, de asemenea, să-L exprimăm!

Putem deveni expresia Păstorului nostru, permițându-I să ne păstorească și cooperând cu El în lucrarea Sa cerească de a-i păstori pe alții conform lui Dumnezeu!

Îl savurăm pe Domnul Isus ca odihnă noastră, venind la El cu osteneala și poverile noastre pentru a primi odihnă

Mat. 11:28-30 dezvăluie un aspect minunat al Domnul Isus pentru noi – Domnul Isus este odihna noastră. Cristos este odihnă pentru noi.

S-ar putea să-L luăm pe Cristos ca înțelepciunea noastră, dar întrucât Îl avem pe El ca înțelepciunea noastră, s-ar putea să fim destul de ocupați; din acest motiv, trebuie să-L luăm și pe El ca odihnă.

Domnul Isus a sunat un apel în urmă cu două mii de ani spunând că toți cei care trudesc și sunt împovărați pot veni la El și El le va da odihnă.

S-ar putea să credem că suntem bine și că nu avem nevoie de odihnă, dar cu cât mergem mai departe cu Domnul și cu cât avansăm mai mult în viața noastră umană, cu atât ne trudim și suntem împovărați.

Ne trudim nu doar pentru Domnul și pentru viața de biserică, ci și pentru viața noastră de familie, la serviciu și în societate. De multe ori ne putem strădui și ne luptăm să păzim poruncile legii și regulamentele religioase, în timp ce alteori ne străduim și ne luptăm pentru a avea succes în munca noastră sau în hobby-ul nostru.

Viața umană este plină de muncă și trudă; nimic nu vine ușor, iar dacă vrem să obținem ceva, trebuie să lucrăm să obținem ceva. Domnul îi cheamă pe cei care trudesc și sunt împovărați să vină la El pentru odihnă.

De multe ori ne aflăm că, deși Îl iubim pe Domnul și Îl urmăm împreună cu sfinții, suntem plini de poveri; suntem atât de împovărați încât ne simțim foarte grei în interior, neavând odihnă. O, Doamne Isuse!

Domnul ne cheamă să venim la El ca să avem odihnă, căci Domnul Isus este odihna noastră.

Odihna se referă nu doar la a fi eliberat de truda și povara din ținerea legii și religiei sau a oricărei lucrări și responsabilitate, ci și la pacea desăvârșită și deplina satisfacție.

Odihna pe care ne-o dă Domnul nu este ca pacea dată de restul lumii; El ne dă odihnă pentru sufletul nostru.

Avem nevoie de odihnă în sufletul nostru, căci sufletul nostru este de multe ori obosit și tulburat. Sufletul nostru trudește, se străduiește să-i mulțumească pe oameni, să-și urmărească visele și chiar să-i placă lui Dumnezeu.

Putem sluji Domnului și putem lucra în viața de biserică, ceea ce este ceva foarte bun, și putem fi implicați în slujirea bisericii; totuși, s-ar putea să descoperim curând că trudim și suntem împovărați. Suntem plini de poveri și suntem foarte împovărați. O, Doamne Isuse!

S-ar putea să ne simțim chiar robi să facem cutare sau cutare lucru la locul de muncă, sclavi ai slujirii în cutare aspect particular în biserică și robi acasă cu familia noastră, având grijă de atâtea lucruri.

Avem nevoie de Domnul Isus ca odihnă. Trebuie să venim la El cu ostenelile noastre și El ne va da odihnă. Odihna pe care ne-o dă El include să fim eliberați de truda și povara de la religie și lege și sub orice lucrare de responsabilitate.

Odihna este Domnul pentru noi și odihna pe care El ne dă este pacea perfectă și satisfacția deplină.

Pe măsură ce facem cutare sau cutare lucru pentru Domnul și în viața de biserică, s-ar putea să obosim; poate fi obositor să lucrezi cu sârguință pentru Domnul sau în orice fel de lucrare.

Devenim împovărați și suntem obosiți. Deci avem nevoie de pace și satisfacție. Sufletul nostru este tulburat. Pentru că sufletul nostru este tulburat, avem probleme cu alți oameni, dând vina pe necazurile noastre sau căutând să găsim odihnă în alte lucruri.

Numai Domnul Isus este odihna noastră și numai El ne poate da odihnă pentru sufletul nostru.

Încă trebuie să purtăm responsabilitatea de a face cutare sau cutare lucru și trebuie să avem grijă de multe lucruri în viața noastră de familie, în viața noastră de biserică și la locul de muncă, dar Domnul Isus este odihna noastră.

Fie ca noi să venim la El din nou și din nou, mai ales când simțim că suntem împovărați și trudim și să-L luăm pe Cristos ca odihnă!

Doamne Isuse, venim la Tine ca să găsim odihnă pentru sufletul nostru. Ne deschidem Ție. Venim la Tine cu ostenelile noastre și cu toate poverile noastre. Numai Tu ne poți da odihnă. Doamne Isuse, Tu ești odihna noastră. Mulțumim că ne-ai chemat să venim la Tine cu toată truda și poverile noastre. Mulțumim că ești odihna noastră. Doamne, sufletul nostru are nevoie de odihnă! Numai Tu ne poți oferi pace deplină și satisfacție perfectă. Ne deschidem Ție. Venim la Tine. Recunoaștem că ne trudim și suntem foarte împovărați. Răspundem chemării Tale astăzi și venim la Tine. Numai Tu ne poți elibera de truda și povara sub lege și religie și sub orice osteneală și responsabilitate. Numai Tu poți fi adevărata noastră odihnă și satisfacție. Amin, Doamne, Te luăm nu numai ca înțelepciunea noastră, ci și ca odihnă. Ne odihnim în Tine. Tu ne odihnești sufletul. Sufletul nostru Te ia ca odihnă. Amin, Doamne Isuse, fii odihna noastră astăzi!

Luați jugul Domnului asupra noastră și învățați de la El să găsim odihnă pentru sufletele noastre astăzi

Cum putem găsi odihnă pentru sufletul nostru? Este prin a veni la Domnul. Mai precis, găsim odihnă pentru sufletele noastre atunci când luăm jugul Domnului asupra noastră și învățăm de la El (Matei 11:29). Jugul Lui este ușor și povara Lui este ușoară (v. 30).

Domnul este blând și smerit cu inima și când luăm jugul Său asupra noastră și învățăm de la El, găsim odihnă pentru sufletele noastre. Domnul Isus este odihna noastră în sufletul nostru.

Ce este jugul Domnului? Jugul Domnului este de a lua voia Tatălui; delul Său de a trăi era să facă voia Tatălui în toate lucrurile. Când Domnul Isus a fost pe pământ, nu i-a păsat altceva decât să facă voia Tatălui Său (Ioan 4:34; 5:30; 6:38).

El S-a supus pe deplin voii Tatălui (Matei 26:39, 42), chiar până la moarte, bând paharul pe care I-a dat să bea Tatăl. El ne cere acum să învățăm de la El.

A învăța de la Domnul nu înseamnă că Îl imităm în exterior și că încercăm să facem lucrurile pe care le-a făcut El. A învăța de la Domnul înseamnă a-L copia pe Domnul în duhul nostru luând jugul Său – voia lui Dumnezeu (1 Petru 2:21).

Fie ca noi să învățăm astăzi de la Domnul și să luăm jugul Domnului asupra noastră. Când învățăm de la El și luăm jugul Lui asupra noastră, găsim odihnă pentru sufletele noastre.

Poate fi ușor să găsim odihnă pentru trupul nostru și ori de câte ori îl atingem pe Domnul în duh, avem odihnă în duhul nostru; cu toate acestea, nu este atât de ușor să găsim odihnă în sufletul nostru.

Sufletul nostru de multe ori este atât de deranjat încât nici măcar nu putem dormi. Dar când luăm jugul Domnului și învățăm de la El, savurăm în sufletul nostru odihna și satisfacția Sa.

Când Îl slujim pe Domnul în viața de biserică, trebuie să luăm jugul Domnului când Îl slujim; luăm asupra noastră voia Domnului. Voia lui Dumnezeu este jugul nostru.

Nu putem fi liberi și să facem ce vrem; mai degrabă, suntem înjugați și nu suntem atât de eliberați, ci depindem de Domnul și căutăm să facem voia Sa.

Lumea de astăzi crede că fiecare ar trebui să fie liber să facă ce vrea; totuși, ei nu știu că sunt legați de altceva, jugul vrăjmașului, care este aspru, dur, amar și ascuțit.

Ori de câte ori descoperim că jugul pe care îl purtăm este dur și amar, trebuie să venim la Domnul, să luăm jugul Lui și să învățăm de la El. Jugul Domnului de a face voia lui Dumnezeu nu este greu sau greu, ci bun și ușor; este bun, blând, ușor și plăcut.

Ori de câte ori suntem în duhul nostru și trăim un singur duh cu Domnul, în mod spontan luăm jugul Domnului pentru a face voia Tatălui și găsim odihnă în sufletul nostru.

Din punct de vedere uman, este imposibil să fii înjugat cu cineva sau cu ceva și, în același timp, să găsești odihnă, dar spiritual vorbind, aceasta este realitatea.

Cu toții putem depune mărturie că, atunci când ne exersăm duhul și suntem una în duh cu Domnul, purtăm jugul Său pentru a face voia lui Dumnezeu și găsim odihnă pentru sufletul nostru.

Nu suntem doar reglementați sau controlați de ceva, chiar și de o anumită muncă; suntem constrânși de voia lui Dumnezeu. Aceasta ne alimentează, ne dă energie și ne face să mergem mai departe cu El într-un mod adecvat.

Domnul a spus că, dacă luăm jugul Său asupra noastră și învățăm de la El, vom găsi odihnă pentru sufletele noastre. El este blând și smerit cu inima.

El nu s-a împotrivit celor care Îl persecutau și nici nu a luptat pentru drepturile Sale atunci când era criticat sau condamnat la moarte.

De multe ori, când alții ni se opun, le rezistăm și ripostăm și nu avem pace. Dar dacă, în loc să ne împotrivim, ne supunem voii Tatălui și depunem mărturie că și această opoziție vine de la Tatăl, vom avea odihnă în sufletele noastre.

De exemplu, Ioan Botezătorul era în închisoare și spera că Domnul Isus îl va elibera, deoarece El a făcut atâtea minuni, dar voia Tatălui a fost ca Ioan să rămână în închisoare până la moartea sa.

Domnul ne poate întemnița într-o anumită situație pentru o perioadă de timp și poate exista multă limitare și constrângere în jurul nostru și chiar în noi înșine.

Într-o astfel de situație, trebuie să luăm voia Tatălui, jugul Domnului și să învățăm de la Domnul și vom găsi odihnă pentru sufletele noastre.

Când ne supunem voii Tatălui, învățăm de la Domnul și luăm jugul Său asupra noastră, sufletul nostru se odihnește și avem pace desăvârșită și satisfacție deplină.

Domnul Isus este odihna noastră. Putem și trebuie să-L trăim pe Cristos ca odihnă în sufletele noastre, venind la El, luând jugul Său asupra noastră și învățând de la El.

Doamne Isuse, venim la Tine și luăm jugul Tău asupra noastră. Vrem să învățăm de la Tine, pentru că ești blând și smerit cu inima. Dă-ne să avem odihnă în sufletele noastre! Doamne, nu putem găsi odihnă pentru sufletul nostru dacă nu venim la Tine! Lăsăm deoparte orice alt jug și venim la Tine din orice osteneală și povară ca să Te luăm ca odihnă. Vrem să învățăm de la Tine. Tu ești blând și smerit, și Tu nu reziști opoziției. Ești smerit la inimă și nu Te consideri a fi mai presus decât ar trebui să fii. Te luăm ca viața și persoana noastră astăzi în duhul nostru. Ne exersăm duhul pentru a trăi un singur duh cu Tine! Amin, Doamne Isuse, ne supunem pe deplin voii Tatălui. Recunoaștem că tot ceea ce ni se întâmplă este din cauza voii Tatălui. Nu vrem să ne schimbăm situația sau să ieșim de unde suntem: pur și simplu venim la Tine și Te luăm ca odihnă! Aleluia, Domnul Isus este odihna noastră astăzi în sufletul nostru! Te iubim, Doamne Isuse! Ne place să fim înjugați cu Tine pentru a face voia Tatălui! Tu ești odihna noastră!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Lord Jesus is our Rest: come to Him, Take His Yoke and Find Rest for your Souls, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 2 (Cristos ca fiind Cel cu fapte guvernate ceresc, Păstorul nostru, odihna noastră și Semănătorul) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Domnul Isus ne păstorește în savurarea deplină a Sa în casa lui Dumnezeu

11/02/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Domnul Isus ne păstorește întru savurarea deplină a Sa în casa lui Dumnezeu acum și pentru eternitate. Amin!

Domnul Isus, în calitate de Păstor al nostru, ne păstorește întru savurarea deplină a Sa însuși, chiar și atunci când mergem în valea umbrei morții și El ne pune o masă înaintea vrăjmașilor noștri; în toate zilele noastre și pentru eternitate dorim să locuim în casa Lui și să ne ospătăm cu El și cu El. Aleluia!

Domnul Isus a venit ca Păstorul nostru minunat; El a spus în Ioan 10 că El este Păstorul cel Bun, iar noi, ca oile Lui, auzim glasul Lui. Mulțumim Domnului că am auzit glasul Domnului și că am ieșit din orice stână la El pentru a fi tuma Sa.

El este Păstorul și noi suntem oile Lui. El ne conduce afară din stână și să întru savurarea deplină a Sa ca pășunea noastră bogată. Domnul ca Păstor dorește ca noi să savurăm bogățiile ființei Sale, de bogățiile a tot ceea ce este El, ca Cristos atotinclusiv.

Acesta este motivul pentru care Dumnezeu ne-a calificat pentru o porție din Cristos împreună cu sfinții în lumină (Coloseni 1:12). Aleluia! Zi de zi Domnul ne păstorește întru savurarea deplină a Sa; El este pășunile verzi și El, ca Duh, este ape odihnitoare pentru noi.

Domnul este odihna noastră și, pe măsură ce Îl bem ca Duhul care dă viață, noi, ca oile Sale, ne odihnim, locuim în siguranță și ne împărtășim din ceea ce este El în duh pentru partea noastră astăzi.

Mulțumim Domnului pentru păstorirea Sa minunată. El ne păstorește mai departe în a doua etapă pentru a ne restaurează sufletul și pentru a ne călăuzi pe cărările dreptății (Ps. 23:3).

Pe de o parte, Îl mâncăm și Îl bem pe Domnul Isus, pentru că El este hrana și băutura noastră pentru a fi provizia noastră interioară. Pe de altă parte, umblăm pe cărările dreptății, adică umblăm conform duhului, astfel încât să putem îndeplini toate cerințele drepte ale lui Dumnezeu.

Numai atunci când umblăm conform duhului, fiind alimentați cu Cristosul pe care Îl savurăm mâncând și bând din El, putem îndeplini cerințele drepte ale lui Dumnezeu. De fapt, dreptatea lui Dumnezeu este trăită din noi pe măsură ce umblăm conform duhului.

Deci Domnul ne păstorește zi de zi pentru a trăi după duhul nostru. Pe măsură ce trăim în acest fel, suntem înviorați, restaurați și înnoiți, iar sufletul nostru este transformat.

Pe măsură ce-L bem pe Domnul ca apa noastră vie și ne umplem cu El, Îl revărsăm și altora. Pe de o parte, savurăm și experimentăm minunata păstorire a Domnului.

Pe de altă parte, pe măsură ce experimentăm și savurăm păstorirea Lui, Îl exprimăm și pentru a-i păstori pe alții, conducându-i să-L savureze pe Cristos, să bea Duhul și să fie restaurați și înviorați în sufletul lor pentru transformarea lor.

Domnul ne păstorește pentru a experimenta prezența Lui în timp ce mergem prin valea umbrei morții

Ps. 23:4 ne spune că Domnul, Păstorul nostru minunat, are grijă de noi chiar și în timp ce mergem prin valea umbrei morții. El ne păstorește în a treia etapă a experimentării prezenței lui Cristos pneumatic înviat în timp ce mergem prin valea umbrei morții (Ps. 23:4; 2 Tim. 4:22; 2 Cor. 12:7-10).

Deși mergem prin valea umbrei morții, nu ne temem de niciun rău, căci prezența Domnului este cu noi. Domnul, ca Duh, este cu duhul nostru astăzi și putem savura prezența Lui chiar și atunci când suntem în vale.

Putem savura prezența Domnului pentru a fi mângâiați, salvați și susținuți atunci când mergem în valea umbrei morții.

Nu putem evita să avem necazuri și probleme atunci când trăim pe acest pământ. Ne dorim să avem o familie, dar soția sau soțul nostru ne poate face greutăți, sau unul dintre copiii noștri poate avea o anumită boală sau dizabilitate.

Chiar și în viața de biserică ca paradis al lui Dumnezeu pe pământ, poate exista o anumită persoană cu care Domnul ne pune, care este foarte dificilă și ni se pare imposibil să ne coordonăm cu ea.

Este posibil să existe o mare neînțelegere la serviciu cu privire la noi și toată lumea poate evita să vorbească cu noi și nu putem face nimic în acest sens. Oh, Doamne.

Sunt multe cazuri în care mergem prin valea umbrei morții; nu suntem în moarte, dar acolo este umbra morții. În astfel de situații, toiagul Domnului și nuiaua Sa ne mângâie; El ne conduce și ne păstorește prin însăși prezența Sa.

Viața noastră creștină nu este o „plimbare în parc” și nu fiecare zi este o zi fericită; de multe ori trecem prin valea umbrei morții. Pe măsură ce trecem prin situații dificile în care umbra morții este prezentă, trebuie să ne amintim că Domnul este cu noi; prezența Sa este cu noi.

În astfel de situații, putem savura prezența Lui într-un mod mai profund, mai drag și mai dulce. Poate exista o tragedie care lovește, o boală care vine peste noi sau suntem puși într-un mediu sau într-o situație care este provocatoare, opresivă și exagerat de dificilă.

Apostolul Pavel a spus că el are în sine sentința de moarte; a fost atât de greu încât a crezut că va muri. Uneori poate părea că nu se vede un sfârșit, nicio lumină la capătul tunelului, pentru că valea umbrei morții este atât de lungă.

În astfel de situații trebuie să ne amintim că Domnul este cu noi. Prezența lui este cu noi. Toiagul și nuiaua Sa ne mângâie, iar Domnul ne ocrotește, ne instruiește, ne călăuzește și ne conduce.

Chiar dacă totul în jurul nostru poate fi atât de întunecat și nu există unde să ne întoarcem, pentru că totul este atât de dificil și suntem presați peste măsură, venim la Domnul.

Suntem forțați să venim la Domnul așa cum suntem și să-L întrebăm: De ce, Doamne? Ce se întâmplă, Doamne? Cum mă vei ajuta, Doamne?

Atunci Domnul avea să aibă grijă de noi prin toiagul Său și nuiaua Sa; Poate că nu pășunea și apa vie ne furnizează, ci toiagul Lui și nuiaua Sa, iar prezența Lui este cu noi tot timpul.

Trebuie doar să ne odihnim în Domnul. Pe măsură ce ne odihnim în El în timp ce mergem prin valea umbrei morții, valea se va scurta, umbra va fi redusă și moartea va fi îndepărtată.

2 Tim. 4:22 spune: Domnul este cu duhul nostru; El nu este cu noi într-un mod general, ci El este cu duhul nostru într-un mod specific. Pe măsură ce trăim mersul prin valea umbrei morții, trebuie să savurăm prezența Domnului într-un mod apropiat și intim, pentru că El ne păstorește chiar și acolo, în vale.

Doamne Isuse, Te iubim și iubim păstorirea Ta. Mulțumim că ești alături de noi ca minunatul nostru Păstor. Ne deschidem păstoririi Tale. Chiar dacă mergem prin valea umbrei morții, credem că Tu ești cu noi. Amin, Doamne, Tu ești cu duhul nostru. Putem savura prezența Ta. Venim la Tine așa cum suntem. Chiar dacă toate lucrurile din jurul nostru sunt dificile și par să nu existe nicio ieșire, suntem presați din toate părțile și venim la Tine. Avem încredere în prezența Ta. Pur și simplu vrem să rămânem în prezența Ta. Avem încredere în Tine. Ne odihnim în Tine, căci vei scurta valea, vei reduce umbra și vei îndepărta moartea. O, Doamne, nu privim la dificultățile din mediul nostru și nu ne concentrăm asupra morții din jurul nostru; pur și simplu ne concentrăm asupra Ta! Călăuzește-ne și instruiește-ne prin toiagul Tău și nuiaua Ta. Adu-ne într-o experiență mai profundă și mai dulce a prezenței Tale. O, Doamne, Te iubim și ne deschidem păstoririi Tale chiar și în valea umbrei morții!

Domnul ne păstorește să ne ospătăm cu El în prezența adversarilor noștri: ne luptăm și ne ospătăm cu El!

În a patra etapă a păstoririi Sale, Domnul ne aduce într-o savurare mai profundă și mai înaltă a Cristosului înviat. El întinde o masă înaintea noastră în prezența vrăjmașilor noștri (Ps. 23:5). Wow!

Chiar și în prezența adversarilor noștri, când suntem pe câmpul de luptă, Domnul întinde o masă înaintea noastră pentru ca noi să ne ospătăm cu El (1 Cor. 10:21).

Domnul ne păstorește în război, în luptă, în timp ce luptăm împotriva dușmanilor noștri.

Nu ar trebui să încercăm să luptăm în noi înșine sau singuri; trebuie să-i cerem Domnului să ne păstorească în această luptă. El întinde o masă înaintea noastră în prezența adversarilor noștri (vezi 2 Sam. 4:4; 9:7, 13; Geneza 14:18-20; Neem. 4:17).

Învingem inamicul nu cu arme și tancuri sau arme nucleare, ci prin ospățul în Domnul. Domnul a câștigat biruința și El, fiind Cel biruitor, întinde o masă a biruinței înaintea noastră.

Mâncăm mâncarea și mâncăm și uriașii din țară. Amin! În fiecare zi, noi, credincioșii în Cristos, suntem într-o luptă, pentru că suntem de partea Domnului și dușmanul continuă să ne atace, să ne frustreze și să ne ispitească.

Luptăm zi de zi împotriva dușmanului dinăuntru și a adversarului din afară. Dacă nu luptăm cu inamicul, vom fi învinși.

Este posibil să avem adversari în afacerile noastre, acasă sau chiar în biserică; nu luptăm împotriva oamenilor, ci împotriva dușmanului din aer care folosește oameni și situații pentru a ne frustra din savurarea lui Cristos și împlinirea scopului lui Dumnezeu.

Pe de o parte, ne ospătăm cu Domnul și ne împărtășim din bogățiile Sale; pe de altă parte, luptăm pentru victorie.

Dacă suntem învinși în timpul săptămânii, ne va fi greu să venim la Masa Domnului și să-L savurăm pe El împreună cu sfinții, pentru că suntem o persoană învinsă.

Dar dacă ne luptăm zilnic pentru a-L savura pe Domnul și ne luptăm bucurându-ne de Domnul, vom avea un ospăț bogată în ziua Domnului, căci Domnul va fi ospățul nostru.

El ne pune masa înaintea noastră pentru ca noi să-L savurăm și să ne ospătăm cu El. Domnul ne unge capul cu untdelemn și paharul curge de dă peste el (Ps. 23:5b; Evr. 1:9; 1 Cor. 10:16a, 21).

Pe de o parte, Domnul Isus Cristos a fost uns de Dumnezeu și El este unsul lui Dumnezeu. Pe de altă parte, când ne ospătăm din El și savurăm păstorirea Lui pentru a învinge vrăjmașul, suntem și noi unși cu ulei.

Suntem unși cu uleiul bucuriei exultante pentru a fi una cu Cristos ca Cel Uns. Și paharul nostru dă pe dinafară. Ne ospătăm cu El și bem cu El și savurăm binecuvântarea Domnului. Aleluia!

În Ps. 23:5 Îl avem pe Dumnezeu Triunic ca parte a noastră într-un mod bogat: Fiul este ospățul, Duhul este untdelemnul pentru ungere, iar Tatăl este sursa binecuvântării.

Domnul ne păstorește întru savurarea deplină a Sa însuși, ca Dumnezeul Triunic procesat și finalizat: Dumnezeu Tatăl ca sursă de binecuvântare, Dumnezeu Fiul ca ospăț și Dumnezeu Duhul ca ulei pentru ungere. Ce păstorire minunată!

Și putem avea o pregustare a acestui lucru la întâlnirea de la Masa Domnului când ne adunăm pentru a ne ospăta împreună cu Domnul și cu sfinții. Vrăjmașii sunt acolo înaintea noastră și în jurul nostru, dar Domnul întinde o masă înaintea noastră în prezența potrivnicilor noștri și suntem unși de El și paharul nostru dă pe dinafară. Aleluia!

Doamne Isuse, păsetorește-ne într-o savurare mai profundă și mai înaltă a Cristosului înviat. Aleluia, Domnul întinde o masă înaintea noastră în prezența adversarilor noștri! Amin, Doamne, vrem să ne ospătăm cu Tine, chiar dacă ne luptăm cu dușmanul. Suntem una cu Tine pe acest pământ; luptăm pentru interesul Tău și ne luptăm pentru a învinge dușmanii. În același timp, vrem să ne ospătăm asupra Ta și cu Tine, căci Tu ai devenit un ospăț bogat pentru noi. Da, Isus este ospățul nostru! În fiecare zi mâncăm din El și Îl primim, astfel încât să fim alimentați din belșug și întăriți pentru a lupta în Domnul! Amin, Doamne, mulțumim că ai devenit astăzi ospățul nustru. Îți mulțumim că ne-ai uns capul cu ulei, cu uleiul bucuriei exultante! Aleluia, Duhul ne unge și ne umple, iar paharul nostru curge pe dinafară! O, Doamne, condu-ne către o savurare mai înaltă și mai profundă a lui Cristos ca Duh, într-o asemenea măsură încât să ne ospătăm în prezența vrăjmașilor noștri, să fim unși cu uleiul bucuriei exultante și paharul nostru dă pe dinafară!

Domnul ne păstorește în savurarea deplină a Sa pe tot parcursul vieții a bunătății divine și a bunătății iubitoare în casa lui Dumnezeu

Putem crede că a ospăta în prezența vrăjmașilor noștri și a fi unși cu untdelemnul bucuriei este cea mai înaltă savurare a lui Cristos, dar conform Ps. 23:6, Domnul ne păstorește și mai departe.

Domnul ne păstorește în a cincea etapă a savurării pe tot parcursul vieții în bunătății divine și a bunătății iubitoare în casa lui Iehova. Ce ziceți de asta!

Cu siguranță bunătatea și îndurarea ne vor urma în toate zilele vieții noastre și vom locui în casa lui Iehova pentru toată durata zilelor noastre. Amin!

Pe măsură ce rămânem sub păstorirea organică a Cristosului pneumatic (Cristos ca Duh), bunătatea și îndurarea ne vor urma în toate zilele vieții noastre și vom locui în casa lui Iehova pe toată durata zilelor noastre.

Uneori ne putem îngrijora că, pe măsură ce trecem prin valea umbrei morții, ne putem întoarce sau părăsi viața de biserică; nu trebuie să ne facem griji, pentru că Domnul, în calitate de Păstor al nostru, ne va aduce la savurarea deplină a Sa în casa Sa.

Nu ne încredem în puterea noastră de a ne păstra, ci în puterea de păstrare a Domnului; El este păstorul nostru.

Bunătatea se referă la harul lui Cristos, bunătatea se referă la dragostea Tatălui, iar urma implică părtășia Duhului. Aceasta arată spre 2 Cor. 13:14 unde avem harul lui Cristos Fiul, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și părtășia Duhului Sfânt fiind cu noi.

Domnul ne păstorește pentru a-L savura pe-a lungul vieții de tot ceea ce este și a făcut și a făcut Dumnezeul Triunic. Dumnezeul Triunic se distribuie pe Sine în noi în minunata Sa distruibre divină, iar bunătatea și îndurarea ne vor urma cu siguranță în toate zilele vieții noastre.

Acesta este destinul nostru și locul în care ne conduce păstorirea Domnului.

Savurarea Dumnezeului Triunic procesat și finalizat ne introduce în savurarea lui Dumnezeu în casa lui Dumnezeu (Cristos, biserica, duhul nostru și Noul Ierusalim—Ioan 1:14; 2:21; 1 Tim. 3:15-16; Efes. 2:22; Apoc. 21:2-3) în perioada în care vom locui în timpul zilelor noastre (22:2-3) în epoca prezentă (22:2-3), în epoca viitoare și în eternitate.

Pur și simplu trebuie să fim deschiși către păstorirea Domnului zi de zi. Indiferent ce s-ar întâmpla, fii deschis către păstorirea Sa dinăuntru.

El ne va conduce în savurarea deplină lui Dumnezeu în casa lui Dumnezeu și vom locui în casa lui Dumnezeu în toate zilele vieții noastre de astăzi și pentru eternitate. Aleluia!

Încă nu suntem în Noul Ierusalim, dar rămânând sub păstorirea Domnului astăzi, avem o pregustare a Noului Ierusalim.

Nu trebuie să ne îngrijorăm că într-o zi putem părăsi viața de biserică din cauza problemelor, necazurilor sau neînțelegerilor; pur și simplu ar trebui să rămânem sub păstorirea Domnului astăzi.

Trebuie să căutăm să locuim în casa lui Dumnezeu în toate zilele vieții noastre (Ps. 27:4-8), pentru a putea privi frumusețea lui Dumnezeu, plăcerea și desfătarea Sa.

Vrem să rămânem aici, savurând prezența Domnului și privindu-L față în față, astfel încât să fim transformați după chipul Său (2 Cor. 3:18). Vrem să rămânem în casa Domnului și să-l întrebăm pe Dumnezeu, verificând cu El despre toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi (Ps. 27:4; Ios. 9:14).

Ce binecuvântare este pentru noi să ne întoarcem la Domnul și să verificăm cu El în fiecare detaliu, deschizându-ne către El. Există multe provocări și dificultăți și nu există unde să te întorci decât către Domnul, întrebându-L și atingându-L.

Vrem să fim ascunși în adăpostul lui Dumnezeu și să ne ascundem în ascunzătoarea cortului lui Dumnezeu.

Pe măsură ce ne uităm în jurul nostru și vedem toate lucrurile care se întâmplă, ne dăm seama că lumea devine un loc înfricoșător; dar există un adăpost, un cort al lui Dumnezeu, biserica, unde ne putem ascunde!

În casa lui Dumnezeu suntem înviați și avem capul înălțat de către Dumnezeu (Ps. 27:5-6). Uneori putem avea o depresie slabă; când ne atingem de Domnul ca Păstor, El ne ridică capul.

El ne umple cu Sine ca Duh și suntem înălțați de El. Nu vom mai privi de sus la lucrurile de pe pământ, ci la El. Vom oferi jertfe de strigăte de bucurie cu cântări și psalmii pentru slava lui Dumnezeu (Evr. 13:15; Fil. 2:11). Amin!

Pur și simplu Îl vom lăuda pe Domnul, pentru că este totul din El, iar păstorirea Sa ne aduce în savurarea deplină a Sa în casa Sa! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, astăzi ne deschidem minunatei Tale păstoriri. Aleluia, sub păstorirea organică a Domnului, bunătatea și îndurarea ne vor urma în toate zilele vieții noastre și vom locui în casa lui Iehova pentru toată durata zilelor noastre! Amin, Doamne, păstrează-ne în savurarea păstoririi Tale astăzi. Fie ca harul lui Cristos și dragostea lui Dumnezeu și părtășia Duhului Sfânt să fie cu noi zi de zi! Vrem să locuim în casa Ta pe toată durata zilelor noastre – atât în epoca prezentă, cât și în cea care vine și în eternitate! Căutăm să locuim în casa lui Dumnezeu în toate zilele vieții noastre pentru a vedea frumusețea lui Dumnezeu și pentru a întreba în prezența lui Dumnezeu. O, Doamne, ne place să fim în casa Ta, privind frumusețea Ta și verificând cu Tine legat de toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi. Tu ești Cel care ne ascunde în adăpostul Tău și în cortul Tău de toți vrăjmașii. Ne ridici și ne înalți capul. Te lăudăm. Îți oferim jertfe de strigăte de bucurie cu cântări și psalmiri! Slavă Dumnezeului nostru! Slavă Domnului pentru păstorirea Sa minunată!